andrei otetea, renasterea si reforma

ECRIITORII ROMANICONTEMPOR ANI

4NDREI OTETEA

RENASTEREASI REFORMA

#UNDATIA- REGALA PENTRU ITERATURA $1 ARTAwww.digibuc.ro

RENASTEREA SI REFORMA

www.digibuc.ro

S'Ail TRAS DIN ACEASTA CARTE,PE HARTIE VIDALON, DOUAZECISASE DE EXEMPLARE NEPUSE INCOMERT, NUMEROTATE DELA 1-26

www.digibuc.ro

ANDREI QTETEAProfegor la Universitatea din la0

PENASTEPEASI PEFORMA

BUCURB$TIFUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA I ARTA

39, Bulevardul Lascar Catargl, 391941

www.digibuc.ro

DOMNULUI

ALEXANDR11 LA PEDAT11

MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANEPROFESOR LA UNIVERS1TATEA DIN CLUJ

www.digibuc.ro

PREFATI

Lucrarea de fat d e rezultatul unor studii indelungate asupraRenaVerii italiene, incepute la Paris cu o tezd de doctorat asupraistoricului florentin Francesco Guicciardini, apdrutif in 1926, sicontinuate prin cursuri universitare §'i articole de reviste asupraReformei, asupra formeirii Statelor nationale, asupra descoperirilorgeografice §'i asupra inceputurilor capitalismului modern. Dela1921 Incoace, autorul a avut prilejul set facet cercetilri in Italiaaproape din doi in doi ani §1 sei ia contact direct cu monumenteleliterare si artistice ale Renasterii. Descrierea operelor de artei,analizate in acest volum, s'a fcicut dupei original.

Experienta personald, verificatd si completatei cu ceea ce s'ascris mai de seamd asupra subiectului, explicit incercarea temerarda autorului de a da o noud interpretare despre epoca RenaVerii.

Autorul ar mai putea invoca o justificare, de ordin particularromiinesc. Cu exceptia clitorva specialisti, publicul nostru a reimas,in ceea ce privege originea si caracterul Renagerii, la conceptialui Pierre Bayle, care, in Dictionnaire historique et critique,explica Renagerea prin influenta savanfilor greci, refugiali inItalia dupei aderea Constantinopolului. Cd un fenomen de impor-tanta si amplitudinea Renageril nu putea fi rezultatul unui simpluaccident, cd deja Voltaire a cdutat originea RenaVerii in bogeifiasi libertatea Republicelor italiene, cei istoricii civilizatiei medievale

www.digibuc.ro

8 RENA$TEREA $1 REFORMA

au ardtat cd studiul antichitätii clasice n'a fost niciodatei intreruptin cursul evului mediu ,fi cd la Universitatea din Florenta profesorigreci predau greaca incd din 1397, niciuna din aceste conside-ratii n'a putut clinti convingerea cd reinvierea antichitdtii clasicea fost cauza originard ci continutul esential al Renasterii.

Problema Renasterii a format in apus, mai ales in Germania,obiectul unor discutii aprofundate, al cdror rezultat Il vom da Inprimul capitol al acestui studiu. Dacd discutiile n'au adus incdo solutie definitivd dar cine poate vorbi in istorie de solutii de-

finitive? au ardtat cel putin cd factorii determinanti ai Rena-terii ai Reformei sunt multipli i complecsi. Curente general

europene, vechi de mai multe secole, cum au fost formarea sta-telor nationale in sdnul Imperiului medieval, desvoltarea rationa-lismului in filosofia scolasticd, descoperirea naturii si a omului Inartele plastice, mai ales in sculptura goticd, progresul spirituluilaic in literatura « vulgard », s'au combinat in secolul al XV-leacu fortele proaspete, iesite din mijlocul burgheziei, pentru a pro-duce o noud civilizatie, civilizatia modernd.

Burckhardt a vdzut esenta acestei civilizatii In triumful indivi-dualismului, care si-a gäsit expresia cea mai desdvdrsitd in litera-turd si artd. El a urmdrit manifestdrile acestui individualism intoate domeniile, in vieata publicd i privatd, In artd ci literaturd,in domeniul religiei si al moralei. Pretutindeni a descoperit ace-leasi caractere: incredere In fortele sale, indiferentd in materiede morald, sete nepotolitd de pldcere, vointd de dominare ci indi-ferentd totald fatd de mijloacele care duc la scopul, invariabilacelasi: afirmarea propriei sale personalitdti. Consecinta acesteiconceptii a fost cd adeptii lui Burckhardt au considerat orke ma-nifestare de constiintd personald, de iubire de vieatd i indiferentdreligioasd sau morald ca semn prevestitor al Renasterii. &Ind pe

www.digibuc.ro

PREFATÂ 9

rand, Frederic al II-lea, Dante, Francisc dela Assisi, poetii vaga-bonzi din evul mediu ci sculptorii gotici au fost considerati ca pre-cursori ai Renasterii. In chipul acesta, limitele Renasterii au fostimpinse necontenit, incat intreg evul mediu a devenit un fel dePrerenastere.

Acelasi lucru s'a intamplat ceind a fost vorba sit se determinecontinutul Renasterii. Renasterea a fost definitii: iubire de vieatd,cultul antichiteitii, spirit anti-crestin. Aceste elemente se inteilnesc,in adeveir, In timpul Renasterii, dar se pune Intrebarea dacd elesunt noui sau o simpld mostenire medievald ,s1 ce rol au jucat inpregatirea lumii moderne ? Vieata din secolul al XV-lea era maiveseld decat in secolul al XIV-led? Faptul nu e sigur. Un savantolandez, Iluizinga, a ardtat cd sfeirsitul evului mediu a fost um-brit de melancolie si de tristete. Imaginea mortii din frescele cimi-tirelor aruncd o umbra intunecatd asupra peisagiilor vesele dinFlandra si Toscana. « Dansul macabru» e o temd favoritei a poe-ziei si a picturii din secolul al XV-lea.

Nici cultul antichitiitii nu poate fi considerat ca un semn distinc-tiv al Renasterii. Aristotel si Platon au fost venerati in evul mediuca ci Pdrintii bisericesti; Virgiliu, Statius si Seneca au fost procla-mati crestini, iar Socrate i Pitagora au fost izbdviti de fericitulleronim si de Dante. Nu cultul, al cdror obiect au fost autorii cla-sici in secolul al XV-lea, e un fenomen nou, ci spiritul In care aufost studiati. Studiul antichitätii In evul mediu a fost un mijloc de adovedi credinta pe cale rationald si de a combate erezia. Pen-tru umanisti, studiul antichiteitii a fost un scop In sine. Culturaumanistd era pentru ei un instrument incomparabil de emancipareintelectuald ci morald. Erasm si Rabelais nu cautd In operele luiPlaton si Cicero probe pentru existenta lui Dwnnezeu, ci normede conduitd si de judecatd,

www.digibuc.ro

RENA$TEREA SI REFORMA

Metoda de cercetare de asemenea e alta. Cdlugdrii medievalise multumeau cu compendii i cu fragmente din operele clasice,pdstrate in manuscrise defectuoase i, In ceea ce privege autoriigreci, in traduceri. Umani§tii se adreseazd textului original, §1,cand nu-1 au, cautd sd-1 restabileascd dupd regulile criticei filo-logice. Apoi, ei studiazd autorii clasici cu dorinta de a le pdtrundespiritul §i de a descoperi elementele originate din ei.

Spiritul critic §1 metoda de cercetare nu sunt nid mosteniremedievaM, nici articole de import bizantine. Ele sunt ca ci « Or-lando furioso », a Principele », Santa Maria del Fiore, « Scoaladin Atena»' sau « Moise » produsul unei societäti ajunse la un anu-mit grad de desvoltare intelectuald i artisticd. A explica Rena-fterea prin descoperirea antichitätii inseamnd a comite un contra-sens: nu descoperirea antichitatii clasice a provocat Renagerea,ci Renagerea a dat vieatd noud antichitätii clasice.

Din admiratia umanlytilor pentru antichitate i din rdspandireaunor forme de cugetare anticd, ca stoicismul, epicurismul §i cinis-mul, s'a tras concluzia cd, mn opozitie cu Reforma, Renagerea afost profund areligioasd. Istoricul elvetian Walser a ardtat c apzisul paganism al Renagerii a fost un element formal §i super-ficial. Atacurile contra Mcomiei, avaritiei §i ignoranteicare se intalnesc in pamiletele, satirele i nuvelele umanigilor,continua o veche traditie medievald ci exprimd mai mutt o opo-zitie de clasd dectit o pornire contra Bisericii. Inferioritatea socialda talcului se rdzbund contra situatiei privilegiate a clerului, careailed principiile ordinului sdu. Nici criticii textelor sacre, careaveau sá fdureascd Reformei armele cele mai redutabile contraautoriteitii pontificate, nu sunt insufletiti de sentimente antireli-gioase. Chiar ci Erasm e convins cd, indreptand textele SfinteiScripturi, pregdte§te o mai bund intelegere a cuvantului lui Cristos

www.digibuc.ro

PREFAU 11

fi astfel contribue la intdrirea credintei. Criticismul umanist nus'a indreptat contra credintel, ci contra justificdrii ei scolastice fi,dacd au fost umanifii indiferenti in materie de creding, numdrullor n'a fost mai mare in timpul Renafierii dealt in evul mediu.

Inflorirea literelor # artelor, expansiunea liberd a personali-tdffl, rdspândirea culturii umaniste fi desvoltarea simtului criticsunt incontestabil elemente caracteristice ale Renagerii, dar nudefinesc esenta migdrii §1 nu-i pot delimita continutul in spatiuSi in timp. Ele sunt fenomene de ordin secundar, efecte, nu cauzeale Renafierii. Conditille de existentd noui au -creat o noud con-ftiintd, nu invers. Pentru ca o noud conceptie despre lume ,'i vieatdsd triumfe a Jost nevoie ca vechea organizatie economicd, sociald§1 politicd, in care a trdit omul medieval, sd dispard. Aceasta afost opera capitalismului. Nouile forme de vieatil s'au manifestatpretutindeni unde legdtura feudald dintre oameni a fost ruptd, fiforta care, rupând ingrädirile regimului feudal, a Inlocuit ordineastaticd a evului mediu cu una esential dinamicd fi a transferatcentrul de vieatd dela tard la ora§', unde, dupd un dicton medieval« sufld vânt de libertate », a fost capitalismul. Nu e o simpld in-tâmplare cd primele manifestdri ale Renafierii se produc in Flandrafi Italia, indeosebi la Florenta, unde apar fi primele simptomeale capitalismului # se sift/vac cu deplasarea axei comerciale alumii in Oceanul Atlantic .51 cu stabilirea stdpânirii spaniole asupraPeninsulei. Renafierea italiand coincide cu epoca de suprematieeconomicd # cu independenta politicei a Italiei. Prefdcând totulin marfd produsele pdmântului ,fi ale industriei, ca §1 produselespiritului fi ale imaginatiei, capitalismul smulge omul din izo-larea regimului feudal fi, silindu-1 sei producd peste indestulareanevoilor familiare, pentru piatd, transformd repaosul in miscare, iner-tia in activitate Ord odihnd, neprevederea in geniu calculator ;51 rece.

www.digibuc.ro

12 RENA$TEREA T REFORMA

Puterea de expansiune a capitalismului supune toate celelaltemanifesteiri de vieatii ritmului i legilor sale. Individul, legat desol in economia naturalä si dependent de grupul seiu, se ernanci-peazei si devine liber. In locul schimbului de servicii care lega peorn de comunitate, se introduce necrugitoarea plate" in bani. Ra-portul de muncd ia forma unui contract liber, cel putin in sens ju-ridic, si fiecare parte nu urmeireste declit exploatarea fóró crutarea avantajelor sale. Raporturile dintre oameni, personale si directein evul mediu, se materializeazd acum i economia se separd degospodeirie.

Activitatea industrialä ci comercialei dó nastere unei clase noui,burghezia, care, pretutindeni unde triumfd, surpd suprematia

economicei a nobilirnii feudale si supune intereselor comer-tului politica comunitiltii. Din mijlocul corporatiilor se ridicd ocategorie de negustori si de industriasi care nu mai lucreazd cubratele, ci se meirginesc só organizeze ci só conducä. Corporatiile,cu spiritul Mr de rutind ci cu politica pretului just, nu mai suntpentru ei decât anise, pe care cautd sei le sfärâme. Tipicó inaceastei privintei e desvoltarea Florentei. Popolo grasso, formatdin bancheri, negustori si fabricanti de stofe, dupd o aprigei luptdcare umple secolul al XIII-lea, doboard « superbia » nobililor feu-dali, le därâmd castelele si-i sileste sei se aseze in oras, sub suprave-gherea autoritätilor comunale, apoi exclude din vieata publicei petoti aceia care nu sunt inscrisi intr'o corporatie. Constitutia din1293 faimoasele Ordinamenta justitiae asigurd controlul « po-porului gras » asupra nobililor ci asupra poporului mic (popolo mi-nuto), adicó asupra micilor meseriasi si asupra muncitorilor, des-poiati de proprietate si de drepturi politice. Nobilimea invinsd edeposedatd de toate privilegiile care derivii din steipânirea peimein-tului si din monopolul rdzboiului. Ea pierde chiar ci atributiile ei

www.digibuc.ro

I'REFATA 18

militare: « cavaleria » feudald devine la Florenta un simplu titlude paradd.

Regimul feudal, anarhic, violent, risipitor i neprevdzdtor eincompatibil cu interesele industriei i comertului, de aceea e Inki-turat pretutindeni, unde triumfd burghezia. Politica devine o

sau o artd, in care calculul rece ia locul « onoarei » feudale.Deciziile politice sunt inspirate de interesele economiei. Admini-stratia, justitia, finantele, sunt reorganizate in sensul intereselorburgheze. Puterea .yi prestigiul Statului sunt Intrebuintate in acela.yiscop. Florenta cautii só cucereascd Pisa yi Livorno, pentru a do-beindi ieyire la mare. Venetia conduce cruciata a patra contraC'onstantinopolului pentru a inldtura concurenta genovezd ci pentru

asigura monopolul comertului in Marea Neagrd yi in Medi-terana orientald. Religia pierde orice actiune asupra politicii, care

face din ratiunea de stat legea supremil.Statul e pus astfel in serviciul nouilor realitäf i economice ci

sociale, yi politica lui se exercitei in opozitie directd cu politica me-dievald inspiratil de nobilime i cler. Administratia dislocó vecheaconstitutie pe ordine, i justitia respinge notiunea de privilegiu.Rdzboiul insuyi ia caracterul unei intreprinderi comerciale, in careprada e impartitei dupci prorata participdrii la capital. « Emanci-parea individului » devine astfel, in republicile comunale, o reali-tate sanctionatd de lege.

Constituirea unei puteri suverane, deasupra fórthn4irii feudale,a dus, in Franta, Anglia yi Spania, la formarea primelor statenationale, unificate i centralizate. Desfacerea Imperiului medievalin state nationale e unul din primele simptwne ale epocii moderne.

In locul corpurilor reprezentative din evul mediu, regele, intru-chipare vie a Statului, devine adeveiratul reprezentant al vointei

aspiratillor nationale. El serveyte interesul obytesc mentineind

www.digibuc.ro

14 RENAMREA $1 REFORMA

ordinea contra vreijmafllor din afaril ci contra turburatorilor din-launtru, promoveind economia nationala îi favorizand prosperitateagenerald. Creatorii ci conduceitorii statului modern au fost pretu-tindeni burghezii care aveau nevoie de o autoritate puternicei pen-tru a infreina instinctele anarhice ale nobililor. Burghezia a pusla dispozitia monarhiei aptitudinile sale administrative ,s1 resurselesale financiare, far Statul a sprijinit desvoltarea comertului i indu-striei inleiuntru prin masuri protectioniste, iar in afarel printr'opolitica de cucerire. Teritoriul regatului tinde sei constitue cadrulci baza economiei: din locale'', economia devine nationald. Desco-

peririle geografice i expansiunea colonialei au geisit in statele mo-derne o hazel de actiune fi un principiu de organizare metodicd,Ora' de care n'ar fi putut izbuti.

Transformarea societatii aduce cu sine o radicala schimbarein idei ci sentimente. Nobilimea cu cultul ei pentru onoarea cava-lereascei apare ca un anacronism ci nu mai starne,yte, in societateaburghezil, deceit compeitimire sau Yds. Noua societate nu cunoagedeceit un mobil, interesul, i o singurd sanctiune, succesul. 0 clodcare nu mai poate invoca, pentru sustine privilegiile, deceittraditia, e condamnatei. Orke revendicare ce nu se sprijind pe fortde inoperanta i naivd. Machiavelli enuntei maxima, care rezumelcrezul epocii, cif profetii inarmati au triumfat, iar cei desarmatiau fost infrati.

Puterea burgheziei ski in munca oi.ganizatei rational. Senti-mentalismul care !met pe teirani de mosie ci violenta rdzboiul

jaful la care recurge nobilul pentru acoperi nevoile, suntstreline deopotrivei de mentalitatea capitalistei. Burghezul e meindru°di nu e nevoit sa recurgii la asemenea mijloace. El se bizue pespiritul lui de intreprindere, pe activitatea neobositei metodic

- organizata ci pe calculul rece pentru a-ssi atinge scopul.

www.digibuc.ro

PREFATA 15

Profitând de luptele sângeroase care au decimat nobilimea feu-dald, regele transform'!" -monarhia, devenitd ereditard, in monarhieabsolutd. Sprijinit pe burghezie, care are nevoie de ordine si depace, el fsi impune autoritatea peste datinele locale. Din local,dreptul devine teritorial: un roi, une loi.

Frontierele incep sd se precizeze fi, inlduntrul lor, monarhiatinde se!' substitue administratiei locale o birocratie centralizatd,dependentd direct de rege. Dreptul roman reinviat pune in circu-latie ideea romand a omnipotentei Statului si face din rege perso-nificarea vie a suveranitiltii. Regele nu mai e seful ierarhiei feudale,ci dominus, stdpiinul. Marii seniori, care in evul mediu erau suve-rani aproape independenti In ducatele ci comitatele lor, devin simplisupusi. Autoritatea regald e nivelatoare ci unificatoare. RegeleFrantei nu cunoaste nici Normanzi, nici Burgunzi, nid Flamanzi,nici Provensali, nici Gasconi, ci numai Francezi.

In statele moderne, limba Curtii fnlocueste treptat limba latindfi dialectele locale. Ordonanta regald din 1539 declard limba fran-cezei limbd oficiald, si celelalte state imitei exemplul. Reformaprotestantd introduce limba « vulgard » ci in Bisericá. Pentru a fiintelesi de popor, predicatorii protestant! se folosesc de limbapoporului sci, afirmeind cd crestinul are dreptul de a se adresa luiDumnezeu in limba sa, ei nationalizeazd rugaciunea ci conferdlimb!! populare un prestigiu pe care nu-1 avusese deceit limba latind.

Formarea statelor nationale duce in chip fatal la emancipareasocieteitii de sub autoritatea Romei cu sau feirei schismd ci

la constituirea unor biserici nationale. Existenta statului laic eincompatibil cu sistemul de imunittiti si de privilegii ale bisericiicatolice cu amestecul papei tn afacerile interne ale statului.Autoritatea publicd, concentrate!' in meiinile suveranului, cautd sd-siintindd controlul asupra tuturor supusilor ci sd-i scoatd de sub

www.digibuc.ro

16 RE1A$TEREA SI REFORMA

orke dependentd externii. Statul modern a favorizat apoi desvol-tarea unei culturi nationale ci autonome, care a restrâns ci in dome-niul spiritual actiunea

Dreptul de liberii cercetare, proclamat de umanisti,in materie de credintä, dreptul de liberd interpretare a Bibliei,inclusiv dreptul de a gresi. Impuneind fiecdrui creytin datoria dea citi Bib lia si de a-si face o idee personald despre adevdrurile cu-prinse intr'insa, reformatorii au fikut din credintd o chestie indi-viduald. Luther si Calvin n'au urmdrit sei desrobeascei constiintaindividuald, i doctrina lor s'a cristalizat in sisteme teologice totasa de inexorabile ca ci cel catolic, dar, feicând din religie o che-stiune personate'', au pus, fdrei sa vrea, principiul autonomiei con-stiintei individuale.

Rdzboaiele religioase din Germania si Franta au relevat im-portanta practicei a acestui principiu. Protestantii au fost siliti

apere credinta cu spada. Invingatori, ei n'au putut refuzaadversarilor lor avantajele unui principiu pentru apdrarea cdruiaridicaserd armele; mnvini, ei erau prea numerosi pentru a puteafi exterminati. Si cei mai fanatici au trebuit .0 se inchine'in fataadevdrului cd o credintei nu poate fi steirpitei cu forta. Pacea delaAugsburg si Edictul dela Nantes consacrei aceastä experientli ciproclamd libertatea constiintei si a cultului. Coexistenta a cloudsau mai multe confesiuni nu mai apare incompatibild cu unitateastatului. Ideea de tolerantd se impune prin form imprejurdrilor.

Morala de asemenea se laicizeazei si se umanizeazei. Procla-mând cd omul e miisura tuturor lucrurilor ci cd toate problemeletrebue examinate in raport ci in functiun& de om, umanismul acobortt notiunea moralei in sfera vietii de toate zilele. Conside-rand profesiunea, oricare ar fi ea, ca o stare si un fel de trai legi-time, iar inactivitatea ca ofensei adusd lui Dumnezeu, care e

www.digibuc.ro

PREF AT A

Drincipiu de activitate, protestantismul a sfintit ci glorificat munca.

pentruel, datoria consistä in indeplinirea scrupuloasä a functiunii

care ne-a fost incredintatä. Astfel s'a introdus in vieat a modernäun nou ascetism, ascetismul muncii al vocatiei profesionale,die Bérufsaskese, care pune mai presus, de orice virtute muncarationala i metodicä, munca disciplinata fi fära repaos, muneasävaryitä de dragul muncii, care e cea mai puternicä afirmare avalorii personale. In aceastä proslävire a muncii a gäsit noua socie-tate justificarea morala a aspiratillor sale la un rol preeminentin stat.

Pentru evul mediu lumea este creatia lui Dumnezeu, pentruRenaytere, ea este opera muncii, prevederii ci organizarii omenegi.Aceasta conceptie atinge, dupa inginer, in primul rand pe artist.De altfel, in timpul Renayterii, inginerul yi artistul sunt una ciaceeayi persoana: Leon-Battista Alberti, Leonardo da Vinci, Mi-chelangelo au fost ingineri, arhitecti, sculptori, pictori, scriitori.

Arta devine profanä prin destinatia fi temele ei. Pentru a sa-tisface nevoile de confort fi de elegantä ale nouei societäti, artase laicizeaza. Artiytii impodobesc orayele cu monnumente care atestaboglitia ci puterea nouei clime burgheze i traduc 'in forme plasticenoul ideal de vieatä. Monumentele Florentei au fost monumenteale mandriei burgheze. Ca i umanitii, artivii nu mai consideralumea in functie de ideea mantuirii, ci ca un camp de activitate

de placere pentru orn. Arta nu mai urmärege scopul de propa-ganda religioasa, ci de proslävire yi de reprezentare a vietii prezente.

Reprezentarea nudului e un indiciu neindoielnic al progresuluispiritului laic fi democratic. Ideea cd individul e o forta autonornacare poarta in sine atilt motivele cat i mijloacele de realizare aleactiunilor sale, a dus la glorificarea fortei yi frumusetii rorporale.Clerul i nobilimea feudalä erau potrivnice reprezentárfir nudului

www.digibuc.ro

18 RENASTEREA I REFORMA

in and. Noua societate burghezd vrea sd vadd corpul omenesc,förd costum deosebitor, in jocul liber al fortelor sale naturale.

Nudul, ca ci moartea, e democratic ».Cultul artistic al nudului corespunde, in literaturd, ideii de

umanitate, prin care burghezia justificat aspiratiile ei politicesi sociale. Idealul unei culturi pur umane duce logic la negareatuturor privilegiilor care diferentiazd pe oameni dupd nastere si rang.

Dar pentru a combate « filosofia supranaturalului», umanistiiau nevoie de sprijinul unei noui autoritilti pe care s'o poatii opuneautoritätii bisericesti. Funclia aceasta a indeplinit-o antichitateaclasicd. Umanismul oferi baza unei culturi laice, in acord cu sta-diul la care ajunsese burghezia. Antichitatea a dat idealurilorburgheze girul autoritätii ei si a oferit modelul unei culturi laice,intemeiate pe ratiune. Dar, cu tot respectul ei pentru antichitate,Renasterea n'a atribuit mostenirii antice o valabilitate canonicii.Geindirea greco-latind reprezenta maximum din ceea ce se putearealiza, panel in vremea aceea, cu ajutorul ratiunii. Renastereanutrea ambitia de a ajunge, ci chiar de a depiisi, antichitatea.

Astfel, pornind dela transformdrile politice ,yi sociale determi-nate de aparitia capitalismului se poate ajunge, credem, la o inter-pretare unitard ci organicd a Renasterii i Reformei.

Spiritul laic, pozitiv si rationalist, care deosebeste omul modernde omul medieval yi pe care-1 regdsim in toate domeniile vigilmoderne, e produsul nouei societilti burgheze si nu al culturii urna-niste. Literatura clasicd ar fi rdmas Nerd moartd, dacd spiritulRena,yterii nu i-ar fi insuflat o noud vieatd. Renasterea si Reformasunt expresia nouei societilti pe care a produs-o capitalismul lainceputurile sale.

Demonstrarea acestei propozitii constitue scopul esential alacestei arti explica forma, diviziunile fi limitele. Dupe,' primul

www.digibuc.ro

PREFATA 19

capitol care pune ,s'i defneste problema Renasterii, expunerea pro-priu zisa Incepe cu Renasterea economica, adica cu aparitia capi-talismului, care a conditionat celelalte o Renasteri», politica, so-ciala, literarastiintifca, artistica ci religioasa. Lucrarea findconceputa ca un tot, faptele n'au fost expuse cleat In masura Incare ilustrau i dovedeau aceasta conceplie.

Dana o asemenea carte ar comporta o Invatatura pentru vre-murile noastre, invatatura ar fi aceasta: pentru a realiza omulnou pe care tot i Il dorim pentru a ridica societatéa romeineascala inaltimea problemelor care o asteaptd, trebue modifcate con-ditiile de existenta ale natiunii. Din nouile conditii de existenta,mai drepte i mai Intelepte, noua constiinta va rasari ca o recoltdImbelsugata dintr'un ogor bine lucrat i rasplatit ca toate bine-facerile Cerului.

Iasi, 24 Octomvrie 1940.A. O.

www.digibuc.ro

INTRODUCERE

In momentul in care popoarele din sud-estul Europei cddeauunul dupd altul sub sapdnirea turceascd i aveau sä fie reduse,pentru patru secole, la o luptd desperatd pentru apdrarea fiinteilor nationale, popoarele din apus ajungeau in posesiunea unornoui forte, materiale 0 morale, care aveau sd le schimbe radicalfelul de a concepe vieata i natura, societatea 0 politica, arta 00iinta.

Dela inceputul secolului al XIV-lea pand la mijlocul secoluluial XVI-lea, un curent de Innoire strdbate lumea occidentald.Cugetarea rupe cadrele inguste ale filosofiei medievale, se des-bard de metodele sterpe ale scolasticei, proclamd suveranitatearatiunii impotriva traditiei i ia din nou in cercetare marile pro-bleme ale existentei 0 ale moralei.

Sapdnirea absolutd pe care Biserica o exercitase asupra con-0iintelor incepe sd fie contestatd, i vieata intelectualä tinde spreo activitate independentd. Clerul pierde directia miscdrii culturale ;arta, literatura i 0iinta scuturd tutela Bisericii propun caobiect de studiu omul i natura. Un ideal pur uman, care-0gdsise expresia cea mai desdvdr0td in arta 0 literatura anticd,inlocueste misticismul medieval, care vedea idealul perfectiunüomene0i in supunerea alugdrului 0 in contemplarea misticului,

www.digibuc.ro

22 RENASTEREA $1 REFORMA

Societatea laicg respinge ideea tristä a coruptiei 0 neputinteiomenesti 0 incepe sä organizeze vieata pe baze noui, nu pentrufericirea de dincolo de mormânt, ci in vederea multumirii pepämânt.

Industria 0 comertul infloresc, oamenü ies din izolarea incare ii tinuse feudalitatea, raporturile dintre grupurile sociale seinmultesc, orizontul se ldrgeste. Burghezia restabileste securitateain orasele Italiei si ale Flandrei, in timp ce monarhia pune capätanarhiei feudale in Franta, Spania 0 Anglia 0, unde domnesteliniste, se desvoltd artele si meseriile, creste bundstarea si, pe ma-surä ce bunästarea creste, se desteaptä in oameni gustul de vieatäsi increderea in propriile Mr puteri.

Navigatorii, aruncându-se pe toate drumurile märii, desco-peel India si America si deschid activitatii omenesti posibilitätinebanuite, iar oamenii de stiintä determind forma pdmântului0 sistemul cosmic, pun bazele stiintelor naturale, intemeiazd filo-logia 0 istoria modernd, inventeazI tipografia 0 dau un nouimbold literelor.

Cele cloud institutii universale, Papalitatea si Imperiul, careau stäpânit lumea medievald, 10 pierd puterea Mr de atractie.Republica cre#inä se desface in state nationale. Franta, Spania0 Anglia, rezolvându-si problemele Mr interne, 10 indreaptàprivirea inafard. Din nationald, politica devine internationalá.

Pretentiile Bisericii de a conduce societatea laicI nu suntcontestate numai in domeniul temporal, ci si in domeniul spiritual.Poporul aspirä la o vieatd religioasd mai simplä, mai spontand0 mai adâncd, iar umanistii viseaz6 un crestinism rational sitolerant, care sd respecte principiul liberei cercetdri. Autoritätilelaice, principi 0 orase, vor sä-si intinda stäpânirea 0 A, contro-leze toatä activitatea supusilor Mr. Aceste forte sunt destul de

www.digibuc.ro

INTRODUCERE 23

puternice pentru a clatina prestigiul milenar al Bisericii catolicesi a o reduce la rolul unei institutii de educatie si de moralizare.Reforma a venit deci sä completeze si sä lärgeasca opera de eman-cipare intreprinsä de Renastere.

In toate domeniile activitàtii omenesti se constatà o adâncAprefacere care anuntd sfârsitul evului mediu si Inceputul ereimoderne. Aceastä perioadd de transitie se numeste Renagere.

www.digibuc.ro

CAPITOLUL I

PROBLEMA RENASTERIIProblema trebue pusd intr'o forma

fn care sa poata fi rezolvatd.H. Abel

Termenul de « Renastere », atât de sugestiv prin amintirile,aspiratiile i nddejdile pe care le evoca, a avut, din secolul alal XVI-lea pang azi, acceptiile cele mai variate. Fiecare epocai-a dat un continut deosebit. Istoria notiunii rezuma evolutiastudiilor care au fost consacrate Renasterii.

I. ORIGINEA NOTIUNII DE:a RENATERE

In intelesul actual de epoeä istorica, cuvântul « Renastere »e de data recenta. Primul care I-a intrebuintat in acest sens afost Jules Michelet, in volumul VII, din Istoria Frantei, consacratsecolulUi al XVI-lea i intitulat La Renaissance (1855).

Caracteristica esentiala a acestei epoci e, pentru Michelet,« descoperirea lumii, descoperirea omului ».

Succesul prodigios al termenului si al definitiei lui Micheletse datoreste insa operei istoricului elvetian Iaeob Burckhardt,publicatä in 1860, sub titlul : Die Cultur der Renaissance in Italien.Burckhardt adopta textual definitia lui Michelet, dar o pre-cizeaza i o largeste. El identified esenta Renasterii cu indivi-dualismul, ale cärui manifestäri le urmareste in toate domeniile

www.digibuc.ro

PROBLEMA R.ENA$TERB 25

vietii social, politic, religios, moral 0 intelectual dar maiales in litere §i arte. Umanismul i aila au rdmas dela Burckhardtelementele fundamentale care caracterizeaza epoca Renasterii.

Expresiile renaissance, rinascita, reformatio erau curenteInca inainte de secolul al XIX-lea, dar se intrebuintau In sensdeosebit cu totul restrâns, aplicate la o disciplina sau la oforma de vieatä particulard.

Beatus Rhenanus vorbe0e de « rena0erea evlaviei », iar Zwinglide « nädejdea in rena0erea lui Cristos » (spes renascentis Christi),Lefèvre d'Etaples de « reforma cre0inismului » (reformatio reichristianae), iar Melanchton exclamd, in lectia sa de deschideredela Universitatea din Wittenberg, in 1518 : « 0 nos felices, sirecta studia deilm favore renascantur I»

Primul biograf al arti0ilor italieni, Giorgio Vasari, el insu0pictor, 10 propune sà scrie istoria artei italiene, dalla rinascitadi questi arti sino al secolo che noi viviamo, dela rena0erea artelorpana in vremea artistului (1560). Vasari incepe istoria artelorcu Cimabue i cu Giotto, prin care, la sfar0tu1 secolului al XIII-lea,« maniera bizantinä s'a stins 0 a inceput una noua ». Giotto-« redefteaptii §i reinvie arta aproape moartd », imitând natura,deaceea « a meritat sa fie numit discipolul naturii 0 nu al altoraPasajul acesta, de insemnatate capitala, dovede0e ca Vasari nuatribuia rena§terea artelor influentii antichitätii : dupä el, Giottoa reinnoit pictura studiind natura, nu imitând pe cei vechi.

In Franta, de asemenea, cuvântul la renaissance era räspânditinainte ca Michelet sa-1 fi aplicat secolului al XVI-lea. Monte's-quieu a vorbit de « rena§terea vechiului drept francez » (la renais-sance de notre vieux droit français), iar Voltaire a salutat in epocalui Francisc I « rena§terea literelor pana atunci despretuit

www.digibuc.ro

26 RENASTEREA SI REFORMA

(la renaissance des lettres' jusqu'alors ineprisées). Toate acesteexpresii se raporteazd la un gen de activitate particulardstrânsd (religie, arte, litere, stiinte) si inseamnd restaurare, rein-fiorire, reinviere, impuls nou de vieatd.

Imaginea care se afid la baza tuturor acestor expresii derivd, cuma ardtat-o Konrad Burdach,,din fondul mistic-religios, care a sdditin sufletul omului credinta in revenirea vârstei de aur si a creatmitul pdsdrii Phoenix, legenda apei tineretii si diversele formeale unei renasteri dupd moarte. Noul Testament, prin episodulinvierii lui Iisus din mormânt, prin fdgAduinta unei noui vietidupd moarte i prin ideea cà moartea e conditia necesara a rena-sterii (« Numai cine se va naste din nou va intra intru Impdatialui Dumnezeu »), a fdcut din « renastere » o notiune familiardpentru orice crestin. Aplicarea ei la renasterea antichitatii s'afdcut prin simpld extensiune. S'a vorbit de renasterea literelorsi artelor antice, cum s'a vorbit de reinvierea lui Cristos.

Un pas mai departe s'a fdcut când Italia a secularizat termenul,dându-i o acceptie politicd i nationald. Italienii nu pierduserdniciodatd amintirea faptelor glorioase ale Romei. Nici chiar intimpul republicior urbane din secolul al XII-lea si al XIII-lea, cândoamenii se deprinseserd sd reducd totul la interesele i prestigiulorasului lor, nu se stinsese ideea cà, in timpul Romanilor, aexistat o alta vieatd, mai largd, mai puternicd si mai glorioasd,atestatd de ruinele monumentelor si de amintirile scriitorilor.Aceastd vieatd a fost distrusd de Barbari ; artele, literele i tiin-tele au fost parasite si Italia a trecut printeo epoca de decadere,pand când descoperirea literelor antice In secolul al XIV-leaa imprdstiat intunecimile « gotice ». Flavio Biondo, unul din ceimai invdtati istorici din secolul al XV4ea, incepe istoria decli-nului Imperiului roman cu anul 410, când Roma a fost ocupatä

www.digibuc.ro

PROBLEMA RENABTERII 27

de Goti. Machiavelli, de asemenea, 10 incepe istoria cu invazia

Barbarilor, dar el nu se intereseazd atat de efectele cdderü Impe-riului roman, cat de insemnatatea nouilor puteri, ca ImperiulPapalitatea, care se tidied, si de care Italia trebue sa tind seamd.

Notiunea de renastere apare deci in corelatie cu ideea evuluimediu, considerat ca o perioadd de barbarie si de 1ntuneric,care desparte antichitatea de prezent.

Ideea cá gloria trecutului, intunecata de barbaria « gotica »,poate fi adusd din nou la lumina., si credinta cd vechile comori

de frumusete i adevar pot fi reconstituite din manuscrisele vechi,a dat un nou i puternic imbold studiilor clasice. Dela Petrarcaincoace, invatatii s'au intors cu incredere i cu insufletire sprescriitorii antici si, din contactul cu literatura antied, inteleasa totmai bine din generatie in generatie, a rezultat constiinta deosebit

de pretioasä ca timpurile se schimba í ca icoana adeväratd aunei epoci poate fi reconstituitd din documentele ei contempo-rane. Asa s'a nascut conceptia istorica moderna.

Tot ca o urmare a acestei noui experiente, prezentul s'a Infa-tisat sub forma unei restaurari. Dupà perioada de decddere, caredureaza dela invazia Barbarilor, prezentul trebue sa fie o perioaddde reinnoire, de reinflorire, de renastere. Desvoltarea sentimen-_tului national si evolutia intelectuald a Itafienilor intâlnesc ideeabiblica de reinnoire si de reinviere.

Nu e de mirare dacä umanistii din secolul al XIV-lea i XV-lea

s'au servit de aceastä imagine ori de câte ori voiau sà exprime

transformarea care se petrecea sub ochii lor. Insufletirea lor infata antichitätii regasite era atat de mare, incât 0-au inchipuitcà o noud era. Incepe cu ei, cà o lume Intreaga rasare din anti-

chitatea regasita. « Cu zilele noastre incepe o noud epoca »,

scrie Fichet lui Gaguin in 1472, pentru a se felicita de avantul

www.digibuc.ro

28 RENA5TEREA I REFORMA

pe care l-a luat studiul literelor clasice, iar Nicolas de Bourbonavea impresia cA, dtpd o epocd de intuneric si de rdtAcire, « Cristoss'a indurat de neamul omenesc si a restaurat universul ruinat ».Monstrü ignorantei i nebuniei au fost rdpusi, «i pe cäi minunate,adevdrul s'a coborît din nou pe pdmant ».

Reinfiorire, restaurare, reînnoire, revelatie, reformd, renastere,iatd termenii de care se servesc de cele mai multe ori martoriioculari ai revolutiei care se savarseste la sfdrsitul secolului alXV-lea. Amintiri biblice, legendare i politice se combind pentrua forma si rdspândi conceptia unei treceri brusce dela o starede lucruri la alta cu desdvdrsire noud. Aceastd conceptie a acre-&at, pdnd in secolul al XIX-lea, ideea cd evul mediu n'a fostdecdt o epoch' de barbarie din care nimic nu s'a continuat in epocamodernd i ideea cd. cultura modernä nu dateazd decdt delaRenastere. Conceptia aceasta a fost acceptatd pal:a cAnd A apdrutstudiul lui Burckhardt.

TEORIA LUI BURCKHARDT

Iacob Burckhardt a ldrgit notiunea Renasterii la sferainsemndtatea unei perioade culturale, i-a Accentuat caracterulunitar i i-a definit continutul prin cloud elemente principale :umanismul 1ci arta. Ideea originald a lui Burckhardt e cA Renastereas'a produs, In Italia, din unirea geniului italian cu spiritul antic.Rezultatul cel mai insemnat al acestei uniri e individualismul,care deosebeste omul modern de tipul medieval. Omul moderne individualist, fiinded nu se bizue decAt pe propriile sale puteripentru realiza scopul in vieatá ; omul medieval nu se poateafirma cleat in cadrul unei colectivitati, corporatia, biserica saustatul. In formarea i emanciparea omului niodern, antichitatea

www.digibuc.ro

PROBLEMA RENA$TERE 29

a jucat, dupa Burckhardt, un rol insemnat, deaceea « CulturaRenasterii in Italia » acorda o atentie deosebita studiilor clasice.

Dar ceea ce, dupa acelasi autor, constitue adevärata superio-ritate a culturii Renasterü e faptul ca s'a exprimat mai ales inarta. Burckhardt a studiat Renasterea din punctul de vedere alistoricului artei, care considera arta ca suprema incoronarejustificare, a oricarei culturi. Dupa criterii artistice s'a facutdelimitarea in timp a epocii: Renasterea lui Buralhardt tine delaGiotto si Dante pana la Michelangelo, adica dela inceputulsecolului al XIV-lea pang la mijlocul secolului al XVI-lea.

Burckhardt a descris in colorile cele mai vii elementele origi-nale i moderne ale Renasterii i, opunandu-le evului mediu,le-a scos puternic in relief. Dar, in grija lui de a sublinia ceea cee constant si tipic, a ajuns la un tablou static, compus din reali-tài i istoria e un proces de acte vesnic noui care nu serepetä niciodata. In conceptia, cu totul antiistorica, a lui Burck-hardt, o prapastie separa Renasterea de evul mediu si Italiade restul Europei. Burckhardt a nesocotit aportul evului mediuin formarea Renasterii i solidaritatea culturald care lega Italiade celelalte tari occidentale. El n'a väzut ca vieata medievaldcontinua in Italia Renasterii tot asa de intens ca in FrantaGermania. Cultura Renagerii in Italia nu e rezultatul unor cer-cetari migaloase; ci produsul unor impresii artistice i proectiain trecut a valorilor i aspiratiilor autorului. Burckhardt a fostun diletant de geniu, care n'a cautat in spectacolul pe care Iloferea Renasterea decat un prilej de desfatare esteticd.

Cu toata ambitia lui de-a infdtisa intreaga civilizatie italianadin secolul al XV-lea i XVI-Iea, adica de-a tine seamd de toateelementele care au constituit vieata poporului italian timp de cloudsecole (vieata publica i privata, obiceiurile, religia, stiinta

www.digibuc.ro

80 RENOTEREA I REFORMA

filozofia), Burckhardt n'a fricut deck sd continue vechea conceptietraditionald care reducea esenta Renasterii la manifestkile eiliterare si artistice. El a rdmas credincios traditiei i atunci candmentine Renasterea italianä in splendida ei izolare, i fata deepoca anterioard i fata de celelalte täri europene. Burckhardtnici n'a atins problema originei. Pentru el, Renasterea rdmane« o floare rdsdritä brusc in desert *.

In felul acesta, e de neinteles cum de s'a rdspandit Renastereain celelalte täri europene. Dacà miscarea se datora unor cauzespecific italiene, s'ar fi märginit la Italia. Dar Renasterea a fosturi fenomen general care, sub forme deosebite, s'a produs Intoate tärile Europei occidentale. Tot asa de stranie e teoria luiBurckhardt dupd care « tirania » ar fi prima manifestare a indivi-dualismului. In realitate, principatul absolut n'a apdrut la Florentadeck tarziu, cand declinul individualismului si al vietii eco-nomice care 1-a produs era deja vizibil.

Cu toate rezervele acestea, putine opere istorice au exercitato influentä mai puternicä decat a lui Burckhardt. Cultura Re-nagerii in Italia a fost luatd ca bazä pentru cercetärile ulterioare.Istoricii s'au deprins sà priveascd epoca Renasterii cu ochii luiBurckhardt i sà considere concluziile lui ca fapte definitiv ca-stigate pentru stiintd.

III. CONSECINTELE TEZEI LUI BURCKHARDT

La un rezultat asemdndtor a ajuns, In acelasi timp si indepen-dent de Burckhardt, filologul german Georg Voigt. In cartea sa,apärutd in 1859, Die Wiederbelebung des klassischen Altertums(Renasterea antichitkii clasice), al cdrei titlu nu e decat circum-scrierea germand a termenului Renaissance, Voigt explica cultura

www.digibuc.ro

PROBLEMA RENASTERII

Renasterii prin descoperirea antichitätii clasice. Evenimenteleeconomice í politice nu prezintd pentru el nici un interes. Carteasa se intemeiazd exclusiv pe documentele literare, mai ales latine,ale umanistilor, interpretate dupd regulile criticei filologice, dinpunctul de vedere al autenticitätii i exactitàtii textului. Conceptialui, desi asemändtoare cu a lui Burckhardt, n'a avutdecât asupra unui cerc restrâns de invdtati.

Conceptia lui Burckhardt, care vedea in triumful individua-lismului esenta Renasterii, postula ca orice semn de vieatd noudin artd, literaturd i politicA, sti fie considerat ca o manifestare aspiritului modern. Walter Pater, Emile Gebhart, Henry Thode,Paul Sabatier, Louis Courajod s'au conformat exact acestuipostulat.

Walter Pater cuprinde in volumul sdu, The Renaissance(1877), analiza nuvelei franceze Aucassin §i Nicolette, delasfârsitul secolului al XII-lea, in spontaneitatea i gratia cdreia vedeo manifestare a Renasterii.

Emile Gebhart, in Les origines de la Renaissance en Italie(1879), sustine cd artele s'au reinnoit in arhitecturd si in sculpturdInca' din secolul al XII-lea si al XIII-lea, iar In Italie mystique(1892), face din Ioachim de Floris si din Francisc de Assisi punctulde plecare al intregii miscdri intelectuale moderne.

Henry Thode a studiat miscarea franciscand din punct devedere al influentei exercitate asupra artelor. In cartea sa Franzvon Assisi und die Anfänge der Kunst der Renaissance (Franciscde Assisi si inceputul artei Renasterii, 1885), Henry Thode ad-mite cd aportul esential al Renasterii a fost emanciparea indivi-dului, dar o explicd prin transformarea religioasd care s'a produsin secolul al XIII-lea i pe care o personified Francisc deAssisi.

www.digibuc.ro

32 RENA$TEREA I REFORMA

Individualismul puternic al Sfântului Francisc de Assisi s'amanifestát sub forma unei arzdtoare iubiri de Dumnezeu, de oa-meni si de naturd. « Il Poverello », cum Ii spunea poporul italian,devine centrul de cristalizare a tendintelor care duc la emanci-parea individului, la crearea unei noui poezii si la presimtirea liber-tdtii gândirii. Natura nu mai e socotia ca un obiect de ura, cica revelarea vizibild a divinitätii. Sentimentul mistic al naturiia creat conditia necesard pentru desvoltarea artei noui, in carenoul curent si-a gdsit expresia cea mai inaltd. Sensul intim al fra-terniatii universale, misticismul, sentimentul i realismul naivlibereazd arta de influenta bizantind i o indreaptä spre observareanaturii i a omului. Arta e expresia cea mai Malta a Renasterü,dar literatura i tiina îi au, deasemenea, izvorul in miscareafranciscand. Tendinta misticismului franciscan de a iesi din sferapur religioasd, pentru a atinge esenta omului i idealul unei cul-turi mai libere, a format mentalitatea care singurd permitea oame-nilor sd inteleagd spiritul critic.

Emanciparea spiritului laic nu se datoreste deci, cum sustineBurckhardt, influentei antichitatii clasice, descoperite in timpulRenasterii, ci desvoltdrii crestinismului. Influenta antichitdtii asu-pra artei Renasterü n'a fost decal exterioarä i s'a redus la oinstructie formald.

Cartea lui Thode n'a depdsit cercul istoricior artei. Vie deSaint François d'Assise (1893) a lui Paul Sabatier a rdspânditcultul franciscan in päturile largi ale intelectualilor.

Fled sà se preocupe de raportul miscdrii franciscane cu Rena-sterea, Sabatier a descris, cu simplitate i cdldurd, vieata Sfântuluidela Assisi, iubirea lui pentru fdpturile lui Dumnezeu i pentrufrumusetile naturii, independenta lui fatä de autoritätile laicesi eclesiastice, intensitatea vietii interioare care se revarsd in poerie

www.digibuc.ro

PROBLEMA RENWERII 83

eviavie. Dar calitatile pe care Sabatier le atribue lui San Fran-cesco sunt tocmai acelea pe care istoricii se obisnuisera O. le cu-prinda in notiunea de Renastere. Sabatier a contribuit astfel,mai mult deck oricine, sà largeasca notiunea Renasterii, accen-tuand elementul emotiv in dauna celui intelectual si aruncandpe planul al doilea descoperirea antichitatii.

Un singur pas mai ramanea de facut pentru a disolva notiuneatraditionala a Renasterii: negarea influentei artelor i literelorclasice. Louis Courajod, in Leçons professeres à l' creole du Louvre(1888), sustine ca stilul gotic s'a regenerat dela sine, prin intoar-cerea la natura, fárà sa fi avut nevoie de influenta Italiei si aantichitatii. Inca din secolul al XIV-lea, formele noui isi facaparitia in diferitele tari ale Europei. In Franta, germenii noueiarte au fost adusi de Flamanzi, al caror realism rezuma tot asade bine esenta Renasterii nordice, ca individualismul pe a Re-nasterii italiene.

K. Neumann §i J. Nordström merg si mai departe : ei neagaItaliei orice merit de a fi creat civilizatia Renasterii si atribueacest merit popoarelor din nordul Alpilor.

Karl Neumann, in Byzantinische Kultur und Renaissance(Stuttgart, 1903), considera institutiile Barbarlior §i cultura cre-stina din evul mediu ca adevaratele forte creatoare ale Renasterii.Realismul, care a transformat arta si literile, s'a manifestat, inhordul i sudul Alpior, independent de influenta antichitatiia fost rezultatul civilizatiei medievale i crestine.

Pentru suedezul I. Nordström (Moyen dge et Renaissance,Paris, 1933), Renasterea adevarata s'a produs nu In Italia, ciin Franta, i epoca cea mai fecunda din punct de vedere cultural,au fost cele doul secole i jumatate (XIIXIV) din istoria Frantei,in cursul carom s'au format cele mai multe elemente ale civilizatiej

3

www.digibuc.ro

34 RENWEREA I REFORMA

europene 0 care apoi, prin mijlocirea Renaqtersii italiene,s'au rdspandit in toatg. Europa. Nordström n'a putut însä con-vinge pe nimeni. E greu de admis cd,Dante, Petrarca, LaurentiuValla 0 Machiavelli, Leonardo, Michelangelo 0 Raffael n'ar fi

fost decat continuatorii unor obscuri eruditi i arti§ti medievali,ca Hildebert Lavardin, Gui de Bazoche, Jean de Mireille etc.,a cgror insemngtate pentru lumea moderng a fost nuld.

Ernest Walser (Studien zur Renaissance, Basef, 1932) se ridicg

impotriva impgrtirii schematice i arbitrare a istoriei in perioadedintre care fiecare ar poseda o forma mends specialg. El relevä

continuarea, in epoca Renqterü, a tendintelor spirituale propriievului mediu i descopere, in aceastg epocg, sentimente, ideiatitudini caracteristice epocii moderne. Walser a demonstrat maiales insuficienta teoriei lui Burckhardt care identificd spiritul Rena-

sterii cu pgganismul, ateismul i scepticismul, mai mult aparentdecat real, al unor uman4ti. Meritul lui Walser e de a fi doveditputerea comtiintei religioase la uman4ti ca Petrarca, Boccaccio,

Salutati si chiar la Va lla.Rezultatul acestor studii a fost, pe de oparte, cd limitele

RenWerii au fost atat de mult largite, in timp i spatiu, Incanotiunea a pierdut oHce valoare i semnificatie proprie, iar pede alta, cà evul mediu a devenit un fel de PrerenWere; reven-dicand mereu, ca germeni ai Rena5terii, toate fenomenele carac-teristice ale evului mediu, evul mediu i RenWerea au ajuns ase contopi.

W. BAZA ECONOMICA A RENASTERII

Nici nu se putea ajunge la un alt rezultat, atata timp cat Re-na§terea a fost considerata numai din punct de vedere artistic 0literar. Umanismul 0 arta sunt, fdrä indoialg, träsäturile cele mai

www.digibuc.ro

PROBLEMA RBNASTERII 35

caracteristice ale Renasterii, dar, In vieatdunui popor, care e adeva-ratul purtator al oricarei culturi, arta si literatura joaca un rol maiputin insemnat decat se crede. In al doilea rand, cultura însàie produsul anumitor conditii generale si al unei structuri socialedeterminate. Inflorirea artei, rafinarea personalitatii, largireaculturii umaniste sunt fenomene de ordin secundar, produseaccesorii, rezultate ale unor fapte de altä natura. Conditiile deordin natural si material, economic si social au exercitat i aicio influenta covarsitoare, dela care trebue sd porneasca orice ex-plicatie. Or, in aceasta privinta, cercetarile au ramas la suprafata.Devi studiile lui Schmoller, Sombart, Davidson, Ehrenberg,Strieder, Villari, Volpe, Caggese, etc., au aratat insemnatateatransformarilor economice pentru inceputul epoch moderne

in deosebi, a ivirü capitalismului, urmasii lui Burckhardt aucontinuat sa vada in indivualism calitatea dominantä a Renasterü,motivul unic, a carui manifestare au urmarit-o in toate domenülede activitate : arta, literatura, filozofie, moralä, religie i politica.Dar ei nu si-au pus intrebarea, daca acest individualism nu eel insusi produsul unor forte mai adanci si al unor conditii deexistenta deosebite. Pentru ca o noua mentalitate sa.* se afirme,era nevoie ca piedidile, pe care conditiile medievale de vieata leopuneau liberei desvoltdri a personalitätii, sa fi fost inlaturate.

aceste conditii au fost realizate pentru prima data in oraselecomerciale i industriale ale Italiei, ale Tarilor de Jos si ale Ger-maniei meridionale, in primul rand la Florenta. Aici se creeaza,mai întâi o vieata economica independentà de suzeranitatea feu-dall, care nu mai urmareste exclusiv indestularea nevoior corm-nitatii, ci produce pentru piata, pentru vanzare si are ca stimulentcastigul personal. Din randurile meseriasior i negustorior, carereprezinta noua forma de productie, se tidied, Incepand cu secolul al

3*

www.digibuc.ro


XIII-lea, o categorie de capitalisti care organizeazd industriacomertul pe baze noui i formeazd o noua clasä de

oameni energici, intreprinzdtori i färd scrupnle. Nu e osimpld intâmplare cà Renasterea incepe, in Italia, odatd cudesvoltarea comunelor si a burgheziei, care pun capät regi-mului feudal si stdpânirii imperiale, si se sfdrseste cu stabi-lirea sapânirii spaniole asupra peninsulei. Renasterea italiandcoincide eu epoca de suprematie economicd si de indepen-dentd politicd a Italiei. Principatul absolut (Signoria), in careBurckhardt vedea fenomenul caracteristic al politicii italiene,n'a fost decât simptomul de desagregare si de decädere ainstitutiilor comunale, in cadrul cdrora s'a desvoltat societateaRenasterii.

Vieata politicd a Renasterii a fost gresit inteleasd deBurckhardt si de continuatorii sài. Ei n'au vdzut in lupta dintreGhibelini i Guelfi decât manifestarea temperamentului indivi-dualist al Italienilor, pe când, in realitate, Guelfii reprezentau,impotriva nobililor ghibelini, burghezia comerciald i industrialdcare ndzuia spre putere si care, pretutindeni unde a cucerit pu-terea, a sfärâmat far/ mila legturile dintre oameni, ordineaeconomicd patriarhalä, sentimentalismul religios i entuziasmulcavaleresc, pentru a nu läsa altd legdturd intre oameni cleatcalculul rece i necrutatoarea platd in bani. Burghezia a supusorasului satele i in locul economiei naturale, in care necesitdtilepopulatiei erau limitate la produsele locale, a creat noui necesitdti,care nu puteau fi indestulate decât cu produsele tarilor celor maiindepdrtaZe. Rdspunzänd acestor nevoi, comertul internationalse desvoltd i formeazd o clasd de oameni indräzneti i intreprin-zdtori, care inlocuesc nobilimea feudalá i iau in mânä conducereavietii economice i politice.

www.digibuc.ro

PROBLEMA RENA*TERII 37

In Anglia, Franta i Spania, burghezia a centralizat mijloacele deproductie i a fd.cut din teritoriul acestor tdri o unitate economica.Consecinta fatald a acestor transformdri a fost concentrarea politica

formarea primelor monarhii moderne unificate.Italia si Germania, din cauza tendintelor divergente ale prin-

cipalelor centre economice, au rdmas impartite inteo sumedenie deprincipate i republici comunale §i nu s'au putut constitui ca stateunitare. Tendintele de unificare au fost mai slabe deal cele dedescentralizare.

In fata Germanilor, Francezilor, Englezilor, SpaniolilorArabilor pe care-i exploatau, negustorii §i. bancherii italieni au pututsd se simtä frati, oricare ar fi fost locul lor de origind. Sentimentulunitätii s'a manifestat, cu toatd diviziunea politicd, in rdspandireacuvantului Italia, pe care Inocentiu al III-lea, incl. din 1200, 11propune tuturor locuitorilor peninsulei ca un simbol de unire impo-triva agresorului german. Italia mia a lui Petrarca imbogdtegte rezo-nanta sentimentald a cuvântului prin toate resursele artei, iar uma-nigtii, in frunte cu Machiavelli §i Guicciardini, precizeazd notiuneaprin referinta la trecut gi la exemplul marilor monarhii vecine.

Dar contiinta nationald a Italiei n'a fost destul de puternicdpentru a invinge particularismul diferitelor republici i principatecare o compuneau §i a le uni in fata ndvdlitorilor strdini.Florentinii, care dintre toti Italienii au atins cel mai inalt gradde desvoltare culturald i nationald, preferau sA ajungd gub sta.-pânire strdind decdt sA accepte suveranitatea altui stat italian.Particularismul a fost mai puternic cleat sentimentulfiindcd, economia italiand era organizatd pe baze particulariste

antagoniste. Interesele esentiale ale Venetiei erau in Orient,.ale Florentinilor in Franta i in Regatul napolitan, ale Genove-zilor in Orient gi in Spania, ale Milanezgor in ElVetia, Germania

www.digibuc.ro

RENA5TEREA SI REFORMA

Spania, ale Papior in toatà lumea catolia. Iatä dece, in marileconfiicte internationale care incep cu expeditia lui Carol alVIII-lea

(1494), Italia divizatd oferd spectacolul haotic al unui marepopor care se pierde in intrigi, trädari i crime. « Crima ca opera'

de arta" », in care Burckhardt vede altà manifestare caracteri-stied a individualismului italian, nu e cleat consecinta acestei

srd§ieri interne, care ia politicii italiene orice claritate i oricejustificare superioarà. De ce ar fi mai moral sa lupti alaturi deVenetia impotriva Imperiului, cleat ablturi de Milano impotrivaFrantei ? De aceea condottierii trec din tabärd in tabärg färäa avea sentimentul cà savar§esc un act de tradare de tard.

Particularismul local, care-§i are7temelia In particularismuleconomic, explica. i slabiciunea Italiei din ;timpul Rena§terü.Instinctul politic i interesul pasionat al Italienilor pentru pro-blemele de organizare a statului i pentru ceea ce prive§ter:rapor-turile dintre oameni se explia nu prin « geniul national », ci princonditiile de existentá ale republicilor comunale, in care toticetätenii erau chemati s5, se pronunte asupra problemelór de rezol-virea ca.rora depindea prosperitatea sau ruina fiecdruia dintre

Florentinii puteau spune, cu Machiavelli, a « iubesc statulmai mult deck sufletul Mr », fiindel superioritatea Mr material:a',intelectuala i artisticà nu se datora vechilor institutii medievale,Imperiul i Papalitatea, ci Republicii florentine.

Spiritul laic, realist O. practic, care deosebe§te omul modern deomul medieval, e produsul acestui mediu §i nu al culturiCumaniste.Literatura clasicá ar fi ramas i mai departe Met% moartä, dacàspiritul pozitivist, care s'a desvoltat in republicile italiene,:exactca in republicile grecgti, nu i-ar fi insuilat o nouä vieaà.Jn dorintaMr de fauri un nou ideal de vieata, mai in armonie cu

timpului, Italienii Rena5terii s'au intors spre antichitatea

www.digibuc.ro

PROBLEMA RENAMRII 39

clasicd si au gäsit In operele ei programul de gândire i actiune,modelul de urmat i o noul conceptie de vieatd, tocmai fiindcdle-au cdutat si le-au simtit nevoia. Antichitatea clasicd fduri-toare a spiritului modern e un contrasens : nu antichitatea aformat spiritul modern, ci maturitatea spiritului modern a desco-perit antichitatea. De asemenea limba populard, care constituefard indoiald afirmatia superioard a geniului national si prin-cipalul instrument de culturd al fiecärui popor, nu e creatia urna-nistilor, ci a poporului. Capitalismul care a unificat teritoriul,a centralizat mijloacele de productie si al concentrat populatiasub o singurd directie, a creat conditiile indispensabile pentrudesvoltarea i unificarea limbii i pentru trezirea constiintii natio-nale. Aparitia capitalismului a fost conditia prealabild a oricäreidesvoltdri culturale superioare, i observatia aceasta se poateverifica in toate tarile, unde a apärut capitalismul. Dacd Rena-sterea s'a desvoltat mai de vreme si mai strälucit in Italia, ea nue un fenomen exclusiv italian. Fenomenele ei caracteristice s'auprodus In toate tdrile occidentale, unde capitalismul a creat oputernicd societate burghezd.

Punând la baza expunerii noastre principiul el marile trans-formäri care au pregätit epoca modernä se datoresc aparitieicapitalismului, putem, pentru comoditatea i claritatea expunerü,sà vorbim de Renasterea politicd, intelectualä, artisticd, moralä

religioasd. Nu trebue lush* sd uitäm nici o clipd cd acestea suntefectele secundare ale fenomenului central, care e nasterea capi-talismului. Renasterea economicd, datorità aparitiei capitalis-mului, a produs conditiile materiale si morale pentru emancipareaspiritului in toate domeniile de activitate, politicA, stiintificd,

literard artisticA i religioasd. Cum a spUs-o Halvan Koht, Rena-sterea e vieata intelectuall a unei societriti noui

www.digibuc.ro

CAPITOLUL II

RENASTEREA ECONOMICA

Not kennt kein Gebot

Societatea medievald era intemeiatà pe o ordine statica, incare locul fiecArui orn era fixat de naturá si de Durnnezeu, i sane-tionat de Biserica. Incercarea cuiva de-a se ridica peste conditiasa constituia un act de revoltä contra ordinel instituite de Durn-nezeu.

Centrul de greutate al vietii medievale era la lark i princi-piul intregii activiati economice era indestularea nevoilor locale.Conditia oamenilor era legatâ de pämânt, aproape unica averea timpului. Cine avea pdmânt era liber í puternic, cine n'aveapamânt era la discretia aceluia care avea. 0 infimd minoritatede mari proprietari, laici i ecleziastici, posedând aproape tota-litatea pâmântului arabil, detinea puterea socialä i autoritateapublicä; restul populatiei, plugari si meseriasi, erau redu§i laconditia de serbi. Societatea feudald nu cunostea deck douàease: nobili i serbi.

In evul mediu, vieata economicd era subordonatä principiuluiindestuldrii nevoilor elementare de hrand, ImbrAaminte i locuintä,adia de subsistentd. Circulatia averior i schimbul ,de mdtfuri

www.digibuc.ro

RENASTEREA ECONOMICA 41

erau reduse la minimum. Fiecare mosie tindea sà produa toatelucrurile de care aveau nevoie locuitorü de pe ea. Seniorul însuinu cumpdra din afard cleat câteva articole de lux, ca : stofefine, coloniale i aromate, aduse din Orient. Dar id raport cutotalitatea activitätii economice a vremii, comertul reprezentao ramurd neinsemnatd. Idealul, foarte aproape de realitate, eraautarchia fiecdrei

In acest regim, productia era riguros subordonatd consumatiei.Cantitatea produselor se mdsura dupd nevoile fiecdrui grup social,iar nevoile persoanelor care constituiau grupul, dupd conditia lorsociald. Seniorii aveau dreptul la o existentd largd, independentdsi färd muncd, i, in adevdr, ei duceau o vieatd de placeri, cheltuiaufat% socoteald, i n'ajungeau niciodatd sd-si acopere cheltuelile.Serbii, dimpotrivd, erau siliti sd-si câstige traiul cu sudoarea fruntii

sd-si potriveascd nevoile dupd cantitatea de produse disponibile.Dar, cu toatd deosebirea de conditie si de trai care-i separa, nobilii

serbü se asemdnau prin mentalitatea lor economia : i uniialtii nu urindreau deat indestularea nevoilor bor. Intreaga

organizare economica a evului mediu e subordonatd ideei desubsistentd.

Din sfera vietii rurale, ideea de subsistentä ca scop al activi-tatii econonomice s'a intins i asupra oraselor medievale. Ca siplugarii, meseriasii i negustorli nu muncesc deck Wt cât trebuepentru aji intretine familia, potrivit cu conditia lor sociaiä.Industria i comertul nu cunosc Inca puterea de expansiune carerástoarnä toate piedicile din cale, ci se mdrginesc sà satisfaaun anumit nivel de necesitäti, determinate de ideea de subsistentd.Rostul meseriei, in conceptia medievald, era sd asigure traiulaceluia care o exercita, iar rostul corporatiei era sa veghezeca nicio meserie sd nu incalce sfera altei meserii. Meseriasii

www.digibuc.ro


care cdutau sd-si sporeascd necontenit castigul erau o ex-ceptie, i ndzuinta lor era in contradictie cu etica medievald.Regula generald era ca atat tdranii cat si meseriasii sà se multu-meascd cu castigul care le asigura traiul.

Urmarea a fost ritmul extrem de lent al vietii economice. Timpuln'avea nicio valoare Inteo societate astfel organizatd. Munca sefácea fdrd grabd, fàrà sfortare, färd inventie, fiindcd niciun motivnu indemna la o productie cat mai mare, sdvarsitd in termen catmai scurt, pentru un castig cat mai mare. Oamenü lucrau incet,du/A procedee traditionale, asa cum au apucat din bdtrani, con-siderand orice inovalie ca un act neleal sau primejdios. Traditiaexercita o autoritate suverand asupra societätii medievale. Inertia,tembelismul i neprevederea, asa de des imputate omului medieval,sunt produsul conditillor sale de existentd. « Cu cat e mai putindesvoltat omul, cu atat acceptd mai usor forta modelului, traditiei,autoritdtii, sugestiei Pentru aceleasi motive, omul medievalcduta sd-si procure inainte de toate rágazuri. Pasiunea i interesulpentru muncd lipsind, orke prilej de sdrbdtoare era binevenit.De aceea calendarul medieval cuprindea aproape tot atatea sdr-batori, cate zile de lucru. Idealul medieval era repaosul inteovie*. asiguratd.

Forta care a transformat repaosul in neliniste, inertia in acti-vitate, tembelismul in geniu calculator si ambitie nepotolitd,forta care a inlocuit o ordine staticd cu alta esential dinamicdsi a transportat dela tard la oras centrul de gravitate al vietiiforta care a aruncat in aer toate ingrddirile societatii medievalea fost capitalismul.

Incepand cu secolul al XI-lea, regimul economic intemeiatpe proprietatea agricold e Inlocuit treptat de altul intemeiatpe credit si pe bani. In secolul al XIV-lea, capitalul mobiliar e

www.digibuc.ro


destul de insemnat pentru a organiza un nou sistem de productiecare transforma conditia producatorilor i, prin aceasta, intreaga

« Secolul al XIV-lea, spunea Michelet intr'una dinformulele lui sintetice, e Inceputul domniei aurului ».

De unde vine acest capital care contine In el puterea de arevolutiona lumea ? Din comertul mare, din comertul bancar0 din industria mare.

I. COMERTUL MARE

Werner Sombart a explicat formarea marilor averi burghezeprin acumularea rentei funciare i prin indeletnicirea marilorproprietari feudali cu comertul. Teoria aceasta n'a fost Insdacceptata de economi0i.

Fiii mezini ai fandliilor nobile au putut intra In comert,dar cu singuranta n'au adus capitaluri. Pe de alta parte, cercetarileparticulare fa:cute In centrele cele mai insemnate ale precapita-lismului, la Augsburg, Florenta 0 Venetia, au dovedit ca marileaveri burgheze provin din comert i anume din comertul mare,care s'a desvoltat in unele ora§e favorizate de imprejurari. Co-

meru1, nu renta funciara, a permis acumularea marilor averiburgheze care au pus bazele capitalismului.

Un alt izvor al capitalului a fost c4tigul realizat din stall-gerea ddrilor 0 din exercitarea unor meserii privilegiate. Argin-tarii i aurarii se serveau de o materie prima scumpa, care implicaposesiunea unui capital insemnat. Negustorii de pe0e din Tarilede Jos trebuiau de asemenea sa dispuna de capitaluri pentruaji procura corabiile de pescuit. La fel stau lucrurile cu negustoriide coloniale, de aromate 0 de stofe, care opereaza cu marfuride valoare. Din mijlocul acestor meseria0 i negustori s'au ridicat,

www.digibuc.ro

44 RENA$TEREA 1 REFORMA

dupa o genera* sau doua, organizato ru i purtAtorii comertuluimare. Negustorii imbogatiti din comert §i-au investit apoi capi-talul in mine i in afacerile principilor laici §i ecleziastici §i au rea-lizat beneficii enorme. A§a s'a constituit capitalul, ca izvor deca§tig independent de pamant §i de munca.

Industria miniera a jucat, in economia germand din secolulal XV-lea, un rol atat de insemnat, incat s'a pus intrebarea dacaaverile mobiliare pe care s'a intemeiat precapitalismul germann'ar putea fi explicate prin venitul minelor. Iacob Strieder aaratat ca cine voia sa se ocupe cu exploatarea minelor sau cuvanzarea produselor miniere trebuia sa fie deja In posesia unor capi-taluri considerable. Industria miniera a contribuit la marireaunor capitaluri deja existente, dar nu la formarea acestor capi-taluri. i in acest domeniu rairiane valabila propozitia lui Strieder# La inceput a fost comertul ». Na§terea capitalismului se confundacu rena§terea comertului.

Incepand cu secolul al XI-lea, vieata economica se invioreaza§i comertul ia din nou avant. Ora§ele italiene : Amalfi, Bari,Venetia, care recuno§teau autoritatea Imperiului bizantin, intre-tineau cu Bizantul un comert activ, pe care Arabii 1-au stanjenit,dar nu I-au putut impiedeca. Comertul maritim intretine in acesteora§e o populatie de marinari, de meseria§i §i de negustori,§i desvoltd o clasä de negustori bogati §i indrazneti, care îi intindoperatiile asupra intregului basin oriental al Mediteranei. Vene-

dupa ce au curatat Adriatica de pirati §i si-au asiguratie§irea libera in Mediterana, Intemeiaza baze navale §i statiunicomerciale in toate punctele dominante ale Imperiului bizantin.In 1082, obtinand scutirea de impozite §i de vami In tot cuprinsulImperiului, Venetienii i§i asigura o situatie privilegiata chiar§i fata de Bizantini.

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ECONOMIC& 45

In acelasi timp, Genova si Pisa smulg Arabilor suprematiaMdrii Tireniene. Insulele, a cdror posesiune le garanteazd aceastdsuprematie, cad una cd.te una in mâinile crestinilor : Sardinia In1022, Corsica in 1091 si Sicilia intre 1058 si 1090. In 1052, Pisanii

Genovezii forteazd intrarea portului Palermo si distrug arse-nalul arab, apoi vin in Orient sd conteste Venetienilor monopolulcomertului oriental.

Cruciatele au dat un nou i decisiv impuls d.esvoltdrü oraseloritaliene. Pisa, Genova si Venetia au finantat, echipat si trans-portat cetele de cruciati in Siria i Egipt, iar dupd intemeiereastatelor crestine din Asia Micd au continuat sd le aprovizioneze.Dar cruciatele n'au oferit negustorilor italieni numai noui ocaziide castig, ci le-au permis sà evite piata bizantind i sà restabileascdrelatiile directe cu Orientul. Inca. din 1098, Genova primeste,pentru serviciile flotei sale, dreptul de a intemeia pe coasta Sirieio statiune comerciald ; in 1104, colonia genovezd din Acca obtinedela regele Baldovin un cartier intreg i insemnate privilegiicomerciale. Exemplul ei e urmat de celelalte orase maritime ita-fiene care, incepând cu secolul al XII-lea, îi stabilesc <scalelelor pe coastele Asiei Mici, ale Palestinei si ale insulelor Egeei.Dupd luarea Constantinopolului, in 1204, nicio piedicd nu maistd in calea expansiunii oraselor italiene.

Cererea de mdrfuri orientale creste in raport direct cu des-voltarea culturii i luxului in Franta, Anglia si Germania, siItalia, care le furnizeazd, ajunge prima natiune comerciald dinlume.

Renasterea comertului maritim provoacd, prin produsele in-dustriale i agricole pe care, In cantitdti tot mai mari, le exportäin Orient, reinvierea comertului i industriei continentale. Pros-peritatea Pisei, de pildd, se rdsfrânge asupra oraselor Florenta

www.digibuc.ro

46 ItENASTEREA $1 REFORMA

si Lucca, care incep, incd din secolul al XII-lea, sá fabrice vestitelelor stofe de land si de matase. Din Italia, miscarea industriald

comerciald se intinde spre nord i, prin pasurile Alpilor, atingevalea Rinului si sudul Germaniei. Milanul, asezat la incrucisareadrumurilor care leagd Venetia cu sudul Frantei, i centrul Italiei cusudul Germaniei, ia un puternic avant:prin desvoltarea acestui trafic.

Orasele germane din nord au jucat, in Marea Baffled si inMarea Nordului, un rol asemändtor cu acela al oraselor italienein Marea Mediterand. Negustorii germani importau din Rusia,din Po Ionia si din Tdri le Scandinave lemn de constructie, gram,banuri, miere i gudron i exportau In schimb produsele sudului,stofele Flandrei si « spiterüle » Orientului. Valea Niprului serveade legdturd Intre Marea Baffled, Constantinopol si Bagdad. andinvazia Pecenegilor si a Tdtarilor a intrerupt aceastd cale comer-

legdtura intre nordul i sudul Europei rdsdritene s'a fdcutpe valea Vistulei, a Siretului si a Nistrului, prin Liov, Chi liaCetatea Alba. Dealungul acestei cài comerciale au apdrut primeleorase moldovenesti: Baia, Siretul i Suceava.

Din comertul baltic au profitat mai ales' orasele Flandrei:Gand (Gent), Ypres, Bruges (Brügge) si Arras. Stofele de landdin Flandra se bucurau de un renume universal si erau atat decdutate încât, in secolul al XIII-lea, Flandra a devenit o tad. detesdtori. Situatia geografied Ii pemitea sd-si procure mai ieftin

in cantitate mai mare lana englezd, de excelentd calitate, i sdalimenteze comertul nordului cu un articol fded concurentd.

COMERTUL BANCAR

Desvoltarea comertului s'a izbit in evul mediu de doud piedecipe care i le ridicase in cale Biserica : teoria « pretului just »interdictia imprumutului cu dobandd. Biserica dorea ca märfurile

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ECONOMICÁ 41

A. se vândd cu « pretul just », adicd la un curs foarte apropiatde pretul de cost. Beneficiul negustorului trebuia sd se reducala atât eat era necesar pentru intretinerea « onestd » a familiei sale.Ceea ce trecea peste acest « necesar », constituia turpe lucrum,câstigul nepermis. Läsând insd necesarul la aprecierea negustorului,Biserica risca sà ia restrictiei orice valoare practicd.

Mult mai gravd era prohibirea imprumutului cu dobândd.Biserica asimila dobânda cu camdta i o condamna pe motivcd « banii nu fac pui ». Evanghelistul Luca a spus : « Dati cu im-prumut fàrà nädejdea de a trage folos ». Sfintii Pàrinçi, sinoadele,'papii au infierat dobânda ca o nelegiuire, i « amdtarul » carenu se pocdia pe patul de moarte i nu restituia mdcar o parte dinaverea câstigatd prin cdmdtkie nu putea fi inmormântat cre-stineste.

Cum oprelistea era in armonie cu interesele i cu spiritultimpului, atitudinea Bisericii a fost aprobatd si de public si de auto-ritätile laice. and economia dominantd era cea naturaldbanul juca un rol neinsemnat in productie, capitalul imprumutatnu putea fi intrebuintat decât pentru scopuri de consumatie.Interzicând imprumutul cu dobândd, Biserica apdra proprietateafeudald de ruind.

Dar Biserica a voit sà mentind oprelistea i atunci când credituldevenise o necesitate i un factor de progres i, cum necesitateanu cunoaste lege, rezistenta Bisericii a fost infrântd. Comerciantiiau recurs mai intâi la diferite expediente pentru a eluda legea.Ei treceau in actele lor o sumä mai mare deck aceea pe care audat-o debitorului. Diferenta reprezenta dobânda. Alteori inscriaudobânda sub forma de cadou. Marfa nu se plkea de obiceiuin momentul cumpärkii, ci la un termen anumit. Dacd debitorulnu plkea la termen, i se cerea o despdgubire. Fie cd, din cauza

www.digibuc.ro

48 RENWEREA $1( REFORMA

creditorul a suferit o pagubá (de pildà n'a putut respectaun angajament), fie cd a pierdut ocazia -unui câstig (ar fi pututcumpära o mo§ie sau un stoc de märfuri ieftine), el avea drept lao compensatie, care nu e altceva decât dobânda. Alt exemplu :in comertul maritim, mai multi financiari se asociau pentru aincärca o corabie. La intoarcere, dacd expeditia a fost norocoasä,asociatii impärteau cft§tigul In raport cu contributia fiecäruia.Beneficiul reprezenta compensatia pentru riscul la care s'auexpus.

Când dobânda nu se putea ascunde sub aparenta unor ope-ratii comerciale, ca in cazurile de mai sus, se recurgea la imprumutulpe gaj. Cine dorea sä se imprumute incredinta creditorului sduun obiect de valoare (arme, bijuterii, blánuri sau stofe de prep

primea drept garantie o sumä de bani. Dupà un timp, gajul eraretras §i garantia restituitä, dar depozitarul primea, In afara desuma imprumutatd, o diferentä in plus, care reprezenta cheltue-lile de pazd. Dobânda se strecura in cazul acesta sub formarecompensei pentru pazd. Alteori imprumutul se ascundea subforma unei vânzari fictive, etc.

Prin aceste procedee, bancherii serveau nevoile economieirealizau averi enorme. Cele mai insemnate familii florentine,

milaneze, venetiene se indeletniceau cu acest negot. < Florentaimbogatità prin câstiguri nepermise », spunea cronicarul DinoCompagni.

Dar lovitura de geniu a bancherilor italieni a fost aceea de afi fácut din marii demnitari ai Bisericii, in frunte cu papü, auxi-liarii i complicii afacerilor lor.

Biserica dispunea de venituri colosale, la care contribuiautoate tärile catolice. Aceste venituri erau, la inceput, colectate deoamenii Bisericii, care depuneau sumele incasate spre pastrare In

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ECONOMICA 49

Mânastiri. Banii, astfel depusi, nu numai cd nu produceau niciunvenit, dar riscau sá fie confiscati de principii laici, totdeauna lipsitide bani. De aceea, in secolul al XIII-lea, papii incep sä recurgala serviciile bancherilor italieni, care aveau sucursale in toate tárilecatolice si se ofereau sá plateasca, prin bancile lor din Roma,toate sumele pe care Camera apostolical le avea de incasat inGermania, Anglia, Franta, etc. Bancherii executau pe riscul loroperatiile de transport si plateau si Q dobanda pentru depozitelece le erau incredintate. In afard de aceasta, când papii aveauneoie urgentd de bani, bancherii le ofereau sumele doriteprimeau ca garantie concesiunea unora din veniturileLa rândul lor, bancherii câstigau din fructificarea depozitelor carele erau incredintate, din schimbul monetei in care era plaitádijma si din transferul ei la Roma. 0 strânsd solidaritate se sta-bileste astfel intre Bancd si Curie, spre cel mai mare folos albancherilor. Papa pune la dispozitia aliatilor sái fulgerele ecle-ziastice pentru incasa creantele din strdindtate. Primii ban-cheri ai papei sunt Ricciardi din Lucca, Chiarenti din Pistoia,Tolomei i Bonsignori din Siena, principalele firme din Genova,Pavia si Piacenza. La mijlocul secolului al XIII-lea, toti sunt inlocuitide bancherii florentini care ajung cei mai bogati si mai puternicibancheri din Italia. Gratie legdturilor lor cu papii, Florentiniiîi intind operatiile financiare asupra Europei- intregi.

Ca aliati ai papei Urban al IV-lea, Florentinii ajutasera pe Carolde Anjou sá cucereascd regatul Neapolului. Drept recunostintd,regele Ii Inzestreazá cu cele mai largi privilegii. Acciaiuoli, Bardi,Peruzzi intemeiazd fabrici, deschid magazine, obtin monopolulde a exporta grâul, vinul, untdelemnul i vitele, si de a exploatasalinele i minele de fier ale regatului. Creditori neplatiti, ei îiasigura concesiunea vdmilor interne si externe, baterea monetei

4

www.digibuc.ro


controlul finantelor publice. Nicio tard n'a fost stoarsd maicumplit decât regatul napolitan de financiarii i negustorii florentini.Controlul lor asupra vietii economice era ant de desdvâr§it hick,când Angevinii au fost alungati din Sicilia de Arago4ezi, negu-storii florentini au rdmas : Coroana nu se mai putea lipsi de ei.

