relaŢia identitate profesionalĂ - model …cachescan.bcub.ro/rev protectia sociala a...

PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004

RELAŢIA IDENTITATE PROFESIONALĂ - MODEL PARENTAL

Lector univ. Valeria NEGOVANUniversitatea Bucureşti

IDENTITATE PROFESIONALA Şl IDENTITATEVOCAŢIONALĂ

Aşa cum identitatea personală conferă individuluisentimentul unităţii, continuităţii şi coerenţei fiinţeisale (Marshall, 2003, p. 194), identitateaprofesională (vocaţională) conferă individuluisentimentul coerenţei sale în lumea muncii, aprofesiiilor şi în final în contextul carierei saleprofesionale, care aşa cum susţin teoriile actualeale carierei nu mai poate fi delimitată de întreagasa viaţă. Sintagma dezvoltarea carierei şi vieţiiimplică sentimentul identităţii personale în cadrulcăreia identitatea vocaţională devine odimensiune extrem de importantă.

Identitatea personală a fost explicată diferit dinperspectivă psihanalitică (dinamică) şi dinperspectivă sociologică. Din perspectivădinamică, identitatea personală începe să seformeze pe baza identificărilor, identificarea fiindun mecansim psihologic ce acţionează însistemul relaţiilor interpersonale contribuind laformare Eului şi prin aceasta la formareapersonalităţii. Laplanches şi Pontalis definescidentificarea drept "procesul psihologic prin careun subiect asimilează un aspect, o caracteristică,un atribut, al altuia şi se transformă, total sauparţial, pe baza modelului respectiv.Personalitatea se constituie şi se diferenţiazăprintr-o serie de identificări" (Laplances, Pontalis,1994, p.181). Identificarea nu are loc inconştient,ci în cadrul unor relaţii socio-afective conştiente,a unor opţiuni personale în funcţie de statusuri şiroluri. Din perspectivă sociologică, B.LIoyd, încolaborare cu Gerard Duveen, bazându-se peteoria identităţilor sociale şi a relaţiilor inter-grupuri elaborată de Tajfel, fac distincţia întreidentitatea derivată din formarea socială şiidentitatea datorată unei structuri persistente şiindividuale (B.LIoyd, 1998, p.241).

Cu privire la formarea identităţii se menţioneazăcontribuţia majoră a cercetărilor lui Marcia care adezvoltat, pornind de la teoria lui Erikson,concepţia că dezvoltarea identităţii implică 4posibile statusuri (stări) ale identităţii individului(identity status), 4 căi de rezolvare a crizelor deidentitate şi anume:• difuzia (identity diffusion),• închiderea, oprirea (identity forclosure),• moratoriul/amânarea până la scadenţă (identitymoratorium),• realizarea (identity achievement).

Marcia evidenţiază doi factori esenţiali pentruidentitatea matură: 1.depăşirea crizelor dealegere a alternativelor de viaţă (alegeri cu privirela credinţa religioasă, ideologie, profesie, tip defamilie); 2.angajarea (commitement), asumareaobligaţiilor implicate de propria alegere. Crizaeste definită ca perioadă a dezvoltării identităţii încare persoana alege dintre alternativelesemnificative pe care le are la dispoziţie (ceşcoală să urmeze, la ce ideologie să adere, în cemişcare să se integreze, pentru ce formă deexprimare a vieţii spirituale să opteze). Mai mulţicercetători preferă termenul de explorare, celuide criză. Angajarea (commitement) este aspectuldezvoltării identităţii care exprimă investiţiapersonală a individului "în ceea ce a ales să facă(dacă a ales să fie democrat militează,acţionează în această direcţie; dacă a ales oprofesie, face un curs de specializare sau ofacultate pentru a putea practica respectivaprofesie). Aceste două aspecte sunt diferite înfiecare dintre cele 4 stări şi configurează 4 tipuride formare a identităţii:1. difuzia (identity diffusion) exprimă situaţia în

care nu a fost exerimentată nici o criză şi nu s-a făcut nici un angajament. Marcia utilizează

28

PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie si asistentă socială - Nr. 16-17/2004

acest termen pentru a descrie persoana carenu a explorat, încă, alternativele aflate ladispoziţia sa (nu a decis asupra ocupaţiei,ideologiei şi intereselor sale) şi nu a făcut,încă, nici un angajament (nu s-a implicat într-oformă concretă de activitate;

2. închiderea, oprirea (identity forclosure) estetermenul utilizat de Marcia pentru situaţia încare nu a fost experimentată criza darangajarea s-a făcut sub influenţe (în forţă)externe (în general din partea părinţilor carefac presiuni pentru o anumită implicare înainteca adolescentul să fi explorat singuralternativele pe care le are), în această situaţiese fac opţiuni (profesionale, ideologice etc.)înaintea clarificării cu privire la propriile valorişi scopuri, înainte ca individul să "cântărească"mai multe variante;

3. moratoriul (identity moratorium) exprimăsituaţia în care sunt experimentate mai multecrize, sunt explorate mai multe alternative darnu se face, încă (se amână) angajarea faţă deuna anume (se cunosc posibilităţile deprofesionalizare dar nu se iau decizii pentruurmarea uneia dintre ele);

4. realizarea (identity achievement) exprimăsituaţia în care au fost experimentate şirezolvate mai multe crize şi s-a făcut oangajare relativ stabilă. Individul s-a"încercat/jucat" în mai multe ipostazeexistenţiale sau profesionale şi s-a angajatactiv şi conştient, cu competenţele adecvate,faţă de cea apreciată ca maximal dezirabilă(Marcia, 1980).

