REGULAMENTELE ORGANICE

I. Introducere

Regulamentele Organice sunt prima încercare în spaţiul românesc de reorganizare politică prin insituirea de instanţe legislative, executive şi judecătoreşti distincte, după secolul fanariot.

II. Istoricul Regulamentelor Organice

La începutul secolului al XIX-lea exista între Rusia şi Turcia o continuă stare de război, război care se aplanează în anul 1826 prin semnarea Convenţiei de la Akkerman. Aceasta prevedea, referitor la Principatele Române:alegerea domnului pământean de către Divan pe o

perioadă de 7 ani;scutirea de la plata tributului pe termen de 2 ani;înfiinţarea unei comisii care să elaboreze un nou

program de măsuri pentru îmbunătăţirea orgnizării politice şi a administraţiei publice.

Tratatul de la Adrianopol (1829)

Relaţiile dintre Rusia şi Turcia redevin tensionateiar noul război ruso-turc se încheie cu Tratatul

de la Adrianopol din 1829.PREVEDERI: autonomia administrativă pentru ambele

Principate române; numirea domnilor pământeni pe viaţă; abolirea monopolului turcesc asupra

comerţului; înlăturarea influenţei Turciei în Principate; menţinerea ocupaţiei ruseşti; crearea Regulamentelor Organice.

Regulamentele OrganiceRusia a înceract să dea o organizare

politică şi administrativă Statelor române, însărcinând atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, comisii speciale alcătuite din boieri pentru a redacta Rgulamentele Organice, comisii supravegheate de generalul Pavel Kisselev.

Regulamentele Organice au fost puse în aplicare la 1 iulie 1831 în Ţara Românească şi la 1 ianuarie 1832 în Moldova.

III. Organizarea DomnieiRegulamentele Organice

reglementează alegerea Domnului, organ constituţional în jurul căruia se desfăşoară întraga viaţa politică a Ţării.

Alegerea Domnului era facută de Adunarea Obştească extraordinară şi trebuia sa fie confirmată de Curtea suzerană.

Atribuţiile DomnuluiDomnul conduce ţara portivit legilor şi

vechilor obiceiuri;Are iniţiativa propunerii legislative în faţa

Adunării Obşteşti;Domnul este ajutat de miniştri pe care are

dreptul să-i numească sau să-i revoce;Domnul are dreptul să acorde şi să ridice

titluri nobiliare;Confirmă deciziile Divanului suprem;Are dreptul de graţiere şi de comutare a

pedepselor.

IV. Principiul separaţiei funcţiilor Statului

Principiul separaţiei funcţiilor constituţionale rezultă explicit şi implicit din prevederile Regulamentelor Organice privitoare la funcţionarea Obcinuitei Obşteşti Adunări şi a funcţiei executive şi din poziţia pe care o are funcţia judecătorească faţă de celelalte funcţii ale statului.

Legea nu este expresia de voinţă a Domnului, ci reprezintă voinţa Adunării şi a Domnului.

V. Puterea legiuitoareRegulamentele Organice crează un

parlament unicameral cu atribuţii de legiferare, numit ,,Obcinuita Obştească Adunare”, compus numai din delgaţi ai clasei nobliare şi ai boerimii.

Preşedintele Adunării era mitropolitul ţării.Durata mandatului Adunării era de 5 ani.Atribuţii legislative: legifera bugetul,

putea propune domnului măsuri ce priveau dezvoltarea comerţului, agriculturii sau a industriei.

VI. Puterea judecătorească Prin logofătul dreptăţii, care veghează asupra aplicării

legii şi asupra activităţii magistraţilor, se face legătura dintre Domn şi organele judecătoreşti.

Regulamentele Organice au creat instituţia procuraturii, procurorii fiind ,,apărători ai pravilei, îngrijitori ai pazei bunei orânduieli şi ai ordinii publice”.

Se crează pentru prima dată şi instituţia avocaturii, avocatul fiind un om cu studii şi care cunoaşte pravilele şi legile în vigoare.

Regulamentele Organice stabilesc următoarele organe de judecată cu competanţă generală:tribunalele de întâia instanţă de la ţinuturi, numite şi

judecătoriile judeţelor;divanurile judecătoreşti, ca instanţă de apel;Înaltul Divan, ca instanţă supremă.

VII. Puterea executivă-Administraţia

Conform Regulamentelor Organice, Domnul este şeful funcţiei executive.

Domnul numeşte şi revocă funcţiile administrative şi judecătoreşti, dă ordine de executare a legilor şi conduce Sfatul miniştrilor.

Miniştrii erau în număr de 7.

VIII. Permanentizarea funcţiilor publice

Regulamentele Organice au urmărit să asigure stabilitatea în Administraţia Statului, organizând servicii publice specializate şi cu caracter permanent.

Regulamentele Organice stabilesc numirea funcţionarilor pe o perioadă de 3 ani şi dacă aceştia se dovedeau a fi capabili, ei îşi puteau continua slujba pentru alte perioade.

Funcţiile publice erau permanente, în sensul că erau create ca să dea satisfacţie interesului general, în mod perpetuu, fără intermitenţă.

IX. Asigurarea liniştii şi a ordinii publice

Pentru paza ordinii publice, Regulamentele Organice organizează poliţia.

Şeful poliţiei în capitală era aga.În Ţara Românească se

înfiinţează o miliţie pentru paza graniţelor şi a bunei orânduieli.

X. ConcluziiPrin articolul 317 din Regulamentul

Valahiei şi articolul 425 din Regulamentul Moldovei se statorniceşte că: ,, această comunitate de limbă, de religie, de obiceiuri, de interese ale locuitorilor din ambele Principate române, cuprinde, încă de la descălecarea lor, elementele unei uniri nedespărţite care s-a împiedicat numai din întâmplătoare împrejurări, dar desigur, prin unirea lor s-ar ajunge la rezultate folositoare.”

XI. Bibliografie

1. BANCIU, Angela, ,,Istoria constituţională a României. Deziderate naţionale şi realităţi sociale”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

2. DVORACEK, M., ,,Istoria dreptului românesc”, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1998.

3. OROVEANU, Mihai, ,,Istoria dreptului românesc şi evoluţia instituţiilor constituţionale”, Editura Cerna, Bucureşti, 1992.