Dar relatiile cele mai strânse i cele mai trainice le-au incheiatfinanciarii florentini cu Franta, unde s'au introdus mai inaiuca vizitatori ai bâlciurilor din Champagne. De aci s'au rdspânditin toed tara i, in secolul al XIII-lea, Bardi, Peruzzi, Frescobaldi,Spini, Guadagni sunt mentionati in toate centrele comercialemai insemnate. Negustori, creditori pe gaj, cdmdtari, colectoride ddri in contul papei sau al regelui, oameni de afaceri ai ora§elor,nobililor i ai Coroanei, Florentinii se insinuiazd pretutindeni

inldturd concurenta, Evreilor i Lombarzior propriu zii. Ave-rile pe care le-au strâns, inver0marea cu care-0 urnadreau debi-torii i dispretul pentru prescriptiile Bisericii stârnesc, contra

cdmdtarilor » strdini, revolte de care Coroana profitd pentruprocura venituri. Ei scapd de persecutie prin darurile voluntare careseamdnd cu imprumuturile fortate. Decretele de expulzare suntin general atenuate dé rezerva, « afard numai dacd pldtesc sumade... ». Oricât de mare ar fi fost suma aceasta In 1277 a fostfixatä la 600.000 livre pariziene « Lombarzii », preferau sàpldteased decât sà pdrdseascd regatul. Càmdta, care la inceputa fost motiv sincer de persecutie, a devenit apoi un mijlocobi§nuit de a procura vistieriei fonduri.

Bancherii italieni pe care i-am intâlnit in Franta, apar inch*din secolul al XIII-lea i in Anglia, de unde exportd lâna i uncleimporta stofe fine, mdasuri i aromate. Dar afacerile celemai insemnate le fdceau cu Coroana. Intre 1294 0 1302, bancheiii

www.digibuc.ro

ItENA$TEREA EcoNoracA 51

italieni imprumutd regelui 50.000 mdrci, i, cum regele nupoate plati in bani, pldteste in privilegii: concesionându-le anu-mite ramuri ale veniturilor publice, permitându-le sa exportelâna fdrd sa achite taxe de iesire, acordându-le dreptul de a seaseza in tard si de a dobândi proprietdti. Persecutiile contra lor(1235, 1248, 1251, 1278) se intetesc pe mdsurd ce cresc creantelelor si se intdreste clasa mijlocie englezd. La inceputul fázboiuluide o sutä de ani, in 1345, regele Angliei refuza sd pldteascasumele datorate bancilor Bardi i Peruzzi, provocând astfelfalimentul acestor bdnci.

Prin activitatea negustorior i bancherilor ei, Florenta ajungecel mai insemnat centru financiar si comercial dela sfârsitulevului mediu, i joacd un rol asemAndtor cu acela pe care il are-azi Parisul, Londra sau New-York. Puterea ei economicà se in-tinde asupra celor mai mari si mai bogate tari ale Europei, darlipsindu-i baza teritoriald i militard, Florenta nu-si poate sustinecreantele cu armele; prosperitatea ei e la discretia debitorilor.Când acestia refuzd sdi pldteascd, Florenta n'are mijloace de con-strângere contra bor.

Capitalurile acumulate din comertul maritim si din comer-tul bancar sunt investite in industrie, unde transforma conditiilede muncd.

III. CAPITALUL INDUSTRIAL

Capitalul apare ca modest instrument de productie odatd cueconomia urband. Maistrul posedd o mica suma de bani cu carecumpärd. sau Inchiriazd un atelier, îi procura uneltele i materiaprima de care are nevoie i îi pläteste calfele. El produce o canti-tate aproape constana de obiecte identice pe care le vinde el

www.digibuc.ro

52 RENA$TEREA $1 12EF0RMA

insusi consumatorului. Economia urbanä nu cunoaste interme-diar (negustor) intre meseria i consumator.

In secolul al XIV-lea se ivesc, mai intaiu si sub formä spora-in industria textild din Flandra si din Italia, in industria

minierd din Tirol 0 din Slovacia, in industria metalurgicd dinTäri le de Jos, din sudul Germaniei (Nürnberg), 0 din Italia(Milan), forme de organizare in adevär capitaliste. In acesteindustrii apare, pentru prima oard, intre produckor i consumator,intermediarul capitalist, negustorul fabricant.

Manufacturile de postav din Florenta, de pildd, erau silitesà aducd lana de departe, din Spania, din Portugalia, din Provensa,si din Anglia, iar materiile colorante din Asia Mica'. Functiaaceasta n'o puteau indeplini deck marii negustori. Numai eiaveau legraurile i capitalurile necesare pentru un comert asa deinsemnat. La inceput, corporatia marilor negustori din Florenta,celebra Arte di Calimala, aducea postavul gata tesut din Flandrasi din sudul Frantei si se märginea sd-1 pieptene, sä-1 vopseascdsi sä-1 rafineze. Apoi, ei au cdutat sä-si märeascd beneficiile luandasupra lor fabricatia intreagd. Asa s'a desprins din Arte di Cali-rnala, indi din 1212, Arte della lana, corporatia tesätorilor de land.

Noua corporatie s'a desvoltat atat de repede hick, la srarsitulsecolului al XIII-lea, a ajuns in fruntea celorlalte corporatii flo-rentine. Cum insd lana indigenä era insuficientd si de calitatemediocrd, iar maistrii tesätori nu puteau aduce lana direct din sträi-ndtate, ei au cdzut sub dependenta negustorilor care le-o procurau.Negustorii importatori de land ajung astfel sà indeplineascd toatefunctiile capitalului care dirijeazd productia.

Ei procurä tesdtorilor lana, le avanseazd banii care le permitsA trdiascd pand 10 incaseazd salariul, la nevoie le pun la dispo-zitie räzboiul, determind calitatea i cantitatea stofelor de tesut

www.digibuc.ro


in sfdrsit, se Insdremeazd cu desfacerea produselor, rezervdn-du-si toate riscurile ì beneficiile operatfflor. Acest sistem de pro-ductie reduce pe tesdtori, pivari, vopsitori, pieptdtatori, scar-mAndtori etc., care pdnd atunci erau meseriasi independenti, larangul de simpfi salariati.

Activitatea industriald, impdrtitd sub regimul economiei ur-bane In mai multe ateliere independente, se concentreazd acum, inunele ramuri industriale, in mâinile unui numdr restrdns de capi-talisti care dispun de materia primd, de instrumentele si de bra-tele de muncd. In industria textild se constitue un grup de maripostdvari care asumd directia productiei. Ei îi unesc capitalurile

formeazd societati in nume colectiv i cu rdspundere nelimitatd.Lana importatá apartine exclusiv corporatiei, care nu permitesd fie vandutd particularilor. Corporatiei Ii apartin i spdlátoriile,uscgtorille i cazanele uiase in care se spald, se usucd, se vop-seste ldna. In aceste ramuri de productie, munca se fdcea in mare,in conditiile manufacturilor moderne. Torsul si tesutul se fdceaula domicifiu. Muncitorii care cautau de lucru luau fuiorul delanegustorul-fabricant i i-1 aduceau tors ; firul tors era Impdrtitaltor lucraori, la domiciliu, care-I teseau. Exploatarea muncii ladomiciliu in industria textild rdmâne, pând la inceputul secoluluiXIX-lea, forma dominantd de organizare a capitalismului.

Nicderi insd capitalismul n'a pdtruns mai adanc i n'a operattransformdri mai radicale cleat in industria minierd. Industriaminierd i comertul cu metale pretioase au constituit ramura ceamai Insemnatd a economiei germane dela sfdrsitul secolului alXV-lea si prima jumdtatea a secolului al XVI-lea. Productiade metale (aur, argint, aramd, zinc, plumb, cositor) a Imperiuluigerman a fost evaluatd, inteun decret din 1525 al lui Carol-

www.digibuc.ro


Quintul, la doug milioane fioriM aur. Pana la descoperirea minelorde argint dela Potosi (1545), productia germana de argint intreceaproductia celorlalte continente. i mai covarsitoare e superio-ritatea Germaniei in cupru. Orase i provincii intregi datorescprosperitatea Mr industriei miniere. Tirolul, Saxa, regiunea mun-tilor Harz s'au desvoltat prin exploatarea minelor de argintde cupru. Stiria s'a imbogItit din exportul piritei. RidicareaHabsburgilor la rangul de mare putere, la sfarsitul secolului alXV-lea, se datoreste bogatiilor minieie din provinciile Mr ereditare.

Capitalul german nu s'a marginit sà exploateze minele Impe-riului, ci intins activitatea i asupra altor taxi. Fuggerii aujucat un rol covarsitor in exploatarea minelor de mercur si deargint din Spania, iar Welserii au participat la valorificareaminelor din coloniile spaniole. Marii comercianti din sudul Ger-maniei si-au intins operatifie asupra minelor din Suedia, Anglia,Polonia, Boemia i Ungaria.

In urma interventiei capitalului german, industria minierädin Slovacia a luat o mare desvoltare la sfarsitul secolului alXV-lea. Un industrias originar din Cracovia, Joan Thurzo, izbu-tise, cu ajutorul unor pompe, sà punä din nou in lucrare minelede mult parasite. In 1490, Thurzo s'a asociat cu Fuggerii pentruexploatarea minelor de cupru si de argint din Neusohl (BanslaBistrica), i aiociatia Mr a durat pana in 1525, cand Fuggerii auobtinut singuri concesiunea exploatarii minelor slovace. Castigulrealizat de Fuggeri intre 1459 si 1525 a fost evaluat la un milion

jumatate de florini.Insemnatatea industriei miniere pentru inceputul capitalis-

mului german e atat de mare, bleat s'a pus intrebarea daca pri-mele averi capitaliste nu s'au format in industria miniera. Striedera dovedit Ca, pentru a pune in valoare o mina, e nevoie de un

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ECONOMICÂ 66

mare capital initial, a cdrui origine e tocmai nevoie sd fie expli-catd. Industria minierd a mdrit, n'a creat capitalul. In Flandra

in Italia, unde capitalismul s'a desvoltat mai 'Main, n'a existatindustria minierd. Capitalul investit in mine provine din comert,ca i acela plasat in industrie.

Industria minierd nu e interesantd numai pentru desvoltareaei extensivd, ci i pentru formele ei de organizare specific capi-taliste. Antreprenorii industriali concentreazd in mine un marenumdr de muncitori, care trdesc exclusiv din salariu si care nuposedd nimic in afard de bratele bor. Acesti muncitori prezintd dejatoate caracterele proletariatului modern : nesiguranta existenteiagravatd de crize periodice de somaj ; nomadismul, rezultând dinnesiguranta existentei, care impinge pe minierii germani sä cutreereprovincii i tad in cäutarea lucrului, intrebuintarea femeilorcoPiilor in mine ; criza de locuinte ; plata salariilor in naturd,care permite antreprenorilor sd realizeze beneficii i asuprahranei muncitorilor i, in sfârsit, grevele prin care muncitorii cautdsl obtind conditii de muncd mai bune. La revolta muncitorilor,patronii rdspund .intelegandu-se sd. nu pldteascd niciunul salariimai mari decât altul i sd nu dea de lucru agitatorilor concediati.Astfel, in 1520, principii din Saxa s'au unit cu proprietarii demine din Boemia pentru a impiedeca pe muncitori de a trece delao mind la alta. E vorba deci de un cartel patronal, incheiat cu scppulde a controla piata muncii si de a influenta cererea i oferta in sensulintereselor proprietarilor de mine.

IV. EMANCIPAREA TARANILOR

Desvoltarea comertului i industriei a transformat i conditiaclaselor rurale. Dela sfârsitul secolului al XI-lea pânà la mijloculsecolului al XIV-lea, populatia Europei occidentale creste

www.digibuc.ro


necontenit. Vechea organizare feudald incepe sd nu mai corespunddnevoilor populatiei sporite. Excedentul populatiei, care nu-sigdseste rostul In satul natal, e silit sà caute alte mijloace de traiu.Unii emigreazd la oras, altii se inroleazd In cetele cruciatilor sauIn expedipile de cucerire ale Normanzilor, cei mai multi incepdefrisarea pddurilor sau asanarea regiunilor inundabile. Urmareaacestor miscdri a fost transformarea conditiei economice si juri-dice a tdrdnimii. In regiunile inculte i in orase, vechii serbi sebucurd de un regim de libertate asemdndtor cu al burghezilor.In tot cuprinsul fostului Imperiu carolingian, populatiadevenitä mai deasd intemeiazd o multime de centre noui, in caremunca se bucurd de garantii de libertate. In 'raffle de Jos si inGermania, mari intinderi de mlastini si de terenuri inundabilefurd transformate, prin indiguirea mdrii i iluviilor, In terenuriroditoare, unde colonistii nu mai erau supusi decat unor rede-vente in bani sau in naturd, asemändtoare impozitelor din zileleno astre.

Cresterea i Inmultirea oraselor au produs asupra tdranilorun efect analog. Populatia oraselor, care trdia din industriecomert, a fost silità sd-si procure din afard produsele agricolede care avea nevoie. Tdranü au fost deci solicitati sà producdun surplus pentru alimentarea oraselor. Graul a devenit astfelun articol de comert, si banii au pdtruns in cantitate mai maresi la sate. Rezultatul a fost cd tdranii au putut sa rdscumperecu bani multe corvezi i unele redevente In naTurd, cu atatmai mult cu cat desvoltarea comertului a sporit nevoile de con-fort si de lux ale marilor proprietari. Fixarea obligapilor feudaleIn bani a restrans arbitrariul seniorial si a imblânzit asprimea regi-mului feudal. Emanciparea tdranilor s'a fdcut paralel cu dewol-tarea comertului si a fost mai pronuntatd In Flandra, valea

www.digibuc.ro

RENASTEREA ECONOMICA 6 7

Rinului, sudul Frantei i nordul Italiei, regiuni eu orase mari sicomert intens.

V. STATUL $1 DESVOLTAREA CAPITALISMULUI

Intre Stat si capitalism s'au stabilit dela inceput legdturi destrânsd solidaritate. iksa cum s'a constituit in secolul al XV-lea,monarhia nationald prezintd aspectul paradoxal al unui statcentralizat si modern care e redus sà trdiascd din veniturile unuistat feudal. Rdzboaiele, necontenite i neVoile unei administratiitot mai complicate reclamd venituri regulate si insemnate, iarvisteria nu dispune decat de venituri esalonate la epoci i locuriindepdrtate. Când are nevoie de resurse imediate, guvernul esilit sà sconteze disponibilitdtile sale viitoare, adicd sá recurgdla credit. Expeditiile lui Carol al VIII-lea, Ludovic al XII-lea

Francisc I in Italia ar fi fost imposibile fdrd concursul su-cursalelor lyoneze ale baincilor italiene. Proverbul pecunia nervusbelli circula in Italia Ina din secolul al XIII-lea.

Prin nevoile sale permanente i uriase de bani, statul stimu-leazd desvoltarea unor forme de organizare specific capitaliste,cum sunt bdncile, cartelurile, monopolurile. Prime le bdncisocietdti pe actiuni din Italia s'au constituit pentru a acoperimai usor imprumuturile publice i pentru a repartiza riscurileasupra unui numdir mai mare de creditori.

Rdspandirea marilor intreprinderi capitaliste in industria mi-nierd se datoreste de asemenea, i in primul rand, statului, carerealiza beneficii mai mari prin exploatarea intensivä a minelorde cdtre o mare intreprndere, decat prin vechile procedee alecorporatiilor miniere.

Dar nicdieri nu se vede mai clar legdtura intre fiscalism si capita-lism decat in formarea cartelurilor i monopolurilor, al Carol II-lea,

www.digibuc.ro

58 RENA$TEREA X REFORMA

regele Neapolului, care poseda salinele din Provensa, i Filip celFrumos, regele Frantei, care era proprietarul salinelor din Aigues-mortes, silesc in 1301 pe bancherii i fermierii florentini, care leluasera cu arenda, sa incheie un cartel pentru a nu provoca, princoncurenta lor, scäderea preturilor. Papa Paul al II-lea incheiein 1470 cu Ferrante, regele Neapolului, un cartel menit sa înià-ture concurenta pe care 0-o faceau minele lor de alaun de laTolfa 0 din insula Ischia.

Ca 0 cartelurile, cele mai insemnate monopoluri dela sat-0tu1 evului mediu 0 din timpul Rena§terü sunt, nu at:at creatiiale negustorilor, cat mai ales produse ale politicei fiscale a statului.

Suveranii vepic lipsiti de bani, pentru a obtine imprumuturicat mai mari, acordä negustorilor monopolul vanzarii unor mar-furi de care dispun in virtutea drepturior lor regale. A§a s'aformat, inca din secolul al XII-lea, monopolul comertului desare in regatul Siciliei; monopolul comertului de land in Angliasecolului al XIV-lea ; monopolul comertului de alaun in Statelepontificale din secolul al XV-lea, 0, mai ales, monopolul comer-tului de coloniale i aromate in Portugalia 0 al comertului de metalein Germania secolului al XVI-lea. Aceasta politicd fiscala e cuatat mai remarcabila cu cat era mai violent combdtuta de popor.Dieta dela Colonia-Trier (1512) s'a facut ecoul sentimentuluipopular pedepsind cu confiscarea averilor pe « acaparatorii » carestocau marfa pentru a o vinde mai scump. Dar cand, in virtuteaacestei hotdriri, procurorul fiscal a pornit actiune contra marilorcomercianti monopolizatori din Augsburg (Fugger, Welser, Rem,Grander, etc.), acqtia au facut apel la toti principii, care eraudebitorii lor, la electorul de Saxa, la arhiducele Ferdinand 0,mai ales, la Carol-Quintul. Iacob Fugger, care angajase 850.000florini in alegerea lui Carol-Quintul, reamintqte acestuia ca

www.digibuc.ro


fdrd mine Maiestatea Voastrd n'ar fi putut obtine Coroanaromata ». Rezultatul e cä ImpAratul ordonä, dela Burgos, pro-curorului fiscal sd inceteze orice urmdrire (15 Sept. 1523).

Inldturând primejdia care-i ameninta din partea Dietei, Habs-burgii si-au asigurat favoarea marilor financian i comercianti.Comunitatea intereselor care-i leagd explicd extensiunea miscdriide monopolizare. Cartelul cuprului din 1498 s'a format din ordinulimpdratului Maximilian I, pentru a permite negustorilor din Augs-burg sd domine piata Venetiei. Mai mult, prin mandatul din 13Mai 1525, Carol Quintul declard cà contractele încheiate pentruvinderea metalelor nu trebue considerate ca monopoluri. Negu-storii puteau deci vinde aceste metale cupretunile cele mai urcate.

Nevoia constantä de bani sileste pe Carol Quintul, ca i peceilalti suverani, sa calce principiile medievale ale « pretului just »

sd considere capitalismul ca un fenomen natural al evolutieivietii economice.

VI. FORMAREA TEHNICEI CONTABILE

Comertul, industria i banca n'ar fi putut functiona si nus'ar fi putut desvolta fard un sistem de contabilitate regulatd.Din aceastä necesitate a economiei capitaliste s'au ndscut arta de atine In ordine socotelile i spiritul de preciziune.

In economia naturald din epoca feudald, transactiile eraurare si se lichidau pe loc, de aceea nw era nevoie de acte scrise.Pe mdswrd ce transactiile se inmultesc, negustorii sunt siliti säfacd insemndri pentru fixa datele i pentru a se inarmacontra eventualelor contestatii. Primele registre comerciale, da-tând dela inceputul secolului al XIII-lea, sunt simple memorande.Insemndrile se succed In ordine cronologicd, fat% nicio demar-care intre posturile creditoare i debitoare.

www.digibuc.ro

60 RENAMREA 51 REPORMA

Desvoltarea afacerilor determind firmele comerciale sd in-troducd mai multd ordine In socoteli i sd inlocuiascd memo-randul cu registre speciale pentru fiecare gen de operatie. SiIn domeniul tehnicei contabile, Italienii ocupd locul intâiu. Incadin secolul al XIII-lea, bancherii italieni incep sd impartd con-turile In debite i credite. Bonsignori din Siena tineau mai multeregistre dintre care cele mai Insemnate erau un registru de cassd(Libro dell'entrate e dell'uscite) i un registru de conturi curente(Libro dei creditori e dei debitori). Registrul de cheltueli al co-munei din Florenta, pentru anul 1303, aratd cà sistemul conta-bilitdtii simple era desdvârsit In toate amdnuntele.

Venetienii adoptd forma de diptic a conturilor (debit vis-à-visde credit). Contabilitatea in partidd dubld care consistd in tran-scrierea fiecdrui articol in doud posturi: unul creditor si altuldebitor, a apdrut mai intâiu in secolul al XIV-lea. Cel mai vechiuexemplu cunoscut e un registru genovez din 1340.

Perfectionat la Venetia, sistemul s'a rdspândit in toatä Italiasi In factorüle italiene din strdindtate, favorizând desvoltareacapitalismului i constituirea unor puternice companii mercantile.Cdlugdrul Luca Pacioli a publicat, in 1494, primul tratat de con-tabilitate in limba

Pentru formarea negustorilor, Florenta si Venetia au hate-meiat scoli de calcul comercial. In secolul al XIV-lea, Florentaposeda sase scoli comerciale, frecventate de 1200 elevi. Primultratat de aritmeticd a fost publicat la Florenta, in 1202 : e LiberAbbaci de Leonardo Pisano. Inventia tipografiei a Inmultit nu-mdrul tratatelor de aritmeticd.

In general sumele se exprimä in cifre romane. Cifrelearabe, desi cunoscute bled din 1228, nu se rdspândesc totusi decâtmai târziu, in secolul al XVI-lea, fiindca autoritälile le gäseau

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ECONOMIC& 61

mai usor de falsificat deal pe cele romane si de aceea inter-ziceau Intrebuintarea lor in registrele comerciale.

Operatiile comerciale au dat nastere i altor inventii caredovedesc gradul de preciziune, de claritate i independentd lacare, sub presiunea necesiatilor practice, s'a ridicat spiritul laicin cercurile comerciale ale Italiei.

Pentru judecarea proceselor intre comercianti s 'au creat tri-bunalele de comert, cu judecdt-ori care aveau cunostinte speciale

judecau dupd o procedura acceleratd i rationald. Reguliledupd care se conduceau au format inceputul dreptului comercialmodern. Normele observate de cordbieri i negustori in afacerilemaritime, redactate in secolul al XIII-lea, au pus bazele dreptuluimaritim. Coloniile de negustori stabilite in tdri strdine erau repre-zentate pe langd autoriatile locale de consuli, care aveauinsdrcinarea de-a guverna pe connationalii lor. Asa s'au ndscutconsulatele.

Pentru piàile la mare distantd, bancherii italieni au inventatcambia. In schimbul unei sume de bani depusä la un bancher,negustorul primea o scrisoare pe care o prezenta corespon-dentului din alt oras al bdricii i primea, in schimb (in cambio),suma depusd. Acest procedeu a primit numele de cambiesau lettre de change. Intre clientii aceleiasi bänci, pldtile sefdceau prin viriment, adicd prin transcrierea unei sume dincontul unuia in contul altuia.

Pentru a inlesni operatiile comerciale cu tarile indepdrtates'a inventat contractul de comanditii care repartizeazd riscurile

beneficiile 'jute asociati, dupa suma cu care au contribuit.sfdrsit, negustorii puteau face imprumuturi garantate cu mdrfu-rile bor. Bancherii care acordau aceste credite fiind italieni, ope-ratia a pdstrat numele de lombardare.

www.digibuc.ro

62 RENA$MRaA I RIPORMA

Aceste inventii s'au rdspândit in toatd Europa si au consti-tuit elemente esentiale ale eamomiei capitaliste. Ele dovedesceà spiritul de preciziune si de ordine, observatia si calcululrece, care sunt trdsdturile esentiale ale spiritului modern si careaveau s creeze stiintele exacte, nu sunt produse ale antichitatiidescoperite, ci ale nouilor conditii de activitate economicd.

VII. NOUA CLASA CAPITALISTA

Prin inmultirea afacerilor i prin desvoltarea mijloacelor deproductie si de schimb s'au constituit averi imense i o clasd noudde capitalisti, care au exercitat o influentd decisivd asupra desvol-tdrii civilizatiei.

Printre marile puteri financiare din timpul Renasterii, Flo-rentinii ocupd un loc de frufite. Pe eând puterea economicd aGenovei si a Venetiei se intemeia pe comertul oriental, bogdtiaFlorentei îsi avea izvorul in afacerile bancare. FArà acces la mare,Florentinii n'au putut juca un rol international decât prin bdncilelor, de aceea s'au specializat in comertul de bani i in chestiunilede credit. Pe la 1470, existau la Florenta 32 lAnci, dintre carecele mai insemnate erau ale familiilor Medici si Pazzi.

originari din Mugello (valea Arnului), s'au asezatla Florenta pela 1200 si s'au imbogdtit repede prin comertprin bailed. La inceputul secolului al XV-lea, Giovanni de' Mediciajunge bancherul papei Ioan al XXIII-lea i cel mai mare financiaral Florentei. Fiul sdu Cosimo il Vecchio (cel Bdtrân), îi intindeafacerile asupra Europei intregi i, adevdrat Rothschild al vremiilui, cheltuieste o avere cu care s'ar fi putut cumpdra o tard pentruincurajarea literelor i artelor. In 1434, el ajunge stdpânul Florentei

respectând formele republicane, institue principatul absolut,fárd sd-si neglijeze afacerile (1431-1464). Nepotul sdu, Laurentiu

www.digibuc.ro

ItENA$TEREA ECONOMICA 63

cel Maret (1469-1492), nici nu mai simte nevoia de a respectaformele republicane. Cei mai mari suverani ai timpului 11 trateazdca egalul Mr, iar in Italia e recunoscut ca arbitru al pacii si alrdzboiului. Poet, orator, mecenat, Laurentiu e unul din cei maidesävârsiti reprezentanti ai Renasterii. In acelasi timp, el se ocupade bäncile sale din Bruges si din Lyon, dar pierde In afacerilecu Carol Temerarul si cu Maximilian, ginerele acestuia, sumeatât de mari, Meat e silt sà inchidd sucursala dela Bruges. Pe la1480, Medicii îi pierd situatia predominantd pe care o aveauin finantele internationale.

Locul br il iau FrescobUldi, Gualterrotti, Guadagni i Strozzi.Girolamo Frescobaldi si Filippo Gualterotti au fost printre ceidintâi financiari care au prevdzut viitorul Anversei. Amândoi seocupd cu distribuirea colonialelor la Lisabona si cu afaceride bailed. Ei sunt printre cei mai mari creditori ai Curtii bur-gunde i ai oraselor flamande, Bruges si Anversa. Gualterrottiparticipa la finantarea expeditiei lui Almeida in Indii le Orientale,iar Frescobaldi primeste dela Enric al VIII-lea mari sume debani pentru a desvolta comertul extern al Angliei. Pentru motivecare nu se cunosc, dispozitii secrete ale lui Enric al VIII-lea,intelegerea intre Frescobaldi i Francisc I, sau incapacitate deplatâ Frescobaldi n'a putut transfera in 1516 subsidiile pecare Enric al VIII-lea le acordase lui Maximilian I, i acest fapt apricinuit esecul lamentabil al expeditiei imperiale i falimentulcasei Frescobaldi, In anul 1518.

Casa Gualterrotti s'a mentinut pând la moartea lui Filippo,in 1523, când a fost lichidatd. Cu ea a dispdrut ultima casa fio-rentina din Tärile de Jos. Soarta bancherilor fiorentini depindeade pozitia internationalä a Frantei, dupa cum a Fuggerilor si aGenpvezilor era legata de politica lui Carol Quintul. Rivalitatea

www.digibuc.ro


dintre cei doi suverani a silit pe cei dintâi sà párdseasca Anversa,iar pe cei din urnid Lyonul.

Ultimul mare reprezentant al finantei fiorentine, FilippoStrozzi, fiind cdsätorit cu sora lui Leon al X-lea, a ajuns visti-ernic al Camerei apostolice i a exercitat o mare influent:6. asuprapoliticii pontificale in timpul celor doi papi mediceeni, Leon alX-lea si Clemente al VII-lea. Bäncile lui din Lyon, Roma siFlorenta treceau drept cele mai sigure case de depuneri. Darimprumuturile acordate regelui Frantei i caderea Romei in1527 1-au dus pe Filippo Strozzi la pragul falimentului.

Anul 1527 inseamnd o cotiturd decisivä in istoria Florenteisi a Renasterii italiene. Ocuparea i jefuirea Romei de &are tru-pele imperiale au cauzat bancherilor florentini pierderi enorme.Revolutia din 1527 si intreruperea comertului cu Franta i cuNeapolul, din cauza razboiului, a desavârsit ruina economiei

finantei florentine.

Genova fusese, pe langa Venetia, cel mai insemnat oras comer-cial dela sfârsitul evului mediu. In afard de relatiile lor cu Orientul;unde ocupau o pozitie de mare putere, Genovezii fäceau comertcu Spania, cu Tarile de Jos si cu Anglia. Institutiile lor de creditsi de asigurare, in special celebra « Casa di San Giorgio », erauconsiderate ca modele de organizare, dar îi märgineau activi-tatea la finantarea intreprinderilor genoveze.

In secolul al XVI-lea au inceput sà exploateze nouile drumuride comert spre Indiile orientale i occidentale, dar au fost elimi-nati de Portughezi i de Spanioli. Atunci s'au asezat la Anversasi au luat parte la comertul de distributie a colonialelor adusede Portughezi, s'au Indeletnicit cu comertul de sclavi i i-auasigurat partea leului din productia de metale pretioase a Americii.

www.digibuc.ro

RENAUEREA ECONOMICA 65

Cei mai de seamd financiari genovezi au fost Agostino Grimaldi0 Agostino Vivaldi.

Pd.nd in secolul al XV-lea, cdnd intins sapdnirea asuprapdrtii din nord-estul Peninsulei, Venetia abia putea fi consideratdca un stat italian. Puterea i bogditia ei s'au intemeiat pe legà-turile cu Orientul. Flotele ei stdpdnesc Mediterana orientaldcomertul de coloniale i aromate din Alexandria. Prin treckorileAlpilor, Venetia face legdtura intre Orient pe de o parte 0 Germa-nia, Boemia, Po Ionia §i Ungaria, pe de alta. Comertul ei externa fost evaluat, la inceputul secolului al XV-lea, la 10 milioanede ducati, dar capitalul ei nu servea decdt la intretinerea comer-tului venetian.

Dintre bancherii germani, cei mai insemnati au fost Fuggerii.Strdmo§ul familiei, Hans, fusese tesdtor inteun sat din Bavaria. In1367 s'a a§ezat la Augsburg, unde, pe ldngd tesdtorie, s'a ocupat

cu comertul. La moartea sa a ldsat o avere, considerabild pentruvremea aceea, de 3.000 fiorini. Urmaii lui au continuat sd seocupe cu tesdtoria cu comertul §i au ajuns frunta0 ai corpo-ratiilor celor mai insemnate din Augsburg. Ei aveau un magazinpermanent in Fundaco dei Tedeschi, la Venetia, de unde importaubumbacul necesar pentru fabricarea tesdturilor de barchet. Iacob alII-lea Fugger pdrdsgte comertul cu aromate, mdtdsuri i lenjuri,se dedicd operatiilor mult mai bdnoase ale comertului bancarale extractiei miniere. In 1488, el imprumutd arhiducelui Sigis-mund 150.000 florini, i prime0e in schimb concesiunea minelorde argint din Schwaz (Tirol).

Odatd porniti in aceasta directie, Fuggerii ajung sà joace unrol covdr0tor in industria minierd. din Tirol 0 din Carintia, îiintind operatiile asupra Slovaciei, unde, impreund cu Ioan Thurzo,

www.digibuc.ro


exploateazd minele de cupru din Neusohl (Bans lcd. Bistrica) si altelocaliati slovace, asupra Poloniei, Angliei, Italiei, Spaniei.

Adevdratul intemeietor al bogdtiei si gloriei familiei e IacobFugger cel Bogat (1459-1525). La sfdrsitul secolului al XV-lea,el intrd in legdturi de afaceri cu papalitatea, iar la inceputul seco-lului al XVI-lea, timp de cloud decenii, e cel mai de seamä cm deafaceri al papilor in nordul si estul Europei. Si mai insemnatesunt afacerile financiare pe care le incheie cu Habsburgii. Rolullui Iacob Fugger a fost decisiv in alegerea lui Carol Quintulsil tot el mobilizeazd resursele care permit lui Maximilian I siCarol Quintul sd-si tind curtea si armata si sd se ridice pe primulplan al politicii internationale. Iacob Fugger nu intrece numai pefinanciarii germani, ci si pe cei italieni. Afacerile lui se intinddin Slovacia pând in Anglia, din Neapol si Andalusia pând laDantzig.

o Numele lui Iacob Fugger si al nepotilor sdi, scrie cronicaruldin Augsburg, Clemens Sender, e cunoscut in toate regatele sitdrile, chiar si in cele pdgdne. Impdrati, regi, principi si seniorii-au trimes ambasadori, papa 1-a imbrdtisat si 1-a sarutat ca pefiul sdu cel mai scump, iar cardinalii s'au ridicat in picioareinaintea lui ». .

Capitalurile acumulate din cornertul cu Venetia indeamndsi pe alti negustori germani sd caute cdstiguri mai mari in aface-rile bancare si in industria minierd. Cei mai insemnati, dupdFuggeri, sunt Welserii, originari din Augsburg si innobilati in 1532.Creditori ai Habsburgilor, amestecati in toate afacerile legatede politica acestora, Welserii n'au renuntat nici la comertul demdrfuri. Dimpotrivd, cu un admirabil spirit de adaptare, au trastoate consecintele descoperirilor geografice care au mutat cdilecomerciale din Mediterana in Oceanul Atlantic. Astfel, In 1503,

www.digibuc.ro


Ii vedem la Lisabona, unde agentul lor incheie cu dom Manuel,un tratat de comert prin care se asigurd comerciantilor germaniprivilegii vamale i dreptul de a participa la comertul cu Indii leorientale. La expeditia lui Francisco Almedia din 1505, organi-zata de financiarii germani i italieni, Welserii reprezintd contri-butia cea mai Insemnatd (20.000 fl., Fuggerii 7.000 fl., Genovezii

Florentinii impreund 29.400 fl.). Beneficiul realizat a fost de1750/e. Descurajati Insd de sicanele pe care Coroana portughezdle face la plata dividendei, Welserii se specializeazd In comertulde distributie a aromatelor, pe care Portughezii, din lipsd de vasesi de capital, nu le pot transporta in nordul Europei.

Cu o Indrdsneald care intrece i pe a Fuggerilor, Welseriicalla sà asigure capitalului german un loc eat mai insemnatIn coloniile spaniole. Ei dobandese Intinse plantatii de trestie dezahdr In insulele Canare (1509), iau cu arendd minele de cuprudin San Domingo, obtin pentru patru ani monopolul importuluide sclavi negri i Incep, In 1528, exploatarea Venezuelei, care le-afost concesionatd pentru garantarea unor imprumuturi. In treigeneratii, Welserii s'au ridicat la Insemndtatea unei puteri finan-ciare internationale.

A treia casd de comert 0 de bailed germand a fost a Höchstet-terilor, originari, ca i Welserii, din Augsburg. Ei au fost printreprimii financiari germani care s'au asezat la Anversa, in centrulde distributie al comertului portughez. Conducdtorul firmei,Ambrosie Höchstetter, a participat cu 4.000 fiorini la expeditialui Francisco Almeida din 1505. Dar specialitatea lui e speculaasupra mdrfurilor celor mai cdutate. Ambrosie Höchstetter a fostunul din cei mai urgisiti monopolizatori ai timpului sdu. El aincercat sà acapareze grdul, vinul si lemnul, i sà rdpeascd

www.digibuc.ro


Fuggerilor monopolul cuprului 0 al mercurului. Pentru procurafondurile necesare acestor uria§e speculatii, a filcut apel la econo-mfile particulare. El primea depozite oricât de mici i servea odobândä de 5 %. « La Ambrosie Höchstetter, scrie ClemensSender, principi, conti, nobili, burghezi, servitori i servitoareau depus banii pe care-i aveau 0 el le-a plätit cinci la sutä. Multiargati, care n'aveau mai mult de zece florini, i-au depus la bancalui, convin0 depun in mâini bune. Se crede cä inteo vremea plätit dobânzi la un capital de un milion ».

Concurenta mercurului spaniol i-a pricinuit insä pagube atâtde mari, incât, in 1528, banca Höchstetter a incetat plàile. Fali-mentul « regelui mercurului » a provocat prima dintre marilecrize de credit ale epocii moderne.

Pe lângd Fuggeri, Welseri i Höchstetteri, se intâlnesc in toatecentrele de afaceri o serie de alti financiari germani, ca Herwart,Rehlinger, Grossemprot, Paumgartner, Rem, Haug, Imhoff, etc.

Victoria Habsburgilor asupra Frantei i intinderea stäpâniriispaniole asupra Italiei au insemnat sfâuitul puterii internationalea finantei florentine. Bancherii fiorentini au fost alungati deGenovezi dela Roma 0 dela Neapol, de Germani 0 de Genovezidin Tärile de Jos, de Englezi din Insulele britanice. Câmpul deactiune al finantei florentine s'a redus aproape exclusiv la Franta.In schimb, bancherii germani i genovezi au trebuit sa pärä-seasca Lyonul. Victoria Habsburgilor a aruncat capitalul genovezin tabdra imperiald, iar capitalul fiorentin in tabära francezä.

VIII. FORMAREA SPIRITULUI MODERN

Inmultirea §i desvoltarea intreprinderior au creat un spiritnou care, prin opozitie cu cel feudal, s'a numit capitalist. Intre-prinderile mari i comertul international au rupt vechile ingrädiri

www.digibuc.ro

RENASTEREA ECONOMEICÄ 69

morale si religioase si au scos activitatea economica din fdgasultraditiei si al empirismului, pentru a o aseza pe báze rationale

pentru a o indrepta spre scopuri mai indepdrtate cleat satis-facerea imediatd a unor necesinti locale.

Negustorii i meseriasii care constituesc populatia oraselor s'auemancipat de orice legdturá de dependentd cu pdmantul. Muncalor e liberd si a fdcut din ei oameni liberi. Dar ei nu constituescInca o clasd capitalistá. In marea lor majoritate sunt mici produ-chtori i negustori independenti, care-si castiga painea de toatezilele prin munca lor proprie. Idealul care-i insufleteste e sd-siasigure un trai modest si sigur, in conformitate cu conditia lorsociald. Mentalitatea lor e Inca. medievald.

Pentru ca o noud mentalitate economicd sà poatd triumfa, afost nevoie ca vechile conditii de productie, in primul rand mono-polul industrial al oraselor i sistemul corporatist, care se opuneaudesvoltdrii nouilor forte de productie, sd fie suprimate. Industriarurald la domiciliu, realizand aceastd conditie, prezintä forma ceamai veche a capitalismului liber i in sanul ei se manifestá pri-mele simptome ale noului spirit capitalist. Urmeaza apoi indu-stria minierA, i noile industrii ale Renasterii, librdria i industriade rdzboiu.

0 mare intreprindere, ca cele de Mai sus, nu se poate crea,odatà creatd nu poate trdi, dacd nu e organizatd dupd un plan

rational, bine conceput, care sd tind seam/ de scopul urindritsi de mijloacele disponibile i sà stabileascd un raport avantajosintre cheltueli i venituri. Acest raport se exprimd prin castig.Castigul sau beneficiul e conditia esentiald a succesului unei intre-prinderi. Fdrd castig nu existd proprietate industriald i comerciald.

In vechiul regim corporatist castigul era limitat la indestulareanevoilor famihare i individuale ale produatorului. Economia

www.digibuc.ro


capitalistá e intemeiatd pe c4tigul nelimitat, fiindcd nu existdcd0ig, oricât de mare, dincolo de care sd nu se poatd concepeunul i mai mare. De aci rezultd cá o intreprindere, odatd por-Mg, nu se mai poate opri färd a declina. Antreprenorul capitaliste silit desvolte necontenit intreprinderea, sa c4tige tot maimult, i sd sacrifice acestui scop orice altd consideratie. Interesulintreprinderii e suprema lege a conduitei lui. Toate lanturile carestânjenesc libertatea comertului 0 a industriei sunt sfdrimate.Toate scrupulele morale, sentimentale sau etice cad in fata inte-resului comercial. Interdictia imprumutului cu dobândd e cdlcatddin momentul in care devine ddundtoare productiei. Fiindafdrâmitarea feudald mentinea anarhia, ingreuia intretinerea dru-murilor i stânjenea comertul, noua clasá capitalistA a combdtutfeudalitatea 0 a sustinut nkuintele de concentrare si de abso-lutism ale monarhiei.

Conditiile de succes ale antreprenorului capitalist au devenitvirtutile societdtii burgheze. I libri della famiglia de Leon B.Alberti (1465) dovedesc cd morala negustorilor i industria0lorflorentini dela mijlocul secolului al XV-lea e pdtrunsd de spiritulde intreprindere.

Principiul fundamental al activiatii burgheze e excedentulveniturflor asupra cheltuelilor. Burghezul nu se mai multume0esá nu cheltuiased mai mult decât cd0iga, ci cautd säfacà i economii.Crutarea liber acceptatd, nu impusd, e pentru el o virtute. Oricecheltuiald de prisos e consideratd ca un act de nebunie, ca o pri-mejdie de moarte; iar crutarea ca un titlu de glorie. « Un bancrutat iti face mai multd onoare decdt o sutd de bani cheltuiti »,spunea un proverb florentin citat de istoricul Guicciardini.

Principiul economiei se aplicd nu numai la bani, ci la oriceforma de energie. u Nu md folosesc, spune Alberti, de corpul,

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ECONOMICÄ 71

de sufletul si de timpul meu decat rational; caut sä le crut catmai mult i sä le risipesc cat mai putin ».

Omul medieval nu pretuia timpul, ffindcd n'avea ce face cu el.Omul modern, coplesit de afaceri, a constatat cä timpul e scurt

pretios, de aceea cautd sd-1 utilizeze rational. Dupdceea ce burghezia condamnd mai sever e inactivitatea, « mamatuturor viciilor ». In secolul al XIV-lea, apare in Italia orologiul,care masoard timpul i reglementeazä activitatea ordsenilor.

Onestitatea burghezd se exprimä prin respectul contractelorconventiilor, fiindcd sustine creditul i e deci avantajoasd.La inceputul secolului al XVI-lea, noua mentalitate se afirmà

biruitoare nu numai in orasele italiene, ci In toate tdrile care par-ticipd la comertul international, i urmarea e cà toate raporturilesociale, traditionale i patriarhale, cu cortegiul lor de credintesi de idei venerate din vechime, se disolvd pentru a fi inlocuitecu alte idei si credinte care sd fie In conformitate cu nouile-forteeconomice i sociale.

www.digibuc.ro

CAPITOLUL III

RENASTEREA POLITICAFORMAREA STATELOR MODERNE

Un roi, une

Idealul cel mai inalt al evului mediu a fost sd uneascd, pestedeosebirile etnice, sociale i culturale, intreaga lume crestindinteo monarhie universald ( Ecclesia universalis sau Respublicachristiana), care sd pund economia, politica, stiinta si arta in ser-viciul Bisericii.

Unul din simptomele principale ale epocii moderne a fostsabirea sentimentului de solidaritate crestind i formarea monar-hiilor nationale, unificate i centralizate. Incepând cu secolul alXIV-lea, cele doud institutii universale ale evului mediu, Papali-tatea i Imperiul, îi pierd prestigiul i puterea de atractie. o Re-publica crestind » se desface in state nationale, care se intdrescprogresiv prin asimilarea formatiilor particulariste i prin con-stituirea unei puteri suverane deasupra fortelor feudale.

Evolutia aceasta n'a prezentat aceleasi faze si n'a ajuns pre-tutindeni la aceleasi rezultate. Centralizarea monarhicd a fostmai completd si mai timpurie in apusul Europei, in Franta,Anglia si Spania. Popoarele din centrul Europei, GermaniiItalienii, s'au oprit la jumdtate drum. Fata de vointa ddrzd a

www.digibuc.ro

RENASTEREA POLITICA. - FORMAREA STATELOR MODERNI 78

marilor feudatari de a-si transforma feudele in principate inde-pendente si absolute, Impdratul nu izbuteste sä facd din zecilede Germanii un Imperiu unitar. La fel, republicile i principateleitaliene nu renuntd nici in fata ndvdlitorului strdin, la particu-larismul lor ingust. In nordul i estul Europei, feudalitatea rdnidnestäpdrid pe guvern, fiindcd acolo lipseste monarhiei forta cen-tralizatoare care e burghezia.

Modelul cel mai desdvârsit i cel mai precoce al monarhieimoderne oferd Franta, de aceea vom insista mai mult asupraformdrii monarhiei i unitätii franceze.

I. FRANTA

Inceputul monarhiei franceze a fost dintre cele mai modeste.Intemeietorul dinastiei Capetingilor, Hugo Capet, era cel maisdrac si mai slab dintre madi seniori. Domeniul regal, cuprinsintre Compiègne i Orléans, nu era mai mare cleat cloud depar-tamente (judete) de azi, i in afard de domeniul regal regele nuexercita nicio autoritate. i totusi, unificarea Frantei s'a fdcutprin márirea acestui domeniu i prin intinderea autoritätii regalepeste tot cuprinsul regatului.

Cum s'a sávarsit acest « miracol » ? Tocmai din cauza sldbi-ciunii lor, Capetingii nu s'au putut gdndi, ca impäratii germani,la o politicd universald, care ar fi istovit puterile Frantei i ar fiabdtut politica francezd dela scopurile ei nationale. Asa se explicärealismul i oportunismul primilor Capetingi. Apoi, tara a fostferia de efectul luptelor pentru tron si de neajunsurile minori-tdtilor, deoarece Capetingii au putut transmite coroana din tatáin fiu pând in 1328, iar in linie colaterald pdnd in 1848. Nici istoriaEgiptului n'a prezentat asemenea cazuri de stabilitate dinasticd.Principiul monarhiei ereditare in ordine de primogeniturd, cu

www.digibuc.ro


excluderea femeilor, care ar fi putut trece coroana unei dinastiisträine, era un fapt câstigat pela 1200 si a dat politicii francezeo continuitate i o stabifitate pe care nicio tarä din Europa n'acunoscut-o.

In al doilea rând, elementele galo-romano-germane s'au con-topit usor in natiunea francezá, fiindcd nicaeri granitele marilorfeude nu coincideau cu granitele etnice. Elementele componenteale natiunii franceze, in afard de Celtii din Bretonia, care si-aupästrat individualitatea pând in ziva de azi, nu formau nicäirigrupuri compacte i distincte, ci erau imprgstiate pe intreg teri-toriul Galliei. Contopirea acestor elemente s'a fäcut usor,unitatea nationald a inlesnit triumful unitdtii pofitice.

In sfârsit, in lupta lor cu marii feudali, regii Frantei au fostajutati de Biserica romano-catolica si de burghezie. Rivalitateaintre Papa litate i Imperiu a silt Biserica sà caute, impotrivaimpdratilor germani, dacä nu alianta, cel putin neutralitatea bine-voitoare a Capetingilor. Clerul francez a devenit astfel, in toateprovinciile, pionerul autoriatii regale.

Dar cei mai credinciosi si mai pretiosi servitori ai regelui

au fost burghezii, fiindcâ interesele lor erau identice cu ale mo-narhiei. Institutii stabile si o autoritate puternicd in stare sà mentindordinea i linistea internd erau conditii indispensabile pentru des-voltarea industriei i comertului. De aceea burghezii au sustinutdela inceput centralizarea monarhicA, au organizat administratiasi au finantat intreprinderile militare ale regilor. In sfârsit, dinmijlocul lor s'au ridicat inspiratorii politicii monarhice,

Profitând de aceste imprejurdri favorabile, Capetingii si-aumärit domeniul si si-au intins necontenit autoritatea.

La inceputul dinastiei Capetingior, regatul Frantei cuprindeatoata Gallia situata la vest de Rh ône, Sacine, Meuse si Escaut,

www.digibuc.ro

RENASTEREA POLITICA. - FORMAREA STATELOR MODERNE 75

sasezeci i trei din cele optzeci i noud de departamente de azi.Dar autoritatea efectivä a regelui nu se intindea decât asupradomeniilor sale particulare, asezate Intre Compiègne i Orléanspe o intindere de cloud departamente. Restul regatului se corn-punea din principate ereditare, in care principii, duci sau conti,erau suverani independenti. Ei nu erau supusii, ci vasalii nomi-nali ai regelui. Ducii de Normandia, de Bretonia, de Burgundia,de Aquitania, contii de Flandra, de Champagne, de Anjou saude Toulouse se intitulau duci i coati « din mila lui Dumnezeubdteau monetä cu efigia lor, strângeau ddri, ridicau trupe si ad-ministrau justitia ca niste adevärati suverani.

Ducatul Normandiei era de trei ori, al Aquitaniei de cinciori mai mare decât domeniul regal. Marii seniori nu recunosteauin rege decât pe suzeranul ales, cdruia nu-i datorau decât serviciilefeudale derivând din omagiu. i totusi, la inceputul secoluluial XIV-lea, cele mai multe dintre feudele independente fäceauparte din domeniul regal si formau o singurd Frantä in jurulregelui. Prin ce inijloace s'a ajuns la acest rezultat ?

Prevalându-se de calitatea sa de suzeran universal, regele alärgit necontenit hotarele domeniului regal i, in acelasi timp,

transformat in, suveranitate efectiva autoritatea de suzeran.and un vasal murea färd mostenitori naturali, feudul lui revenearegelui considerat ca proprietar eminent al tuturor feudelordin cuprinsul regatului. Astfel prin moartea lui Alfons de Poi-tiers, jumätate din sudul Frantei comitatele de Poitiers, Tou-louse, Albigeois, Auvergne a ajuns sub stäpânirea directa aregelui. and un vasal se fácea vinovat de felonie, feudul lui eraconfiscat in favoarea regelui. In urma unei sentinte de condam-nare pentru nesupunere, Filip-August a confiscat, in 1206, feudelefranceze ale lui loan-nil-Tara (Normandia, Anjou, Touraine,

www.digibuc.ro


Maine 0 Poitou). Prin acela0 procedeu, Filip cel Frumos adobândit pentru un timp Aquitania.

Unii seniori laici i ecleziastici gdseau avantajos sd-0 asigureprotectia regald fdcând din rege conseniorul feudelor Mr. Pro-cedeul acesta, numit pariage, permitea functionarior regali sdpdtrundd inteun mare numdr de feude i sd pregdteascd anexareaMr la domeniul regal.

Capetingii 0-au mdrit domeniile i prin cdsdtorii norocoase.Isabella de Hainaut a adus ca zestre lui Fi lip-August Artois 0Vermandois (1182). Cdsdtoria lui Fi lip cel Frumos cu fiica con-telui de Champagne a mdrit domeniul regal cu acest comitat.Cdsätoria lui Carol al VIII-lea cu Ana de Bretonia a pregdtitalipirea acestui ducat la domeniile regale.

In sfarsit, Capetingii au câstigat teritorii insemnate prin cum-pdrare..Ludovic al VIII-lea a cumpdrat Languedoc 0 a impinsgranitele Frantei pând la Mediterana. Mama lui Ludovic celSfânt, Blanca de Castilia, a cumpdrat Blois.

Astfel, prin cucerire, mo0enire, zestre, cumpdrare, Capetingiiau mdrit necontenit domeniul regal, incât in 1328, când s'a stinsultimul descendent direct al acestei dinastii, domeniul regal atin-sese limitele regatului i incepuse chiar sd se intindd dincolo degranitele politice ale regatului, asupra provinciilor franceze caredepindeau nominal de Imperiu : Lyon, Lyonnais, Dauphine'.

La inceputul rdzboiului de o sun.' de ani, regatul francez eraatât de inchegat incât nici cele mai mari dezastre nu 1-au pututdobori. In lupta contra ndvdlitorului.strdin, energfile nationales'au strâns in jurul regelui, simbolul i personificarea unitdtiistatului. Teritoriul national a crescut necontenit, chiar i in timpulrdzboiului ; Aquitañia 0 Bordeaux au fost realipite 0, la sfar0t,Englezii n'au mai pdstrat in Franta decât Calais. Ludovic al XI-lea

www.digibuc.ro

RENAVEREA POLITICA. -FORMAREA STATELOR MODERNE '27

(1461-1483) a desdvârsit opera inaintasilor sai doborind rezi-stenta ultimului mare vasal, ducele de Burgundia, Carol Teme-rarul (1467-1477) si anexând la Franta ducatul Burgundiei.La sfârsitul secolului al XV-lea, Franta forma un teritoriu omogensi compact, care oferea o bazd sigurd pentru o politicd de expan-siune.

Paralel cu intinderea domeniului regal s'au desvoltat insti-tutiile regatului i s'a constituit un sistem de functionari solidorganizati, adicd o birocratie.

Centrul guvernului era Curtea, care insotea, cu birourilearhivele ei, deplasdrile necontenite ale regelui. Dar pe masurdce domeniul regal crestea, s'a simtit tot mai mult nevoia uneicapitale fixe. Dela sfârsitul secolului al XIII-lea, Parisul a ramascapitala regatului, chiar i atunci când regele prefera sd-si aleagdresedinta aiurea.

Sub primii Capetingi, guvernul era reprezentat de Curia regis,Curtea regard, care se compunea dinteun mimdr de seniori,servitori i auxiliari personali ai regelui, cum îi indicd numele :sénéchal (stolnic), bouteiller (paharnic), connétable (comes stabuli,comis), chancelier (logofdt) etc. Curia se ocupa deopotrivd de afa-cerile curtii si de ale ale statului, i proceda fard nici o reguld fixd.

Pe mdsurd ce autoritatea regelui se intinde, afacerile se com-plica i o diviziune a muncii se impune. In timpul lui Ludovic celSant (1226-1270), Curia regis se imparte in trei sectii, cores-punzând principalelor ramuri de activitate publicd : 1. Parlamentul ;2. Camera conturilor ; 3. Consiliul cel mare.

Parlamentul era un tribunal de apel pentru procesele &rile sicriminale, instanta supremd pentru judecarea marilor feudatari

agentilor administrativi i paznic al unitdtii regatului. Parlamentul

www.digibuc.ro

78 RENAFTEREA $1 REFORMA

tinea registrul legilor pe care avea misiimea sa le apliceprin dreptul de a le inregistra, a contribuit sà mentina unitatea

legislativa. In sfarsit, Parlamentul din Paris a ajuns Curtea capi-tala i suverana de justitie pentru intreg regatul. Intrepretand ordo-nantele legale dupa aceeasi doctrinal, Parlamentul a stabilit,deasupra datinilor locale, o jurisprudenta uniforma. Principiulunitatii legislative a regatului era asigurat : un roi, une

Dupa exemplul regelui, pfincipalii feudatari au creat i eiParlamente in provinciile bor. Cand aceste provincii au intratin domeniul regal, Parlamentele lor au ramas si au contribuitsa usureze sarcina, din ce in ce mai coplesitoare, a Parlamentuluidin Paris.

Camera conturilor avea sarcina sa adrninistreze veniturile sta-tului, sA asigure echilibrul bugetului, sa controleze gestiunea ser-viciilor financiare i sa judece apelurile in materie fiscala.

Consiliul cel mare juca rolul guvernului de azi. Adevarat creeral Frantei, hotara toate chestiunile insemnate : cifra impozitelor,efectivele armatei, conducerea administratiei i politicei generate,redactarea ordonantelor i edictelor, negocierea tratatelor, de-clararea razboiului, concesionarea beneficiilor etc. Competintalui era universala, fiindea reprezenta pe rege deliberand. Hotari-rile lui erau expresia vointei regale.

Autoritatea regelui nu era limitata de nici o institutie, de niciuncorp social. Biserica era solidara cu regele, nobilimea despoiatade puterea ei politica, jar poporul, lipsit de organe prin care arfi putut sa-si manifeste vointa.

E adevarat ca in momente critice, cand simtea nevoia de a sesprijini pe toate fortele natiunii, regele convoca pe fruntasii tariiin adunare i le cerea sfatul sau ajutorul material. Filip cel Frumosconvoca astfel, in 1302, pe reprezentantii celor trei state nobilime,

www.digibuc.ro

RENASTEREA PoLrricil. FORMAREA STATELOR MODERNE

der i burghezie din domeniul regal, pentru a le cere sprijinul inlupta cu Bonifaciu al VIII-lea. La fel a procedat, in 1308, cu ocaziaprocesului contra Templierilor. Dar de cele mai multe ori, regiiconvocau statele când aveau nevoie de bani. Marii feudatari auimitat exemplul regelui si au convocat i ei statele provinciei lor.Când aceste provincii s'au alipit la domeniul regal, statele provin-ciale au rämas. Adunarea care cuprindea pe reprezentantii celortrei state din intregul regat s'a numit Statele generale. Statelegenerale s'au intrunit pentru prima oara In 1484, cu prilejul mino-ritatii Carol al VIII-lea.

Competenta Statelor generale se intindea asupra tuturor che-stiunilor care priveau Statul i Coroana. Dar cum regele fixanu numai data 0 locul adundrii, ci i obiectul deliberarii lor,Statele generale n'au putut limita puterea regard i in loc sä setransforme, ca in Anglia, inteo Adunare reprezentativd, aurdmas un simplu instrument fiscal.

Din momentul in care guvernul central s'a fixat la Paris, regelenu si-a mai putut exercita direct autoritatea asupra domeniuluiintreg. El a fost sfiit sä delege o parte din puterea sa unor repre-zentanti ai säi. Asa s'a constituit administratia locala. IncI de petimpul lui Filip-August (1180-1223), apar asa numitiiprévôts, care,reprezentanti permanenti ai regelui in provincie, administreazadomeniile regale, impart dreptatea, supravegheazä oraselearistocratia locald si se sträduesc sä intindd necontenit puterearegard% Paza cetatilor a fost incredintatd unor ofiteri speciafi,numiti castelani sau guvernatori.

Pentru a 'Mari actiunea administratiei locale, regele a delegatdin sânul Curtii sale un numar de comisan i i-a insärcinat sàinspecteze pe prévots i sà indrepteze abuzurile. Acesti ins-pectori s'au numit bairns in nordul Frantei i seneschalles

www.digibuc.ro

80 11tNA$TEREA $1 REFOliMA

(sinerchaux) in sud. La sfdrsitul secolului al XIII-lea, misiunea lordin temporard a devenit permanentd si circumscriptiile lor,flotante la inceput, au devenit fixe. La mijlocul secolului al XV-lea,Franta era impärtitd in saptezeci si cinci de baillages §i séné-chaussées, si. diviziunea aceasta administrativd avea sd se pdstrezepand la Revolutia francezd.

Competinta lor era foarte largd. Adevdrati yice-regi, ei corn-pletau prin ordonante locale ordonantele regale, supravegheauadministratia, vieata economicd, lucrdrile publice, asistenta socialä,Invdtdmântul, organizarea armatei. Inainte de aparitia intenden-tilor (sec. XVII), baillis-ii si senesalii sau, mai bine zis, locotenentiilor, au fost cei mai buni servitori ai centralizdrii si unificdrii mo-narhice.

Membrii guvernului central si reprezentantii administratieiprovinciale erau nobili care detestau lucrdrile de birou si au tre-buit sä recurgd la serviciile unor specialisti. Asa s'a ridicat dinsdnul burgheziei o clasd de functionari de profesie care pregteauprocesele si sentintele ca judeatori, procurori si avocati, condu-ceau administratia ca locotenenti ai baillis-ilor §i. senesafilor, si

girau finantele ca vistiernici, colectori de ¡Uri si controlori finan-ciari. Magistratii si avocatii purtau haind lungd (robe),§i se numeau« gens de robe » sau « legisti ». Formati la universitati, prinstudiul dreptului roman, legistii au introdus in justitia feudaldprocedee si principii care au schimbat dreptul.

In regimul feudal, fiecare orn era judecat dupd conditia sa :nobilii de curtea seniorilor, burghezii de tribunalu/ municipal,clericii de justitiile ecleziastice. Fiecare jurisdictie proceda dupadatini care variau dela un loc la altul.

www.digibuc.ro

RENASTEREA POLITICÀ. -FORMAREA STATELOR MODERNE 81

FLA sa desfiinteze datinile, legistii au introdus o serie de ncirmeinspirate din dreptul roman, care avea asupra traditiei orale, nesi-gure i vagi, avantajul de a fi scris, uniform, coerent i usorde aplicat. Legistii au supus i procedeele de guvernare la princi-piile dreptului roman i, in consecinta, au combatut pretutindenitendintele particulariste i privilegiile de clasa.

Principiul feudal care fäcea din rege judecdtorul suprem afost aplicat inteun spirit nou, care a fäcut din justitia regala unputernic mijloc de unificare. Luând sub ocrotirea sa comunita-

bisericile i persoanele care vroiau sä se sustraga jurisdictieisenioriale, rezervându-si, sub numele de cazuri regale, un numar,din an in an mai mare, de cauze care priveau siguranta Coroaneisi a Statului, introducând in locul judecatii lui Dumnezeu proce-dura scrisl i cercetarea prin martori, regele a restrâns necon-tenit competinta jurisdictiei senioriale care nu putea intretineun aparat judecatoresc specializat; atribuind partilor dreptul dea apela la tribunalele regale a gäsit mijlocul de a opri actiuneajustitiei feudale. si de a atrage la sine toate procesele regatului.Regele devenea astfel judecatorul universal.

La ideea feudala care fäcea din rege judecatorul suprem, legi-stii au adaogat doctrina puterii absolute si de drept divin. Dinaxioma imperiald : .quidquid principi placuit legis habet vigorem,au tras concluzia cà legea e opera regelui, iar suveranitatea euna, inalienabila si absoluta. Formula: si veut le roi, si veut la loie din secolul al XIII-lea.

Teoria romand despre puterea absoluta a intarit i completatconceptia canonica despre dreptul divin al monarhiei. Regele nudepinde direct decât de Dumnezeu, spune un legist din secolulal XV-lea; el n'are sà dea socoteala de faptele sale decât luiDumnezeu; puterea i vointa lui sunt mai presus de legi si de

6

www.digibuc.ro


institutii. Lucru 0 mai remarcabil, ei au tras din aceste prin-cipil cl nicio putere de pe lume, temporalä sau spiri-tualä, n'are vreun drept asupra regatului Frantei. Aceasta e de-claratia de independentä a monarhiei franceze in fata Papa li-tätii 0 a Imperiului.

Sub regimul feudal, fiecare senior era, in principiu, stäpanpe veniturile senioriei lui. Regele, ca orice senior, era deci obligatsä se multumeasca cu veniturile ordinare ale domeniilor lui.

Aceste venituri n'ajungeau, mai ales in timp de räzboiu, sa aco-pere toate cheltuelile regatului. Necesitatile administratiei §i ale apd-rärii nationale au ilit monarhia sä recurg la diverse expediente.

Filip cel Frumos a fost deopotrivä de inventiv 0 de lipsit descrupule când era vorba sA umple visteria statului. El a pus otaxd pe vânzdri (poporul a numit-o maltôte, « luatà pe nedrept »);a alterat moneta, adicä a fäcut inflatie; a dijmuit pe bancheriievrei i itafieni; a confiscat averea Templierilor; a chemat subanne pe burghezi ca sileascd sA räscumpere serviciul mifitarcu bani; a stors dela laici 0 dela clerici subsidii 0 a prelevat oparte din capitalul 0 din venitul particular.

Pe lângä aceste expediente, regii au obtinut dreptul de a per-cepe unele din birurile pe care seniorii le scoteau dela §erbii bor.Cele mai insemnate erau: la taille i les aides.

La taille1) era un bir pe venit plait de persoane i pe avere,cu caracter militar. Flind stránsä pentru räzboiu, la taille cruta

2) Cuvântul n'are echivalent In limba româneascd. Dintre diferitele eti-mologii care s'au propus, niciuna nu e satisfacatoare. Unii filologi explicacuvantul prin actiunea de a Imparti, de a tiiia Litre mai multi contribuabilio suma data ; altii, prin crestaturile pe rAboj cu care colectorii ar fi insemnatsumele incasate (Cf. M. Marion, Dictionnaire des Institutions de la Franceaux XVII-e et XVIII-e siècles, Paris, 1923).

www.digibuc.ro

RENA$TEREA POLITIa. -FORMAREA VATELOR MODERNE 83

nobilimea, a carei functie era 0, fad. personal razboiul, i clerul,care prin menirea sa era scutit de serviciul militar, i atingeaexclusiv masa muncitoare, ca o rascumparare dela conscriptie.In secolul al XV-lea, cand regele §i-a intins autoritatea asupraseniorilor, la taille a fost stransa in folosul regelui si, devenindpermanenta, a constituit unul din principalele izvoare ale buge-tului.

Aides se numeau toate ajutoarele banqti pe care vasalul ledatora seniorului sAu, In cazurile determinate de datini. Aidess'au numit i taxele impuse de guvern in 1360, pentru rascumpa-rarea regelui Joan cel Bun, asupra obiectelor de consumatie,mai ales asupra bauturilor. De atunci cuvantul aides a pastratsensul de impozite indirecte, §i se aplica in deosebi acciselor.

Dreptul de a strange darile a fost arendat la inceput pe unun an i separat pentru fiecare taxa. Incepand cu secolul al XIII-leaa fost arendat in bloc i pe mai multi ani. Acela§i procedeu afost aplicat monopolului sarii, instituit in 1345, sub numele arabde gabelle.

Exceptionale la inceput, impozitele au devenit permanente,Statele generale n'au mai fost convocate pentru a le vota. Regeleimpune dari pe toata intinderea regatului, i nobilii pierd treptatdreptul de a percepe impozite pe moiile lor, pentru a nu ingreuiaperceperea birurior regale.

Sub regimul feudal, armata se compunea din vasalii echipatipe cheltuiala bor. Aceste militii, suficiente pentru apararea unuifeud, nu ajungeau pentru securitatea regatului. Varietatea contrac-tului de vasalitate §i termenul scurt al serviciului zädarniceau oriceincercare de organizare unitara i eficienta. Militfile unor feudenu puteau fi tinute sub drapel nici patruzeci de zile, altele nu puteau

es,

www.digibuc.ro

84 RENAMREA SI REFORMA

fi intrebuintate decat in anumite fimite. Regele a cautat sa eviteaceste neajunsuri proclamand ridicarea gloatelor (la levée enmasse). In timpul räzboiului de o sutd de ani, insä, militiiles'au dovedit incapabile de a lupta cu trupele engleze.

Caroi al VII-lea a luat cu simbrie ostasi de meserie pe care-itinea sub arme panä la sfarsitul räzboiului. Intre 1445 si 1449 aufost organizate companiile de ordonangl, compuse din cdläreti an-gajati voluntar, care primeau o soldd. Cuvantul soldat e sinonimcu acela de lefegiu, care se intalneste in cronicele noastre. So Idaa contribuit räspandeascä ideea eh* armata e a regelui, fiindcdel o pläteste. Incepand cu secolul al XIV-Iea, nobilii pierd dreptulde a mai ridica trupe : acest drept apartine exclusiv regelui.

Regalitatea francezd a intretinut cele mai bune relatii cu Biserica,atata timp cat aceasta a sprijinit aspiratfile nationale. CandBonifaciu al VIII-lea a incercat sA opreascd, pe Filip cel Frumos(1285-1314) de a impune clerul si de a cita pe episcopi in fatajurisdictiilor regale, conflictul a izbucnit. La vestita bulä # Cle-ricis laicos » care indsprea interdictia canonicd de a impune clerul,Filip cel Frumos räspunde interzicand exportul metalelor pre-tioase si al obiectelor de valoare. Lovind Curia in interesele eivitale, Filip cel Frumos atras fulgerele papei, dar in acelasitimp a ajuns exponentul nemultumirii populare impotriva exploa-tdrü fiscale a Papalitätii. Citat in fata sinodului de la Roma,Filip cel Frumos a convocat Statele generale care au respins intermeni violenti pretentiile papei la suprematia universaläsi au interzis prelatilor francezi sd participe la Sinod (1302).Papa publica Unam sanctam, o bulä i mai violentä contra luiFilip. Sfetnicul regelui, Guillaume de Nogaret, organizA atunci,cu ajutorul dusmanilor italieni ai papei, atentatul dela Anagni

www.digibuc.ro

RENA$TEREA POLITICA. - FORMA REA STATELOR MODERNE 85

(1303). Aceste evenimente au o insemndtate epocald : ele dove-desc cd Statul national era mai puternic decât biserica universald.

Urmasul lui Bonifaciu al VIII-lea, Benedict al XI-lea (13031304) 1-a deslegat pe Filip celFrumos de afurisenie, iar la moartea luiBenedict al XI-lea, conclavul terorizat de Guillaume de Nogaretalese papd pe arhiepiscopul de Bordeaux, Bertrand de Goth care,sub numele de Clemente al V-lea (1305-1314), si-a fixat resedintala Avignon, unde papii aveau sà rdmând pând in 1375. Bisericaromand a numit aceastd perioadd. « Robia babilonicd ».

Victoria fortelor nationale asupra pretentiilor papilor la std-pdnirea universalä a fost desdvarsitd : papa inceta de a mai fiun adversar al regalitdtii franceze, pentru a deveni servitorul ei.Papii au fost alesi dintre Francezi, colegiul cardinalilor a fostumplut cu Francezi, Biserica francezd a fost stoarsd Mt% crutarede fiscalismul regal. Iar pentru ca umilirea papalitdtii sà fie desd-varsitd, Clemente al V-lea a recunoscut ca indrepatit procedeullui Filip cel Frumos contra lui Bonifaciu al VIII-lea, a pronuntatdesfiintarea ordinului Templierilor i a permis regelui sa con-fiste averea ordinuhii. Papalitatea pierdea chiar i prestigiulmoral, care i-ar fi permis sa exercite in fata fortei desläntuite oactiune de moderare si de pace.

Alungarea Englezilor din Franta a avut ca urmare restabi-lirea ordinei interne si intdrirea autoriatii regale. Izbânda contrandvälitorului strdin n'a fost posibild deal prin unirea tuturor for-telor nationale in jurul regelui. Sentimentul national, rid-scut din uracontra Englezilor, s'a confundat cu lealismul fatd de Coroand.

Pe lângà prestigiul moral, rdzboiul de o sutd ani a sporitforta materiald a monarhiei. Companiile de ordonantd, create

pentru durata rdzboiului, au fost mentinute i dupd Incheierea

www.digibuc.ro


pdcii. In afard de cavaleria grea pe care i-o furniza nobilirneade armata permanenta, compusd din mercenari germani, scotieni,elvetieni i francezi, regele dispunea de cea mai bund artileriedin Europa. Impozitele « extraordinaré » (aides 0 taille) votatein 1439 pentru nevoile exceptionale ale rdzboiului, au devenitimpozite « ordinare », fiindcd Statele generale n'au profitat destrâmtoarea monarhiei pentru a limita puterea regard. Veniturileregulate 0 armata permanenta au liberat Coroana de orice control0 au asigurat triumful absolutismului.

Statele generale n'au constituit, in Franta, o primejdie pentrumonarhie, fiinded nu se Intemeiau, ca in Anglia, pe o organi-zatie de clasd. Nobilimea francezd ie0se din rdzboiul de o sutdde ani decimatd, särdcità i discreditatd. Indisciplina, nepreve-derea i vanitatea ei pricinuiserd cele mai mari dezastre ale rAz-boiului 0 au impins nu o data' monarhia la marginea prdpa-stiei. Nobilimea francezd era apoi divizatd marii feudatari sedu§mdneau, iar nobilii din sudul 0 din nordul tdrii erau izolati. Ean'avea nici autoritatea, nici forta necesard pentru a atrage dupdsine natiunea intreagd In lupta contra absolutismului monarhic.

De aceea, dupd experienta nenorocità a primilor Valois, care auincercat sA guverneze cu ajutorul nobilimii, Carol al V-lea s'a intorsla vechea colaborare a Capetingilor cu burghezia. Carol al VII-leaLudovic al XI-lea, au continuat cu ant mai mult aceastä traditie, cucât burghezia ddduse, in timpul rdzboiului, dovadd de nezdrunci-nàtä Ltd de monarhie, de rezistentä eroicd îli fata inamieului 0 de neclintia statornicie in ninorocire.

Burghezia francezd era solidard cu monarhia contra nobilirnii,nu cu nobilimea contra monarhiei. Fortele natidnale tindeau spremonarhia absolutd, nu spre regimul reprezentativ.

www.digibuc.ro

RENASTEREA POLITiCA. -FORMAREA STATELOR MODERNE 87

Restaurarea tarii cadea deci in sarcina monarhiei. Carol alVII-lea a realizat-o cu ajutorul burgheziei. Elemente burgheze punstapanire pe toate serviciile publice, mai ales pe finante i pe justitie,

reduc la un simplu rol de parada pe reprezentantii nobilimiiclerului din consiliul regal. Legistii reorganizeaza administratia,justitia, finantele i armata. Spiritul in care se savarsesc acestereforme e hotarit conservator. Legistii nu cauta atat sa inoveze,cat sa restaureze vechile institutii i sa le adapteze nouilor necesi-tali ale timpului. Astfel guvernul central cu cele trei sectiiadministratia provinciala, cu ai sai prévots, baillis i sénéchaux,a fost mentinut. Reforma financiara n'a creat noui izvoare devenit, ci sa multumit sA sporeasca prcidusul impozitelor dejaexistente. Nobilimea i comunele au fost oprite de a mai percepedäri pentru a nu scadea venitul impozitelor regale. Reforma aintarit autoritatea regelui si a sporit veniturile statUlui, dar n'aizbutit sa realizeze egalitatea tuturor supusilor 1n fata impozi-telor. Nobilimea i clerul au fost scutite. Inegalitatea in fata sar-cinilor publice avea sa ramana, pana la Revolutia franceza, unuldin viciile fundamentale ale monarhiei.

Opera principala a domniei lui Carol al VII-lea a fost restaurareavietii economice, aproape complet ruinata in timpul rdzboiuluide o surd de ani.. Balciurile din Champagne, care jucasera rolulunor burse internationale, fusesera parasite, comertul maritimsi comertul intern intrerupte, legaturile cu statele straine suspen-date. Guvernul reinsuffeti comertul incheind tratate de comert,construind Sosele, poduri i porturi noui, creand o moneta sand-.toasa i reducand taxele vamale, intemeind industrii noui. Sufletulacbstei politici energice a fost un negustor din Bourges, JaccluesCoeur, care, prin imprumuturile sale, aduse servicü insemnaté-Coroanei iñ timpul razboiului de o sutA de ani., Dupa incheierea

www.digibuc.ro

88 REN2t$TEREA I REFORMA

päcii, el a restabilit relatiile comerciale cu Levantul si a intemeiatmai multe fabrici in Franta i in Italia. Averea imensg pe careo dobândise prin mijloace nu totdeauna cinstite i autoritatea pecare o exercita la Curte 1-au pierdut. Nobilii 1-au denuntat pentrumalversatii i regele, care râvnea la averea lui, a lgsat sa fie executat.

Carol al VII-lea intins autoritatea i asupra Bisericii. Adu-narea clerului francez, convocatd de Carol al VII-lea la Bourges,a votat in 1438 constitutia bisericeascd cunoscutd sub numele dePragmatica Sanctiune. Intemeindu-se pe hotdririle Sinodului delaBasel (1431), Pragmatica a proclamat cà sinoadele sunt superioarepapilor 0 a restabilit regufile canonice pentru alegerea epis-copilor de cdtre canonici si a egumenior de Care alugäri. Darregele era autorizat sà recomande aleggtorilor persoanele de merit.Prin aceste dispozitii s'a luat papei dreptul dea conferi beneficii

s'a impiedecat introducerea strainilor in marile demnitgtiecleziastice. Papa nu mai putea dispune de resursele materialeale Bisericii franceze. Pragmatica sanctiune a intemeiat, in fata

o Bisericä nationalg francezg 0 a pus-o sub scutulregelui. Pragmatica a rámas, pang in secolul al XIX-lea, chartalibertgtilor gaficane (adicg franceze).

Concordatul din 1516, incheiat de Francisc I cu Leon al X-leala Bologna, a Inlocuit alegerea canonicg prin numirea demnitarilorecleziastici de cdtre rege. Episcopatul, constituit dupg bunul placal regelui, a devenit un organ al politicii monarhice, iar avereaBisericii un mijloc de a rgsplgti serviciile s'au fidelitatea nobilimiifatg de Coroand.

Prin reforma administratiei, reorganizarea armatei, asanareamonetei i refacerea vietii economice, guvernul lui Carol al VII-leaa restabilit ordinea internä si a intgrit autoritatea monarhicg.

www.digibuc.ro

RENA$TEREA POLITICA. - FORMAREA STATELOR MODER NE 89

Absolutismul birocratic al lui Carol al VII-lea continul si subLudovic al XI-lea. El a infrant ultimele revolte feudale si a reunit laCoroand In afard de ducatul Burgundiei, Bar, Anjou, Maine siProvensa. La moartea sa, limitele domeniului regal si ale regatului seconfundau. Dar Ludovic al XI-lea a fost un rege burghez, mai alesprin solicitudinea pe care a ardtat-o industriei i comertului. Ela intemeiat la Lyon un balciu permanent, a introdus in Frantaindustrii noui, mai ales tesdtorii, i, intemeind o flotd in Medi-terana, a incercat sá abatd spre Marsilia comertul oriental. Lu-dovic al XI-lea e unul din marii precursori ai mercantilismului.

In sfarsit, Ludovic al XI-lea a doborit rezistenta ultimului marevasal, Carol Temerarul, ducele Burgundiei (1467-1477). Fiul lui Ioancel Bun, Filip cel Indrdsnet, primise ca apanaj, in 1363, Burgundia.Urmasii sal au addugat la aceasta Tdrile de Jos, Luxemburgulsi Franche-Comté. Carol Temerarul voia sá cucereascd Lorenasi Champagne si sá facd din posesiunile sale disparate un bloccompact. El visa apoi sá rupd legdtura de vasalitate cu Frantasi sà obtind dela impdratul Germaniei titlul de rege. Pentruaceasta, nu s'a multumit sá starneascd cloud* revolte nobiliare contralui Ludovic al XI-lea prima s 'a numit la Ligue du Bien Publicdar a incercat sá formeze cu Imperiul, Spania si Anglia, o adevdratdcoalitie contra Frantei. Ludovic al XI-lea a invins nu atat prin fortaarmelor, cat prin bani i diplomatie. Disolvd liga prin concesii

favoruri, cumpdrd retragerea regelui Angliei, i impinse tempe-ramentul impulsiv al ducelui in expeditii aventuroase contra duceluide Lorena si contra Elvetienilor pe care Ludovic al XI-lea, aliatulformal al ducelui de Burgundia, ii ajutd cu bani. Bdtut de Elvetienila Granson si Morat, ducele atacä Nancy, dar îi gdseste moarteasub zidurile orasului (1477). Burgundia si parte din Flandra trecsub stApanirea francezd, iar Tdrile de Jos ajung in maim

www.digibuc.ro


Habsburgilor prin cdsatoria Mariei, ffica unica a lui Carol Teme.rarul, cu Maximilian, viitorul imparat al Germaniei.

Aproape in acela0 timp cu ducele Burgundiei, au murit duciide Bretonia, de Berry 0 Anjou. Posesiunile lor au fost sechestrate.Burgundia 0 Berry au fost anexate ca feude ale Coroanei, iarProvensa, Maine 0 Anjou au fost läsate regelui prin testament.Alipirea Bretoniei a fost pregatita prin casdtoria Delfinului, vii-torul Carol al VIII-lea, cu Ana, mqtenitoarea ducatului. Prin acesteanexiuni s'a dat o lovitura de moarte inaltei aristocratii franceze.Ludovic al XI-lea nu mai avea de inampinat nicio rezistenta. Elera « adevarat imparat in regatul sáu ».

La sfggitul secolului al XV-lea, Franta prezenta deci toatecaracterele unui stat modern organizat, cu ierarhia lui de functio-nari, cu serviciile lui specializate i riguros centralizate, cu orga-nele lui de control 0 de revizie, cu munca divizata dupa natura.problemelor de rezolvat, cu generalizarea procedurii scrise. Biro-cratia, justitia, finantele i armata au permis regelüi sä despoaienobilimea de drepturile ei politice i säli întindä stapânirea Inafara de domeniile sale, peste intreg regatul. Cu suprafata ei de:450.000 kmp., cu resursele ei variate, care o faceau independentade vecini, cu cele 16 milioane de locuitori, Franta era statul celmai compact 0 cel mai solid din Europa, cel mai pregatit pentruo indrazneata politica externa.

II. ANGLIA

La sfdr§itul secolului al XV-lea, Anglia formeaza o monarhiesolida, contientä de avantagiile pozitiei sale insulare i Instil'fletita de un puternic sentiment national. Dar monarhia englezase intemeiaza pe baze eu totul deosebite (IQ ale Frantei, i triumfulei a fost mult mai anevoios.

www.digibuc.ro

RENA$TEREA POLITICA. -PORMAREA STATELOR MODERNE 91

In Franta, regele a avut de luptat cu principi feudali indepen-denti, pe care i-a doborit sau supus unul Cate unul. In Anglia, regiinornianzi mentinuserä unitatea statului i impiedecaserd formareaunor principate feudale, ca In Imperiul carolingian. De aceea rega-,litatea engleza s'a gasit In fata unei nobilimi unitare care, biruindtendintele particulariste ale feudalitätii continentale, a autat sàcucereasca puterea ca clasä i sa atrag dupâ sine restul natiunii.Desvoltarea politicà a Angliei a luat forma unei lupte Intre Coroangsi reprezentantii natiunii constituiti In Par lament.

Nobiimea izbutise, In 1215, sä smulga Coroanei dreptul dea vota ddrile. Magna Charta organizä In fata regelui o nou'd pu-tere, a natiunii, i puse bazà constitutiei engleze. Nobilimea nus'a multumit cu aceastd cucerire. In unire cu clerul cu burgheziaomelor, a cdutat sA exercite puterea executivg, pentru a limita0 mai mult puterea regalA i pentru a intemeia regimul parla-mentar modern. La rândul lor, regii s'au strdduit sA restabileasaregimul absolutist. Lupta Intre cele doug puteri a durat pán'd la1500, când absolutismul a biruit.

Incercarea lui Enric al III-lea (1216-1272) de a suprima MagnaCharta a provocat rdscoala baronilor care, sub conducerea luiSimon de Monfort, au impus regelui Proviziunile dela Oxford(1258). 0 comisiune de cincisprezece, aleasà din sânul aristocratiei

avea sA exercite puterea executivá i sA institue un regimoligarhic din care mica nobilimea, ord§enü i clerul erau exclu0.