Marcia, chestionând subiecţii (cu privire la ariaocupaţională) asupra priorităţilor, intenţiilor, amăsurii în care şi-ar putea schimba planurile dacăar interveni ceva interesant, a reliefat că esteposibil ca un individ să aibă un anumit status înlegătură cu un domeniu (de exemplu credinţareligioasă) şi un altul în alt domeniu (de exempluopţiunea ocupaţională) (Atkinson, R.l., Atkinson,R.C., Smith, Bem, 2002, p.695).

Cercetătorii stărilor identităţii consideră căindivizii care au dezvoltat o identitate pozitivăurmează ceea ce este numit ciclul MAMA(Moratorium - Achiever - Moratorium - Achiever)(Simons, Kalichman, Santrock, 1994, p.78).Aceasta implică disponibilitatea (şi pregătirea)

individului de a explora alternative, de a facealegeri şi de a se angaja conform propriiloralegeri, de fiecare dată când se produc schimbărimajore în viaţa sa.

Identitatea vocaţională "combină aspectelegate de cunoaşterea propriilor interese, valori,abilităţi şi competenţe, pe de o parte, cupreferinţa pentru un anumit tip de activităţi, stiluride interacţiune şi medii de muncă, pe de altăparte. Ea apare la confluenţa dintre experienţelede învăţare şi de muncă multiple aleadolescentului, devenind etalonul maturzării sale"(Lemeni, 2001, p.208).

Ca şi componente ale identităţii vocaţionale seenumera: interesele, valorile, atitudinile,credinţele, deprinderile şi abilităţile,caracteristicile de personalitate, stilul de viaţă,stilul decizional, educaţia.

Identitatea vocaţională începe să se formezetimpuriu sub influenţa familiei şi devine tot maicomplexă pe măsură ce experienţa sa de viaţă,socială şi referitoare la lumea muncii se diversifică.

Un studiu al lui Waterman, din 1985, arată că, înce priveşte opţiunea profesională, în primii ani deliceu, 9% din subiecţii investigaţi secaracterizează prin dobândirea identităţii, 37%prin forcludere, 15% prin moratorium, 39% prindifuzia identităţii, în timp ce în ultimii ani decolegiu: 40% prin dobândirea identităţii, 31% prinforcludere, 16% prin moratoriu şi 14% prin difuziaidentităţii. (Atkinson, R.l., Atkinson, R.C., Smith,Bem, 2002, p.596)

Cercetători ca Barling, în 1990, Schmitt, Sacco,Ramey, Ramey şi Chan, în 1999, au evidenţiatînţelegerea de către copilul de 5 ani a unorconcepte ca şomajul şi bunăstarea, şi înţelegereade către copilul de 10 ani a conceptelor desalariu, condiţii de muncă,» conflicte de muncă.Shellenbarger în 1998 , Shea, în 2000 sauBrooks, în 2001 s-au preocupat de influenţacarierei membrilor familiei asupra aspiraţiiloradolescentului; Kush şi Cohran, 1993 audescoperit că preocupările familiei cu privire laplanificarea carierei copilului cresc nivelulaspiraţiilor acestuia şi îl ajută să-şi reprezinte maiclar propria carieră.

29


Perspectiva psihanalitică asupra carierei a legatconstruirea acesteia de identificările şi forţa eu/u/individului. Stewart a cercetat relaţia dintreidentificarea băieţilor cu mama şi a relevat faptulcă băieţii care au un nivel înalt al identificării cuvalorile mamei au şi un nivel mai înalt alacceptării comportamenteleor sociale şi o maiaccentuată rejecţie a ocupaţiilor masculine(Stewart, 1959, apîid Osipow, 1983, p.49).

De identitate au fost legate şi problemele decizieiîn carieră (mai ales indecizia) (Galinsky şi Fast, în1966). Malnig, în 1967, a interpretat psihanaliticdificultăţile de reuşită (achievement) în şcoală saula locul de muncă (competiţia cu tatăl şi posibilitateade a-l depăşi poate să trezească teama derepresaliile acestuia). Crites, în 1962, a investigatrelaţia dintre dezvoltarea intereselor profesionale şiidentificarea cu unul din părinţi. Studiul lui a relevatfaptul că băieţii care se identifică puternic cu tatălarată o orientare înspre aria afacerilor, cei care seidentifică moderat cu tatăl se orientează înspreştiinţele sociale dar şi înspre activităţi fizice iar ceicare se identifică slab cu tatăl se orientează înspreliteratură (Crites, 1968).

Teoria Annei Roe afirmă drept factori condiţionaliai alegerii vocaţionale factorii genetici şiexperienţele personale din prima copilărie aleindivizilor. Studiile lui Roe s-au centrat peidentificarea opţiunilor indivizilor pentru domeniilede activitate şi nivelurile de calificare, stabilite înfuncţie de ceea ce a apreciat ca factorideterminanţi ai opţiunilor. Subiecţii cercetaţi deRoe (specialişti în chimie, fizică şi biologie şiştiinţe sociale) au fost investigaţi prin testeproiective, teste de abilităţi şi interviuri care auvizat istoria lor personală. Aspectele istorieipersonale vizate au fost: atitudinea părinţilor faţăde ei, experienţele timpurii, dezvoltareapsihosocială, sentimentele pe care le-au avut cuprivire la propria persoană sau cu privire la cei dinjur, influenţele timpurii asupra preferinţelor şiintereselor lor, experienţele religioase, credinţele,experienţa lor profesională. Investigaţiile auevidenţiat diferenţe între categoriile de subiecţiluaţi în studiu în ce priveşte rezultatele la testulRorschah (şi uneori la T.A.T), ca şi în ce priveşteabilităţile lor, în funcţie de apartenenţa la unuldintre domeniile de profesionalizare pentru careau optat în copilărie (Roe, 1956).

