Reforma judiciară. La sfârşitul anului 1861, țarul Alexandru II a

ordonat Cancelariei de Stat elaborarea unei noi legislații juridice. Conform

statutului judiciar din 1864, întemeiat pe principiul egalității tuturor

cetățenilor în fața legii, în Rusia au fost create instituții de judecată unice

pentru toți cetățenii, indiferent de originea şi statutul social. Procedura

juridică devenea publică, judecătorii inamovibili. S‐a instituit avocatura şi

curtea cu jurați. Deoarece în Imperiul Țarist, la mijlocul secolului al XIX‐lea,

erau aplicate încă pedepsele corporale, Alexandru II a hotărât, la 17 aprilie

1863, desființarea acestora.

În timpul discuțiilor pe marginea proiectului reformei judiciare,

guvernatorul militar al Basarabiei şi general‐guvernatorul Novorosiei şi

Basarabiei s‐au pronunțat pentru desfăşurarea procedurii de judecată în

limba rusă, ca limbă oficială. De asemenea, ei au propus ca o parte dintre

jurați să fie aleşi din rândul celor care cunosc limba română. În schimb

nobilimea basarabeană, care a luat parte la discutarea proiectului de

reformă judiciară la congresul din 1863, a propus ca limba oficială în

judecătoriile locale să fie limba „moldovenească”, motivând decizia prin

faptul că, până în 1828, limba „moldovenească” a fost limba oficială şi că

majoritatea populației nu cunoştea limba rusă. Guvernatorul Novorosiei şi

Basarabiei s‐a pronunțat împotriva acestei decizii, considerând‐o ca fiind

dăunătoare. El îşi motiva atitudinea prin faptul că în Basarabia nu existau

suficienți jurişti care să cunoască limba „moldovenească”, iar codurile de

legi ruseşti nu erau traduse în limba „moldovenească”. Argumentele aduse

de general‐guvernatorul Novorosiei şi Basarabiei, împotriva introducerii

limbii române în instanțele judecătoreşti, au ajuns la absurd. De pildă, el a

opinat că, prin instituirea juraților nu este obligatoriu ca oamenii de rând să

cunoască limba oficială a judecății, oricare ar fi ea, deoarece toată

procedura scrisă trecea pe seama avocatului. Aceştia, fiind cointeresați

personal să cunoască limbile popoarelor printre care locuiesc, probabil vor

învăța şi limba „moldovenească”. Pe de altă parte, guvernatorul militar al

Basarabiei a încercat să demonstreze imposibilitatea introducerii limbii

române în instanțele judecătoreşti: „Această limbă nu este suficient de

şlefuită gramatical, încât locuitorii moldoveni aproape nu înțeleg ziarele

care se editează în Moldovalahia”, adică în Principatele Unite. Anumite

probleme legate de înțelegerea unor termeni din limba română literară

(care a evoluat într‐un ritm alert în secolul al XIX‐lea) se explicau prin

gradul înalt de analfabetism al populației basarabene, prin rusificarea la

care era supusă limba română în această provincie şi nu prin faptul că

limba română era insuficient de avansată.

În Basarabia, reforma judiciară a fost aplicată din anul 1869,

determinând o nouă restrângere a sferei de acțiune a legilor moldoveneşti.

Procesele urmau să se desfăşoare exclusiv în limba rusă. Noile instituții de

judecată au fost inaugurate la 20 decembrie 1869, provincia fiind trecută

sub jurisdicția Curții de justiție din Odesa. Cu această ocazie, la Chişinău au

fost transferați mulți funcționari din guberniile ruseşti.

În scurt timp, cele câteva funcții de traducători existente pe lângă

Judecătoria din Chişinău au fost lichidate. O asemenea măsură a avut

efecte negative asupra activității judecătoriilor, deoarece marea majoritate

a românilor basarabeni nu cunoştea limba rusă, iar judecătorii şi procurorii

nu cunoşteau limba română. Preşedintele judecătoriei din Chişinău a făcut

un demers către Ministerul de Justiție în care a cerut instituirea unor

posturi de traducător în judecătoriile din Basarabia. Abia în anul 1871,

ministerul de Justiție a permis mărirea personalului judecătoriei din

Chişinău cu două posturi de ajutor de secretar, care îndeplineau şi funcția

de traducător. Evident, doi traducători nu puteau satisface necesitățile

judecătoriei din Chişinău. În celelalte judecătorii din Basarabia nici nu a fost

instituită funcția de traducător.

Interzicerea utilizării limbii române în domeniul juridic a contribuit, pe

lângă alți factori, la deznaționalizarea acestui ținut şi rusificarea lui, precum

şi la diminuarea drepturilor cetățeneşti ale românilor basarabeni.