Regele a voit sg. anuleze Proviziunlle, dar a fost bätut i Ott'sa admità un consiliu permanent de nouä membri desemnatide Parlament, care sg. exercite impreuna cu el puterea executivä

sà largeascd baza reprezentdrii nationale.In Parlamentul cel mare, convocat in 1264, au hiat parte ate

doi reprezentanti de fiecare ora §i de fiecare distriet ette doi

www.digibuc.ro

92 RENA5TEREA t REFORMA

reprezentanti ai cavalerilor de fiecare comitat. Aceasta solida-

ritate a tuturor claselor sociale dovedeste cä Normanzii invin-

gatori i Anglo-Saxonii Invinsi nu mai formau deck o singura

natiune.Eduard I (1272-1307) a reconciliat dinastia cu natiunea. El

fost primul Plantagenet care se simtea englez, purta un nurnespecific englez i statea de preferinta in Anglia. El a incercat siirestaureze puterea regard, dar crizele externe 1-au silt si respecteMagna Charta i Parlamentul. Pentru a putea rezista lui Filipcel Frumos, care anexase Aquitania i, in unire cu Scotia, se pre-gatea sa navaleasca in Anglia, Eduard I a avut nevoie de concursulintregii 114.1.1111 i, pentru a-1 obtine, i-a ,respectat

Parlamentul exemplar » din 1295 cuprinde pe reprezentantii celortrei sari, (nobilime, der i orase). Dar regele a respins cu hog-tire orice incercare de a supune puterea regard controlului Parla-

mentului. Printr'o politica de reforme, care avu ca efect sarestranga puterea nobililor, si favorizeze vieata economica i saimbunatateasca administratia justitiei, Eduard I a cucerit simpatiapoporului. Burghezia, in deosebi, nu i-a precupetit ajutoarelebanesti, care i-au permis sa recucereasci Aquitania si sa anexezeWales. Sub Eduard I, un fericit echilibru s'a stabilit, spre binele

intre prerogativele regelui si drepturile Parlamentului.Eduard al II-lea (1307-1327) prin desfraul, risipa i incapacitatea

sa, a compromis rezultatele obtinute de tatal siu. Baronii s'au revol-tat In 1309 si au impus regelui o adevarata comisie de control. Re-gele pierdu dreptul de a numi functionari, de a declara razboiu, de aparasi regatul, i cant sub tutela nobilimii. Rivalitatea dintre con-ducitorii nobilimii i gelozia comunelor contra baronilor, permi-sera regelui sa recucereasca puterea, sal abroge ordonantelesä invinga oligarhia. Dar infrangerile pe care le-a suferit din partea

www.digibuc.ro

RENASTEREA POLITICA. -FORMAREA STATELOR MODERNE 93

Scotienilor i Francezilor 1-au pierdut. Depus i internat din ordi-nul Parlamentului, Eduard al II-lea a murit asasinat in temnitd.

Eduard al III-lea (1327-1377) apkä cu succes puterea regaldcontra Parlamentului care voia sá supund controlului sdu toataadministratia tärii, sd controleze numirea principalilor demnitariai statului (cancelar, vistiernic i judecdtorul suprem) i sà ia jurd.-mântul acestora. Parlamentul s'a inclinat in fata vointei regelui.Astfel, la izbucnirea rdzboiului de o Rita' de ani, constitutiaparlamentard intrase in moravuri, dar monarhia izbutise sd apereputerea executivd de controlul Parlamentului.

Rdzboiul de o sutd de ani a dovedit soliditatea constitutieiengleze. Parlamentul a sustinut energic politica imperialistd aregelui, si Anglia n'a avut sd sufere, ca Franta, de defectiuneamarilor sdi vasali. Sistemul comitatelor a permis Coroanei sàutilizeze rational resursele militare i financiare ale regatului.Principala bogkie a tarii, lâna, care forma materia prima a indu-striei textile flamande, a fost pusd la dispozitia regelui, care aobtinut si dela der plata unor decime. Aceste resurse au fostcompletate prin imprumuturi obtinute dela bancherii strdini,cdrora le-a concesionat produsul vdmilor.

Tot atk de superior pregatitd era Anglia din punct de vederemilitar. Drepturile cetkenesti, garantate prin Constitutie, corn-portau obligatia serviciului militar. Acest sistem fdcea din Engleziun popor inarmat. Toti oamenii, dela vksta de 15 pand la 60 deani, trebuiau sa presteze serviciul i sd se echipeze pe socotealabor. Cei mai bogati serveau in cavalerie, cei mai sdraci in infanterie.Forta armatei o constituiau vestitii arcasi englezi, ale cdror arcuriperfectionate trägeau de cinci dri mai repede deck cele franceze

bdteau la o distantd de 500 m. Formati in luptele cu Scotieniisi cu Galii, arcasii au asigurat Angliei celebrele victorii dela

www.digibuc.ro

04 RENAVERÉA $1 REFORMA

Crécy (1346), Poitiers (1456) 0 Azincourt (1415), care au doveditsuperioritatea infanteriei asupra cavaleriei nobile. Franta n'aveasá c4tige, in cele din urmd, rdzboiul cleat reorganizânduliarmata.

Rezultatul cel mai Insemnat al duelului franco-englez a fostacela de a fi pus capät himerei unui stat anglo-francez §i arevelat Frantei i Angliei vocatia lor naturald. La capätulluptei, Anglia a descoperit ca e un arhipelag i ea' destinul ei epe mare, iar Franta a putut desavAr§eascä unitatea terito-

Pentru Anglia, rdzboiul de o sutä de ani a fost o perioaddde putere, de glorie 0 de prosperitate. In toate domeniile, darmai ales in domeniul economic 0 cultural, poporul englez arealizat progrese decisive. Cultura englezd s'a emancipat de subtutela Frantei. Prin decretul din 1362, limba englezd a inlocuitfranceza In justitie, iar la sfâqitul secolului in §coli. Literaturaenglezd 10 incepe, in acela0 veac, ciriera glorioasä cu Chaucer.

Dar cele mai insemnate cuceriri au fost de ordin economic.Sub Eduard al III-lea, Anglia a incetat de a mai fi exclusiv o lardexportatoare de materii brute. Fabricanti din Täri le de Jos auintrodus industria textild in Anglia 0 regele le-a asigurat con-ditiile favorabile de desvoltare, interzicând exportul lânii i im-portul stofelor strdine.

Industria textild a pus o bazd solidä comertului englez 0 ainlesnit formarea unei clase de comercianti Indrasneti care au eli-minat pe negustorii straini §i s'au fdcut pionerii expansiuniiecono-mice engleze. Aceastä expansiune a fost sustinutd dela inceputde o puternicd marina de räzboiu 0 de comert.

Eduard al III-lea a creat o flota de rdzboiu care, prin victo-rüle c4tigate asupra Francezilor i Spaniolilor, a 1ntemeiat

www.digibuc.ro

RENA$TER.EA POLITICA. - FORMAREA STATELOR MODERNE 95

puterea maritima a Angliei. El a favorizat desvoltarea flotei comer-ciale ordonând ca vinurile din Franta sI nu fie importate decâtpe vase engleze. Aceastä politicd, urmatä 0 de succesorii sIi,a intdrit puterea navald a Angliei. Pierderea posesiunilor salecontinentale a revelat poporului englez avantagiile pozitibi saleinsulare, i-a trezit vocatia maritimä i i-a intdrit con0iin1a natio-nald. Liberatd de provinciile sale franceze, Anglia devenea onatiune. In acest sens s'a putut spune ea' Ioana d'Arc a creatdouä natiuni : Franta 0 Anglia.

Urmärile binefäcätoare ale räzboiului de o sutä de ani n'aveausa se resimta in Anglia, deck mai târziu, in secolul al XVI-lea.Efectul imediat a fost izbucnirea unui rdzboiu civil care a durattreizeci i cinci de ani 0 a pus vârf nenorocirilor provocate derdzboiu (1451-1485).

Pierderea posesiunilor continentale i cdsItoria regelui cuMargareta de Anjou au fost considerate in Anglia ca o umilire.Nemultumirile s'au intors impotriva dinastiei Lancaster, reprezen-tata prin incapabilul Enric al VI-lea 0 sfetnicul sdu Suffolk. FamiliaYork, care se cobora din Enric al III-lea, s'a pus in fruntea nemultu-mitior, cu gandul sa cucereasca. tronul. Soldatii intor0 din Franta

nedeprin0 sI munceasca au intrat in serviciul celor doua familiirivale : Lancaster, care avea ca emblem/ o rozd ro0e, 0 Yorkcare adoptase roza albd. De aci numele de rdzboiul celor Doug-Roze, care s'a dat räzboiului civil.

Rivalitatea celor douà familii a creat o atmosferd de urlde bänuiald, care explicI seria nesfa.r0t6 de asasinate, violenteincendii. Nobilimea s'a impartit în cloud tabere care s'au combdtutcu o furie salbaticI. In cursul luptei, Enric al VI-lea a fost rIsturnatde pe tron, restabilit i rdsturnat din nou, pentru a fi in cele dinurmä aruncat in temnità i sugrumat impreunà cu fiul sdu. Seful

www.digibuc.ro


familiei York, Eduard al IV-lea (1461-1483), care s'a urcat pe tron,era o personalitate energica i inteligentd. El a intrezdrit fortareala a burgheziei "Si a Incercat s'o atragà de partea sa. Dar acomis gresala de a se casátori cu fiica unui simplu cavaler,opinia publicl nu i-a iertat-o. Cei doi fii pe care i-a läsat n'auputut trezi o miscare de lealism in favoarea lor, când unchiullor, Richard al III-lea (1483-1485), i-a aruncat in temnitá si apus sd-i omoare. Dar nici regele uzurpator nu s'a putut mentinepe tron. Ultimul descendent al dinastiei de Lancaster, EnricTudor, unit cu o fractie a partidului yorkist, a pus capät dom-niei lui Richard al III-lea si intemeiat puternica dinastie aTudorilor, care avea sâ restaureze pacea i sâ. conducA Anglia,prin revolutia religioask spre destinul ei glorios.

Rdzboiul celor Doud-Roze a fost mormântul aristocratieiengleze. Camera Lorzilor fusese aproape desfiintatä prin dispa-ritia membrilor ei. La prima intrunire a Parlamentului lui Enric alVII-lea, in 1485, pe lângd cei treizeci de lorzi ecleziastici, nu maifigurau deck optsprezece lorzi laici. Camera Lorzilor nu mai contaca fortd politick fiinded lorzii ecleziastici, numiti dupâ indica-tiile regelui, constituiau majoritatea. Nici Camera Comunelornu mai era primejdioasä, fiindcd mica nobilime, care in secolulal XIV-lea formase centrul opozitiei, fusese i ea decimatd in rAz-boiul civil si pierduse gustul de luptd, iar burghezia n'avea niciun interes sAl combatd un rege care si-a intemeiat politica pedesvoltarea comertului i industriei.

De altfel Enric al VII-lea a putut usor sd se libereze de tutelaParlamentului, fiindcd wpoliticA de pace si de economii, i averilenobiliare confiscate in rdzboiul civil in folosul Coroanei, i-au permissa se lipseasa de subsidiile Parlamentului. In felul acesta a pututsA exercite o autoritate tot asa de absolutâ ca a regelui Frantei.

www.digibuc.ro

RENASTEREA POLITICA. -FORMAREA STATELOR. MODERNE 97

Mu lt mai anevoioasd a fost restaurarea justitiei. Violentajaful intraserd in moravuri. Serifii, intimidati sau corupti, inchi-deau ochii, cdnd personaliati infiuente erau implicate in afacericriminale, iar curtile cu jurati dddeau verdicte inspirate de friedsau de ldcomie. Primul Par lament al lui Enric al VII-lea disolvdorganizatiile nobililor, interzise apdrarea vinovatilor de inaltd trd-dare si opri intrunirile nelegale. Apoi, pentru a inspira i celormai puternici lorzi respectul legilor, institui in 1487 o Curteextraordinard de justitie, numitd « Camera Instelatd » (StarChamber) care, find formatd din cei mai inalti demnitari ai statului,era capabild sà aplice legea cu severitate. « Camera Instelatd »a fost un puternic instrument de afirmare a autoritätii regale.Enric al VII-lea ajunse stdpdn in regatul sdu, ca i regele Frantei.

Cu toatd asemdnarea desvoltdrii interne, Anglia e departede a se putea compara cu Franta, in ceea ce priveste intindereateritoriului i númdrul populatiei ei. Autoritatea lui Enric alVII-lea nu se intindea decdt asupra Angliei propriu zise i asupraprovinciei Wales. Scotia era independentd, iar Irlanda, legatä cuAnglia prin uniune personald, nu conta in calculul fortelor realeale natiunii. Numdrul populatiei era foarte redus : trei milioanesau trei milioane i jumdtate, fatd de sasesprezece milioane aleFrantei.

Anglia nu putea deci rivaliza cu marile puteri continentale.Pozitia ei insulard Ii conferd o excelentà pozitie defensivd, daro impiedeca sà intervind direct in conflictele continentale.

Dacd totusi Anglia joacd in secolul al XVI-lea rolul uneimari puteri, faptul se datoreste importantei ei economice. Pdndin secolul al XV-lea Anglia fusese o tard exportatoare de materiiprime. Enric al VII-lea interzice exportul ldnei si al grdului i ddun impuls decisiv procesului inceput in secolul al XIV-lea, care

7

www.digibuc.ro


tindea sä transforme Anglia in exportatoare de produse indu-

striale, mai ales de textile. Desvoltarea industriei textile provoaclo adeväratà revolutie agrard. Proprietarii de pamânt ademenitide rentabilitatea productiei de ILA transformarI terenurilearabile in .p4uni §i pentru rotunji mosiile incorporard printoate mijloacele, violentà, fraudd sau cumpárare, proprietátiletdränesti din vecinatatea domenfilor bor. Tdranii proprietari furltransformati in proletari i vagabonzi, i o teribild crizI socialäse abdtu asupra Angliei, care se reflecteazA in Utopia lui ThomasMorus si se resimte in tot cursul secolului al XVI-lea. Enric alVII-lea incearcà sA combatà criza, dar procesul care tindea sAsupund agricultura industriei textile se dovedi mai puternic.

Flota comercialk neglijatà in timpul razboiului civil, afost reconstituitä, astfel cd a putut participa la descoperirea Lumii

Noui. Sub conducerea genovezului Giovanni Caboto, Englezii

au descoperit, in 1497, Terra Nova, initiindu-se astfel in acti-

vitatea coloniald.Prin toate initiativele sale, Enric al VII-lea a favorizat desvoltarea

Angliei in sensul intereselor sale adevärate, comert, industrie

colonizare i a meritat titlul de < pärinte al Angliei moderne"».

III. SPANIA

Spania care, in secolul al XVI-lea, avea sA devina principalaputere milliard a Europei, s'a unificat mai tdrziu deck Franta§i Anglia. La sffirsitul secolului al XV-lea, existau Inca in Pe-ninsula Iberick in afarg. de Portugalia, cinci regate distincte :

Castilia (cu Leon), Aragonul, Catalonia, Valencia i Navarra.Dar din acest conglomerat de state, regii catolici sunt pe punctul

de a alatui o singur5. Spanie.

www.digibuc.ro

RBNASTEREA POLITICA. - FORMAREA STATELOR MODERNE 99

In cursul evului mediu, poporul spaniol a dus o vieatä deose-bitä de a celorlalte popoare occidentale. Puterea lui de expan-siune a fost absorbitä de cruciata contra Maurior stabiliti insudul peninsulei. In aceastä luptä s'au format insusirile dominanteale poporului spaniol: curajul militar, orgoliul de rasd, fana-tismul religios §i dispretul pentru muncd.

La mijlocul secolului al XIV-lea, posesiunile arabe se reduceaula regatul Grenadei, situat intre Guadiana, Sierra Morena 0Mediterand. Unificarea desävär0td a tärii a fost insà intärziatäde luptele care au izbucnit intre regatele crestine i intre prin-cipalele familii nobile, de minoritätile anarhice 0 de 'revoltelede palat.

Starea de anarhie a durat 124 de ani (1350-1474) si urmareaei a fost coruperea justitiei i administratiei, asuprirea tdranilor

ordFnilor i dezorganizarea productiei. Pentru a pune capätacestor desordini, mai multe ora§e au format asociatii de apdrare,numite Hermandade (frätii), care, la mijlocul secolului al XV-lea,cuprindeau oraFle cele mai insemnate i constituiau o fortä auto-nomd, cu Junta (adunarea), bugetul 0 militia lor. Regele Casti-liei a fäcut din aceste asociatii instrumentul eliberdrii i pacifi-cdrii tarü. Unirea Coroanei 0 a burgheziei constitue deci, i inSpania, factorul esential al evolutiei dela anarbia feudald la uni-tatea nationald.

Procesul de unificare facu un pas decisiv in 1469, când moste-nitorul Aragonului, Ferdinand, se cdsätori cu motenitoareaCastiliei, Isabella. Unirea Castiliei i Aragonului era pur perso-nalä ; fiecare regat îi pdstra independenta, suveranul 0 instilu-tiile lui particulare, dar unitatea de vederi a celor doi suverania dat prior lor o directie comund 0 a pregätit unirea desävär-Oa', care s 'a realizat pe timpul lui Carol I. Lupta comunä pentru

7*www.digibuc.ro


cucerirea ultimului regat arab, al Grenadei, i stabilirea graniteiseptentrionale la Pirinei, prin anexarea Navarrei, e urmdritd cuaceeasi pasiune si de Castilia si de Aragon, flindcd securitatea

arnândurora depindea de succesul acestei politici.Ferdinand si Isabella au atacat, in 1481, ultimul regat arabi

In fiecare an, Spaniolii crticau teritoriul Grenadei, distrugeau recol-

tele, ardeau satele si fdpeau vitele. Apoi, profitând de discordiile

familiei domnitoare arabe, cucerird una câte una toate cetd-

tile regatului i, in 1490, impresurard Grenada. Orasul cu 200.000locuitori i o mie de turnuri de apdrare era inexpugnabil. Spaniofii

1-au silit sd capituleze prin foame (1492). Maurii au obtinut insd

promisiunea solemnd cd averea, limba, datinele i religia lor vor

fi respectate. Cdderea Grenadei a incheiat cruciata Spaniolilor

contra Arabilor.Drept rdsplatd pentru acest succes al catolicismului contra

mohamedanismului, papa Alexandru al VI-lea Borgia a acordatregilor victoriosi titlul de « regi catolici », pe care suveranii Spaniei

aveau sd-1 poarte ptuid la revolutia din 1931.In 1512, Ferdinand a cucerit partea Navarrei situatd la sud

de Pirinei, desdvârsind astfel unitatea Spaniei.Paralel cu politica lor de unificare teritoria16, Ferdinand si

Isabella s'au strdduit sd restabileascä ordinea i disciplina internd.Ei au ldsit tara cufundatd in anarhie. Marii seniori umblau

inconjurati de nobili sdraci pe care ii hräneau i Ii conduceaula luptd impotriva altor seniori. Poruncile regelui nu erau ascul-

tate, fiindcd regele n'avea nici bani, nici armatd, nici politie.Castilanü care, timp de secole, s'au luptat contra Maurilorau trait din prada de rdzboiu, se considerau nobili i dispretuiaumunca. In timp de pace preferau sA iasa la drumul mare deck sdmunceascd. In sfârsit, cele trei ordine militare, Sfeintul Jacob,

www.digibuc.ro

RENA$TEREA POLITICA. -FORMAREA STATELOR MODMINE 101

Alcántara §i Calatrava, formate pentru a lupta contra Maurilor,au ajuns prin bogatiile, cetatile i fortele lor militare sa constitueadevarate state in stat. Numai ordinul Sfântului Jacob dispuneade 700.000 de vasali.

Ferdinand si Isabella au transformat « Santa Hermandadinteo vasta organizare de justitie i politie, si au indreptat-/ocontra nobiilor pradalnici i rebel Unite contra dusmanuluicomun, Coroana i burghezia au izbutit sà restabileasca ordinea

siguranta publica. Castelele rebelilor au fost darâmate i nurne-

rosi cavaleri au fost siliti sa paraseasca regatul.Alianta cu burghezia îi permise sa-si recupereze domeniile

drepturile instrainate in timpul anarhiei. Donatiunile facutenobililor furà revocate, dreptul marilor seniori de a purta sternaregala pe scutul lor si de a umbla insotiti de escorte fuabrogat. Nobilimea fu riguros subordonata autoritatii regale.In consiliul de stat, in adunarile Statelor generale si provinciale,numite Cortes (Curti), in diferitele servicii, elementul burghezdeveni preponderent. Curtile din Castilia, care erau cele mai insem-nate, ajunsera un corp reprezentativ aproape exclusiv burghez.

Ferdinand si-a intins autoritatea i asupra clerului. In 1482,papa Sixt al IV-lea se obliga sa nu numeasca in fruntea manasti-rilor i episcopatelor spaniole cleat Spanioli i autoriza pe « regiicatolici » sa intrebuinteze pentru scopurile lor politice obolulcruciatei. Papa facu apoi monarhiei serviciul extraordinar de anumi pe Ferdinand mare maestru (comandant suprem) al ordi-nelor Sfiintul Jacob, Alcántara §i Calatrava, conferindu-i prinaceasta dreptul de a dispune de forta militara si de averea imensaa acestor ordine cavaleresti.

Mai mult chiar : papa a pus la dispozitia regilor spanioliarmele spirituale ale bisericii. In 1478, Ferdinand si Isabella

www.digibuc.ro

102 RENAFfEREA 1 REFORMA

instituird tribunalul Inchi7itiei i fdcurá din el un instrumentde guvernare si de unificare. Inchizitia fu intrebuintatd mai Intaiupentru a urmdri pe Marani (Evreii convertiti la crestinism)pe Morisci (Maurii trecuti la catolicism) care in ascuns practicaucultul strdmosilor bor. In al doilea rand, regli spanioli s'au servitde Inchizitie i pentru a supraveghea activitatea intelectuald,moravurile i credintele tuturor supusilor lor i pentru a sfdrimarezistenta tuturor adversarilor coroanei. Mii de Marani, Morisci

chiar Spanioli suspectati de erezie au fost arsi pe rug, inchisisau exilati.

Sistemul acesta, care subordona statului clerul i nobilimea,a fost primejduit, dupd moartea lui Ferdinand de o revoltd nobi-liard, dar Carol I a restabilit absolutismul.

Din statele medievale, sabite de anarhia internd si de luptelecu Maurii, Ferdinand si Isabella au fdcut o singurd tard, Inca'imperfect unificatd, dar puternica. Monarhia a exercitat i aiciun rol nivelator fatà de nobilime 0 educator fata de popor. Regiicatolici au cdutat sà introducd. in Spania industria textild, caredispunea de mare cantitate de land, au incurajat industria minierdsi au favorizat desvoltarea flotei nationale interzicand comercian-tilor sd se serveascd de vase strdine, dacd gäseau in porturi cordbiispaniole. Dar politica lor economicd n'a izbutit sá facd din Spaniao tard exportatoare de produse industriale, fiinda imprejurdrilenaturale 01istoria orientaserd Spania in alte directii.

La o suprafatd egald cu a Frantei, Spania avea abia 7 milioanelocuitori. 0 build parte a tarii, mai ales podisul Castiliei, era nepo-trivia pentru cultura graului, iar fluviile, in afard de Guadal-quivir, neffind navigabile, nu permiteau repartizarea cerealeloraduse pe mare pentru p populatie numeroasd. Productia internderá insuficientd. Industria i comertul exercitate de necrgdinciosi

www.digibuc.ro

RENASTEREA POLITICX. - FORMAREA STATELOR MODERNE 103

sau de staini, nu stârneau decat dispre t. in sufletul adevaratilorSpanioli, care preferau sl se inroleze pentru o soldd mica sau saserveascd, cu mii de necazuri si de umiliri, un mare senior decâtsd se dedice comertului sau unei meseriit

Aceste imprejurdri care au impiedecat pe Spanioli sa devindo natiune de comercianti si de industriasi au fost foarte prielnicepentru constituirea unei puternice armate nationale. Sterilitateasolului, dispretul populatiei pentru muncd i pdstoritul, care ldsamai multe brate disponibile, au inlesnit recrutarea armatei. Cuputini bani, Ferdinand Catolicul a putut constitui o armatd redu-tabild, mai ales dupd ce transformarea artei militare atribuiseinfanteriei rolul decisiv. Soldatii spaniofi erau vestiti pentru dâr-zenia, rezistenta, sobrietatea i cruzimea lor.

Armata a permis regilor catolici sd cucereascd suprematiaEuropei pentru o sun cincizeci de ani.

Acelasi proces de unificare si de centralizare II intâlnim inPolonia sub Cazimir cel Mare, in Rusia sub Ivan al III-lea « Culegd-torul de tari », in Ungaria sub Matei Corvinul, in Tara Româneascdsub Mircea cel Bdtrân, in Moldova sub Stefan cel Mare. Pre-ponderenta nobilimii feudale i invazia turceascä impiedicd insdevolutia normard a acestor tdri spre tipul statului modern.

Germania,- cu toate incercdrile lui Maximilian I dé a tran-sforma imperiul electiv in monarhie ereditard i centralizatd,n'a putut invinge tendintele particulariste. Imperiul germanera prea vast 0 prea eterogen ca sà poatd fi supus uneisingure autoritdti. Tdrile de Jos, Italia, Cantoanele elvetieneBoemia nu fdceau parte decât cu numele din Imperiu. Dar chiar0 in provinciile pur germane nu exista nici o unitate. Coroanagermand n'avea nici armatd, nici venituri regulate, iar dorneniile

www.digibuc.ro


imperiale .furd de mult instrdinate. Impdratul nu dispuneadecdt de veniturile domeniilor sale particulare. El era incapabilsd impiedice rdzboaiele private §i sa pdstreze ordinea. Situatianormald a Germaniei era anarhia.

In mijlocul acestei anarhii cdteva case princiare Hohen-zollern in Brandenburg, Wittelsbach in Bavaria, Wettin in Saxa,Zähringen in Suabia profitd de sldbiciunea impäratului pentrua crea din statele lor organisme politice mai puternice. Maipresus de toti,. arhiducele Austriei, care de fapt e ales In modereditar impärat al Germaniei, incercd sd impuna Imperiuluiinstitutiile austriace 0 &à realizeze unitatea imperiald. Astfelchiar 0 in anarhia germand se manifestO tendinte spre unitate §icentralizare.

« Concertul italian » se compunea din cinci state principale :Milanul, Florenta, Venetia, Statele pontificale §i regatul Neapo-lului. Pe langd aceste state, mai existau o serie de seniorii, ca du-catele de Ferrara, de Urbino, de Savoia, marchizatul deMantova 0 Republica genovezd. Mai mult decât oricOnd, lainceputul secolului al XVI-lea, Italia era « o simpld expresiegeograficd ».

Pretentiile impOratilor germani de a considera Italia ca parteintegraned a Imperiului a fost o simpld fictiune. Italia n'a fostniciodatO supusd efectiv autoritätii imperiale 0 n'a avut nicio-datO un guvern comun cu Germania.

Italia n'a putut forma, din statele care o compuneau, o singurätard, fiindcd burghezia n'avea aceleasi interese, 0 fiindcd, cum aremarcat-o Machiavelli, papii au fost Prea slabi pentru a unificaItalia in folosul lor, dar destul de puternici pentru a impiedecape altii s'o flied.

www.digibuc.ro

RENASTEREA POLITICA. FORMAREA STATELOR MODERNE 106

Intre statele principale s'a stabilit o stare de echilibru la sfar-situl secollului al XV-lea. Toate statele italiene s'au declaratde acord sd nu permitd ca vreunul dintre ele sá devind prea pu-ternic i sá domine Italia. Principiul echilibrului era cunoscutin Italia inainte de a fi fost aplicat in politica internationald.

CONCLUZIE

La sfârsitul secolului al XV4ea apare in apusul Europei onoud forma de organizare politicd statul modern care se carac-terizeazd prin concentrarea tuturor fortelor nationale in jurul rege-lui. Monarhia pune capdt anarhiei feudale, desfiinteazd drepturilepolitice ale nobilimii, autonomia oraselor i privilegiile clerului.Controlul Parlamentului asupra politicii fiscale si generale a monar-hiei e restrâns chiar i in Anglia. In Franta i in Spania, Statelegenerale au fost mai mult aliate decât adversare ale monarhiei.

In locul corpurilor reprezentative din evul mediu, regele,intruchipare vie a statului, devine adevdratul reprezentant alvointei si aspiratiilor nationale. El serveste interesul obstesc men-tinând ordinea contra vrdjmasilor dinduntru si din afard, pro-movând economia nationald i favorizând prosperitatea generald.

Mijloacele de care s'a servit pentru atingerea acestui scopau fost impozitele regulate, armata permanentd i birocratiaspecializatd. Creatorii i conducatorii statului birocratic modernau fost pretutindeni burghezii, care aveau nevoie de o autoritateputernicd pentru a infrâna instinctele anarhice ale nobililor.Burghezia a pus la dispozitia statului aptitudinile sale admini-strative si resursele sale financiare, iar statul s'a fdcut apda-torul intereselor economice: inläuntru, prin desvoltarea comer-tului i industriei; in afard, printr'o politicd de cucerire. Monarhia

burghezia au luptat impreund, fiindcd interesele lor coincideau.

www.digibuc.ro

CAPITOLUL IV

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE SI INCEPUTULEXPANSIUNII EUROPENE

Navigare necesse est,vivere non est necesse.

Deviza Hansei

Dintre evenimentele care au inaugurat epoca modernd niciunuln'a avut urmdri mai insemnate deck descoperirile geografice.Cu descoperirea noului continent al Americei 0 a nouilor ditransoceanice incepe expansiunea europeand care avea sd impundcelorlalte continente stdpdnirea rasei albe 0 suprematia civili-zatiei europene. Pdnd la Rdzboiul mondial, Europa a stdpânitlumea cunoscutd 0 a ldrgit necontenit fimitele acestei lumi.Stiinta, munca, initiativa 0 capitalul Europei au organizat, 'infolosul exclusiv al popoarelor europene, productia intregei pla-nete 0 au constrdns popoarele extraeuropene sa accepte divi-ziunea muncii, care fdcea din Europa uzina specializatd a uni-versului 0 reducea celelalte continente la rolul de produatoarede materii prime 0 de cliente ale industriei europene.

Explordrile geografice, care culmineazd cu descoperirea Ame-rice, n'at1 fost deck incoronarea unor lungi sfortári care au

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE $1 INCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 107

inceput cu civilizatia mediteraneand i s'au intensificat in secolulal XVI-lea sub actiunea unor cauze economice, politice, inte-lectuale i religioase.

I. CAUZELE DESCOPERIRILOR GEOGRAFICE

Renasterea industriald i comercialä dela sfärsitul evuluimediu a provocat o mare lipsd de instrumente de schimb, adiedde aur si de argint. Cu toed activitatea intensificatd a minelordin Germania si din Ungaria, productia eUropeand n'a pututsatisface nevoile comertului. Sfärsitul secolului al XV-lea a fosto epocd de monetà Turd i scumpä, deci de preturi sckute. Nevoiade a spori circulatia metalled' a fost un puternic imbold pentrucäutarea tdrilor pe care legenda le considera ca bogate in aur.

Pretul urcat al aromatelor i « spiterfilor « orientale a fost aldoilea imbold. La srarsitul evului mediu, Europa occidentalä im-porta o multime de artic ole pretioase din Orient : stofe de matas'e

covoare orientale, pietre scumpe (turquoise din Persia, lapislazuli din regiunea Oxusului, smaragde, safire, diamante din India)perle din Ceylon, medicamente i materii colorate" din India,aromate i « spiterii » din Arabia si din Moluce. Acestea dinurmä au jucat un rol considerabil in bucätäria i farmacopeamedievalä.

Singurul mijloc cunoscut in evul mediu de a conserva alimen-tele era sarea. Alimentul principal in timpul iernei era carneasdratd. Inainte de a cunoaste rotatia culturilor i cultura sfeclelor,agricultorul nu putea ierna deck un mic numär de animale. Restulera tdiat in Noemvrie, pus la sdrat i apoi consumat In timpul

Regimul acesta sever, pentru a fi suportat, avea cu Mat maimare nevoie de condimente, cu cât cartofii i roiile erau necu-noscute i zarzavaturile mai putine deal azi, Vinurile bime

www.digibuc.ro


rare si accesibile doar celor bogati. Pentru a da gust vinului,berei i altor bduturi, oamenii de rând recurgeau la condimente

aromate. Medicii i bolnavii atribuiau acestor « spiterii »,pentru gustul si aroma lor, virtuti curative, care le fdcea foartecdutate. In sfârsit, in orasele medievale cu strdzi strâmte i mur-dare, bântuite de epidemii, populatia simtea nevoia parfumurilortari, fie pentru a suporta mai usor duhoarea aerului, fie pentrua preveni infectia. In toatd Europa occidentald se fdcea deci oenormd consurnatie de piper, cuisoare, scortisoard, ghimber,nucd tdmâioasd, cazie, camfor, tämdie, santal, etc., aduse dinArabia, India, Ceylon si din Arhipelagul malez.

Aceste articole veneau prin mijlocirea Arabilor prin golfulPersic sau prin Marea Rosie. Dela golful Persic, caravaneleurcau Eufratul 'And la Bagdad, de unde se indreptau peste desertspre Damasc i Alep, sau, urmând mai departe cursul Eufratului,strdbdteau muntii Armeniei i ajungeau la Trebizonda sau laalte porturi meridionale ale Mdrii Negre. Pe vdile Nistruluiale Niprului, colonialele atingeau porturile Balticei. In apusulEuropei, distributia se fdcea prin mijlocirea Venetienilor, Geno-vezilor si, inteo mdsurd mai mica, a Provensalilor i Catala-nilor. Venetia indeosebi a jucat, intre secolul al XII-lea si alXVI-lea, rolul unei piete internationale pentru desfacerea aroma-telor si colonialelor.

Al doilea drum trecea prin Marea Rosie. Negustorii arabiaduceau marfa pâra la coasta egipteand, de unde caravanele otransportau pand la Nil, iar cordbiile pând la Alexandria.

Inaintarea Turcilor In regiunea Mdrii Negre primejduiestecomertul transasiatic si dà o desvoltare covârsitoare comertuluimaritim prin Marea Rosie. Porturile Mdrii Negre se inchid dupdaderea Constantinopolului i in a doua jumdtate a secolului,

www.digibuc.ro

DESCOPERIFULE GEOORAFICE L INCEPUTUL EkPANSIUNII EUROPENE 109

al XV-lea porturile Siriei si ale Asiei Mici au aceeasi soartd.Alexandria ajunge sd beneficieze de o stare de. monoPol.

Trecand prin mainile atator intermediari, àromatele erau detrei ori mai scumpe la Venetia si de cinci ori In Anglia de catla Alexandria. Ce rdsplatd pentru navigatorii care, izbutindsà descopere cdi de comunicatie directe cu « tara aromatelor », arrdpi Arabilor i Venetienior monopolul acestui comert Milos !Ispita unui castig atat de mare a sustinut strddania exploratorilorcelor mai Indedzneti.

Cauza principald a descoperirilor geografice trebue deci cäu-tatA In nevoia de produse exotice si de metale pretioase.

Exploatdrile geografice au gdsit In puterea de expansiune anouilor state moderne, unificate i centralizate, o solidd bazdde actiune i un principiu de organizare metodicd. Odatd cu in-tinderea autoritdtii regale asupra intregului teritoriu national,economia urban/ face loc economiei nationale. Unitatea econo-mic./ formeazd conditia i baza unitdtii politice. Economie na-tionald nu inseamnd Ins./ economie Inchisd. Comertul internoricat de desvoltat ar fi, nu poate satisface toate nevoile popu-latiei. Franta i Imperiul otoman puteau, la nevoie, sd se lip-seased, In ceea ce priveste articolele alimentare, de ajutorul altortari. Dar pentru produsele exotice erau i ele tributare comertuluioriental. Cu atat mai putin se poate vorbi de « autarchie » In leg&turd' cu celelalte

Statele nationale cautd sd-si asigure, prin toate mijloacele 'decare dispun, o cat mai largd independent/ economicd. In loculconcurentii intre negustori apare concurenta intre natiuni. Ludovical XI-lea creeazd « bursa » dela Lyon, nu numai pentru a puteanegocia mai usor Imprumuturile de care are nevoie monarhia,

www.digibuc.ro

110 IttNAMIIEA $1 REVORMA

ci i pentru a abate pe teritoriul Frantei cdile comer-ciale care duceau din Italia in Germania occidentalä §i inFlandra.

Monopolul venetian asupra comertului de coloniale a indemnatstatele moderne sà sustiná explorärile geografice menite sä punicapat acestui monopol. Pe baza cuno0intelor de atunci, legaturadirectä cu Indi ile putea fi cäutatd in cloud directii: spre vest 0spre sud-est. Atentia navigatorilor se fixeaza asupra Atlanticului,

astfel Peninsula iberica, de unde cercetdrile puteau porni inambele directii, apare pe primul plan a lactualitätii. Exploratoriiitalieni, care nu mai gäseau intrebuintare in tara lor îi oferä ser-viciile Spaniei i Portugafiei.

Descoperirile Portughezilor au fost pregdfite de marile navi-gatii medievale in Oceanul Atlantic. Vikingii norvegieni atinserdpela anul 1000 Groenlanda, Labrador, Terra Nova 0 Americade Nord (Vinland). La sfar0tul secolului al XIII-lea, Genoveziiorganizard o expeditie in jurul Africei. Crucea genoveza figureazäpe o hartä catalanä din 1339. Dela ei invätarä PortugheziiSpaniolii arta de a naviga in largul mAni. Un Genovez de ori-gine francezd, Lancelot de Maloisel, vizità in 1312 insulele Canarepe care Normandul Jean de Bethencourt avea sa le ocupe in1402 pentru regele Castiliei. La rândul lor, Arabii explorard,intre secolul al IX-lea 0 XII-lea, coasta Africei orientale, Mada-gascar 0 Malesia.

Aceste navigatii au fost InsA intreprinderi izolate, fäcute lainamplare, ad, metodä i fArà continuitate. Ele n'au dus lanicio descoperire realä, fiindcd le-au lipsit motivele economice,care, singure, puteau sustine i raspläti o sfortare Indelungatd.Meritul lor e de a fi nientinut traditia explorärilor indráznete

credinta in succes.

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE I INCEPIJTUL EXPANSIUNII EUROPENE lfl

Descoperirile geografice au fost inlesnite de aspândirea cuno-§tintelor geografice 0 de o seam6 de inventii capitale pentru artanavigatiei. Geografii arabi cuno0eau, inc6 din secolul al WI-lea,teoria lui Ptolemeu, care sustinea el pàmântul e sferic i c6 oTerra australis incognita asigua echilibrul lumii cunoscute. Intimpul cruciatelor, geografia araba a ajuns la cuno0inta Italie-nilor i Gherardo din Cremona a tradus in latingte versiuneaarabi a lui Ptolemeu. Coiiceptia medievalà, care-0 inchipuiapàmântul sub forma unui disc Inconjurat de ape, in mijloculcäruia se OA Ierusalimul, a trebuit sà dea inapoi in fata teorieisfericitätii p6mântului. Mari filosofi scolastici ca Albert cel Mare,Roger Bacon 0 Vincent de Beauvais au Imbrati§at noua teorie0 au apgrat-o contra doctrinei Pärintilor biserice0i.

Umanismul a intärit autoritatea cosmografiei antice 0 acontribult sä fäspandeascà o seamI de idei care nu erau totdeaunaexacte, dar care au exercitat totu0 o influentà fecunda asupraexploratorilor. Astfel, antichitatea presupunea pàmântul multmai mic dedt e in realitate. America 0 Oceanul Pacific erau necu-noscute, iar din descrierile lui Marco Polo se deducea a Asiase prelunge0e mult mai departe spre fdsärit, indt Europa occi-dentalà nu e separatd de Extremul Orient decât prin OceanulAtlantic. Pe baza acestor idei, proiectul de a atinge, plutindmereu spre vest, Kithai (China) i Cipangu (Japonia) a inceput,la mijlocul secolului al XV-lea, sä princla consistentä. Conceptiagre0td cd Europa occidental6 nu e separata de Asia orientalä decâtde un mic ocean a dat curaj exploratorilor 0 a inlesnit desco-perirea Americei. Sfericitatea p6mântului, subestimarea supra-fetei planetei noastre, existenta emisferei australe i inexistentaAmericei 0 a Oceanului Pacific au fost postulatele 0iii4ificeale descoperirilor geografice.

www.digibuc.ro

112 ittNASTEkEA $t REFÖRMA

Explorârile geografice au fost inlesnite de inventii care auperfectionat arta navigatiei. In antichitate i in evul mediu, navi-gatia se reducea la cabotaj (plutire dealungul coastei). Numaiin Mediterand si In Oceanul Indian corabiile se indepârtau detärmuri. Cauza era lipsa instrumentelor de manevrà si de orientare.

Din cele mai vechi timpuri i 'And in secolul al XIII-lea, toatepopoarele maritime, Egipteni, Fenicieni, Greci, Romani siNormanzi, se foloseau pentru cârmuirea coräbiilor, de aceleasi

instrumente lopeti, präjini sau panze, care serveau si la propul-siune. De cele mai multe ori, lopata-cârmä era fixatä la margineabArcii i manevratä de un singur cârmaciu. La cordbii, numärullopetilor pentru cârmit se ridica, dupd märimea corabiei, la6-8-10. Mijlocul acesta era putin eficace, fiindcd lopata nurezista la biltaia valurilor. Insuficienta cârmei explicä progreseleneinsemnate pe care le-a fäcut arta navigatiei din cea mai 'hide-pârtatä antichitate pând in secolul al XIII-lea. Coräbiile erau mici,ffindeä cele mari n'ar fi putut fi manevrate. Capacitatea de 300tone era o exceptie chiar i in secolul al XVI-lea; media curentäera de 100 tone.

Corabiile erau construite din lemn i, cu mici variante, s'apiistrat deosebirea clasicä intre vasele de rdzboiu lungi i mânatede lopeti, i vasele de comert, rotunde i purtate aproape exclusivde vânt. Din lipsä de earma, cordbiile nu puteau utiliza pânzadeck la vânt din spate; din lipsd de instrumente de orientare,nu puteau pluti cleat ziva i dealungul coastei. Navigatia se mgt.-ginea vara la cabotaj, iar iarna inceta cu deal/al-sire.

Inventia cârmei inlaturd aceste neajunsuri i navigatia facein cloud secole (XIIIXV) progrese mai mari decât in trei miide ani. arma scufundatä in apâ nu era expusa valurior, se ma-nipula usor cu ajutorul unei roti i eficacitatea ei putea fi marità

www.digibuc.ro

DESCOPEIURILE GEOGRAFICE I INCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 113

in raport cu dimensiunile vasului. In sfArsit, arma permitea cord-biei sä utilizeze vântul din orice directie ar fi bdtut. Volumul,siguranta i iuteala cordbiilor cresc necontenit. Galerele cu lopepnu mai circuld cleat in Mediterand, unde vânturile sunt slabe.In largul oceanului, pânzele inlocuesc lopeile. Cordhierii se de-prind sA pluteascd si contra vântului, in loc sä se intoarcA inporturi « din cauza vântului defavorabil ».

Busola, perfectionatá in secolul al XIV-lea, vine tocmai latimp pentru a permite navigatorior sd se orienteze si sub cerulacoperit. Proprietatea acului magnetic de a arAta nordul era cu-noscutä de Chinezi Ina" dela inceputul erei crestine. Marinariichinezi care navigau in Oceanul Indian au transmis inventiaArabilor, care au comunicat-o Italienior, in timpul cruciatelor.Acul magnetic plutea pe o bucatá de plutd inteun vas. Pe lamijlocul secolului al XIII-lea, un Francez, Pierre Merin de Mari-cOurt, avu ideea sä aseze acul pe un pivot de aramd inchiddinteo cutioard rotundä cu capacul de sticld. Busola deveni astfelun obiect de intrebuintare usoara i practicA.

Arabilor li se datoreste perfectionarea i rdspândirea astro-labiului inventat de Greci. Instrumentul acesta nautic, inlocuitmai târziu cu sextantul, permitea navigatorilor sA. determineindltimea astrelor deasupra orizontului. Ei puteau sa notezeregiunile descoperite i nu se mai expuneau sa. le descopere demai multe ori. Inzestrate cu cârmä, busolä i astrolabiu, cord-büle se puteau avânta in largul oceanelor pentru cucerirea nou-ilor drumuri de comert.

Printre cauzele care au provocat descoperirile geografice, cro-nicarii pun in locul intâiu prozelitismul religios. In realitate,motivul acesta ocupd un loc infim in preocupdrile exploratorilor

8

www.digibuc.ro

114 RENASTEREA 5 RÉFORMA

portughezi i spanioli. Cristofor Columb oferea reginei Isabellainsule bogate In aromate, iar Bisericii cuceriri spirituale. Cortez10 imbdrbdta soldatii amintindu-le cd sunt campionii crucii, iarFrancisc Pizarro prezentA regelui Incasilor, Inainte de a-I de-clara prizonier, « rechizitia » de a se converti la crestinism. Daraceste motive n'au Impiedecat despoierea, mutilarea, mdceld-rirea, robirea unor populatii pasnice. S'ar putea chiar pretindecd le-au Inlesnit. « Campioni ai crucii *, conquistadorü spanioliîi atribuiau un scop care justifica toate mijloacele.

Cum a ardtat-o Sombart, explordrile geografice n'au fostdeck o varietate a pirateriei, care nu urmärea decal jefuirea-prior de dincolo de mdri. Fictiunea motivelor desinteresate fudefinitiv pd.rdsitd, dupa ce Cristofor Columb adusese din chid.-torille sale praf de aur adevdrat i legenda minunata a printuluiacoperit cu aur (Eldorado « cel Aurit»), In tam cdruia aurul seputea adnna cu lopata. Scopul mArturisit al expeditiilor maritimedevine cdutarea aurului si a aromatelor care valorau greutatealor In aur.

CIRCUMNAVIGATIA AFRICEI

Din momentul In care traficul international avea sd se mutedin Mediteranä In Oceanul Atlantic, Spania i Portugalia eraupredestinate, prin insdsi pozitia lor geografica, sà devind centrulactiviatii coloniale i comerciale. Cu dubla ei fatadd spre Medi-terand i spre Oceanul Atlantic, Peninsula iberia forma pe deo parte scala necesard a tutufor cordbiilor ce treceau prin strdm-toarea Gibraltarului 0 se Indreptau spre coastele Flandrei sauale Angliei, iar pe de alta puntea de legAturd Intre Europa occi-dentald 0 Africa mnsulmaná. Spania i Portugalia erau Cu atitmai indicate sà ia oraselor italiene directia explordrilor oceanice

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE I INCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 115

sa dea acestora toata amplitudinea cuvenita, cu cat ele ofereaunavigatorilor sprijinul i continuitatea unor state centralizateunificate.

La sfarsitul secolului al XV-lea, Portugalia devine prima pu-tere maritima din Europa. Teritoriul ei poseda deja limitele pecare avea sa le pastreze pana in zilele noastre. Coasta, lungade 800 km, adaposteste o serie de porturi bune, printre care Li-sabona, la gura Tagului, e unul din cele mai frumoase din lume.In Valle aluvionare i expuse vânturilor umede care bat dinspreocean, pamântul Portugaliei e prielnic pentru culturile cele maivariate, i agricultura a jucat totdeauna un rol primordial in vieataeconomica a tarii, dar suprafga jumatate din supra-fata totala era prea mica pentru a hräni un milion de locuitoricap avea in secolul al XV-lea. Pentru cereale, ca i pentru produ-sele industriale, Portugalia era tributarä strainatatii, In schimbvinul i untdelemnul Intreceau nevoile locale O. exportul lor,forma baza relatfilor comerciale Intre Portugalia i àrile Nordului.Locuitorii de pe tarmul marii trdiau din pescuit si din extra-gerea aril marine. Portugalia mai poseda Insemnate bogatiiminiere (cupru, fier, plumb, cositor si zinc), dar aceste bogatiinu erau exploatate. Agricultura constituia deci baza economieiportugheze, dar trebuia Intregita printr'o activitate maritimacomerciald. Portugalia intretinea, Inca dela Inceputul secolului alXIII-lea, relatii strânse cu tarile Nordului. Negustorii portu-ghezi sunt autorizati, Inca din 1203, sa trafice In Anglia, iar fac-toria lor dela Bruges se bucura, la mijlocul secolului al XIV-lea,de cele mai largi privilegii. Ei exportau celebrele lor vinuri,numite « de Porto », dupa portul de Imbarcare, i importau inschimb articolele industriale (stofe, arme i sticlarii) care lelipseau.

8*

www.digibuc.ro

116 RENA$TEREA t REFORMA

Imboldul decisiv care a fdeut din Portugalia o putere maritimda pornit dela monarhie. Alungarea Maurilor i infdptuirea unitäiipolitice au permis monarhiei sä ia initiativa construirii uneiflote de rdzboiu, menite sä ocroteasca i flota comerciald. RegeleDionisie (1279-1325) puse bazele industriei de constructii na-vale, si de atunci Portugalia putu sà facd un comert din ce in cemai activ cu Anglia i cu Flandra. La sfarsitul secoIului al XIV-lea,Lisabona ajunse unul din principalele orase cornerciale ale Eu-ropei.

Prime le expeditii de recunoastere a coastei africane au fostde asemenea organizate de monarhie. Enric Navigatorul (13941460), fiul lui loan I, concentrase in castelul sdu dela Sagres, peplatoul stâncos al capului San-Vincenzo, povestirilp de aldtorie,härtile nautice i instrumentele de navigatie si a organizat expe-ditfile maritime care inteun secol aveau sà ducd la cucerirea insu-lelor Asore, Madera si Canare i la recunoasterea intregei coasteafricane. Italienii au servit i in acest domeniu de precursori.Genovezii descoperiserd insulele Canare In 1312, Madera in 1320

Asorele in 1331.Expansiunea coloniald a Portugaliei incepe in 1415 cu ocu-

parea Ceutei, pe coasta africanä. Cucerirea aceasta n'a fostdecât un epilog al cruciatei contra Maurilor. Dar fdcând dinPortughezi campionii crestindt4ii contra Maurilor din Africa

asigurându-le o posesiune extraeuropeand, expeditia din 1415a exercitat o puternicd influentd asupra politicii externe a Por-tugaliei. Flota creatd In secolul al XIV-Iea s'a dovedit capabildde expeditii transoceanice. Enric Navigatorul a dat acestor expe-ditii o directie unitard i o continuitate de actiune. La inceput,el n'a cdutat decât sá continue cuceririle incepute cu ocupareaCeutei. Pentru a dobândi un punct de sprijin contra Maurilor,

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE t INCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 117

el a inceput recunoasterea coastei atlantice a Marocului si acdutat sà intre in raporturi cu Preotul Joan. Asa a incoltit, lamijlocul secolului al XV-lea, ideea de a atinge India inconju-rind Africa.

Explorarea litoralului oceanic al Africei a fost ingreuiatdde teama stâncilor cu care este presdratd coasta si de teamazonei fierbinti care incepea la sud de tropic 0 unde se credeacá inceteazd orice vieatd. Expeditiile metodic organizate de EnricNavigatorul i prada : aurul, fildesul, aromatele i sclavii, carerdspldteau riscurile navigatorilor, Inving toate greutdtile. In 1434,Portughezii ating capul Bojador, iar in 1446 Capul Verde. Dupdmoartea lui Enric Navigatorul, in 1460, expeditiile se rdresc /Andin 1481, când regele Ioan al II-lea le dä o noud impulsiune.

In 1485, Diego Cam atinge gurile Congului i ocupd coastain numele regelui. In anul urmdtor, Bartolomeo Diaz continuadrumul spre sud pând când, inteo zi, constatä cu mirare cà aveauscatul nu la est, ci la vest, dovadd cd trecuse de vârful meri-dional al Africei. Urcând mereu spre nord ajunge la actualulgolf San Sebastiano. Echipajul 11 sileste sd se intoarcd in Portu-galia, unde debarcd dupd 18 luni de navigatie. Surprins de furtundla capul sudic al Africei, Diaz II numeste capul Furtunilor, darregele Ioan al II-lea nu vrea sd-i lase acest nume de rau augursi-1 boteazd. Capul Bunei Sperante.

In acelasi timp, Pietro Covilham, Insdrcinat de rege sá desco-pere tara Preotului Joan, strdbate Egiptul, se imbarcd. la Adenpe o corabie arabd si ajunge in India, la Goa si Calicut, iar de acolope coasta Zanzibarului, In Africa. Raportul pe care-1 trimite regeluiaratd cd din golful Guineei se poate ajunge in Indii. Rdmânea capunctul atins de Diaz sä fie unit cu drumul descoperit de Covilbam. Problema a fost rezolvatä de Vasco da Gama.

www.digibuc.ro

118 RENA.5TEREA $1 REFORMA

Vasco da Gama pled. dela Lisabona, la 7 Iunie 1497, cu treicoed-1)H conduse de pilotul lui Bartolomeo Diaz; in Noemvrie,trecu de capul Bunei Sperante §i. in ziva CrAciunului, ajunse laNatal. Infruntând curentele din golful Mozambic §i. revoltele echi-pajului, Gama ajunse, la 15 Aprilie, la Melinda, de unde, cu aju-torul unui pilot arab, atinse coasta Malabarului, lângl Calicut,apoi la Goa (20 Mai 1498). In Septemvrie 1499, Vasco da Gamas'a intors la Lisabona cu o incarcdturä care risipi orice indoialAcu privire la folosul comertului cu Indiile.

In 1502, el a fost insArcinat cu o nouà expeditie. In frunteaunei escadre de 20 vase, care transporta 800 soldati, Vasco daGama ajunge la Calicut, bombardeaza orapl, pune mâna peo flotä incarcatA cu orez, o prat% §i-i dä foc, apoi impune radja-hului un tratat de comert, prin care-I obligg O. intrerupA comer-tul cu Alexandria §i sa-§i vândd marfa cu pret fix. Aceleagconditii au fost impuse radjalelor din Cananor, Cochin §i

Chiba. Dela inceput, Portughezii se considerd stApânii Ocea-nului Indian si i§i rezervä monopolul comertului cu « taraaromatelor ».

Vasco da Gama arda insa c5. Arabü se opun la infiintareafactoriilor portugheze §i. ca principii locali preferd sA facd comertcu Arabii. Portughezii vor trebui A. cucereascd cu armele comertuloriental. Regele Emanuel (1495-1521) armä treisprezece cordbii§i le incredinta, impreunl cu 1200 de oameni, lui Alvarez Cabral.Escadra plea' in Martie 1500, dar pentru a evita calmul din golfulGuineei, Cabral o lug in directia sud-vest §i. ajunse pe coasta Bra-ziliei, pe care o botezA Santa-Cruz. Apoi, dupA ce trimise ocorabie sa duel la Lisabona vestea descoperirii, i§i urmA drumulspre Indii §i, in August, ajunse la Calicut, marele debu§eu al aro-matelor din Ceylon §i. Moluce. Un conflict izbucnit între Maurii

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE L INCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 119

orasuiui i Portughezi se termind cu victoria acestora : orasulfu borlabardat si 15 coräbii arabe scufundate.

III. IMPERIUL COLONIAL PORTUGHEZ

Portughezii n'au cäutat dincolo de mari o patrie nouä, nicipärnânt pentru o populatie prea numeroasä, nici debusee pentruprodusele unei agriculturi i industrü echipate pentru export.Motivul expeditiilor a fost setea de câstig stimulatd de exemplulVenetienilor.

Dându-si seama de enorma disproporpe Intre metropoldteritoriile descoperite, ei nu s'au gândit sà intemeieze colonii pecare n'ar fi putut sà le populeze, ci au cautat sä-si asigure mono-polul comercial. Toatd politica lor in Indii decurge din acesteconditii primordiale.

Vasco da Gama si Alvarez Cabral izbutird sà incheie tratatede aliantä si de protectorat cu principii locali i sà smulga Arabilormonopolul comertului cu aromate. Pentru a apdra si a desvoltaacest comert, Portugezii au fost nevoiti sa trimità an de an cordbiitot mai numeroase in Oceanul Indian, sa pdstreze suprernatiamaritirnä, sà taie Arabilor cornunicatiile cuMarea Rosie i cu GolfulPersic, sä ocupe punctele strategice mai insemnate, sà stabileascApe coastä un lant de puncte de aprovizionare si de factorii inta-rite, sä -distruga vasele concurente i sà pästreze secretul itine-rariilor cu un cuvânt sä practice politica « mdrii inchise ». Unastfel de proiram nu putea fi realizat decât prin concentrareatuturor fortelor in mâinile unui singur orn. Deaceea loan al II-leaa Insarcinat, cu titlul de vice-rege, pe Francisc Almeida sAl coordo-neze operatiile militare, negocierile diplomatice i transactiilecomerciale.

www.digibuc.ro


Almeida a plecat in 1505, cu o Rota de doudzeci de cbrdbiicare ducea 1500 de soldati si un mare numdr de ne stori,printre care genovezi, florentini i germani. Expeditia er finan-tata de un consortiu italo-german. Almeida era convins ba, atattimp cdt va fi stdpân pe mare, India va fi la discretia lui. be aceeavoia sd-si concentreze toate fortele pe mare si sä pdstreze pe coastdnumai punctele de aprovizionare si de refugiu indispensabile.Dar evenimentele 1-au impins mai departe deck ar fi dorit el

1-au impus o politicd de cuceriri teritoriale.Arabii, Venetienü, Egiptenii i principii din Malabar, amenin-

tati de inaintarea Portughezilor, cautd sa reziste. Almeida born-bardeazd orasele arabe, ca Mombassa, scufundd vasele concurente,sileste pe principii din Malabar sa rupd relatiile comerciale cuArabii i, in 1509, distruge flota arabo-egipteand. la Diu. Supe-rioritatea de mamma si de armament a flotei lor asigurd Portu-ghezilor suprematia navald in Oceanul Indian. Prin posesiuneaSocotorei i Ormuzului, ei pot tdia Arabilor legdtura cu MareaRosie si Golful Persic. In 1509, galerele venetiene se intorc goaledela Alexandria.

Urmasul lui Almeida, Alfons Albuquerque (1509-1515) nuse multumeste sa pund capdt monopolului arab si sa asigurePortugaliei suprematia in Oceanul Indian, ci vrea sa ajunga pân4la insulele produckoare de coloniale si de aromate, la Malaca,

sa ocupe intrarea Mdrü Rosii si a Golfului Persic. Realizareaacestui plan insemna rdzboiul permanent.

Inca inainte de a fi numit vice-rege, in August 1507, Albuquer-que cucerise insula Socotora, in Golful Bab-el-Mandeb, Mascat,pe coasta sud-est a Arabiei i « Perla Orientului », Ormuz, carecomanda intrarea in Golful Persic.. In 1510, el ocupd Goa, dincare face capitala Imperiului portughez. Apoi trimite flotele sale

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE I 1NCEPUTUL EXPANSIUNI1 EUROPENE 121

spre insulele Sonde. Portughezii supun Ceylonul i cuceresc, in1511, Malaca, supranumità cheia Orientului, i « piata celebrä,unde toate provinciile märii celei mari îi trimit produsele lor celebogate ». Dela Malaca, Portughezii incep explorarea insulelorSondei i ating in 1512 Molucele, insulele extrem orientale ale Arhi-pelagului malez. ahul Persiei i regele Siamului Incheie aliant5.cu Portugalia. Albuquerque muri in 1515, dupd ce IntemeiaseImperiul colonial portughez. Urmasii lui au mai inregistrat atevasuccese : in 1520 Portughezii au atins Peking, in 1542 s'au sta-bilit in Japonia, iar in 1557 au intemeiat o factbrie la Macao,in sudul Chinei.

Aceastà cucerire inseamnà limita expansiunii portugheze inExtremul-Orient. Redusi la defensivd, Portughezii nu pot irnpiedecape Spanioli sä atingä, dinspre vest Filippinele, sà intemeiezeManila si sà stabileascd, peste Oceanul Pacific, comunicatii regu-late intre Mexic i Indiile orientale.

In secolul al XVI-lea, imperiul colonial portughez cuprindeaCoasta Braziiei, dela fluviul Amazon pâtià la Rio de la Plata ; coastaoccidentalä a Africei dela 'Ceuta panä la Capul Verde, apoigolful Guineei i capul Bunei Sperante ; coasta orientald a Africeicu Sofala, Mosambic, Chiloa si Melinda ; coasta Malabarului,insulele Sonde si Molucele in Oceanul Indian si Macao la sud deCanton, in China. Dar posesiunile portugheze se reduceau la unlant de factorii si de cetdp asezate pe coastd. Imperiul portughezera mai mult maritim cleat colonial.

Imperiul era organizat sub forma unei intreprinderi comercialede stat. Directia supremd apartinea unui consiliu, Casa dacu sediul la Lisabona. Casa da India organiza caravanele care,in fiecare an, plecau spre Indii, inedrca i arma cordbille, recruta

www.digibuc.ro


trupele coloniale, acorda negustorilor licentele de comert, controlafactoriile comerciale i statiunile navale, §i, dupd ce defalca parteacuvenitä statului, impdrtea comanditarilor beneficiile expeditiei.

alkoria, dus i intors, dura intre 15 §i 18 luni. In fiecare an,intre Iunile Februarie i Aprilie, o flota de 13-15 cordbii pardseaLisabona §i se intorcea in lunile Mai 0 Septemvrie ale anuluiurmdtor. Flota a doua pornea la drum inainte de intoarcereaprimei, lar a treia stationa in permanentd in apele Indiei. Portu-galia trebuia deci sà intretind trei flote, ceea ce reprezenta o sar-cind grea.

Dintre cele 13-15 unitäli ale flotei, numai 4-5 erau incdrcatecu mdrfuri. Celelalte formau escorta militarà. In afard de arme

munitii, cornilie duceau in Indii metale, stofe í monete pentruplata produselor exotice §i se intorceau cu 1800-3000 tone dearomate i coloniale, dintre care trei sferturi sau cloud treimipiper, iar restul ghimber, scortipard, nucd, de muscatd, etc.

Consortiile particulare erau admise sd participe, cu capitalul§i. cu agentii lor, uneori chiar cu cordbü echipate pe cheltuialalor, la riscurile i beneficüle expeditiei. Dar cdpitanii i echi-pajul vaselor trebuiau sd fie Portughezi. Cumpdrdturile in Indiase fdceau sub supravegherea factorilor regali 0. la preturilefixate de ei, iar la intoarcere märfurile erau depozitate in maga-züle Casei da India, 0 vändute de un inspector regal la pretulfixat de rege.

Dei cantitatea produselor aduse la Lisabona era relativ micd,iar transportul lor impreunat cu riscuri mari, beneficiile realizateerau enorme. Piperul, scorti§oara i camforul care costau la Cana-nor 31/2, 3, 2% ducati chintalul, se vindeau la Lisabona cu 22,25, 100 ducati chintalul. Marfa adusd de Vasco da Gama, In adoua expeditie, a fost cumpdratd cu 100.000 ducati i vändutd

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE SI INCEPUTUL EXPANSFUNII EUROPENE 123

cu un milion. Scäzând partea regelui, care era de 30 % din tota-litatea transportului, si cheltuielile expeditiei, rämânea un bene-ficiu net de 300 la sutd. Expeditia Almeida, din 1505, s'a soldatcu un beneficiu net de 175 %.

Pela mijlocul secolului al XVI-lea, cantitatea si varietatea mar-furilor importate a crescut. In afarä de aromate, cordbüle portu-gheze Incep sâ aducd mätdsuri si portelanuri din China, parfumuri,pietre scumpe (rubine, diamante) si perle din Indii si covoaredin Persia. Valoarea acestor articole a mdrit si mai mult benefi-ciile comertului oriental. Pela 1572, numai regele realiza un câ-stig de 500.000 ducati pe an.

Sistemul monopolului de stat, aplicat la comertul maritim,impunea cele mai grele sacrificii militare si navale. Pentru menti-nerea suprematiei maritime si apárarea unei coaste lungi de20.000 km., Portugalia avea nevoie de o Rota numeroasä si puter-nica, de santiere de constructie navald si de manufacturi de arme.Intre 1497 si 1504, din 104 vase plecate in Indii, nu s'au intorsdecât 72. Celelalte 32 au fost scufundate de Arabi sau de furtuni,avariate sau rätäcite. Santierele navale trebuiau sá lucreze intenspentru a repara pierderile si a desvolta flota in raport cu nevoilemereu sporite ale comertului. Pe malul Oceanului Indian s'auconstruit cetati si s'au infiintat garnizoane, iar in larg o flotd derázboiu stationa in permanenta pentru mentinerea suprematieimaritime. Expansiunea portughezä a avut dela Inceput un caractermilitar si comercial. In afará de sacrifiicile extraordinare pe carele impuneau statului, aceste procedee mentineau o stare de rAz-boiu permanentä cu Arabii si cu principii locali, de care aveauO. profite rivalii europeni ai Portugaliei.

In afarä de aceasta, blocarea Oceanului Indian n'a putut fimentinuta si monopolul n'a functionat in conditii absolute.

www.digibuc.ro


Guvernul central era reprezentat in colonii de un vice-regecare stätea la Goa si avea sub ordinele sale vase guvernatori.Primejdia acestui sistem, care concentra administratia si comertulin aceleasi maid, era coruptia. Cu tot controlul Casei da India,vice-regii si guvernatorii fac ce vor si se imboggesc fdcand co-mert pe cont propriu. Dar chiar onesti i desinteresati fiind, ei

nu pot reprima venalitatea i ldcomia subalternilor bor. apitaniide cordbii se imboggesc din rechizitii, contrabandä i comert.,disciplina suferd cu atat mai mult cu cat marinarii nu primeau sol-da regulat. Lucru si mai grav, cdpitanii insdrcinati cu paza inträriiin Marea Rosie si in Golful Persic se lasä mituiÇi, i astfel, dupd oscurtd perioadd de intrerupere, aromatele apar din nou pe PigaAlexandriei.

Aceste fapte constitue simptome ingrijordtoare pentru stdpa-nirea portughezd. Imperiul pane probleme prea grele pentruresursele metropolei. Portugalia avea prea pgini oameni si oeconomic prea inapoiatd pentru a transforma imperiul maritiminteun adevdrat imperiu colonial. Stapanirea ei teritoriald,redusd la cateva puncte de sprijin pe coastd, era prea slabdpentru a rezista redutabilelor rivalitgi la care era expusd.Numdrul mic al populatiei nu i-a permis sä pdtrundá in-lduntrul teritoriilor descoperite i sa-si consolideze stdpa-nirea asupra coastelor. Disproportia intre suprafata metro-polei i intinderea imperiului nu explicd Insd fragilitatea im-periului portughez. Olandezii n'aveau o bazd teritoriald maimare si totusi au izbutit acolo unde au fost infranti Por-tughezii.

Cauzele profunde ale decadentei coloniale portugheze trebueautate in pozitia geografica, in structura economica si inurmdrile unirii Portugaliei cu Spania (1580-1640).

www.digibuc.ro

DESCOPER1RILE GE0GRAF10E $1 INCEPUTUL EXPANSIUND EUROPENE 125

Atka timp cat Mediterana era Incà centrul principal al comer-tului mondial, pozitia geografied asigura Portugaliei rolul de initia-toare in traficul oceanic. Dar cand desvoltarea Angliei, Frantei,Olandei i Tdrilor Scandinave a mutat centrul activitatil economicemondiale in Marea Nordului, Portugalia se gdsea intr'o pozitieexcentria fata de marile curente internationale cu atat maimult cu cat monarhia n'a izbutit sA facd din Lisabona un centrueconomic international.

In al doilea rand, Portugalia nu s'a transformat, nici in perioadacelei mai intense expansiuni coloniale, din tard agricold in lard.industriald. Si numai o puternicd industrie nationald putea sásustind o politicd de expansiune colonialä i sA consolideze impe-riul colonial stabilind o solidaritate de interese intre metropoldsi colonii.

Dar, mai presus de orice, decadenta puterii coloniale a Portu-galiei se datoreste pierderii independentei sale (1580-1640). Prinunirea sa cu Spania, Portugalia a fost taritd in rdzboaiele lui Filipal II-lea cu Olanda, Anglia si Franta. Flota ei a trebuit sà ia partela expeditiile navale spaniole i sA indure efectele dezastrelor sufe-rite. Infrangerea flotei « invincibile », In 1588, a avut ca urmaredistrugerea flotei de rdzboiu portugheze. Apoi starea de rdzboiua permis rivalilor Portugaliei sA intrebuinteze toate mijloacelepentru a mina comertul portughez i a-i rapi posesiunile colo-niale. Cordbiile Portughezilor au fost urmdrite, prddate i scu-fundate, factoriile lor bombardate, vasalii i aliatü lor indigeniindemnati la revoltd, posesiunile lor contestate. In secolul alXVII-Iea, Olandezii ocupd coloniile portugheze din Arhipelagulmalez ; In secolul al XVIII-lea Francezii i Englezii se stabilescin Indfi. Din imperiul colonial portughez n'a mai rdmas in OceanulIndian deck Diu, Damao (nord de Bombay), Goa, Macao si

www.digibuc.ro

126 RENAVERtA % 1ttF0kMA

o parte din insula Timor. Imperiul colonial portughez a trditabia un secol.

0 soartá deosebitä a avut Brazilia care, descoperita la intâm-plare si multd vreme nesocotitd, avea sd ajunga creatia cea maiinsemnatd si capodopera coloniald a Portugaliei. Spre deosebirede celelalte posesiuni portugheze, Brazilia a devenit o tar% deimigratie si de colonizare europeanä. Alfonso de Sonza, trimisin 1532, ca glivernator, imparte pamântul in feude ereditare sile ddruieste unor nobili, pe care-i investeste cu drept de juris-dictie asupra locuitorior de pe feudele bor. Pentru a le popula,Sonza atrage toatd drojdia Lisabonei: ocnasi, faliti, femei pier-dute si-i ajutd sd Intemeieze ferme care pregkesc drumul colo-nilor viitori. Dealungul coastei apar plantatii infloritoare dezahdr, iar mai târziu de cafea si, pentru a feri populatia indigendde munca silnicd, guvernul favorizeazd introducerea sclavilornegri. In opera de ocrotire a Indienilor, guvernul a fost ajutatde ordinul Iezuitilor, ai cdrui membri au creat inlduntrulcontinentului teritorii rezervate, numite <ireductiuni », undeIndienii au fost crestinati, deprinsi cu vieata sedentard siferiti de contactul cu colonii si creolii. Desi sistemul nusi-a atins deck in parte scopul, in regiunile depdrtatede coastd controlul autoriatilor fiind aproape imposibil,soarta indigenilor a fost mai putin grea deck in coloniilespaniole.

Apoi bogátia pdmântului si libertatea de care se bucuraucolonii in aceste tinuturi au atras din ce in ce mai multi colonisi comercianti. Brazilia s'a ridicat astfel la un grad exceptionalde prosperitate, iar cánd, la inceputul secolului al XIX-lea,proclamat independentd, fosta colonie s'a despArtit de metropola

www.digibuc.ro

DESCOPERWLE OLOGRAPICE SI DictMTUL EXPANSIUNIt EURONNE 127

ei <0a§a cum fructul copt se desprinde de pom, fara violenta, fat%manie i färd resentiment ».

IV. DRUMUL SPRE VEST g DESCOPERIREA AMERICEI

Circumnavigatia Africei a fost rezultatul unei sfortdri hide-lungate i metodice. Descoperirea Arnericei se datore§te « uneigre§eli norocoase ». Pe baza credintei eh' pâmântul e rotund 0cà apusul Europei nu e separat de Extremul Orient cleat prinOceanul Atlantic, Cristofor Columb a pornit, in 1492, sd desco-pere drumul Indiilor spre vest 0 a nimerit, fdrd sä-i dea seama,in America.

Cum rezultd din documentele recent descoperite in arhiveleGenovei, Cristofor Columb s'a näscut intre 26 August 0 31 Oc-tomvrie 1451, dintr'o familie de tesdtori genovezi, care tineaun debit de vinuri. N'avea deci strärno0 nobili, n'a fäcut studiileuniversitare strälucite, nu putea avea cultura 0iintificd, nici relatiilesavante, nici experienta maritimä « de patruzeci de ani », cu careavea sd se laude mai tärziu. Dupä ce a urmat un timp meseriataalui säu, a fdcut ca marinar câteva cdlätorii in Mediteranda luat parte la o expeditie in Anglia, apoi s'a stabilit la Lisabona,unde trdia, impreund cu fratele sau Bartolomeu, din copierea hdrti-lor maritime 0 unde s'a cdsdtorit. Descoperirile portugheze, carefäceau necontenite progrese, 1-au atras inteatat Inca s'a dus0 el pang in Guinea portughezd. Povestirile navigatorilor, carepretindeau c'au väzut la vest de Asore, plutind pe ocean, sculp-turi de lemn, trestii uriaK i lemne necunoscute in Europa, con-firmau indicatiile multor härti care ardtau existenta unor insule aF-zate in largul oceanului neexplorat. Pe de alta parte, Columb acunoscut harta i scrisoarea ceIebrului medic 0 astronom florentinToscanelli, trimise unui preot portughez in 1474. Scrisoarea, care

www.digibuc.ro

128 RENA$TEREA SI REFORMA

s'a pdstrat, vorbeste de un drum scurt spre Indii si spre insulaCipangu (Japonia). « Insula aceasta e bogatd In aur, In perleIn pietre pretioase; templele i palatele sunt acoperite cu aurmasiv ». Indicatiile lui Toscanelli, care reduceau cu o treime cir-conferenta pdmântului, Intdrird credinta lui Columb cd, plutindspre vest, « ar descoperi Cipangu i alte insule necunoscute ».

In 1483, Columb ceru regelui Joan al II-lea al Portugaliei treicaravelle aprovizionate pentru un an. La avisul consiliului sdu, Ional II-lea declind propunerea. Prin fratele sdu Bartolomeu, Columbfácu aceeasi cerere regelui Angliei i regelui Frantei, dar fu refuzatsi de acestia. Atunci s'a stabilit In Spania, undé asigurat pro-tectia ducelui Medina Cell si a altor demnitari dela Curte. Pro-punerea lui fu supusd unei comisii, ai cdrei membri in unanimitateo gdsird imposibild. La interventia confesorului sdu, Isabella primitotusi pe Columb i, dupd cdderea Grenadei, Ii acceptd con-ditiile.

Prin conventia dela Santa-Fé, Columb primea titlul aproapeprinciar de amiral, vice-regalitatea tuturor pdmânturilor pe carele-ar descoperi si a zecea parte din produsul comertului cu acestetdri.

La 3 August 1492, Columb pdrdsi portul Palos cu trei caravellesi 120 de oameni. Dupd ce atinsese insulele Canare, se avântdin necunoscut. Impinse de un Ant favorabil, cordbille mergeauatât de repede 'Mat, in zorii zilei de 12 Octomvrie, marinarii,zdrird la marginea orizontului o fäsie de pdmânt. Columb credeacd se afld in fata Cipangului. In realitate, se afla In fata insulelorBahama. Peste câteva zile el descoperi insula Cuba pe care o luädrept Cipangu, apoi insula Haiti pe care, din cauza climei saleasemändtoare cu a Spaniel, o botezd Hispaniola. Toate acesteinsule erau locuite de oameni bruni, aproape goi, dar impodobiti

www.digibuc.ro

OESCOPERUULE GEOGRAPICE I INCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 129

cu óbiecte de aur. Convins cg a ajuns in Indii, Columb i-a numitIndieni. Dupl ce din resturile uneia din cordbille sale naufragiatea construit prima intdriturd spaniold In Haiti, Columb a ordonatintoarcerea i, la 15 Martie 1493, a sosit in Spania, cu doi Haitieni

câteva mostre de aur, incredintat cd a descoperit taraaurului.

Columb a mai fäcut încä trei cälätorii 'in America. In cursulcelei de a doua (Sept. 1493Iunie 1496), a descoperit o serie deinsule din grupul Antilelor mici, locuite de Caraibi sälbatici,dar inteligenti, a ajuns apoi la Hispaniola, unde a gdsit fortulde lemn distrus i garnizoana mäceldritd; iar in drum spre Cubaa descoperit Jamaica. Convins cg la Cuba a atins continentulasiatic, s'a intors la Cadix.

Expeditia a treia (Mai 1498Noemvrie 1500) 1-a condus lagura Orinocului i i-a permis sg. atingg pentru prima oard conti-nentul nou; iar in cursul cglätoriei a patra (Mai 1502Noem-vrie 1504), a explorat litoralul Americei centrale si a venit in con-tact cu civilizatia din Yucatan.

Columb n'a corespuns sperantelor pe care Spania le pusesein el. Colonistü care I-au insotit au descoperit tari roditoare, darn'au gäsit comorile de aur la care se asteptau. Ei au inceput sase certe intre dânsii i sà trimitg in Spania plângeri contra luiColumb. Pentru a pune capat acestor conflicte, amiralul insusia cenit reginei Isabella sd trimità un comisar care sà verificeplângerile indreptate contra lui. Comisarul a pus pe Columbin lanturi si 1-a trimis in Europa. Regina 1-a eliberat, dar nu I-amai lasat stdpân pe tarile descoperite. In ultima sa expeditieColumb pierdut cordbfile pe coasta Americei centrale i s'aintors bolnav in Spania (1504). Columb a murit, in 1506, sgrac

aproape uitat, Mfg sà tie cd a dat Castiliei o Lume Nola.

9

www.digibuc.ro


Primul care arm* lumii descoperirea unui nou continentfu Amerigo Vespucci. Originar din Florenta, Vespucci ajunsein Spania, pela 1490, ca agent al Bäncii Medici. In 1497-14980 1499-1500, el intreprinse cloud calätorii, care-1 conduseräpe coasta nord-est a Americei de Sud, numità de el Vene-zuela (« Venetia Mich' »), din cauza locuintelor construite deIndiéni pe apä. In descrierile sale de cAlätorie, Vespucci asustinut cI pämântul explorat de el aPartine unui continentnou. Umanistul german Ringmann a propus, si posteritateaa áprobat, ca Lumea Noua descrisä de Vespucci sä fie numitäAmerica. Numele acesta s'a generalizat la mijlocul secoluluial XVI-lea.

Descoperirea lui Columb risca sä aducd pe Spanioli in conflictcu Portughezii. In 1473, papa Martin al V-lea atribuise Portugalieiprivilegiul exclusiv al descoperirilor. La cererea Spaniei, Alexandrual VI-lea Borgia revizui sentinta predecesorului säu si impärtil umeacoloniald intre Spania si Portugalia. Prin bula din 4 Mai 1493,toate teritoriile descoperite la est de meridianul care trece la 100mile de Asore furl atribuite Portugaliei ; iar Spaniei, teritoriiledescoperite sau de descoperit la vest de aceastä linie. La protestulPortugaliei, linia de demarcare a fost impinsd cu 170 mile sprevest (Tratatul dela Tordesillas, 7 Iunie 1494). Cum insä traseulliniei de demarcare nu era cunoscut in emisfera orientalä, nu sestia dacg Molucele sunt in zona spaniolä sau portughezä. Inte-meiat pe informatiile Ca" dincolo de pämântul descoperit deColumb se ad un ocean imens, care comunicd cu Atlanticul prin-teo strâmtoare, situata de exploatatori in regiunea lui Rio delaPlata, Portughezul Magellan si-a propus sä verifice daca pe acestdrum se poate ajunge la Moluce.

www.digibuc.ro


Spaniolii care, venind din Hispaniola, se stabiliser% in regiuneaPanarnei de azi, aflara dela Indieni ea la apus se intinde o akamare §i un tinut mai bogat in aur decal Spania in fier. VascoNufiez de Balboa porM, in 1513, sa descopere aceasta mare. Infruntea unei cete de nouazeci de Spanioli, Balboa isi tdie drumprin padurile seculare §i in mijlocul triburilor dugnane i, dup./cloud zeci §i cinci de zile, ajunse in varful unui munte, de undeyazu un nou ocean. Balboa Il numi Mar del sur, Marea de Sud.Descoperirea lui Balboa insearnna a doua etapa decisivä, dupaColumb, in istoria explorarii Lumii Noui.

Gura raului La Plata, descoperita de Portughezi in 1516,fusese explorata de Diego Solis, care pieri inteo lupta cu indi-genii, convins cà imensul estuar e stramtoarea care leagd At lan-ticul cu Mar del sur. Iluzia avea sa fie risipitä de Magellan.

Magellan era un orn de §tiinta adevarat §i expert in chestiu-nile maritime. In 1504, la varsta de 25 de anis se duse in Indii,se bätu, timp de §apte ani, pe toate coastele Oceanului Indian,contra InAlor, Arabior, Egiptenilor §i Malezilor, fu 'Ara demai multe ori §i dadu dovezi stralucite de curaj, initiativd §i ho-tdrire. Dupà expeditia din 1511, care explorase Molucele §iadusese informatii exacte despre pozitia i natura acestor insule,Magellan se intoarse In Portugalia cu intentia de a descoperistramtoarea de mult cäutata intre Oceanul Atlantic 0 Mar delsur 0 de a atinge spre vest Extremul Orient §i tam. aromatelor.Negasind intelegere §i sprijin la regele Emanuel, s'a « denaturalizat »§i §i-a oferit serviciile Spaniei, care i le-a primit.

La 20 Septemvrie 1519, Magellan a par-Ash, cu cinci corabii,portul San Lucar, a coborit dealungul coastei atlantice a Anse-ricei de Sud §i a stabilit ca gura raului La Plata nu e stramtoarea

9*

www.digibuc.ro


cdutatä. Dupd ce a iernat pe coasta Patagoniei si a inâbusit rAs-coala echipajului de pe trei vase, in Octomvrie 1520, expeditiainted In strâmtoarea care serpuieste.printre munti inalti, acoperitide ghetari. Cinci sdptdmâni avurd cordbiile de luptat cu furtuna

cu stâncile pând ce ajunseserd la marea deschisd, care le apdruatât de linistitä incât o numird El Mar Pacifico, Oceanul Paci-fic. 0 corabie renuntase la luptd si se intoarse in Portugalia.