Teoriile sociologice ale identităţii "presupun căidentitatea se formează printr-un proces desocializare în cadrul căruia interiorizăm rolurilesociale pe care le deţinem şi aşteptările asociateacestora" (Marshall, 2003, p.278). Influenţeleexterne exercitate asupra persoanei, influenţe cealcătuiesc ceea ce se desemnează prin conceptulde "situaţie existenţială" îi determină"caracteristicile dobândite (...) deci aceleobiceiuri, atitudini, deprinderi, valori, motive,roluri, relaţii care definesc "identitateacontextualizată", persoana pusă în contextulinterelaţiilor în care s-a format şi evoluează"(Minulescu, 1996, p.28).' în perioada fanteziei, deexemplu, copilul se identifică cu toate modeleleşi joacă roluri care reflectă aceste numeroaseidentificări. Identificările de mai târziu, 16-18 ani,dau alte direcţii planificării profesionale şi îlimplică mai activ în selecţia profesiunii.

FAMILIA-ÎNTRE TRADIŢIE Şl MODERNIZARE

Familia, ca element natural şi fundamental alsocietăţii este una din formele cele mai vechi decolectivitate umană: "Deşi relativ independentă înraport cu societatea în interiorul căreia seformează, familia este condiţionată înorganizarea şi evoluţia ei, de modul de organizarea societăţii pe care o reflectă" (I.Mitrofan,N.Mitrofan', 1991, p.141). W.M. Kephart şiD.Jedlika descriu în funcţie de gradul de unitate alrelaţiei dintre bărbat şi femeie, de numărulpartenerilor în relaţie şi de prezenţa sau absenţarelaţiei sexuale diferite "forme de căsătorii şi deviaţă familială": promiscuitatea, căsătoria în grup,poligamia, monogamia, celibatul, în cadrulfamiliei monogame s-au diferenţiat 3 structuri:familia extinsă, nucleară şi mixtă. Familia extinsăeste modelul patriahal de tip tradiţional, în acesttip de familie "sistemul valorilor etico-religioase şichiar culturale au un grad de inerţie şitransmisibilitate mai mare. Patternurileeducaţionale sunt în consecinţă mai rigide iar"aşteptările" întregii familii faţă de fiecare membrual său, mai uniforme, mai previzibile." (I.Mitrofan,1997, p.36). Familia nucleară este caracterizatăde egalitatea şi complementaritatea rolurilor soţ-soţie şi pe o participare intensă a copiilor la viaţade familie. Familia mixtă, bi sau monoparentalăpresupune relaţii intrafamiliale mai complicate, cu

30

PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asistentă socială - Nr. 16-17/2004

diferenţieri de roluri care pot creea problemecoeziunii şi funcţionalităţii sale. Ca părinte-singur,mamele singure îşi extind rolul cu' sarcininespecifice rol-sexului, îşi dilată rolul parentaluneori prejudiciind relaţia cu copilul. Ca părinte -singur, taţii singuri, deşi mai puţin frecvent, îşidilată şi ei rolul parental. Reacţiile părinţilorsinguri faţă de acest statut sunt diferite la femei şila bărbaţi, la femei reacţia este înalt negativă iarla bărbat înalt pozitivă: "se apreciază căexperienţa monoparentalităţii la taţi este mai puţindistructivă pentru stilul de viaţă, decât în cazulmamelor" (I.Mitrofan, 1997).

J.Coleman departajează două categorii de sarciniale familiei: organizatorice şi integrative. Sarcinileorganizatorice implică dimensiuni ca: 1. rolul(care are un aspect legat de sex şi un aspectlegat de familie, independent de sex); 2.Comunicarea; 3. conducerea şi distribuţia puterii(în care sex-rolul este foarte bine ilustrat) şi 4.ideologia (valorile de bază, scopurile, priorităţile,strategiile de organizare a vieţii de familie).Sarcinile integrative ale familiei au ca obiectsatisfacerea atât a trebuinţelor de menţinere afamiliei, cât şi a trebuinţelor de actualizare saudezvoltare personală.

Modificarea funcţionalităţii familiei poate fiprodusă, atât de factori externi cât şi de factoriinterni (I.Mitrofan, 1998, p.167). Factorii externicare acţionează asupra realizării funcţiilor familieisunt : caracterul societăţii (totalitar saudemocratic) care afectează solidaritatea familieişi socializarea descendenţilor; nivelul dedezvoltare economică al societăţii careacţionează asupra funcţiei economice şi deprocreere; legislaţia şi politicile sociale ceafectează funcţia socială şi reproductivă afamiliei; nivelul general de instrucţie şi educaţie alsoţilor ce afectează funcţiile de socializare şireproducere. Factorii interni cu impact asuprafuncţiilor familiei sunt: dimensiunea familiei cuefect asupra funcţiilor de socializare; structurafamiliei cu efect asupra funcţiilor economice şireproductive; diviziunea rolurilor şi autorităţii cuinfluenţă asupra funcţiei de solidaritate.

lolanda Mitrofan observă că una dintreprincipalele schimbări produse în lumeacontemporană este egalizarea statutelor sociale,

masculin şi feminin, prin profesionalizarea şicuturalizarea de nivel superior a femeilor.Autoarea citată readuce în discuţie explicaţia pecare Andree Michel o dădea în anii '70 cu privirela renunţarea la familia patriarhală, dincolo derevoluţia industrială şi anume că schimbareacondiţiilor de trai a dus la schimbarea structuriifamiliei, principalii promotori ai acestei schimbărifiind bărbaţii. Pornind de aici, la ora actuală sepoate pune întrebarea de ce acum se renunţă lastructura familiei nucleare, dincolo de revoluţiasexuală. Un posibil răspuns ar fi, afirmăI.Mitrofan, că schimbarea este impusă demodificarea valorilor.

