Reforma curriculară în Republica MoldovaElaborările conceptuale ale reformei curriculum-ului naţional au început încă din anii 1989-

1991, ele fiind parte componentă a unei reflecţii mai ample privind nevoia de a reforma din temelii sistemul de învăţămînt din Republica Moldova. Această nevoie a fost determinată de necesitatea:

1) creării şcolii naţionale;2) deideologizării şi depolitizării sistemului de învăţămînt;3) democratizării şcolii;4) creării unei noi paradigme educaţionale;5) deschiderii spre colaborare pe plan internaţional, etc.Comunitatea pedagogică ca şi întreaga societate au fost deschişi pentru schimbare şi în mare

măsură au acceptat şi au promovat inovaţiile propuse.

Convenţional reforma curriculară în Republica Moldova a parcurs cîteva etape esenţiale, de la un ,,idealism educaţional” la abordări sistemice ale schimbării în învăţămînt - ,,pragmatism educaţional”.

Prima etapă (1989-1993) avea ca prioritate acţiunile de schimbări radicale: schimbarea structurii sistemului de învăţămînt, ,,deideologizarea şi depolitizarea” programelor şi a manualelor şcolare, introducerea noului sistem de notare a elevilor (de zece puncte), lichidarea şcolilor serale; schimbarea esenţială a personalului de conducere din învăţămînt, începerea modificării cadrului legislativ; liberalizarea procesului didactic etc.

Etapa s-a caracterizat prin:

lipsa unei politici educaţionale clare şi sistemice privind reforma învăţămîntului în genere şi a reformei curriculare în special;

luarea deciziilor de către organele respective fără a lua în consideraţie rezultatele şi ideile venite dinspre zona cercetării, tendinţele şi experienţele internaţionale privind reformele educaţionale.

Etapa a doua (1994-1997) avea ca prioritate crearea bazei legislative şi conceptuale ale reformei sistemului de învăţămînt. Se constată o conlucrare productivă şi eficientă a sferei decizionale şi celei de cercetare-dezvoltare.

În această perioadă au fost elaborate şi aprobate: Legea învăţămîntului, Concepţia învăţămîntului în Republica Moldova, Programul Naţional de dezvoltare a învăţămîntului; concepţiile disciplinelor şcolare, programele şi manualele experimentale. Institutul de Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice a început un experiment pedagogic de proporţii, avînd drept obiectiv prioritar – trecerea la noile conţinuturi şi tehnologii educaţionale moderne.

Etapa s-a caracterizat prin încercarea de conceptualizare a reformei curriculare.

Etapa a treia (1997 - 2003) a fost marcată de realizare a Proiectului de reformă a învăţămîntului general finanţat de Banca Mondială şi Guvernul Republicii Moldova.

În lucrarea ,, Proiectarea curriculum-ului de bază” s-a conturat un nou cod curricular:

De la şcoala centrată pe profesor la şcoala centrată pe elev; De la şcoala informativă la şcoala formativă; De la învăţămîntul axat pe conţinuturi la învăţămîntul axat pe competenţe; De la instruirea dominant pasivă la instruirea dominant activă (prin metode active); De la evaluarea preponderent a cunoştinţelor la evaluarea competenţelor.Pentru prima dată în Republica Moldova s-a încercat de a crea piaţa manualelor şcolare,

aplicînd principiile de concurs şi concurenţă. În acest context menţionăm următoarele inovaţii produse în cîmpul curricular:

Au fost elaborate noile generaţii de manuale şi ghiduri metodologice; Au fost elaborate manuale naţionale pentru toate disciplinele şcolare; S-a format colectivul de autori autohtoni; Au fost elaborate manuale şi ghiduri alternative; A început funcţionarea schemei de arendă a manualelor şcolare; S-au dezvoltat experienţele pozitive ale editurilor naţionale privind producerea

manualelor şcolare de calitate.

Etapa a patra (2003-2005) poate fi numită etapa postproiectului sau de acumulare a experienţei şi informaţiei cu privire la calitatea curriculum-ului naţional (programelor, manualelor, ghidurilor metodologice etc.)

Deşi, Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova a acumulat o cantitate de informaţii de la profesori, experţi cu privire la punctele forte şi punctele slabe ale curriculum-ului existent şi a realizat unele acţiuni de descongestionare a programelor de studii, în realitate nu s-au creat premise instituţionale, conceptuale şi metodologice de modernizare şi dezvoltare continuă a curriculum-ului naţional.

Etapa a cincea (2006-2009) se caracterizează prin:

Căutarea intensă a soluţiilor şi a mecanismelor de modernizare şi asigurare a calităţii curriculum-ului naţional;

Lansarea unui nou proiect de rang naţional ,,Educaţie de calitate în mediul rural”, finanţat de Banca Mondială şi Guvernul Republicii Moldova;

Crearea unei noi baze legislative şi normative cu privire la sfera educaţională; Aderarea Republicii Moldova la Procesul de la Bologna, ceea ce presupune modificări în

cadrul curricular al învăţămîntului superior şi celui secundar general. Descongestionarea conţinuturilor (V.Guţu, 2007, p.12)

Etapa a şasea începe cu 2010 etapă în care are loc o nouă modernizare a curriculum-ului preuniveristar.

Modernizarea curriculumului implică o modificare imperativă, determinată de contextul social: promovarea dimensiunii europene a educaţiei în instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova în vederea alinierii la standardele educaţionale de calitate recunoscute la nivelul Uniunii Europene care promovează didactica unui învăţămînt axat pe competenţe. O astfel de abordare este determinată de creşterea rapidă a volumului informaţiei, situaţie ce denotă o contradicţie dintre posibilităţile omului şi prelucrarea unui volum mare de informaţie.

În cadrul unui asemenea învăţămînt, conţinutul învăţării este revizuit în vederea oferirii unei pregătiri necesare şi suficiente pentru adaptarea la condiţiile mereu în schimbare ale vieţii. Astfel, şcoala trebuie să înveţe nu doar ce trebuie să facă elevul, dar cum trebuie să facă, în ce mod să rezolve situaţii de problemă.

Acest aspect a determinat calea modernizării curriculumului şcolar care trasează un demers educaţional ce fundamentează proiectarea, organizarea şi desfăşurarea eficientă a procesului de învăţămînt în contextul unei pedagogii axate pe competenţe, care are menirea de a asigura formarea la elevi a unui sistem de competenţe funcţionale, necesare pentru adaptarea la condiţiile mereu în schimbare ale vieţii (N. Bîrnaz, 2010-2011).