Celelalte patru se Indreptard spre nord-vest i, impinse devânturi regulate, dupd noudzeci si opt de zile, atinserd arhipelagulFilipinelor. In ultimele sdpamâni echipajul nu mai avea demâncare decât pesmeti mdcinati de viermi. « Mâncardm rumegusde lemn, iar sobolanii erau o mâncare atât de aleasä bleat o pia-team cu o jumdtate de ducat », spune Pigafetta in jurnalul sdude bord. Dar scopul lui Magellan a fost atins. Peste partea noula gIobului, el a tras o linie care 1-a,condus, pe drumul de vest,la meridianul atins de Portughezi dinspre est. Succesul s'a trans-format insd repede In tragedie. Magellan a fost omorit intr'olupta cu indigenii, doudzeci i apte din ofiterii lui au fost atrasiinteo cursd i maceldriti; una din cele patru cordbii era atât deavariatd !neat a trebuit sd fie arsd; alta care voia sd se intoarcdla Panama pieri inteo furtund ; dintre celelalte cloud, una singurd,Vittoria, izbuti, sub conducerea lui Sebastian del Cano, sd. se in-toarcd la Lisabona pe la capul Bunei Sperante. Din cei 250 tova-rdsi ai lui Magellan n'au mai rdmas in vieatd decât 17, 0 Vittoriaabia se mai tinea la suprafata apei, când, la 8 Septemvrie 1522,intrd in portul Sevillei. Aromatele pe care le aduse din Molucepldtird cheltuielile intregii expeditii. Magellan dovedise cd se poateajunge la insulele aromatelor färd a atinge tdrile i mdrile Portu-ghezilor i, In 1527, Spaniolii izbutird sd stabileascd legdturidirecte intre coasta occidentald a Mexicului i Arhipelagul malez.

www.digibuc.ro


Expeditia lui Magellan e poate cea mai glorioasd si mai ma-reatd faptd din istoria descoperirilor maritime. Magellan a des-coperit drumul de vest pe care in zadar II cdutase Columb si acondus prima cdTatorie in jurul pdmântului, care a revelat exi-stenta Oceanului Pacific si a revolutionat conceptia geograficd alumii.

V. CUCERIREA LUMII NOUI

Dupd prima generatie a descoperitorilor, apare, la inceputulsecolului al XVI-lea, o noud, generatie, a cuceritorilor Conqui-stadores care, impinsi de setea de aur, in patruzeci de ani,aveau sd intindl stdpdnirea Spaniei dela California si Arkansas,/And la Rio Maule, la sud de Santiago, in Chili. Cei mai vestitisunt Hernando (Ferdinand) Cortez si Francisc Pizarro, dar,in jurul lor sau in opozitie cu ei, se ridicd un mare numär de aven-turieri iesiti din clasa mijlocie, pe care lipsa de mijloace a impins-osà caute cdstig in lupte i aventuri : jurisconsulti ca Quesadas

Enciso, fosti soldati ai rdzboaielor italiene ca Pedro de Valdivia,marinari ca Alvar Nufiez Cabez de Vaca, copii lepddati ca Diegode Almagro, boieri mici (hidalgos) ca Hernando de Soto, Pedro deAlvarado, Sebastian de Belalcazar, etc. Acestia sunt gata sä iaparte la toate expeditiile care oferd perspective de pradd si deimbogdtire. Spiritul care-i insufleteste a fost rezumat inteo frazdde Cortez, cdnd a debarcat in insula San Domingo : « N'am venitaici sà muncesc pdmântul ca plugarii, ci sa caut aur ».

Colonizarea spaniold a inceput cu insulele Haiti (Hispaniola)0 Cuba. Diego Colon, fiul lui Columb, numit In 1509 guvernatoral Hispaniolei, pregdti colonizarea Cubei. Dupd noudsprezeceani dela descoperirea lui, in 1511, Diego Velasquez ocupd insula

o transform-a In baza de operatii pentru explorarea continentului.

www.digibuc.ro


Intre 1517 si 1519, Velasquez organizA douà expeditii pentrurecunoasterea Americei centrale. In Februarie 1517, vreo sutd deaventurieri ambitiosi, In frunte cu Hernandez de Cordoba, de-barcarä In peninsula Yucatan, unde furà surprinsi sä intalneascaoameni imbräcati in haine de bumbac vopsit, ardturi de porumbsi un oras cu clädiri de piatrd gat de monumentale i de ciudateincát 1-au numit Cairo cel Mare. Atitudinea räzboinicä a indi-genior a silit pe Spanioli sä se Intoard. In Cuba.

A doua expeditie, condusä de Juan de Grijalva a exploratgolful Caraib si a atins coasta Mexicului actual. PretutindeniSpaniolii au fost primiti prieteneste de indigeni, care se arätaubucurosi sä schimbe podoabe de aur contra perlelor de sticlk aleoaspetilor lor. Expeditia se intoarse la Cuba cu mostre de aur

cu povestiri minunate despre bogAtiile regelui aztec, Monte-zuma, care-si avea resedinta intr'un oras de piatrd, zidit In mijlo-cul unui lac.

Pe baza acestor stiri, Diego de Velasquez Insärcina pe Her-nando Cortez cu conducerea unei noui expeditii, care sà explo-reze interiorul continentului. Hernando Cortez (1485-1547)s'a näscut dinteo nobila familie castilaná, a studiat la universi-tatea din Salamànca, apoi, urinal-it din cauza unui duel, a plecatsd-si caute norocul In Indü. Stabilit in Hispaniola s'a semnalatprin insusirile sale de organizator si de conducätor .de oameni.Numit guvernator al Cubei, Velasquez 1-a luat cu sine casecretar si, In 1519, 1-a Insdrcinat cu conducerea expeditieiin Mexic.

La 21 Aprilie, Cortez debarcd la Tabasco, pe coasta Mexi-cului cu cinci sute de voluntari, printre care treizeci i doi dearbaletrieri i treisprezece puscasi, sapte tunuri i asesprezece

Populatia indigend Ii primi cu o ploaió de sageti. Interventia

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE i INCEPUTUL EXPANSIUNII EUROPENE 135

cavaleriei i superioritatea armamentului asigura Spaniolilor ovictorie decisiva i contribui la raspandirea legendei ca suntinvulnerabili. Triburile se supun unul dupa altul i aduc invinga-torilor aur i sclave. La nord de locul de debarcare, Cortez in-temeiaza un oras nou, Villa Rica de Vera Cruz, il organizeazadup./ modelul oraselor castilane, cu un consiliu municipal, primar,etc., si primeste dela noua municipalitate titlul de capitan ge-neral. Prin acest ciudat procedeu constitutional, Cortez indicalimpede hotarirea sa de a nu recunoaste, In tarile cucerite deel, alt stapan afara de regele Spaniei. Situatia aceasta satis-face deopotriva lealismul sau de cavaler i ambitia sa deconquistador.

Inainte de a se indrepta spre capitala MeXicului, Cortez s'ainformat cu grija asupra civilizatiei, organizarii i caracteruluipopoarelor cu care avea sa intre In contact.

Podisul inalt al Mexicului era sub stapanirea Aztecilor, unpopor razboinic care supuse toate triburile din jurul podisului

Intinsese influenta dela Colorado pána la Panama. « Impe-riul » mexican era o confederatie de triburi unite prin expeditiirazboinice comune. Regele, ales dintre membrii aceleiasi familiia lui Montezuma, era asistat de un consiliu format din seffi prin-cipalelor familii.

Triburile erau Impartite in dase. Nobilimea ereditara aveaprivilegiul de a nu pl./Ai dari, de a locui In palate de piatra si dea alege din randurile sale pe mani demnitari ai statului. Preotiiformau clasa a doua, puternic ierarhizata, sub conducereaunui preot suprem, si foarte influenta. Ei Intretineau cultul soarelui,al astrilor si al strämosilor, indeplineau ritualul prin care asiguraupoponflui protectia divina i stabileau calenciarul,

www.digibuc.ro


Massa poporului era formatá din agricultori, meseriasinegustori liberi, care intrebuintau pentru luerdrile lor prizonieride rdzboiu redusi in stare de robie.

Vieata economica se intemeia pe agriculturd. Aztecii nu cu-nosteau animalele de muncä, nici uneltele de fer, dar practicauirigarea i ingrdsarea ogoarelor. Pämântul era lucrat cu sapehârlete de lemn, intdrite uneori cu alamd. Plante le lor specialeerau porumbul, cartofii, roii1e, tutunul, bumbacul, palmierul,cacao, etc. In afard de bisonul stepelor, America precolombiandn'a cunoscut decât patrupede mici. Singurul animal care puteafi intrebuintat la cárdusie era lama, in America de Sud. Indieniinu cunosteau nici roata, nici carul.

Aztecii faceau un comert destul de activ cu perle, aur, pene,articole de imbfäcäminte, arme, vase si produse alimentare.Meseriasii i negustorii erau organizati in corporatii.

Din punctul de vedere al tehnicei, Aztecii erau in faza inter-mediard dintre neolitic i epoca metalelor. Uneltele i armele lorerau din lemn, piatra sau obsidiand. Dintre metale nu cunosteaucleat aurul i cuprul, din care îi fabricau podoabe. Bronzul

fierul le erau necunoscute. Armele lor consistau din : arcuriságeti, länci i sulite, scuturi de lemn i platose de bumbac.Capitala Aztecilor, Tenochtitlan (Mexic), era zidità in mijlocul

unui lac sárat i comunica cu uscatul prin sosele de piaträ. Pala-tele sefilor, localurile publice i templele erau construite din piatra,iar locuintele oamenilor de rand din caránaidl nearsä sau dinvälätuci i acoperite cu stuf.

Inainte de a porni contra Aztecilor, Cortez a luat o mdsurdcare a contribuit, mai mult decât toate victoriile, la formarealegendei lui: a distrus toate cordbiile cu care sosise din Cuba.

www.digibuc.ro


Tdind ofice putintd de retragere, a silit i pe cei mai sovditori sämeargd inainte i a Incorporat In trupele sale pe cei 100 membri aiechipajului.

Corpul expeditionar se reduce la 400 fantasMi, 15 adretisase tunuri. Dar pe drum se mdreste cu trupele triburilor supuse

de Azteci sau invinse de Cortez. Vdzdndu-si vasalii i aliatiiincorporati in armata spaniold, Montezuma incearcd mai Intdiu

opreascd pe Cortez trimitandu-i daruri bogate, apoi, neizbu-tind, Il invitd in capitala sa. Spaniolii pdtrund In Tenochtitlan,primiti cu onoruri particulare i gdzduiti. impdrdteste. DarSpaniolii se simt ca Inteo cursd. Soselele care leagd orasul cuuscatul sunt intretdiate de poduri mobile g purtarea lui Monte-zuma nu le inspird prea multd incredere. Dupd o sdpamândde ingrijorare, Cortez lud o hotdrire extraordinard : il face prizo-nier pe Montezuma, in propria sa capitald, i guverneazd Mexiculprin mijlocirea lui. Dar, in timpul unei expeditii contra lui Nar-vaez, trimis de Velasquez sd-1 aresteze pe Cortez, Aztecii se re-voltd i du/à ce omoard pe Montezuma, silesc pe Spanioli sáevacueze 'orasul (30 Iunie 1520).

Cortez construeste 13 cordbü pe care le transportd bucatäcu bucatd la Tenochtitlan, impresoard orasul, taie conducta de apd

comunicatiile cu exteriorul, dar nu poate lua orasul cleat dupäce-1 ddrimd casd cu cash* (12 August 1521). Spaniolii au cuCeritMexicul, dar n'au gdsit comorile de aur la care se asteptau.

Carol Quintul a rdsplätit succesul lui Cortez numindu-1 gu-vernator i cdpitan general al Nouei Spanii (Oct. 1522), care seintindea dela Colorado pdnd la istmul Panama.

Spaniolii au cautat sà cucereascd i sudul Statelor-Unite.Dar In Texas i Florida au inalnit triburi primitive, care n'aveau

www.digibuc.ro

138 aENAsTEREA I REFORMA

rezerve de aur. Panfilo de Narvaez a condus in 1528 o expeditiein regiunea Mississipi, dar foamea, bolile i atacurile Indienilori-au mistuit oamenii. Hernando de Soto, care a reinnoit experientain 1539-1542, n'a fost mai norocos.

Dezamdgiti, Spaniolii renuntd la regiunile din nordul NoueiSpanii. Terenul rämâne liber pentru Francezi, Englezi i Olan-dezi. America centrald i coasta septentrionald a Americei deSud furd recunoscute intre 1498 si 1502, dar colonizarea nu incepedeck in 1508, când Alonso de Ojeda si Diego de Nicuesa inte-meiazd Castilla del Oro si Nueva Andalusia, pe teritorul cuprinsIntre coastä septentrionald a Colombiei si Nicaragua. Cu ajutorulaventurierior veniti din Antile sd-si caute norocul pe Tierra firrme,adicd pe continent, ei intemeiard mai multe colonii4. San Seba-stian (1510), Santa-Maria la Antigua (1510), Nombre de Dios,care servird ca baze de operatii exploratorilor Americei de Sud.

Dupd ce Vasco Nuiiez de Balboa descoperise, in 1513, Mardel sur, Marea de Sud, atentia cdutätorilor de aur fu atrasá depovestirile Indienilor asupra coastei occidentale a Americei de Sud.

In 1522, Pascal de Andagoya explorase coasta Mkii de Sudaduse informatii despre bogätiile unei täri, Biru, din care Spa-

Uiolii au fäcut Peru. In 1524 si 1526, Francisc Pizarro si DiegoAlmagro organizeazd cloud expeditii care ating insula Gallo,la nord de Equator, descoperd ogoare bine cultivate, orase mari

sosele ingrijite, märturü ale unei civiliz4ii dezvoltate si ale uneitdri populate. Intreprinderea pare ant de primejdioasä, hickguvernatorul Panamei dà ordin expeditiei sd se intoarcd.

Pizarro trage in jurul lui un cerc i invitä pe aceia care vorsa continue expeditia sà intre in cerc. Treisprezece voinici, careaveau sä fie Innobilati de' Carol Quintul, s'au ciclarat gata sa-1.

www.digibuc.ro

DESCOPEIURILE GEOGRAFICE I INCEPUTUL EXPANSIUNU EUROPENE 139

urmeze. Hotdrirea lui avea sd dea Spaniei jumdtate din Americade Sud.

Cu o corabie pe care le-o aduse Almagro, Pizarro 0 cei trei-sprezece tovard0 se indreptard spre sud, aruncard.ancora la Turn-bez, in golful Guayaquil, unde furd bine primiti de §eful local.Pizarro mai vizitä câteva orase la sud, care-i confirmd cele auzitedespre puterea i bogdtia regatului Inca0lor 0 se intoarse laPanama. Expeditia durase optsprezece luni.

Cucerirea regatului Incgilor, care se Intinde dela Quito pangla Rio Mau le, pe mai mult de 35 grade de latitudine, reclaindforte insemnate. Guvernatorul Panamei refuzând sà i le dea, Pi-zarro plea in Spania i obtinu dela Carol Quintul o audientd,in urma cäruia fu numit guvernator i cdpitan general al NoueiCastilii, iar Almagro comandant la Tumbez.

Cu 180 soldati 0 27 cai recrutati in Panama, Pizarro debarcdla Tumbez, unde prime0e ceata de intdrire a lui Hernando deSoto 0 0irea despre desbindrile din regatul Inca0lor.

Regatul Inca0lor cuprindea tdrmul Pacificului i podipilMalt al Anzilor, dela Columbia pând. la Chili. Regele era consi-derat ca reprezentant al Soarelui pe pdmânt si, pentru a asigurapuritatea rasei sale, se cdsätorea cu sora sa mai mare. Adoratca un zeu, regele repartiza pdmântul i cirezile de lame, rezer-vând pentru intretinerea statului cloud treimi din toate produsele.Serviciul obligator ii procura o armatd numeroasd, care i-a servitca instrument de cucerire 0 de rdspândire a cultului Soarelui.

Capita la, Cuzco, avea palate, temple 0 monumente de pro-portii uria§e, impodobite cu basoreliefuri i pldci de aur, careau umplut de uimire pe conquistadori. Legdtura intre capitald

provincii era inlesnitä printeo retea de §osele, « cum nici Carol

www.digibuc.ro


Quintul, cu toatd puterea lui, n'ar fi putut construi mai bune ».Doud cdi paralele, legate prin altele transversale, strdbäteau re-gatul dela nord la sud, una dealungul mAni, alta pesteAnzior Marginea acestor §osele, largi de 3-4-12 m., era intdritd,contra surpdturilor i inundatiilor, cu ziduri cu plantatii decopaci. Poduri de piatrd sau punti suspendate, construite dinliane 0 din lemn, duceau peste ape 0 prdpdstii. Caravanseraiuriofereau cdldtorilor addpost i hrand. Aceste cal de comunicatiesunt cu atat mai uimitoare cu cat Inca 0i nu cunosteau nici carul,nici animalele de tras. Din punct de, vedere tehnic, Incaii 0iausA extragd i sd lucreze aurul, argintul, arama, cositorul i platina,din care fabricau podoabe i unelte artistice. Ceramica i stofelelor se distingeau prin varietatea motivelor decorative 0 prinstralucirea culorior. In agriculturd practicau irigatia i inged§areacu guano.

Si totusi, Imperiul acesta a§a de impozant ca infdt4are s'aprdbu0t la simpla atingere cu o mama' de aventurieri. Cauzeinterne 0 externe au contribuit deopotrivd la acest rezultat.Indräzneala i perfidia conquistadorilor au fost ajutate de anarhiainternd. and Pizarro s'a prezentat in numele « atotputerniculuiimpdrat Don Carlos » la succesiunea Imperiului Inca, rdzboiulcivil dura de §apte ani. Huescar, fiul legitim al ultimului rege,fusese detronat i arestat de fratele sdu vitreg, Atahualpa, care,dupd. ce exterminase triburile credincioase lui Huescar i petoti membrii familiei regale, 0-a fixat capitala la Cajamarca 0domnea prin teroare i violentd.

Afiand aceste evenimente, Pizarro pdräsi litoralul, in toamnaanului 1532, cu o sutd kle soldati i asezeci i doi de aldreti,trecu Cordillera occidentald 0, la 15 Noemvrie, ajunse la Cajamarca.

www.digibuc.ro


Orapf era päräsit, dar armata lui Atahualpa era concen-tratd in apropiere. Pizarro i§i a§eza oamenii in oras si trimise luiAtahualpa o delegatie sä-1 invite la « fratele säu », in Cajamarca.A doua zi, 16 Noemvrie, Atahualpa veni insotit de o escortd nu-meroasa, dar neinarmatä si se opri in centrul orasului, in mijloculpietii goale. Un dominican, Valverde, iesi atunci Inaintea lui,cu o carte de rugdciune inteo mânä si cu crucea intealta ; prinmijlocirea unui interpret, ii ardta superioritatea religiei crestinesi Ii ceru sá recunoasca suzeranitatea regelui Castiliei, cAruiavicarul lui Cristos pe pdmânt, papa, îi concedase Lumea Nouäpentru a o converti la dreapta credintä. Atahualpa trânti la p.a.-mânt breviarul §i rdspunse ea' nu vrea sä fie vasalul nimä-nuia.

Atunci Spaniolii, care stäteau ascunsi nävälirà in mijloculatacarä cu pustile si cu sàbiile escorta si fäcurä prizonier

pe Atahualpa. « Cum Indienii erau fàrà arme, au fost învini fdrapriemjdie pentru vreun crestin », spune Pizarro. Spaniolii evaluiazdnumarul victimelor intre 2.000 si 10.000. A doua zi, tabara Indie-nilor a fost pradatä, vesela de aur si de argint a casei imperialeconfiscatä, Indienii si cirezile Mr de lame impartite lute Spanioli.

Atahualpa incercà sä-si redobändeascä libertatea promitândcä va umple cu obiecte de aur, pând la inaltimea unui om, ca-mera in care era detinut. La ordinul regelui Mr, Indienii veneauin siruri neintrerupte, aducând in spate vasele, plàcile i obiectelede aur ale templelor. Cantitatea necesard era aproape strânsä,când, sub pretextul de a fi atâtat poporul la revoltd, Atahualpafu judecat de un simulacru de tribunal si condamnat la ardereade viu. Fiindca in ultimul moment a trecut la catolicism, judea-torii i-au fäcut fivoarea de a-1 sugruma Inainte de a-1 arde perug (29 August 1533).

www.digibuc.ro

142 RÉNA.5113REA $1 RtFORMA

Despotismul ieocratic al Incasilor s'a prdbusit odatd cu sta.-panul. Regatul s'a destrAmat ; provinciile extreme s'au separat ;pretutindeni societatea a azut In anarhie. Favorizat de acesteImprejurari, Pizarro impinse cucerirea para la Cuzco, unde nugdsi insd aurul la care se astepta. Principalele locuinte furl ocu-pate de conquistadori, templul fu distrus i In locul lui fu construitäo bisericd catolicd. Dupd ce ldsd vechea ca'pitald a Incasilor Inseama fratelui sdu Ferdinand, Pizarro intemeie pe tdrmul mdrii,inteo vale frumoasd, noua capitald, Lima (18 Ian. 1535).

Acest act constitue punctul culminant al operei si al cariereilui Pizarro. Epopea cuceririi se termind cu rázboiul civil intrecuceritori. Aurul a desläntuit patimi i rivalitäti, a distrus disci-plina si nu bdatd a primejduit cucerirea însAi. Almagro, careplecase sä exploreze Chili, se into arce In 1537, face prizonier peFerdinand Pizarro, si bate armata lui Alonso d'Alvarado carevenise In ajutorul lui Ferdinand. Francisc Pizarro strange o armatd,pune mana pe Almagro, il executd i imparte fratilor sal Ferdi-nand si Gonzalo imense domenii. Acelasi spectacol in regiuneade nord, la Quito. Comandantul portului San-Miguel, SebastianBelalcazar intervenise la cererea unor tribuH indiene, in regiuneaEquatorului, cand afld cA guvernatorul Guatemalei, Pedro deAlvarado, se pregdtea sd atace cu forte considerabile Quito. Cons-tatand cd nu s'au gdsit aici comorile asteptate, Alvarado cedeazdterenul lui Belalcazar In schimbul unei mari despdgubiri in bani.

In 1539, Francisc Pizarro cuceri podisul Charcas (Bolivia) siintemeie mai multe asezdri. Descoperirea minelor de argint delaPotosi atrase o multimê de aventurieri care Intemeiard alte ase-zdri. In acelasi timp, Pedro Valdivia explord Chili si intemieSantiago (1541). Numit guvernator, Valdivia îi intinse autori-tatea spre sud i puse baza oraselor Concepción si Valdivia.

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE I INCEPUTUL EXPANSIIINII EUROPENE 143

Pe coasta orientala a Americei de Sud, regiunea cea maibogata e aceea strabatuta de Rio de la Plata, cel mai mare fluviual Americei de Sud, dupd Amazon. Juan de Salis incerca s'o stra-bath' in 1516, dar pieri inteo lupta cu Indienii. Peste zece ani,Sebastian Caboto si Diego Garcia izbutira sa creeze un comertinfloritor pe malurile fluviului. In 1536, Pedro de Mendoza lute-meie colonia Buenos-Aires. La mijlocul secolului, aparura altecetati pe cursul superior al fluviului : Asunción, Ciudad Realesi Santa-Cruz, dar patrunderea inlauntrul continentului mergeagreu. Principalul efort al Spaniei se indrepta spre regiunile bogatein aur.

Regiunea de nord-vest a Americii de Sud, Columbia de azi,bogata in aur i smaragde, i in ogoare manoase, fu descoperita

colonizata de Gonzalo Ximenes de Quesada care o numi NouaGrenada. Facandu-si drum cu securile prin padurea tropicala,luptand unsprezece luni cu animalele salbatice (serpi, crocodili,jaguari) cu foamea, cu inundatiile i cu caldura inabusitoare,Quesada ajunse, cu 170 oameni din 900 cati luase la plecare, in1537, in tara aurului si a smaragdelor i o cuceri fära sa Intampinevreo rezistenta. Cantitatea de aur gasitä reamintea Cajamarca.Quesada fu ajuns aici de alte doua expeditii : prima condusa deBelalcazar, care cucerise Quito si a doua de Federmann care veneadin Venezuela. Cei trei conquistadori se unira i Intemeiara SantaFé, care deveni leaganul viitoarei capitale a Columbiei.

Venezuela Venetia Mica fu descoperita de Columb.Carol Quintul ceda, in 1528, Welserilor proprietatea, adnainistratia

jurisdictia acestui tetitoriu, in contul datoriilor contractate cuprilejul alegerii imperiale. Welserii voiau sa deschidä tara colo-nizarii i sa caute aur in interiorul continentului. Ehinger, agentulWelserilor din Haiti, fu numit guvernator i, in fruntea unei cete

www.digibuc.ro

144 RtNA$TEIZEA $1 RtF0iiMA

de 300 Spanioli, trimis sá cucereascd tara si sá asigure dividendulcapitalului plasat in intreprindere. Dar nu gäsi nici minele de aurasteptate, nici regiunile bogate si potrivite pentru colonizare simuri inteo ciocnire cu Indienii. Locotenentul sdu, Federmann,atinse, dupd o strädanie de trei ani, Bogota, pentru a constata ed.Ximenez de Quesada i-o luase inainte. Incercdrile ulterioare seterminard la fel. Proiectul de colonizare germand n'a izbutit.In 1546, Welserii vândurd drepturile lor Spaniei.

VI. IMPERIUL COLONIAL SPANIOL

Scopul primelor expeditii maritime spaniole, ca si al celor por-tugheze, a fost comertul cu aromate. and insd nddejdea de adescoperi un drum mai scurt spre Indfi s'a spulberat, Spanioliiau trebuit sd admitd cd numai organizând exploatarea agricolä 0minierd vor putea trage folos de pe urma descoperirilor bor. Astfel,dupd perioada cuceririi incepe, pela 1540, perioada colonizdrii.

Spaniolii au gasit in America tinuturi variate prin clima, resur-sele, locuitorii si civilizatia bor. Ei au descoperit plante folositoare,legume (patlagele rosii, cartofi, porumb), cacao, tutunul, bumbaculsi palmierul. Fauna le-a oferit posibfiiati mai putine. Americanu cunostea nici unul din animalele a cdror imblânzire 0 utili-zare rationald a fost unul din factorii esentiali ai civilizatiilor eu-ropene 0 asiatice.

Spaniolii au aclimatizat grâul, orzul, orezul, trestia de zahdr,portocalii, ldmâii, mdslinii, vita de vie si au introdus animalenecunoscute in Lumea Nola : calul, asinul, capra si. oaia, careau reusit gat de bine, incat America a devenit cel mai mare re-zervor de materii prime si de articole alimentare din lume.

Populatia Americii, cuprinsd sub numele generic de « Indieni »sau « Piei-Rosii », era foarte inegal repartizatà si prezenta, dela

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE I INCEPUTUL EXPANSION!' EUROPENE 146

Caraibii antropofagi i sälbatici din peninsula Yucatan pânä laAztecii din Mexic i la Incasii din Peru, o mare varietate de tipuriumane §i de civilizatii.

In perioada cuceririi, Spaniolii au distrus triburi farl apIraresi au redus popoare intregi la robie, dupä ce le-au räpit comorile,pamântul, vitele i casele. Dar §i Englezii cari, in acela0 timp,intreprinserd cucerirea i colonizarea Irlandei n'au aplicat petodemai umane, cu toate cà ei n'aveau ca Spaniolii, de luptat cu « fur-tuna, naufragiile, foamea, revoltele, caldura, frigul, molimelelipsa extremd a tuturor lucrurilor necesare », care dispoale peom de toate deprinderile civilizatiei si-1 lasä din ce in ce maiindiferent fata de distrugerea vietii, fie vorba de vieata animalelor,

adversarilor, tovar4ilor sau de a sa proprie, läsându-i totu§idestoinicia i perspicacitatea de om i facându-1 crud, indräsnet

lacom ca fiara cea mai sdlbaticd din codru ».In dal-sit, Spaniolii n'au trmarit, ca alte popoare europene,

distrugerea sistematica. a Indienilor, in virtutea superioritätiirasei si a civilizatiei Mr. Dimpotrivä, dintre popoarele coloniza-toare, Spaniolii i Portughezii singuri au recunoscut in Indieni« oameni adevdrati », pe care au cautat crqtineze i cu cares'au amestecat, Inlesnindu-le asimilarea la civilizatia europeanä.Nicdiri nu s'au pästrat mai multi Indieni decât in colonfile spa-niole.

Solul i subsolul coloniilor au fost declarate proprietatea Co-roanei. Exploatarea minelor a fost cesionatä unor particularisau societati, care trebuiau sà dea Coroanei jumätate sau o treimedin productie.

Pämântul a fost impartit in latifundii i distribuit conquista-dorilor, curtenilor, favoritilor i ordinelor religioase. Aceste con-cesiuni prezentau toate caracterele feudelor castillane i s'au numit

10

www.digibuc.ro

146 RENA,TEREA I REFORMA

encomiendas. Pentru a le pune in valoare, autoritatile au repartizatfiecarui Spaniol un numar de Indieni. Acest sistem, sanctionatprin decretul din 1509, s 'a numit repartimiento. Cu timpul, feudul(encomienda) i erbii repartizati pentru a-1 munci (repartimiento)au ajuns sinonime. In schimbul muncii kr, Indienii trebuiau saprimeasca hrana, imbracaminte, adapost i invatatura. crestina.Dar aceste obligatii n'au fost respectate i Indienii au foA tratatica sclavi.

Impotriva acestor abuzuri, s'au ridicat proteste chiar din sanulcuceritorilor. Cel mai elocvent a fost al dominicanului Barto-lomeo Las Casas care, in 1517, s'a .adresat regelui. Induiosat,Don Carlos a ordonat ca Indienii sa fie tratati omeneste si con-vertiti la crestinism. Dispozitiile acestea, reinnoite an de an, n'aufost observate, de aceea Coroana, prin regulamentul din 1542,a proclamat emanciparea Indienilor. Dar ceea ce, mai multdecal dispozitiile legislative, a contribuit la imbunatatirea sortiiIndienilor a fost inlocuirea lor cu sclavii negri adusi din Africa.

Imperiul spaniol se ktindea atunci din California si 'Ana inChili, cuprinzand Mexicul, America Centrald, Venezuela, Co-lumbia (Noua Grenada), Peru Chili, Rio de la Plata si Antilele.Aceste teritorii formau doua vice-regate : Mexico (organizat in1534) si Peru (in 1542), la care aveau sa s'adauge, in secolulal XVIII-lea, Noua Grenada (1717) si Rio de la Plata (1776).

Primele rudimente de organizare dateaza din timpul luiColumb, dar marile institutii au fost create sub Carol Quintul.

La inceput, coloniile s'au organizat spontan, dupa modeluloraselor castilane, cu ayuntamiento, alcade, regidores (Consiliumunicipal, primar, Consilieri). In colon% aceste municipalitatis'au numit cabildo. Membrii kr erau alesi de coloni, i îi intindeau

www.digibuc.ro


autoritatea nu numai asupra orasului, ci i asupra regiunii dim-prejur.

Autoritatea municipalintilor a trecut treptat in mâinele unuitribunal si consiliu administrativ instituit in 1511 de guvernulmetropolitan i numit audiencia incepdnd cu anul 1526. Primaaudiencia a fost creatd pentru Hispaniola, a doua pentru Mexic.In cursul secolului al XVI-lea, toate colonfile au fost inzestratecu audiencias. Presedintele audientei devine repede un agent exe-cutiv, care, in caz de vacantd, tine locul guvernatorului; iar atri-butiile administrative si guvernative ale audientei intrec pe celejudeatoresti. In Mexic si Peru, presedintele, care e in acelasi timpguvernatorul colonial, poartd numele de vice-rege.

Vice-regele, numit direct de rege, era investit cu aceleasi puteripe care regele le executa in Spania. El guverna, administraconducea justitia; in caz de rdzboiu, comanda flota i armata.Dar, la expirarea mandatului sdu, care era de trei ani, trebuia särämând in colonie §ase luni, ca simplu particular, pentru a rdspundela eventualele reclamatii ale fostilor sài administrati. In colo-nfile de insemndtate mai mid:, regele era reprezentat de unguvernator, inzestrat ca i vice-regele cu atributii administrative,judecätoresti, financiare i militare. Provinciile de ordin secundarerau conduse de intendenti. Vice-regii, guvernatorii i intendentii,trebuiau sd-si lase familia in Spania, sd nu se ocupe cu afaceri,sà trateze bine pe Indieni i sd depund la intrarea in functie ocautiune care sd garanteze executarea sentintei in caz cd ar fifost condamnati la expirarea mandatului lor.

Institutiile locale, rdsdrite spontan in perioada cuceririi, aufost deci subordonate autoritdtii metropolitane. Coroana ia con-ducerea directd a coloniilor, considerate provincii transoceanice.Organul central e Consiliul Indii lor, creat de Ferdinand Catolicul

10

www.digibuc.ro

148 litNASTEREA 51 REFORMA

in 1511, si definitiv organizat in 1524 de Carol Quintul. Compusdin opt consiliert, unul fiscal si doi secretan i prezidat de marelecancelar al Indiilor, Consiliul pregätea legile i ordonantele pentrucolonii, propunea candidati pentru toate posturile civile i ecle-ziastice i supraveghea activitatea functionarilor din colonii.Sediul Consiliului era la Madrid si nimeni, In afard de rege, nuputea interveni in deliberdrile membrilor lui.

Organulul executiv al Consiliului a fost Casa de Contratación,intemeiatä in 1503, dupd modelul Casei da India din Lisabona.La Inceput Casa de Contratación a fost o societate particularäde negustori, la care guvernul a fäcut apel pentru organizareacomertului transoceanic. Reorganizatd prin ordonantele din1534 si 1543, a devenit un adevärat minister al Comertului, caresupraveghea aplicarea legilor relative la comertul cu America,inregistra iesirea i intrarea cordbiilor i judeca diferendele intrecomercianti. Casa fixa data plecdrii flotelor, navlul, tonajul i desti-natia coräbiilor. Organizarea i administratia Casei se complicardastfel incat ajunse sä monopolizeze intregul comert colonial.

Pentru inlesnirea controlului, traficul transatlantic a fost con-centrat la Sevilla. In 1529, Carol Quintul autorizä alte sapteporturi din Atlantic si douä din Mediterand sä trimità cordbiiIn America, dar la intoarcere toate trebuiau sà tread, pfin Sevilla.In America, licenta de a imbarca i debarca marfuri a fost rezer-van', In afard de Havana, porturflor Vera-Cruz (pentru Mexic),Nombre de Dios (pentru Columbia si Venezuela), Panama siCallao (pentru tärile de pe malul Pacificului).

Casa de Contratación organiza cloud flote pe an, compusedin cel putin 10 vase de comert i un bastiment de räzboiu. Primaflotä pleca in Martie spre Mexic, a doua In Noemvrie pentru Pa-nama. La intoarcere, cele douà flote se uneau In Anti lle si se

www.digibuc.ro

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE SI INCEPUTUL EXPANSIUNU EUROPENE 149

intorceau impreuna pentru a se a/Ara mai u§or impotriva piratilorenglezi, francezi 0 olandezi, care le /Andean pentru a le pradaincarcatura de metale pretioase.

Numärul corabiilor care compuneau cele cloud flote a crescutnecontenit pana la sfarsitul secolului al XVI-lea, cand a atinscifra de 100-120. Tonajul maxim n'a trecut de 9.000 tone.Fireste, aceste cifre nu reprezinta volumul total al comertuluicu Indii le Occidentale. In afara de corabiile izolate care faceaucomert pe riscul lor, contrabanda a luat proportii atat de con-siderabile bleat, la sfarsitul secolului al XVI-lea, intrecea comertuloficial.

Comertul cu coloniile era foarte variat. Spania exporta arti-cole alimentare (vin 0 untdelemn), stofe, metale (arama si mercur),instrumente si arme de fier, mobile, articole de lux si sclavi negri.Coloniile exportau metale pretioase, apoi : zahdr, bumbac, cacao,tutun, lemn de pret, materii colorante. Locul cel mai insemnat

il ocupa insa metalele, mai ales argintul.In primii sasezeci de ani ai colonizarii, cantitatea de aur i de

argint importata din America a fost evaluatä la circa 30.000kg de argint, fata de 59.000 kg. produse in Europa. Cantitatea deaur era de 1.500 kg. pe an pentru Europa, 3.260 kg. pentru Americasi 2.400 pentru Africa. Productia americana n'a sporit deci inmasura considerabila stocuI de metale pretioase aI Europei.

0 schimbare radicala se produce abia incepand cu anul 1545,cand se descopera minele de argint dela Potosi, in partea septen-trionala a Perului. In timp ce productia europeana se mentine,in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, in jurul cifrei de 60.000kg. de argint, media americana atinge intre 1545-1560 cifra de311.000 kg. pe an pentru a se ridica intre 1581-1620 la 420.000

www.digibuc.ro


kg. In ace1a0 timp, productia anualä de aur se fixeazd in jurulcifrei de 4.000 kg., pe când Europa nu mai da deck 1.000 kg. pe an.

Productia masivd de argint rdstoarnd echilibrul dintre metale.Aurul, care, in 1545, era de 1Q,75 ori mai scump deck argintul,ajunge la sfar0tu1 secolului, de 15 ori mai scump. Urmarea afost urcarea bruscd a preturior, care incepe sä se resimtd la mij-locul secolului.

Aducerea unor mari cantiati de metale pretioase a permislui Carol Quintul, mai ales dupd descoperirea minelor dela Potosi,sä acopere deficitul bugetelor sale anuale, sà sustina cheltuie-lile rdzboaielor 0 ale Curtii i sà gajeze imprumuturi urgente.Dar efeaul asupra economiei spaniole a fost dezastruos.

Descoperirile geografice n'au schimbat structura economicäa Spaniei. Incercarea lui Ferdinand Catolicul de a crea o indu-strie spaniolä n'a dat decât rezultate partiale. Industria textilä

metalurgica din Sevilla, Toledo §i Valencia nu era destul dedesvoltatd pentru a libera Spania de produsele strdine. Spaniaa rdmas o tarä exportatoare de materii prime, in deosebi de rand0 de metale. Pentru a alimenta comertul säu cu coloniile, a tre-buit sá fcä apel la industriile strdine. Astfel cantitatea conside-rabild de metale pretioase adusd anual din America a fost risi-pità folos pentru economia Spaniei. Partea negustorilortrecea granita pentru a pläti märfurile pe care industria spaniolànu era in stare A, le producd; iar a cincea parte el quintodin productia de metale pretioase, care revenea regelui, era scon-tatd de mai inainte la bancherii germani i italieni. Adesea trans-portul de aur nici nu ajungea sä atingd pämântul Spaniei i eyadeja expediat in Italia, Germania 0 Flandra.

Ambasadorul venetian Francesco Vandramin a calculat in1595, cA din 260 milioane de duçati ajun§i. in Spania, n'au rdmas,

www.digibuc.ro

IDESCOPERIRILE GEOGRAPICE $1 INCEPUTUL EXPANSIUNI1 EUROPENE 151

sub forma de moneta i argintarie, decht 56 milioane. Cumspunea un proverb spaniol, aurul american a cazut asupra Spa-niei ca ploaia pe acoper4, pentru a se scurge repede mai departe.Exemplul Spaniei dovede§te cà nu aurul, ci munca e adevaratulizvor de bogatie al unei Id&

VII. URMARILE DESCOPERIRILOR GEOGRAFICE

Descoperirile geografice, noutatea i abundenta produselorimportate In Europa, afluxul unor mari cantitati de metale pre-tioase i inceputul expansiunii coloniale, au avut repercusiuniadânci 0 multiple asupra desvoltarii statelor europene.

Descoperirile geografice au largit considerabil domeniul co-mercial, limitat pang in secolul al XV-lea, la relatifle Europeicu Shia i Egiptul. Circumnavigatia Africei permite Europenilorsä se aprovizioneze direct in « tara aromatelor » i sa pastrezepentru dan0i tot beneficiul acestui comert. Rezultatul e cre§tereavolumului afacerflor i scaderea brusca a preturilor. O singuracorabie portugheza de 500-600 tone cuprindea mai multd marfàdecal o caravana intreaga i marfa, venind direct, se vinde laLisabona de 3-5 ori mai eftin ca la Venetia. Aromatele i colo-nialele incep sà devie articole de consumatie curenta.

Descoperirile geografice au deplasat Cale i centrele comer-ciale. In locul Mediteranei i Balticei, mari inchise, Atlanticuldevine centrul comercial al lumii. Prile de pe litoralul oceanului,Portugalia, Spania, Franta, Anglia devin principalele puteri eco-nomice i comerciale. Venetia e silita sa se margineasca la co-mertul cu Imperiul otoman, iar Hansa germana pierde supre-matia Balticei 0 se disolvd.

Descoperirile geografice revela Europei posibilitatile economiceale Americei. Dupa perioada de cueerire, Spaniolii Incep sA puni

www.digibuc.ro

152 RENA5TEREA 1 REFORMA

In valoare solul coloniilor br, aclimatizeazd plantele (graul,orzul, orezul, trestia de zahdr, portocalii, làmâii, vita de vie,mdslinii) i animalele (calul, asinul, boul, capra i oaia) necuno-scute In Lumea Noud, i trimit agricultori i muncitori expertiin arta irigatiei. Ei rdspândesc In Europa plantele specifice aleAmericei: tutunul, porumbul i cartofii. Colonizarea spaniold afdcut din America centrul de aprovizionare cu alimente i cumaterii prime al lumii i debu§eul ideal pentru thrile suprapopu-late ale Europei. Oceanul Atlantic a devenit axa comerciald alumii.

In sfdr0t, descoperirile geografice au risipit iluzia cosmo-goniei medievale i, revelând omenirii mdsura exacta a globuluipdmântesc, « i-a permis, ca In limitele spatiului pdmântesc bi-ruit, sà recunoascd cu mândrie i curaj propria sa mdrire ».

www.digibuc.ro

CAPITOLUL V

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUPRA ITALIEISI FORMAREA SISTEMULUI POLITIC EUROPEAN

(1494-1559)

Cu expeditia lui Carol al VIII-lea incepe o noud perioadd inistoria politicd a Europei. In cursul acestei perioade, dela 1494 pandla 1559, se constitue sistemul politic european ; de atunci se poatevorbi de o Europa'. Intrarea Francezilor in Italia determind inter-ventia Spaniei, Germaniei, Angliei 0 a Turciei i provoacd primulconflict international. Spania 0 Germania contestd Frantei supre-matia asupra Italiei i, in vârtejul luptei, fiecare din puterile anta-goniste cautd sáji asigure concursul altor state. Italia nu devinenumai câmpul de luptd, ci i câmpul de experientd al diplomatieieuropene. Combinatifle diplomatice, procedeele de propaganda 0mijloacele financiare de luptd, aplicate de mult in Italia, sunttranspuse acum pe terenul diplomatiei internationale. Ideea echi-librului, care va avea o soartd w de strdlucità in politica euro-peand, fusese aplicatá cu succes in domeniul politicei italiene.

Conffictul pentru suprematia asupra Italiei se va complicaprin lupta intre Habsburgi 0 Valois pentru mo§tenirea lui CarolTemerarul 0, sub Carol Quintul, va lua proportfile unei luptepentru egemonia universall Dar, cu toatd ldrgirea conffictului,

www.digibuc.ro

154 RENATIEREA I REFORMA

obiectivul principal al luptei rAmâne cucerirea suprematiei asupraItaliei. Malik bAtAlii ale timpului sunt Ravenna, Marignan,Pavia, Roma. De aceea se poate spune &A, pAnd in 1559, rdzboaieleeuropene sunt « rAzboaie italiene ».

In cursul acestei perioade se produc evenimente mai adâncimai durabile deck « rAiboaiele italiene », ca de pildA descope-

irile geografice, colonizarea europeanA i deplasarea cAilor co-merciale. Dar consecintele acestor fapte nu se vor produce deck'mai târziu i insemnAtatea lor scapd contemporanilor. Problemacare, timp de sase decenii, preocupä cercurile diplomatice i opiniapublicd europeand e problema italianA.

I. EXPEDITIA LUI CAROL AL VIII-LEA

Rázboaiele italiene sunt considerate de istoricii francezi carAzboaie de magnificentd », care au deviat politica francezA

dela scopurile ei nationale 1Argirea granitelor pAni la Rinsi la Alpi i-au istovit fortele in luptele sterile de dincolode Alpi.

Impotriva acestei conceptii s'a ridicat in 1885 ducele de Chaul-nes, care a sustinut cà expeditia lui Carol al VIII-lea a fost « o

necesitate nationald », consecinta inevitabild i de altfel avan-tajoasd a politicei lui Ludovic al XI-lea, un episod al miscdriicare, dela Cruciate, impingea Occidentul spre Orient.

Teza ducelui de Chaulnes a determinat o vastd opera de cer-cetare in arhivele Italiei si ale Frantei, care a lArgit considerabilcunostintele noastre despre aceastd epoch', dar n'a confirmatideile ducelui de Chaulnes. Expeditia lui Carol al VIII-lea a putut fipregkità, dar nu determinatA, de politica predecesorilor sAi. « Eprofund inexact sá considerbl invazia lui ÇaT91 a yllmea cp, wit

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUPRA ITALTEI 166

rezultat necesar al domniilor anterioare », scrie Joseph Calmette,cel mai bun cunosator al epocii lui Ludovic al XI-lea. Cu toateincercdrile de reabilitare, rdzboaiele italiene rdmân « o aventurd »,care a abdtut pentru sasezeci de ani politica francezd dela scopurileei firesti.

Dintre toate aventurile care se ofereau nobilimii franceze,expeditia In Italia era cea mai ispititoare. Perspectiva unei caval-cade dealungul celei mai bogate si mai civilizate tdri de atunciexercita o puternicd atractie asupra unei nobilimi, care, dupddomnia burghezd a lui Ludovic al XI-lea, « se plictisea de moarte »,fiindcd rdzboiul ran-lase singura ei indeletnicire. Revolta nobiliard,la Guerre folle, care a turburat minoritatea lui Carol al VIII-leafu un avertisment. Carol al VIII-lea era Instiintat cá, dacd vrea sadomneascd, trebue sä dea satisfactie nevoii de aventurd a nobililorsau, sprijinit de burghezie, sà reprime cu asprime neastampdrillnobililor. Carol al VIII-lea, slab,.desechilibrat, s'a ldsat sedus « defumurile si de gloriile Italiei ».

Politica statelor italiene ar fi inldturat, dacd ar mai fi fostnevoie, ultimele scrupule ale regelui Frantei. Laurentiu cel Mdret,care stabilise un echilibru Intre ambitiile statelor italiene, muriseIn 1492. Puternicul regent al Milanului, Ludovic Maurul, dorindsd uzurpe tronul nepotului sdu Giovan-Galeazzo Sforza, cdsd-torit cu Isabella de Aragon, fiica ducelui de Calabria, se uni cusupusii nemultumiti ai regelui Neapolului, i solicia interventiaFrantei. Bancherii florentini stabiliti la Lyon oferird subsidiiînsemnate pentru rdsturnarea domniei Medicior din Florenta. Ad-versarii lui Alexandru al VI-lea Borgia cereau convocarea unui con-ciliu care a depund pe « papa simoniac » i interventia unei armatefranc= care sa-1 alunge din Roma. Toate nemultumirile a§teptau

www.digibuc.ro

156 RENAFTEREA SI REFORMA

mântuire dela regele Frantei. Girolamo Savonarola, supe-riorul mândstirii San Marco din Florenta, vestea sosirea unorarmate strdine conduse de un nou Cirus ca sà izbdveascd Italiade pdcatele ei.

Aceste solicitdri rdspândird in cercurile franceze credinta cdexpeditia in Italia nu va fi deck un maq triumfal. O singurdindoiald turbura certitudinea succesului : atitudinea celorlalteputeri europene. Guvemul francez îi dddea seama cà interventiasa va transforma chestiunea italiand inteo chestiune europeand,0 de aceea a cdutat asigure libertatea de actiune pldtindregelui Angliei suma, colosald pentru vremea aceea, de 745.000scuzi de aur (tratatul dela Etaples, 3 Nov. 1492), renuntând Infavoarea regilor catolici la Roussillon 0 la Cerdagne (tratatulde la Barcelona, 19 Ianuarie 1493) 0 cedând lui MaximilianArtois, Charolais i Franche-Comté (tratatul dela Senlis, 23 Mai1493).

In sfârsit, guvernul francez constituit o bazd solidd deactiune in Italia, incheind, la 5 Mai 1492, un tratat de aliantd cuMilanul, prin care Franta îi asigurd concursul maritim al Ge-novei, infeudate Milanului in 1490.

Pregatirile militare incepurd In Ianuarie 1494. Primele actede du0ndnie fdti§e au fost concedierea ambasadorilor napolitani

alungarea bancherilor mediceeni din Lyon. Apoi ducele deOrlians plecd, in fruntea unui corp de armatd, in Italia, sd ocupelitoralul Genovei i sd stabileascd comunicatia pe mare biteFranta i Neapol. Carol al VIII-lea pdrdsi Lyonul, unde se fdcuseconcentrarea trupelor, 0, la 27 Iulie 1494, se indreptd spre Alpi,In fruntea unei armate. de 30.000 de oameni. Cavaleria grea for-matd de nobili francezi, infanteria formatd din 8.000 Elvetieni

www.digibuc.ro

LUiqA PÉNtRU StJPREMAtiA A§UMilt 1TALIII it/

0 din 20.000 Bretoni i Gasconi, i artileria compusd din 140tunuri grele i o multime de tunuri moare, constituiau cea maibund armatd din vremea aceea.

Scopul expeditiei era cucerirea Neapolului. Dei regele luasela Lyon titlul de « rege al Siciliei 0 al Ierusalimului », in procla-matiile guvernului francez 'nu se vorbe§te decât de Neapol.Proiectele de cruciatd ajunserd o temd de propagandd in carenimeni nu mai credea, iar cucerirea Siciliei era in contradictiecu tratatul dela Barcelona si ar fi determinat in mod automatinterventia Spaniei, care nu putea trdi fdrd grânele Siciliei.

Pretentiile lui Carol al VIII-lea asupra Neapolului se intemeiaupe testamentul ultirnului descendent al casei de Anjou, Charles duMaine, care läsase lui Ludovic al XI-lea drepturile sale asupra Nea-polului, cucerit in secolul al XIII-lea de Carol de Anjou. Drepturileacestea erau mai mult decât contestabile, dar esentialul era cdse putea da expeditiei o aparentd de legitimitate.

Principala armatd francezd trecu Alpii la inceputul lui Sep-temvrie i, fail sà intâmpine vreo rezistentd., strAbdtu Italiadela Alpi pând la Neapol. Ludovic Maurul a venit la Pavia intruintâmpinarea regelui prea crestin ; Florenta §i Roma 0-au des-chis larg portile, §i. Francezii in mar§ul lor triumfal n'au avut altdgrird decât sd Insemne cu cretA portile caselor in care aveau sAfie gAzduiti. Piero de' Medici pdrdsi Florenta inainte de sosirearegelui, iar Alexandru al VI-lea Borgia indepdrtd el insu§i armatanapolitand, care venise 'And* la Roma sA taie drumul ndvdlitorilorLa 22 Februarie 1495, Carol VIII i§i fdcu intrarea solemnd inNeap ol.

Francezii au fost primiti ca salvatori de Pisani, de Florentini,de Colonna, de toti adversarii papei §i ai Medicilor. Dar in curând

www.digibuc.ro

1'68 iiENA$;IEREA $1 ItttORMA

Savonarola insusi a trebuit sa se convinga ca o armatd de mer-cenari, pe care Brantôme o descrie ca « inspaimântatoare la vedere,plind de oameni buni de spânzurat, de clienti ai justitiei si de in-divizi infierati pe umar cu semnul crinului » nu este o ceata dearhangheli coborita pe pamânt sA curete biserica lui Cristos dedesfrAu, de lacomie si de nedreptati.

Succesul fulgerdtor al expeditiei ardta superioritatea milliarda Frantei i primejdia egemoniei franceze. Spania amenintaain posesiunea Siciliei, Maximilian I nelinistit de soarta TArilorde Jos, papa, Venetia si Milanul se unit% Inteo Egg semnatdla Venetia (24 Martie 1495). Liga, incheiata pentru alungareaFrancezilor din Italia, constitne prima coalitie contra Franteiprima aplicare in domeniul international a principiului echili-brului.

Indignarea de care fu cuprins guvernul francez, la aflareaacestei vesti, dovedeste naivitatea i nepregAtirea diplomaticA aconducdtorilor Frantei. In ceea ce priveste diplomatia, Franceziierau inferiori nu numai Italienior, ci i Habsburgior, care aveauexcelente servicii de informatie. Amenintat sd fie izolat de Franta,Carol al VIII-lea luà calea intoarcerii inainte ca Liga sa fi mobilizatforte suficiente. Armata franceza izbuti sa tread. defileurile Ape-ninilor, en toata artileria sa, dar la Fornovo se izbi de armata

care incerca sA-i taie retragerea. A fost nevoie de toatafuria francese, cum spuneau Italienii, pentruca armata sd-si des-chida drum spre Franta (Julie 1495). Ultimele resturi ale armateifranceze au capitulat in 1496, si Neapolul a fost ocupat de regeleSpaniei. Adevaratul castigator al primei campanii italiene a fostFerdinand Catolicul. Carol al se pregdtea sa reia lupta,and muri, pe neasteptate, de urmdrile unui accident (8

Aprilie 1498).

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPRÉMATIA ASUPRA dALiI 19

Expeditia lui Carol al VIII-lea dovedise cà Neapolul nu putea fipästrat M.A. Milano. Recucerirea Neapolului, la care nici noul regeLudovic al XII-lea (1498-1515) nu voia sà renunte, trebuia säinceapd cu ocuparea Milanului. Franta 0-ar fi asigurat astfelcomunicarea i pe uscat i pe mare, intrucat cine avea Milanul,avea 0 Genova, cea mai mare putere maritimg din Mediteranaoccidentald.

Ludovic al XII-lea lud deci titlul de rege al Frantei si duce alMilanului. Pretentiile lui se întemeiau pe faptul cà bunica sa, Va-lentina Visconti, fusese fiiica ducelui de Milano, Giovan-GaleazzoVisconti. Drepturile lui asupra Milanului nu erau mai sigure cleatale lui Carol al VIII-lea asupra Neapolului, dar esentialul era carevendicarea Milanului sà poatd fi intemeiata pe un titlu de drept.

Campania militarä fu precedatd de o campanie diplomaticlprin care Milanul fu izolat. Guvernul francez obtinu neutrali-tatea Angliei, Spaniei 0 a papei, i incheie cu Venetia un tratatde impdrtire a Lombardiei. Cantoanele elvetiene, de0 n'aveauniciun interes ca stapanirea francezà s/ se intindà asupra Mila-nului, jurard Frantei aliantd pe zece ani. Maximilian I rämâneaostil, dar diplomatia francezd i-a neutralizat actiunea obtinânddela Filip cel Frumos neutralitatea 'prior de Jos 0 a Comi-tatului Liber (Franche Comté).

Astfel iSregAtitä, expeditia n'a fost deck o plimbare militarä.Armata francezd trecu Alpii In Iu lie 1499 0, In doudzeci de zile,cuceri toatä Lombardia. Dar Ludovic Maurul, refugiat in Ger-mania, se Intoarse i, cu ajutorul lui Maximilian 0. al Elvetienilor,recuceri Milanul (Martie 1500). A fost nevoie de o noud campanie,pentru care guvernul francez mobilizä noui trupe elvetiene i oartilerie considerabild. Ludovic Maurul nu era In stare sd luptecu noua armata, mai ales c5, mercenarii sAi elvetieni refuzard sd

www.digibuc.ro

160 RENMTEREA SI REFORMA

lupte impotriva compatriotilor Mr din tabdra francezd. La Novarafu fdcut prizonier i dus in Franta, unde muri obscur, in 1508.

Ducatul Milanului fu alipit la Franta, afard de Cremona §i.de Ghiara d'Adda ocupate de Venetieni 0 de Bellinzona cedatd.EIvetieniIor. tin senat, organizat dupd modelul Parlamentuluidin Paris §i. compus In majoritate din Francezi, supraveghea ad-ministratia, forma o curte superioard de justitie i confirma sauinvalida decretele regale referitoare la Milan. Regele era reprezentatprinteun guvernator militar i printr 'un guvernator civil. Regimulacesta avea sá dureze pând in 1512.

Staphn pe trecdtorile Alpior, i dispunând de o bazà 'lava%deoarece Genova cdzuse in mâinile sale odatd cu Milanul, Ludovical XII-lea era' inteo situatie mult mai build decât Carol al VIII-leapentru a cuceri Neapolul. Dar experienta din 1495 dovedise cà armatafrancezd nu poate apära Neapolulimpotriva unei armate spaniole ve-nind din Sicilia. Deaceea, Ludovic al XII-lea propus6 lui Ferdinandimpartirea regatului. Prin tratatul dela Grenada, din 11 Noem-vrie 1500, Franta i§i rezervd Neapolul, Terra di Lavoro §i. Abruzzi,

läsä Spaniei partea de sud a regatului, adicd Apulia §i Calabria.Regele Neapolului, Frederic al II-lea, incapabil sä opund rezis-

tentd armatelor franco-spaniole, capituld, la 1 August 1501, 0 fucondus in Franta, unde muri trei ani mai târziu. Fiul Om Ferdi-nand fu luat ostatec de Spanioli i dus in Spania, unde muri fdrdmo§tenitori, in 1559. A§a se stinse dinastia bastardd a Arago-nezilor.

Cum era u§or de prevdzut, cei .d9i aliati se certard pentruimpdrtirea präzii. Dupd o serie de bdalii mdrunte, Spanioliiocupard Neapolul i silirä pe Francezi sd se imbarce pentruGenova (1504). NeapOlul fu transformat, pentru cloud secole,in posesiune spaniold, cu titlul de vice-regat, ca §i Sicilia.

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUPRA ITALIEI 161

Aceste räzboaie trezira in sufletul Italienilor o puternicl uràcontra « barbarilor » care le cotropiserä tam. Papa Iu liu al II-lea(1503-1513) se facu ecoul acestor resentimente. El visa sa facddin Statul papal o mare putere i sa-si intindä stdpânirea asupraItaliei, « liberatá de barbari ». In scopul acesta se impacd cu Ve-netia, impotriva cdreia organizase « Liga dela' Cambrai », i calledsà grupeze statele italiene contra Frantei. Cu ajutorul Cardina-lului de Sion, Matei Schinner, impiedecä recrutarea trupelor elve-tiene pentru Franta. Apoi, pentru a câ§tiga alianta Spaniei contraFrantei, recunoa5te stapanirea spaniolà asupra Neapolului (3 Iu lie1510). La 4 Octomvrie 1511, papa semnd cu Venetia i cu SpaniaLiga Sfântd, la care, in Noemvrie, aderä §i Anglia.

Armata francezä, comandatd de Gaston de Foix, un tândrgeneral de 22 de ani, care avea sd se reveleze strateg de geniu, fuatacatd dinspre nord de Elvetieni, dinspre est de Venetieni i dinspresud de Spanioli. In Ianuarie 1512, armata hispano-papald incepuasediul Boloniei. Gaston de Foix, p6alsi Milanul §i, la 5 Februarie,eliberà Bo Ionia. Apoi, grand ca. Venetienii au patruns in Brescia,se intoarse spre nord §i, dupa ce risipi armata venetianä intreMincio i Adige, luâ. Brescia cu asalt (19 Februarie 1512). Intretimp, Spaniolii se concentraserä in apropiere de Ravenna. Gastonde Foix Ii atacd, in ziva de Pa§ti (11 Aprilie 1512) i c4tigâ, ceamai sângeroasä batalie din câte se vdzuserd panä atunci : 10-15.000oameni au rämas pe câmpul de Halle, printre care §i generalulvictorios. Prin rapiditatea manevrelor sale, prin utilizarea ratio-nald a fortelor, prin aprecierea justä a timpului i prin intuitiaprecisa a strategiei i a tacticei, Gaston de Foix prevesti rdzboiulde miKare al epocii moderne.

Urma§ii säi nu §tiurä sa exploateze situatia i in a.-teva saptämâni Lombardia fu pierdutä, Genova se revoltd,

www.digibuc.ro

162 RENAFIEREA $1' REFORMA

Medicii se intoarserd la Florenta. Papa fu salutat ca liberatoral Italiei.

Moartea lui Iuliu al II-lea, In Februarie 1513, nu opri ofensivacontra Frantei. Noul papd Leon al X-lea (1513-1521), unMedici, rdmase credincios Ligii sfinte, care hotäri sd muterdzboiul in Franta. Englezii debarcd la Calais, impr4tie, cu aju-torul lui Maximilian, armata francezd la Guinegatte i ocupdThérouane i Tournais. In acelmi timp, Elvetienii pätrund inBurgundia i atacd Dijonul. Guvernul francez e silt sd le cum-pere retragerea cu bani i sà renunte la toate cuceririle sale dinItalia. Ceila lti adversari sunt dezarmati prin negocieri. Primejdiatrecu si Ludovic al XII-lea ldsd urmaplui sdu Francisc I(1515-1547) regatul impdcat cu toti vecinii

Francisc I recuceri, printr'o singurd loviturd, Milanul. Ocolindpozitiile Elvetienilor care pdzeau trecdtorile Alpilor, armata îitäie printre stânci un drum considerat ca inaccesibil i coborifar/ de veste in §esul Lombardiei. Elvetienii surprin0 se concen-trard la Marignano, intre Lodi 0 Milano, unde, dupá o luptdde cloud zile, Francezii c4tigard o victorie decisivá (13-14 Sep-temvrie 1515).

Sapdnirea francezd asupra Lombardiei i Genovei fu resta-bilitd i consolidatd printr'o serie de tratate incheiate cu Papa, cuElvetienii i cu Spania. La 16 Decemvrie 1516, Leon al X-lea semndcu Francisc I concordatul dela Bo Ionia, care rasa la discretia regeluinumirea inaltilor demnitari ai bisericii franceze. Tratatul delaFreiburg sau <4Pacea perpetud », Incheiatä de reprezentantiiFrantei cu cele treisprezece cantoane, rezerva Frantei i aliatilorei dreptul de a recrutá mercenari in Elvetia (29 Noemvrie 1516).In sfdr0t, moartea lui Ferdinand Catolicul (23 Ian. 1516) inlesni

www.digibuc.ro


guvernului francez lichidarea tuturor diferendelor sale cu Spania(Tratatul dela Noyon, August 1516). Prima fazd a rdzboaieloritaliene se incheie cu victoria Frantei. Alegerea regelui Spaniei§i mo§tenitorului Tärilor de Jos la trohul imperial rdsturndinsd, in câtiva ani, situatia in favoarea Habsburgilor.

II. SUPREMATIA HABSBURGILOR

Cdskoria lui Maximilian cu Maria de Burgundia, mo§teni-toarea lui Carol Temerarul (1477), a fäcut din Habsburgi dina-stia cea mai bogatd din Europa. Cdsdtoria fiului lor Fi lip celFrumos cu Ioana, mo§tenitoarea regilor catolici, a pregdtit unireacoroanei spaniole cu posesiunile Habsburgior. Cum Flip celFrumos a murit in 1506, fiul sdu Carol viitorul Carol Quintula mWenit, la moartea lui Ferdinand Cato licul, in 1516, coroanaSpaniei. La moartea bunicului sdu Maximilian I, regele catolic,Don Carlos avea sd fie ales impärat al Germaniei.

Maximilian I a pregtit alegerea Ina. din 1517. Dar lucrurilen'au mers ap de u§or, cum s'Wepta. Pe lângd nepotul sdu, s'auivit alti doi candidati, Francisc I, regele Frantei §i Frederic celIntelept, electorul Saxei. In fata acestei competitii, electorii §i-au pusvotul la licitatie. Izbânda lui Don Carlos se datore§te organizdriisuperioare a bAncilor germane. Fuggerii §i Welserii nu numaia au pus la dispozitia Habsburgilor suma colosald de 850.000fiorini, in hârtii de valoare pldtibile dupci alegerea candidatuluilor, dar, prin legdturile lor financiare cu agentii din Anversa aibancherilor florentini §i genovezi, au §i. tdiat orice credit regeluiFrantei. Astfel, la 28 Iunie 1519, Carol I al Spaniei a devenitCarol Quintul.

Noul impärat reprezenta el singur # o coalitie ». Dela buniculsäu patern, Maximilian, mo§tenise domeniile ereditare ale

I Is

www.digibuc.ro

164 RENAVEREA I REFORMA

Habsburgilor (Austria, Stiria, Carintia i Carniolia); dela bunicasa, Maria de Burgundia, 'Tad le de Jos si Franche Comté ; dela bu-nicii sài materni, Ferdinand si Isabella, Spania, cu dependenteleei din Italia (Sardinia, Sicilia, Regatul napolitan) i colordiledin America ; in urma alegerii sale ca impärat, el dobandea Ger-mania si pretentiile la egemonia universala legate de coroanaimperiald ; in sfarsit, prin alegerea fratelui sau Ferdinand ca regeal Boemiei si al Ungariei, influenta lui Carol Quintul s'a intins

asupra acestor taxi. Puterea noului imparat constituia o pri-mejdie pentru independenta statelor mici i mijlocii i o directaamenintare pentru situatia politicd a Frantei.

Pentru a restabili echilibrul, puterile amenintate s'au unit.In toate aceste coalitii, Franta a jucat un rol covarsitor fiindstatul cel mai puternic i, prin pozitia sa, cel mai direct amenintatde puterea excesivd. a Habsburgilor.

A trebuit insà timp pentru ca puterile amenintate sa inteleagaea interesul lor era de a se strange in jurul Frantei. Amenintatde miscarea lutherand, Leon al X-lea incheie cu impdratul un pactpentru recucerirea Milanului i Genovei, indispensabile Spanieipentru a comunica direct cu Germania si pentru consolidastapanirea asupra Italiei. Statul papal avea sa primeasca Parma,Piacenza si Ferrara. Incercarea lui Francisc I de a castiga, laintrevederea dela Guines, alianta lui Enric al VIII-lea n'a dat rezul-tatele dorite. Putin dupd intrevederea sa cu regele Frantei, Enric alVIII-lea incheie cu imparatul Germaniei un tratat secret contraFrantei.

Cu tot insuccesul campaniei sale diplomatice, Francisc I n'apregetat sä deschida ostilitàile in Flandra, in Italia si la graniiaSpaniei. Robert de la Marck, duce de Bouillon, vasal imperialtrecut in serviciul Frantei, ataca Luxemburgul (Februarie 1521).

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUPRA ITALLEI 166

In acelasi timp, Henri d'Albret, regele Navarrei, In fruntea uneiarmate franceze, incercd sd recucereascd partea din Navarra pier-dutd in 1512. Amândoud incercdrile, care indicau o ldrgire consi-derabilà a teatrului operatiilor, se terminard cu infrângerea alia-tilor Frantei. Carol Quintul ocupa Tournai i o alipi la Tdrilede jos. Franta pierdea astfel o pozitie care-i permitea sà amenintedeopotrivd Flandra si Hainaut. In Italia, armata hispano-ponti-ficalä nimiceste la Bicocca (rang Monza) armata elvetianasileste pe Francezi sd. evacueze Milanul (1522). Roadele victorieidela Marignano erau pierdute odatd cu reputatia militard a in-fanteriei elvetiene.

Franta fu din nou redusd, ca in 1513, la apdrarea propriilorsale granite. In Septemvrie 1523, Spaniolii cucerird Fuenterrabia

amenintard Bayonne. In nord, Anglo-Imperialii inaintard pandaproape de Compiègne. Iar In sud, Imperialii comandati de duceleCharles de Bourbon, trecut la 'inamic, si de marchizul de Pescara,invadard Provensa i asediard Marsilia. Dar orasul rezistdla apropierea armatelor franceze de ajutor, Imperialii ridicardasediul si se intoarserd In Italia. Franta s'a dovedit ireduc-

Cu trupele concentrate pentru apdrarea Marsiliei, Francisc Iurmdri armata imperiald i reocupd cea mai mare parte a Duca-tului milanez. Numai câteva ceati, printre care si Pavia, mai rAma-sera In mâna Imperialilor. La sfârsitul lui Octomvrie 1524, armatafrancezd incepu asediul Paviei, dar cetatea rezistd patru lunide zile, pând ce Carol Quintul putu trimite trupe de intdrire.Prinsd intre cetate i intre armata de ajutor, armata francezd fubdtutä i regele însui azu prizonier (24 Februarie 1525). Intr'olungd scrisoare adresatd mamei sale, Francisc I descrise bdalia

incheie cu cuvintele: « De toutes choses ne m'est resté que

www.digibuc.ro


l'honneur et la vie qui est suave », din care legenda a facut :« Tout est perdu, fors l'honneur ».

Bätalia dela Pavia a consacrat superioritatea infanteriei spa-niole. In luptele cu Maurii, Spaniolii formaserd o cSvalerie woard,inarmatä cu suliti, neintrecutà in manevre repezi i in actiunide recunoa0ere, dar incapabila de a se mäsura cu cavaleria greafrancezd. « Marele cäpitan » Gonzalo de Cordova constitui dinSpanioli o infanterie nationald, organizatä dupa modelul compa-niilor elvetiene. Unitatea tacticd era batalionul de cinci sute deoameni, dintre care cloud sute, inarmati cu suliti lungi, erauarzati in fata ; alti cloud sute erau inarmati cu säbii i cusuliti de asvârlit ; in sfar0t o sutd de pu§ca0 mobifi aveaumisiunea sä umple golurile formate intre rânduri de accidenteleterenului. Fiecare batalion inainta in rânduri strânse, cu suliteleintinse, ca o cetate mirätoare de otel. Prin aceastä organizare,infanteria spaniold a devenit, pentru o sutä cincizeci de ani,prima din Europa. Dezastrul dela Pavia a asigurat definitivImperialilor stapânirea asupra Milanului 0 a schimbat radicalsituatia internationald.

Francisc I fu condus in Spania i internat la Madrid, unde,dupa un an de captivitate aspra, fu silit sä semneze tratatul delaMadrid (Ian. 1526). Francisc I renunta la toate drepturile saleasupra Italiei 0 la suzeranitatea sa asupra Flandrei ; ceda impa-ratului Burgundia i, drept garantie pentru executarea tratatului,rasa ca ogtatici pe cei doi ffi mai mari ai sai. Pus in libertate, Fran-cisc I a refuzat sa execute « un tratat care Ii fusese smuls cu sfia ».Statele Burgundiei, intrunite la indemnul guvernului francez, con-testarà regelui dreptul. de a instrdina o provincie Ma' voia eideclararà el vor « sa rämänä sub ascultarea coroanei franceze §i

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUPRA ITALTEI 167

!iu a imparatului ». Aceasta declaratie constitue prima afirmareprincipiului de libera determinare a popoarelor.

Consecintele dezastrului dela Pavia alarmara toate popoareleOropene. State le italiene se grupara in jurul Venetiei i Papei

la 22 Mai 1526, incheiara cu Franta Liga dela Cognac, cu scopulilyarturisit de a libera pe Francisc I de obligatiile tratatului delaMadrid, in realitate pentru a cuceri independenta Italiei. Enrical \VIII-lea, care de asemenea rupsese relatiile cu Imparatul, fu pro-clrnat protectorul Ligii. Francezii Incercara, inca de atunci,completeze frontul antihabsburgic printr'o intelegere cu Turcii, darincercarea era inca prematura i n'avea sä izbuteasca decât zeceani mai târziu.

Francisc I, devenit prudent dupa experienta dela Pavia, n'atrimis in Italia decal trupe neinsemnate si a läsat aliatilor saltot greul luptei. Armata italianä a atacat garnizoanele spanioledin Lombardia, dar a procedat atât de Incet, incât imparatul aavut timpul sa trimita in Italia, sub comanda lui Georg Frundsberg,o armata de Lutherani fanatici care au batut armata aliata si auinaintat pâna la Roma. Speriat, Clemente al VII-lea (1523-1534)

semna un armistitiu cu trimisul impdratului, dar armata imperialanu tinu seama de el si, la 6 Mai 1n7, ocupa Roma. Timp de cloudluni, bandele germane, spaniole i italiene macelarira populatia,jefuira casele i bisericele, necinstira femeile i distrusera o mul-time de opere de arta. Jaful nu inceta deck când izbucni ciuma.Papa, refugiat In Castel Sant'Angelo, fu silit sa pldteasca o maredesbagubire de razboiu i sà cedeze Imperialilor Parma si Piacenza.

Acest sacco di Roma (jefuirea Romei) umplu de revolta cre-stinatatea. Francisc I trimise, in 1528, o noua armata in Italia,care recuceri Lombardia si impresura Neapolul pe mare si peusçat, Orasul, pe punctul de a capitula in Iu lie, fu salvat de

www.digibuc.ro

168 RENA$TEREA Z REFORMA

defectiunea lui Andrei Doria care, c4tigat de impdrat, a ridicatblocada din fata Neapolului i s'a intors cu flota la Genova.Andrei Doria, unul din cei mai remarcabili amirali din secolulal XVI-lea, servise din 1512 Franta cu credintd, in ciuda dispre-tului amiralilor i diplomatilor francezi; dar cdnd Francisc I voisá creeze la Savona o bud navald, rivald Genovei, patriotismflui se revoltd. El acceptd oferta lui Carol Quintul care-1 fäcrcomandant al tuturor flotelor spaniole i asigura Genoveilegii insemnate. Relatifie directe intre Spania 0 Italia pe de oparte, iar pe de alta intre Italia 0 Germania erau asigurate.

Flota genovezd era acum in mdsurà sà aprovizioneze oramlasediat de Francezi si sd taie acestora comunicatiile cu Franta.Armata francezd fu silitd sà ridice asediul si sd se intoarcd in Franta.Nu mai rdindnea decdt sd se incheie pacea. Inaintarea Turcilorpdnd la Viena sili i pe Carol Quintul sá trateze.

Prin pacea dela Cambrai, din August 1529, Francisc I renuntdla toate pretentiile sale asupra Italiei 0 se obligd sà evacuezefortdretele pe care le ocupa bled in Lombardia 0 regatul napo-litan. In schimb, Carol Quintul renunta la Burgundia 0 promisesd libereze pe cei doi fii ai lui Francisc L Stäpân pe toatd. Italia,Carol Quintul apare in adevdr, dupd pacea dela Cambrai, ca §ef alcrqtindatii. La 22 Februarie 1530 fu Incoronat de Clemente alVII-lea, la Bo Ionia, intdiu ca rege al Longobarzilor, apoi caimpdrat.

III. ALIANTA FRANTEI CU PRINCIPII PROTESTANTI$1 CU TURCII

Pacea dela Cambrai impunea Frantei renegarea intregii eipolitici dela 1494, pärdsirea Milanului, renuntarea la suveranitateatraditionald asupra Flandrei i anularea sentintelor pronuntate

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATLV ASUPRA ITALMI 169

contra lui Carol de Bourbon. Dupd atatea infrangeri, Frantaiesia cu prestigiul stirbit, dar cu teritoriul intact, de vreme cepdstra Burgundia.

In acelasi timp Carol Quintul atinge culmea gloriei si a puteriiatotputernic in Italia, invingtor impotriva Frantei i impotrivaTurcilor, arbitru al partidelor religioase in Germania, protectoral papei, sef al crestinkkii occidentale. Triumful lui e atk decoplesitor Inca se mirà el insusi cä « regele preacrestin a renuntatasa de repede la tot ceea ce poseda in Italia ».. .

In realitate, Francisc I nu renuntd la proiectele sale asupra Ita-liei, i, pentru a putea interveni, intretinea tot ce ar fi putut provocaturburki. Prin urmare, antagonismul intre Francisc I, care n'asteptadeck prilejul de a interveni din nou in Italia, si Carol Quintul careconsidera Italia ca bazd a puterii sale, rdmanea irductibil.

In aceste conditii pacea dela Cambrai nu putea fi decat unarmistitiu. Timp de sase ani cat a durat pacea, Italia a fost campulde bdtdlie diplomaticd intre Francisc I si Carol Quintul. RegeleFrantei a cdutat pretutindeni aliati contra impdratului. Astfela tratat cu principii protestanti ai Germaniei, cu Suedia cuDanemarca, cu Enric al VIII-lea deja schismatic, cu Clemente alVII-lea i, in deosebi, cu Turcii care, stdpani pe regentele afri-cane, puteau compensa in Mediterana pierderea flotei genoveze.

In Octomvrie 1532, Francisc I avu la Boulogne o intrevedere cuEnric al VIII-lea cäruia Ii promise asistenta sa in privinta divortului.Apoi, sub pretext de a servi mai bine interesele regelui Angliei,Francisc I s'a intalnit in Octomvrie 1533, cu Clemente al VII-lea,la Marsilia. Singurul rezultat durabil al intrevederii a fost cdsätoriaviitorului Enric al II-lea cu nepoata papei, Ecaterina de Medici.Alianta cu papa fu ruptd in anul urmdtor prin moartea neasteptatda lui Clemente al VII-lea (25 Sept. 1534),

www.digibuc.ro


Moartea papei i neincrederea starnitd in Germania 0 inAnglia de negocierile dela Marsilia au neut. 0 mai necesard in-telegerea cu Turcii. Francisc I era, filed. din 1528, aliatul lui loanZápolya i prin acesta in relatii cu Turcii. In 1535, regele Franteitrimise la Constantinopol un ambasador, La Forest, care incheie,in Februarie 1536, un tratat de aliantd cu Sultanul. Formal nus'a incheiat cleat un tratat de comert; in realitate, se stabileaintre cele cloud tari o strdnsa colaborare politicd i militard.Imperiul otoman i Franta îi garantau reciproc posesiunilecontra Habsburgilor, dupnanul lor comun. Sprijinul flotei tur-ce0i in Mediterand si diversiunea armatei otomane la frontieraorientald a Monarhiei Habsburgilor avea sà permitd Frantei sàrupd crcul de fier in care Impdratul .voia s'o inchidd ; pe dealtä parte, rivalitatea lui Francisc I 0 Carol Quintul avea sa per-mita Turcilor sà cucereascd toatd Ungaria centrald. A§a s'a con-stituit intre regele preacre0in i eful necredincio0lor o coope-rare care avea sd dureze pd.nd la Revollitia francezd.

Campania diplomatica fu completatd prin intinse pregátirimilitare. Ordonanta din 1534 hotdra ca In fiecare provincie a rega-tului sd se organizeze o legiune de 6.000 de soldati de infanterie.Armata nationald avea sa fie completata cu militia feudald i cumercenari strdini. Prin aceste dispozitii, regele Frantei j.a asi-gurat efective pe care le putea ridica la 100.000 de oameni.

Franta era deci bine pregatitd, and moartea lui FranciscSforza deschise din nou chestiunea Milanului (1 Noembrie 1536).Francisc I invadd Savoia i ocupd Piemontul. Carol Quintulrdspunse cotropind Provensa, Languedoc 0 Picardia. Doud ar-mate, una venind din Spania prin Languedoc, a dóua din Italiapeste Alpi, atacard Provensa. Dar armata spaniold fu respinsdla Narbonne, iar armata imperiald, comandatd. d impdratul

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUPRA rrAmm 171

insu0, nu gdsi in Provensa decât pustiul, foametea i bolile care,in cloud' luni, Ii secerard jumdtate armatd. Comandamentulfrancez arsese satele, distrusese recoltele i concentrase trupelein cetäti. Rezistenta eroicd a ora§elor Arles, Tarascon i Marsiliasili pe impdrat sa se intoarci in Italia, urmat de aproape de armatafrancezd, care cuceri toate ceatile Piemontului. Invazia Picardieide cdtre contele de Nassau fu opritä la Péronne. Campania mili-tard se terminä fag ca vreunul din adversari sd fi putut dobândiun succes decisiv. Pacea dela Nissa ldsa Frantei Bresse, Bugey0 cloud treimi din Piemont, iar restul Piemontului i Milanul luiCarol Quintul (1538).

Carol Quintul a semnat pacea dela Nisa ca sA poata sd-0 conso-lideze autoritatea In Germania 0 sà organizeze contra Ligii delaSchmalkalden o contra liga catolied. Dar evenimentele din Ungaria

amâne aceste proecte i sdli concentreze fortele lagranita de est. Ioan Zápolya muri In 1540 0, in virtutea tratatuluidela Oradea, statele lui ar fi trebuit sà treacd sub stdpânirea luiFerdinand. Dar, la indemnul lui Francisc 1, Soliman al II-leá luàsub protectia sa pe fiul nou ndscut al lui Zápolya i, pentru a-iapdra mo§tenirea, navali in Ungaria i ocupd Buda (1541).

0 infrangere 0 mai grava suferi Impdratul in Mediterand. In1541, el organiza impotriva regentelor africane o expeditie cuscopul dea smulge lui Haireddin Barbarossa suprematia Medi-teranei. Furtuna transforma insd expeditia inteun dezastru (1541).

Francisc I se folosi de aceste Infrângeri pentru a fornia o noudcoalitie contra lui Carol Quintul. Ducele de Clèves, de Jülich§i de Berg s'a aliat eu Franta, iar Danemarca §i Suedia au aderatla Liga dela Schmalkalden. Rdzboiul a inceput in Flandra i inItalia. Carol Quintul a scos fiird greutate din cauzd pe ducele deClèves, care ndvälise in Tdrile de Jos. In Italia, Francezii obtMurd

www.digibuc.ro

172 RENAFfEREA r REFORMA

victoria strdlucia dela Ceresole, care le asigurd Piemontul, darnordul Frantei fu invadat de Imperiali 0 de Englezi. In timl)ce Englezii asediau Boulogne, Imperialii inaintarä pând la Château-Thierry i amenintard Parisul. Atacul flotei otomane contra Nisei,care apartinea ducelui de Savoia (aliatul Imptiratului) i ontracoastei spaniole i istovirea resurselor sale financiare silirà peCàzol Quintul sà evacueze Franta i sà accepte pacea dela Crépy(1544). Duce le de Or Mans avea A. se cdskoreascd cu flica impdra-tului sau cu fiica lui Ferdinand : in primul caz ar fi primit ca zestreMilanul, in al doilea 'raffle de Jos. In amândoud cazurile, regeleFrantei ar fi renuntat la suzeranitatea sa asupra Flandreiar fi evacuat ducatul Savoiei. Moartea ducelui de Orléans aanulat clauzele pdcii dela Crépy, care n'a fost deal un ar-mistitiu.