Familia contemporană a suferit atâteametamorfoze şi translaţii încât nu este de mirarecă mulţi se întreabă încotro se îndreaptă, înspredisoluţie sau înspre restructurare: "Un lucru certeste că revoluţia industrială a impus renunţarea lastructura familiei patriarhale, iar revoluţia sexualăimpune, la rândul ei detaşarea de structurafamiliei nucleare" (I.Mitrofan, 1997, p.25). Celemai importante modificări ale sex-rolurilor suntlegate de tipurile de activităţi. Bărbaţii preiau totmai multe activităţi domestice iar femeile tot maimulte activităţi sociale şi ştiinţifice. Procesul deprefacere a rolurilor masculine şi feminine estecondiţionat de modificările de optică socială(C.Enăchescu, p.256). în ce priveştetransformările sex-rolurilor, societatea a avutreacţii diferite, fie a încurajat femeia în a se orientaspre carieră profesională, competenţă şi chiaragresivitate (şi în revers i-a atribuit caracteritici denefeminitate dacă a răspuns încurajărilor), fie aîncurajat bărbatul să fie grijuliu, expresiv, sensibil(şi în revers I-a considerat efeminat dacă a mersîn această direcţie).

Climatul familial definit ca "formaţiunepsihosocială foarte complexă, cuprinzândansamblul de stări psihice, moduri de relaţionareinterpersonală, atitudini, nivel de satisfacţie etc,ce caracterizează grupul familial o perioadă maimare de timp" (l.Mitrofan, N.Mitrofan, 1991, p.72),acţionează ca un filtru între influenţeleeducaţionale exercitate de părinţi asupra copiilorşi personalitatea copiilor.

Modelul parental care exprimă "un ansamblu decerinţe şi prescripţii asociate rol-statutusului de

31


părinte impus de către societate la un momentdat, ca exemplu, ca ideal" (I.Mitrofan, N.Mitrofan,1991, p.224), este, aşa cum am văzut oimportantă sursă de influenţă pentru configurareaidentităţii personale şi, desigur, pentru modelareaidentităţii vocaţionale deşi, în societateaindustrială complexă, familia singură nu maipoate pregăti copiii pentru multe din rolurile deadult, în noul tip de societate se dezvoltă noi şinoi surse de transmisie a valorilor, unele dintreacestea complet diferite de valorile tradiţionale.

Modelul parental ideal se caracterizează prinnivel înalt de organizare şi coeziune marital,unitate de acţiune intramaritală, nivel înalt deadaptare şi integrare, cadru relaţional optim, decolaborare şi cooperare, având capacitateamaximă de influenţă asupra copilului.

Literatura de specialitate s-a focalizat mai mult pediferenţele dintre modelele parentale tradiţionaleşi modelele parentale contemporane. Modelulmamei tradiţionale prezintă o mamă careconduce gospodăria, asigură igiena fizică şipsihică a copiilor, îi antrenează într-un programbine stabilit de activităţi, emite aşteptări specificeîn legătură cu comportamentul copiilor, esteperseverentă şi uşor rigidă. Modelul mameimoderne implică preocuparea pentru încurajareaşi susţinerea afectivă a copilului, în ierarhiaactivităţilor sale, rolul menajer ocupă un locsecund în comparaţie cu preocupările pentrudezvoltarea personalităţii copiilor. Tatăl tradiţionalasigură securitatea financiară a familiei,disciplinează şi sfătuieşte, educă prin forţaexemplului său. Tatăl modern disciplinează copiiicu mai multă flexibilitate, recurge mai rar lametode punitiv-restrictive, susţine copiii înîndeplinirea propriilor roluri. "Lucrări mai recentepromovează ideea că bărbaţii zilelor noastredevin din ce în ce mai mult implicaţi în viaţa defamilie, în îngrijirea copiilor şi în responsabilităţiledomestice. Experienţa parentalităţii diferă întresexe şi această diferenţă continuă să se dezvolte,după opinia cercetătorilor actuali" (I.Mitrofan,N.Mitrofan, 1991, p.225).

în familia tradiţională unul dintre cele maiimportante roluri pentru care era pregătită fataera cel de casnică, în timp ce pentru băiat seconstruiau mai ales roluri sociale, băiatul fiind

educat în baza modelului de autoritate al tatăluiiar fata în baza modelului mamei căreia îirevenea, prin statutul ei biologic, rolul de a faceşi creşte copiii, în educaţia fetelor se observă celmai bine tranziţia de la modelele tradiţionale lacele moderne (în care nu mai este accentuatăinegalitatea dintre sexe) ceea ce face ca fetele săresimtă, în societatea contemporană, mai multdecât băieţii, criza de identitate prin conflictul derol între "mistica feminităţii" şi învăţarea unorroluri specifice băieţilor. Dacă în familiiletradiţionale, rolul femeii era de "supusă soţului,angajată doar în munci casnice", mas-mediapopularizează o imagine a femeii egale cubărbatul, implicate în relaţii sociale şi politice saual femeii "sex-simbol".

în cristalizarea identităţii de sine şi a identităţiiprofesionale un rol important îl are învăţarea prinautoobservaţie şi prin observaţie, în fazele iniţialeale dezvoltării personalităţii identificarea ia formaimitării modelelor parentale ca apoi să se extindăşi la modele din afara familiei. Mai târziu, copilulse identifică cu modelele generale de conduităsocial-umană. Pe măsură ce se formează Eul şiSupraeul copilului, el se identifică tot mai coerentcu părintele de acelaşi sex fără a mai intra încompetiţie cu el (conform modelului psihanalitic),într-o dezvoltare normală copiii vor căuta modelede identificare corespunzător sexului biologic,băiatul îşi imită (în ce priveşte gesturile,îmbrăcămintea, comportamentele) tatăl iar fatamama. Această dinamică este foarte importantăpentru felul în care băiatul sau fata vor intra înrelaţie cu mediul, orientările de bază iniţialedevenind determinante ale personalităţii adulte. Oserie de cercetări au dovedit că femeia preia, maimult sau mai puţin conştient conduite de rolproprii mamei sale iar bărbatul, pe cele oferite detatăl său.

Individul învaţă din experienţele sociale dinfamilie, şcoală şi comunitate: "într-o dezvoltaresănătoasă, copilul este capabil să înveţe şi săaccepte un rol corespunzător - feminin saumasculin - prin identificare cu părinţii de acelaşisex. Când un părinte lipseşte sau când din altemotive identificarea corespunzătoare nu seproduce, băiatul se identifică cu rolul feminin şifata cu rolul masculin, ceea ce va produce o mare

32

PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie fi asistenţă socială - Nr. 16-17/2004

dezamăgire individului" (Coleman, 1960, p.154).

Diferenţele dintre funcţiile materne şi paternesunt percepute diferit de copii în funcţie de vârstalor. Dacă mama rămâne în cămin şi tata estesingurul care întreţine financiar familia, tata vaavea un prestigiu mai mare în faţă copiilor devârstă mai mare şi mama în faţa copiilor mai micicare aparţin, încă, în întregime mediului familial.Dacă însă, copilul este în contact cu medii undeocupaţiile casnice sunt considerate ca servile,imaginea rolului mamei va fi alterată. Fata, maimult decât băiatul, are un mai mare grad deanxietate în dobândirea identităţii de sine datoritămodelelor culturale noi şi absenţei unor modelestereotipe, dar, în general, "perturbările deidentificare datorate disfuncţiilor şi disocierilorfamiliale determină conturarea unor tulburăricaracteriale" (I.Mitrofan, N.Mitrofan, 1991, p. 171)indiferent de sex.

CERCETAREA EMPIRICĂ

Aşa cum s-a văzut, literatura de specialitateconţine numeroase referiri la rolul familiei şi almodelelor parentale în formarea şi restructurareaidentităţii profesionale. Familia, prin modelele decomportament, inclusiv profesional, prin funcţiilesale, condiţionează comportamentul profesionalal copiilor pe care îi creşte şi îi educă. Cercetareaemprirică realizată a vizat completareainformaţiilor existente în literatura de specialitatecu privire la acest rol. O modalitate apreciată caeficientă de evidenţiere a relaţiei dintre modeleleparentale şi identitatea vocaţională a persoanei afost compararea unor aspecte alecomportamentului profesional al adolescenţilorcare au avut în permanenţă modele parentale(adolescenţi care trăiesc în familiile de origine) cuaceleaşi aspecte ale comportamentuluiprofesional al adolescenţilor care au avut modeleparentale disfuncţionale (adolescenţi a cărorocrotire şi educaţie au fost trecute înresponsabilitate comunitară, respectivadolescenţi dintr-un centru de plasament).

Lotul de subiecţi luaţi în studiu a fost constituit din60 de adolescenţi, elevi în clasele a IX-a şi a X-a,dintre care 30 de adolescenţi care au fostcrescuţi, educaţi şi trăiesc în familiile lor naturaleşi 30 de adolescenţi instituţionalizaţi (în două

centre de plasament) - elevi care frecventeazăaceleaşi şcoli ca şi elevii care trăiesc în familiilelor. Subiecţii instituţionalizaţi nu au întreruptcomplet legăturile cu familia de origine, în sensulcă sunt vizitaţi de diferiţi membri ai familiei (înspecial mama sau fraţi mai mari) dar nu exprimăun ataşament aparte faţă de aceştia şi nici dorinţade a se întoarce în familie (acest fapt este cel maifrecvent motivat prin conştientizarea dificultăţilormateriale ale acestor familii).

Drept aspecte la comportamentului profesionalevaluate au fost valorile profesionale la careaderă subiecţii şi orientarea vocaţională spreanumite categorii de activităţi, studiate în relaţiecu modul de percepere a climatuluifamilial/educogen, cu identitificarea cu sex-rolulcorespunzător sexului biologic şi cu identificareaafirmată (recunoscută) cu unul dintre părinţi.

Studiul a urmărit (obiectiv) identificarea relaţieidintre modelul parental existent în familie şidimensiuni ale identităţii profesionale aadolescenţilor ca valorile şi orientarea vocaţională.Prin urmare s-a pornit de la prezumţia (ipotezăgenerală) că modelul parental este factorcondiţional în modelarea identităţii profesionale aadolescenţilor. Subsumate acestei ipotezegenerale s-au formulat ca ipoteze de lucru:1. presupoziţia că modelele parentale deficitare

antrenează confuzii în configurarea identităţiivocaţionale a adolescenţilor;

2. presupoziţia că adolescentul manifestă uncomportament vocaţional congruent cu sex -rolul modelului parental cu care se identifică.