Carol Quintul se folosi de pacea cu Franta pentru « a restauraunitatea, pacea i dreptul in imperiu ». Intrunirea conciliuluidela Trento, in Decemvrie 1545, i moartea lui Luther in anulurmdtor, pdreau favorabile planurior sale. Planul luiera sd convoaceun sinod national care sd rezolve chestiunea religioasd. Opozitiamembrilor Ligii dela Schmalkalden a zdarnicit realizared. Acestinsucces 1-a convins cd forta era singurul mijloc de a pune capdtereziei. Dupd ce 0-a asigurat concursul lui Moritz de Saxa,impdratul a proscris pe electorul de Saxa i pe landgravul de Hessa,0 a recrutat o armatd considerabild. Moritz de Sáxa a sdrobitarmata Ligii dela Schmalkalden la Mühlberg (1547). Electorul deSaxa i landgravul de Hessa furd fäcnti prizonieri. Germaniaera la picioarele impdratului. Moartea lui Francisc I 0 a lui Enrical VIII-lea Inlätura ultimele piedici din calea lui. Carol Quintulse simti, insfdr0t, liber sà rezolve problema religioasd i sä pregd-teased unitatea imperiului.

www.digibuc.ro

LUPTA PE14TRU SUPRENIATIftt ASUPRA ITALIEI 173

Prin Interim-ul dela Augsburg (1548), el impuse respectulstatului quo In materie religioasä, 'And la terminarea conciliuluidela Trento.

Problema succesiunii la tronul imperial a fost deasemenearezolvatä printr'un compromis : urmasul lui Carol Quintul aveasd fie fratele säu Ferdinand ; dupä acesta ar veni fiul lui CarolQuintul, Filip, care ar avea ca succesor pe Maximilian, fiul luiFerdinand.

Aceste mdsuri, departe de a aduce pacificarea doritä, au stdrnitnoui turburdri. Protestantii uici nu voird sä audä de un astfel decompromis, i Saxa, Brandenburg si Magdeburg se revoltd. Cato-Hell nu erau mai bine dispusi.

Solutia problemei succesiunii ldsa impresia ea' interesele Im-periului erau sacrificate consideratiilor dinastice. Filip era foarteimpopular i prezenta trupelor spaniole mdrea si mai mult resenti-mentul poporului german Impotriva Spaniei. Nemultumitii gdsirdIn Moritz de Saxa, biruitorul dela Mühlberg, seful de care aveaunevoie. Moritz încheie cu landgravul Ioan de Hessa o aliantd,la care sunt invitate sA praticipe Franta, Anglia si Polonia. Frantaaderd prin tratatul dela Chambord (15 Ian. 1552) i, pentru mo-tive strategice, e autorizatä sA ocupe Toul, Metz si Verdun.

La 18 Aprilie 1552, Enric al II-lea îi face intrarea In Metz, iarMoritz de Saxa pätrunde fdrd de veste In Tirol si alungd pe CarolQuintul dela Innsbruck la Villach, in Carintia. Aceste evenimentetrezird In favoarea lui o miscare de simpatie. Protestantii incheiaräcu impäratul armistitiul dela Passau (1552) care punea pe Enric alII-lea Inteo situatie primejdioasä. Amenintat O. fie dtacat din spatede regenta Tärilor de Jos, Enric al II-lea se retrase la Verdun si arfi renuntat la cele trei episcopate, a cdror Insemndtate nimeni n'obdnuia atunci, dacd Impäratul n'ar fi fdcut gresala de a ataca

www.digibuc.ro

114 liENAVÉREA $1 REEÒRMA

Metz (Nov. 1552). Duce le de Guise avuse insd timpul sà or-ganizeze apdrarea, i, in Ianuarie 1553, Impdratul fu siltsà ridice asediul. Cele trei Episcopate (cum aveau sd fie numitecele trei cetdti imperiale), aveau sà rdmând sub stdpânireaFrantei.

Enric al II-lea nu vedea In cele trei Episcopate decât o monetdde schimb pentru Milan. Dovadd cd in acelasi timp a reinceputactivitatea in Italia. Cercul posesiunilor franceze in Piemont fu

maresalul de Termes fu trimis in Corsica sd sustind revoltaizbucnitd Impotriva Genovei (1553) la Indemnul Frantei,Siena se revoltd in 1552 si alungd garnizoana spaniold care-ifusese impusd in 1540. 0 armatd francezd, comandatd de emi-gratul florentin Piero Strozzi, fu insarcinatd sà apere orasulcontra Spaniolilor. Dar Strozzi fu bdtut 0 Siena, impresuratdde Imperiali, fu redusd sá capituleze prin foame (Aprilie 1555).Singurul rezultat al acestei expeditii a fost cä ducatul Florentei

Intins stdpânirea peste intreagd Toscana.Pacea dela Vaucelles (Februarie 1556), incheiatä pe cinci ani,

ldsa Frantei cuceririle sale din Piemont, cele trei Episcopate sialiantele sale cu Turcii i cu principii italieni.

Umilirea dela Innsbruck, infrângerea dela Metz si insuccesulpoliticii sale religioase au distrus ultimele nddejdii ale impdratului.Bolnav, desamdgit i trist, nu se mai &idea deck sd cedeze altorasarcina coplesitoarei sale guverndri.

In Julie 1554, Carol Quintul cedd Milanul i Neapolul fiuluisdu Filip, cu prilejul cdsdtoriei sale cu Maria Tudor. In Februarie1555, el delega fratelui sdu Ferdinand puterile necesare pentrua semna pacea dela Augsburg (3 Octomvrie 1555), care acordaprotestantilor libertatea. cultului. Pacea dela Augsburg consacravictoria celor cloud forte de opozitie, care ruinaserd planurile

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUkRA rtAtiEf 115

de unificare ale Imperiului : protestantismul i particularismulprincipior teritoriali.

La 25 Octomvrie 1555, in fata Statelor generale ale celor §apte-sprezece provincii, in fata membrilor consiliilor §i a ambasado-rilor sträini, Carol Quintul abdicd, in favoarea fiului sdu, ca su-veran al Tarilor de Jos, iar la 16 Ianuarie 1556 renuntd §i la co-roana Spaniei. Prin scrisoarea din 27 August 1556, el incredintäfratelui sdu Ferdinand, regenta Imperiului, iar la 28 Februarie1558 Ii làsà i titlul de impärat. La 21 Septemvrie 1558, CarolQuintul muri in mânästirea San Yuste, unde se reträsese in 1556.

Pacea dela Augsburg insemna falimentul planurilor de unifi-care a Germaniei, dar i sfär§itul colaborärii principilor prote-stanti cu Franta. Ruperea acestei colaborki punea capdt uneisituatii echivoce, care durase prea mult. Regele Frantei nu puteajuca indefinit rolul de protector al protestantismului in Germania,de aliat al Turcilor §i de prigonitor al hughenotilor in Franta ; deprotector al « libertkilor » particulariste in Germania §i de suveranabsolut in Franta ; de exponent al unei politici de cucerire in Italia§.1 de apärätor al independentei nationale in Italia.

Ruperea aliantei protestante a permis Frantei o aliantd maistrânsä cu papa. Paul al IV-lea Caraffa care, in calitatea sa deNapolitan, era un dugnan neimpdcat al Spaniei, promise investituraMilanului pentru fiul al doilea al lui Enric al II-lea i o armatä deajutor. Bazat pe aceste promisiuni Enric al II-lea comise grepla dearupe, fdrä nici o provocare din partea Spaniei, pacea dela Vaucelles,care-i läsa toate cuceririle, §i de a porni razboiul fard alti aliatideck papa.

In Decemvrie 1556, ducele de Guise trecu Alpii i fArá säincerce a ocupa Milanul, care i se oferea, se indrepta spre Neapol.

www.digibuc.ro


Dar oprit de Spanioli chia. r la granita regatului, ducele de Guises'ar fi gäsit inteo situatie foarte primejdioasä, dacd guvernulnu 1-ar fi chemat in Franta ca sä apere frontiera de nord-est(August 1557).

Filip al II-lea 0 Maria Tudor concentraserd in Pride de Jos, subcomanda ducelui Emanuel-Filibert de Savoia, o armatä de 60.000de oameni. Dupä un atac simultan spre Marienburg, ducele deSavoia se indreptä contra cetätii Saint-Quentin care päze0e peSomme drumul Parisului. Coligny abia avu vreme sa se aruncein cetate cu o mama' de oameni. Conestabilul de Montmorency,care venea In ajutorul cetatii, fu surprins de ducele de Savoia,baltut i fäcut prizonier (10 August 1557). Parisul, descoperit,fu salvat de §ovaelile invingdtorilor 0 de eroismul lui Colignycare, prin rezistenta sa, permise trupelor sä se regrupeze i duceluide Guise sal se reintoarcd din Italia. Printr'o campanie hided's-neata, executatä, contra regulilor artei militare de atunci, in toiulierngi, Guise ocupd Calais (6 Ianuarie 1558), qtergand ultima rama-016 a stdpanirei engleze in Franta. Guise reluä .campania, in Mai,§i ocupä Thionville, in timp ce margalul Termes, de0 batut laGravelines, asigurd Frantei Dunquerque. Aceste succese per-miteau Frantei sà negocieze in conditii favorabile.

Pacea era o necesitate pentru amandoua taberele, din cauzaistovirii financiare. Pentru a face fata nevoilor räzboiului, atatFranta cat i Spania sporiserd necontenit impozitele, concesio-naserà pe ani inainte produsul impozitelor, Inmultiserä expe-dientele cele mai deplorabile, ca vanzarea slujbelor, innobildrilor

legitimärilor i imprumuturile fortate. Nu e de mirare dacä,in Spania, datoria publicä crescu dela 18 milioane maravedisin 1504 la 99 miioane in 1539. Produsul minelor din America

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATIA AS UPRA rrAum 177

era consumat cu ani inainte. In 1557, Fi lip al II-lea, suspenaCreditorii statului furl siliti sä renunte la concesiunile asupraveniturfior statului i sà primeascd rente de stat de 5 %. Falimentulii permise sà rdsufle pentru moment §i sa sustind campania dinFlandra, dar îi tdia orice credit pentru operatii rdzboinice mai mari.

Situatia nu era cu mult mai bund in Franta. In 1555, regelepromise o dobândä de 20 % pentru imprumutul de consolidare,subscrierile venird din toate partile, nu numai din Franta, ci §idin Elvetia, Germania, ba chiar §i din Turcia. Dar dupà infrângereadela Saint-Quentin, regele nu poate pldti decii o parte a do-bânzii, i titlurile scad succesiv la 85, 70, 50, 40 %. In 1559, datoriapublica a Frantei e evaluatä intre 39 si 44 milioane de livre.Franta era tot atât de incapabild ca i Spania de a continua rdz-boiul. Pacea s'a impus « ca o necesitate financiard ».

Tratatul definitiv a fost semnat la Cateau-Cambrésis (3 Aprilie1559). Enric al II-lea renunta la toate drepturile sale asupra Italiei,dar pästra Calais §i cele trei Episcopate (Toul, Metz i Verdun).Habsburgii au câstigat deci rdzboiul pentru suprematia asupraItaliei, de vreme ce Milanul i Neapolul rdmâneau in mâinile lor,dar au trebuit sà renunte la oilce vis de monarhie universald*Franta a rupt cercul de fier in care Habsburgii au voit s'o inchiclà

§i-a reluat expansiunea spre frontierele sale naturale.

IV. TRIUMFUL ECHILIBRULUI EUROPEAN

Pacea dela Cateau-Cambrésis consacra victoria Habsburgilorasupra Frantei. Italia, care formase obiectul competitiei, avea sâ,ramând patru secole in mâinile lor. Lupta pentru cucerireaItaliei s'a terminat cu triumful suprematiei spaniole.

Franta n'a ie§it propriu zis mic§oratä din rdzboiu ; dimpotriva,dobândind Calais i cele trei Episcopate §i-a märit In proportie

ilwww.digibuc.ro

178 RENA1TEREA I REFORMA

considerabild teritoriul i s'a intors la vechea ei politica de cuce-rire a granitelor naturale. Dar in raport cu situatia rivalelor sale,Franta a iesit micsoratd din rdzboaiele italiene. La sfdrsitul seco-lului la XV-lea era puterea cea mai insemnatd din Europa. Tratatuldela Cateau-Cambrésis a coborit-o la rangul al doilea. Epocacuprinsä intre pacea dela Cateau-Cambrésis i pacea dela Pirineiva fi a suprematiei spaniole (1559-1659).

Fata de Incercdrile de desmembrare le Habsburgilor, Frantadovedi insd o invincibild putere de rezistentd. Clasa mijlocie a gdsitin sine fortele materiale 0 morale care au permis monarhiei sàrepare toate dezastrele i sä invingd toate greut4ile. Resurselormultiple ale lui Carol Quintul, diplomatia francezd iesitd dinsânul clerului sau al burgheziei mari le-a opus coalitii din ce in cemai largi i aliante din ce in ce mai indrdznete. Astfel, in fatamonarhiei universale a lui Carol Quintul, Franta a reprezentatfortele vii ale Europei moderne i aceasta a salvat-o.

Dacd Franta a trebuit sà renunte la Italia, Habsburgii au fostsiliti sà pdräseascd visul lor de monarhie universald. Carol Quintulvoia sä restabileascd vechiul Imperiu universal si sà asigure pro-pdsirea i siguranta lumii crestine din apus. Daca idealul acestaar fi fost realizabil, nimeni n'ar fi avut mai multi sorti de iz-bandd deck Carol Quintul. Dar monarhia universald era oreminiscenta medievald, in contradictie cu statele moderne carese constituiserd la sfarsitul evului mediu. In fata lui Francisc I,care personifica statul modern, Carol Quintul reprezenta olume de mult apusd, de aceea a fost condamnat la insucces.

In al doilea rdnd, Carol Quintul a fost pus, prin insdsi compo-zitia statelor sale, in fata unor probleme prea complexe si diversepeutru ca sà le poatk rezolva. Spania, Tdrile de Jos, Germania,domeniile ereditare ale Habsburgilor, Boemia i Ungaria aveau

www.digibuc.ro


interese antagoniste, constitutii i aspiratii deosebite. De aceea Im-päratul n'a putut duce pand la capät nicio intreprindere. Situatiainternd din Germania I-a distras necontenit dela lupta sa cu Franta

invers. Posesiunile sale italiene 1-au adus in conflict cu papai-au släbit pozitia de apärätor al catolicismului. Diversitatea

de interese dintre posesiunile lui Carol Quintul a ingreuiat consi-derabil mobilizarea fortelor imperiale. In limp ce Francisc Idispunea de totalitatea fortelor tärii sale, Carol Quintul nu erastäpän absolut in niciunul din statele sale. Spania a ramas multtimp refractarä visului imperial. Revolta comunelor din 1521 erasd compromitä opera lui Ferdinand 0 a Isabel lei. Iar and Spaniaa devenit centrul monarhiei lui Carol Quintul, Imperiul germana protestat contra hispanizärii politicii i guvernului imperial.Domeniile ereditare, mai ales dupd alegerea lui Ferdinand carege al Boemiei 0 al Ungariei, au fost mai mult un balast pentruImperiu : puterea lor era absorbitd de lupta cu Turcii. Tdrile deJos ocupau un Mc insemnat in politica 0 economia imperiala :ca piatä financiarä, industriald i comercialä. Tdrile de Jos aucontribuit cu mai multi bani la räzboaiele lui Carol Quintul ;furnizau Spaniei stofele care alimentau comertul cu coloniileacesteia i consumau productia de lânä a Spaniei. Dar tocmaipentru insemndtatea Mr politicd i economia, imparatul eraobligat sd le respecte traditiile i interesele care nu concordautotdeauna cu ale Imperiului. Soliditatea Imperiului nu era inraport cu infäti§area lui impozantä. Cum a spus-o Baumgarten,« puterea lui era in acela0 timp sldbiciunea lui ».

In afarà de lipsa de unitate 0 de coeziune internd, alte doulcauze au släbit actiunea lui Carol Quintul contra Frantei : atacu-rile Turcilor i Reforma protestantd.

11*

www.digibuc.ro


La politica de 1ncercuire a Habsburgilor, Franta a raspunsaliindu-se cu Turcii i atacand cu ajutorul lor Imperiul din spate.In 1529, 1532 i 1544, atacurile armatei i flotei turcesti au silitpe Carol Quintul s trateze cu Franta. Diplomatia franceza aincercat sg lärgeascal sistemul, ridicand contra HabsburgilorDanemarca, Suedia, Po Ionia i Transilvania. Asa apare, bled dinsecolul al XVI-lea, sistemul de aliante prin care Franta cauth sgse asigure contra Habsburgilor. Acordul intre Turcia i Frantaa durat pang la Revolutia francezg si a rezistat tuturor incerca-rilor de a-1 rupe.

Alianta Frantei cu Turcia insemneazd, si din punctul de vedereal politicei externe, sfarsitul evului mediu. Faptul cà Francisc I,regele preacrestin i urmasul lui Ludovic cel Sfant, s'a putut unicu seful Necredinciosilor contra sefului laic al crestingtatii occi-dentale, dovedeste cg statul modern nu se mai lasà influentatde motive religioase i cg ratiunea de stat, adicá conservareasocietatii laice, a ajuns motivul determinant in politica externä.

Reforma luterang a exercitat asupra politicii imperiale oactiune tot asa de dgungtoare ca i primejdia turceasca. Grijade a pästra unitatea religioasg a Imperiului sail a impiedecat peCarol Quintul de a angaja toate fortele sale in lupta contra Franteisi de a exploata, cum ar fi dorit, victoriile obtinute ; pe de altaparte, politica sa externd nu dat rägaz sà urmareasca cu toatgatentia problema religioasg. Protestantii au profitat de aceasta pentrua se intgri si a se organiza. In lupta sa cu Franta, Carol Quintul afost silit sg." cumpere, cu concesii religioase i politice, ajutorulImperiului contra Frantei. Aceste concesiuni au favorizat pro-gresul protestantismului, iar progresul protestantismului, ca i ata-curile Turcflor, au silit pe Carol Quintul sg fie conciliant cuFranta.

www.digibuc.ro

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUPR.A ITALIEI 181

Politica universald, reprezentatd mai ales de Spanioli, jigneasentimentul national al Germanilor 0 impunea Imperiului sar-cini intolerabile, iar creiterea puterii imperiale ameninta 4 Riper-tätile » principilor teritoriali. Opozitia religioasd a fost intdritddeci de particularismul principior teritoriali. Aceste contradictiiinterne au zaddrnicit toate planurile impdratului. and a disparutde pe scena politicei europene, Carol Quintul fusese Infrdnt intoate intreprinderile sale, afard de Italia. El n'a putut sd smulgd.Frantei Burgundia, sd rdpeasca Turcilor egemonia Mediteranei,01 supund pe protestanti, sd restabileascd unitatea religioasd 0sd realizeze monarhia universald, fiindcg ideile lui erau perimate0 in contradictie cu dreptul popoarelor 0 al indivizilor. Viitorulera nu al monarhiei universale, ci al statelor nationale, care augdsit In politica de echilibru un mijloc de apdrare eficace contraIncercdrilor de restaurare a monarhiei universale.

www.digibuc.ro

CAPITOLUL VI

RENASTEREA LITERARA SI STIINTIFICAUMANISMUL

M'aurais-tu el:ere/a' si tune m'avais pas deja trouvé?

Pascal

Evolutia care « dinteun popor de tarani a fAlcut un poporcu orase prospere, cu un comert activ si cu colonii infloritoare,si a inlocuit un regim intemeiat pe agriculturd printeun regimIntemeiat pe credit i pe bani « (SchmoIler) si-a gAsit expresiacorespunzAtoare in domeniul literelor i artelor. Populatia ora-selor care, odatä cu renasterea comertului, face progrese necon-tenite si decisive ia in mAnA, pe Iângä conducerea vietii economice,

directia miscdrii intelectuale i artistice si-i impune spiritulrationalist, pozitiv si laic de care e insuftetitd.

In conformitate cu acest spirit s'a consitituit un nou idealde culturA, intemeiat pe glorificarea vietii prezente, pe senti-mentul valorii naturii si a omului i pe studiul antichitatiiclasice. Acest ideal, diametral opus ascetismului medieval, afost numit umanism.

Cicero intrebuintase termenul de humanitas In sens de « edu-catie ». Admiratorii antichitatü clasice dela sfar§itul woolului al

www.digibuc.ro

RENASTEREA LITERARA SI STIINTIFICA. - UMANISMUL 183

XIV-lea intelegeau prin studia humanitatis Aspiratia Mr spre idealulculturii greco-romane, cdreia II atribuiau virtutea de a-i face peoameni mai buni. Forma humanista, apare mai 1ntâiu in texetelelatinesti dela sfarsitul secolului al XV-lea, apoi, pela 1530, si incele italienesti. Expresia -umanism dateazd din secolul al XIX-lea.

Cuvântul umanism are clouà intelesuri deosebite : pe de o partecuprinde ideea unei educatii care-si propune sa realizeze idealulde om desdvârsit, iar pe de altd parte inseamnd orientarea studifiorInteo anumitä directie, spre antichitatea clasick in care tipulomului ideal s'a realizat mai complet. Ideea de humanitas, carestä la baza acestei conceptii, se completeazd deci prin credintacd idealul de om s'a realizat o singurd data deplin si, min urmare,antichitatea e singurul izvor din care trebue sd se inspire oricesistem de educatie rationald. Umanism si clasicism sunt sinonime.Arta, literatura, stiinta si limbile greco-latine sunt expresia inte-grald, clasicd (desdvdrsitd), a culturii umane.

In a doua jumdtate a secolului al XV-lea, umanismul a luatacceptia unei culturi « mai mult laice decât teologice » si a sfârsitprin a indica o culturd pur umand, in opozitie, nu cu religia cre-stink ci cu filosofia scolasticd.

I. UMANISMUL MEDIEVAL

Dacd prin umanism se intelege cultul antichitdtii clasice,simtul formei artistice si constiinta valorii eminente a omului sia naturii, umanismul Renasterii n'a fost cleat continuarea si

desdvarsirea umanismului medieval. CoborInd panà la primelesecole ale crestinismului, Walser si Toffanin au ardtat cd niciodatäantichitatea n'a disparut din constiinta crestind. Pentru a putealupta contra rationalismului de care era pdtrunsd societatea anticdsi pentru a da o baza solidd doctrinei crqtine, unii Pärinti

www.digibuc.ro

184 RENAFIEREA I REFORMA

bisericesti, ca fericitul Augustin, Ieronim si Sfântul Clemente dinAlexandria, s'au servit de filosofia si logica pAganä. Chiar si PA-rintii bisericesti care, ca Tertullian, respinserl orice contact cu§riinta si arta pägAnd, au trebuit sA admitä studiul poetilor sifilosofilor, fiindel literaturd si filosofie crestinä nu existau inert.Transmis Bisericii de Sfintii Pärinti, cultul antichitatii clasice adevenit parte integranta a culturii crestine. Pentru Lactantiu,4 cdile credintei sunt identice cu ale culturii », iar fericitul Au-gustin a vAzut in intelepciunea págâng un sprijin pentru credintacrestinä: Profani si quid bene dixerunt, non est aspernandum.

Reprezentantii cei mai de seamd ai gândirii crestine au rdmascredinciosi acestei atitudini. Alcuin nu vede intre cre§tini si filo-sofii antici altä deosebire deat « credinta §i botezul ». Socrate,Platon si Aristotel, iluminati de raza intelepciunii divine, suntprivii aproape ca discipoli ai lui Cristos. Acordul intre adevdrulrevelat i intelepciunea prdfang e desavâr§it.

Dar, cu toga « renasterea carolingianä », al cArei protagonista fost Alcuin, perioada cupring intre cAderea Imperiului:romansi inceputul cruciatelor a fost o epocA. de stagnare intelectuald.Abia in secolul al XI-lea, lumea occidentald se trezeste din amor-tire. Semnele prevestitoare ale unei reinnoiri apar in toate domeniileactivitatii omene§ti. Comertul se invioreazI si, pe mäsurd ce sedezvoltd, rupe ingrädirile societätii feudale; cruciatele creeazdun curent intens si regulat intre Occident si Orient. Apusul Eu-ropei, indeosebi Franta, se imbraca in « vestmântul alb al cate-dralelor », sculptura i§i face aparitia in porticul bisericior, limbilenationale îi afirmA, fata de limba latinä, dreptul la vieatA princreatii superioare, cum sunt poemele epice i poezia provensald.In sfârsit, in secolul al XI-lea, se constitue scolastica, stiinta cre-§tinä, la care in zadar aspiraserä Pärintii bisericesti.

www.digibuc.ro

RENAFTEREA LITERARA. 1 FrnN Tincx. UMANISMUL 185

Scolastica nu se mai multumeste sa accepte intelepciuneaprofana ca un adaos subsidiar la adevärul relevat, ci îi propunesa interpreteze rational credinta i s'o dovedeasca cu ajutorul

Aplicand metoda dialecticei la problema raporturilordintre credinta i ratiune, Intemeietorul scolasticei, Anselm deCanterbury (t 1109), ajunge la concluzia cd credinta e conditiaprealabila a stiintei, credo ut intelligam.

Impotriva acestei teorii, parizianul Abélard (t 1142) sustineca e ridicol sa explici ceea ce nici tu nu intelegi. Deviza lui e :intelligo ut credam. In conffictul dintre « realisti », care credeauin realitatea ideilor generale, i « nominalisti », care sustineau caideea generalä nu e decal un nume, Abélard se declard nomina-list. El e pentru realitatea lumii sensibile, nu a ideilor. In Sicet Non, el inaugureaza metoda confruntarii « autoritatilor », caredeschide drumul cercetarii critice.

Rationalismul latent in filosofia lui Abélard ia, la sfarsitulsecolului al XH-lea, un puternic avant sub infiuenta averroismului.Filosofia scolastica nu cunoscuse pe Aristotel decat din Organon§i din tratatele lui Boetius. Arabii tradusera, Inca din secolul alVII-lea, operele lui Aristotel, i marele br filosof Averroes (t 1198)compusese un comentar, despre care Dante vorbeste cu admiratie.

In Sicilia si in Spania, crestinii descopera ffiosofia arabaebraica i, prin mijlocirea acestora, reiau traditia filosofieistiintei dine, care nu erau cunoscute In apus deck fragmentar,prin compilatii de medicina, astronomie, matematici, etc. Filo-soffi spanioli, italieni i evrei traduc, in secolul al XII-lea, operelefilosofilor greci si ale comentatorilor Mr arabi In latineste. Inacelasi timp se formeaza elenisti car6 traduc din greceste. Gherarddin Cremona (t 1187), membru al Colegiului din Toledo, tra-duce Fizica lui Aristotel. Metafizica e tradusà, in 1210, dupg.

www.digibuc.ro


un text grecesc adus dela Constantinopol, iar Politica, In 1260.de Wilhelm Moerbeke. « Marele comentar » al lui Averroes etradus In latineste.

Aceste traduceri reveleazd existenta unei filosofii pur rationale.Opera a ratiunii aplicate lucrurilor sensibile, aristotelismul numai putea fi infätisat ca produs al meditatiei asupra credintei.Discutia trece pe plan rational, unde credinta nu mai intervinedecât din afard pentru a salva ortodoxia.

Izbuti-va Biserica sá elimine sau sá incorporeze aristotelismulIn sistemul dogmaticei sale ? Aceasta e marea problemd a scola-sticei In secolul al XIII-lea. Cei mai mari doctori ai bisericii cato-lice, Alexandru de Hales, Sfântul Bonaventura, Albert cel Mare,se consacrd sarcinii de a alege din opeM lui Aristotel ceea ce ecompatibil cu dogma. Pentru a inatura contradictiile dintre aristo-telism i Sfânta Scripturd, Albert cel Mare stabileste o distinctieIntre cunoasterea stiintifica si revelatie.

Teologia, care acceptase serviciile filosofiei pentru a realizaacordul Intre credintd i tiintd, nu poate admite existenta a cloudadevdruri, fiindcd aceastá conventie ar fi dus la emanciparearatiunii. Criza care ameninta teologia scolasticd a fost evitatá deToma de Aquino.

Pentru Sfântul Toma, adevdrul e unul.Mdevdrul stiinteiadevdrul credintei trebue sä coincidd. Divergentele nu pot fi deckaparente, i ajunge o examinare atentd pentru a le inldtura. Dacdratiunea nu gäseste acordul, nu Inseamnd cd el nu existd, ci cá spi-ritul omenesc e prea slab pentru a-1 descoperi. Aplicând aceste

dialectica lui Toma de Aquino a izbutit sá hildturecontradictüle 1ntre filosofia lui Aristotel si dogma crestinddea o explicatie despre lume In care spiritul crestin a gdsit, pentrumoment eel putin, satisfactie deplind.

www.digibuc.ro

RENASTEREA LITERARA I TIINTIFLCA. - UMANISMUL 187

Dar, incorporând filosofia lui Aristotel In sistemul dogmatical Bisericii, Toma de Aquino a comunicat gândirii medievaleesenta eternd a umanismului : increderea In valoarea naturii 0 aomului. Summa theologica contine o justificare a vietii i o glo-rificare a ratiunii, pe care Rena0erea n'a avut deck « sà le separede scopul supranatural i sd le raporteze la om, In loc de a lesubordona lui Dumnezeu » (Gilson).

In sfâr0t, indreptdtind ratiunea sà distingd adevdrul demon-strabil pe cale rationald de adevdrul indemonstrabil cuprins inrevelatie, Toma de Aquino a pregkit emanciparea filosofiei. Insistemul lui, ratiunea nu mai are cu credinta deck un raportextern. Ratiunea nu mai face parte din substanta vietii cre0ine;functia ei nu mai e de a se ridica la realitatea divinà, ci de a seindrepta spre cunoa§terea lucrurilor sensibile, iar rolul credinteie de a servi ratiunii drept cdlduzd, fie interzicându-i concluziileincompatibile cu dogma, fie revelându-i adevdrurile pe care nupoate decât sd le presimtd.

Prin acela0 rationament, Roger Bacon pune bazele empiris-mului. Si el admite cà adevdrul e unul i cd ratiunea va ajungela un acord cu credinta. Dar filosoful n'are sàji piardd vremeastabilind concordante subtile, flindcd nici demonstratia cea maiconcludentä nu produce certitudine, dacA nu e confirmatd deexperientd. « Rationamentul nu ajunge, dar experienta ajunge

Misticii francezi, in frunte cu Bernard de Clairvaux (10911153) se tidied impotriva metodelor sterile ale scolasticei i chiamdlumea Invdtatilor la izvoarele credintei. Solutia problemei reli-gioase std. in unirea credinciosilor cu Dumnezeu, care se afld Ininima tuturor lucrurilor.

San Francesco d'Assisi (1182-1226) a dus acest sentimentpâra la iubirca i fratcraitatca cu toate creaturile. In 1 Cantecul

www.digibuc.ro

188 RENASTEREA 51 REFORMA

soarelui », soarele, luna, focul, apa, pämântul i chiar moar-tea sunt socotite fdpturi ale lui Dumnezeu, ca i omul, i, prinurmare, fratii i surorile noastre. « Binecuvântat fie fratele nostrusoarele... Binecuvântatd fie sora noasträ luna... Sora noasträmoartea », exclamd poetul. and Sfântul din Assisi predicd, « su-rorile noastre pdsdrile » Il ascultd cu atentie, pestii inceteazd de ase mai mânca intre dânsü i dau din cap In semn de aprobare, iarpasdrile se ridicd, la sfârsitul predicii, in väzduh, formând o cruce.Lumea nu mai e o vale a plângerii ; pdmântul e frumos, vieatae pläcutd i frumoasd, i inima Sfântului bate plind de recuno-stintä i iubire pentru creatorul nostru.

Misticismul acesta gäsit expresia cea mai sistematicd indoctrina lui loan Eckhart (f 1327) i, ca i empirismul englez,contribue la emanciparea gândirii. Misticismul duce la natura-lism si panteism, i Biserica 1-a condamnat, dar nu 1-a pututpiedica sd se rdspandeascd In nordul Europei.

Astfel, pe diferite cdi, ffiosofia scolasticd pregäteste emanci-parea individului. Prin simplul exercitiu al fortelor sale, ratiunease orienteazd spre o interpretare naturald a omului si a naturii.

Dar miscarea intelectuald care avea sà clued la critica filolo-gicd si la stiintele naturii, nu s'a schitat cleat in cursul secoluluial XIV-lea i n'a triumfat decât impotriva traditiei medievale.Incercarea scolasticei de a pune stiinta in serviciul credinteide a dovedi rational adevärul revelatiei, a produs o contradictiecare a ruinat scolastica. Dialectica aplicatä aristotelismului aintärit ratiunea, i-a permis sà ia cunostintä de natura, de mijloa-cele si de limitele ei, i, dovedindu-i incapacitatea de a se ridicapand la notiunea existentei lui Dumnezeu, i-a atribuit menireade a cunoa§te natura i omul.

www.digibuc.ro

RENA$TEREA LITERARA $1 $'111NTIFICX. - UMANISMUL 18

Insuccesul thomismului de-a concilia credinta i ratiunea eevident in secolul al XIV-lea. Duns Scot, Ockham si NicolasOresme, definind conditiile de existentä ale stiintei, orienteazdgändirea spre « o sdintä pur matematicä i experimentalä, inte-meiatä in intregime pe demonstratii riguroase » (Gilson). DunsScot defineste, in termeni aproape cartesieni, criteriul dovezii:« A dovedi o propozitie inseamnä a ardta fie cà e imediat evidentä,fie cd se deduce in mod necesar dintr'o propozitie imediat evidentb.La rândul säu, Ockham proclamd superioritatea cunoasterii sen-sibile, când e vorba de existente si de fapte, asupra cunoasteriiabstracte, care nu poate dovedi existenta unui lucru. Iar NicolasOresme (t 1386), care a tradus in frantuzeste Politica i Moralalui Aristotel, anuntä, in comentariile sale asupra Fizicel aceluiasifilosof, legea cdderii corpurior, rotatia pdmântului i princi-piul geometriei analitice. « Le terre se meut, et le soleil non »,a spus Oresme.

Se pune acum intrebarea : de ce aceste descoperiri n'au dus,Inca din secolul al XIV-lea, la constituirea stiintei moderne si atrebuit sà asteptäm, pând In secolul al XVI-lea, aparitia lui Co-pernic si a lui Galileu ?

In primul rând, fiindcä anticipatiile geniale ale filosofiei anglo-franceze din secolul al XIV-lea nu se intemeiau pe studiul directal naturii, ci pe marturiile antichitätii, i aceste marturii nu eraucunoscute deat indirect si fragmentar, inaiu din ceea ce pästra-serä. Pärintii bisericesti, apoi din traduced nesigure, din corn-pendii si din comentarii ajunse in apus prin mijlocirea Sirienilor,Arabilor i Evreilor.

Dar chiar i atunci când stiinta greacd a devenit accesibilàprin operele ei capitale, cum a fost Fizica lui Aristotel, ea nuputea duce spiritul decât inteun impas, fiindcd Fizica lui

www.digibuc.ro

100 IttNAMII.EA I ktPORMA

Aristotel nu e gresitA numai in principüle sale de bazd, ci i inamdnuntele sale.

Solutiile ei la unele probleme de insegmdtate capitald, ca deexemplu explicatia aparentei boltii ceresti i teoria elementelorsunt nu numai false, dar paralizante i färd viitor. Ca si Ptolemeu,Aristotel reduce miscdrile corpurilor ceresti la rotatii de sfere injurul pdmantului imobil. In privinta elementelor, el acceptd con-ceptiile superficiale ale predecesorilor sdi care distingeau, intocmaica omul primitiv, trei sari principale ale materiei (solid, lichid

gazos), reprezentate prin trei elemente : pdmantul, apa i aerul,la care se adaogd al patrulea element, inexplicabil, focul. « Timpde secole, cele mai bune minti, obsedate de aceste pseudoexpli-catii, s'au trudit sà deslege pseudoproblemele pe care le puneau,au fost impiedicate astfel sd se ocupe de probleme reale » (Langlois).

Enciclopedia aristotelia s'a impus cu atat mai mult cu catprin structura ei sistematicä i prin virtuozitatea dialecticd aautorului, a dat impresia unui corp de adevdruri, care explicAratiunea tuturor lucrurilor existente. Invätatii si-au exercitatmintea asupra acestui tezaur de cunostinti, constituit odatdpentru totdeauna, cu aceeasi subtilitate cu care inainte comen-taserd Biblia. Ei n'au fdcut deci decat sA inlocuiascd autoritateaBibliei cu autoritatea antichitätii clasice.

In programul sdu de invdtdmant, Rabelais recomandd « cu-noasterea faptelor naturii ». « SA nu fie mare, rau, ízvor ale cdrorforte sd nu le cunosti; toate pdsdrile vdzduhului; top copacii,arbustii i fructele pddurilor, toate ierburile pdmantului, toatemetalele ascunse in adancul prdpdstiilor, pietrele Orientului

sudului, nimic sA. nu-ti rdmand necunoscut ». « Apoi prindisectii frecvente cautd sä dobandesti cunoasterea celeilalte lumi,care e omul

www.digibuc.ro

RENA$TERtA LITEI1ARA SI VIIINTIVICA.-UMANISMUL 191

Iatk yeti spune, un program modern. Simplà iluzie. Rabelaisnu recomandä studiul fenomenelor naturii cleat pentru a lecompara cu ceea ce au spus despre ele autorii clasici. Când elevullui, plimbându-se la tard, cerceteazg arborii i plantele, o facepentru a compara observatiile sale cu ceea ce au scris despre acestelucruri Pliniu, Atheneu, Dioscoride, Iulius Pollus, etc. Chiarsi la un autor modern ca Rabelais, care a trait in secolul al XVI-lea,.stiinta direct./ a naturii e subordonatd . eruditiei clasice. Intrespirit 0 realitate se interpune textul clasic. Spiritul stiintific nuva putea triumfa decât atunci când suPerstitia antichitktii va fifost invinsd adicd in secolul al XVI-lea.

POEZIA PROVENSALA

Cu toatd opozitia pe care o intânapinà dela o vreme chiar insânul colii, logica scolasticd rämâne singurul instrument de cerce-tare si de descoperire a adevdrului. Problema e mereu aceeasi,anume raportul dintre credintd i ratiune, i principiul autoritdtiie recunoscut chiar si de filosofii cei mai independenti, ca Abélard,Bacon si Oresme. Filosofia modernd incepe abia in secolul alXVI-lea, cu Pomponazzi.

Daca totusi spiritul modern se libereaza cu un secol mai devreme de tutela Bisericii, faptul se datoreste unui dublu curent,poetic si erudit, care introduce un fel de a vedea, de a simtide a gândi mai larg si mai liber. In locul raportului dintre cre-dinta i ratiune, poqii i eruditii iau in discutie probleme noui,in adevär moderne : raportul intre om i .naturd, individ i socie-tate, MI-bat i femeie, iubirea platonica i iubirea corporald,problema asätoriei si a fericirii. Aceste probleme s'au pus maiintaiu in Franta i s'au exprimat in forme literare, care s'au fds-pândit In toatd Europa. Pânä in secolul al XIV-lea, Franta

www.digibuc.ro

IttNASTARÉA $1 REPOtt.MA

exercitä asupra intregei Europe o necontestatá egemonie literardartisticd. Odatd cu Dante directia miscdrii literare i artistice

trece asupra Italiei, care, prin poetii, artistii i eruditii ei asigurdtriumful definitiv al spiritului modern, caracterizat prin libertateade cercetare, spiritul istoric si critic si metoda experimentald.

Poemele epice care au inflorit in secolul al XI-lea, la apogeulfeudalismului, au fost expresia cea mai inaltd a societatii feudale,intemeiate pe rdzboiu. La Chanson de Roland sau Raoul de Cam-brai sunt glorificarea idealului cavaleresc de vitejie, de credintdsi de fidelitate feudald. In epopei, nu e loc pentru femei

La sfarsitul secolului al XII-lea, poemele epice se transformdin romane de iubire si de aventurd. Inspiratia lor se indepdrteazdde idealul eroic i religios, fiindcd imprejurdrile de vieatd ale nobi-limii s'au schimbat. Progresul monarhiei i influenta morald aBisericii infrâneazd pornirile rdzboinice ale nobilimii i paceainternd favorizeazd prosperitatea generald. Gustul pentru lux

confort potoleste pasiunea pentru rdzboiu. Cavalerul petrecemai mult in casa i, sub influenta .femeii, caracterul i se imblân-zeste i manierele se civilizeazd. El invatd sa se stapaneased, sdse spele pe stea la masa, sd se imbrace la moddobserve fata de femeile strdine anume reguli de curtenie. Litera-tura insoteste evolutia societatii reoglindeste transformdrile.Actiunea vechilor epopei eroice se lungeste si se complied prinintroducerea unor episoade imprumutate din legendele strdine,celtice sau greco-romane. Asa s'au nascut romanele epice, cumsunt legenda Gralului sau a regelui Arthur si romanul lui Tristanci Isolda, In care femeia i iubirea joacd rolul de cdpetenie. Astfela intrat femeia in literatura.

In acelasi timp, 1h sudul Frantei, unde nobilimea era maibogatd si mai civilizatd, a apdrut o poezie, pe care Italienii,

www.digibuc.ro

iiElsIASttREA LItERAkA I TI1NTI1iCA. UMAN1SMUL 193

confundând pe tosi Francezii de sud cu Provensalii, au numit-oprovensahl.

Caracterul acestei poezii, cântatä de trubaduri pela curtilenobililor, e exaltarea pdnd la divinizare a femeii si aDomna (stapâna) trubadurilor e intruchiparea idealului feminin,de esentä religioasd i hied neindividualizat, care inspira sufletelornobile cele mai inalte virtuti. Ideea de perfectiune inaccesibild afemeii iubite impune cavalerului o atitudine de smerenie si de devo-tament. Serviciul de o§tean se transforina în serviciu de curtean.

Termenul evolutiei a fost atins, can& sufletul femeii iubitea fost identificat nu numai cu idealul platonician al frumu-setii pure, ci cu virtutile cardinale însei, cu harul divin sicu fericirea de veci. Sublimandu-se prin aspiratia la perfectie,iubirea umana se confunda cu iubirea divinà. Nostra-Domna(Maica Domnului) devine Domna prin excelentd. Cultul FecioareiMaria, care in secolul al XV-lea ia o desvoltare extraordinard,corespunde cu triumful femeii i iubirii in literaturd.

Poezia provensald s'a cristalizat repede in forme fixe, caredeterminau motivele inspiratiei, modul expresiei, ritmul i versul.Canonul acesta poetic rezerva i naturii un loc. Domna e repre-zentatd cu predilectie impletind o cunund inteo lunch' verde, lamargined unui izvor, care §erpuieste printre flori i in preajmaunei paduri, unde cantd pdsdrile. Nicio comunitate intre poet

naturd; peisagiul e un simplu cadru care, reprodus la infinit,devine conventional §i banal. Poezia provensald s'a rdspdndit intoatd Europa : in Italia la curtea lui Frederic al II-lea, in Castiliala curtea lui Alfons cel Invätat §i in Germania, unde constituiepunatul de plecare al Minnesang-ului.

In secolul al XIII-lea, feudalitatea ineepe sà decadd in apusulEuropei. Monarhia francezd o despoaie treptat de privilegiile ei

13

www.digibuc.ro


politice, iar in orasele Flandrei si ale Italiei, comertul i indu-stria creeazA o societate burgheza, independenta de orice obligatiefeudala, care se ridica peste nobilime i der, i pune stapânirechiar i pe pamânt. Inca din secolul al XIII-lea, burghezia cuce-reste puterea politica la Florenta i in orasele Lombardiei.

Triumful burgheziei aduce in locul spiritului feudal un nouideal de vieata. Principiile prin care se justified suprematia politica

morala a nobilimii se corup. Idealul cavaleresc devine eroismde paradd, pompos i gol; pactul feudal care leaga pe senior sipe vasal se reduce la un cod de ceremonii; sentimentul onoarei,sub pretextul de a se despoia de orice calcul utilitar, pierde oricevaloare sociala si se rezolva in « punctul de onoare », iar serviciulmilitar, considerat ca un prilej de prada si de afirmare personala,duce la dezastrele dela Crécy, Poitiers si Nicopole, care arata canobilimea n'a ajuns numai nefolositoare, ci deadreptul ddiunatoare.

Decadenta spiritului feudal se manifestä in literatura prinaparitia unor forme fiterare 'de inspiratie complet deosebitaprin deplasarea centrului de .activitate literarA. Poezia i romanul« courtois » nu se mai continua decât prin imitarea operelor ante-rioare. « Jocurile florale » dela Toulouse, care organizeaza concur-suri de poezie, nu mai sunt decât prilejuri de petrecere.

La sfârsitul secolului al XIII-lea apare o literatura burghezacu totul deosebia de literatura nobilA. Desvoltarea industrieicomertului, rolul crescând al legistior si al universitatilor, aliantaburgheziei i a regalitatii creeazd un spirit nou, care se manifestaprintr'un gust pronuntat pentru literatura didacticd, satiricdmoralizatoare.

Poetii, urmând pilda negustorior i meseriasilor, se orga-nizeaza in asociatii literare, care consacra meseria de poet si iaudirectia miscarii literare.

www.digibuc.ro

RENA$TEREA LITERARÀ 1 STIINTIFICA. - UMANISMUL 196

Le roman de Renard 0 Les fabliaux se adreseazd unui publicburghez. La Arras, marele centru industrial din nord, teatrulcomic in limba popularä apare in secolul al XIII-lea. Chiarmisterele reprezintd, in cadrul fictiunii religioase, moravurile,sentimentele, indeletnicirile i costumele societdtii burgheze. Leroman de la Rose, care incepe ca o alegorie poeticd, inchinataiubirii cavalere0i, se termind, in a doua jumdtate a secolului alXIV-lea, cu o enciclopedie de vulgarizare 0iintified. Spiritulburghez triumfd in literaturd, cum a triumfat i in vieata economica.

Strânsa conexiune intre literatura noud i elasa burghezdapare i din deplasarea centrului de activitate literard. Literaturase deplaseazd cu industria. Dela Arras, bogat in poeti in secolulal XIII-lea, centrul activiatii literare se mutd la nord, in Hai-nault §i Flandra, de unde vin, in secolul al XIV-lea, poeii, croni-carii i muzicienii: Chatelain, Molinet, Froissart i Commines.

Tonul Incà didactic in secolul al XIV-lea devine mai personalin veacul urmdtor, i acest element individual anunta deja Rena-0erea. Sinceritatea märturisirilor lui Villon, ca i aptitudinea de areda realitatea sunt o dovadd.

Realitatea aceasta e fundamental deosebità de a lumii feudale.Femeia e coboritd de pe piedestalul ei, i banul joacd un rolmai insemnat decdt sentimentul.

Dar pentru ea spiritul nou sà se poatd exprima In opere du-rabile, a fost nevoie ca verva satiricd i imaginatia sd fie disci-plinate. Functia aceasta a indeplinit-o Rena0erea introducândIn literatura modernd ideCa formei artistice.

ORIGINEA UMANISMULUI ITALIAN

Para in secolul al XIV-lea, Franta exercitase asupra Europeio necontestatä egemonie literal% 0 artisticl. Odatä cu aparitia

13*

www.digibuc.ro


lui Dante, directia miscárii literare i artistice treee asupra Ita-liei, care, prin poetii, artistii i eruditii ei asigurl triumful de-cisiv al spiritului modern, caracterizat prin libertatea de cerce-tare, prin spiritul istoric si critic si prin metoda experimental'.

Literatura italianä si-a flout ucenicia la scoala poeziei pro-vensale. Trubadurii imprästiati de cruciata contra AlbigensilorgAsesc refugiu la curtea lui Frederic al II-lea si impreunä cu poetiiautohtoni intemeiaa. prima Foal de poezie italianà. Canzonele

sonetele, cu exigentele Mr tehnice, se impun poetilor « volgari »

deprind cu aspra disciplind a artei, fard de care nu exista

opera durabild. La sfarsitul secolului al XHI-lea, se constitue

la Bo Ionia i Florenta, in jurul lui Guinizelli, Cavalcanti si Ginoda Pistoia, o nouà swan: poeticd, il dolce stil nuovo, in caretraditia provensall se combina cu poezia populara. La aceastà scoalä

au invätat Dante si Petrarca arta de a spiritualiza iubirea, de ao transforma inteo filosofie subtilä si de a cAuta inspiratia nuin modele sträine, ci in propriul Mr suflet.

Intemeietorul poeziei italiene, Dante Alighieri (1265-1321)este sinteza cea mai inaltà a evului mediu. Prin entuziasmul &au

religios i prin intreaga sa conceptie despre lume, Dante apartinecivilizatiei medievale. Sonetele i Canzonele, care formeazd sub-stanta primei lui cdrti: Vita Nuova; sunt o apoteozà, de cea maiautentiel traditie provensald, a femeü iubite, care devine unsimbol de perfectiune i un exemplu al tuturor virtutilor.

Medieval a fost Dante si prin conceppile sale politice. Par-tizan convins al supremapei imperiale, socotea monarhia Cape-

tingilor ca o uzurpare a drepturilor conferite de Dumnezeuimparatilor, iar republicile italiene i se pdreau simple cuiburide rebel Idealul lui era monarhia universalä a Ottonilor si aHohenstaufilor.

www.digibuc.ro

RENASTEREA L1TERARÀ i sniNTIFia. umAmsrAuL 197

Dante se aruncase cu pasiune in luptele politice care sfasiauFlorenta i, surghiunit in 1302, îi pusese toatg ngdejdea de rein-toarcere in expeditia lui Enric al VII-lea, « demnul urmas al Ceza-rilor » care venise sg-si afirme drepturile asupra Italiei (1311).Sfarsitul lamentabil al expeditiei i-a spulberat ngdejdile. In 1321,a murit in exil, dupg ce a rätkit dougzeci de ani pe la curtileseniorilor din nordul Italiei. Experienta care i-a ardtat cat desgratd-i painea altuia i cat e de greu sa urci i sä cobori pe scaristräine, i-a inspirat cele mai puternice accente din Infern i celemai moderne elemente din Divina Comedie.

Sub conducerea lui Virgiliu, considerat in evul mediu caprofet, Dante strabate infernul, unde osanditii de veci îi ispdsescpacatele si urea muntele purgatoriului unde, prin purificäridureroase, sufletele celor pocaiti ajung treptat la starea de nevi-novgtie a primilor oameni.

In varful purgatoriului, Beatrice se aratd lui Dante « in strg-lucirea vie a lumii eterne » i, prin puterea privirii sale, 11 ridicädin planetg in planeta pang in fata tronului lui Dumnezeu. Ve-derea devenindu-i mai purd si mai patrunzatoare, Dante distingein stralucirea empireului spatiu infinit i imobil, care nu cu-noaste nid timp, nici miscare noug cercuri luminoase, carese invart vertiginos in jurul punctului divin : sunt cele noug ceteingeresti (serafimii, heruvimii, tronurile, etc.). Condus in mijloculRosei ceresti, poetul vede pe aleii vechii i nouei aliante asezati, cainteun amfiteatru, pe scarile Rosei ceresti, apoi, la interventiaMaicii Domnului, îi este ingaduit sà fixeze punctul luminos In caredistinge dubla naturg a lui Cristos i unitatea celor trei persoanedivine. In timp ce mediteaza asupra acestor revelatii, un fulgerde lumina Ii strdbate mintea reveleazg cele mai Inalte misterecresting, Cu aca§t4 viziune mistia se terming Divina Comedie.

www.digibuc.ro

198 RENMTEREA st REFORMA

Calatoria in cele trei impärdtii ale mortilor e istoria izbdviriilui Dante, care, prin pocaintd si ispdsire, se ridicO treptat delastarea de pdcat pând la intelegerea celor mai nepdtrunse taine,si, in acelasi timp, drumul pe care umanitatea trebue sa-1 strdbatäpentru a ajunge la mântuire.

In aceastä istorie a izbdvirii, Dante a intercalat episoade careexpun destinul unui mare numär de persoane istorice sau con-temporane si ideile sale asupra tuturor problemelor timpului.Divina Comedie constitue primul tablou epic aI vietii comunale,in care se pldmddeste societatea modernd. Pasiunea luptelorpolitice vibreazä in cuvintele cu care poetul isi intâmpind prieteniisi dusmanii inalniti in lumea cealaltd.

Italienii din secolul al XIV-Iea au väzut in Divina Comedieo enciclopedie a tuturor stiintelor ; abia in secolul al XIX-leasi-au dat seama cd Dante a creat limba literard italiand si unadin cele mai geniale opere a tuturor literaturilor.

Dar Divina Comedie n'a concentrat numai ideile si pasiuniletimpului in care a apdrut. Personalitatea lui Dante se manifestOin toate episoadele, mai ales când se intretine cu Florentinii saidespre problemele politice, religioase, artistice si literare care-1intereseaza. Orgoliul lui de Florentin, constiinta superioritätii luisi admiratia lui pentru antichitate fac din Dante un precursoral Renasterii.

Evul mediu e plin de amintiri antice, dar aceste amintiri suntmai mult materie de enciclopedie. Dante reinvie insusi senti-mentul vietii antice. El a asezat in vestibulul infernului sufteteleinteleptilor si eroilor antici, care, desi n'au pAcAtuit, n'au pututfi salvati, fiindcä nu primiserd botezul. Intr'o grddinä verde seplimbd gray, vorbind in soaptd, Hector, Enea, Cezar, mai la oparte Saladin, apoi ceva mai departe Aristotel inconjurat de

www.digibuc.ro

RENASTEREA LITER.ARA I STIINTIFTCA. UMANISMUL 199

« familia filosofica », compusd din Socrate, Platon, Democrit,Anaxagoras, Thales i Averroes care scrise « Comentarul celmare ». Scena e o anticipatie a Academiilor din secolul al XV-lea.

Pe lângd aceasta, Dante aduce un nou sentiment al naturii 'o noud conceptie despre orn. Comparatiile lui au' un caracter

de simplitate si de familiaritate ornerica. Un osândit care, prinintuneric, incearcd sA distingd trdsdturile celor doi vizitatorineasteptati, evocd imaginea bdtrânului croitor care, clipind pu-ternic din ochi, incearcd sA tragd firul prin urechile acului. Peri-petifle cdldtoriei pe lumea cealaltd au toate aparentele unei cd-lätorii adevdrate. Centaurii din infern îi dau seama c tovardsullui Virgiliu e viu, din faptul cA greutatea corpului lui rostogolestepietrele povârnisului pe care coboard, iar sufletele din purgatoriutrag aceiasi concluzie din faptul cA corpul lui Dante aruncdumbra. In sfdrsit Dante exceleazd in arta de a crea atmosfera.Descrierea pddurii intunecoase i sentimentul de groazd pe care-1inspird coborirea iminentd in bezna intunericului dau, dela pri-mele versuri, tonul Infernului. Tot asa, murmurul infinit al mdrii,care strdluceste i freamdtd la primele sclipiri ale zorilor, sus-pinul de ustirare la vederea cerului instelat i aspiratia nest&pânitd spre luminá, ca si forma purgatoriului care, din mijloculvalurilor, se ridicd spre cerul lunar, exprima avântul sufletuluispre cer i dau nota fundamentald a Purgatoriului. Divina Co-medie ne-a dat primele exemple de glorificare poeticd a naturii,in care std secretul artei Renasterii.

In mijlocul naturü glorificate, omul apare inconjurat de oaureola eroicd. Epopeea francezd a creat tipul eroului rdzboinic,credincibs seniorului i vasalului i sie însui. Pentru a nu fibdnuit de lipsd de curaj, Roland intârzie sä sune din corn dupdajutor i astfel pricinueste moartea intregii sale ostiri, Eroismul

www.digibuc.ro

200 RENAsTEREA SI REFORMA

tragic al lui Roland, care purcede din conffictul intre datorieonoare, legatura de fraternitate, care uneste pe vasal i pe senior,sentimentul de datorie feudald care-I obligg pe Bernier sä-si in-deplineascd toate obligatiile fatd de Raoul de Cambrai, inaintede a-i cere socoteald de moartea mamei sale sunt lucrurineintelese pentru Dante, fiinda in Italia desvoltarea precoce aoraselor a impiedicat feudalismul sä prindä fädäcini adânci.Poemele epice n'au fost cunoscute in Italia decát prin traduceri

adaptdri.Vieata comunald, in care prin energie i inteligentä oricine se

putea ridica la rangul intâiu, fäurit alt ideal de orn, pe careIi gäsim deja schitat in Divina Comedie. Nobleta adeväratä nustä, pentru Dante, in nume, rasa i avere, ci in superioritatea in-teligentii si a vointei. Francesca da Rimini preferd sá indure pevecii vecilor chinurile iadului decât sä fie despärtità de iubitulei. Contele Ugolino, inchis de arhiepiscopul Pisei inteun turn,moare in chinurile cele mai grozave, dupd ce vdzut cei doiffi i cei doi nepoti pierind de foame. Dante 1-a reprezentat inInfern rozând ceafa dusmanului säu de moarte i tergändu-sigura de pdrul lui. Pentru toatä- fericirea raiului nu si-ar läsavictima din mâini. Farinata degIi. Uberti, osândit pentru eresie,stà drept in cosciugul de fier inrosit de foc sfidând puterile ia-dului i divinitatea care, cu toate torturile, nu-I poate frânge.Acesta e deja idealul de bárhätie (virtzi) al Renasterii.

Dante avea mai mult nostalgia deck intelegerea antichitatii.Petrarca a träit in atmosfera intelectuald a vechii Rome. Pentruel, Romanii erau strämosii directi ai Italienior, î una din do-rintele lui cele mai vii a fost sd vadä reinviind gloria Romei antice.De dota ori s'a adresat papei Benedict al XII-lea implorându-1

www.digibuc.ro

RENWEREA LITERARX 61 STIINTIFICA. - UMANISMTX 201

sá pgraseascá Avignonul i sá se Intoard. la Roma. Iar cândCola di Rienzo a proclamat, In 1347, republica la Roma, Pe-trarca 1-a salutat ca pe tribunul trimis de Dumnezeu sa liberezeItalia de « tiranii sträini ».

Insuccesul incerckii lui Rienzo 1-a desgustat i mai mult devremea sa si 1-a facut sà caute consolare In trecutul maret alRomei. In aceste dispoilii a compus Africa, epopee al cdrui eroue Scipio Africanul, si De viris illustribus, cuprinzând doudzeci

patru de biografii de barbati celebri, toti romani afard de trei.Dispretul fall de prezent nu e una din cele mai prielnice stäri despirit pentru a scrie istorie, fiindcd noi nu putem lntelege trecutuldeck prin experienta prezentului. Cel putin dacd. Petrarca ar fiales personagii contemplative inrudite cu temperamentuldar el a zugrävit mai ales oameni de actiune, generali i bkbatide stat, ca Scipio, Cato Censorul i Cezar cu care n'avea nicioafinitate sulleteascd. De aceea caracterizárile lui se reduc la para-frazarea lui Titu Liviu.

Cu toate acestea, pentru a pastra purd ideia Imperiului roman,Petrarca a lásat la o parte fabulele medievale intemeiatexpunerea exclusiv pe documente clasice, examinate la luminaratiunii. Coborându-se la sursele originale i proclamând, maipresus de Cicero si de Aristotel, suveranitatea ratiunii, Petrarcadefineste spiritul critic si pune baza istoriografiei umaniste. Adfontes ! devine strigatul de luptà al umanistilor i principiul fe-cund al criticei filologice.

Insufletirea pentru antichitate explicg i pasiunea lui de co-lectionar de monete, inscriptii i manuscrise vechi. Petrarca acutreerat Italia, Elvetia, Franta si Germania si a descoperit maimulte discursuri ale lui Cicero ( Pro Archia, Pro Milone, ProMarcello etc.) si scrisorlle lui catre Atticus, Brutus §i Quintus,

www.digibuc.ro


Petrarca nu s'a multumit sa le strângd pentru placerea de aavea piese rare, ci le-a studiat de aproape cu dorinta de a le pd-trunde spiritul si de a descoperi In fiecare autor quiddam suum acproprium, ceea ce e original 0 personal. Petrarca e primul scriitorcare nu cautd in operele antice lectii morale si alegorii, ca in evulmediu, ci e in stare sd guste frumusetea stilului si sd apreciezeoriginalitatea gdndirii. De aceea a fost numit « primul orn modern ».

Modern a fost si prin patrunderea cu care si-a analizat pro-priile sale sentimente si idei. In Rimele sale italienesti descriechinurile iubirii sale neimparasite pentru Laura, dupa cazui-stica amoroasd a poeziei provensale, dar cu un puternic accentpersonal 0 cu o mare originalitate de simtire. Laura nu mai enici simbol, nici inger. E o femeie in carne si oase, a cdrei atractieinvinge orice putere de rezistentd, si poetul mdrturiseste cd,dacd iubirea sa a rdmas pur platonicd, meritul revine in intre-gime Laurei. Cu Petrarca, iubirea se coboard din nou pe pdmânt.

Deceptiile sentimentale 1-au silit sd se coboare in sine insusi,sd se analizeze, sd-si disece bucurüle, durerile, dorintele 0 amd-rdciunile, si sd se judece. Rezultatul acestei analize n'a fost, cumne-am fi asteptat dela un crestin intrat pe jumdtate in ordinulmonahal, un sentiment de smerenie 0 de renuntare, ci dimpo-trivd un sentiment de vanitate. Petarca e convins cd ceea ce adescoperit in sufletul sdu intereseazd umanitatea. De aceea,considerdnd 61 Rimele italienesti nu-1 pot face cunoscut deckin orasele Italiei, si-a rdspdndit confesiunile in tratate latinesti,ca De vera sapientia, De sui ipsius et multorum ignorantia 0 Decontemptu mundi. Nimeni n'a stint mai bine decât Petrarca sd-siprocure satisfactiile de amor propriu la care aspira. Casa lui dinArezzo era pdzitd ca un monument istoric ; Florenta i-a propuso catedrd si restituirea tuturor bunurilor confiscate tatdlui sdn,

www.digibuc.ro

RENA$TEREA LITERARA UMANISMUL 203

impdratul Carol al IV-lea l-a numit conte palatin, papa i-a oferitpostul de secretar apostolic, iar universitatea din Paris i Senatuldin Roma i-au oferit In acela0 timp coroana de lauri. Optândpentru aceasta din urma, In ziva de Pa$i, 1341, a fost incoronatsolemn pe Capitoliu.

Contrar insI unei opinii foarte räspândite, studiul antichitätiisetea de glorie n'au släbit sentimentul religios al lui Petrarca.

« Adevárata intelepciune » pentru el rdmâne cuvântul lui Cristos.El nu admite filosofia anticd decât In masura In care nu contra-zice invätätura erqtind. Umanismul lui Petrarca n'are Mmiccomun cu pägânismul unui Machiavelli. Studiul antichitätii afost pentru el mijlocul unei vieti suflete§ti mai largi i un incom-parabil exercitiu al faculatior intelectuale. Dar ,stiinta rdmânesub controlul credintei, §i, dacd noptile de meditatie nu I-aufäcut s imbratiFze idealul monastic, pe care sing& II gäseaconform invätäturii cre§tine, e ea' tinea prea mult la vieatä i lapläcerile ei. Petrarca reprezintd idealul umanismului laic, carenu considerä invätätura cre§tind incompatibild cu bueuriile vietii§i cu studiul

Sub infiuenta lui Petrarca, idealul de culturd umand, bazatpe studiul antichitatii, tinde sà devidd elementul fundamental aleducatiei. Aceastä tendintä se manifesa nu In contradictie, ci Inarmonie cu doctrina crestind. Fortele de innoire se desvoltd, pan'dla inceputul secolului al XVI-lea, in cadrul vechilor orânduiri,fdrä sä caute i fàrà sd doreascd o rupturd cu trecutul. Exemplucaracteristic In aceastä privintä e Giovanni Boccaccio (1313-1375).

Autorul Decameronului e considerat, In general, ca repre-zentant tipic al pdgânismului Renaterii. N'a infat4at el, intriumful instinctelor naturale, superioritatea drepturilor naturii

www.digibuc.ro


contra ascetismului medieval ? Aceasta opinie se intemeiaza pesatirele indreptate contra clerului, cum e istoria Evreului Abra-ham, care, indemnat de un prieten crestin sa se boteze, nu sehotaraste decat dupa ce a vazut Roma ; el n'a gasit nici urma desfitatenie si de evlavie In vieata papilor, cardinalilor si a ceIorlaltipreoti, dar tocmai acest lucru 1-a convins de superioritatea cre-stinismului, caci o religie pe care pastorii ei se straduesc din toateputerile s'o distruga si care, cu toate acestea, straluceste tot maiputernie i mai pur, nu poate fi deck opera duhului sfant.Satira moravurflor clerului, departe de a constitui indiciul spi-ritului modern, e de cea mai autentica traditie medievala i popu-lard. Exercitandu-si verva satirica pe socoteala clerului, Boc-caccio stie ea cititorii säi nu vor confunda persoana i functiapreoplor, i ca purtarea acestora nu va pune în discutie legiti-mitatea dogmei. De altfel o conceptie Mica i tiintifica desprelume, care sa permita o atitudine independenta fata de religienu era cu putinta atunci, si de aceea acuzatia de ateism adusachiar i umanistflor din secolul al XV-lea trebue totdeauna pri-mid cu rezerva. Boccaccio a mers atat de departe cu scrupulul re-ligios, bleat, in 1361, a renuntat la preocuparile sale profane si s'adedicat studiilor de eruditie i interpretarii Divinel Comedii.

Studiul antichitätii clasice n'a avut deci ca urmare slabireasentimentului religios, i ideia unui umanism fundamental are-ligios e de domeniul legendelor. Influenta antichitatii, la Boc-caccio, ca i la Petrarca, se manifestd prin desteptarea simtuluiarti5tic.

In opera lui Boccaccio apar pentru prima data zeii pagani,nu ca elemente religioase, ci ca simboluri ale frumusetii i feri-cirii. In romanul sau din tinerete, Fikicolo, Venus, cu trupultransparent prin val i strOlucitor de parca ar A fost stropit cu roa,

www.digibuc.ro

RENASTEREA LITEIZAILI $1 $TIINTIFICA. - UMANISMUL 206

alearga In ajutorul celor doi tineri eroi care se iubesc, FlorioBiancofiore. Admiratia pentru capodoperele antice Il Indeamna

sa studieze i sä imite procedeele artistice ale autorilor lor, pentrua produce opere asemanatoaré, dar originale. A§a a izbutit Boc-caccio sa dea forma artistica unei serii de nuvele, de originediversa, care circulau In toate tärile, i sa exprime prin ele vieatasocietatü laice din timpul sau. Pe vechiul fond medieval, careconstitue materia Decameronului, cu povestiri de dragosteromane de aventura, cu vepicele glume pe socoteala barbatuluiinselat, a clericilor desfranati, a medicilor §arlatani 0 a magi-stratior venal'', Boccaccio zugraveste, din punctul de vederelaic, moravurile din timpul sau i proclama idealul unei societatinaturale i libere, In care femeile triumfa prin istetimea lor, iarbarbatii prin vointa i energia

Elementul nou, revolutionar, In opera lui Boccaccio e con-stiinta sa de laic, care nu e de origine carturareasca, ci sociala.Nu modelul antichitatii, ci triumful burgheziei fiorentine asupraclerului i nobilimii se exprima In laicismul lui Boccaccio. Poli-tica florentina, care de un secol tinde la independenta fail deImparat si de papa gase§te In Boccaccio un ecou care ne permitesA masuram tot progresul realizat de societatea florentina Incursul secolului al XIV-lea. Pe can& Dante viseaza Inca la mo-narhia universala a . Imparatilor germani, Boccaccio contestalimparatului dreptul de a domni peste alte natiuni decat a Teu-tonilor sdi i prefera sa moara deck sa arunce « crinii florentini »la picioarele « corbilor septentrionali ». Fortele care se ridicaImpotriva universalismului medieval purced din nduile conditiisociale i politice create prin renasteriea comertului i induStriei.

Florenta, cea mai desvoltata din dcest punct de vedere, a de-venit centrul nouei culturi umaniste.

www.digibuc.ro


Coluccio Salutati (1331-1406), numit in 1375 cancelar alRepublicei florentine, a liberat stilul oficial de formele scolasticesi a introdus latina: clasicd in corespondenta oficiald. Pentru a nufi puse in situatie de inferioritate, cancelariile celorlalte stateitaliene au imitat exemplul Florentei i astfel o seama de umanistiau dobândit situatii 'Mahe i sigure, de care numai clericii sebucuraserä pând atunci. Cu Salutati, laicii incep sà cucereasclmarile dregdtorii ale statului.

Ideile lui politice, religioase i literare sunt încà medievale,pe când actiunea lui reflecteaza sentimentele socieatii laice mo-derne. In teorie, Salutati admite eà papa si impäratul, « celedoug lumini ale lumii » detin puterea universald, i ca mo-narhia e cea mai bunä formä de guverndmânt. In practick elapreciazd evenimentele din punctul de vedere al unui Italiancredincios, dar patriot. In timpul rdzboiului dintre papalitateRepublica florentind (1375-1378), a combaut atât de violentpolitica lui Urban al V-lea, incat acesta 1-a cuprins in mod explicitin interdictul care a lovit Florenta. Fara conteste calitateade vicar al lui Cristos, cancelarul Florentei nu iarta papei cà apardsit Roma §i duce dela Avignon o politica anti-italiana. Catoti contemporanü sai, Salutati facea distinctie intre suveranul tem-poral §i vicarul lui Cristos. Atacurile sale contra Curiei ponti-ficale corupte, simoniace i efeminate nu ating &cat pe celdintaiu.

Impotriva ducelui de Milano, care reprezenta fata de Repu-blica florentind principiul monarhic, Coluccio a sustinut atatde energic cauza acesteia, hack Giovan-Galeazzo Visconti spuneaca se teme mai mult de o scrisoare a lui Salutati decat de o miede calareti fiorentini. .Con§tiinta lui de cetatehn liber i-a inspiratcele mai frumoase cuvinte din corespondenta sa politica :

www.digibuc.ro

RENMTEREA LITERARA 0 miNTiFiCA. ummasivjui, 207

« Comuna din Florenta nu face niciodatä rdzboiu deck pentruapdrarea libertkii 0 combaterea nedreptkii ».

In ceea ce prive0e credinta, aceea0 discordantd intre teorie0 practicd. Ascetismul rdmâne pentru Salutati idealul viepicre0ine. Dar increderea in valoarea educativd a 0iintei 0 aspi-ratia spre o vieatd ceateneascd libel% dau acestui ideal o acceptiemai largd 0 mai umand. Docti plus hominis habent quam indocti,exprimd convingerea umanistului in valoarea educativd a stiintei,0 credinta cd adevdrul poate fi descoperit pe cdi multiple 0 di-verse. « Fie cd 1-ai gdsit in Bibfie sau la pagâni, fie cd 1-au spusprofetii sau poetii, adevdrul e dela Dumnezeu. Ori unde 1-amdescoperi, nu trebue sd-1 dispretuim ».

Activ pând la adânci batrânete, Salutati a murit, in 1406,la vârsta de 76 ani. Corpul lui a fost expus In piata Peruzzi 0,dupd ce a fost incoronat cu cununa de lauri, a fost inmormântatin catedrala orapilui. Onorurile acestea, care nu se acordaudecât sfintilor, sunt un semn al vremii.

Principalul merit al lui Salutati constd in faptul cà a con-tinuat colectionarea §i studierea operelor clasice, a introdus laFlorenta studiul limbii dine 0 a pregdtit generatia de umani0i,care a deschis o noud perioadd in istoria umanismului.

IV. UMANISMUL ERUDIT

Aceastd perioadd se caracterizeazd prin negarea plind dedispret a evului mediu, prin preferinta acordatd limbii latinefatd de cea vulgard, prin rdspândirea elenismului, prin laicizareaprogresivd a gândirii 0 prin intärirea spiritului critic. Studiulantichitkii devine scop in sine.

Petrarca a regretat totdeauna cd n'a avut norocul sä cunoascdlimba greacd. El a incercat s'o invete cu Barlaam, un Calabrez,

www.digibuc.ro

208 kÉNA$Tffid,A Í EttriAMA

care stdtuse timp naai indelungat la Constantinopol §i, in 1339, vonisein Italia cu o misiune din partea impdratului Andronic al III-a.Petrarca 1-a cunoscut probabil in 1342 §i s'a pus cu rdvnd peinvdtkurd, dar greutatea limbii i plecarea prematurd a luiBarlaam i-au zdddrnicit planul.

Un alt Calabrez care invatase la Constantinopol, LeontiusPilatus, a fost profesorul lui Boccaccio §i a predat timp de treiani greaca la Florenta. Dar Leontius era lipsit de pregdtire §tiin-tificd si nu cunqtea cleat greaca modernd. Rezultatul invdtd-mântului lui a fost neinsemnat.

Greutatea de a invdta limba greacd era in adevdr mare pentruItalieni. Limba latind nu era de niciun ajutor, gramatici i dic-tionare nu existau, iar Greci care sd cunoascà elifia i antichi-tatea clasicd erau rari, chiar i la Constantinopol, i nu puteau fiatra§i in Italia cleat prin promisiunea, unor considerabile avan-tagii materiale §i morale. Greci sau Italieni vorbind greaca mo-dernd se intdlneau in toate centrele comerciale ale Italiei; in Ca-labria i in Sicilia existau Inca sate grece§ti, dar toate acestea nuserveau la nimic. Deosebirea intre elina modernd i elina clasicdera aproape tot a§a de mare ca intre latina clasicd i limba italiand,iar intelegerea invdtatilor bizantini pentru geniul i stilul litera-turii clasice tot a§a de insuficiente ca §i aceea a filosofilor scolasticipentru latina clasicd.

In aceste imprejurdri nu le rdmânea Italienilor dornici de a in-vdta greaca decal O. se ducd, la Constantinopol sau sä aducdde acolo invdtati greci care cuno§teau elina i erau dispu§i sáaccepte catedre de greacd la Florenta sau aiurea.

Primul profesor de greacd. in Italia a fost Manuel Chryso-loras care a tinut curstri de greacd la Florenta din Ianuarie 1397pând in 1400. Chrysoloras fusese trimis de impdratul Manuel II

www.digibuc.ro

RENA$TEREA LITERARI $1 $T1INTIFICA. - tIMANISMUL 209

Paleologul, in Italia sa ceara ajutor contra Turcilor. Florentiniii-au oferit o catedra si el a acceptat. Chrysoloras avea toate in-susirile si pregatirea necesara pentru a raspunde nadejdilor pusein el. Deja profesor la Constantinopol, erudit si elocvent, el astârnit un entuziasm durabil printre numerosii auditori care seingrämadeau la lectille lui. Leonardo Bruni a urmat cu atâtainsufletire lectiile lui Chrysoloras bleat « noaptea visa ceea ceauzise dela el ziva ». Astfel, dupa opt-nouà secole de intre-rupere, studiul limbii grecesti a fost restaurat si se poate spune,cu Bruni, ca o noua era a inceput in istoria literelor euro-pene.

Chrysoloras a scris, sub forma de intrebari si raspunsuri,prima gramaticl a limbii dine pentru uzul popoarelor moderne(Erotemata). Succesul lui Chrysoloras si atentia pe care Florenta aacordat-o studiilor grecesti, ca si celor latine, au fäcut din acest ora§centrul intelectual al Italiei In secolul al XV-lea. Studiul limbiigrecesti a facut necontenite progrese, la care au contribuit mereunoi savanti veniti dela Constantinopol. George Trapezuntius,care a venit in Italia pe la 1420, a profesat la Venetia, Florentasi Roma ; Theodor Gaza, sosit in Italia pe la 1430, a ocupatnoua ani (1441-1450) catedra de greaca dela Universitatea dinFerrara, a tradus din Aristotel si a compus o gramatica greacadevenita clasicä.

Sinodul care s'a intrunit, in 1439, la Florenta pentru a unibisericile ortodoxa si catolied, a grupat un mare numar de savantigreci si latini, care au aratat mai mult interes pentru problemelefilosofice decât pentru cele teologice.

Imparatul bizantin a venit insotit de cei mai alesi reprezen-tanti ai teologiei si stiintei grecesti. Printre ei se afla tânarulepiscop dela Nicea, Bessarion, partizan infocat al unirii celor

14

www.digibuc.ro

210 RENA.STEREA I REFORMA

douA biserici. Convertit la catolicism, fu numit cardinal si jucdun rol insemnat In istoria umanismului ca filosof, mecenatcolectionar de manuscrise. Colectia lui constitue fondul cel maiinsemnat al Bibliotecii Marciane din Venetia.

0 influentA mult mai puternia a exercitat asupra umanistilorflorentini Gemistos Plethon (t 1445). Originar din Sparta, acestbAtrân de 83 ani päru Florentinilor intruchiparea vie a inte-lepciunii antice. El sustinea cä, pentru cunoasterea lucrurilormateriale, trebue urmat Aristotel; pentru tot ce priveste sufletul,« divinul Platon » e superior. Asa s'a deschis, Intre partizaniicelor doi filosofi greci, o discutie care avea sA dureze treizeci deani i sub care se ascundea de fapt o miscare de opozitie contrascolasticei.

Leonardo Bruni (1370-1440) e primul din seria nouilor uma-nisti. El cunostea greaca i latina. Traducerile lui din Platonconstitue primul contact al umanismului italian cu textele ori-ginale ale filosofiei grecesti.

Opera cea mai de seamà a lui Bruni e Historia florentina,scrisä in latina clasicA, cu scop de propaganda*, pentru aasigura Florentei simpatia umanistilor. Cu istoria lui Bruni,punctul de vedere laic si interesul profan inlocuiesc preocupareareligioasa a cronicarior medievali. El nu scrie istorie pentru adovedi Influenta Providentei asupra.mersului evenimentelor isto-rice. Bruni considerA istoria ca un gen al retoricei. El nu cautlsA explice desvoltarea economicd, socialä si politic/ a republiceiflorentine si sA scoatä In evident/. evenimentele cu efecte dura-bile, ci sg. producA emotii, ca o tragedie de Seneca. Faptele lip-site de efect teatral, cum sunt transactiile economice, desvol-tarea institutiior, problemele administrative, etc., sunt omise sauinlocuite cu expresii stereotipe. Apoi, pentru a mentine puritatea

www.digibuc.ro

RENMTEREA LITERARA i mNrIncA. UMANISMUL 211

limbii latine, Bruni transpune termenii medievali In cuvinte cla-sice, chiar cand nu au echivalent. Cardinalii devin patres;companiile medievale legiones, cavalerii milites, etc.

Cu toate acestea, Historia florentina are o importanta capi-tala pentru desvoltarea istoriografiei moderne. Bruni e primulistoric modern care a fäcut opera critick s'a coborat la docu-merttele originale, a eliminat legendele i minunile si a cautatsa dea o explicatie rational/ evenimentelor. In sfarsit materiaeste ordonata artistic. Pe cand cronicarii medievali ingrarnadeaumateria far./ nicio alegere i o expuneau fara plan, Bruni nu ex-pune decat faptele care au legatura cu obiectul. Forma artisticapatrunde 0 in istoriografie.

Istoriografia umanistä ar fi dus cu timpul la un formalismgol, prin imitarea prea servila a modelelor antice, daca oameniipolitici n'ar fi luat in maini acest gen pentru expunepentru apara politica. Du/A. navalirea Francezior in Italia(1494), Florenta a fost teatrul mai multor revolutii..In 1494,Medicii au fost alungati i, in locul principatului, s'a introdusrepublica democratica; in 1512, Medicii s'au reintors, dar in1527 au fost din nou alungati, pentruca in 1530 stäpanirea lorA. fie restaurata in mod definitiv. De fiecare data, invingatorula modificat constitutia si a schimbat person alul politic.

Cei mai deseama oameni ai Florentei s'au strädnit, scrutandistoria, sa &eased o forma de guvernamant care sa garantezeFlorentei un regim de stabilitate. Simplu gen retoric pentru unia-

istoria devine pentru oamenii de stat o problerna politicaconstitutionald. Aceasta origine determind continutul si forma

istoriei. Autorli care au studiat istoria inteun scop utilitar nus'au ocupat decat de evenimentele politice i militare, fiindca, dupaparerea lor, numai acestea au provocat revolutiile,fiorentine.

14*

www.digibuc.ro

212 RENA$TEREA REFORMA

In al doilea rand, ei s'au strdduit sà desprindä din intam-pldrile trecutului elementele cu valoare permanentd i cu aplicatiela toate Imprejurdrile asemdndtoare. Aceastd conceptie, unilate-rald i partiald, a produs totu§i primele capodopere ale istorio-grafiei moderne: Istoriile florentine ale lui Machiavelli §i IstoriaItaliei a lui Guicciardini.

Niccolò Machiavelli (1469-1527) I§i incepe Istoriile cu cdde-rea Imperiului roman, dar pe el nu-1 intereseazd atat efecteleprdbuOrii puterii romane, cat insemndtatea nouilor puteri carese ridied, Imperiul i Papalitatea, i infiuenta lor asupra desti-nului Italiei. Problema care-1 preocupd e aceea de a stabili ele-mentele pe care se Intemeiazd vieata statelor i mijloacele princare s'ar putea realiza unitatea Italiei. and faptele sunt deacord cu teoriile lui, Machiavelli dovedqte o putere de a In Ian-tui evenimentele i o privire largd pe care niciun istoric nule-a Intrecut. El e primul istoric care a recunoscut legdtura Intrepolitica internal §i politica externd, i primul care a Intrezdritadevdrul cd marile transformdri sociale sunt independente deactivitatea constientä a individului. Toate aceste consideratii aufost exprimate Inteo limbd plasticd i coloratd, care au fdcutdin opera lui Machiavelli modelul poeziei italiene.

Leonardo Bruni §i Machiavelli n'au tratat, ca i cronicariimedievali, decat istoria oraplui lor. Primul care rupe cu istorialocald i atacd un subiect de istorie universald a fost FrancescoGuicciardini (1484-1540). Ambasador al Republicii florentine InSpania, guvernator al statelor pontificale, ministru de externelocotenent general al papei Clemente al VII-lea, Guicciardini afost amestecat In toate evenimentele mari ale Italiei din primajumdtate a secolului ai XVI-lea. Istoria Italiei nu e decat desvol-tarea unui memoriu pe care 1-a conceput pentru a-vi justifica

www.digibuc.ro

RENASTEREA LITERARA I Frm4TIFICA. UMANISMUL 213

activitatea ca locotenent general al papei in razboiul Ligii dela Cognac care s'a terminat cu celebrul sacco di Roma, din 1527,memoriu pe care disgratia i-a permis sa-1 desvolte inteo istoriegenerala a luptei pentru suprematia asupra Italiei. Spre deosebirede Machiavelli, Guicciardini nu s'a ocupat decât de fapte, n'apierdut niciodata contactul cu realitatea i n'a deformat-o pentrua o pune de acord cu teorii preconcepute. Interdependenta sta-telor europene i-a aparut cIar, de aceea a expus evenimenteleitaliene in functie de politica internationala. Astfel a fost, cudrept cuvânt, numit parintele istoriografiei moderne

Progresul spiritului critic se manifesta 0 in alte domenii,in cautatea i descoperirea operelor antice necunoscute, in des-voltarea criticei filologice, in trezirea simtului estetic i in for-marea unui nou ideal de cultural 0 de educatie.de, Poggio Bracciolini (1380-1459) a fost cel mai norocos colec-

tionar de codice. In calitate de secretar apostolic, a insotit, In 1414,pe papa Ioan al XXIII-lea la sinodul dela Constanta. Dar cumdiscutiile dogmatice nu-I interesau, a cutreerat Elvetia i Suabiain cautarea manuscriselor vechi. La manastirea San Gallo adescoperit un manuscris complet al Institutiilor lui Quintillian,Argonautii lui Valerius Flaccus 0 opt discursuri necunoscute alelui Cicero. In alte biblioteci italiene a gasit Silvae-le lui Statius,Punicae-le lui Silvius Italicus 0 De rerum natura a lui Lucretiu;cu totul, 20 opere necunoscute in evul mediu.

Poggio a fost cel mai stralucit scriitor de epistole latine. Intimpul unei excursii, a vizitat Baden 0 a descris zilele vesele pe-trecute acolo. Scrisoarea aceasta permite sä masuram tot pro-gresul realizat de umanismul italian in ultima jumatate de veac.Nicio urma de pedanterie i morala, ca in scrisorile lui Salutati.Locurile i oamenii, grupul de fete care se scalda, sunt descrise

www.digibuc.ro

214 RENMTEREA I REFORMA

Cu o gratie i o naturalete care dovedesc cà Bracciolini si-a asi-milat nu numai forma, ci însui spiritul limbii latine. Antichitateacare pâta aici fusese o imitatie mai mult sau mai putin indepen-dentä devine poezie i feumusete.

Cu descoperirile lui Poggio, umanistii ajung in posesiuneatuturor operelor literaturii latine pe care le cunoastem azi.

In acelasi timp, Guarino da Verona, Aurispa, Ciriaco d'An-cona i Filelfo, emuli ai lui Poggio, redau culturü occidentaletoatä literatura elinà, complet ignoratä in evul mediu. Inaintede 1430, toti clasicii greci erau in mâinile umanistilor itafieni,care n'au asteptat trimitä Turcii cuceritori ai Constanti-nopolului, ci s'au dus ei aducA din Imperiul bizantin, undenu fuseserd niciodatá uitati.

Entuziasmul stârnit de aceste descoperiri fu ata de puternic,incât umanistü avurd impresia cà din impärdtia mortilor unzvon de recunostintà se tidied spre ei. Poggio a povestit cum adescoperit pe Quintillian in pivnita intunecoasä a unui turn.Quintillian pärea ea intinde mâinile dupä ajutor si se roagd :o O voi, bArbatilor, care iubiti limba latinä, scdpati-ne dintemnita intunecoasä i colbuità in care ne-au inchis bar-barü ».

Realitatea e mai putin romanticd. Manuscrisele vechi seafiau in bibliotecile mânästirilor, catalogate, incât umanistiin'aveau decât sä consulte cataloagele pentru a descoperi ceea ceclutau. Multe descoperiri s'au fäcut in Germania si Elvetia fardca mdcar descoperitorul sà se fi deplasat din Italia. Vorba adâncd alui Pascal : # M'aurais-tu cherché si tu ne m'avais pas déja trouvé ? »se aplicl i descoperirü antichitätii: A fost nevoie de un anumitgrad de maturitate pentru ca spiritta modern a inteleagâ i sacanto operele antichiatii clasice,

www.digibuc.ro

RENASTEREA LITERARX i STUNTIIZXcA. UMANISMUL 215

V. UMANISMUL CRITIC

Dupa era descoperirilor incepe era cercetärii critice. Ignorantaneglijenta copistilor schimbaserd textul unor opere Inca

ajunse de nerecunoscut. Cum ins/ unele opere s'au pdstrat incloud sau mai multe copii, umanistii au cautat, prin comparatie

conjecturk sä restabileascd forma originard. Ma s'a nascutcritica filologicd.

Textul original nu se putea totdeauna reconstitui pe cale filo-Umanistü au fost împini sà pâtrundà in fondul operei,

desprinda spiritul i sà caute in imprejurdrile externe, politicesociale, solutia problemei. Asa s'a desvoltat spiritul istoric.Cercetarea criticâ a operei de arta n'a revelat umanistilor

numai adevdrul, ci i frumusetea literaturü clasice. Ei au cdutatsà stabilèasca legile compozitiei artistice. Ma s'a introdus incultura Renasterü ideea formei artistice, adicI grija de a exprimaideile i sentimentele inteo ordine eked

Reprezentantul cel mai de seamd al directiei critice a fostLaurentiu Val la (1405-1457J. Criticismul lui a atins un grad-dedesvoltare pe care umanismul italian nu-1 va putea depdsi. CuDe elegantiis linguae latinae a intemeiat lexicografia modernd.Prin exemple luate din cei mai buni autori clasici, Val la determingsensul cuvintelor rare si olcure, i fixeaza nuanta locutiunilorparticulare. Lexicul acesta räspundea atât de bine nevoior 111\4-tàmântului, bleat, intre 1471 si 1536, a fost tipdrit in saizeci deeditii. Din el a invätat Erasm sà serie latineste corect si elegant.

Va lla a fäcut asupra textului grecesc al Vulgatei observatii careau servit lui Erasm ca punct de plecare pentru traducerea NouluiTestament. In 1440, la curtea regelui Neapolului, Alfons deAragan, Yana publia ; De ¡also credita et ementita Constantini

www.digibuc.ro

216 RENWEREA i REFORMA

donattone, In care, cu argumente istorice i filologice, dovedi elpretinsa donatiune fdcutd de Constantin cel Mare papei Silvestrue o legenda. De atunci nimeni n'a mai Indeknit sä invoce acestdocument pentru a justifica pretentiile temporale ale papilor.

In urma activitdtii critice a lui Va lla conceptia despre anti-chitate se schimbd. Umanistii nu mai cdutau In studiul clasicilorplacere esteticd sau motive de mandrie nationald. Umanismuldevine erudit i critic. Latina atinge o puritate ireprosabild, darrece : din limbd vie ajunge limbd moartd.

Odatá cu Valla se schimbd i caracterul filosofic al umanis-mului. Numdrul acelora care se Indeparteazd de crestinism,se apropie de diferitele doctrine filosofice antice, creste. Evolutiaaceasta nu e totdeauna usor de precizat, fiindcd opinille reli-gioase ale umanistilor se ascund uneori sub aparentd de respectpentru Bisericd, alteori se exprimd sub forma de dialog in carediverse personagii sustin teorii contrare fárd ca autorul sd in-dice clar pe acela care-i exprima convingerile. Astfel, In Devoluptate et vero bono, Valla pune fatá In fata pe LeonardoBruni, Panormita i Niccolò Niccoli. Partizan al stoicismului,Bruni se plange cá oamenii se dedau mai mult la rele cleat la faptebune si, considerdnd prea anevoioasd practica virtutii, se lasaimpinsi de natura spre pldceri. La cuvintele acestea, se ridicdPanormita care sustine atdt de elocvent epicurismul, 'Mat ceimai multi critici sunt de parere cá el exprimd convingerile auto-rului. Supremul bine, spune Panormita, e placerea, spre caretind toate actiunile noastre. Sdndtatea, frumusetea, muzica, par-fumul florior sunt lucruri bune, fiindeà ne procurd pldcere.Cine vrea sa fie fericit, sd se bucure de toate darurile naturii. Vir-tutea Insäsi e un efect al placerii. Cine o practica o face nù dedragul moralei, ci pentru a evita un räu mai mare sau pentru a

www.digibuc.ro

RENA$TEREA LITERARX I $TI1NTIFICA. - UMANISMUL 217

dobändi glorie deci tot pentru pldcere. Adevärata intelepciunestd In arta de a alege bite diferite placeri pe cea mai mare siintre diferite nepläceri pe cea mai mica. Panormita nu face deo-sebirè intre pläcerile trupului si ale sufletului : In armonia lor stdsupremul bine.

Invitat sd aplaneze conflictul, Niccoli obiecteazd celor doiinterlocuiori cá amândoi au vorbit ca pägâni, nu ca crestini.Si el gäseste ea' morala stoicd e « desartd i frivold », fiindcd n'areun scop In afard de sine, pe and epicureii, subordonând pldcerilemici celor mari, s'apropie mai mult de morala crestind. Solutialui e un fel de epicurism crestin, care acceptd pläcerea caultim scop al actiunilor umane, dar o identified' cu fericirea dedincolo de mormânt. Walser sustine cà aceasta e i pdrerealui Valla.

In orice caz, curentul epicurist creste In a doua jumatate asecolului al XV-lea. Umanistii nu neagd fdtis dogmele fundamen-tale ale crestinismului, nemurirea sufletului i crearea lumii,dar le ignoreazd. In locul religiei transcendentale, ei predica oreligie pur rationalä. Scopul suprem al vietii nu mai e fericirea deveci, ci fericirea pämânteascd. Omul devine din nou mäsura tuturorlucrurilor i cel mai demn obiect de studiu pentru oameni. Des-voltarea tuturbr insusirilor sale corporale i spirituale, pentru caa se poatd bucura depfin de vieatd, apare ca singurul scop legitimal educatiei. Antichitatea clasicd, cu filosofia ei pozitivd, cu stiintaei indreptatd spre studiul naturii i cu arta ei inchinatd glorifickiiomului, reprezintA idealul de vieatd al umanistilor dela sfärsitulsecolului al XV-lea. In locul evangheliei resemndrii i sMereniei,evanghefia frurnusetii si a gloriei pdmântesti.

In Stanze per la Giostra ale lui Poliziano (1454-1494) si inOrlando furioso al lui Ariosto (1474-1533) natura nu mai e

www.digibuc.ro

21/5 RENA$TEREA $1( REFORMA

teatrul ispitelor, ca in evul mediu, sau un cadru decorativ ca inpoezia petrarchista, ci mama ocrotitoare care imbrätiseazaconsoleaza pe toti cei ce stiu sa se apropie de ea. Acest senti-ment de contopire a omului cu natura e deosebit de puternicin Aminta lui Tasso. Ar fi insa gresit sa se atribue antichitatiiclasice sentimentul de fraternitate a omului cu natura, deoarece1-am gasit exprimat tot asa de puternic in poezia lui San Francesco.Exemplele antice I-au ajutat numai sa se exprime in forma poe-tied. Izvorul lui e in sensibilitatea artistica a societatii italiene,care atinsese, la sfarsitul secolului ai XV-lea, punctul culminantal desvoltarii sale.

VI. ESENTA UMANISMULUI

In mijlocul naturii proslävite i omul apare inteo luminanouä. Dela Dante la Ariosto, idealul de om pe care si I-a fauritRenasterea italiana e antifeudal, pozitivist si democrat, casocietatea burgheza constituita in Republicile comunale. Cava-lerul medieval, cu conceptia lui despre onoare care comandisacrificiul desinteresat al vietii pentru suzeran i Dumnezeu, numai starneste deCat zambete ironice. Eroii celor doua mari epopeiitaliene, Morgante de Pulci §i Orlando furioso de Ariosto, sunt saubrute care nu se lasa conduse deck de pasiuni si de instinctenu viseaza deck munti de carne si de unt, sau nebuni care se tinca umbra de pasii unei cochete i savarsesc de dragul ei cele mainelnchipuite ispravi, pentru ca, la urma, sa se vada pärdsiti pentruun simplu soldat. Un ras ironic acopere toate virtutile cava-leresti.

In opozitie cu idealul feudal, Poggio descopera in inimaomului adevarata nobléte, care nu se poate dòbandi prin diplomade innobilare, ci prin virtute i intelepcipne. Vnaani0ii, fiind In

www.digibuc.ro

RENA$TEREA LITERARA SI STUNTIFICA. - TJMANISMUL 219

cea mai mare parte oamenii operelor lor, au fdcut din valoareapersonald supremul titlu de noblete.

Baldassare Castiglione ne-a dat in It' Cortegiana (Curteanul),scris in 1528, portretul omului desdvdrsit, adicd al personagiuluipe care contemporanii propuneau ca model. In mdretulpalat al ducelui de Urbino, unul din cele mai frumoase din Italia,decorat cu tapete de aur si de argint, cu vase de argint, cu statui

busturi antice, cu tablouri moderne, cu carti latinesti, grecestiebraice, imbrdcate in scoarte impodobite cu aur i argint, se

intrunea o societate veseld pentru aji petrece vremea in serbdrielegante si In conversatii spirituale.

La cererea ducesei, oaspetii cautd sA defineascd insusirile nece-sare omului de lume i femeii desdvdrsite, i educatia cea maipotrivitä pentru a le desvolta. Vigoarea i dexteritatea fizicd,finetea, tactul i varietatea cunostintelor care i se cer exprimdidealul de universalitate i perfectiune al Renasterii. Curteanul luiCastiglione va cunoaste toate artele cavaleresti, caldritul, scrima

dansul, va sti sl citeasca o partiturd, sA cânte dintr'un instru-ment pentru risipi grijile i pentru a face pldcere doamnelor,va invdta sA danseze i à cunoascd pictura, care e una din podoa-bele vietii superioare, va studia literele, atät cele latinesti, cât i

cele grecesti, va citi poetii, oratorii i istoricii i va sti sd rimezeun sonet. Dar toate acestea nu sunt scop in sine, ci conditii prea-labile pentru desvoltarea culturii inimii i a spiritului. Castiglionereeking pentru femei aceeasi educatie i aceleasi drepturi.

Aceste conversatii sunt foarte caracteristice pentru desvol-tarea culturii sociale in Italia. Dela mijlocul secolului al XV-lea,educatia femeii a fdcut progrese insemnate. La scoala lui Guarinoda Verona, la Ferrara, fetele i bàieii erau supusi aceluiasi sistemde educatie: toti tuvAtau greaca i latiba, toti practicau acelegi

www.digibuc.ro


sporturi. Unele femei, ca Francesca Scala 0 surorile Nogarola0-au c4tigat renume prin eruditia lor In filologia clasicd. Al-tele, ca Vittoria Colonna, Veronica Gambara, Costanza D'Amalfi,ducesa de Ferrara §i Tullia Aragon s'au distins prin talentul lorsuperior 0 prin instructia lor aleasd. Pietro Aretino, in celebriisal Ragionamenti, recomandd curtizanelor venetiene sd aibd tot-deauna la Indemând Canzoniere-le lui Petrarca.

De0 conditia legald a femeii nu s'a schimbat, Influenta §iinsemndtatea ei sociald au crescut. Ea n'are inch' dreptul sd se md-rite dupd inclinarea ei, dar educatia pe care o prime0e Ii permitesd domneascd In societate, 0 arta reoglinde0e fidel aceastä trans-formare.

Noua pozitie pe care femeia cucerit-o In societate avu caurmare secularizarea iubirii. In literatura medievald, notiuneaiubirii oscila intre reprezentarea grosoland sau cinicd a functieide reproducere i apoteoza idealà, filosoficd sat religioasd afemeii.. Femeia era femeld sau Inger. Rena0erea tidied femeia

coboard ingerul la rangul de tovard§ egal Indrepatit al bdr-batului. Castiglione care reprezintd termenul final al evolutieiideii pe care Rena0erea fdcut-o despre iubire i cdsdtorie,sustine necesitatea de a intemeia cdsätoria pe baze de egalitate,dreptate i iubire. Avand acelea0 aptitudini ca §i bdrbatul, femeiaare acela0 drept la educatie, vieatd i fericire ca i bdrbatul. Eaare dreptul aleagd bdrbatul dupd plac, i, dacd s'a in§elatIn alegerea ei, Castiglione 'hi recunoa0e dreptul sd-1 schimbe.

Vechea problemd a raportului dintre bdrbat §i femeie, pe carepuseserd, dela trubaduri pând la Castiglione, toti marii

literati, 0-a gdsit solutia rationald i sändtoasd. Dogma pdcatuluioriginal 0 conceptia inferioriatii femeii a fost inldturatd. Naturae frumoasd, vieata e demnd sd fie trditd i iubirea sincerd e nobill

www.digibuc.ro

R2NA$TERtA trrERARA SI SinNTIFICA.UMANisMuL 221

§i. binefacatoare. and doi soti §i-au Intemeiat casnicia pe acestebaze, vor cunoa§te fericirea pe pamant §i vor dobandi vieatade veci.

Bine lute les, idealul lui Castiglione nu putea fi realizat cleatde o minoritate de privilegiati, destul de bogati pentru a dobandieducatia alma pe" care se Intemeiaza conceptia Curteanului.

Mu lt mai profunda a fost schimbarea pe care Rengterea aadus-o In conceptia politica. Statul modern, cu tendinta lui dea concentra In mainile guvernului toate fortele vii ale natiuniisi de a Inlocui vechiul sistem bilateral de drepturi §i de datoriifeudale prin ideea romana a omnipotentei statului, ruinase Incadin secolul al XIV-lea pretentiile la egemonia universala apapilor §i a imparatilor. Politica nu se mai inspira decal din ra-tiunea de stat, adica din interesele temporale ale societatii laice.Cu toate acestea, gandirea politica ramasese la vechile teoriimedievale. Ace la care eel dintalu a supus problemele politiceliberei cercetari a ratiunii §i a liberat politica de religiune a fostMachiavelli.

Niccolò Machiavelli (1469-1527) a fost, timp de 14 ani,secretarul guvernului florentin, Insarcinat cu redactarea instruc-tfilor catre ambasadorii republicii. El Insu0 a îndeplinit diversemisiuni pe langd Ludovic al XII-lea, Cezar Borgia, Iu liu al II-lea§i Maximilian I. La Intoarcerea Medicilor la Florenta, In 1512,Machiavelli a fost destituit, torturat ca suspect §i. surghiunit Intarguprul San Casciano, unde a putut confrunta « lunga expe-rienta a lucrurilor moderne » cu Invatamintele autorilor antici.

Principalul rezultat al meditatiior lui au fost : Principele,Discursurile asupra primei Decade a lui Titu Liviu §i Istoriile

florentine. Problema centrala e formarea §i conservarea statelor.

www.digibuc.ro

2g2 RtsustEREA REFORMA

Machiavelli imparte statele in republici i principate; prin-cipatele in ereditare i nou intemeiate. Teritoriul poate fi nou inintregime sau in parte. Pentru fiecare categorie, Machiavellirecomandd o politicd deosebitd.

Republica prin excelentd e Republica romand care a realizatintelepciunea pe pdmant i spre care se indreaptd toatd simpatialui Machiavelli. Republica, fiind bunul comun al tuturor cetd-tenilor, a putut cere fidor ei toate sacrificiile i cuceri toatd lumeacivilizatd de atunci, pe cdnd Imperiul, cu sldbiciunea i despo-tismul lui, a distrus patriotismul 0 a permis Barbarilor sl cuce-reascd Italia.

Papü au continuat sà exercite asupra Italiei actiunea nefastäpe care o avuse Imperiul roman. Sapdnirea pontificald a demo-ralizat Italia si-a impiedicat-o sd se uneascI dupd modelul marilormonarhii vecine. « Sfantul Scaun, dupl ce intemeiat autori-tatea temporald in Italia, n'a avut nici destuld putere, miei destulgeniu pentru a ocupa i supune restul tdrii ; dar n'a fost nicidestul de slab pentru a nu putea cherna in ajutorul sdu sträinüimpotriva aceluia care-i pdrea prea puternic ».

Remediul ? Un om indrdsnet i puternic Principele caresà unifice i sd reorganizeze Italia. Mijloacele prin care se poateajunge la acest rezultat constitue substanta cärtii cu acelasinume. Machiavelli exarnineazd « cum se dobandeste, cum sepästreazd §i cum se pierde un stat ». Cdnd se cucereste o tard sauo provincie, o parte a populatiei pierde din avantagiile ei, de aceease simte asupritd. Altii vor fi desamdgiti, fiinda au pus nddejdiprea mari in noul regim. Mai ward e intinderea stdpâniriiasupra unor populatii de limbd i obiceiuri comune, mai greaasupra unor populatii stedine. Pentru a invinge aceste greutati, sunttrei mijloace : mutarea capitalei in nouile provincii, cum au fdcut

www.digibuc.ro

RENASTEREA LITERARI I STIINTIFICA. - UMANISMUL 223

Turcii dupd ocuparea Constantinopolului; colonizarea nouilorprovincii, cum au fäcut Romanii; combaterea vecinilor puternici

sprijinirea celor slabi, cum de asemenea au procedat Rornanii.Ludovic al XII-lea a pierdut i Neapolul i Milanul, fiindcd s'aaliat puternicul sdu vecin, Ferdinand Catolicul.

Intemeierea unui stat nou e lucru anevoios, fiindcd toti par-tizanii regim vor fi contra lui, iar pentru numai aceiacare asteaptä vreun folos. Doud calitäti sunt necesare pentru aizbuti: siretenie i fortd. Principele care vrea sà intemeieze unstat va trebui sd fie vulpe pentru a evita cursele, i leu pentru abdga groaza In lupi. Cel ce dispretuieste rolul vulpii nu-si cunoastemeseria, iar cel ce uitä cd pentru a fi ascultat e nevoie sä fie tareva sfdrsi rdu, càci totdeautna « profetii inarmati au invins, iar cei

desarmati s'au prdbusit ». Astfel poporul a aclamat pe Savo-narola i apoi l-a ars pe rug.

Cu totul altfel a procedat Cezar Borgia. Insärcinat de tatälsdu, Alexandru al VI-lea Borgia, cu guvernul Romagnei, Cezarn'a scdpat niciun mijloc pentru consolida stäpdnirea. Senioriicare i s'ar fi putut opune au fost atrasi inteo cursä i mdceläriti.Apoi, pentru a reprima desordinile dela inceputul domniei lui,numi guvernator pe Ramiro D'Orco, orn crud, dar energic,läsd mând liberä. and gäsi rnomentul potrivit sd inlocuiascdregimul exceptional printr'unul legal, Cezar Borgia trimise unsbir sd-1 injunghie expunä corpul in piata orasului Cesena.Astfel s'a spälat de orice invinuire In ochii poporului si a pusbaze solide puterii lui. Dupä ce a însirat toate färädelegile ducelui,Machiavelli nu numai nu-i gdseste nicio vind, dar Il propimeca model tuturor acelora care o printeo intdmplare sau cu aju-torul armelor altora au ajuns la suveranitate ». Un singur lucrun'a prevdzut Cezar : cä va fi bolnav la moartea taalui sdu si nu

www.digibuc.ro

224 RENASTEREA S IttPOttMA

putea impiedeca 'alegerea ca pap/ celui mai mare dusmanal familiei sale, Iuliu al II-lea.

Principe le care vrea sd se mentind pe tron trebue sà cunoascaarta rdzboiului i sd-si creeze o armatd nationald. Armatele demercenari au pierdut in antichitate Cartagina, cum au pierdutIn evul mediu Italia. Numai cu ajutorul poporului inarmat, Prin-cipele va putea scdpa Italia de Barbari si de anarhie ; numai asava putea realiza unitatea i independenta tàrii. « Cine are armebune are totdeauna aliati »

In urmdrirea acestui scop, Madhiavelli nu tine seamd decdt deratiunea de stat. Dreptate, onoare, jurdmânt, morald nu suntapreciate decât din punctul de vedere al utilifkii. Dacd interesulpolitic o cere, le respectd ; dacà nu, nu. Religia insäsi nu-i pentruel deck un mijloc de guvernare o acceptd i o ocroteste, chiarcând o crede falsd, fiinda « un popor religios e mai usor decarmuit ».

Indiferenta totald fatd de morald a fost numitd machiavelism,ca i când Machiavelli ar fi inventat perfidia i trädarea. In reali-tate el n'a fdcut deck sd expund in cdrtile sale ceea ce i-au sugeratexperienta i studiul istoricilor clasici. In izolarea lui dela SanCasciano, Machiavelii citeste istoriile lui Titu Liviu i Tacitus

aduce aminte de propriile sale intâmpldri.La lumina experientei sale, faptele Romanilor se lumineazd, se

insufletesc i vin s'adauge invdtdmintele lor la experienta umani-stului. Pe de altd parte, din scrierile clasicilor, Machiavelli invata

exprime gândurile In formd artisticd. Descriind procesulcreatiei sale istorice i politice, Machiavelli a definit esenta urna-nismului.

www.digibuc.ro

CAPITOLUL VII

RASPANDIREA UMANISMULUI

I. MDLOACELE DE PROPAGAREVivez joyeux!

Rabelais

Umanismul s'a desvoltat in afard de universitäti §i impotrivalor. Pentru rdspândi ideile, umani§tii au creat §coli noui, auintemeiat biblioteci §i societäti literare (Academii) i s'au servitde tiparul nou descoperit.

Italia a dat un mare numär de profesori de seamä, care auformat clasa conducatoare in spiritul umanismului. Unul dintrecei mai celebri a fost Filelfo.

Francesco Filelfo (1398-1481) s'a näscut rang Ancona,dintr'o familie toscank a studiat la Padova §i, in 1420, s'a wzatla Constantinopol Ca secretar al bailului venetian. Aci a studiatgreaca cu Ioan Chrysoloras, care i-a dat pe fiica sa de sotie. Impd-ratul Ioan al VIII-lea Paleologul 1-a insärcinat cu misiuni diploma-tice in Polonia i Ungaria. In 1427, Filelfo s'a intors la Venetia cuo colectie pretioasä de manuscrise grece§ti (cuprinzând opereleprincipalilor poeti ; ale istoricior, dela Herodot la Polybios ; aleoratcgior Demosthene, Eschine i Lysias, i aproape toate scrie-rile insemnate ale lui Aristotel, etc.), a predat elocventa la Bo-Ionia, iar din 1429 greaca i latina la Florenta. Amestecându-se

15

www.digibuc.ro


in lupta partidelor, dupd, victoria lui Cosimo de' Medici a trebuitsä päräseascd ora§ul. In 1440, s'a stabilit la Milano, a profesatla Pavia 0 s'a mentinut in favoarea ducilor, chiar i dupd cefamilia Visconti a fost inlocuitd de Francesco Sforza. File lfon'a ldsat decât o singurd opera' de eruditie : Convivia mediola-nensia, care, inteun cadru inspirat de Banchetul lui Platon,expune cunopintele autorului din domeniile. cele mai diverse :astronomie, metafizia, morald, arheologie i istorie. Inzestratcu un rar talent profesional, Filelfo a format un mare numdrde elevi care au continuat traditia clasicd.

Filelfo e tipul umanistului ambulant, care predomind in primajumdtate a secolului al XV-lea. Auditorul lui se compunea dinpersoane de vârstd 0 de pregdtire deosebite. UneIe asistau la cursuripentru pldcerea de a au.zi un discurs elocvent, altele voiau säse instruiascd. 0 luau note. Textele fiind rare, Filelfo dictacâteva pasagii din autorul explicat, de pildd din Cicero, 0, dupdce studentii le copiau, el le explica din punct de vedere grama-tical, lexical, literar, estetic, etc. Când 0-a terminat opera adno-tatd, iar studentii au transcris-o, profesorulThe muta in alt ora§,unde 10 repeta cursul in fata unui nou auditoriu. Metoda de in-vdtdmânt i necontenitele deplasdri ale primilor umani0i se ex-plied deci prin conditiile particulare ale auditoriului 0 ale ma-terialului didactic:

Angelo Ambrogini, numit Poliziano (1454-1494), repre-zintd un tip de umanist mai evoluat. Preceptor al copiilor luiLaurentiu de Medici 0 profesor de greacd 0 de latind la Flo-renta, Poliziano ocupat catedra pând la moarte. Reputatialui 0iintificd se Intemeia pe editia Pandectelor, in care vdelgteun spirit critic superior i o desdvâx0td stdpânire a limbiilatine.

www.digibuc.ro

RÄSPANDIREA UMANISMULU/ 227

In versiunile i poeziile sale latine, Poliziano rivalizeazd cuOvidiu i cu Tibul in puritatea limbii i in descrierea plasticd anaturii 0 a omului.

Invdpmântul prin lectii publice a creat o serie de profe-sori si de pedagogi care, Incepdnd cu a doua jumdtate a seco-lului al XV-lea, au infiintat in toate centrele mai insemnateale Italiei scoli permanente. Asa s'a ndscut invdtdmântul libe-ral intemeiat pe ideile umanismului, care a inlocuit vechiul in-vdtdmânt scolastic. Nicio institutie a Renasterii n'a exercitat oinfluentd mai addna asupra desvoltdrii culturii europene decdtaceasta.

Intemeietorii noului sistem de educatie au fost Vittorino daFeltre (1378-1446) 0 Guido da Verona. Dupd ce a urmatuniversitatea din Padova, Vittorino a predat retorica in acestoras 0 la Venetia, apoi a fost angajat de Francesco Gonzaga,marchiz de Mantova, ca preceptor al copiilor sdi i instalatinteo via' din Mantova, unde a trdit pdnd la moarte.

Vittorino 10 propusese sä desvolte insusirile intelectuale,morale 0 fizice ale elevilor sdi pentru a forma din ei cetatenibuni si membri folositori ai societdtii. Pentru desvoltarea

intelectuale si morale, el se servea de clasicii latini pecare nu-i explica dupd metoda formald i pedantA a scolasticei,ci in spiritul larg al Renasterii.

Poezia, retorica, istoria, etica erau studiate in textele celormai buni autori latini, la care se addugau treptat autorii greci.Studiile literare erau completate prin elemente de matematici,astronomie, stiinte naturale i muzica. Pentru desdvdrsirea edu-catiei morale, Vittorino se strdduia sA deprindd pe elevii sdicu politetea i chiar cu manierele elegante.

15*

www.digibuc.ro


Educatia &kg' consista din exercitii de innot, calgrit i dinorice activitatea sangtoasg In aer liber. Exercitiile fizice faceauparte din educatia fiflor nobili, i Vittorino le-a pästrat, fiindcg,unii dintre elevii sdi erau fii de nobili care se destinau cariereimilitare sau vietii de curte. Dar spiritul in care le-a conceputVittorino era cu totul altul. Sistemul lui se ihspira din idealulgrec de educatie, care tindea sa desvolte armonios mintea, sufletul

corpul; el nu voia sg facg. din §coala un privilegiu de clasg, cis'o deschidd tuturor elevilor capabili.

Guarino da Verona invätase latina la Padova, iar greaca laConstantinopol, unde a stat cinci ani (1403-1408). In 1414 adeschis o §coalä la Venetia, apoi, invitat de ducele de Ferrara,Niccolò d'Este, s'a stabilit la Ferrara, unde a rdmas pang lamoartea sa, in 1460.

Spiritul umanismului a devenit un factor de educatie publica§i a contribuit sä formeze tineretul.

Pentru a inlesni munca eruditior, dintre care multi erausgraci, s'au constituit biblioteci §i, pentru a le imbogati, s'aucreat primele librdrü. Vespasiano da Bisticci (1421-1498) euna din cele mai interesante figuri de negustor de manuscrise.El procura bibliotecilor §i amatorilor manuscrise originale saucópii pe care o ceata de scribi le pregatea sub supravegherealui. Vespasiano da Bisticci a lasat o colectie de portrete aleclientilor

Printre cei mai buni clienti ai lui Bisticci a fost Niccolò Nic-coli (t 1437), amator de antichitati i de manuscrise rare, care astrâns 800 codice. La moartea lui Niccoli, Cosimo de' Medici acumparat aproape toatg colectia. Patru sute de volume au fostdäruite mândstirü San Marco, unde s'a deschis prima biblioteca

www.digibuc.ro

RASPANDIREA UMANISMULUI 229

publica din Europa, iar restul a fost pästrat pentru bibliotecafamiliei Medici. Aceste doua colectii formeazä acum fondulprimitiv al celebrei biblioteci Medici-Laurentiana din Florenta.

A doua biblioteca mare infiintata in secolul al XV-lea a fosta Vaticanului. Sfântul Scaun poseda din cele mai vechi timpuri obibliotecä pe care papa Zaharia (741-752) o imbogatise cu manus-crise grecesti i o asezase in Lateran. Nicolae al V-lea (1447-1455)adäuga mai multe mii de manuscrise i voi sä construiasca oclädire specialä pentru bibliotecd, dar moartea Il impiedecaexecute planul. Sixt al 1V-lea (1471-1484) o aseza in actualul palatal Vaticanului i numi bibliotecar pe Platina, care intocmi uncatalog i amenajä säli de lectura frumos decorate. Pe langa ace-stea trebue amintite bibliotecile lui Frederic da Montefeltre,duce de Urbino, care a strâns o colectie de clasici pentru corn-pletarea careia a lucrat, timp de patrusprezece ani, o ceata in-treaga de copisti, i Biblioteca Marciana din Venetia, inceputacu fondul manuscriselor lui Bessarion.

Cu toate acestea, actiunea umanistilor ramânea individualarestrânsa. La mijloctfi secolului al XV-lea s'a simtit nevoia de a

organiza initiativele individuale i de a apropia spiritele cu preo-cupári comune. Acestor necesitäti le-au raspuns Academiile. Primainstitutie de acest fel a aparut la Florenta. Sub influenta cursurilorlui Gemistos Plethon despre Platon, Cosimo de' Medici Insarcina pe filosoful Marsilio Ficino sa restaureze vechea Academiepentru adâncirea i raspândirea ideilor lui Platon.

Academia platonica din Florenta nu era decât o asociatielibera de prieteni i discipoli ai lui Ficino, care se intruneau dincând in când in vila Medicilor dela Careggi sau la Florenta,pentru a discuta despre filosofia lui Platon. Desi infiintatä de

www.digibuc.ro

.230 RENA$TEREA I REFORMA

Cosimo, Academia n'a atins .punctul culminant al strdluciriiinfluentei sale deck sub Laurentiu cel Märet (1469-1492). Mem-brii cei mai' de seamá ai Academiei au fost Pico della Mirandola,spirit universal care voia sä concilieze filosofia lui Platon cu cre-stinismul, Leon-Battista Alberti, arhitect, muzician, pictorscriitor eminent, Michelangelo cunoscut pe atunci mai multca poet decât ca sculptor, Angelo Poliziano i CristoforoLandini.

In fiecare an, ziva nasterii lui Pfaton era celebratd printr'unbanchet, dupd care se citeau i comentau pasagii din opera lui.In sedintele ordinare se discuta despre temele obisnuite alefilosofiei umaniste : despre avantajele vietii active si contemplative,despre supremul bine, despre fericire, prietenie, 'glorie, etc.

Fard primejdia de a trece limitele ortodoxiei, umanistii ita-lieni nu puteau discuta dogma crestind. De aceea argumentelelor se reduceau la citate latine si la locuri comune. Numai Picodella Mirandola indräznise, in cele 900 de propozitii In care cu-prinse toate problemele filosofiei i teologiei, sà interpreteze liberdogmele. Pico nu vedea in Biblie deca simboluri i legende, iarin spectacolul naturii dovada eternitätii lumii. El se indoia de trans-substantiere si nu admitea ca pentru pacatele sävârsite pe pämântsä fim osânditi pe veci. Pico reflecta rationalismul publiculuiftorentin, pe care Savonarola Il acuza cä nu crede în transsub-stantiere. Academia din Florenta n'a contribuit la progresul

dar, revelând poezia filosofiei platonice, a exercitat oactiune profuncla asupra poetilor i artistilor. Ficino sustineacl toate fdpturile sunt luminate i infrumusetate de proiectia uneilumini divine. In toate lucrurile i fapturile trebuie sà recunoastempe Dumnezeu. Ffinta iúbità fiind si ea un reflex al lui Dumnezeu,iubirea are ca termen natural sentimentul de adoratie,

www.digibuc.ro


Toate orasele mai Insemnate din Italia îi aveau Aca-demia lor. Cea din Roma, Intemeiatd de Pomponius Laetus,In 1460, s'a specializat In studiile arheologice. Membrii ei,printre care cei mai Insemnati au fost cardinalii Bembo si Ca-nisio, i scriitorii Giovio si Castiglione, au c'dutat sd. reinvieobiceiurile, ocupatiile, manierele, chiar i divertismentele Ro-manilor. Academia a Inflorit mai ales pe timpul lui Leon al X-lea(1513-1521).

Umanismul a pdtruns la Neapol In 1442, odatd cu Alfonsde Aragon, care a stiut sä atraga la curtea sa pe Laurentiu Valla

pe Gioviano Pontano. Acesta a intemeiat Academia Pontaniankdin care a fdcut parte, pe lângd Pontano, poetul SannazzaroSpaniolul Casetti.

Jacopo Sannazzaro evocd, In Arcadia, viata pastorilor arca-dieni, In mijlocul cdrora se refugie pentru a uita amdrdciuneaunui amor neImpdrtäsit, dar i acolo 11 urindreste tristetea. Peaceastd temd autorul brodeazd reminiscente din autorii antici,aluzii la persoane i fapte reale si descrieri ale naturii. Acestroman pastoral avu un succes imens : oamenii Renasterii apreciaueruditia autorului i atmosfera idiicà ce se potrivea cu visul lorde reculegere si de liniste.

Venetia n'a intervenit In miscarea umanistd decdt pentru acomercializa inventia capitald a Renasterii, tiparul. Un elev allui Guarino, Aldo Manuzio, a intemeiat la Venetia o Academie(Neacademia), din care a fdcut parte, catva timp, i Erasm.Scopul acestei Academii era sà pregdteasca textele critice pe caretipografia lui Manuzio avea sd le editeze.

Critica filologicd n'a dat toate roadele cleat din momentulIn care tipografia a permis rnultiplicarea la lanit a editiilor cri-

www.digibuc.ro


tice stabilite de umani0i. Tehnica tiparului a fost mai intâiupe o scard mai mare pusà in serviciul literilor de Cätre Italieni.Doi tipografi germani au tipärit, in 1465, la mânästirea SantaScolastica din Subiaco (1ângä Roma), prima editie a lui Lac-tantiu. In 1469, ei au scos de sub tipar, la Roma, operele lui Cezar,Titu Liviu, Virgiliu i Lucan. In acela0 timp se infiinteaza tipo-grafii la Venetia, Florenta 0 la Milano, unde se tipdreste, in 1476,gramatica greaca a lui Constantin Lascaris, dupd care urmeazITheocrit, Hesiod i Isocrate.

Cele mai multe 0 mai frumoase editii ale autorilor greci sedatoresc lush lui Aldo Manuzio, care era un umanist de seamd,

intemeiase la Venetia prima casä de editurd organizata §tiintific.Desenatorul matricelor de turnat literele era Grec din Creta, dupacum Greci erau cei mai multi dintre culegAtori.

Seria editiilor grece0i ale lui Aldo a inceput in 1493 cuHero fi Leandru de Musaeus, 0 a continuat pand. in 1515,data mortii lui Aldo, cu Hesiod, Theocrit, Aristotel, Aristo-fan, Tucidide, Sofocle, Herodot, Xenofon, Euripide, PlatonPindar.

Editfile lui Aldo erau intocmite cu o grijä scrupuloasd, co-lationate dupd manuscrisele cele mai bune, tipärite cu litere deo frumusete neintrecutä, pe hârtia fabricata de excelentele moridela Fabriáno 0 legate in format de buzunar. Pretul unui volumvaria lute 40 100 lei (valoarea actualà). Cartea a devenit uninstrument de culturd accesibil unui numar dirt ce in ce mai marede cititori i lectura, care era un privilegiu al clericilor, s'a eds.pandit 0 printre laici.

Ocupatia sträinä culminând in « sacco di Roma » din 1527inseamnä sfär0tu1 umanismului italian. Pela 1540, Giovio scriecä umanismul s'a mutat din Italia in Germania.

www.digibuc.ro


In secolele XIV 0. XV, umanismul italian a purificat limbalatinä, a studiat dupd metode critice literatura latina §i a restauratliterele grecqti. Mo§tenirea läsatä de Greci §i de Romani, dupàsecole de neintelegere, a devenit din nou un element viu al culturiioccidentale. Umanismul italian a restaurat nu numai gandireaanticd, ci 0 ideea de arta 0 astfel a folosit qi literaturilor moderne ;a creat critica filologicä §i. istoricd, a Intemeiat sistemul de edu-catie de tip liberal, a studiat antichitatea clasicd ca un intreg sia format un spirit nou, laic, liber 0. indräznet. Studiile clasiceau devenit principalul instrument de educatie laid...

II. IJMANISMUL IN FRANTA

Initierea Frantei in umanism s'a fAcut prin carti §i invdtativeniti din Italia. Influenta italiand s'a manifestat In toate dome-niile, in industrie, comert, arta militark imbracAminte, modA,mobilier, vieata socialä, in artd, literaturd §i §tiintA. # Numaibucatäria a rdmas pur francezdfr. Nobilimea care trecuse Alpiicu Carol al VIII-lea, Ludovic al XII-lea §i Francisc I adoptamanierele vietii elegante §i le rAspAndi In Franta.

Inovatiile acestea corespund evolutiei societatii franceze §idesvoltdrii vietii dela Curte. Sub Francisc I, o transformare adAncäse produce in organizarea Curtii. Vechiul personal de originefeudala nu mai izbute§te sd rezolve problemele pe care le punemonarhia. Functiile se inmultesc 0. se specializeazä, administratiase complicA, nobilii se sträng in jurul regelui, care le, oferA pers-pectiva unei vieti largi 0. stralucite. Artele sunt solicitate sa dealustru serbArior §i reprezentdrilor dela Curte ; dreptul romangäsqte in elaborarea ordonantelor regale un domeniu de acti-vitate atat de prielnic inat umanismul franeez va lua un caracter

www.digibuc.ro


esentialmente juridic ; cugetarea se emancipeaz1 de sub tutelaBisericii j ia pozitie contra credintei i moralei traditionale.

Influenta Italiei n'a fäcut decat sä stimuleze energiile nationalesä inlesneascd desvoltarea germenilor care au gäsit, in conditiile

sociale i politice ale Frantei, terenul pregätit. Astfel, savantiiveniti din Italia introduc In Franta limba greacd, aproape completnecunoscutä pani atunci, dar umani0ii francezi nu cauta atatlectii de retorica In filosofia elinä, cat cuno0inte noui.

Odatä cu armata lui Carol al Yin-lea sosi din Italia Grecul IoanLascaris care predase greaca la Milano 0 care, numit profesorla Paris, avu ca elev pe Guillaume Budé. Un Italian de originegreacd, Grigore Tifernas, fu Insärcinat in 1548 sä predea greacala Paris. De renume 0 mai mare s'a bucurat Ieronim Aleander,care a predat greaca, latina i ebraica 0 a ajuns rector al univer-sitätii din Paris. Invätämantul limbii grecesti se organizeazd inmai multe colegii i, in 1507, se publicä la Paris primele operegrece0i gramatica lui Chrysoloras, operele lui Hesiod, Theocrit

Musaeus. In anul urmAtor ies de sub tipar Moralia lui Plutarh.Apoi, dupd o lungä pauzà, datoritá probabil desinteresdrii publi-cului, apar In 1528 un text al lui Aristofan i altul al lui Sofocle.

Dupä aceastä perioadä de initiere, Francezii se disting prinopere de eruditie originale. Robert Estienne (1503-1559) pu-blicä un Thesaurus linguae latinae (1532), iar fiul sdu Henri Estienne(1528-1598) un Thesaurus linguae grecae (1572), care avea säserveascA panà in secolul al XIX-lea ca izvor de referinte 0 decitatii.

Cel mai vestit dintre umani0ii francezi a fost GuillaumeBudé (1468-1540). Secretar i consilier al lui Francisc I, Budé,dupä ce a invätat greaca cu Aleander, a publicat un tratat despremonetele antice (De Asse) i cloud volume de Adnotdri la

www.digibuc.ro


Pandecte, prin care a intemeiat mumismatica i critica stüntificd atextelor juridice. Usdnd la o parte glosele comentatorilor medie-vali care mai mult intunecau dreptul roman, Budé aplia metoda,intemeiatä pe cunoasterea limbii, arheologiei i istoriei antice,a umanistilor italieni, i izbuteste sà dea o nouà interpretare aPandectelor.

Sub influenta lui Budé, legitii, magistratii, consilierü parla-mentelor i, in general, marii demnitari ai statului, obligati. prinprofesia lor sá se serveasca de limba latinä, au Outat sà deaacestei limbi puritatea i eleganta pe care i le restituiserà urna-nistii i sà1 aplice la interpretarea codului civil regulfie criticeifilologice um aniste.

Asa s'a ridicat In Franta o pleiadä de juristi eminenti care audeschis drumuri noui In critica i interpretarea dreptului roman.Jacques Cujas (1522-1590) a inaugurat critica izvoarelor drep-tului roman, Hugues Doneau (1527-1591) a introdus o nouàclasificare sistematicd a dreptului in Comentarii furls civilis, iarDenys Godefroy (1549-1621) a dat o editie valabilä i azi dinCorpus juris civilis. Umanismul francez a gäsit in studiul dreptuluicel mai." prielnic teren pentru afirmarea calitätilor sale de analiza,finete, claritate i logia

Budé n'a fost numai un critic erudit : Commentarii linguaegrecae, pubficat in 1529, 1-a asezat in fruntea elenistilor dinEuropa. Grija cu care autorul a explicat termenii juridici ai limbiigrecesti a facut din comentarüle lui o carte indispensabild pentruinterpretarea oratorilor greci.

La scoala lui Budé s'a format un numär de elenisti distinsisi a pus bazele educatiei clasice care avea sà constituie unadin notele caracteristice ale culturii franceze Vand in zilele noastre.

www.digibuc.ro

236. RENASTEREA 51 REFORMA

Printre acestia au fost Adrien Turnèbe (1512-1565), care a pu-blicat opera lui Sofocle i despre care Montaigne spunea cd« stie mai mult i ceea ce stie, stie mai bine cleat orice alt orndin timpul sdu si din trecut », si Henri Estienne (1528-1598)care a revelat contemporanilor sdi colectia de ode bachice atribuitelui Anacreon de Teos si a publicat un Thesuarus linguae grecae(1572), prin care voia sä dovedeasca asemänarea limbii francezecu efina. Concluzia lui e ea' nici un popor nu e mai apt decâtFrancezii sà inteleagd cultura elind i nicio limb-a nu poate redamai exact nuantele limbii grecesti decât cea francezä.

Etienne Do let (1509-1546), elev al universitätilor din Paris,Padova si Toulouse, si-a dovedit stiinta publicând Commentariilinguae latinae, care fac din -el un demn, desi inegal, continuatoral Elegantelor lui Val la, si afirmat curajul intelectual tipärind

räspândind operele lui Erasm, Lefèvre i Melanchton din carereformatii au scos principalele arme contra dogmei catolice.La acestea a adäugat traduceri ca Hipparchos §it Axiochos dePlaton, in care Sorbona a descoperit propozitii contra nernuririisufletului. Urmärit pentru erezie, Do let a fost ars pe rug, la 3August 1546.

Pentru promovarea studiilor clasice, Francisc I a creat in1530, la propunerea lui Budé, Colegiul lectorilor regali, care,dupä Revolutia francezd, a luat numéle de Co llège de France.Colegiu1 era o corporatie liberi de profesori plätiti din casetaparticularä a regelui i insdrcinati sà predea greaca, latinaebraica. Privilegiile i drepturile cu care au fost inzestrati permi-teau lectorilor regali sà studieze literele clasice pentru valoarealor intrinsecd scoteau de sub controlul Sorbonei. Colegiullectorilor regali a fost un triumf pentru umanisti, care procla.marä çu entuziasm « suveranitatea literelor »,

www.digibuc.ro

RÀSPANDIREA UMANISMULUI 237

La propunerea lui Budé, Francisc I ii instald biblioteca laFontainebleau, si pentru a o Imbogâti trimise emisari In Italia,Grecia i Asia Mica sà cumpere manuscrise grecesti i poruncica din toate operele tipdrite in Franta sa se trimitd un exemplarpentru biblioteca regald : asa a luat fiintä institutia « depozi-tului legal », introdusd in toate tdrile din lume. Bibliotecacare constitue baza actualei Biblioteci Nationale din Paris, ceamai bogatd si mai insemnatd din lume, a fost deschisä tuturorsavantilor. Pentru instruirea nobilimii sale, Francisc I a datdispozitia ca istoricii greci sd fie tradusi in frantUzeste. Tradu-cerea lui Amyot din Vieille beirbatilor ilugri a lui Phitarh deschideepocd in istoria limbii franceze.

Sub influenta umanismului s'a reinnoit i literatura. FrançoisRabelais (1494-1553), in Pantagruel i Gargantua, cu o verväuriasä, care nu dispretuieste grosoldnia, îi bate joc de abuzuriletimpului säu i preconizeaiä un nou sistem de educatie, Intemeiatpe naturd, pe 'ratiune i pe individualitatea copilului. Ideea fun-damentald a lui Rabelais e cd natura e bund; prin urmare, toatereglementdrile care stânjenesc libera expansiune a omului suntrele. Abatia Thélème, in care Rabelais a asezat societatea sa idealä,are un singur principiu : Fais ce que voudras ! Viata membriorei, « era organizatd nu dupd legi, statute sau reguli, ci dupa voia

judecata lor ». Poetul Pierre Ronsard (1525-1585), studiindliteraturile clasice, a introdus In literatura francezd teme, expresiisi ritmuri noui.

Dar reprezentantul cel mai de seamd al umanismului franceza fost filosoful Michel de Montaigne (1533-1592). Essais-urilelui rezumä i exprimä in mod superior toed cultura umanistddin secolul al XVI-lea. Dar zugravind omul din timpul säu,Montaigne s'a zugravit pe sine insusi i omul din toate timpurile.

www.digibuc.ro

238 RENA$MREA I REPORMA

Forta, gratia i eleganta expresiei, impreunate cu libertatea abso-lutd a gandirii, au fdcut din opera lui Montaigne unul din monu-mentele cele mai insemnate ale umanismului.

.Sub influenta umanismului, raportul omului cu naturacu sine insusi s'a schimbat i in Franta. Natura a devenit din noueducatoarea cea mare si bunk izvorul puterii, intelepciuniial bucuriei. AntiChitatea a descóperit poetilor secretul formei

artistice care le permite sä exprime experienta lor sufleteascain opere de semnificatie universald. Contactul cu scriitorii anticile desteaptä sentimentul fraternitdtii umane i ideea de tolerantacare ne permite sä suportdm mai usor deosebirile de vederi ale

semenilor nostri.

UMANISMUL IN GERMANIA

Umanismul n'a intâlnit in Germania conditii atät de prielniceca in Italia. Cultura generald se reducea la o pdturd socialä foartesubtire. Idealul antic nu putea gdsi räsunet decdt in orasele cuo burghezie infloritoare, ca Augsburg, Niirnberg i orasele dinvalea Rinului. Restul populatiei trdia inch' in conditii feudale.Umanismul german a luat, dela inceput, o forma pedagogicaincercând sä transforme invdtdmântul traditional in sensul inte-reselor burgheziei, care simtea nevoia unei educatii mai simple,mai rationale 0 mai practice.

Germania avea mai multe scoli inalte, unele intemeiate inaintede secolul al XIV-lea, de orase sau de principi, dar supuse con-trolului Bisericii. Ele predau, ca i universitatile, ramurile diverseale teologiei, dar nu puteau conferi grade superioare. Acestprivilegiu era rezervat vechilor universitäti din Franta, Italia,Spania si Anglia. Situatia se schimbä in 1348, cdnd Carol al IV-leainflinteazd universitatea din Praga, cdreia Ii urmeazd cele din

www.digibuc.ro

IUSPANDIREA tiMANISMULUI 239

Viena (1365), Heidelberg (1386), Co Ionia (1388), Erfurt (1393) viLeipzig (1409).

Devi invdtdmântul se reducea la comentarea unor texte sco-lastice i urmdrea in primul rând sä pregteascd preoti, universi-tdtile au format, din elemente ridicate de jos, o clasd mijlociecultd, care avea sl smulgd i clerului din Germania directiamiscdrii intelectuale.

Umanismul german incepe cu Johann Willer, numit Regio-montanus, dupd locul sdu de navtere, Königsberg. Continuândopera astronomului Georg Peuerbach, dela Viena, el a intemeiatastronomia modernd.

Dupd o aldtorie in Italia, care i-a permis sd invete greaca,Regiomontanus s'a stabilit la Nürnberg, unde un burghez bogati-a pus la dispozitie un observator astronomic, un atelier mecanic

o tipografie pentru texte de matematicd. Devi a murit in 1476,la vârsta de patruzeci de ani, Regiomontanus a fdcut mai multedescoperiri in astronomie i trigonometrie, vi a inmultit instru-mentele de cercetare vtiintifica prin inventii noui. Efeme;idelelui au permis navigatorilor spanioli i portughezi sd se orientezepe mdrile necunoscute.

Johann Reuchlin (1455-1522) a studiat dreptul la Paris vigreaca la Roma, vi a devenit cel mai mare elenist al Germaniei.Pentru a putea reconstitui textul original al Bibliei, a invdtatebraica dela Evreii din Germania vi din Italia, i a intocmit gra-matica vtiintificd i dictionarul limbii ebraice. In De verbo miri-fico (1496) vi in De arte cabalistica (1517), Reuchlin a acordato atentie deosebitä Cabalei, in care spera sA &eased cheia recon-cilierii crevtinismului cu filosofia anticd.

Zelul lui pentru studiile ebraice a provocat un conflict careavea sd decidd de insdvi soarta umanismului german. In 1509,

www.digibuc.ro

240 RENAUEREA I REFORMA

Johann Pfefferkorn, un Evreu convertit, cere imparatului s. dis-trugä toate car-tile evreesti, afarä de Bib lie, ca injurioase pentrucrestinism. Impäratul Maximilian a cerut avizul lui Reuchlin,care a combdtut opinia lui Pfefferkorn cu argumente stiintifice

juridice. Pfefferkorn a declarat pe Reuchlin trädätor i a obtinutconcursul Dominicanilor din Co Ionia, al caror decan era inchi-zitorul Hochstraten. Citat in fata curtii dela Mainz, Reuchlina fost achitat si papa a confirmat sentinta (1516). In toiul contro-versei, umanistii si-au insusit cauza lui Reuchlin si au publicatcontra adversarilor pamfietul intitulat Epistolae obscurorum viro-rum (1515-1517). Principalii autori au fost Protus RubianusUlrich von Hutten. Viri obscuri sunt, in opozitie cu cei celebricare tin cu Reuchlin, ignorantii i bigotii care 10 trädeazd, prinjargonul latino-german, propria lor ignorantä i ineptie.

Rudolf Agricola-Huysmann (1443-1485), care studiase greacala Ferrara, sub directia lui Theodor Gaza, adoptase programulde studii al umanistilor italieni i voi sa-1 punä la baza inväld-mântului universitar german. El a predat greaca i latina la uni-versitatea din Heidelberg i a sustinut cä restaurarea literelor cla-sice constitue preludiul innoirii gândirii filosofice 0 a vietii reli-gioase. Programul acesta avea sä fie realizat de Philip Schwartzerd-Melanchton (1497-1560).

Umanismul a introdus in Germania studiul literelor clasice,dar spiritul german a ramas refractar sensului artistic al culturii

vietii antice. Germanii au väzut in umanism un mijloc de reformascolard, care le permitea sa inlocuiascà metodele invechite alescolasticei, cu acelea mai simple, mai clare 0 mai substantialeale umanismului.

Adeväratul mosteifitor al filosofiei medievale si al stiinteiumaniste a fost Nicolae Cusanus, ndscut la Cues, pe Moselle,

www.digibuc.ro

RASPANDIREA UMANISMULU1 241

in 1401 0 mort in Italia in 1464. Jurist, elenist, matematician, filo-sof 0 astronom, Cusanus a fost cel mai puternic spirit al secoluluial XV-lea. In cartile sale de filosofie : De docta ignorantia i Dequaerendo Deum, el a cdutat sd conciieze teoria .tiintificä desprelume cu teologia misticd 0 sd consolideze pentru totdeauna dogmacre§tind, dar sfortarea lui n'a dus decât la concluzii nesigure.

Participarea Tarilor de Jos la desvoltarea umanismului serezumd inteun singur nume, Erasm, dar acesta a fost cel maiilustru din cdte a cunoscut Europa dela Sfantul Bonaventurasau dela Francisc de Assisi. Operele niciunui scriitor nu s'autras in atdtea exemplare 0 n'au cunoscut atdtea editii ca ale luiErasm. Cdnd s'a rdspdndit svonul cd Sorbona are de gdnd sdardd Coloquille lui ca eretice, un editor parisian a gdsit de bineA. tragd 24.000 exemplare. Scrisorile lui treceau dela om la ona.Toti puternicii zilei II copleKsc cu daruri 0 cautd sd-i obtind favoa-rea. Carol Quintul, Enric al VIII-lea 0 Francisc I, papii, arhiduciise intrec sd-1 atragd 0 sd-1 retina la curtile sau universitdtile bor.Impdratul Germaniei ii oferd un loc in consiliul sdu. Pentrucontemporanii sdi, Erasrn e intruchiparea intelepciunii 0 a §tiintei,# pdrintele studiilor » 0 # lumina lumii ».

Erasm n'a avut nici familie, nici patrie. Fiu nelegitim alunui preot, care-1 lasd orfan de mic, Erasra (1467-1536) a crescutla §coala capitulard din Deventer. In 1487, a intrat in mandstireaAugustinilor din Steyn, care poseda cea mai bogatd bibliotecddin tard. Episcopul dela Cambrai 11 scoate din nidndstire ludndu-1ca secretar, papa Iuliu al II-lea Il scute§te de obligatia de a purtarasa, iar un certificat medical 11 scapd de nepldcerile postului.Erasm nu retine deck avantagiile conditiei sale de cdlugdr.

16

www.digibuc.ro


Cu o bursa a protectorului sau, Erasm se a§eaza 'la Paris,dar scolastica cu subtilitatile ei formale nu-i inspira decat desgust.Dupd cativa ani de lipsuri, päräsqte Sorbona i 1§i Incepe carierade cosmopofit. In 1498 viziteazä Oxford §i, In intimitatea celormai de searnd uman4ti englezi, ca John Co let, Thomas Morussi John Fisher, i§i large§te cuno§tintele i Inv*" sA aplice metodacriticei filologice la textele bibfice.

Intre 1500 §i 1505, Erasm e la Paris, unde tipare§te o culegerede locutiuni proverbiale, intitulata Adagia, care cruta pe snobii,dornici de presära scrisorile i discursurile cu citate latine, deosteneala de a le cauta in texteIe originale. In putin timp Adagiaa ie§it in doudsprezece editii. Nisard a vazut in ea prima reve-latie a faptului cA spiritul uman e unul i acela§i i ca fiteraturilenu-s decat märturia Intelepciunii umane )).

In 1506, Erasm 1§i realizeaza visul de a cunogte Italia, underamane pang In 1509. Favoarea lui Enric al VIII-lea §i a luiThomas Morus 11 aduc din nou in Anglia, apoi se stabilqtela Basel, unde moare in 1536.

Cavi umani§tii italieni, Erasm a luptat pentru o noua conceptiea §tiintei i pentru lärgirea domeniului inteligentei §i al imagi-natiei. i pentru el, literatura greco-latina era un instrumentde emancipare intelectuala i morala. Dar pe cand umani§tüitalieni, In frunte cu Petrarca, nu vedeau In studiul literaturiiclasice decat mijlocul de a forma individul, pentru Erasm umani-smul era o forta de Innoire sociala, armá cea mai eficace peiitru acombate ignoranta, izvorul tuturor relelor. Abuzurilecoruptia clerului, pedanteria filosofilor, egoismul i nedreptätileconducatorilor, mizeria poporului, toate relele sociale pureeddin ignorántä. Inspanairea luminii poate singura indrepta acesterele. Erasm a exagerat rapiditatea cu care se poate raspandi

www.digibuc.ro

RkSPANDIREA UMANISMULUI 243

stiinta, dar a fost consecvent si a fdcut tot ce i-a stat In puteres'o rdspândeascd.

In 1509, el publicd Lauda Nebuniei. Sub masca nebunieicare, imbrdcatä In togd, se urea' pe catedrd si face propriul sduelogiu, Erasm îi bate joc de ignoranta augdrilor, de coruptiapreotilor i de,pedanteria savantilor. Nebunia se laudd cà ea con-duce lumea impreund cu cele cloud instrumente ale sale, lingu-sirea i vanitatea. Popoarele nu si-ar tolera stdpânitorii, bärbatulfemeia, profesorul elevii, prietenul prietenii, inteun cuvânt oa-menii nu s'ar Ingddui unii pe altii, soldatii nu si-ar risca vieatain rdzboiu, negustorii nu si-ar sacrifica linistea pentru bani, dadin capul tuturor n'ar incolti un germene de nebunie. Fdrd o dozdde nebunie, nu existd fericire. Onestitatea, sinceritatea, perspi-cacitatea, prevederea ne-ar otrdvi viata, dacd nebunia n'ar aruncapeste toate mirajul iluziei.

Erasm nu s'a multumit sd critice abuzurile Bisericii catolice.In Enchiridion rnilitis christiani (Manualul crestinului militant),publicat In 1504, exprimd idealul unei religii interiorizate i urna-nizate, intemeiate exclusiv pe Sfânta Scripturd. Chintesentaacestei religii nu std. nici In practicile externe, nici in teologiascolasticd, ci In spiritul si In exemplul Mântuitorului. Erasmincearcd sà libereze crestinismul de förmalismul judaic si deelementele lui dogmatice, i sd-1 reducd la esenta lui pur umand.Astfel inteles, crestinismul nu mai e in contrazicere cu intelep-ciunea anticd. El se Imbogteste, dimpotrivd, cu adevdrurile celor-lalte religii. «Adevdrul e crestin ori unde 1-ai intâlni

Pentru a permite tuturor crestinilor sd atingd izvorul adevd-ratei credinte, Erasm s'a gândit, irked din 1505, sä publice. NoulTestament In greceste, sà pregdteascd o traducere latind maiexacta cleat a Vulgatei i sà insoteased textul cu comentarii

10*

www.digibuc.ro


critice. 0 lungd calatorie in Italia g in Anglia nu i-a permis sd-sirealizeze planul decdt in 1516.

Noul Testament al lui Erasm inläturd interpretarile scolasticetraditia istoricd, si reduce Sfânta Scripturd la cuvintele Man-

tuitorului care, adresându-se lumii intregi i find pe intelesultuturor credinciosilor, trebue traduse in toate fimbile.

In locul fragmentelor izolate de care se servea scolastica,Erasm oferi umanismului textul integral al Sfintei Scripturi, sta-bilit dupd regulile criticei filologice. Pe acest text, liberat detoate adausurile i schimbdrile, Erasm a intemeiat religia purspirituald, care nu mai era incompatibild cu intelepciunea anticd.Färd sa discute instituOile catolice, Erasm a fdurit armele celemai redutabile cu care protestantii aveau sä combatd catoli-cismul.

, Ideea care domina toate scrierile lui Erasm e puterea educa-tiva a culturii. Pe aceastd idee se intemeiazd pedagogia lui caretine un loc de frunte in preocupdrile sale. Numai cultura poatedesvolta sentimentele umane ale omului. Umanismul formeazddin toti invdtatii o comunitate liberd, deschisd oricdrui orn careaspird la culturd fdrd consideratie de rasa, de clasd, de natiunesi de limbd. Latina de care se servesc umanistii, departe de-a fio barierd, constitue o trdsurd de unire intre umanistii din diferi-tele àri. Idealul patriotic trebue sà fad; loc unui ideal european,international. « Lumea intreagd e patria noastrd a tuturora ».Neintelegerile intre fiii diferitelor natiuni europene rezultd dintr'oculturd insuficientd. Visul lui Erasm e de a intemeia comuni-tatea europeand pe baza unitdtii spirituale. Credinta in aceastdcomunitate europeanä constitue o religie pentru umanisti.

Umanismul a rdspdndit interesul pentru cultura si a sporitnumdrul acelora care se puteau impdrasi dela ea ; a intro dus

www.digibuc.ro

RASPANDIREA UMANISMULUI

si in Germania metodele cercetkii stiintifice si ale criticei filolo-gice si a stabilit principiul cä crestinismul nu trebue predicat deckpe baza textului Bibliei, fard niciun adaus uman.

IV. UMANISMUL IN SPANIA SI ANGLIA

Umanismul a fost introdus in Spania de studentii care si-aufdcut studiile in Italia. Arias Barbosa, fost elev al lui Poliziano,e considerat ca primul elenist spaniol. Prin eruditia si sensibili-tatea lui poetica a atras un mare numár de auditori la universitateadin Salamanca, unde a profesat timp de douäzeci de ani.

Contimporanul lui Barbosa, Antonio Lebrixa, dupd ce a stu-diat zece ani in Italia, a profesat la Sevilla, Salamanca si Alcald.Era mai putin tare in greacä deck Barbosa, dar cunostea ebraicasi avea cunostinte mai multilaterale. El a format mai multi elevi,printre care cel mai vestit a fost Fernando de Guzman Nufiez.Acesta a profesat la Alma si la Salamanca si a scos o editie alui Seneca.

Din indemnurile cardinalului Ximenes, intemeietorul cole-giului din Alcalk s'a terminat in 1514 textul grecesc al NouluiTestament. Dar de teama protestantismului o reactiune s'a produspela 1530 impotriva studiilor literare, si Inchizitia a, curmat in-florirea plind de cele mai frumoase nädejdi a umanismuluispaniol.

Spania a ingbusit miscarea umanistä si in Tki le de Jos. Uni-versitatea din Leyda devenise centrul miscdrii umaniste, care luäun puternic 'avant. Fall sd amintim de Erasm, a cdrui opera n'arelegkurd cu tara lui natalk Tärile de Jos au produs umanistide seamä, care s'au desvoltat insd dincolo de limitele perioadeicare ne intereseazd. Astfel Justus Lipsius (1547-1606) s'a distins

www.digibuc.ro

246 RENMTEREA I REFORMA

prin cunoasterea istoriei i antichitatii romane i prin editia luiTacitus (1575). Vossius (1577-1649) a adus servicii eminentestudiilor istorice introducând punctul de vedere istoric in studiulreligiilor vechi. Hugo Grotius (1583-1645) s'a fäcut celebruprin tratatul sail De Jure Belli ac Pacis (1625), prin care aintemeiat dreptul international modern.

Umanismul olandez s'a distins prin tendinta de a ordona,clasifica i critica materialul strâns i prin eleganta expunerii.

Umanismul englez s'a manifestat mai târziu decal cel francez§i cu mai putinä simpatie. Erasm a gdsit la Oxford un grup deelenisti format din : William Crocyn, care ascultase pe Polizianola Florenta, Thomas Linacre care fusese membru al Neacade-miei lui Aldo §i William Lilly care studiase greaca la Rhodos §ila Roma.

La Cambridge, studiile eleniste î§i au originea in cursuriletinute acolo de Erasm (1510-1513). In 1519, un fost elev al luiCrocyn, Richard Croke fu numit profesor ordinar de greacd laCambridge. Studiile eleniste au fost continuate apoi de Sir ThomasSmith (1512-1577) i de John Cheke (1514-1557).

In prima jumátate a secolului al XVI-lea, studiile clasice aufost introduse In Folile engleze. Prima Foalä umanistd englezäa fost aceea dela catedrala St. Paul, intemeiatä de John Colet,in 1512. Primul profesor de limbi clasice a fost William Lilly.Urmeaza scolile dela Harrow (1590), Christ's Hospital, West-minister, etc., In care invdtämântul era umanistic.

In secolul al XVI-lea n'a produs nici un umani;t deprimuI rang, §i din tiparnitele Angliei n'a ie§it nici o carte care sdconstitue un progres In eruditia clasicd. Abia in secolul al XVII-leaa produs cu Richard Bentley un nume ilustru.

www.digibuc.ro


V. RENA$TEREA STIINTIFICA

Efortul de emancipare intelectuall s'a manifestat 0 mai pu-ternic in domeniul 0fintei. Cu secoluI al XVI-lea, insä0 ideeade 0iintä se schimbd: ea nu mai inseamnä, ca in evul mediu, osumd de notiuni, data* odatd pentru totdeauna i transmisd in-variabil din generatie in generatie, ci cuno0inte dobândite prinobservatia directä a fenomenelor. naturii. Experienia Inlocue,steautoritatea. Medicul francez Ambroise Part a exprimat in modulcel mai caracteristic tendintele noului spirit 0iintific, când aspus: # Prefer sä am dreptate s¡ngur, decât sä mà in§el, nu numaicu toti inteleptii, dar i cu tot restul lumii *.

Bazat exelusiv pe experientd, Leonardo da Vinci intrezdre0eevolutia geologicd, intemeiazd anatomia comparatd §i stabile0ecá toate fiintele sunt constituite pe acela0 plan; explica sunetul,lumina 0 mi§carea prin teoria undelor, presimte teoria gravitätii

afirmd superioritatea avionului asupra baloanelor; aseamandochiul cu o camerd obscurd i vede in creer organul sen§atiilor0 al ideilor. Dela observarea faptelor particulare, el se ridicd prininductiune la legi generale 0 din acestea deduce adevdruri care

fárd sá fie cuprinse in ele, se pot totu0 deduce ». In sfâr0t,Leonardo se strddue0e sá dea constatdrilor sale preciziuneademonstratfilor matematice. # Universul ascunde, sub aparen-tele sale, un fel de matematicd reald *.

Italienii Tartaglia i Cardano au desvoltat algebra, dar pro-gresele cele mai insemnate realizat astronomia. PolonezulNicolae Copernic (1473-1534) a descoperit mi§carea corpurilorcergti 0 a stabilit cd nu pdmântul, ci soarele se alld in centruluniversului. Germanul Ioan Keppler (1571-1630) a ardtat cácurba pe care o descrie fiecare planeta e o elips1 si a calculat

www.digibuc.ro


timpul acestor revolutii planetare. Italianul Galileo Galilei,(1564-1642) a dovedit prin experiente stiintifice intuitiile lui Co-pernic, a inventat termometrul si a stabilit legile gravitkii uni-universale.

Metoda experimentald a reinnoit i tiintele naturale. Elve-tianul Paracelsus (.1. 1541) a intrezärit natura bolilor, Vésal dinBruxelles a publicat primul tratat stiintific de anatomie: Dehumani corporis fabrica, (Despre constitutia corpului omenesc).Spaniolul Mihail Servet a descoperit circulatia sangelui, iarfrancezul Pare' a practicat ligatura contra emoragiilor si a com-batut cauterizarea la ränile provocate de armele de foc.

Dar aceste descoperiri n'au zdruncinat inch' gandirea medie-vald, care se preocupa nu Mk de legätura cauzald a fenomenelor,cat de insemnätatea lor in ordinea divinä. Formalismul i antro-pomorfismul, ca forme de gandire, nu vor dispärea deck treptat,in secolele XVII si XVIII. Chiar i un spirit pozitivist ca Ma-chiavelli se lasä condus de rationamente pur formale. Renastereaaseazä omul in centrul universului cu toatä descoperirea luiCopernic, Kepler si Galileu. conceptia ea* lumea a fost creatä

organizatä in folosul exclusiv al omului nu dispare cu desä-varsire deck in secolul al XIX-lea.

Sub forme deosebite de manifestare, umanismul a avut pre-tutindeni acelasi efect : recuperarea unei mosteniri pierdute inevul mediu. Aceastä mostenire a dovedit, pretutindeni. Unde afost pusä in vedere, o putere de stimulare si de educare incom-parabilä. Spiritul creator al Grecilor vechi s'a dovedit cel maibun instrument de civilizatie din eke a vazut lumea. El a läsatmodele desavarsite in poezie, artä i filosofie. Ideile provocate decultura greacl au fost folositoare in toate domeniile cunostintelor.

www.digibuc.ro


spiritul vechilor latini, care primiserd lectiile Grecilor MIsdli piardd individualitatea, a produs capodopere ce poartdpecetea geniului latin. Amândoud contin o mare bogdtie de ob-servatii §i experientd.

Importanta RenaSerii literare std in mdrirea capaciatii gene-rale de culturd hberald, care deveni, sub forme diverse, insu§ireacea mai pretioasd a natiunilor moderne de care depinde viitorulcivilizatiei. Nu numai in artd, ci in toate domeniile activiatii,Rena4terea a deschis o noud erd.

www.digibuc.ro

CAPITOLUL VIII

RENASTEREA ARTISTICAARHITECTURA 51 SCULPTURA

Nudo nasci, nudo muori *

Papa Inocentiu al III-lea.

Tendintele noui pe care le-am surprins In filozofie, 0iintäliteraturd s'au manifestat i In domeniul artelor plastice. Artadevine profana prin destinatia i temele ei.

Biserica se servise de artele plastice pentru a comunica maiupr cu credincio0i i pentru a le influenta sentimentele reli-gioase. Basoreliefurile, sculpturile, icoanele i vitraliile, careimpodobeau bisericile, formau o ade.vdratä enciclopedie In ima-gini pentru ne0iutorii de carte, care gäseau, exprimate In figuri0 in culori, lucrärile diverse ale câmpului 0 ale meseriilor, epi-soade biblice i istorice, invataturi morale 0 alegorice. Arta, ca

filosofia, era in servidul teologiei.Incepând cu secolul al XIV-lea, arta se pune tot mai hotdrit

in slujba persoanelor i colectivitätilor laice. Arhitectura civiláia un avânt necunoscut Ong atunci i, prettitindeni unde ele-mëntul laic c4tiga In bogätie i putere, ca la curtea principflor0 in mijlocul burgheziei ora§elor, se transformä pentru a da

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. ARHITECTURA $1 SCULPTURA 261

satisfactie nevoilor de confort si de eleganta ale nouei societati.Mari! feudatari, satui de tristetea castelelor lor militare, cer lo-cuinte care sà impace exigentele apararii cu nevoia de confortsi de fast. Inventia geamurilor transparente, a hornurilor carepermit incalzirea apartamentelor cu sobe si descoperirea luma-närilor de seu si de cearä care, asezate in sfesnice si in candelabre,dadeau o lumina mai uniforma si mai puternica decat foculdin vaträ, candela de undelemn sau tortele de rasina, au permisconstruirea unor locuinte mai sanatoase si mai frumoase decat inantichitate. La Paris si in imprejurimi se inmultesc palatele care,cu toata aparenta exterioara a vechilor castele feudale, posedavaste sari luminate prin ferestre mari si impodobite cu tapiterii,caminuri monumentale si mobile sculptate. Castelul ducelui deOr Mans dela Pierrefonds, casa financiarului Jacques Coeur delaBourges si palatul abatilor de Cluny dela Paris sunt locuintepasnice si luxoase.

Aceeasi evolutie in centrele industriale si cOmerciale ale Ita-liei si ale Flandrei. Intr'o jumatate de secol, dela mijlocul lasfarsitul secolului al XIII-lea, societatea florentina se transformaasa de mult 'Meat bätranii n'o mai recunosc. Dinteun oras cuo populatie sobra si modesta, Florenta a devenit un ora§bogat, luxos si elegant. Epoca aceasta decisiva coincide cutriumful burgheziei asupra nobilimii feudale.

Arta se pune in serviciul nouei societati, se ingrijeste de toateaccesoriile unei existente confortabile i elegante, de locuinta,de mobila si de Imbrackninte, si traduce in forme plastice noulideal de viata. Dar, adapandu-se acestor imprejurari, arta selaicizeaza : artistii, ca si umanistii, nu mai considera lumea infunctie de ideea mantuirii, ci ca un camp de interes si de pIacerepentru oameni.

www.digibuc.ro


Arta nu devine profand numai prin destinatie, ci i prin temeleei. Ea nu mai urmdreste scopuri de invdtdttirä religioasd, ci deprosldvire a vietii prezente. Credinta n'a slàbit, dar s'a umanizat.Elementele umane din vieata Mântuitorului si a Sfintilor atragmai mult deck cele mistice i supranaturale. Vechile scene siepisoade biblice, strdbdtute de un spirit nou, se transfigureazd

devin expresia unui nou ideal de vieatd, laic si pdmântesc. Vieatacontemporand pdtrunde mai intâiu in subiectele religioase, apoialege subiecte care nu mai sunt religioase. Lumea externd con-sideratd nu ca simbol, ci ca realitate sensibild; atrage toatd atentiaartistului. Realismul e scopul final al artei profane, 0 arta seindreaptd spre general, spre idei, spre simboluri. In Mc de ti-puri si de idei generale, arta Renasterii infdtiseazd persoane,scene si evenimente reale. Artistul devine constient de raportulsdu cu lumea inconjurkoare i ndzueste sd-1 exprime din cece mai clar 0 mai fidel.

Evul mediu n'a ignorat frumusetile naturii i placeriledar le-a considerat din punct de vedere etic. Frumusetea corpo-rald era reprezentatd ca sà i se scoatd la iveald aparenta inseld-toare i valoarea efemerd. Atitudinea artistului era impusd deacelasi contemptus mundi de care se conducea i teologul.

In timpul Renasterii, natura, lume i vieata cu frumusetilepldcerile Mr, considerate de ascetismul medieval ca piedici

in calea mântuirii, devin supremele valori spre care tinde omulartistul. In acest sens s'a putut spune cà Renasterea inseamnd

descoperirea lumii si a omului ».Preferinta pentru concret 0 personal duce la triumful indivi-

dualismului. Arta medievald avea un caracter anonim i colectiv.Catedralele erau zidite si decorate ad majorem Dei gloriam. Inevul mediu, omul n'avea valoare deck ca membru al unei

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. ARHITECTURA 51 SCULPTURA 263

familii, al unui popor, al unui partid, al unei corporatii. In timpulRenasterii, artistul scuturd jugul Bisericii, se libereazd de leg.-turile corporatiei 0 se afirmd ca individualitate. Artistii isi sem-neazd operele si dela succesul lor asteaptä avere 0 glorie. Opereleanonime devin din ce in ce mai rare. Apoteoza, care in evulmediu era rezervatd lui Dumnezeu, ajunge o forma de consa-crare a oamenilor mari 0 se exprimä prin statuia publicd, prinportret, bust si medalie.

Pentru a servi mai bine cultul gloriei, sculptura 0 picturase desprind de arhitecturd 0 devin forme independente de artd.Sculptura monumentald a portalurior face loc sculpturii fu-nerare si statuetelor portative, iar in picturd tabloul inlocuestetot mai mult fresca 0 catapeteazma colectivd. Portretul, mani-festare caracteristicd a individualismului in artd, a fost un triumfal Renasterii.

In acelasi timp, din empiricd, cum a fost in evul mediu, artatinde sd devind rationald si stiintificA. Arhitectii cautd metodicproportiile clddirilor, cauta sd le exprime in formule matematice,jar pictorii, studiind anatomia 0 perspectiva, tind sä fad.' dinpicturd cosa mentale, o problema rationald, 0 a reducd artala un fel de geometrie concretä 0 vie. Florentinii, in deosebi,au fdcut din picturd o stiintd intemeiatd pe studiul anatomiei,proportiilor si perspectivei. SpiOtul, care s'a cristalizat in sânulnouei societäti laice, pozitive si rationaliste, 10 gdseste astfelsuprema incoronare in artd.

I. CONDITIILE DE DEZVOLTARE

Renasterea artisticd s'a produs in Italia mai de vreme, decâtIn tdrile nordice, fiindcd acolo s'a constituit mai intâi o clasdde oameni bogati si culti, care doreau sd-si impodobeascd

www.digibuc.ro

254 RENAMREA SI REFOIMIA

existenta cu toate creatiile artelor si care aveau mijloacele s'o facA.Activitatea comerciald i industriald a desvoltat In orase ca Flo-renta, Milano, Venetia, Genova si Roma o intensd vieatA sociala

intelectuald. Marea burghezie, Imbogätitä din comert si in-dustrie, se ia la intrecere cu nobilimea i clerul in lux si culturkAstfel se constitue um mediu social care nu se mai conducedui:4 un ideal transcedental, ci dupä principii rationale i este-tice. In mediul acesta, manierele elegante, cultura intelectualkgustul artistic, locuintele luxoase i costumele elegante suntelemente de superioritate si de succes. Papii, cardinalii i episcopii,principii i bancherii, municipalitàile, corporatiile i mânästi-rile construesc biserici, palate si vile märete, pentru infrumuse-tarea arora nu crutA nicio jertfd. Artistii primesc comenzi cele permit sA se afirme i sä dobändeascd, prin operele lor, glorie

bogAlie. Orasul care a realizat mai desävärsit aceste conditii,a fost Florenta. Gratie generozitAtii patricienilor säi bogati, spi-ritului subtil al locuitorilor i concurentei aprige dintre artisti,Florenta a devenit centrul artistic al Italiei i orasul « care, dupAAtena, a contribuit mai mult la dezvoltarea civilizatiei umane »(Renan).