Instrumentele utilizate în cercetare au fostInventarul de valori profesionale Super, adaptatpentru populaţia românească de S.Chelcea;Inventarul de interese profesionale tip Holland,Inventarul de sex-rol Bem adaptat pentrupopulaţia românească de J.Mitrofan şi unChestionar cu privire la modelul parental valorizatde adolescent, construit după ChestionarulMcGilly privind climatul familial.

Inventarul de valori profesionale Super (Chelcea,1994, pp.102 - 105),permite evaluarea măsurii încare sunt valorizate 15 valori profesionale,respectiv :

33


• altruismul (A),• valorile estetice (E),• stimularea intelectuală (Si),• reuşita preofesională (R),• independenţa (I-),• prestigiul (P),• conducerea (Co),• avantajele economice (Ae),• siguranţa profesională (Sp),• ambianţa fizică (Am),• relaţiile cu superiorii (Rs),• relaţiile cu colegii (Re),• modul de viaţă (Mo),• varietatea (V),• creativitatea (C).

Inventarul tip Holland permite identificareaorientării profesionale a individului înspre:activităţi în aer liber, activităţi manuale, activităţimecanice şi tehnice, activităţi de birou, activităţisociale, activităţi în care se lucrează cu oamenii,activităţi de laborator, activităţi comerciale,activităţi artistice, activităţi culturale, activităţiştiinţifice (Klein, 2001, p.114).

Chestionarul cu privire la climatul familial a fostconstruit prin adaptarea unor itemi aiChestionarului lui McGily cu privire la climatulfamilial. Au fost selectaţi itemii care se referă lacomportamentele care sunt aşteaptate de laadolescent, respectiv: calm (a), ordine (b),ascultare (c) şi politeţe (d), şi la atitudineapărinţilor (educatorilor din centrul de plasament)faţă de comportamentele indezirabile.

Inventarul de sex-rol Bem (Bem sex rol inventory),adaptat de lolanda Mitrofan (1996, p.54),cuprinde 11 itemi pentru evaluarea fiecărui sex-rol. Itemii sunt evaluaţi pe o scală de la la 1 la 7 (1= niciodată adevărat; 7 = întotdeauna adevărat)Autoarea care a realizat adaptarea instrumentuluipropune interpretarea punctajului minim realizat lainventar (11-22 puncte) ca abatere semnificativă apropriului sex-rol de la varianta tradiţională;respingerea sex-rolului şi interpelarea punctajuluimaxim (56 - 77 puncte) ca adoptare şimanifestare naturală a sex-rolului tradiţional(autoacceptare în totalitate a sex-rolului).

Rezultatele cercetării au evidenţiat diferenţeîntre adolescenţii crescuţi şi educaţi în familie şi

adolescenţii instituţionalizaţi, la nivelul tuturorvariablilelor măsurate: perceperea climatuluieducogen (implicit a modelelor de rolsocial/parental), identificarea cu unul dintrepărinţi, orientarea profesională şi valorileprofesionale, diferenţe care pot fi interpretate şica efect al diferenţelor de modele parentale pecare le-au avut aceşti adolescenţi.

în ce priveşte valorile pe care elevii au observatcă părinţii, respectiv educatorii (pentru eleviiinstituţionalizaţi) insistă să le respecte, atât lafete, cât şi la băieţi predomină ascultarea - cerutăde ambii părinţi, dar într-o măsură mult mai marela fete decât la băieţi. Băieţilor li se cere, îndiferite grade, mai mult decât fetelor, de câte unuldin părinţi (sau de unul dintre educatori): politeţe(d), calm (a) şi ordine (b). Fetelor nu li se cereaproape deloc calm.

Atitudinea ambilor părinţi (sau a majorităţiieducatorilor) faţă de ceea ce ei considerăindezirabil la adolescenţi este percepută de băieţica fiind mai autoritară. Atitudinea adulţilor faţă decomportamentele indezirabile pare să fie uşordiferită faţă de elevii instituţionalizaţi comparativcu cea faţă de elevii din familie: majoritateaelevilor din familie (11) apreciază aceastăatitudine ca moderată, în timp ce majoritateaelevilor instituţionalizaţi (10) afirmă că educatoriiîşi arată frecvent şi accentuat nemulţumirea faţăde comportamentele lor indezirabile.

Datele culese prin Chestionarul cu privire laclimatul familial nu relevă disfuncţionalităţideosebite în familiile elevilor neinstituţionalizaţi(nu este nici excesiv de autoritar, nici nu exprimăneglijarea copiilor de către părinţi şi în acelaşitimp nu reflectă deosebiri majore în ce priveşteatitudinea părinţilor faţă de cele două sexe), celereferitoare la familiile elevilor instituţionalizaţi fiindneconcludente (elevii răspund cel mai frecvent cu"nu ştiu" sau nu răspund). Climatul educativ dincentrul de plasament este receptat deadolescentul instituţionalizat într-o manierăasemănătoare cu cea receptată de adolescentuldin familie.

în ce priveşte modelele parentale şi identificareasubiecţilor cu sex-rolurile acestor modele, studiula arătat că nu există deosebiri foarte mari subaspectul acceptării sex-rolului între adolescenţii

34


care trăiesc în familie şi adolescenţiiinstituţionalizaţi (un număr comparabil, mare,respectiv 21 şi 18 adolescenţi se identifică cu sex-rolul tradiţional şi un număr mai mic (9 şi 12) seabat maximal de la sex-rolul tradiţional (tabel nr,1).

Ta bel n r. 1.

LOT=Familie

Asociere: sex-rol * Lot

Count

sex-rol

traditionalabatere

Total

LOT

Familie

21

9

30

Institutionalizati

18

12

30

Total

39

21

60

Dar diferenţa semnificativă între adolescenţii dinfamilie şi cei instituţionalizaţi se observă subaspectul abaterii maxime de la sex-rolultradiţional şi al modelului parental cu care seidentifică aceştia. Astfel, dacă în lotuladolescenţilor din familie, care se abat de la sex-rolul tradiţional, doar 2 se identifică cu mama şi 7cu tata, în lotul adolescenţilor instituţionalizaţi,care se abat de la sex-rolul tradiţional, 9 seidentifică cu mama şi doar 3 cu tata. O posibilăexplicaţie nefundamentată încă prin rezultatestatistice (deoarece nu a constituit expresobiectivul studiului), dar generoasă ca deschiderear fi că majoritatea adolescenţilor insituţionalizaţise declară mai apropiaţi de mama, cu mama ţinmai frecvent legătura în centrul de plasament încare se află şi pe tata par să-l considere mairesponsabil de abandonarea lor într-o instituţie(tabel nr.2, grafice nr.1, nr.2).

Tabel nr.2.

Asociere: Părintele cu care se identifica * Sex * Lot

Count

LOT

Familie

Institutionalizati

Părintele cu carese identifica

Mama

TataTotal

Părintele cu carese identifica

Mama

TataTotal

SEXF

n6

18

10

111

M

2

1012

13

619

Total,

14

1630

23

730

Părintele cu care se identifica

Grafic nr. 1

LOT=lnstitutionalizati

Părintele cu care se identifica

Grafic nr.2

în ce priveşte valorile profesionale aleadolesenţilor chestionaţi, observăm că mai mulţiadolescenţi din familie decât din instituţie,plasează pe primul loc valori ca altruismul (4subiecţi faţă de 2), avantajele economice (6subiecţi faţă de 2), în timp ce mai mulţiadolescenţi instituţionalizaţi comparativ cu cei dinfamilie, plasează pe primul loc valori ca mediulambiant (8 faţă de 2), conducrea (4 faţă de 2) şiuşor, independenţa şi prestigiul (4 faţă de 3). Niciun subiect din instituţie nu plasează pe primul locvalori ca relaţiile cu colegii, siguranţaprofesională, varietatea (tabel nr.3).

35

PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie si asistenţă socială - Nr. 16-17/2004

Asociere valoare profesionala situata pe primulloc * Lot

Count

valoareprofesionalasituata peprimul loc

AAeAmCCoEIPRReSiV

Total

LOTFamilie

462

4l

3

3232

30

Instit228]6

443

30

Total68

101

101746232

60

Alegerea profesiei, de asemenea diferenţiazăcele două loturi de subiecţi luate în studiu. Astfel,dintre adolescenţii instituţionalizaţi, 11 (faţă de 1adolescent din familie) optează pentru profesiicare presupun activităţi în aer liber; 7 (faţă de 4din familie ) pentru profesii care presupunactivităţi de birou, 8 (faţă de 2 din familie) pentruactivităţi manuale şi 4 faţă de 3 din familie pentruprofesii mecanico-tehnice. Nici un adoescent dinmediu instituţionalizat nu-şi exprimă preferinţapentru profesii artistice, comerciale, sociale şiştiinţifice (tabel nr.4).

Asociere: algerea

Diferenţe interesante se observă din analizadistribuţiei subiecţilor în funcţie de mediuleducogen în care trăiesc, părintele cu care seidentifică şi valorile profesionale la care aderă şiopţiunea profesională pe care o exprimă. Astfel,atât în grupul adolescenţilor din familie, cât şi încel al adolescenţilor instituţionalizaţi, toţi subiecţiicare plasează pe primul loc ca valoare altruismul,se identifică cu mama. Valori ca independenţa,reuşita profesională, relaţiile cu colegii suntplasate pe primul loc de adolescenţii din familiecare se identifică cu tata şi de adolescenţiiinstituţionalizaţi care se identifică cu mama.

profesiei * Lot

Count

algereaprofesiei

Aer liberArtisticeBirouComercialeLaboratorManualeMecanico-tehniceSocialeŞtiinţifice

Total

LOT

FamilieJ44432363

30

Instituţienalizati

11

7

84

30

Total12

411

43

10763

60

36


LOT=Familie

Tabel nr. 5

Asociere: Valoare profesionala situata pe primul loc *părintele cu care se identifica * Lot

Count

LOT

Familie

Institutionalizati


AAeAmCoEIRReSiV

Total


AAeAmCCoIPR

Total

părintele cu care seidentifica

Mama44111

21

14216

4433

23

Tata

213

33211

16

1212

1

7

Total4624133232

30228J6443

30

1.0

it\l

3.5

3 0 '

2,5'

2 0 ''£0

î l*'3W

m 1 0 '

£

i .',

4.0 4. )

3

l

1 îtrjii.oHi

0

1.0

1

3.0

j

"

3.0

" i !12.0

L̂31.0.

identificare părinte

Mama

Bata

LOT=lnstit

A Ae Am Co E l R Re Si V

valoare profesionala situata pe primul loc

Graf/c nr.3

identificare părinte

A Ae Am C Co l P R

valoare profesionala situata pe primul loc

Grafic nr.4

PROTECŢIA SOCIALĂ A COPILULUI - Revistă de pedagogie şi asisten(ă socială - Nr. 16-17/2004