Roma a devenit din nou un centru artistic si intelectual abiadupä sfärsitul marei schisme, sub pontificatul lui Nicolae al V-lea(1447-1455). El insusi umanist de seamk Nicolae al V-Iea a con-ceput planul grandios de a restaura complet Roma, dar numai oparte neinsemnatA a acestui program a putut fi realizatä : lärgireaVaticanului, repararea unor biserici i intocmirea planului bisericiiSfântului Petru. Urmasii säi au continuat opera Inceputd ; in deosebiAlexandru al VI-lea iorgia (1492-1503), Iuliu al II-lea della Ro-vere (1503-1513) i cei doi papi mediceeni, Leon al X-lea (1513

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ARTISTICA. ARHITECTURA $1 SCULPTURA 255

1521) §i Clemente al VII-lea (1522-1534) au fost mari protectori aiartelor. Ei au pus in serviciul artelor imensele resurse ale Bisericü

la apogeul Renasterii, au fdcut din Roma capitala intelec-tuald i artistica a lumii.

In nordul Italiei, cele mai insemnate centre artistice au fostMilano si Venetia. Mare centru bancar si industrial, Milanulera un oras populat i bogat, cu strdzi mdrginite de palate som-ptuoase, porti monumentale i cea mai vasta catedrald goticädin Italia. Cele cloud familii ducale, Visconti si Sforza, au atrasla curtea lor si la universitatea din Pavia pe cei mai de seamderuditi i artisti ai Italiei.

Venetia s'a trezit cu o sutd ani mai târziu decât Florenta, darin secolul al XV-lea a devenit un mare centru artistic, iar in se-colul urindtor a rivalizat cu Roma pentru suprematia artistica.Patricienii venetieni, mari amatori de lux si de serbäri, si-auconstruit palate admirabile, le-au iinpodobit cu opere de artdsi au strâns nepretuite colectii de manuscrise, opere de arta,monete i medalii. Prin legdturile lor cu Orientul, au procuratartei motive de inspiratie orientale care, imbinându-se cu influen-tele nordice, au dat un caracter cu totul original artei venetiene.

Pe lângd aceste focare principale, diferite alte orase italiene,ca Mantova, Urbino, Ferrara, Perugia, Bo Ionia i Neapolul,gratie unui mare artist sau unor mecenati generosi, au jucatun rol adesea important in miscarea artisticd. Marchizul Fran-cisc Gonzaga din Mantova i sotia sa Isabella d'Este au co-mandat tablouri celor mai de seamd artisti ai timpului. Fredericde Montefeltre, duce de Urbino, a cheltuit pe constructii i operede artd toatd averea astigatd in calitate de condottier. Ducatul

www.digibuc.ro

256 RENASTEREA:§I REFORMA

Ferrarei, cel mai bine administrat dintre statele italiene, a oferitmai multor artisti i literati un refugiu generos i sigur.

Diversitatea politicd a favorizat constituirea mai multorFoli artistice originale, dar a impiedicg Italia sà creeze o artdnationald, expresie a unitdtii poporului italian.

II. ARHITECTURA

In timp ce arta goticd stdpâneste nordul Europei pand lasfâr§itul secolului al XVI-lea, arhitectii italieni rup cu traditiafrancezd i, in cursul secolului al XV-lea, creeazd o arhitecturdnoud. De§i toate orasele mai insemnate din Italia 10L aveau bi-serica lor goticd, stilul gotic a rAmas stain de poporul italian

n'a prins rdddcini adânci. Introdus de Angevini la Neapol,de Visconti la Milano, iar in restul peninsulei de..ordinele cd1u-gdrqti franceze, in deosebi de cistercensi, a fost transformatde mai multe ori in sensul traditiei locale. Acest efort de adap-tare se vede clar la catedrala din Florenta, a cdrei constructiea durat mai mult de un secol.

Arnolfo di Cambio care, dela 1296 pand la 1301, conducelucrdrile, Giotto care pune bazele clopotnitei (1334-1336) §iurma0i care le continud, adopta planul in forma de crucenava tripld a bisericilor gotice, dar resping uzul arc-butantilor,introduc motive antice in decorarea ferestrelor i uilor, obtinprin placajul de marmord multicolord efecte misterioase de lu-mind' si inlocuesc arcul frânt cu semicercul. 0 schimbare decisivdse produce când, intre 1420 i 1446, Filippo Brunelleschi (13771446) ridied deasupra transeptului gotic, la o sutd de metri înàl-time, cupola octogonald care n'a fost intrecutd decât de a Sfân-tului Petru, desenatd de Michelangelo.

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTIsTicA. ARHITEcTuitA si SCULPTIJRA 261

Cupola catedralei din Florenta nu e numai o indräzneatäreafizare tehnicd, ci si aplicarea unei noui conceptii arhitectonice.Brunelleschi petrecuse mai multe luni la Roma studiind « pro-portiile muzicale » ale monumentelor antice si. se intoarse laFlorenta cu un stil nou care s'a exprimat in porticul « Aziluluicopiilor gäsiti », in bisericile San Lorenzo §i Santo Spirito §i inCapella Pazzi dela biserica Santa Croce.

La propunerea lui Leonardo Bruni, primäria Florentei ho-tdri in 1421 sä. intemeieze un azil pentru copiii gäsiti. Asa luäfiintd Ospedale degli Innocehti. Ideea era revolutionarä : auto-ritatea laicd lua asupra sa una din sarcinile asistentei publicecare apartinea Bisericii si prin care aceasta isi justifica imenseleei bogältii.

In fata acestui asezdmânt modern, Brunelleschi a zidit, pentrua decora piata Santa Maria Annunziata, un portic care este primaconstructie caracteristicd a Renasterii. Pe un postament inaltse intinde o galerie deschisä, ward si. veseld, care constitue unloc de asteptare umbrit si. primitor. Deasupra arcurilor susti-nute de coloane svelte, pe un brâu care se intinde dealungul ad-dirii, se insirà ferestrele impodobite cu frontoane triunghiulare.Lungimea galeriei, lärgimea arcurilor si inaltimea redusä., accen-tuiazd sistemul orizontal al constructiei si lasä o impresie gene-rald de gratie primitoare. Rolul pur decorativ al acestei galeriie de asemenea un element nou. In evul mediu fatada avea me-nirea sä indice destinatia practicd si. caracterul constructiilor ;numai bisericile si palatele princiare aveau fatade decorative.Prin inläturarea sistematica a elementelor gotice, prin ritmulorizontal al compozitiei, prin utilizarea arcadelor si coloanelorantice ca mijloace de expresie, Brunelleschi anuntä o nouä con-ceptie arhitectonicd.

17

www.digibuc.ro


Aceasta conceptie se definqte 0 mai limpede in bisericileSan Lorenzo §i Santó Spirito. Situat in imediata apropiere a pa-latului Medici, San Lorenzo a devenit un fel de sanctuar al fa-miliei i s'a bucurat de solicitudinea tuturor membrilor ei, delaGiovanni de' Medici, pana la Clemente al VII-lea. In 1425 Giovannide' Medici a insarcinat pe Brunelleschi cu reconstruirea bisericiivechi, in care fusese inmormantat primul episcop al Florentei0 care ajunsese in kare de darapanare. Rupand complet cutraditia gotica, Brunelleschi a adoptat tipul bisericilor primitivecrestine, cu colonade, plafon orizontal, bolti i arcuri combi-nate. Baza compozitiei o constitue insa cupola ridicata deasukraunui cub.

Catedrala gotica e o compozitie dinamica care tinde, prinritmul formelor ei, sa indrepteze privirea i gandul credincio-01or intai spre altar, apoi spre cer. Peretii strapun0 de ferestreimense, departe de a delimita volumul constructiei, accentuiazdmiKarea pilaTtrilor care, prin manunchiul lor de nervuri, se pierdIn spatiul nelimitat. Catedrala gotica da o impresie de maretieimateriala : pare in adevar construita « din aer 0 din lumina ».

Dimpotriva, totul in opera lui Bunelleschi e echilibru, calm,repaos. In locul spatiului liber din catedralele gotice, massa

monumentala e riguros delimitatd. Articularea zidurilor subli-niaza 0 mai mult acest fapt. Pilatrii murali formeaza soclulpe care se sprijina arhivoltele care conduc la cercul cupolei :intreaga substructura contribue astfel la sustinerea cupolei.Capella Pazzi dela Santa Croce e realizarea desavar0ta a ace-stei conceptii.

La Santo Spirito; replica mareata a capelei Pazzi, bratullung al crucii a fost redus, ca i inaltimea, iar bolta cu ogive a

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. iunmcruit r SCULPTURA 269

fost inlocuita cu un plafon orizontal care comprima energicelanul vertical al formelor. Cununa de capele care se insira dejur imprejurul intregii constructii, intareste si mai mult impresiade spatiu închis. Apoi fiecare capela având un altar, atentia cre-dinciosilor nu mai e indreptata spre un singur pullet, ci in toatedirectiile. In locul unitätii subiective, care rezulta din concen-trarea tuturor privirilor spre altar, s'a introdus un principiude unitate obiectiv: cupola ridicata pe un soclu cubic. Centrulbisericii nu mai e liturgic, ci artistic. Evolutia arhitecturii seconfunda astfel cu procesul general de rationalizare si de laici-zare a intregii culturi. Aceastä coincidenta nu e intâmplatoare.Brunelleschi n'a procedat empiric, ca arhiectii medievali, cimetodic, dupa principii intemeiate pe observarea naturii, pestudiul monumentelor romane i pe lectiile cuprinse in De Ar-chitectura a lui Vitruviu.

Leon Battista Alberti (1405 1472), literat, muzician,arhitect, a dus i mai departe spiritul speculativ. Pentru elarhitectura adevarata e matematica: « a percepe armoniaunei fatade, proportia justa a unei statui sau coloane, in-seamnà a verifica inconstient rezultatul unei operatii mate-malice ». In ceea ce priveste rolul ei, arhitectura e « adevä-rata arta sociala, care uneste pe oameni si-i deprinde cu vieatain comun ».

De aceea arhitectul va tine seama de configuratia solului, deaer i apä. Alberti si-a realizat teoriile In câteva monumentecelebre: fatada, 'in forma de arc de triumf, a bisericii San Fran-cesco din Rimini, fatada bisericii Santa Maria Novella din Flo-renta i palatul Rucellai, construit dupä planul sau de BernardoRossellino.

17*

www.digibuc.ro


Cel mai insemnat monument religios al Rena0erii e bisericaSfantului Petru din Roma. Bramante (1444-1514), care in-tocmise planul initial, voia 0 inalte cupola Pantheonului luiAgrippa pe boltile basilicei lui Constantin cel Mare. Planulacesta a suferit mai multe schimbdri. Michelangelo a dat maimult avânt cupolei, ceeace 1-a silit sä intäreascd stâlpii de suport.Maderna a inlocuit crucea greceascd din planul lui Bramantecu crucea, latind, adicd a prelungit nava centrald, conform tra-ditiei catolice, 0 a construit, dintr'un singur rand de coloane,o fatadd monumentald, care stricd perspectiva cupolei. Insfagit, Bernini a accentuat efectul fatadei inconjurând piatacu o dubld colonadd. Cei mai mari arhitecti ai RenaTterii aulucrat timp de un secol la acest monument, care a servitca model intregii arhitecturi catolice *din secolele XVII 0XVIII.

Arhitectura civild de asemenea se transformd. i, semn carac-teristic al vremii, intrece insemndtatea arhitecturii religioase.Expresia arhitecturald a societdtii feudale fusese castelul, o ce-tätuie destinatd. sä apere un punct strategic important. In seco-lele XIV 0 XV, pe land nevoia de apdrare, incepe 0 se afirmepreocuparea de confort. Aparatul militar, turnurile, crenelurile,zidurile groase rdmân, dar locuinta se face mai luminoask maiincdpdtoare 0 mai comodd. In secolul al XV-lea, din ceatuie,castelul se transformA in locuintd confortabild.

Mai complet s'a sdvAr0t evolutia aceasta la Fiore*. Pala-tele construite de principalele familü florentine in secolele XIII0 XIV (când nobilimea feudald fusese silità sd.-0 pardseascacetätile ei din Toscana 0 sd: se awe inläuntrul orgului, subsupravegherea corporátiilor), au fost cetäti masive, intdritecontra mi§cdrilor de stradd i capabile sA addposteascd tot neamul

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ARTISTICA. - ARIIITECTURA st SCULPTURA 261

proprietarului cu clientela lui cu tot. Construit din ziduri groasesi pline, cu deschizaturi rare si mid, palatul era Incununat cucreneluri si cu o galerie proeminentä care forma un fel de cornisä(machicoulis). Intr'un colt se ridica turnul, simbol al mândrieisi puterii feudale.

Palatul florentin din timpul Renasterii pdstreazd planul pa-trat si aspectul sever al castelului feudal, dar renuntg la turn sitransforma crenelurile si « machicoulis » in cornise. Palatul Strozzi,care poate fi considerat ca tipul desdvârsit al genului, combingIn chipul cel mai fericit forta cu eleganta.

Fatadele se compun din suprafete drepte si pline, construitepang la etajd prim din blocuri mari de piatrd, care formeazg« cocoase ». Peretii celor cloud etaje superioare sunt mai netezisi. strabatuti de ferestre largi. Sub strasing, o cornisg, desenatgdupa un model antic. Curtea interioarg e fmprejmuità de unportic, Impodobit cu ghirlande si medalioane de inspiratie an-tied. Palatul Riccardi (fost Medici), construit de Michelozzo intre1440 si 1460, aplica fatadelor ordinele clasice, la ficare etaj oserie de coloane si de pilastri 1ncadrând ferestrele si dând supra-fetelor un ritm « antic ».

Arhitectura florenting s'a rdspândit In toatg Italia. Palatulvenetian e construit pe acelasi plan, dar Mfg aspectul uneifortgrete care nu se deschide decât inläuntru. La Venetia, undelinistea si siguranta n'au fost turburate de lupte civile, totul sedesfäsoard inafarä. Fatadele palatelor care mdrginesc canalulcel mare « calea cea mai triumfald din lume », nu-s decâtdantele de marmarg. Pretutindeni balcoane 0 ferestre, semnecaracteristice ale unei vieti vesele, bogate si sigure. Poficromia0 arabescurilel de provenientä orientald, se combing cu

www.digibuc.ro


infloriturile stilului gotic pentru a da arhitecturii venetiene o flzio-nomie particulard.

La chemarea paPilor, arhitectii florentini au introdus 0 la Romastilul florentin, dar sub influenta monumentelor clasice 0 a univer-salismului catolic, arta lor a pierdut gratia i sobrietatea pentrua exprima « majestatea romanä ». Pe suprafata nudd a palatuluiFarnese nu se desprind decât liniile severe ale ferestrelor incu-nunate cu frontoane 0 ale corni§ei desenate de Michelangelo.

Castelul francez se transformä deasemenea In casd de pld-cere, când nobilimea feudald fu despoiatä de puterea .ei poli-ticA. Dar formele arhiteciurii clasice n'au pdtruns in Frantadecât In cursul secolului al XVI-lea i n'au izbutit sä schimberadical caracterul francez al arhitecturii. Castelele dela Cham-bord 0 Blois adoptd planul dreptunghiular, frontonul ferestrelor,balustrada i decoratia palatelor italiene, dar pdstreazd acope-ripl, turnurile, scara In forma de spirald i antul cu al:à al ca-stelelor feudale. Clasicismul nu va triumfa complet In arhi-tectura francezä decât in a doua jumdtate a secolului alXVI-lea cu Pierre Lescot (1515-1578).

Arhitectura s'a transformat .deci, nu sub influenta antichi-ci a fortelor sociale, 0 a luat pretudindeni forme corespun-

zätoare cu caracterul societätii. Ceea ce ,arti0ii par a fi primitdela antichitate n'a fost decât reflexul propriului lor spirit,ajuns prin evolutia societätii la un grad de maturitate care i-afäcut capabili sà inteleagd lumea 0 arta anticä.

M. SCULPTURA

Teza traditionalä care explica arta Renalterii prin influentaantichiatii a fost contestata mai intâi de L. Courajod, care aincercat sa stabileasa o filiatie directa intre arta Rena0erii

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. - ARNITECTURA I SCULPTURA 263

arta goticd. « Adevdrata origine a Renasterii », spune el, a fostintoarcerea la naturd, i tendinta aceasta se manifestd, Ina' dinsecolul al XIV-lea, in toad Europa occidentald. Stilul goticn'avea deci nevoie sd fie regenerat prin infiuenta antichitätii,fiindcd se regenerase singur prin intoarcerea la naturd.

Este incontestabil cd, in secolul al XIV-lea, se produce oschimbare care prevesteste triumful unei noui conceptii artistice.Sculptura i pictura incep sd se emancipeze de sub tutela Bisericii

sd reprezinte din ce in ce mai fidel omul i natura. Arte deimitatie, prin excelentd, ele se apropie de naturd tratand mailiber temele religioase si mai exact realitatea care le servea demodel. In secolul al XIII-lea, sculptura i pictura nu reprezentaudecal tipuri generale; in secolul urmätor, figurile reprezentateincep sá devind portrete, iar subiectele traditionale ale Evan-gheliei dobandesc o semnificatie din ce in ce mai umand. Ridi-carea elementului laic favorizeazd aceastä tendintd. Artistii lu-creazd tot mai mult pentru regi, principi i burghezii imboggiti,si arta lor se adapteazd in mod necesar gustului nouei clientele.Faptul se poate verifica mai ales in arta funerard. Capelele in-temeiate de laici se umplu cu statuile donatorilor i cu scenereprezentand actele memorabile din viata bor. Sentimentul depietate al donatorului se combind cu dorinta de a läsa urmasilorchipul sdu. Defunctul este infdtisat cu trasáturile sale caracteri-stice i familiare, in atitudini din ce in ce mai putin conventionale.Statuile funerare ale lui Filip al VI-lea, Ioan cel Bun si Carolal V-lea dela Saint Denis (rang Paris) prezintd un aer de auten-ticitate si de adevdr care le distinge de simbolurile medievale.

Aceeasi tendintd naturalistd se observd in sculptura din Ger-mania, Tärile de Jos si Anglia. Figurile nude ale lui Adam siEva, dela catedrala dela Bamberg, fecioarele nebune dela

www.digibuc.ro

264 RENAgEREA 0 REFORMA

Erfurt, statuile apostolilor dela Co Ionia (1342-1361) vadesc onkuintd remarcabild de a combina expresia sentimentelor curealismul atitudinior si al gesturilor.

Influenta artei gotice asupra artei Renasterii e incontesta-bird'. Cei mai originali sculptori si pictori, ca Donate llo si Ma-saccio, poartd semnele influentei gotice. Dar arta Renasterii s'adefinit si s'a desvoltat In opozitie cu arta goticä, si acesta epunctul esential.

Cu tot progresul realismului, plastica gotica rdmäne subor-donatd arhitecturii 0 regulilor stilului monumental. Statuile facparte integrantd din massa constructiei si aceastd conditie le de-termind proportiile, massa si modelajul. Sculptate sd fie asezatepe un postament, uneori la 30 m. Indltime dela pdmânt, statuilegotice renuntà la proportiile normale 0 recurg chiar la deformdripentru a obtine efecte puternice si juste : gdtul lung, picioarelescurte, ochii indepdrtati de räddcina nasului si sprincenele pu-ternic arcuite, pentruca, privite de jos, nici trupul sd nu pardindesat, nici capul Infundat In umeri. Al doilea element caredefineste caracterul monumental e massa. Massa statuilor se des-voltd. In sensul vertical al masselor arhitectonice. Legea constitutieilor e stabilitatea si repau§ul ; de aceea gesturile sunt greoaie, stdn-gace si abia schitate. In sfdrsit, capul e modelat sumar, fded relief.

Admirabild pentru a exprima majestatea sacerdotall sauregald, pacea eternd si reculegerea crestind, arta aceasta era nepo-trivitd pentru a reda particularitätile vietii si emotiile individuale,si tocmai In aceasta std originalitatea artei Renasterii.

In Italia, cu rare .exceptii, cum sunt catedralele din Milanosi din Florenta, sculptura nu gdseste cadrul monumental care

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. - ARHITECTURA I SCULPTURA 265

s'o subordoneze arhitecturii. Disocierea sculptUrii de arhitecturase savarseste mai usor si mai curand decat in nordul Frantei,liberatd de orice constringere straina, sculptura se desvoltäpotrivit legilor stilului sau propriu. Traditia greco-latina careniciodata n'a fost intrerupta in Italia, intervine ca o indruma-toare in acest efort de emancipare. Niccolò Pisano se afirma,Inca din 1260, ca initiator genial al unei directii care pune artaantica In serviciul ideii crestine. Amvonul catedralei dela Pisa,terminat in 1260, se compune dintr'un exagon sustinut de nouacoloane de porfir sau de granit oriental, dintre care unele asezatepe spinari de lei. Basoreliefurile sculptate in compartimenteleexagonului reprezinta scene din vieata Mantuitorului care sedisting prin nobletea i ordonanta lor clasicd. Giovanni Pisano,care a decorat Minna dela Perugia si amvonul bisericii Sant'Andrea din Pistoia, continua lectiile tatalui sau, dar, inzestratcu o mare putere .dramaticä, preferd sà reprezinte, in violenteinvalmäseli de figuri si de actiuni, furtuna patimilor deslantilite.Gravitatea stilului pierde; pierderea e insa compensata de ade-värul expresiei.

Discipoli credinciosi raspandesc formulele pisane in toataItalia, la Florenta, Roma, Neapol, Milano, Verona, etc. AstfelAndrei Pisano termina, in 1330, decorarea portii meridionale aBaptisterului din Florenta cu scene din xieata lui Ion Botezatorul,in timp ce Orcagna sculpta pe tabernacolul dela Or San Micheleistoria Fecioarei Maria. Asa se constitue in se.colul al XIV-leaun stil toscan, care se defineste printr'un amestec de gratie si desimt tragic, prin compozitie dark gesturi largi i atitudineideala.

O noua directie se afirma cu prilejul concursului pentru de-corarea portilor Baptisteriului din Florenta. In 1401, breasla

www.digibuc.ro


lanarilor publica un concurs pentru decorarea uii bisericei Sfan-tului Ion Botezatorul, asupra careia avea un drept de patronaj.

Tema concursului a fost sacrificiul lui Avraam. Din lucra-rile prezentate, juriul a retinut pe a lui Brunelleschi, care atunciezita Inca intre sculptura i arhitectura, i pe a lui Lorenzo Ghi-berti. Dupd lungi desbateri, premiul i comanda au fost atribuiteacestuia din urma, « pentru perfectiunea tehnica » a lucrarii lui,cum sustine Vasari. Examinarea machetelor, care ni s'au pa-strat, reveleaza insa alte motive de preferinta, mai adanci. Pe andGhiberti se mentine in traditia sculpturii din secolul al XIV-lea,Brunelleschi rupe cu stilul traditional i propune o formulaartistica noua. Amandoi artistii au aratat ca stiu sa trateze nudul,dar pe cand la Ghiberti tot interesul compozitiei e concentratasupra actului jerfei, ceea ce ia nudului in sine caracterul de ne-cesitate, la Brunelleschi fiecare personagiu, chiar i cei doi ser-vitori, sunt tratati ca individualitati de sine statatoare i li se-atribue un rang disproportionat cu rolul lor din povestire. Aceastadovedeste ca pentru artist o problema particulara i concreta emai importanta deck continutul religios si moral : forma con-siderata ca scop ultim al creatiei artistice e principiul fundamentalal artei moderne i negarea 1110.'0 a artei medievale. Gustul pu-blic nu era hag destul de format pentru noua formula i deaceeaa fost preferat proiectul iui Ghiberti. Dar viitorul era al ideilorlui Brunelleschi, i cel mai tandr dintre concurentii din 1401,Donatello, avea sa le faca sa triumfe.

Lorenzo Ghiberti (1378-1455) a facut din decorarea portilorBaptisteriului opera intregii sale vieti. Pe poarta septentrionala,la care a lucrat douazeci i unu de ani, Ghiberti a reprezentat indouazeci si opt de basbreliefuri, istoria Noului Testament. Stilullui nu se indeparteaza Inca de schema gotica : fiprile sunt putine

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICL - ARMTECTURA SI SCULPTURA 267

la numär, a§ezate pe acela0 plan 0 Incadrate intr'un desen quadri-lobat. Pe wa a doua, la care a lucrat doudzeci 0 apte de ani(1425-1452) 0 despre care Michelangelo a spus cb: ar fi demnäde intrarea paradisului, Ghiberti a dat drum liber imaginatieipitore§ti 0 uimitoarei sale mdestrii. In doudzeci de cadre drept-unghiulare, a inserat tot atâtea tablouri de bronz, In care o mul-time de personagii se agitä pe planuri deosebite: primele, ade-värate statui, iar urmätoarele In relief din ce In ce mai atenuate;0, pentru ca iluzia de tablou sä fie 0 mai desävär0tä, constructiimonumentale 0 peisagii prelungesc la infinit perspectiva. Ghir-lande de flori 0 fructe, o frizä cu pdsdri 0 cu animale domestice0 sälbatice, statuete 0 figurine dovedesc cd Ghiberti nu era nu-mai un mare admirator al antichitätii, ci 0 un cunoscator alartei gotice 0 un fin observator al naturii.

Pe când Ghiberti continuä traditia artei trecentiste cu o vir-tuozitate, un pitoresc 0 o delicatetà care prevestesc manierismulbarocului, Donatello apucd drumul naturalismului.

Donatello (1386-1466), ca 0 Brunelleschi 0 Ghiberti, 10fäcuse ucenicia Intr'un atelier de argintdrie. Sculptorii florentiniau pästrat, In urma acestei experiente, predilectia pentru tehnicabronzului 0 pentru amänuntul cizelat, 0 gustul pentru desenulprecis 0 sec.

Ca i Brunelleschi, Donatello e initiatorul unei noui conceptiiartistice. Primele lui statui au fost destinate sä Impodobeascä,dupa traditia goticd, biserica Santa Maria del Fiore; dar, Inaintede a fi fost terminate, proectul a fost päräsit, fiindcä Intre timppublicul a Incetat de a mai considera sculptura ca o podoabl aarhitecturii. In aceastä schimbare a gustului public, rolul luiDonatello a fost decisiv.

www.digibuc.ro


Statuile profetior care trebuiau sä decoreze catedrala sunttratate dupä regulile stilului gotic : miscare verticala accentuatäprin faldurile drepte ale hainei, atitudine teapana, costum conven-tional, greutatea corpului anulatd de ritmul Imbrdcamintei.totusi, statuile acestea inseamnä un pas urias in desvoltarea sculp-turii haina alunecatd de pe umär descoperd corpul superior.Corpul, indicat sumar sub Invelisul lui vestimentar, se emanci-peazd i devine obiectul suprem al artei statuare, iar haina setransformd Inteo draperie care Insoteste i subliniazd particu-laritätile corpului. Consecintele revolutionare ale acestei inovatiise simt In toate operele urmätoare ale lui Donatello. SfeintulGheorghe deschide noui perspective sculpturii. Cu picioareleinfipte In pämänt, intr'o atitudine de ostentativá incredere in sine,Sfântul Gheorghe oferä icoana tändrului erou care sfideazd destinul

prin toatd fäptura, exprimä forta biruitoare. Desi haina care-iatarnd de pe umär i scutul care-i acoperä corpul dela talie In jospot fi considerate ca resturi de invelis gotic, corpul se desfaceIn toatä strälucirea tineretii. Fapt si mai remarcabil, curajul tânä-rului erou nu e Infdtisat ca o virtute morald, ci ca un atributal sänätätii si al fortei Lice.

In statuia de bronz a lui David, Donatello reprezina nuduldirect si färd reticente. Proscris o mie de ani, nudul reapare trium-fdtor, i Inca Inteo figurd biblicä. In nici una din operele sale,Donatello n'a apärut mai aproape de idealul artistic al antichi-

Corpul efeb al profetului e svelt, gratios si robust ca alunui zeu grec.

Stäpän pe toate mijloacele artei sale, Donatello a compusBuna-Vestire pentru Santa Croce, a sculptat Cantoria (foisorulcorului) dela Santa Maria del Fiore, a decorat Sacristia lui Brunel-lcschi dela San Lorenzo si a asezat altarul bisericii pe un soclu

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. - ARHITECTURA SI sanyrtnu 269

In forma de arc de triumf, a ridicat uria§a statue ecvesträ acondottierului Erasmo di Narni, numit Guattamelata (mata mie-roasa). Condottierul e infati§at in costum de general roman,cu bastonul de comandant In mand, pe un cal modelat dupd qua-driga lui Lysip. Cal, caldret 0 soclu lasä o impresie de mdretiemonumentala. Dar fruntea ple§uva, privirea bänuitoare, buzelestrânse ale cavalerului sunt de un realism crud, pe care nu-1intrece decal loy, supranumit de Florentini Lo Zuccone (do-vleaculY din cauza craniului plepv.

Arta lui Donatello a fost continuata la Florenta de AndreaVerrocchio (1435-1488) care a sculptat, pentru Sfatul Negusto-resc (un fel de Tribunal de Comert), pe Toma Necredinciosulales ca patron al Sfatului, tocmai pentru necredinta lui, conside-rata de judecatori ca o datorie profesionalä. Apostolul, ru0natde necredinta sa, se apropie de Iisus, care 10 desface haina pentruca Toma sä poatä pune degetul pe rana 0 sa se convinga ea Inadevär Iisus a fost mort 0 a inviat. Naturalismul atitudinii nu eintrecut cleat de patetismul expresiei.

Statuia lui Bartolomeo Colleone, sculptata din ordinul Repu-blicii venetiene, constitue un nou progres al naturalismului. Vointacondottierului e gat de dominatoare, incat cdläret 0 cal fac una.Jocul mu§chilor calului e atat de fidel redat, back contemporaniispuneau ca Verrocchio a jupuit pielea calului ca sä-i arate maibine muFhii. Tinuta condottierului e numai sfidare, iar ochii 0gura numai dispret 0 urd. Colleone e cea mai frumoasa statueecvesträ a Renaterü 0, dupa unii critici, a lumii.

Lucca della Robbia (1399-1482) a popularizat, cu o gratie0 emotie delicate, geniul sculptural al Florentei In nenumarate

www.digibuc.ro

270 RENAVEREA SI REFORMA

teracote smältuite. Urmaii sai, Andrea 5i, Giovani della Rob-bia, au continuat arta aceasta pând la sfarsitul secolului al XVI-lea.

Pe lângd ei, o multime de alti sculptori au ldsat opere de ungust elegant sau de un farmec poetic. Antonio Rosselino a sculptatmormântul gratios al Cardinalului de Portugalia, la San Miniato,iar Desiderio da Settignano, mormântul cancelarului Carlo Mar-supini, la Santa Croce (Florenta). In sfâr5it, Benedetto da Majano

Mino da Fiesole au lOsat portrete, basoreliefuri, altare i mor-minte inválute inteo atmosferd de duio5ie discretd.

Sculptorii florentini se bucurä de un prestigiu suveran in toatdItalia. Venetia, Roma, Ferrara cautd sä-i atragd. Numai Milanul,expus influentei septentrionale, rezistd infiuentei lor. La Paviase constitue o 5coald de sculpturd care continua traditia gotica.

Sculptura florentind nu s'a liberat de infiuenta lui Donatellodecât sub Michelangelo (1475-1564). Poet, pictor, sculptor 5iarhitect, Michelangelo a excelat In toate artele, dar s'a simtitinainte de toate sculptor. Chiar 5i in tablourile sale a rdmassculptural 5i plastic. Primele sale opere Amor adormit 0 Bacchusimbatat sunt de inspiratie pagand. Pieta din catedrala SfântuluiPetru (1501) apartine bled artei din secolul al XV-lea, prin dra-peria largä i expresia Madonei, dar modelarea puternicd a luiCristos anunta deja originalitatea autorului. In 1504, apare statuiauriag a lui David, care reprezinta tipul ideal al frumusetii virile,mai presus de timp 5i de loc. In aparentd, atitudinea tânOruluierou e stäpânitd i calma ; dar fiecare mu5chiu e incordat,corpul intreg e gata de luptd.

In 1505, Iuliu al II-lea l-a insdrcinat construiascd mormântulin biserica Sfântul Petiu, al cdrei plan nici nu fusese Inca intocmit.Michelangelo voia sà ridice pe un postament uria5 o capell care

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. - ARIIITECTURA I SCULPTURA 271

sá primeased statuia si mormântul papei. Monumentul aveasä fie impodobit cu atâtea statui, bleat executarea lor ar fi tinuttoatd vieata artistului. Dar cuprins de teama, intretinutd si de ad-versarii lifi Michelangelo, ca monumentul sä nu-i aducd neno-rocire, papa si-a schimbat pdrerea si 1-a insdrcinat pe Michel-angelo cu decorarea Capelei Sixtine (1508-1512). Dupd moartealui Iuliu al II-lea, Michelangelo a reluat, in proportii reduse, planulmonumentului funerar, dar n'a putut executa decât doi sclavi,

prizonieri ai mortii », i statuia colosald a lui Moise. Conducd-torul poporului evreu e reprezentat pe tron inteo atitudine imo-

dar clocotind de manie. Coborit de pe muntele Sinai, undea comunicat cu Atotputernicul, el priveste cu indignare abia std-panitd cetele de Evrei idolatri. Fulgerele din privire, barba stufoasd

agitatd, muschii incordati i vinele umflate pe brate, piciorulgang aruncat inapoi, dau impresia unei forte fizice si moralesupranaturale.

In 1520, Leon al X-lea, 1-a insdrcinat sa construiascd, in SanLorenzo, capela funerard a familiei Medici. In 1531, pe timpulaltui papa medicean, Clement al VII-lea, Michelangelo terminalstatuile funerare ale lui Iulian si Laurentiu al II-lea Medici,reprezentati sub forme ideale i asezati in cloud firide. Deasuprasarcofagelor lor, câte cloud figuri alegorice, reprezentând Amur-gul si Aurora, Ziva i Noaptea, « statuile desnddejdii lui ».

Dupd moartea lui Clement al VII-lea (1534), Michelangelo s'astabilit la Roma si a pictat pe peretele din fund al Capelei Sixtine

Judecata din urind », in care Cristos e infdtisat ca un teribilrázbundtor, aruncând pe cei osânditi in iad.

Michelangelo a reprezentat forta atleticd sub toate formele ei,când linititá i stdpand pe sine ( David), cand clocotitoare i gatade a izbucni ( Moise), când tristd i meditativd ( Laurentiu al .11-lea

www.digibuc.ro

2/2 RENA$TEREA $1 REFO/tMA

de Medici), când contractad pentru efort, când coplesid de obo-seall (Sc lavii), când desnddajduitä ( Noaptea), când fulgerd-toare (lisus). El a ridicat la apogeu geniul sculptural al Florenti-nilor, si a contopit inteo formd neIntrecutd cele cloud tendintefundamentale ale Renasterii: cultul frumusetii corporale si pa-teticul religiei crestine care divinizeazd suferinta.

Pentru el, nudul era mijlocul superior de a exprima semni-ficatia materiald a lucrurilor. C11111 noi nu « realizdin » lumeaexterioard deck in mdsura in care o exprimdm in termenii std.-rilor noastre de constiind, omul oferd cele mai multe

artistice, fiindcd dintre toate subiectele din lume e singu-rul care n'are nevoie sd fie antropornorfizat. Dar sfortarea mus-chilor i vibratia pielei, care sugereazd miscarea i exaltd sim-tul vital, nu se realizeazd complet deck in figurile nude. Deaceea reprezentarea nudului apare ca idealul suprem al artei Re-nasterii, iar Michelangelo ca artistul ei cel mai desdvârsit.

Pe de aid parte, cultul artistic al nudului corespunde ideiide umanitate, prin care burghezia justificat idealul ei devie*. Clerul i nobiimea feudald erau potrivnice reprezentdriinudului, deoarece costumul era un mijloc de diferentiere sociald.Noua societate burghezd, dimpotrivd, vrea sä vadd corpul orne-nesc, fard costum deosebitor, in jocul liber al fortelor sale.« Nudul, ca siimoartea, e democratic ».

Cu toad superioritatea ei necontestad, arta italianä n'a fostprirnid fad rezerve de popoarele occidentale. Faza mai inapoiatda civilizatiei lor i rezistenta traditiilor nationale reduc inftuentaitaliand la motive ornamentale care nu transformd fondul stiluluitraditional. In Portugalia, arabescurile se combind cu ornamen-tatia goticd aleasa din fauna si flora marina, iar Spania, cu toate

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ARTISTICA. - ARHITECTURA $1 SCULPTURA 273

posesiunile ei italiene, ramane credincioasa traditiei medievale.Cele mai de seama opere ale sculpturii germane, tabernacolulSfantului Laurentiu de Adam Kraft si Mormantul SrantuluiSebald de Peter Vischer, sunt de inspiratie gotica, fArà legaturacu arta italiana.

In Franta, mai ales in regiunea Loirei, influenta italiana emai pronuntata, dar i aici se reduce la elemente accesorii. GuidoMazzoni, din Modena, a excutat mormantul lui Ludovic al XII-leadela Saint-Denis, care inaugureazd in Franta mausoleul monumen-tal deslipit de perete cu etaj, reprezentand pe defunct in cloudatitudini : jos culcat,- iar sus In genunchi. In colturile monumen-tului patru statui de femei, simbolizand virtutile cardinale.

Michel Colombe, un Breton stabilit in Touraine, aplica ace-leasi principii la mormantul ducelui Francisc de Bretonia.' Ducele

ducesa alaturi pe o lespede ; la capataiul lor vegheaza ingerii,iar la picioarele lor stau culcati un leu i un chine, simboluri alebarbatiei si fidelitAtii. Toate aceste elemente sunt de cea maiautentica traditie franceza. Influenta italiana nu se manifestadecat in cele patru virtuti alegorice (al caror tip si costum suntde altfel franceze), in stilul firidelor i in costumul antic al apo-stolilor. Nudul devine sensibil abia la cele doul nimfe ale luiJean Goujon dela « Fantana Inocentilor ». Draperiile fluide careevoaca apa curgatoare, proportiile i modelajul corpului indicaun pro gres notabil in asimilarea formulelor italiene. Insfarsit,Germain Pilon a dat in « Cele trei gratii », care sustin inima lui Enrical II-lea si a Ecaterinei de Medici, o opera' pur decorativd, lipsitade orice semnificatie religioasa. Dar astfel de opere sunt o exceptie :arta franceza rdmane in ansamblul ei fideld traditiilor nationale.

18

www.digibuc.ro

CAPITOLUL IX

RENASTEREA ARTISTICAPICTURA

La pittura i cosa mentale.Leonardo da Vinci.

Dintre toate artele Rena§terii, piciura e cea mai specificmoderna, fiindca arti§tii s'au exprimat in ea mai direct §i maicomplet §i. fiindca influenta antichitatii a fost §i. mai redusa dedtin domeniul arhitecturii §i sculpturii.

I. KOALA FLORENTINA

Origina florentina a picturii moderne, acceptata ca o dogmadela Vasari pand la Burckhardt, e azi viu contestata. La Roma,pictura atinsese in secolul al XIII-lea un inalt grad de perfectiune§i, MI « captivitatea babilonica » a papilor, e probabil cd. ar fiizbutit sa se libereze complet de traditia bizantina. Pietro Caval-lini (nascut pela 1250) a zugravit in bisericile San Paolo-fuori-Mura §i Santa Cecilia scene din istoria Vechiului §i a NouluiTestament peste care figura lui Cristos se ridica majestuos ca aunui adevarat 4 Jupiter cre§tin ». Prin plenitudinea volumelor, arta

www.digibuc.ro

IttNASTEREA ARTISTICA. - PICTURA 276

draperiilor, ritmul dramatic al miFarilor i amestecul de realismsi de idealism, arta lui Cavallini apare ca o tripla sintezä: a tra-ditiei antice, pastrata In arta crestinä, a influentei bizantinereprezentata prin renasterea din secolele IX si X si a arteipopulare reimprospdtate de evlavia franciscana. Cimabue laFlorenta i Ducio di .Buoninsegna la Siena reprezinta aceleasitendinte. La scoala lor s'a format, primul mare pictor modern,Giotto di Bondone (1267-1337) care, in frescele dela Assisi,a povestit vieata sfântului Francisc, iar pela 1305, a zugravit Incapela Santa Maria dell'Arena din Padova istoria FecioareiMaria si a lui Cristos in trei zeci i apte de fresce.

Vasari atribue lui Giotto meritul de a fl rupt cu stilul bizantinsi de a fi creat o artä nourt, intemeiata pe observarea naturii.

Naturalismul », care va constitui nota dominanta a picturiisculpturii In sécolul al XV-lea, nu ajunge Ina sà defineasca

stilul lui Giotto nici In raport cu arta bizantinä, nici in raportcu arta gotica. In « Nunta dela Cana », cdrciumarul, masa, far-furifle, vasele cu vin au o infätisare de autencitate neIndoielnid ;in « Intâlnirea dela Poarta de Aur », cetatea Ierusalimului e uncastel florentin, cu zidurile i crenelurile lui caracteristice; in fres-cele dela Santa Croce, rasa, crucea, steagul calugärior evocaimaginea fidelä a unui interior de mânastire medievald. Astfelde elemente realiste se gasesc In numar mult mai mare In artagotica, i e destul sá aruncam o privire asupra frescelor din Ca-pella dell'Arena, pentru a ne convinge ca redarea fideld a reali-tall n'a fost scopul artei lui Giotto. Cand natura subiectuluisau a compozitiei nu reclama astfel de elemente, Giotto nu sesinchiseste de exigentele naturalismului. De pilda, sala In carese tine nunta e prea ingusta pentru numarul personagiilor ; coli-bele sunt imposibil de locuit, copacii i muntii se reduc la indicatii

18*

www.digibuc.ro

276 RENASTEREA Et REFORMA

prea sumare ; figurile sunt Ina prea regulate 0 prea tipicepentru a da impresia de portrete; corpul prea inarticulat, atitu-dinile prea tepene i imbrgedmintea prea largd.

Aceste calitgti i defecte se regdsesc la toti pictorii din timpulsdu. Nu prin ele se distinge Giotto: « Naturalismul » pictoruluiflorentin e de esentä mai subtild i mai complexä. Giotto a datsensatia de real 0 a deschis noui perspective picturii moderneprintr'un nou principiu de compozitie, prin reprezentarea pro-funzimii si a masselor i prin intoducerea valorflor plastice.

Artistii medievali compuneau prin juxtapunerea diferitelormomente ale actiunii, färd sä tind seamd de convenienta figurilorin spatiu. Principiul compozitiei lor era aditional. In acela0 baso-relief, Giovanni Pisano reprezintd pe Cristos in trei roluti deose-bite, iar personagiile celelalte inteo dezordine care ia compo-zitiei orice claritate. Artistul se Multume§te sA evoce momentulbiblic al pdtimirii lui Iisus fdrd sA caute a distribui personagiileinteo ordine inteligibilà pentru spectator.

Giotto infdti§eazd un singur moment al actiunii expunecu simplitatea i claritatea unei tragedii antice. Normele corn-pozitiilor lui nu se intemeiazd pe o conceptie teologick ci perelatiile naturale dintre lucruri i pe legile obiective care rezultddin observatie i experientd. Figurile sunt distribuite in functie,nu de o idee transcendentald, ci de rolul pe care-1 joacd. Scena secompune dupg un ideal de adevdr dramatic, volumele lutninoase§i intunecate formeazd arabescuri armonioase, iar liniile suntreduse la esential, beat ochiul sà prindg imediat semnificatiadrarnei.

Grupurile sunt constituite astfel, hick sä confere figurilor in-semnate maximum de plasticitate. In evul rnediu, figurile erau pro-iectate pe o suprafatd pland i dddeau impresia unor umbre ce

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ARTISTICA. -PICTURA 277

plutesc In aer. Giotto redd figurilor volum i greutate. Figurile luisunt Inca primitive, distribuite pe o rdsie ingusa de pdmânt,dar fiecare constitue un corp autonom si material, care nu maie nici umbra' plutitoare, nici massa inertd, ci organism viu.

Pentru a da iluzia volumului, Giotto a trebuit sà organizezespatiul cu trei dimensiuni care sa cuprinda volumul personagiilor.Prin gradatii de lumina si de culoare, el a izbutit sà dea iluziaprofunzimii si a reliefului. 0 fresca a lui Giotto e o constructieintelectuall in sensul cà ne apare ca rezultat al analizei raportu-rilor noastre cu lumea externd.

La aceste calitäti formale, Giotto adaugd o profundd intuitiea miscdrilor sufletesti. Inventia lui porneste totdeauna dela unmoment sufletesc, care determind distributia, forma, atitudinea

expresia personagiilor. In « Cina cea de Taind » elementulistoric reprezentativ (vestirea trdddrii lui Iuda) e exclus i scenase reduce la o masd de camarazi, printre care Iisus se evidentiazdDar scena e invdluitä inteo atmosferd de bldndete divind. Giottoreprezina sari sufletesti impresionante prin simplitatea si in-tensitatea bor. Personagiile lui Giotto nu urmäresc sà ilustrezemomentele revelatiei i invdtdturile Bisericii; gdndurile i vointalor sunt indreptate spre pdmant, i faptele lor se justified nuprin interventia Providentei, ci prin ceea ce se petrece in su-fletul lor.

In momentul in care limba vulgard triumfd in literaturd.Dante pune bazele unei culturi specific italiene, Giotto seculari-zeazd pictura atribuindu-i ca scop reprezentarea omului in exi-stenta lui pdmânteascd.

Printre directiile care au pornit dela Giotto, cloud sunt maiinsemnate si au avut ca centru Siena si Verona. Scoala senezd

www.digibuc.ro


a pdstrat conceptia mai mult decorativa deck dramaticd a pic-turii bizantine 0 a cultivat cu predilectie gustul oriental pentrucostumele fastuoase, simtul armoniilor subtile i înclinareapentru scenele patetice. Madonele lui Simone Martini (t 1344)

Lippo Memmi au gravitatea monumentald a madonelor flo-rentine, la care s'adaugd intensitatea vietii sufletesti i strdlucireaculorilor. Fratii Pietro si Ambrogio Lorenzetti combind formeleelegante ale artei seneze cu realisnaul clasic al lui Giotto si dauo importantd deosebitd povestirii. Pietro a Infdtisat patimile luiCristos pe peretii bisericii din Assisi, iar Ambrogio a expus Inpalatul comunal. din Siena efectele Guvernului bun i ale Guyer-nului rdu. Chiar i la Siena, unde traditia s'a dovedit mai refrac-tard inovatiilor, arta se indepdrteazd de temele biblice si seapropie de realitatea de toate zilele. Dar pierderea independenteipolitice si a puterii economice Impiedicd arta senezd de a sereinnoi i, la sfarsitul secolului al XIV-lea, arta senezd Incepesä decadd.

Verona, In relatii stranse cu apusul i cu nordul Europei, acreat un stil original combindnd naturalismul nordic cu formu-lele seneze. Reprezentantul cel mai de seamd al acestei scoli afost Pisanello (1377-1455), care a ldsat un carnet Intreg cu schitede oameni, animale i plante, desenate dupd naturd pentru aimbogäti tablourile sale. Procedeul lui Pisanello dovedeste cdraportul artistic cu natura s'a schimbat: materia artei n'o maiformeazd adevdrul universal, ci observarea personald i directda naturii, cu aceiasi contradictie internd ca a giottistilor, care urind-pan sd redea imaginea realitätii nu prin observarea directdnaturü, ci prin abstractii artistice In care introduceau elementenaturaliste. Rezultatul 'a fost o serie de opere In care observatiile=Rae serveai s produca nu imprega realitAii3 ci efecte teatrale,

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. -PICTIJRA 279

Contradictia a fost rezolvatâ de fratii Van Eyck 0 de Masacciocare au pus studiul naturii la baza inventiei picturale.

Tärile de Jos au gäsit in opera fratilor Hubert 0 loan vanEyck expresia desävâqitä a credintelor, a obiceiurilor, a bogd-tiilor exterioare 0 prima imagine a cerului, a aerului, a pâmân-tului, a corpurilor In formele i culorile lor adevärate. Dacà ein'au inventat pictura in uleiu, cunoscutd Inca din secolul alXII-lea, au perfectionat tehnica 0 au dat culorilor mai multâsträlucire i intensitate. Ei au creat o artä noud, au fixat un stil0 au produs opere nepieritoare.

In Mielul pascal, inceput de Hubert in 1420 i terminat deloan in 1432, arta flamandd a atins dinteodatä perfectiunea. Injurul Mielului Pascal, simbol al izbdvirii, a5ezat pe un altar, Inmijlocul unei câmpii inflorite, se grupeazd ingerii imbrdcati inalb, apoi la stânga profetii care au anuntat pe Cristos, invdtatii

inteleptii care au presimtit adevärul revelatiei; iar la dreaptaapostolii i multimea servitorilor lui Cristos, preoti, episcopi,papi, in oddjdii bogate, In fine 0rul nesfarsit al crqtinilor. Criticiin'au izbutit sd determine partea fiecdruia dintre cei doi frati.E probabil CI Hubert a conceptit planul general 0 a executatfigurile principale, pe Dumnezeu Tateil, pe Fecioara Maria, peAdam §i Eva, care au faat tipul femenin i masculin desvoltatmai tarziu de fratele au loan in nenumärate portrete, ca alSoli lor Arnolfini, al Canonicului Van der Paele, al Omului cugaroafe i In Portretul unui necunoscut dela muzeul Brukenthaldin Sibiu. Para nicio preocupare de ideal, loan Van Eyck repre-zintà In aceste portrete tipuri umane, mai ales tipuri virile apar-tinand tuturor claselor societdtii. El a pus mai mult adevär inexpresia fetei, mai multa umanitate In faionomie, mai Inuit lux,

www.digibuc.ro

280 RENA5TEREA SI REFORMA

mai multà realitate in redarea locuintelor, stofelor §i aurdriilor.Dar mai ales el a introdus aerul liber, privelistea campiilor in-florite, a orizontului albastru §i a coborit visurile i aspiratifletranscendentale la realitätile pämântesti. Cu toate acestea, since-ritatea desävârsitä, intensitatea sensatiilor primite dela lumeaexternä §i executia ingrijitä dau operelor lui Van Eyck o poezie,.o idealitate §i o transparentä extraordinard. In acelasi timp, elredd lucrurilor ceea ce au mai de pret. Tesäturi bogate, perle §iaur, catifea §i mdtase, marmord §i metale cizelate tot ceea ceprezintä valoare in ochii burgheziei flamande sunt redatecu lux §i rafinament. Pictura rivalizeaza cu arta argintarilor,gravorflor §i smältuitorilor.

0 revolutie de aceea§i insemndtate a realizat la FlorentaMasaccio (1401-1429). Opera lui se reduce la câteva frescezugravite in capela Brancacci din biserica Santa Maria del Car-mine, dar frescele lui au servit ca model intregii picturii floren-tine din secolul al XV-lea. In Adam i Eva alungati din rai §i inistoria Sfântului Petru, Masaccio nu s'a dovedit numai stäpânpe toate mijloacele de expresie ale artei din timpul sdu, ci a dato nouä solutie problemei spatiului. Figurile lui, modulate sculp-tural, precis delimitate §i solid asezate pe pämânt, nu .mai facimpresia de siluete sau de umbre proiectate pe panzd, Sci de vo-lume care trezesc in noi sensatii tactile §i in jurul carora circuläaerul. Corpul §i imbräcdniintea nu mai constituesc o singurd massà,ci dobândesc o existentd aparte i independentd. Imbracdminteaapasä efectiv asupra umerilor §i rostul ei nu mai e de a ascunde,ci de a sublinia functia fiecdrui organ; iar corpul nu mai e unelement a cärui valoare rezultä din rolul ce-1 joacd in compozitie,ci un sistem autonom de forte care dominl materia. Sentimentul

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. -PICTURA 281

acesta a inspirat o noua forma de interpretare a figurii omenestiun nou principiu de compozitie. Compozitia îi gaseste prin-

cipiul de unitate In vointa libera a personagiilor, nu In eveni-mentul istoric, sau inteo idee abstracta. Giotto disolvase grupuldin tablourile medievale in elemente individuale. Masaccio aregrupat elementele individuale In grupuri care se comporta caunitati obiective. Un exemplu va ilustra mai bine acest procedeu.Una din frescele lui Masaccio reprezinta pe Iisus poruncind säse pläteasca tributul publicanilor. Scena e impartita In trei parti,formând un fel de triptic: In centru, Iisus, inconjurat de apostoli,ordona Sfântului Petru sa plateasca tributul cerut; la stânga,Sfântul Petru scoate galbenul din gura unui peste, iar In scenadin dreapta II intinde publicanului. Compozitia cuprinde greselicare bat la ochi. De pildd Sfântul Petru e reprezentat, ca in ta-blourile medievale, de trei ori, in trei roluri deosebite. Cu toateacestea, unitatea compozitiei se impune irezistibil prin actul devointa al Mântuitorului, care Stapâneste sivatia i determinAtoate momentele

Spatiul in care evoluiaza personagiile e construit dupd normeobiective. Peisagiul e mai natural i mai in acord cu experienta,iar perspectiva mai adânca. Dar legatura Intre persoanele repre-zentate i mediul imprejmuitor a slabit. Peisagiul, strict sub-ordonat la Giotto ideei generale, a dobândit la Masaccio o exi-stenta autonoma, care se opune grupului de personagii. Spatiul

omul sunt tratate ca probleme estetice independente, cu pre-cadere \di:lid In favoarea omului. Restabilirea armoniei dintreaceste douA elemente va fi opera lui Leonardo da Vinci.

Urmasii imediati ai lui Masaccio s'au preocupat Indeosebide problema perspectivei si de reprezentarea nudului: Paolo

www.digibuc.ro


Uccello stabileste regulile perspectivei geometrice i le apnea inpictura, urmarind nenumaratele schimbari produse in forma sidimensiunile figurii de cea mai mica variatie de distanta. AntonioPollajuolo si Andrea Verrocchio urmaresc pe cadavre structuramuschilor, forma oaselor i directia manunchiurilor de tendoane.Traditia pretinde ca Luca Signore lli, pierzand un fiu prea iubit,i-a disecat corpul i i-a desenat muschii pentru a-i pastra cat maiexact memoria. Benvenuto Cellini spune ca « vertebrele suntminunat de frumoase », i simtea mare placere desenandu-le.Punctul insemnat, in arta desenului, adäuga el, e de a reda

exact corpul nud al unui barbat sau al unei femei ». In MartiriulSfantului Sebastian de Antonio Pollajuolo, interesul nu sta Insuferintele martiriului, ci in atitudinile diverse ale celor sasearcasi care-I sträpung cu sagetile. Ideea religioasd a dispärut :artistul n'a cautat deck prilejul de a reprezenta o serie de figurinude 0 vanjoase. Aceeasi impresie se desprinde din Botezul luilisus de Andrea Verrocchio. Iisus e bateau i uscat, Ioan Boteza-torul scheletic i colturos, copacii metalici, stancile arse,dar desenul e de o preciziune matematica. Personagii i peisa-giu par turnate in bronz, i in adevar Verrocchio a ramas ar-gintar si sculptor chiar i in tablourile lui.

Fra Filippo Lippi i Ghirlandajo continua explorarea minuti-oasa a realului i cauta sà redea cu preciziune amänuntele observa-tiei Mr. Madonele lui Fra Filippo sunt fete de tara sanätoasemarginite, iar ingerii lui scolari bine hräniti i vigurosi. Persona-gfile biblice din tablourile lui Ghirlandajo sunt portrete copiatedupd naturd, cu particularitatile i costumele Mr caracteristice.

Toate sforldrile acestor pictori de rangul al doilea au fostabsorbite de opera lui Saudro Botticelli (1444-1510), eare a

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. - PICTURA 283

unit grapa delicatä a lui Fra Filippo Lippi, desenul aspru al luiVerrocchio i mkcarea lui Pollajuolo, i le-a transfigurat prinputrerea unui sentiment adanc 0 intim.

Botticelli a fost contemporanul i prietenul lui Poliziano, decare il lega Intelegerea i admiratia comund pentru civilizatiaanticd. Din pasiunea i energia cu care s'a strdduit sà redea Na-gerea Venerei, care formeazd mitul central al civilizatiei i 'reli-giei eline, intelegem toatd vraja pe care aceastd civilizape a exer-citat-o asupra spiritului contemporanilor sdi. In lumina rececentkie a zorilor, Zeita, albd ca un crin, alunecd pe valuri, inpicioare pe o scoicd de perle tdiatd gratios. Pdrul greu 0 blond§erpue0e dealungul trupului acoperindu-i nuditatea. Corpulsuperb respird ispita pdcatului, iar buzele nevinovate i privireade copil expriml o tristetd de nedescris. Madonele, ca i Venera,sunt pdtrunse de melancolia aspiratiilor neimplinite. tiind binecà fiul pe care-1 va na0e nu-i va aparpne, Maica Domnului acceptdmaternitatea ca pe un decret ineluctabil al soartei, cu resemnare

melancolie.Botticelli a fácut parte din generatia de artkti 0 de umankti

care s'a .apropiat de pdgânism färä sà fi rupt cu cre0inismul,care a evitat sdi se compromità in luptele partidelor 0 a ideilor,

pe care Dante îi gäsea deopotrivd de nedemni 0 de rai 0 de iad.Dar simpatia pentru lumea aceasta minord umple de poezie 0 deadevdr opera lui Botticelli 0 face din el unul din interpretfi cei maiveridici ai societatii florentine dela sfdr0tul secolului al XV-lea.

Problema reliefului, mkarii 0 a peisagiului care, dela Giottopdnd la Botticelli, a constituit principalul obiect de cercetareal pictorilor florentini, a gdsit solutü noui 0 definitive it opera luiLeonardo da Vinci (1432-1519).

www.digibuc.ro


Pictor, sculptor, arhitect, inginer, fizician, chimist, muzician,Leonardo a incercat toate formele de activitate, teoreticapractica, si a dus atdt de departe spiritul de investigatie al Flo-rentinifor, Meat cercetdrile lui stiintifice au ddunat operei saleartistice. In adevd4 considerând pictura ca o simpla ramurda activitatii sale stiintifice, Leonardo nu s'a multumit cu pro-cedeele consacrate ale predecesorilor sai, ci a cautat mereu saexperimenteze noui procedee. Astfel « Cina cea de Taina » n'afost pictata ca fresca, ci cu uleiu, pentru ca, dupd obiceiul sau,s'o poata corecta necontenit. Rezultatul a fost cà dupd cincizecide ani peretele a Inceput sà cadd i, din restaurare in restaurare,n'a mai famas aproape nimic din opera originald. Pentru acelasimotiv, Leonardo a ldsat atât de putine opere terminate.

Dar fiindca Leonardo a cautat in atâtea directii misterul, operelelui sunt pline de semnificatie.si de farmec. Cine a exprimat maibine decât el mândria de mama', bucuria copilului de a trai,sfiala i delicateta virginitàii, farmecul sigur de sine al femeiila apogeul frumusetii, nobletea batrânetii ? Leonardo n'a atinsniciun subiect farà sa faca din el frumusete vesnica.

Expresia vietii sufletesti a personagiilor se combinä cu o noudnorma de compozitie, in forma de piramida, care permite con-centrarea efectului artistic si o noua organizare a spatiului. Insecolul al XV-lea, figurile erau zugravite sculptural, indepen-dent de spatiul construit in perspectivd. Cele cloud elementeconstitutive ale tabloului, personagii i spatiu, îi aveau existentaMr deosebita, raportul dintre ele variind dela pictor la pictor.Unii insistau de preferintd asupra figurilor, altü asupra peisa-giului. i inteun caz i intealtul solutia era o simpla juxtapunere..Fecioara In grotd (Madona delle rocce) uneste personagiilepeisagiul. In Mc de a inscrie cele patru figuri ale tabloului inteun

www.digibuc.ro

RENASISREA ARTISTICA. prcruRA 286

triunghiu, adicd in locul unei figuri geometrice, Leonardo le-agrupat inteo piramidd, adicd inteo constructie spatialä, careproduce acela0 efect de perspectivd ca peisagiul

Efectul acesta e accentuat prin clar-obscur, a cdrui inventiei se atribue, pe nedrept de altfel, de cdtre Vasari. Clar-obscurulsau lo sfumato Inldturd disonanta intre colori sau forme 0 inlo-cue0e desenul sec 0 metalic cu modulatii vaporoase care topescconturul lucrurior 0 le unesc cu mediul. Pictorii neerlandezivenetieni cuno0eau secretul acestui procedeu. Leonardo ascos din clar-obscur efecte care i-au permis sá ating o in-tensitate de vieatd mai mare, obtinând, prin misterul pe care-1produce, o emotie pateticd. In Fecioara in grotei, jocul delumina' 0 de umbra* conduce privirea spectatorului dela Mil-tul Ioan la pruncul Iisus, dela acesta la Fecioara Maria 0 Insfdr0t la ingerul care priveste in afard i leagd intreaga scendcu spectatorul.

In Gioconda, « glorioasä inscenare a misterului feminin »,Leonardo a creat o noud forma de portret. Simplitatea costu-mului, mdinile fdrd inele, mdrimea aproape naturald i stransacorelatie intre costum, personaj i peisagiu fac din acest portretun model de neintrecut. Convins c <4frumusetea e proportie armo-nica », Leonardo s'a strdiduit sà stabileascd regulile proportiilorfrumoase ale corpului omenesc i astfel sd se ridice dela naturdValid la tipul ideal. Gioconda, oricine i-ar fi servit de model, eun portret idealizat, fiindcd surâsul misterios care-i ridicd coltulbuzelor se regdse0e la Madona in grotei, la Sfânta Maria, laBacchus 0 la Sfeintul loan Botezeitorul. Acest surds stereotipat,peisagiul de munti crestati care se pierd inteun halo albastru,expresia duioasd a figurilor au devenit semnele dustinctive alepicturii moderne.

www.digibuc.ro

286 RENASTEREA SI REFOIMA

II. $COALA VENETIANA

In primele decenü ale secolului al XVI-lea, Florenta, istovitäde rdzboaiele civile, pierde conducererea miscarü artistice, pecare o pdstrase dela sfdrsitul evului mediu i cedeaza locul Romei

Venetiei. Leonardo 10 petrecuse anii cei Mai frumosi ai vietfila Milano, unde crease o insemnata Foal' de picturd, iar Michel-angelo 0 Raffael (devenit fiorentin prin adoptiune) s'au mutatla Roma, care sub Iu liu al II-lea devenise din nou centrul vietüpolitice i artistice a Italiei. Dupd plecarea lor, pictura florentindreprezentatd de Andrea del Sarto, de Pontormo 0 de Bronzino,pictori de find sensibilitate 0 de mare virtuozitate, a creat Inaopere de valoare, dar pierde puterea de inoire. Clar-obscurul luiLeonardo operase ca un disolvant al calitatilor celor mai carac-teristice ale picturii fiorentine: desenul i modularea. Prin linii

modulatie, Florentinii exprimasera corpul fdrd sh. tind seamd deinfdtisarea lui picturald. Andrea del Sarto combind relieful figu-rilor cu clar-obscurul. In acelasi timp,'expresia impersonald a per-sonagiilor se accentueazd.

Venetienii au creat o pictura plind de voluptate 0 de poeziein care culoarea joacil rolul principal. Pentru Florentini, desenulera totul, iar culoarea constituia un adaos ulterior 0 secundar.Venetienü au falcut din colorit o armonie de conceptie 0 de exe-cutie, in care gäseau satisfactie desdvArsia. Aceastä partictilari-tate se datoreste unor conditii speciale, geografice i istorice.Asezarea i cfima Venetiei se aseamAnd cu a -prior de Jos :aceeasi e lume acuatica * in care conturul e sters, lumina variatA,cu infinite gradatii de ton, planuri miscatoare, iar formele lucru-rior inväluite Inteo ceata transparena i usoark care suprimdlimitele fixe i contoPeste toate obiectele. Pe cand in Toscana,unde ceml e limpede i .aerul uscat, ceea ce bate la ochiu e finia

www.digibuc.ro

RENAVEREA ARTISTICk -PICTURA 28/

precisa i dark la Venetia predomina jocul de umbrd i de luminaarmoniile coloritului, pe care variatiile de desime ale vaporilor

le multiplied la infinit. Astfel ochiul Venetienilor a devenit 'colo-rist. Predilectia Venetienilor pentru colorit s'a manifestat In deco-ratia bisericilor §i a palatelor cu marmorà policromd, In mozai-curile sclipitoare i in operele primilor pictori venetieni, Vivarini,Crivelli, Carpaccio, Bellini, care s'au folosit exclusiv de culo-rile In uleiu, socotind fresca prea §tearsd.

In acela§i sens s'a exercitat i influenta statului. Regimul auto-ritar, care controla toatà activitatea cetätenilor n'a incurajatspiritul de liberä cercetare, de aceea, umanismul i tiinta n'auprins rddOcini in Venetia. In schimb, a favorizat pictura §i a cdutats'o punä In slujba statului. Peretii palatului ducal au fost acope-riti cu picturi prosldvind faptele mari ale Republicei. Exemplula fost imitat de Biseria §i de corporatii, care au decorat peretiiclddirflor cu scene din vieata patronilor lor. Acesie scene secombina adeseori cu procesiunile religioase i cu serbdrile pu-blice, la care participa toga populatia oraplui. Pictura venetianda avut dela inceput un pronuntat caracter decorativ.

Pe de altä parte, pacea interna, aproape neturburatà in cursde: mai multe secole, i bogOtiile acumulate din comertul maritimau desvoltat In lurnea patricienilor dorinta de confort, de lux§i de elegantd, din care pictura a §tiut sà tragI foloase. Ei constru-esc palate elegante i cauta sd le impodobeascd cu lucruri de artd.Pictura rdspunde acestor aspiratii reprezentand, In scene biblicesau familiare, o lume sänätoasd i dornicd de plOcere, care gäse§tecA vieata In sine e destul de pretioasd, pentru ca sd mai aibd nevoiede o justificare transcendentall.

Problemele speciale ale picturii : forma, culoarea, volumul,perspectiva au fost rezolvate in chip superior de Venetieni. Ei

www.digibuc.ro


au izbutit sä dea gpatiului mai multd adâncime, sd confere obiec-telor efecte sonde de volum si. sä creeze o atmosferd adevdratäreprezentând obiectele cu atät mai mici si mai indistincte cu câterau mai indepdrtate.

Pictura venetiand, ca formd independentd de arta bizantind,a luat fiintä in secolul al XV-lea, sub influenta lui Antonello diMessina, care a introdus tehnica flamandd, si a lui Andrea Mantegna,(1431-1506), maestrul necontestat al perspectivei 0 reprezen-tantul cel mai de seamä al scoalei dela Padova, care cultiva stilulsculptural si compozitia savantd a Florentinilor. Profitänd delectiile amândurora, Giovanni Be llini (1430-1516) introduce inpictura venetiand lumina caldd gi perspectiva aerianä, 0 anuntäpe marii pictori venetieni Giorgione, Tiziano si Tintoretto.

Giorgione (1476-1510), a cärui reputatie se lntemeia pe atri-buirea gresitd a « Concertului câmpenese » restituit azi lui Ti-ziano, a zugrdvit peisagii si figuri inteo atmosferä de vis 0 ainaugurat realismul Eric.

Tiziano Vecellio (1477-1576), considerat de impresionistica « cel mai mare pictor din toate timpurile », a imbogdtit mijloa-cele de expresie picturalä prin varietatea, bogätia si. intensitateaculorilor, prin gradarea tonurilor, prin reducerile Indrdsnete0. prin felul larg si indräznet de a compune. Desi mare admi-rator al pictorilor naturaligti din nordul Europei, Tiziano nutinde spre reproducerea fideld a realiatii. Peisagiile lui, când repro-duc o impresie reald, sunt ideale, iar figurile lui tind spre un tipideal de frumusete. Elementul concret si particular nu-I intere-seazd decât in mäsura in care e susceptibil sd exprime o valoareuniversalä sau sensul potentat al vietii. In « Inältarea MaiciiDomnului », Fecioara Maria se ridicä spre cer nu sustinutd de

www.digibuc.ro

RENA$TEREA ARTISTICA. -PICTURA 289

ingeri, ci in virtutea unui irezistibil elan vital. Aceeasi putere devieatä se exprimg in « Bacchus ï Ariana » i In « Fecioara familieiPesaro ». « Asezarea in mormânt » uneste coloritul armoniosputernic cu pateticul emotiei.

Tizian a fost i un mare portretist. Pe lângg tipurile familiareale Venetiei, el a zugravit portretele celor mai vestite personagiidin timpul sau. Portretele lui Carol Quintul i Francisc I suntin acelasi timp pagini de profunda psihologie i documente istoricede primul ordin. Dar mai presus de toate, Tizian a ilustrat vieatavenetiang. Venetia recunoscut in opera lui gustul pentruviatg, lux si veselie 0 de aceea i-a consacrat un cult aproape religios.

Contemporanul i urmasul lui Tiziano, Paolo Cagliari, numitVeronese (1528-1588), a proslavit, cu un fast aproape oriental,biruinta i gloria Venetiei. Marile compozitii decorative in carese agitä lumea eleganta a Venetiei sunt lipsite de emotie 0 de pro-funzime, dar o lumina cu sträluciri argintü face totul sA vibreze.

Opera lui Lorenzo Lotto indicd, in evolutia picturii, o schim-bare care se explica prin situatia generald a Italiei. Dupa paceadela Cambrai, Italia cade sub stäpânirea exclusiva a Spaniei,domeniul ei comercial i financiar se restrânge, efectele deplasariiaxei comerciale a lumii incep sg se resimtg. Independenta Italieise prabuseste odatg cu pierderea suprematiei economice, faraca Italienii, cu tot geniul lor, sa fi putut preveni catastrofa. Dim-potrivg, evenimentele dovedira neputinta individului in fataputerii colective organizate in fata necesitätilor materiale. Indi-vidualismul mândru al Renasterii a rämas in vânt, de indatäce baza economicd i socialä care-i &Muse nastere s'a näruit.Aceastä schimbare se traduce In arta prin sfarsitul inventieiprin triumful manierismului.

19

www.digibuc.ro


La Venetia, care avea s pdstreze incà timp de trei secole oumbra de independentd economicd i politicd, decadenta a fost maiputin bruscd §i mai putin vizibilà. Umilitd de Turci, deposedatdde Spanioli, sdrdcità prin reducerea domeniului ei comercial,Venetia a ie§it din crizd considerabil mic§oratd, dar nu striviaca celelalte state italiene. Vieata a devenit mai grea, dar tot meritasd fie teditd, bineinteles cu mai putine iluzii §i mai multd circurn-spectiune.

Lorenzo Lotto' e interpretul acestei lumi, care nu se maibizue exclusiv pe puterile sale, ci cautd din nou sprijinul i aju-torul fortelor colective sau supranaturale pe care le reprezintdBiserica, asociatia sau statul.

Aceastd stare de spirit a gdsit o expresie i mai deplind in operalui Tintoretto.

Jacopo Robusti, numit Tintoretto (1518-1594), introduce inpictura venetianä drama §i pasiunea. Ambitia lui era sà combineenergia lui Michelangelo cu farmecul clasic al lui Tiziandevine totO unul din cei mai originali pictori ai Rena§terii.Manifestarea fortelor e temperatd la el de sentimentul ea' lucru-rile n'au valoare deck in functie de orn. Acest « umanism » con-feed tuturor operelor sale un accent de noblete i de mdretie.

Tintoretto a läsat o operd imensd. Aproape nu e bisericd saupalat in Venetia care O.' nu pdstreze mdrturia prodigioasei luiactiviali. In primele sale opere, influenta lùi Tizian se .mani-festd prin tonul culorilor, atmosfera de duio§ie i prin stilulcompozitiei. Cu Minunea Stântului Marcu (care scapd dela moarteun selav), totul se schimbd (1548). In locul figurilor calme, orân-duite pe o suprafatd ingustä, ca la Tizian, Tintoretto adoptao compozitie noud In care totul e miKare i incordare. Sfântul

www.digibuc.ro

ItENMTEkEA AitTISTICA. --ineruRA 51

Marcu se repede din inaltul cerului, cu capul In jos a salvezeun sclav Intins la pdmant pentru a fi executat. CdIdul aratà cuuimire judecdtorului securea ruptd In cloud; o femeic cu un copilIn brate se intoarce brusc, sà vadd ce s'a intamplat; judecdtoruldeconcertat intinde mainile dupd ajutor. Sub efectul de sur-prizd al minunii, figurile se dau Inapoi din fata sclavului formanddela un capdt al scenei la altul, o curbd ondulatoare care acceii-tuiazd relieful corpurfior i adancimea spatiului. Interventiaapostolului, farà sä rupd unitatea spirituald a scenei, imparte ac-tiunea in trei momente i mdre0e efectul dramatic.

Figurile care umplu tablourile lui Tintoretto reproduc tipu-rile venetiene din pdturile cele mai diferite ale societatii. Tinto-retto n'a lucrat, ca Tiziano, pentru papi, Imparati, regi i prin-cipi, ci pentru confraternitati (asociatii religioase) numite la Ve-netia Scuole. Astfel pentru Scuola San Marco a pictat ciclulminunilor din care face parte 0 salvarea sclavului, jar pentruScuola San Rocco, vieata lui Iisus. « Cina cea de taind » din SanTravaso reprezina o tavernd särdcdcioasd, In care un grup demuncitori s'a strans In jurul unei mese. Cu toatd discutia care-isepard, ei ar forma o obipuitd Inttunire colegiald, dacd luminacereascd din jurul lui Iisus §i. vieata sufieteascd a personagi--ior n'ar conferi scenei valoarea i semnificatia unui evenimentuniversal.

Astfel, printr'o noud utilizare a clar-obscurului i prin rolulcovar0tor acordat elementelor spirituale, Tintoretto a reinnoitvechile teme biblice. In Nunta dela Cana, constructia perspectivei,compozitia figurilor se unesc pentru a conduce privirea in fundul

de unde Iisus asista ganditor la efectul minunii sdvar§ite...Toate mi§cdrile ì toate gesturile sunt determinate de impresia-pe care lisus o exercità asupra asistentei.

91*www.digibuc.ro


Miscarea á devenit o expresie independentd a continutuluispiritual. Acest fenomen indica trecerea dela arta clasicd a Rena-sterii la arta barocului, adicd dela predominarea naturii la predo-minarea spiritului.

Correggio (1494-1534) reprezintd scoala dela Parma, in carese imbind influenta lui Leonardo, Raffael, Michelangelo si aVenetienilor. Correggio a contopit aceste influente inteo creatieoriginald, care consista in reducerea 'temelor biblice traditionalela o situatie liricd. In « Maria si Pruncul Iisus », jocul de umbresi de lumina suprimd conturul lucrurilor i concentreazd togaatentia asupra sentimentului de adoratie al Madonei; restul ecufundat in umbrd. In « Logodna Sfintei Ecaterina », toate mij-loacele de expresie: formele delicate, culorile armonioase, liniilemelodice, contribuie, prin impresia de gratie pe care o lasd, sdscoatd in evidentd continutul sentimental al tabloului.

Acest continut, fie adoratia in fata lui Iisus, fie mândria ma -ternit4ii, fie bucuria de a trdi nu e infdtisat ca rezultat al uneisituatii determinate sau ca un mijloc de individualizare al unuipersonagiu, ci ca un procedeu de idealizare, la care Michelan-gelo izbutise prin gradarea formelor, iar Raffael prin armoniacompozitiei. Caracteristic in aceastä privintd e tabloul « Madona

Sfântul Sebastian ». Orice dependentd de materie e, dacd nusuprimatd, dar redusd la minimum. Peisagiul e estompat, atin-gerea sfintilor cu pdmântul e voalatd, ingerii ingenunchiazd penori, iar Madona sade pe un tron care nu se vede i nu se stiedacd existd. Figurile sunt emancipate de sub stdpânirea gravitatii.Toate miscdrile sunt sugerate prin clar-obscur. Lumii reale,Correggio, ca i Michelangelo, Ii opune o lume ideald, nu lumeatranscendentald, ci o viziune picturald, dupd cum Ariosto i-a opuso lume poeticA. Pictura a atins ultima fazd a Renasterii, dupd care

www.digibuc.ro

RENAFTEREA ARTISTICA. -PICTURA 293

incepe manierismul barocului. Evolutia picturii concorda cu aceeaa literaturii, fiindcd amândoug sunt determinate de evolutiasocietätii.

III. KOALA DIN ROMA

Scoala romang e reprezentatg de Raffael si de Michelangelo,care, la curtea papilor, au rezumat cultura unui secol si au adusarta Renasterii la apogeul desvoltgrii ei insuflându-i spiritul deuniversalitate al catolicismului.

Intr'un timp relativ scurt, Raffael (1483-1520) a creat oopera' considerabilä in care a rezumat toatä stiinta predecesorilor

contemporanilor sdi si a desvoltat toate consecintele premiselorpuse de ei. El a inceput ucenicia la Urbino, in atelierul tatgluisdu care de asemenea era pictor, a continuat-o la Perugia, undesi-a asimilat maniera suavg a lui Perugino, apoi s'a stabilit pentrumai multi ani la Florenta, unde a invdtat perspectiva, anatomiadesenul nuantat al lui Leonardo. In sfârsit, in 1508, a primit delaIuliu al II-lea insgrcin area de a picta camerele Vaticanului. Dacaaddoggm influenta Venetianului Sebastiano del Piombo, cu carea lucrat la Roma, se poate spune cg. Raffael a cunoscut toatecurentele insusit toate cuceririle Renasterii. Dar opera luin'a fost numai o sintezd, ci i un program din care s'au inspiratgeneratii de pictori.

Pentru marele public, Raffael e In primul rând pictorul Ma-donelor. Expresia : « Frumoas6 ca o Madong de Raffael » adevenit proverbialg si trece i astdzi drept elogiul suprem al fru-musetii i gratiei feminine.

Tipul acesta de frumusete se compune din elemente umbriene,florentine i romane i prezintä un echilibru intre instinctele

www.digibuc.ro

294 RENAFIEREA g REFORMA

naturale ale vietii g exigentele simtului estetic. Madona lui Raffaelintruneste formele ideale, frumusetea liniei, farmecul peisagiuluig gratia sentimentelor cu fericirea de mama. Compoz4ia pune Invaloare, cu deosebitä artd, aceste elemente. In Madonna di Fog lino,personagiile formeazd un triunghiu regulat, impartit in cloud :sus Maria g Iisus, jos donatorul, sfântul Francisc g alti doi sfiinti.Deg cele cloud grupuri sunt despärtite de peisagii g de nori, elese unesc printr'o serie de legdturi spirituale: privirea plind dehar a Mariei spre donator, a lui Iisus spre San Francesco, careo primeste inteo atitudine de extaz.

Elementul spiritual care constituie fondul acestui tablou eg mai accentuat In Madona Sixtind. Madona cu Iisus, SfântulSixt si Santa Barbara sunt asezati inteun cadru ideal. Doudperdele se dau In läturi g In spatiul liber ce se vede ca printr'ofereastra apare Madona cu picioarele pe globul pdmântului,iar cei doi sfinti ingenunchiati pe nori. Cu toatd soliditatea bazeide sustinere, figurile plutesc, ffindcd artistul. a suprimat tot ce.puteaevoca gravitatea. Santa Barbara priveste in jos spre multimeaimaginard, cdreia Madona Ii prezintd pe Esus. Numai SfântulSixt, reprezentând multimea, are privirea atintitd In sus, asupralui Iisus: 0 scend vizionard, obtinutd prin mijloace reafisteaccentuatd prin raportul cu spectatorul.

Conexiunea spirituald in acest tablou nu se mdrgineste lapersonagiile reprezentate, ci cuprinde g multimea cdreia Ma-dona Ii prezind pe Mântuitorul. Astfel orientarea obiectivd gsubiectivd a intentiei artistice formeazd un .echilibru armonic.Madona Marelui Duce e cea mai frumoasd dintre operele dinperioada florentind : chipul Madonei e de o puritate si o gratieneintrecutd. Frumoasa gródirnlreas i Madona in luncd adaogifarmeoul peisagiului 'la gratia Madonei.

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. -PICTURA 295

La Vatican, in Camera della Segnatura, care trebuia sa ser-yeascd de bibliotecd, Raffael a zugavit patru fresce reprezentândJustitia, Poezia, Stiinta i Teologia. Disputa del sacramento reu-neste pe reprezentantii cei mai de seamd ai teologiei din toatetimpurile In jurul altarului pe care se afld euharistia. Deasupraacestui grup e reprezentat cerul, Sfânta Treirne, profetiiapostolii.

Toate liniile compozitiei converg spre euharistie, care for-meazd legdtura intre cer i pdmânt, intre Dumnezeu i om.

A doua frescd, ,5'coala din Atena, a fost inchinatd FilosofieiStiintei. Sub niste arcade mdrete, Platon i Aristotel, care

reprezintd cele cloud forme principale ale gdndirii, discutd gray,iar discipolii Ii ascultd. Cadrul arhitectural delimiteazd scena färds'o copleseasa i accentueazd caracterul solemn al discutiei.

Stilul lui RafFael se desprinde clar din aceste cloud' compo-zitii. La idealul de frumusete, care nu e o sintezd a unor ele-mente naturale, ci o realitate poetic/ i artisticd superioard.opusd naturii, se adaogd maniera largii, care nu se defineste numaiprin formele concepute in mare, ci i prin sentimente inalte.Prin toatä infdtisarea kr, personagiile apar ca reprezentanti aiunui destin mare. Asa se explica gravitatea solemnd a atitudinii,expresivitatea teatrald a gesturilor i grija de a elimina tot ce-icomun. Ajunsd in posesiunea tuturor mijloacelor sale, arta luiRaffael se apropie de manierism.