Avantajele economice, mediul ambiant, siguranţaprofesională, varietatea şi valorile estetice suntplasate pe primul loc de subiecţii care seidentifică cu mama, atât la cei din familie, cât şi lacei din instituţie (tabel nr.5, grafic nr.3, nr. 4).Preferinţa pentru un anumit domeniu profesional

şi 1 subiect) în funcţie de identificarea cu mamasau cu tata. La adolescenţii din familie, subiecţiicare se identifică cu mama optează clar pentruactivităţi sociale iar cei care se identifică cu tatase orientează mai pregnant spre profesiicomerciale şi mecanico-tehnice. (tabel nr.6)

Asociere: algerea profesiei * părinte cu care se identifica * Lot

Count

LOT

Familie

Institutionalizati

algereaprofesiei

aer liberartisticebiroucomercialelaboratormanuale

mecanico-tehnice

socialeştiinţifice

Total

algereaprofesiei

aer liberbiroumanuale

mecanico-tehnice

Total

părintele cu care seidentifica

Mama

22]11

61

14965

3

23

Tata72232I

3

216

21

3

J

7

Total/44432

3

63

30J J

78

4

30

se diferenţiază şi ea în funcţie de modelulparental cu care se identifică atât adolescentuldin familie, cât şi adoelscentul instituţionalizat.Adolescenţii din familie îşi exprimă preferinţapentru o gamă mai variată de activităţi propuseprin inventarul de interese porfesionale tipHolland, în comparaţie cu adolescenţiiinstituţionalizaţi. Aceştia din urmă îşi exprimăpreferinţa doar pentru activităţi în aer liber,mecanico-tehnice, manuale şi de laborator (tabelnr.6). Distribuţia subiecţilor în funcţie de preferinţaexprimată pentru o anumită categorie de activităţiprofesionale şi modelul parental cu care seidentifică, arată la adolescenţii instituţionalizaţi odiferenţiere mai mică (5 şi 3 subiecţi, respectiv 3

în concluzie, apreciem că informaţiile relevate destudiul nostru confirmă presupunerea că modelulparental este factor condiţional, nu determinant,dar important, în modelarea identităţiiprofesionale a adolescenţilor. Valorile şi opţiunileprofesionale ale adolescenţilor instituţionalizaţi(cu privire la care am presupus că au avut înexperienţa lor modelele parentale disfuncţionale)sunt mai reduse ca număr şi acoperă o plajă maiîngustă de variabilitate, decât cele aleadolescenţilor care trăiesc în familiile lor deorigine. Adolescenţii instituţionalizaţi manifestă înplus o discordanţă între acceptarea sex-rolu!ui lorşi identificarea cu unul dintre părinţi (se identificăpredominant, aşa cum am arătat, cu mama cu

38


care de altfel şi păstrează o legătură mai strânsăpe perioada instituţionalizării). O direcţie fecundăde continuare a acestui tip de studiu empiric arputea fi diferenţeierea mai fină între modeleleparentale ale adolescenţilor din familie în funcţiede care s-ar putea identifica diferenţe în cepriveşte valorile şi opţiunile profesionale.

BIBLIOGRAFIE:

1. ATKINSON, R.L., ATKINSON, R.C., SMITH, E.,BEM, D.J. (2002), Introducere m psihologie, EdituraTehnică, Bucureşti.2. BIRCH, ANN (2000), Psihologia dezvoltării,Ed.Tehnică, Bucureşti.3. BLACKBURN, S. (coord.) (1999), Dicţionar defilozofie, Oxford, Editura Univers Enciclopedic,Bucureşti.4. CHELCEA S. (1994), Personalitate şi societate întranziţie, Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA, Bucureşti.5. CRITES, J.O, (1965), Measurment of vocationalmaturity in adolescence, in "Psychologicalmonographs", 79, (Nr.595).6. DIMITRIU, C., (1973), Constelaţia familială şideformările ei, EDP, Bucureşti.7. ENĂCHESCU, C., (2001), Psihosexologie, EdituraUniversal dalsi, Bucureşti.

8. EROKSON, E.H. , (1963), Childhood and Society,Norton, New York.9. GOLU, M.(2002), Fundamentele psihologiei, voi. II,Ed. Fundaţia "România de Mâine".10. KLEIN, M.M. (1997), Introducere în orientareacarierei, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti.11. LAPLANCHE, J., PONTALIS, J-B., (1994),Vocabularul psihanalizei, Humanitas, Bucureşti.12. LEMENI, G. (2001J, Orientarea pentru carieră, înBABAN, A. (Coord.), Consiliere educaţională, Cluj-Napoca.13. LOOYD, B., în: MOSCOVICI, S., (coord.)(1998),Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Polirom, laşi.14. MARCIA, J., (1980), "Ego Identity development", înADELSON, J. (Ed.) Handbook of adolescentpsychology, New YorkrWilIey.15. MINULESCU, M., (1996), Chestionarele depersonalitate, Garell Publishing House, Bucureşti.16. MITROFAN, l., MITROFAN, N., (1991), Familia dela A la...Z, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.17. MITROFAN, l., CIUPERCĂ, C., (1997), Psihologiarelaţiilor dintre sexe .Mutaţii şi alternative, EdituraAlternative, Bucureşti.18. OSIPOW, S.H. (1983), Theories of Career

t pevelopment,,, -:3erd;,( redition, • Prentice-iHâll.,inc.,;.Englewood Cliffs, New Jersey.

39

relaŢia identitate profesionalĂ - model …cachescan.bcub.ro/rev protectia sociala a...

Documents