Michelangelo se considerd inainte de toate sculptor si in adevärfigurile lui, chiar cand sunt zugrävite, rdman sculpturale. Aerul,atmosfera, peisagiul sunt pentru el lucruri secundare. Ceea ce-1intereseazd mai presus de toate e plastica figurii omenesti. Sen-time,ntul insu0 nu se exprimd atât prin jocul fizionomiei, cât prim

www.digibuc.ro

296 RENAVTEREA I REFORMA

atitudinea i miscarea corpului. Michelangelo a unit sentimentulpagan al frumusetii fizice cu pateticul religiei crestine care divi-nizeaza suferinta.

Esentialul operei lui e in Cape la Sixtina, zugrav.ita din ordinullui Iu liu al II-lea. Pe plafonul capelei, impartit in compartimente,se deg:award scenele Genezei, dela crearea omului 'Ana la potop ;triungitiurile care leagd plafonul cu peretii incadreaza figuriuriase de profeti si de sibile ; iar pe balustrade sunt asezate figurinude ; in sfarsit, pe peretele din fund se Intinde fresca Judecatiide apoi. Aceste scene imbina viziunea Genezei i poezia psal-milor cu iubirea de oameni a crestinismului inteo poema care, ca

Divina Comedie, rezuma sfortarea artistica a unei epoci intregi.Sibilele i profetii nu mai sunt nici portrete, nici simboluri

religioase, ci exemple ale unui nou ideal de umanitate mai presusde timp si de loc. Din multimea impresiilor sale personale, Michel-angelo alegea pe acelea care aveau o semnificatie mai universala

confereau omenirii mai multa noblete i maretie. Cu dreptcuvant s'a spus ca arta lui constitue un monument sub specieaeternitatis in onoarea omenirii.

In afara de Italia, centrele artistice coincid cu centrele eco-nomice si cu curtile suveranior mecenati. Cele cloud nume mariale picturii germane, Albert Dürer si Hans Holbein Junior,sunt din Nürnberg si Augsburg. colile dela Nord, care infloriserala sfarsitul evului mediu decad i, in locul lor, se ridica, cele delaSud, care se imbogatisera prin relatiile lor cu Italia.

Albert Dürer (1471-1528) a fost fiul unui argintar din Nürn-berg. Doug. calatorii in Italia si una in Pride de Jos 1-au pus inlegatura cu cei mai mpii artisti ai timpului i i-au largit orizontul.El a läsat portretele unor umanisti germani, mai multe tablouri

www.digibuc.ro

RENASTEREA ARTISTICA. - PICTURA 297

religioase, printre care 4 Cei patru evanghelivi » e considerat ca« supremul efort al picturii germane spre simplitate i mdretie »,iar Inchinarea Magilor ca una dintre cele mai frumoase operereligioase. Stampele lui grdvate pe lemn sau pe aramd, care suntprintre cele mai desdvârsite din toate timpurile, au rdspânditarta, MIA s'o vulgarizeze, in cele mai modeste case si au jucatun rol asemändtor cu al tipografiei pentru operele literare. Dürers'a ocupat cu atâta pasiune de problema compozitiei, spatiuluisi a figurilor dupd regulile proportiilor matematice si a combinatatât de fericit stilul larg cu expresia vietii interioare, incât Ita-lienii spuneau despre el cà ar fi fost cel mai mare pictor al lor,dacd s'ar fi näscut la Roma sau la Florenta.

Hans Holbehl Junior (1497-1543) s'a näscut la Augsburg,din care mecenatul Fuggerilor fäcuse centrul artistic cel maiinfloritor din Germania. A cdrátorit mult, in Elvetia, FrantaAnglia. La curtea lui Enric al VIII-lea a fácut portretul membrilorfamiliei regale si al aristocratiei engleze. Prin siguranta desenului,prin stäpânirea formei i caracterizarea personagiilor care i-auservit ca model, Holbein a ajuns unul din cei mai mari portretistiai Renasterii.

In celelalte tdri, pictura nu se poate compara nici cu Koalanici cu cea germanä. Fianta a fost silità sd recurgd la

artisti italieni pentru zugrävirea palatului dela Fontainebleau,iar Tärile de Jos n'au produs in secolul al XVI-lea decât un singurpictor de geniu, pe Peter Bruegel (1525-1569).

IV. SFARSITUL RENASTERII ARTISTICE

Partea a doua a operei lui Michelangelo nu mai -apartineRenasterii. Violenta cu care trata corpurile, teribila sericgitatecare-1 facea inaccesibil bucuriei i lipsa de echifibru intre forta

www.digibuc.ro

298 RENASIEREA I REFORMA

Supraomeneascd a unor membre i inertia altora au fAcut dinMichelangelo « pärintele barocului ».

Stilul baroc e expresia Contrareformei. Reactiunea catolicAimpotriva protestantismului s'a manifestat i In domeniul arteiprin restaurarea traditiei medievale. Papalitatea se sträduestesä elimine din iconografia religioasä toate elementele de inspi-ratie pagânä sau eretick iar Conciliul dela Trento opreste « säse arze in biserici icoane care ar ilustra o dogma gresitl sau arduce in rAtacire pe oamenii simpli ». Clerul, i In primul rândIezuitii, cautA sA punA din nou arta in slujba Bisericii. Pe de oparte se restabileste in iconografia religioasd cultul, asa de atacatde protestanti, al sfintilor, al moastelor 0 al sfintelor taine, iarpe de alta se favorizeazd reprezentarea scenelor de extazde martiriu care stârnesc imaginatia i sensibilitatea credincio-silor. Arta aceasta s'a numit barocci. Ea se caracterizeazI prinexagerarea efectelor de massk de lumina si de miscare. Rena--sterea se disolvA In baroc. Procesul se caracteriteazd prin trecereadela puritatea liniilor la exagerarea efectelor de massk dela for-mele severe la formele « deslegate i pitoresti », dela conturulprecis la arabescul nedeterminat i vag, dela simetria i echi-librul formelor la miscarea ce rupe i mutd liniile. Barocul sedefineste printr'o reactiune contra tuturor elementelor consti-tutive ale Renasterii.

Aceastä reactiun'e incepe in Italia pe la 1530 0 este expresiaconditillor noui, create prin pierderea independentei, declinuleconomic si prin trecerea bisericii catplice la ofensiva contraprotestantismului.,

www.digibuc.ro

CAPITOLUL X

REFORMA

Christum ex fontibus praedicareErasm.

Raportul dintre Renastere i Reforma formeazd hied dinsecolul al XVI-lea obiectul Celor mai vii controverse. Unii apropiecele cloud miscdri pând a le confunda, altii le considerä contrare« prin esentä ». Unii sustin cA amândoud, proclamand principiul

reintoarcerii la surse », au contribuit la emanciparea individilluisi la triumful elementului laic. Altii, dimpotrivd, obiecteazd cdacolo unde Renasterea s'a desvoltat in toatd plenitudinea ei,ca in Italia, Reforma n'a putut prinde rdddcini, iar acolo undeReforma a triumfat, ca in Germania, Renasterea a fost indbusitdbrusc i idealul ei de culturd compromis pentru cloud secolejumdtate.

Protestantii au inclinat spre prima pdrere, catolicii spre adoua. Nimeni insd n'a eiprimat mai puternic contrastul intreaceste cloud miscdri decdt Nietzsche : « Renasterea italiand con-tinea virtual toate fortele pozitive cdrora se datoreste civilizatiaintelectuald modernd Reforma germand a venit ca o prote-stare energicd & unos spirite inapoiate, nesätule Ina, de ideile

www.digibuc.ro


evului mediu si care, in loc sa se bucure, cum s'ar fi cuvenit, deindiciile descompunerii sale si ale unei vieti religioase din ce ince mai superficiale si mai externe, a resimtit o mare nemultumire.Cu energia i cu Incapatanarea lor septentrionala, ei au aruncatomenirea inapoi, au adus cu forta Contrareforma, adica un cre-stinism catolic de aparare legitimä, insotit de toate violenteleunei stari de asediu. Ei au intarziat cu cloud sau trei secole de-steptarea i domnia stfintelor. Ei au facut poate pentru totdeaunaimposibild contopirea cugetdrii antice cu cugetarea moderna ».

Studiile recente, mai ales cele consacrate originii celor cloudmiscari, färà sa ofere Inca' o solutie pe deplin satisfacatoare, auatras atentia asupra importantei cronologiei care ar putea con-cilia cele doua puncte de vedere opuse. Ele au stabilit ca. Re-nasterea i Reforma s'au confundat la inceput (in sec. XV), aumers apoi paralel o bucata de vreme (cam /Jana la 1525) i, insfarsit, s'au separat cand Biserica romano-catolica cristalizatdoctrina i a pus massa flotanta a visatorilor si a moderatilor infata teribilei alternative: « Cine nu-i cu mine, e impotriva mea ».

Acest punct de vedere s'a dovedit fecund. El a introdus uninceput de ordine inteun domeniu in care notiunile au fost nuodata intunecate de pasiuni politice i confesionale.

Cercetarile consacrate. originii epocfi moderne au stabilit maiIntai acest lucru, care a aruncat o lumina nouà asupra caracte-rului acestor cloud miscari: simultaneitatea, universalitateacomplexitatea celor douá curente numite Renastere i Reforma.

Revendicarea dreptului de libera cercetare i proclamareaautonomiei constfintei individuale sunt inseparabile de ce-rerile de reforma a Bisericii i ele s'au ridicat mai intaiudin sanul clerului, Cei dintai uman4ti au apartinut bisericfi.

www.digibuc.ro

REFORMA 301

Revendicdrile sociale, politice i economice si-au cdutat legi-timarea In preceptele Bib liei si In Invdtdturile Bisericii. Inaceastä epocä, toate controversele iau fatal un aspect teologic.Ele nu se pot concepe fdrd cultura bisericeascd. Când, pe lamijlocul secolului al XV-Iea, din aceastd stare de spirit se crista-lizeazd cloud curente, unul urmärind reforma Bisericii « In capul

membrele ei », iar altul tinzând spre constituirea unei culturilaice independente, ele se vor izbi de acelasi obstacol : pretentiaBisericii la o suprematie absolutd asupra trupului ì sufletuluicredinciosilor ei. Distinctia Intre o renastere a literelor i o re-nastere a religiei In aceastd perioadd e arbitrard si din punct de

vedere formal si din punct de vedere material. Dar chiar i dupäsepararea acestor curente, umanistii n'au renuntat la visul unuicrestinism umanizat care sä concilieze intr'o vastd sintezd cuceri-rile intelectuale ale Renasterii i aspiratiile religioase ale Reformei.

In ceea ce priveste generalitatea lor, i Renasterea i Reformasunt fenomene europene. Simptomele acestor miscdri i elementeleconstitutive ale doctrinelor se manifestd cam In acelasi timp In toate

tärile occidentale. Elè corespund unei faze de desvoltare care,in tendhitele ei generale, e identicd in intreg apusul Europei, lainceputul secolului al XVI-lea.

In sfârsit, ca i Renasterea, Reforma e o miscare complexl.Factorii ei determinanti n'au fost numai refigiosi i morali, dupdcum ai Renasterü n'au fost exclusiv intelectuali i artistici. Fortepolitice, economice, sociale i intelectuale au contribuit la iz-bânda ei intr'o mdsurd tot asa de mare, ca necesitatea universalresimtitä a unei reinnoiri religioase. Fdrä cooperarea acestorforte, ai cdror exponenti de multe ori inconstienti au fostLuther,Zwingli si Calvin ar fi avut soarta pe care au avut-o predecesoriilor, Wicliff i Hus.

www.digibuc.ro


Cu cat patrundem mai adanc in procesul genetic al acestotmi§cari, cu atat afinitatea §i. stransa lor conexiune apar mai evi-dente. In fopd, acelea0 cauze, acela§i scop, acelea0 efecte, acela0substrat economic 0. politic. Rena§terea i Reforma sunt deo-potriva produsul i expresia revolutiei sociale care inseamnaascensiunea burgheziei la un rol determinant in stat.

I. CAUZELE ECONOMICE ALE .REFORMEI

Inteo epoca de progres material §i. cultural, Biserica singuraa ramas refractara oricarei schimbari. In timp ce economiadevine industriala i capitalistä, Biserica ramane agrarä 0 feu-dala §i, prin ingradirile pe care le impune muncii, apare ca o pie-died in calea progresului. 0 adaptare la noulle conditii ale pro-ductiei era indispensabila 0 din moment ce clerul n'a realizattransformarile cerute de evolutia economica, deposedarea luiredistribuirea averii biseriCe§ti se impunea ca o necesitate de ordingeneral. Toate fortele noui ivite pe urma desvoltarii comertului

industriei militau pentru rasturnarea reglinului feudal 0 'Map-poiat al Bisericii. Aceste forte dau atacurilor Indreptate contraBisericii o putere irezistibila i asigura trim:dui ideilor de re-forma chiar i in Wile care ramasesera credincioase papei.

La sfar§itul secolului al XIII-lea, Biserica romano-catolicadevenise o mare putere* seculara. Papii interveneau in alegereaepiscopilor i egumenilor din toata lumea catolica, percepeauo dijma din venitul tuturor bisericior, exercitau o jurisdictiecare fäcea necontenite progrese §i trimeteau « legati » (ambasa-dori) in toate faille pentru apara interesele.

Biserica crease un . vast aparat administrativ, judiciarfiscal, care cuprindea toatä lumea catolica. Intretinerea acestuiaparat, cheltuelile Curiei pontificale, constructille monumentale,

www.digibuc.ro

REFORMA

rdzboaiele cu Impáratii germani cereau sume din ce in cemai mari.

Pentru acoperirea acestor cheltueli, Biserica dispunea de ne-numärate izvoare de venit. Cele mai insemnate erau : di:ma, carese plätea In toate tarile catolice ; obolul Sflintului Petru, care seincasa numai In unele tad catolice, ca Anglia ; contributiile ex-ceptionale pentru cruciate, care, in Spania de pilda, s'au trans-format in impozite permanente; anatele, care se plateau la oriceschimbare de beneficiu (ori de câte ori un nou titular era numitIn fruntea unei manastiri .sau In scaunul unei episcopii) 0 re-prezentau venitul pe un an al beneficiului; expectativele, care seaehitau din partea candidatior numiti inteo functie ecleziasticd,inainte ca aceasta sä fi devenit vacanta; confirmdrile, investirile,deslegdrile, indulgentele, anuldrile de cdscitorie, etc.

Sistemul financiar al bisericii romane a apasat cu deosebireasupra Angliei i Germaniei. Anglia era principalul izvor devenituri al papilor, i Englezii n'au incetat a se plange de stoar-cerile Curtii romane. Anglia dispunea de mari bogätii naturale,iar clerul englez era bogat inzestrat.

In momentul secularizärii, Biserica engleza poseda a treiaparte din pämäntul Angliei, i aceasta avere era ocrotita de da-tini si de traditii contra oricarei atingeri. Patrimoniul Bisericüs'a constituit din danii 0 a crescut necontenit, fiindca. Bisericaprimea, dar nu Instraina niciodatä nimic din ceea ce dobandise.Considerata sfanta, proprietatea Bisericii era scutita de se-chestru.

La proprietatea solului se adaogI avantagiile unor monopo-luri, produsul dijmelor i venitul epitrafirului. Ordinul Cister-censior controla aproape tot comertul lânei. Venitul total alclerului englez a fost evaluat la 320.000 lire sterline la inceputul

www.digibuc.ro


secolului al XVI-lea. Numdrul preotilor era de 10.000, cu unvenit de 10 lire de persoand.

Biserica englezd poseda deci o portiune inadmisibild dinavutia nationald. Absenteismul, cumulul si numirile fdcute depapi tindeau sd concentreze aceastd avere in mâna câtorva pre-lati, dependenti de Roma, si sa fad.' din ea o primejdie pentruautoritatea publica.

Nobilimea dela tard si negustorii oraselor amenintati de pu-terea temporald a clerului intretineau spiritul anticlerical inCamera Comunelor, unde aveau majoritatea. Prime le mdsurilegislative contra proprietdtii si jurisdictiei ecleziastice au fostvotate in secolul al XIII-lea, au fost completate cu altele in seco-lele urmdtoare si astfel, la Inceputul secolului al XVI-lea, spi-ritele erau pregdtite pentru expropiere si schismd.

Forte le care rezultau din desvoltarea comertului si industriei auvenit sl intdreascd curentul anticlerical. Activitatea industriei sicomenului avea nevoie de protectie contra anarhiei si de legiuniforme, pe care numai monarhia le poate da. De aceea,centralizarea, unitatea si linistea interna au devenit cuvintele deordine ale noulior clase urbane. Aceastd tendintd era Insd opusdsi universalismului ecleziastic si anarhiei feudale.

De aici o dubld miscare de opozitie indreptatä contra autori-tdtilor pontificale si contra bogdtiei clerului englez. Opozitiaantipapald s'a manifestat prin atacuri contra numirilor ponti-ficale si contra fiscalismului.

Bancherii italieni si-au fdcut aparitia in Anglia ca agentiai papior. Poporul ii numea « negustorii papilor », fiindcd rostulMr era sd strângd veniturile papale si fiindcd. operatiile Mr eraupuse sub scutul Bisericii. Ei avansau bani tuturor acelora clericisau laici care aveau de fdcut pläti in numerar si, folosindu-se

www.digibuc.ro

REFORMA 306

de raritatea monetei, au ajuns s. inä in mâinile Mr pe totiaceia care, in frunte cu regele, aveau nevoie de bani. Dobândacurentd era de 30 °A i creditele Mr erau garantate de autoritátilebiserice§ti, care nu ezitau &à intrebuinteze afurisenia contra debi-torior ru platnici. Nermiltumirea contra Mr era cu Mat mai viecu cât legile civile pedepseau camátária cu confiscarea averfi, iarcanoanele o considerau ca päcat capital. Nu e deci de mirare caNewtemple, cartierul londonez In care bancherii italieni îi aveausediul, trecea drept simbolul exploatárii pontificale. Dar másurileluate impotriva Mr s'au dovedit ineficace. Episcopul Londrei i-aafurisit i i-a alungat din eparhia sa, dar papa a intervenit i i-asalvat (1235). Instantele civile au deschis, in 1251, actiune contraMr, dar nu i-au putut alunga din regat.

Al doilea izvor de nemultumire a fost chestiunea numirior.In fruntea episcopfilor i mândstirilor, papii numeau straini, maiales Italieni, dintre care unii ignorau complet limba i mentali-tatea poporului englez, iar altii nici nu puneau piciorul In eparhiaMr, ci se márgineau sä incaseze veniturile episcopiei, printr'unprocurator fiscal. De multe ori ei nu se multumesc cu veniturileepiscopiei- Mr, ci cumuleaza alte beneficfi ducând un trai maifastuos decât cei mai mari seniori ai regatului.

Parlamentul englez a protestat necontenit impotriva acestorabuzuri care prezentau cloud primejdii : una religioasä i morald,alta economicä §i financiard. Turma credincioOlor rämâneafard pástori, iar veniturile Bisericii erau trimise peste granild.Numai in 1240, papa numi 300 Italieni In Biserica englezd,iar venitul total al clericilor sträini din Anglia era evaluat la70.000 lire sterline. Nu e de mirare dad. Englezii se plângeaucä beneficfile Bisericii sunt ocupate de sträini i tam sárácitäde ei.

20

www.digibuc.ro

306 RENA$TEIMA $1 REFORMA

Aceastä. situatie a provocat protestdri violente i numeroaserevolte. In 1231 o adevdratd miscare populard a fost organizatäcontra beneficiarilor straini, i soldatii trimii s'o innuse aufraternizat cu rdsculatii. Clerul sträin a fost atacat si mosiile luidevastate. Miscarea n'a avut nici un rezultat practic, dar evidentiao stare de lucruri care avea sA dureze pând la Reformd si sA In-tretind o nemultumire surdä, gata sA izbucneasa la orice ocaziefavorabild.

Si mai adâncd, i mai generald a fost nemultumirea provocatAde dijmele pontificale, fiindcd atingeau un numär mai marede persoane. Mii de fire sterline treceau In fiecare an graniteleAngliei pentru a umplea tezaurul pontifical. In 1250, Grossetestefu trimis la Roma a protesteze impotriva unor « stoarceri nemai auzite ». Cu acest prilej pronuntä cuvintele: « 0 banilor,banilor, ce putere veli, mai ales la Curtea din Roma ». Rdz-boaiele contra Imperiului consumau, in adevär, sume enormepentru a le acoperi, papii au urcat necontenit taxele, pang andacestea au ajuns sA absoarbd jumätate din venitul clerului

englez.Nu mai putin urgisit era clerul englez. Cameia Comunelor a

incercat de mai multe ori sA interzicd clericilor a se ocupe decomert si de industrie, iar intendentilor averilor mänästiresti sAia cu arendd mosii. Dar ceea ce indispunea mai mult Cameraerau privilegiile juridice ale clerului. Clerul n'avea numai dreptulde-a fi judecat exclusiv de instantele bisericesti, dar justitia ecle-ziasticä intervenia in toate cazurile relative la mosteniri, testa-mente, dijme, erezie, sperjur, cdatorie i alte chestiuni seculareinat erau putine cauze care a nu fi fost de competentaPentru cea mai mia ofena adusd evlaviei sau sobrietAtii, vino-vatul putea fi citat In fata instantelor ecleziastice i condamnat

www.digibuc.ro

REFORMA 307

la amen& In Anglia, putina lume a scapat fara sa fi fost citatade tribunale, de aceea protestele contra lor erau generale.

Incercari de a ingradi puterea temporala a clerului s'au produsdin cele mai vechi timpuri. Carol Martel seculariza o parte dinaverea clerului prin confiscare, i exemplul lui a fost imitatde alti suverani. Dar aceste masuri erau simple expediente finan-ciare. In cursul razboiului de o suta de ani, asezamintele reli-gioase straine au fost confiscate in Anglia. In secolul al XIV-lea,miscarea iuà o. formà organizata i constienta. Exponentü ceimai de seamä ai ei au fost John Wicliff in Anglia si Ioan Hus inBoemia.

Sustinând ca stapânirea clerului se intemeiaza pe harul duhov-nicesc nu pe puterea materiala, Wicliff a atacat însui principiulproprietatii bisericesti. Dumnezeu e stapânul suveran al intreguluipamânt, pe care l-a impartit intre seniorii laici i ecleziasticicu conditia unor servicii. Clerul n'a prestat serviciile legate deposesiunea feudelor sale. In loc sa se foloseasca de averile salepentru a promova interesele lui Dumnezeu, membrii cleruluis'au purtat ca niste vasali rAi, vicleni i necredinciosi. Cu at s'auimbogatit mai mult, cu gat s'au indepartat mai mult dela poruncileEvangheliei. Cristos a trait in saracie i datoria elemental% aclerului e sa-1 imite. Neobservarea acestui precept a avut ca urmarecoruptia clerului, saracia laicilor i criza statului. Pentru indrep-tarea situatiei, WiciFf cunoaste un singur leac : clerul sa restituesocietatii civile averea sa. Daca moiibe clerului ar fi impartitesaracilor, cate familii sanatoase nu s'ar putea intemeia, spre celmai mare bine al regatului!

Pe rang aceste argumente, Widliff adaogä unul menit sa im-presioneze in chip deosebit autoritatea civil% : taxele trimise peste

20*

www.digibuc.ro


granitä slabesc rnijloacele de aparare ale Ord i intaresc pe aledusmanului. Papa fdnd sub controlul regelui Frantei, banii stor5idin Anglia, serveau la intarirea pozitiei unei tari zu care Angliaera in räzboiu. Astfel bogatia clerului e infäti5ata ca o amenin-tare pentru integritatea teritorialä i politica, a Angliei.

Wicliff Incheie adresand regelui apelul de a-5i Indeplini datoriafata de natiune i de Dumnezeu secularizand averile bisericesti.

Sub efectul teoriilor i propagandei lui Wicliff s'a constituitmiwarea Lollarzilor, care urmäreau rästurnarea intregei saride lucruri existente. In secolul al XV-lea, dupä represiunea sange-roasa din 1417, in timpul razboaielor externe i civile, lollardis-mul a incetat de a mai fi forta revolutionard, dar indata dupärestabilirea päcii, in 1485, agitatia pentru confiscarea averilorclerului a reaparut.

Fat% sä tin/ seamh de fasunetul doctrinelor lui Wicliff i deforta mi5cdrü lollarde, papalitatea continua sa practice politicade exploatare 5i, sub presiunea necesitatilor ei financiare, tot maiimperioase, s'o agraveze. La inceputul secolului al XVI-lea,fimita rabddrü fu atinsa i izbucnirea crizei era cu atat mai inevi-tabila cu cat spiritul national devenise mai intransigent 5i mainerabdator de-a se libera de orice amestec strain in afacerileregatului..

Atitudinea claselor conducatoare engleze fata de sistemul fiscalal Bisericii catolice s'a exprimat mai limpede inteun pamflet apärutin 1527 5i intitulat Pell& Beggarilor. Autorul, anume SimonFish, denunta averea i veniturile clerului ca o primejdie natio-nala i propune confiscarea lor ca o masurd de salvare publica.« Mai e de mirare ca darile puse de M. Voastra pentru apararearegatului se strang cu atata durere i greutate ? Ce tara din lumear tolera sa i se ia mereu, fara sa i se dea nimic in schimb ? *.

www.digibuc.ro

REFORMA 309

Astfel pusd problema nu putea fi decat pe placul autoritätilor civile.Si, in adevdr, Enric al VIII-lea a cetit pamfletul si a permis auto-rului, care fusese exilat, sd se intoarcd in Anglia si sd se plimbenesupdrat de nirneni pe strdzile Londrei. Faptul dovedeste cd inopinia publicd i in fata autoritkilor cauza secularizdrii era câ-stigatd.

Parlamentul nu mai avea decât sA dea o formd legald acestorrevendicki i, in adevdr, o serie de legi votate intre 1529 si 1536au liberat Anglia de jurisdictia papall si au secularizat averilemândstiresti.

Prime le acte ale Parlamentului din 1529 atacd. tribunaleleecleziastice i abuzurile de cdpetenie ale clerului : taxele pentrudovada intentiei, taxele mortuare (pldtite de mosténitorii serbilorbisericesti), arenda excesivd de pe moii1e bisericesti, ocupareafunctiilor civile de cdtre clerici, cumulul i absenteismul. Clerulfu apoi acuzat de a fi violat statutul praemunire, care pedepsea cuconfiscarea averii i cu inchisoare pe oricine facea apel la o juris-dictie strdind. Inspdimântatd, adunarea clerului se declard gatasd-si rdscumpere gresala cu o mare sumd de bani, dar regelerefuzd sd-1 ierte inainte de a fi fost recunoscut « Sef suprem alBiericii din Anglia » (1531). In anul urnadtór fu votatä legea asupraanatelor care interzicea episcopior sd mai pldteascd papfi venitulprimului an de episeopat, iar In 1533 legea asupra apelurior carefdcea din tribunalul arhiepiscopului cea mai inaltä curte dejustitie ecleziasticd a regatului i oprea orke recurs la Roma.Legile din 1534 confiscau dijma in folosul regelui i suprimauobolul Sfântului Petru, ultimul tribut pe care papa II mai primeadin Anglia.

In sfarsit, in 1536, la raportul unei comisii regale de anchetà,Parlamentul votd suprimarea manästirilor care aveau un venit

www.digibuc.ro


anual mai mic de 200 lire sterline. Criteriul adoptat era decieconomic, ca i scopul urmärit. Coruptia clerului a fost un simplupretext. « Dacd am fi s/raci, a spus cu dreptate epjscopul Fisher,viciile noastre ar fi virtuti i nimeni nu s'ar gândi sa ne acuze ».

Calugarii au fost alungati, chilifle lor prädate, iar bisericiledistruse. Asa s'a sävärsit Reforma anglicanä.

Reforma propriu zis religioasd a jucat un rol neinsemnatIn separarea Bisericii engleze de Roma. Regele era oportunistin materie de religie. Ierarhia i disciplina ecleziastica a suferitputine schimbdri. Esentialul a fost eliberarea Bisericii englezede sub autoritatea pontifical/ i trecerea averii bisericesti in mâinileregelui si a curtenilor sAi. Reforma englezd se reduce la un maretransfert de proprietate i la intinderea autoritatii statului asuprabisericii. Chestiunea divortului regelui n'a: jucat in aceste eve-nimente decat un rol cu totul secundar. Reforma engleza a fostvirtual realizata prin actele Parlamentului din 1529, inainte cachestiunea divortului sa se fi pus oficial.

II. CAUZELE SOCIALE

Repercusiunile sociale ale revolutiei economice dela Inceputulsecolului al XVI-lea au exercitat o puternia influent/ asuprapropagandei evanghelice. Inflorirea comertului a fost insotità deo decadent/ corespunzatoare a agriculturii. In timp ce bogätiacrestea In orase i preturile se urcau, renta feudal/ rdmânea sta-tionark in afarà de cazurile unde agricultura era practicata pebaze comerciale. In unele tad nobilimea si-a salvat situatia mate-rial/ adaptându-se nouilor conditii de vieatd, participând la afa-ceri ca in Italia, rezervändu-si principalele demnitäti civile, ecle-ziastice i militare, cá in Franta, sau transformânduli proprie-tatile in imense /*mate Inchise (enclosures) pentru productia

www.digibuc.ro

REFORMA 311

lânii, ca In Anglia. In Germania, aceasth adaptare nu s'a pututface nici asa usor nici,asa de repede ca aiurea, i rezultatul afost un gray desechilibru social. (t Cavalerii proprietarirurali, au fost dusi la sapâ de lemn prin decadenta cavalerieiprin deprecierea proprietatii funciare. Ei devin un germene deanarhie, care nu astepta decât prilejul favorabil pentru a izbucniIn revoltä.

Nu mai putin dureros au fost atinsi muncitorii oraselor dintoatd Europa occidentalâ. Sporirea circulatiei monetare, provo-catä de importul aurului din America si de intensificarea produc-tiei minelor de aur din Germania si din Ungaria, a produs obruscd urcare a articolelor de prima necesitate, färä sä determineo adaptare corespunzdtoare a salariilor, i salariatii au fost pri-mele victime ale acestei schimbdri. Corporatiile profesionale Inloc sà apere pe muncitori s'au transformat In organe de apäsare.Directia activitätii industriale i comerciale fiind acaparatá de-ooligarhie capitalista, rhuncitorul care nu era fiu de patron si nudispunea de capital, nu mai putea ajunge maestru. Astfel con-ffictele Intre capital si muncd s'au Inmultit i s'au agravat la in-ceputul secolului al XVI-lea, muncitorii asociindu-se pentru aobtine un spor de salariu i conditii de munca mai bune, patroniicartelându-se pentru a domina piata i muncitorimea. Repre-siunile .violente ale grevelor i suprimarea dreptului de coalitien'au fäcut decal sä sporeascd amärdciunile muncitorilor i sd leinteteascä spiritul de revoltd. Astfel mediul muncitoresc, agitat

nemultumit, oferea un teren prielnic pentru propaganda revo-lutionarà. Reforma religioasä recrutat In acest mediu ceimai zelosi adepti i cei mai numerosi martiri.

Täranii s'au arätat refractari sau primitori fata de propagandaevanghelia dupà cum conditia lor era satisfädtoare sau precara.

www.digibuc.ro


Una din cauzele principale pentru care Reforma a esuat In Frantae cd clasele rurale i-au fost in general ostile. In adevdr, cdtd vremerevolutia economica dela sfIrsitul secolului al XV-lea i inceputulsecolului al XVI-lea, taranului german i-a fost daunatoare, tara-nului francez i-a fost folositoare. Arenda fixata in secolul al XII-leasi al XIII-lea nu mai prezenta dupa cursul din secolul al XVI-leadecdt o suma neinsemnatd, mai ales ca täranul profita de urca-rea pretului produselor agricole, determinata de depreciereamonetei. Astfel pe vremea lui Ludovic al XII-lea si a lui Francisc I,taranul francez s'a bucurat de o reala prosperitate i starea luiformeaza contrast cu starea taranului din Germania, care, pentruo serie de cauze particulare, era amenintat i avea de fapt safie redus din nou la starea de iobagie.

In Germania, toate consecintele defavorabile ale revolutieieconomice au cazut asupra tardnimii. Nobilii au cautat sa recu-pereze pierderile provenite din deprecierea relativa a valorii soluluiurcánd rentele si inmultind taxele feudale. Tot asa de funestai-a fost taranima germane generalizarea progresiva a dreptuluiroman. Ignorând distinctiile fine ale dreptului feudal in materiede servicii, dreptul roman a considerat prestarea de servicii cao probá de servitute si a asimilat pe taranü semi-liberi cu sclavü.Din aceste motive, starea taranior a devenit atât de precardla sfarsitul secolului al XV-lea, incât revoltele se tin lag intre1490 si 1525 In diferite provincü al Imperiului. Mtà de ce pro-paganda religioasa a luat, dela inceput, in sdnul taranimii germaneun aspect revolutionar i, invers, dece aceasta propaganda n'aprins printre taranii francezi.

Marea burghezie, mai ales in Germania, a impartasit cu clerulMalt ura stârnita de aceasta stare de lucruri. Luxul, desfedulsamavolnicia magnatilor negustori au fost teme ,de invectiva

www.digibuc.ro

REFORMA 313

obisnuite in gura oamenilor mai putin norocosi. Teologii se intal-neau cu legistü In protestele lor contra fuggerei-urilor marilorcompanii. Luther, Zwingli, Hutten i Erasm n'aveau cleat oparere asupra acestei chestiuni, dar, cu toate acestea, orasele aufost pretutindeni bastioanele Reformei. Burghezia, initiata Inadministratia comunala, instruitä i bogata, poseda singura ca-drele necesare pentru a exploata, organiza si a dirija nemultu-mirile sociale gata de a izbucni la inceputul secolului al XVI-lea.Ea le-a indreptat incotro o cereau interesele ei : impotriva feuda-litatii laice i ecleziastice. Dar burghezia avea cauze speciale denemultumire contra clerului. Doctrina catolica despre dobandaera o piedica in calea transactiilor comerciale, fiindca mareanesiguranta operatiilor de credit si sporea dobanda. Sistemulde imunitati si de privilegii ale Bisericii permitea mandstirilor sa-sidesfaca produsele industriale i agricole in conditü mult mai avan-tajoase decat orasenilor care plateau impozite i taxe vamale,sa le faca o concurentä neleall, impotriva careia agricultorii

fabricantii n'au incetat sa protesteze. Nu mai putin detestateerau jurisdictiile ecleziastice, atat pentru intinderea lor catpentru abuzurile la care dadeau loc. 0 multime de delicventiapelau la jurisdictiile ecleziastice, numai ca sa scape de autoritatilecivile. Dieta n'a Incetat de-a protesta Impotriva protejarii canna-tarilor evrei de catre jurisdictiile eclesiastice. Posturile contrariaugustul de vieata larga, iar sarbatorile prea dese lezau, prinIntreruperea muncii, interesele burgheziei. In srarsit, intelectualiiridicati din mijlocul burgheziei aspirau la posturile inaltebine platite (ambasade, secretariate, i ministere) care formauapanajul clerului inalt.

Principii teritoriali din Germania, a caror expansiune s'a izbitpretutindeni de rezistenta Bisericii catolice, nu puteau cleat sd

www.digibuc.ro


favorizeze o miscare ce nega legitimitatea posesiunilor i privile-giilor ecleziastice. i, In adevdr, triumful protestantismului inGermania se datoreste intrdrii In luptd a principior teritoriali.

Dar mai surprinzdtor e cà, atdta vreme cdt opozitia nationalddin Germania nu tindea cleat la suprimarea abuzurilor ponti-ficale, clerul german a fost aldturi de laici. Aceasta se explica prinfaptul cä fiscalitatea pontificald atingea In primul rdnd intereseleclerului german. Pentru fiece numire, confirmare, investire, clerultrebuia sà pldteased Curtii din Roma taxe, anate i beneficii, carenu intotdeauna puteau fi recuperate asupra credinciosilor i, care,chiar In acest caz favoriabil, erau un izvor nesecat de contestatiisi de neplAceri. De aceea, In preajma aparitiei lui Luther, toateordinele sociale in Germania, dela impdrat pând la tdrani i mese-riasi, erau unanime contra Romei. Los von Rom, devenise lozincaintregii natiuni.

Mai putin acutd deck in Germania si In Anglia, opozitiacontra Bisericii catolice era foarte vie si In celelalte tdri aleEuropei occidentale.

CAUZELE POLITICE

Dealtfel existenta statului laic, constituit la sfarsitul evuluimediu, era incompatibild cu sistemul de imunitäti i privilegii albisericii catolice. Dupd ce, in secolul al XII-lea si al XIII-lea,a fost silit sà recunoascd suprematia Bisericii, cu Inceperea seco-lului al XIV-lea, statul, personificat in persoana suveranului,nu reuseste numai sä scuture tutela ecleziasticd, dar pretindechiar sà facd din religie un simplu instrument de guvernare.Principatele care au inlocuit republicele italiene din secolul alXIV-lea si al XV-lea .ne oferd primul exemplu al unei comuniatilaice, guvernate de o vointa puternicd i rara scrupule. Franta

www.digibuc.ro

REFORMA 315

lui Filip cel Frumos prezintd un exemplu analog, si mai rdsundtor.Autoritatea publicd, concentratá in mâinile suveranului, cautápe deoparte sd se intindd asupra tuturor persoanelor, iar pe de altasà emancipeze individul de sub orice altd obligatie care nu emanddela stat. In mod firesc, statul a tins sd aplice clerului legea co-mund, restrângându-i privilegiile judiciare i fiscale, i sá sustragdpe laici controlului i autoriatii ecclesiastice. Marsilio da Padova(mort dupd 1342) nu se multumeste sà conteste Bisericii orice pu-tere de constrângere in materie spirituald : el declard eh' Bisericae o institutie de stat, proprietatea BiseriCii proprietate de stat,functiile eclesiastice functii de stat, inteun cuvânt, ea' statul aredrept de control asupra activitätii i averii bisericesti. Aplicatiilepractice ale acestor principii se inrnultesc pe mdsurd ce ne apro-piem de epoca modernd. La strâmtoare, statul nu eziainsuseascd o parte din averile sau din veniturile clerului, sau sàintervind in administratia internd a Bisericii. Rezultatul acestorneincetate impietdri avea sd fie completa subordonare a Bisericiifata de stat. Instinctul national, bdnuitor fatd de orice interventiedin afard, trebuia sä ducd, si a dus in adevdr, la constituirea unorbiserici nationale din ce in ce mai independente de Roma. Statulnational a favorizat apoi desvoltarea unei culturi nationale auto-nome si a unei literaturi in limba nationald, care au restrânsnecontenit i in domeniul spiritual sfera de influentd a Bi-

Astfel toate fortele elementare care se tidied din sânul poporuluitind convergent spre acelasi scop : descompunerea unitdtii crestine,ruina autoritätii pontificale i abolirea sistemului dogmatic alcatolicismului.. Intrebarea dacd Biserica oficiald mai corespundechemdrii pentru care a fost instituitd nu si-o mai pun acum câtivaizolati, usor de redus la tácere, ci intregi categorii sociale : muncitori

www.digibuc.ro


ale chror suferinti Biserica nu le mai poate alina, burghezistingheriti in activitatea i ambitüle lor de scutirile si de privile-guile ecleziastice, nobili ahtiati dupd averile i pre,rogativele

umanisti nerabdatori sA scape de controlul apdsätorintolerant al Bisericii. Din toate pärtile se ridied protestdri caretind la limitarea autoriatii i puterii ecleziastice pe care serviciireale nu le mai justified. Biserica dobândise o situatie privilegiatdpentru a lecui relele sociale i pentru a-i face pe oameni mai buni.La Inceputul secolului al XVI-lea, ea nu se dovedeste numaiincapabild de a indeplini aceastd misiune, dar apare ca un obstacolin calea infdptuirii reformelor necesare.

De patru sute de ani se repetd mereu cd luxul i destabdlareaclerului au fost cauza esentiald a Reformei. Nimeni nu maitagdueste azi cA Biserica romano-catolicd suferea, la inceputulsecolului al XVI-lea, de abuzuri grave. Mândstirile cele mai bo-gate, aproape toate demniatile eclesiastice, erau, in toate tdrilecatolice, incredintate nobililor numai pentru a le permite sA duelo vieatd largd, corespunzdtoare cu rangul lor. Numiti fdrä vocatie

färd pregdtire, cardinalii, episcopii i abatii nobili continuausd clued o vieatd de mari seniori : se imbrdcau elegant, îi construiaupalate mdrete, dddeau serbdri strdlucite, vânau si se rdzboiau,intocmai ca i semenii lor laici, iar preatii dela tard abia aveaucu ce sd trdiascd. Umanistii, laici i ecleziastici, n'au incetatde a protesta impotriva acestor moravuri ; dar rostul lumii nuse schimbd cu pamfiete; Erasm, Hutten i toate pamfietele lor arfi rdsunat in pustiu in secolul al XIII-lea.

In al doilea rând, viata nedemnd a slujitorilor altarului n'aclintit niciodatd credinta oamenilor cu adevdrat religioi, pentrusimplul motiv cl acestia fac deosebire intre harul i faptele preotului,

www.digibuc.ro

REPORMA $17

Apoi, dacà coruptia clerului ar fi cauza principalä a Reformei,aceasta ar fi trebuit sà triumfe In Italia, unde însui capul Bise-ricii dddea exemplul celor mai grave abateri dela simplitateaevlavia evanghelicg.

Izbânda Reformei presupune, de altfel, cà spiritele erau viupreocupate de problema mântuirii. i in adevär, marturiile istoricedovedesc ed., la sfarsitul secolului al XV-lea, o adeväratä renasterereligioasä s'a produs in Germania, Franta si Anglia, care se mani-festa prin pelerinagii i prin räspândirea scrierior religioase inmijlocul poporului. Simpla inläturare a abuzurilor ecleziastice numai putea satisface exigentele religioase ale masselor. De altfel,invinuirea care se aduce clerului nu era coruptia, ci necredintalui i Réforma a câstigat adepti nu prin partea ei criticd, ci prinrdspândirea Bibliei in limba poporului i prin « nationalizarearugdciunii ».

Prin urmare, Biserica catolicd nu s'a näruit din cauza viciiorclerului, ci a fost surpatä de fortele noui care nu se pUteauacomoda cu pozitia ei privilegiatä si care s'au dovedit mai puter-nice decât ea. Ansamblul acestor forte constituie ceea ce se chiamdRenagerea. Reforma nu e deck un aspect, aspectul religios,al acestei miscdri, si ea s'ar fi produs in mod necesar, chiardad. Biserica catolica n'ar fi abuzat de lunga ei stäpânirefärd control. Incompatibilitatea intre aspiratille nouior clasesociale, in deosebi ale burgheziei i intre privilegiile politice,economice si sociale ale Bisericii catolice, intre spiritul deliberä cercetare, incurajat de marile descoperiri tehnicegeografice i intre principiul autoriatii, hate noua conceptiedespre oin i natura i intre ascetismul medieval iatä cauzeleprofunde ale Reformei religioase. Ele sunt in acelasi timpcauzele Renagerii.

www.digibuc.ro

htl IttNA$TEREA SI REFORMA

IV. CAUZELE INTELECTUALE

Inaugurând critica filologicä i istoricd, umanismul a deschisin mod firesc calea exegezei biblice si a fdurit cele mai teribilearme contra dogmei catolice. Contactul cu autorii clasici a des-voltat cultul artistic si refiectia critia si a revelat ideea diversi-tdtii naturii i institutiilor omenesti. Comparatia faptelor anticecu evenimentele contemporane a desteptat simtul varietätii isto-rice. In acelasi timp i in acelasi fel s'a constituit metoda de cerce-tare inductivä care nu mai pleacd dela postulate indemdnstrabile,ci dela cunoscut la necunoscut, cu ajutorul exclusiv al ratiunii.Dupä ce au regäsit astfel in textele originale pe Homer, pe Platon

pe Aristotel, umanistii au descoperit Sf. Scripturd. Noul Testa-ment al lui Erasm, corectat dupä regulile filologiei, dà o noudimagine despre invätäturile lui Iisus i discrediteazd in numelestiintei autoritatea canonica a Nulgatei. Constatând cA unele dindogmele fundamentale ale Bisericii sunt intemeiate pe greselide traducere, umanistii avurd sentimentul triumfal al unei maridescoperiri religioase i intregul sistem al Bisericii le paru intemeiatpe ignorantd, dad. nu pe fraudd. Aplicarea procedeelor de critiaprofanä la textele biblice a gdsit astfel o confirmare, care a con-sacrat-o, chiar i in ochii clerului cult. Efectul pe care acest con-tact cu « adevdrata icoand a lui Cristos » i cu « adeväratul cuvantal apostolilor » 1-a produs asupra cititorior a echivalat cu o noudrevelatie. 0 Dad. 1-am fi vazut pe Cristos cu proprii nostri ochi,scrie Erasm in prefata traducerii sale, noi n'am fi avut o con-stiintd mai limpede despre caracterul sdu, deck citind Evan-gheliile ». Ceremoniile cultului i practicile externe, la care se re-ducea religiozitatea celor mai multi, dispar pentru a face locviziunii lui Cristos, cáre umple prin prezenta sa Evangheliile.

A crede in el, a-I iubi, a-I adora, a se inspira din spiritul lui,

www.digibuc.ro

ktFORMA

iatä esenta religiei, restul cade pe planul a doilea ». Deviza luiErasm: Christum ex fontibus praedicare devine însäi devizaReformet.

Nu mai putin favorizatá a fost opera Reformei de räspândireaumanismului. Restaurând latina clasica i substituind-o varian-telor pseudolatine care se intrebuintau in universiati, umanismula stabilit intre savantii diferitelor tari un fel de « comuniune inte-lectuald ». El a creat un fenomen nou, « universalitatea culturiilaice ». Astfel propaganda evanghelica gäsgte pretutindeni terenulpregAtit i actiunea ei se intare0e prin contributia care-i vine dintoate centrele intelectuale ale Apusului. John Colet duce dela Flo-renta la Oxford idealul unei rena0eri religioase, profesat de Savona-rola, comunica lui Erasm, care avea sa-1 rdspândeascd In totApusul. Astfel mi§carea religioasä din secolul al XVI-lea nu maie un fenomen particular 0 izolat, ca pe vremea lui Wicliff i Hus,ci un eveniment european.

Nouile idei au gâsit In inventia tipografiei cel mai puternicinstrument de rdspândire. Dela Biblia lui Gutenberg (1457) panäla aparitia lui Luther (1517) n'au ie§it mai putin de patru sutede editii, complete sau partiale, ale Bibliei. 0 opera nouä sauo noul editie clasicä dui)/ câteva luni putea fi cunoscutáin intreaga Europâ. Dar actiunea tipografiei nu se märgine0ela membrii unei elite intelectuale internationale, influenta ei s'aexercitat i asupra maselor. Coborând pretul cdrtilor In proportiinebänuite, tipografia rdspande0e, In satele cele mai indepartate0 In clasele cele mai umile ale societätii, ideile care 'And ad eraupatrimoniul exclusiv al claselor Inalte. Astfel o reactiune se pro-duce contra culturii aristocratice a umani0ilor i Reforma pro-fitä de ea. Principiul revolutionar al Reformei ca fiecare cre0ina-0 fug o idee personalä despre principalele invataturi ale

www.digibuc.ro


Evangheliei a gäsit, gratie tipografiei, o aplicare destul de largapentru ca sà producd acea « mentalitate de opozitie », indis-pensabild triumfului oricdrei revolutii.

Scoala i predica au fost deasemenea puternice instrumentede propagare a Reformei. Pretutindeni unde pätrund, reformatiiIntemeiaz1 §coli, deschid cursuri §i instaleazd tipografii.

Progresele Reformei merg paralel cu räspändirea instructiei0 opera Intreprinsä de Renatere e completatd de opera Indepli-nitä de Reformd. Cele cloud miFäri se sustin 0 se Intregesc, maiales la Inceput, ffindcä nu sunt deal cloud aspecte ale acelea0lupte contra suprematiei Bisericii catolice.

V. TRIUMFUL IDEILOR DE TOLERANTA

De altfel nimic nu Impiedicà pe umani§ti sà adere la primeledoctrine ale miFärii evanghelice. Programul initial al Reformeiera destul de larg 0 de vag pentru a se concilia u§or cu aspira-tfile umanismului. Evanghelia proclamatä suprema autoritate Inmaterie de credintä i conduitä, cu inldturarea tuturor dogmeloraddogate de Bisericd 0 a tuturor poruncilor nesanctionate prin-tr'un text al Evangheliilor, iatä la ce se reduce crezul primilorreformatori. El implied abolirea tuturor practicilor i cererno-niilor, procesiunilor §i pelerinagiilor, posturilor i celibatului,care nu sunt prescrise de Evanghelie 0 a tuturor intermediarilor

cler i sacramente care se interpun intre Dumnezeu i oat.Aceastd simplificare a doctrinei nu poate decat sà seducd peumanitii seto0 de claritate §i evidentä.

Dar cänd Luther adäuga la autoritatea Bibliei teoria justi-ficärii prin credintd, pe care teoria predestinapei lui Calvin aveas'o Impingä la ultimele-i consecinte, uman4tii se sepal% de Reformä.Sentimentul valorii lor personale, bucuria lor de a trdi 0 de a se

www.digibuc.ro

REVolIMA 321

afirma, aspiratia lor la glorie nu se potriveau cu tethria care neagaliberul arbitru, refuza omului orice merit 0-i impune in schimbo vieatä de eroism, de martiriu, nu spre a-1 glorifica, ci pentru a-1strivi in fata Dumnezeirii. and, dupä dieta dela Worms, Luthera fost crezut mort, multi 0-au indreptat privirile spre Erasm.

Ascula tu, cavaler ratacitor al lui Crist, Ii scrise Dürer, trecide partea Domnului nostru lisus Cristos, apara" credinta i in-tinde mama dupg coroana de martir ». Erasm n'avea nici un gustpentru coroana de martin Ca Pirkheimer, Cochlaeus, JohannFaber 0 Ieronim Emser in Germania, Briçonnet, Nicolas Bourbon,Clément Marot 0 Rabelais in Franta, el nu era dispus sä impingdconvingerea panä la rug, incluziv. Cei mai compromi0, in Frantaau retractat, când, dupa afacerea placardelor, a inceput persecutia.

In afarä de teama de persecutie, umani0ii ezia sà rupä violentcu Biserica, fiinda au nevoie de lini0e 0 se tem de agitatiilezgomotoase. Ei preferá o Reforna papicd, fàrà schismd, caresa nu doboare la pämânt intreg edificiul Bisericü. Multi dintre eierau beneficiarii averilor eclesiastice i n'au avut aria sä le sacri-fice pentru convingerile lor religioase, cum a fdcut Calvin saucardinalul de Châtillon.

La aceste motive de ordin personal, s'adauga cloud de ordingeneral. In primul rand Reformatii, pentru care autoritateaBibliei era un principiu normativ, nu concepeau apelul la fiberacercetare decat In cadrul i pe temeiul Sfintei Scripturi. Ei au in-locuit astfel autoritatea Bisericii prin autoritatea Bibliei. Umani0üinsä nu intelegeau sä admia nici o restrictie la dreptul lor de libefacercetare. Pentru cei mai indfazneti dintre ei, Biblia nu era decâto carte, ca orice carte.

In al doilea rand, negarea dogmei palcatului original 0 apo-teoza liberei expansiuni morale 0 fizice a omului, care constitue

21

www.digibuc.ro


tendinta esentiald a Renasterii, trebuia sd vinal In conflict cuReforma a cdrei doctrinal se caracterizeazd tocmai prin completarestaurare a acestei dogme. Definirea riguroasd doctrinei cato-lice la Trento si a celei reformate la Geneva Impralstie ultimulechivoc dintre umanisti i reformati. In fata injonctiunilor severeale Bisericii, umanistii se plead.' sau emigreazd. Calvin nu e maiputin intolerant fata de libera cugetare decat Biserica romano-catolicd : 0 el vede In ea erezia prin excelentd, pdcatul contraDuhului Kant. Astfel Reforma sfarseste prin a nega principiuldela care a pornit. Dar nu pentru totdeauna, cdci <4 departe de acontinua sa. fie o barierd inaintea spiritului Renasterü, îi era scrissA devinal ea Insd0 atat de filosoficd hick s'ajungd un auxiliaral acestui principiu i sa se confunde aproape cu el ».

Rigorismul lui Calvin si defectiunile lui Luther n'au pututopri deck vremelnic triumful final al libertaltii de gandirede cercetare pe care Renasterea i Reforma 1-au descoperit i 1-autransmis vremilor moderne.

Retrospectiv, se poate regreta « cd Europa n'a evitat lungulInconjur prin care a trecut dela Renastere la cugetarea liberd ».Evident, färd cele doua sute de ani de neoscolasticism, cultura arfi azi mult mai Inaintatd. Printr'un joc reparator al imaginatiei,Voltaire si Rousseau pot fi pusi In legalturd directd cu Rabelaissi cu Montaigne. Din nenorocire, e deajuns sd ne reamintim, Inprimul rand, cd libera cugetare n'a fost toleratd In Italia cleatatata vreme cat s'a mdrginit la o Oita, care n'a primejduit sistemuldogmatic, ierarhia i resursele financiare ale Bisericii catolice.Or, fdral ruina acestui sistem de privilegii, nu vedem cum s'ar fiputut naste civiliza:tia modernä direct din Renasterea italiand.Curia pontificald nu era toatd Biserica romanö-catolicd, i, oricat

www.digibuc.ro

REFORMA 323

de minatd de viciile ei interne am presupune-o, ea nu s'ar fi ldsatdeposedatd färd rezistentd de pozitia ei dominantd. E o naivi-tate sà presupunem cá ideile Renasterii italiene si-ar fi putut dez-volta toate consecintele fdrä sà ajungd in conflict cu Bisericaromand. In al doilea rând, toleranta, care e garaiitia i conditiaindispensabild a liberei cugetdri, n'a triumfat i nu putea triumfadecat in urma insuccesului luptei de exterminare pe care Bisericaromano-catolicd o pornise contra celorlalte biserici rivale. Tole-ranta unei autoriati care ar putea sd nu tolereze nu e tolerantd.Apelul la libertatea constüntei s'a ndscut din persecutie, iar regi-mul de tolerantd si de libertate din esecul persécutiei. Libertateade cugetare e rezultatul unei lupte birdltoare contra celei maiputernice forte de control si de opresiune pe care lumea a cunos-cut-o vreodatd, si nu o mând de umanisti egoisti i sceptici arfi putut infrange rezistenta ei.

La fanatismul pe care Biserica romano-catolicd l-a inspiratmilioanelor sale de credinciosi, minoritatea protestantd a opusun fanatism si mai indarjit i mai ireductibil. Numai cu acestpret a putut fi castigatd biruinta final/ a libertdtii. Sursa acestuifanatism eroic a gdsit-o protestantismul in teoria justificdrii princredintá i in proclamarea suveranitdtii absolute a lui Dumnezeu,care din vesnicie ne predestineazI pentru fericirea sau pentruosânda de veci, In locul principiului care a fd.cut din Bisericaromano-catolicd depozitara revelatiei diviné imediate i absolute,

mijlocitoarea necesard intre Dumnezeu i om, protestantismul aproclamat teoria care atribue mântUirea exclusiv lui Dumnezeu,dar tocmai prin aceasta o ridicd peste nesigurantele faptelornoastre milostive si-i dà siguranta absolutd a comunitatii cu divi-nitatea. Crestinul in stare de gratie, i oricine sirntea in sufletulsdu un elan generos i nobil avea dreptul sd se considere in stare

21*www.digibuc.ro


de gratie, s'a dovedit ireductibil fatä de orice presiune de earl.Printr'una din contradictiile cele mai sublime ale naturii omenesti,tocmai doctrina care nega libertatea i anihila vointa omeneascdIn fata absolutei suveranitäti a lui Dumnezeu s'a dovedit cel maiactiv principiu de energie nesecatd si de virtute eroica.

Adevdratii intemeietori ai libertätii constiintei moderne n'aufost amabilii sceptici ai Renasterii italiene, ci umilii ddraci, tea-tori i tipografi care au preferat sa moarà pe rug decât a sesupund unor practici pe care constiinta lor le osândea. Libertateamodernd a izvofit din puterea sufleteascd a acestor martiri aiconvingerior lor, « care au murit pentru a nu minti, pentru anu minti fatd de ei 11100 ».

E adevdrat cA protestantismul oficial a devenit la rândul sduo religie de autoritate. Regimul principiului cujus regio, ejusreligio n'a fost un regim de tolerantd 0 de libertate. Dar prote-stantismul n'a fost nicderi atât de puternic incât sA exerciteun control asa de sever 0 de exclusiv ca al catolicismului. Pretu-tindeni el a dat loc la secte In care s'au refugiat cugetarea i religio-sitatea independentd. Apoi rivalitatea a trei confesiuni oficialecare se excomunicau reciproc le-a discreditat pe toate. Nimic n'aincurajat mai mult « secta blestdrnatd i execrabild » a libertinilorsi a naturalistilor cleat aceastä rivalitate. Astfel rupând unitateacatolick protestantismul a frânt pentru totdeauna puterea decontrol a catolicismului, i aceasta era prima conditie pentru for-marea unei culturi autonome, intemeiate nu pe o sanctiunetranscendentd, ci pe valoarea sa intrinsecd i pe influenta sadirectd.

Dar rolul protestantismului in pregdtirea viitorului nu s'amdrginit la aceastä actiune negativd. Cu toate cd indirect, el aexercitat o puternicd infiuenta In domeniul politicii, dreptului,

www.digibuc.ro

REFOR.MA 325

familiei, economiei, tiintei i artelor. Dupd Luther, statul nu maie chemat sd legifereze pentru suilete. Puterea seculard nu poatenici sa inspire credinta, nici sA savileascd necredinta. « Apárareaunei doctrine, a spus reformatorul Sébastien Caste Ilion, nu etreaba autoritatii. Ce are aface sabia cu teoria ? Aceasta-i treabainvdtdturii *. Limitând actiunea statului 0 a Bisericii la sferalor proprie, stabilind o distinctie clard intre afacerile lumqtichestiunile religioase, protestantismul a secularizat statul, 1-a

ridicat deasupra controverselor confesionale, §i prin aceasta aconsacrat autonomia civi1i7aiei moderne. FL% îndoialà, speriatde consecintele incendiului social pe care 1-a aprins, Luther s'adesmintit dupd rdscoala tärdneasca din 1524-1525 0 a fdeutapel la forta publicd, inaugurând astfel politica de uniune intreBiserica i statul lutheran. Dar in celelalte state, ca in Frantain Anglia, unde calvinismul i diversele lui derivatii sectare (puri-tanism, metodism, quakerism) au rdmas in minoritate i deci inopozitie cu biserica dominantd, ele au mentinut idealul sepa-rdrii puterii temporale i spirituale 0 al independentei lor fatade stat. Se formeazd astfel ideea cA libertatea personald, in deosebiconvingerile religioase, constitue un domeniu rezervat de naturd0 de Dumnezeu, In care Statul n'are dreptul sd intervind cu forta.

VI. ETICA PROTESTANTA I SPIRITUL CAPITALIST

Nu mai putin importantd a fost influenta protestantismuluiIn domeniul vietii economice. Aceastä importanta nu std inteodoctrind economicd, ci In consecintele indirecte care decurg dinpozitia centrald a protestantismului. Deplasând notiunea mân-tuirii din domeniul vietii contemplative in mijlocul vietii de toatezilele, Luther 0 Calvin reabiliteazd veata activd. In zadar Luthera mentinut organizarea traditionald a societätii din timpul sau,.

www.digibuc.ro

326 RNATERPJ 1 REFORMA

iii zadar a prescris tolerarea nedreptdtii sociale : consecintele eco-nomice ì sociale ale principiului nu mai puteàu fi impiedecate.Max Weber, cercetând problema esentei i formdrii capitalis-mului modern, a ajuns la concluzia ca spiritul capitalist care ainlocuit inclinarea naturald spre repaos i lini0e cu pornirea nepo-tolità spre activitate i c4tig, care-I face pe orn sclavul munciide dragul muncii, 10 are originea in notiunea protestantd, indeosebicalvinistd, a datoriei. Ocupatia, dupd Sfânta Scripturd, spune Cal-vin, inseamnd o stare 0 un fel de traiu legitime. Datoria, in oriceprofesiune e ca fiecare indeplineascd comtiincios functiacare i-a fost incredintatd. Astfel elatoria predicatorului e sa fiebun predicator, a agricultorului sd fie bun agricultor, a meseria-pilui sd fie bun meseria5, a negustorului sei fie bun negustor. Le-nea i inactivitatea sunt ofense aduse lui Dumnezeu, care e prin-cipiu de activitate. Prin aceastä glorificare i sanctificare a muncii,calvinismul a introdus In viata modernd un nou ascetism, as-cetismul muncii 0 al vocatiei profesionale, die Berufsaskese, careproduce munca rationald i sistematicd, munca disciplinata i färdrepaos, munca indeplinitd nu pentru indestularea trebuintelor,ci de dragul muncii, munca pentru intensificarea muncii, munca,In sfârsit, care e cea Mai puternicd afirmatie a valorii perso-naIe. Oricáte alte forte ar fi colaborat la formarea capitalismuluimodern, nu e desigur o intâmplare, cA acesta s'a desvoltat mairepede 0 mai complet in societatile impregnate de ideile cal-viniste.

In acest spirit de disciplina interioard de actiune externdstd adevdrata putere de transformare 0 de reinnoire pe care o con-tine Reforma. Numai gratie lui, ideile fecunde ale Rena0erii,critica istoricd i filologicd, metoda de investigatie experimen-tald, 0iintele naturale, au putut sA produed roadele pe care le

www.digibuc.ro

REFORMA 1327

contineau in mod virtual. Insusi idealul omului ridicat prin cul-turd si al unei comunitati de oameni uniti prin culturA, care afost realizat partial de Renastere, n'a putut patrunde in masselelargi ale poporului decât cu ajutorul protestantismului. Decla-rdnd Biblia izvorul unic al revelatiei i temelia credintei i impu-nand fiecdrui credincios datoria sA-si facA o idee personalddespre invatatura crestinä, protestantismul a pus bazele instruc--tiei publice in Europa. Calitatea de credincios implicând pe aceeade cititor, Bib lia devine o putere europeand de civilizatie i unadin principalele temelii ale culturii anglo-saxone. Apoi, prin inte-resul deosebit pe care toti reformatorii l-au ardtat instructiuniipoporului, protestantismul a creat acea miscare pedagogica du-rabilh din care s'a ndscut curentul luminat al secolului al XVIII-leasi, in general, spiritul modern. Astfel Reforma, departe de a fiinsemnat « protestarea energica a unor spirite inapoiate » contraRenasterfi a favorizat si a stimulat forte esentiale care trebuiausA ducA, cAtre sfârsitul secolului al XVIII-lea, la triumful civi-lizatiei intelectuale moderne.

www.digibuc.ro

CONCLUZIE

Conceptia unei Renasteri, produs al descoperirii antichitätii,a acreditat pând in secolul al XIX-lea ideia cà evul mediu n'afost decât o perioadd de intuneric si de barbarie, din care nimicnu s'a continuat in epoca modernd i cá civilizatia modernddateazd dela Renagere. Continuitatea dezvoltdrii popoarelor mo-derne a fost restabilitd prin reintegrarea evului mediu intre ma-rile perioade ale civilizatiei moderne.

Ca toate fenomenele istorice, Renasterea a fost si ea condi-tionata de epoca precedentd. In cadrele Bisericii sau in afard deea, o vieatd naturald i intensa se desfasoard in evul mediu.Cavalerismul cu idealul sdu de vieatä veseld, burghezia cu preo-cupärile ei pozitive ridicà afacerile lumesti pe planul

Antichitatea n'a fost nici ea descoperia in secolul al XV-lea.In pile catolice, legdturile cu antichitatea n'au fost niciodatdrupte. Limba latind a fost limba cärturarilor, i autorii clasici aufost cititi i admirati. Oricât de lipsitä de simt critic ar fi fostaceastd admiratie, ea a fost puternic i fecundd. Ea a mentinutvie curiozitatea pentru operele antice si a dispus spiritele pegtruintelegerea critical de mai tärziu.

Filosofia scolasticd, cu tot abuzul dialecticei, e departe de afi fost cu totul sterild; Fria tendinta sa de a reduce toate lucrurilela o cauzd unicd, la Dumnezeu, evul mediu a obisnuit spiritul

www.digibuc.ro

CONCLUZD1 $29

omenesc sa caute un principiu de unitate in diversitatea fenome-nelor si a pregdtit « conceptul unei regulate conexiuni a tuturorlucrurilor ».

Renasterea se pregdteste neincetat din secolul al XI-lea, deindatd ce, dupd invaziile normande, populatia se stabilizeazddin nou i poate Incepe opera de reconstructie a civilizatiei.Omenirea strange experiente pe care Incearcd mai intai sd lepund de acord cu sistemul dogmatic al Bisericii. E opera filoso-fiei scolastice. Vine insä un moment cand punctele de vedere,la care au dus experientele acumulate, apar ca incompatibile cuprincipiile medievale. Descoperirea lui Columb dä o desmintirecategoria intrepretdrii biblice despre lumea fizied i legitimeazdtoate cutezantele

Se poate deci vorbi de Renastere din momentul in care insti-tutiile i principiile care, in evul mediu, dominaserd toad vieatacrestinitdtii occidentale, nu mai pot satisface nevoile materialesi morale ale credinciosilor i stanjenesc libera desfäsurare aactivitatii bor.

Sentimentul solidariatü crestine care, la sfarsitul secoluluial XI-lea, impinsese sute de mii de credinciosi spre Orient pentruliberarea Sfantului Mormant, sldbise in secolul al XV-lea bleatun eveniment de insemndtatea cdderii Constantinopolului n'amai starnit nicio reactiune, iar in secolul urmdtor regele preacrestin Francisc I nu ezia sa se uneascd impotriva adversaruluisdu, Impdratul, cu seful necredinciosilor. Ceea ce diferentiazdevul mediu de Renastere nu e atat noutatea problemelor cat asolutiilor care se dau problemelor eterne ale vietii si ale gandirii.

Imperiul romano-german, « cea mai frumoasd institutie Weda evului mediu », nu mai e in secolul al XV-lea decat o amintiresau o fictiune juridica, invocaa doar cand putea sà consacre

www.digibuc.ro

830 RENAFIEREA I REFORMA

uzurpdri sau stdri de fapt. Chiar i in Germania, puterea impe-riald e redusd la o fictiune de principii teritoriali. Tendintele deconcentrare i de organizare nu mai cautd sà imbrdti§eze toatetärile crestine, ci numai elementele cuprinse in acela§i cadrugeografic. i pretutindeni monarhia se afirmä ca instrumentulcel mai eficace al concentrdrii. Pretutindeni vechile societätifeudale sunt inlocuite cu organizatii politice care meria deja nu-mele de state §i in care, asupra vechii notiuni de suzeranitate,triumfd ideia modernd de suveranitate. Sprijinit pe burgheziacare are nevoie de ordine §i pace, principele transformd mo-narhia feudald in monarhie ereditard i absolutä ji isi impuneautoritatea peste datinile i institutiile locale.

Frontierele bleep sd se precizeze §i, inläuntrul lor, monarhiatinde sà substitue administratiei locale o birocaratie centralizatd,dependentd direct de rege. Reinvierea dreptului roman, care punedin nou in circulatie ideea romand a omnipotentei Statului, e unsimptom caracteristic al acestei evolutü. Regele nu mai e sefulierarhiei feudale primul dintre seniori ci personificarea viea Siatului. Vasalii lui nu mai sunt seniori aproape independentipe m(*ile lor, ci simpli supu0. Statul modern nu se mai inte-meiazd pe relatiile complicate dela om la orn ale societdtii feudale,ci pe ideea de natiune. Dupd alungarea Englezilor din Franta

dupd infrângerea ducelui de Burgundia nu mai sunt in Frantanici Normanzi, nici Burgunzi, nici Flamanzi, nici Gasconi, niciProvensali, ci numai Francezi.

In aceste state, limba populard fnlocuege treptat limba latinddialectele locale. Ordonanta regard din 1539 declarl limba

francezd limbd oficiald ; armata, administratia i tribunalele suntobligate sd se foloseascd de limba francezd. Celelalte state urmeazdexemplul. Reforma protestantd introduce limba nationald

www.digibuc.ro

CONCLUZIE 331

bisericd. In thnpul certurilor religioase, limba poporului a de-venit un instrument de polemica nationald contra Romei. Pentrua fi intelesi de popor, Luther si Calvin se folosesc de limba po-porului. Afirmând cà fiecare credincios are dreptul sd se adre-seze lui Dumnezeu In limba sa, ei au nationalizat rugáciuneasi au acordat limbii vulgare o demnitate pe care n'o avusesedeal limba latind.

Inzestrate cu o puternicä autoritate centrald, care calla säcoboare barierele interioare i sa impund in tot cuprinsul fron-tierelor aceleasi legi, aceeasi limbà i aceeasi administratie, sta-teli moderne tind sà formeze i uniati economice din ce In cemai inchise fatal de celelalte state.

Aceste transformdri se datoresc in primul rând revolutieieconomice care a inlocuit economia naturald printr'o economieintemeiatä pe credit si pe bani. DesVoltarea comertului, ca volum

intindere, a desteptat forte care au transformat radical orga-nizarea economicd, politicd, socialä i culturalä a Europei occi-dentale. In primul rând, cresterea comertului a favorizatcresterea oraselor i formarea clasei urbane care se ocupd cu indu-stria si comertul si care, prin importanta rolului sau economic,a fäcut din orase centrul energiilor i initiativelor care stApânescsocietatea moderna. Banul pe care morala medievalä l-a con-siderat ca instrument al Diavolului a fost reabilitat si a devenitstäpânul atotputernic al societatii moderne.

Pe de altd parte, expansiunea comertului, protectia credituluinevoile industriei eereau o puternica autoritate centralä, care

sà asigure ordinea internd i sa sprijine, chiar i cu armele, inte-resele capitalului in afard. Descoperirile geografice i expansiuneaeuropeanä In celelalte continente s'au fäcut din imboldul co-mertului si sub egida nouilor monarhii,

www.digibuc.ro

332 RENMIEREA $1 REFORM.A

Aceeasi transformare in structura societatii. Nobilimea feu-dala îi pastreaza preeminenta sociala, dar îi pierde suprematiapolitica i economica. Ea ramane clasa cea mai Ina lta si mairespectata i continua sa se bucure de imense privilegii. Darconducerea politica i economica Ii scapa din maini. Ea pierdedreptul de a bate moneda, de a ridica trupe si de a judeca inchestiuni care ating ordinea publica. Moii1e ei nu mai suntintangibile pentru functionarii. regali. Conducerea economicatrece In mainile burgheziei, iar puterea politica se concentreazaIn mâinile regelui care se serveste de burghezie serveste larandul sau interesele. Desvoltarea comertului i renasterea in-dustriei fac din burghezie clasa cea mai bogata i cea mai influenta,chiar i atunci când aparentele sunt pentru preeminenta nobilimii.

Familia primitiva care cuprindea pe toti descendentii unuisträmos Inceteaza de a mai constitui celula sociald ; individul sesepara de ea si se emancipeaza. Proprietatea devine elementuldistinctiv al individului nu al familiei. Ajutat de avantagiile pecare le confera proprietatea, individul birue prejudecdtile care IIpuneau In stare de inferioritate fata de cleric si fall de nobilcucereste, odata cu averea, influenta, consideratia i libertatea.Acest elan spre o vieata mai completä si mai independenta se re-cunoaste, ca Inteo oglinda, In idealul de vieata anticd, care exaltaforta individuala, desvoltarea integrala a personalitatii i seteade glorie, il gran disio dell'eccellenza, pe care 1-a simtit si Dante.Antichitatea clasica a fost salutata cu entuziasm, fiindcd legi-tima revolta contra ingradirilor societatii medievale i opuneaautoritätii bisericesti autoritatea unei doctrine tot gat de pre-stigioasa, dar intemeiata pe simtul comun.

Nu « descoperirea antichitätii » a creat omul modern, cimull modern, creând in republicile comunale conditii de vie*

www.digibuc.ro

CONCLUZ1E g88

asemanatoare cu acelea din cetdtile antice, a cbemat la o nouävieatd lumea antia, filosofia, arta si literatura ei, intelese in sfdrsitindependent de dogma Bisericii.

Cu tot prestigiul de care s'a bucurat in timpul Renasteriicivilizatia antia, scepticismut, pdgânismul i ateismul au fostfenomene reduse la câteva cazuri exceptionale, cum au fost allui Machiavelli, Guicciardini, Pietro Aretino.

In nici un domeniu spiritul Renasterii nu s'a exprimat inteunmod mai desävârsit deat in acela al artelor plastice. Esential-mente artist, geniul italian a gäsit in momentul acela unic con-cursul de imprejurdri necesare pentru ali afirma, in toatd pleni-tudinea, simtul profund al vietii reale, al miscdrii 0 al colorii.Averile acumulate din toate pdrtile lurnii au pus la dispozitiaartelor mijloace bogate de care nu se pot dispensa. Patriotismullocal, gelos de tot ce poate mdri reputatia vecinului, a stimulatconstructia operelor monumentale care constitue gloria cea maipurd a Renasterii italiene, cel mai mic centru urban vrea sd-siaibd catedrala i palatul stlu comunal i, cum prosperitatea egenerald, nu e oras mai important care sd nu-si aibl echipa

scoala » sa de artisti. Cele mai diverse curente pot astfel a semanifesteze i sà adânceasa experienta artisticd, 'And andRoma, la inceputul secolului al XVI-lea, devine centrul vietiiartistice i combind, conform tendintei spre universal si spregrandios a Bisericii, principalele stiluri inteo formula sintetia

generald, care se rezumd in ridicarea realitätii la un tip idealprin eliminarea a tot ce nu e bun, frumos i nobil. CatedralaSfântului Petru e expresia cea mai completd a acestei conceptii.In Franta, Germania si Olanda, sub impulsul unor forte analoageartele plastice ajung la un inalt grad de desvoltare, care ar fi fostatins chiar independent de influenta italianä.

www.digibuc.ro

834 IttNA$TEkEA $1 IttFORMA

Gratie activitatii artistice i literare, sentimentele pe careexperienta zilnied le-a starnit i in omul medieval, dar pe careBiserica. le-a proscris, se cristalizeaza i devin constiente in omulRenasterii. Prin simplul fapt al expresiei, capacitatea de bite-legere i puterea de reprezentare a individului se largesc necon-tenit, i in acest impuls dat cugetarii sta meritul intelectual alRenasterü. Antichitatea, inteleasa acum in esenta ei intima,comunica secretul artei de a exprima, i daed noul sentiment alvietii 0 al naturii s'a dovedit asa de fecund e ca el a fost desco-perit deodata cu notiunea artei. Aceasta notiune a fost mareaachizitie a Renasterii, parghia care a multiplicat indefinit fortaspiritului, revelandu-i arta de a demonta i analiza propriile saleresorturi interne. Aceasta descoperire a fdcut din Italienii Rena-sterii diplomati i artisti incomparabili. Relatiile ambasadorilorfiorentini i venetieni sunt modele desavarsite de analiza psiho-logica. Pentru ei individul prezinta interes ca ffinta vie, nu ca« umbra trecdtoare de pe pamant spre cer ». « Omul devine dinnou pentru orn un s.ubieet demn de studiu Stimuland aceststudiu, operele literaturii clasice au facut in adevdr pe oamenimai completi, iar miscarea intelectuald din timpul Renasterü ameritat numirea de umanism.

Intr'un euvant, Renasterea e o perioada de tranzitie, in cursulcdreia structura societatii se modified prin formarea burgheziei

prin emanciparea claselor rurale, situatia politica se schimbaprin aparitia statelor nationale, iar cultura sé laicizeaza at:at prinscopul pe care si-1 propune, cat i prin elementele care o repre-zinta. In opozitie cu aspectul cu coneeptia vietii medievale, unnou ideal de viata, mai liber i mai rational, se afirma, inruditcu conceptia vietii antice i intemeiat pe increderea in naturaomeneasca i in puterea ratiunü. Importanta acestei perioade

www.digibuc.ro

coNctoztE 835

sta mai putin in valoarea si multimea cunostintelor castigate,cat in impulsul spe care I-a dat spiritului omenesc, in procla-marea independentei intelectuale si in Indemnul spre cugetareapersonalä si originala. Renasterea a creat conditiile esen-

tiale ale culturii moderne, si consecintele acestei creatii du-reazd si azi.

www.digibuc.ro

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERS

OPERE GENERALE

The Cambridge Modern History s, vol. Cambridge, 1904-1919.CALMEnt, J., L'élaboration du monde moderne. Paris, 1934.Sta, H. si REBILLON, A., Le XVI-e siécle. Paris, 1934 (Col. Clio s).VANDER LINDEN, L'hégémonie européenne. Période italo-espagnole. Paris,

1936. (Col. Histoire du monde s).HAUSER, H. si RENAUDET, A., Les débuts de l'âge moderne; La Renaissance

et la Reforme, ed. II. Paris, 1938. (Col. « Peuples et civilisations »).Propyliien Weltgeschichte, vol. IVV. Berlin, 1930-1932.IORGA, N., Essai de synthése de l'histoire de l'humanité. Vol. III: Époque mo-

derne. Paris, 1928.RANKE, L. von, Die Römischen Plipste, ed. Phaidon, Viena.PASTOR, L. von, Geschichte der Plipste seit dem Ausgang des Mittelalters.

13 vol. Freiburg, 1926-1929.

CAPITOLUL I

PROBLEMA RENASTERII

La operele analizate in acest capitol se va adäuga bibliografia consacratàumanismului (cap. VI) si urmatoarele:ANAGNINE, Euo, Il problema del Rinascimento (Nuova Rivista Storica, 1934).BARON HANS, Renaissance in Italien (Archiv für Kulturgeschichte, vol. XXI).PHILIPPI, AD., Begrlff der Renaissance. Leipzig, 1912.

www.digibuc.ro

BIBLIOGRAPIE 337

CAPITOLUL fl

RENA$TEREA ECONOMICA

ASHLEY, W., Histoire et doctrines économiques de l'Angleterre, trad. fr., Paris,1900; L'évolution économique de l'Angleterre, trad. fr., Paris, 1925.

CLAPHAM, J. H., The economic development in France and Germany (18151914). Cambridge, 1921.

CUNNINGHAM, W ., The growth of English industry and commerce in moderntimes, ed. III, 1895.

DAVIDSOHN, R., Geschichte von Florenz. Forschungen zur Geschichte von Flo-renz, 4. vol. Berlin, 1896-1908.

DES MAREZ, G., La lettre de foire a Ypres au XHI-e siècle. Bruxelles, 1901;L'organisation du travail a Bruxelles au XV-e siècle, Bruxelles, 1904.

DOPSCH, A., Wirtschaftliche und soziale Grundlagen der europäischen Kul-turentwicklung, 2 vol. Wien, 1918-1920.

DOREN, A., Studien aus der Florentiner Wirtschaftsgeschichte. Stuttgart,1901. Das Florentiner Zunftwesen vom XIV-ten Jahrhundert zumXVI-ten Jahrhundert. Stuttgart, 1908.

DOUCET, R., Le grand parti de Lyon (Revue historique, 1933, pp. 475-513).EHRENBERG, R., Das Zeitalter der Fugger, 2 vol. Jena, 1896.ESPINAS, G., L'industrie dans la Flandre française au moyen age, 2 vol. Paris,

1923.HARING, CL., Trade and navigation between Spain and Indies in the time of

the Hapsburgs. Harvard economic studies, 1918.HAUSER, H., Travailleurs et marchands de l'ancienne France. Paris, 1920;

Ouvriers du temps passé. Paris, 1899; Les origines du capitalisme mo-derne en France. Paris, 1931.

KUMMER, J. Russische Wirtschaftsgeschichte. Jena, 1921.Allgemeine Wirtschaftsgeschichte. 2 vol., München-Berlin, 1928.

LEVASSEUR, E. Histoire des classes ouvrières et de l'industrie en France, avant1789, ed. II, 2 vol. Paris, 1901; Histoire du commerce de la France.2 vol. Paris, 1911.

Linotv, E., Economic history of England, vol. London, 1931.LUZZATO, G., Storia economica. Eta moderna. Padova, 1934.NAuná, W., Die Getreidehandelspolitik der europäischen Staaten vom XH-ten

bis zum 'XVIH-ten Jahrhundert. Berlin, 1896.

22

www.digibuc.ro

338 Itt4AVF.REA I RubitmA

PERUZZI, L. S., Storia del commercio e dei banchieri di Firenze in Wildil mondo conosciuto dal 1200 al 1345. Firenze, 1868.

PIRENNE, H., Histoire de Belgique, 7 vol. 1926-1932. Les démocratiesurbaines aux Pays-Bas. Paris, 1912.

ROOVER, R. de, Aux origines d'une technique industrielle; la formation etl'expansion de la comptabilité à partie double (in Annales d'histoireéconomique et sociale, 1937, pp. 171-193, 270-298).

SAYOUS, A. E. Les changes de l'Espagne sur l'Amérique au XV.Pe siecle. (InRevue d'Economie politique, (1927), pp. 1417-1443). Les procédésde paiement et la monnaie dans l'Amérique espagnole du XVI-e siècle.(In Revue économique internationale, (1927), pp. 271-304).

SCHKAFF, EUG., La question agraire en Russie. Paris, 1922.SAEORI, A., La crisi delle compagnie mercantili dei Bardi e dei Peruzzi. Fi-'

renze, 1926.SCHUERMANN, L.. Die Fugger als Montanindustrielle in Tirol und Keirnten.

München, 1928.SfE, H., L'évolution commerciale et industrielle de la France sous l'Ancien

Régime. Paris, 1925.SIEVEKING, H., Genueser Finanzwesen mit besonderer Beriicksichtigung der

4( Casa di San Giorgio », 1899.SOMBART, W., Der moderne Kapitalismus, 4 vol. München, 1922.STRIEDER, J., Studien zur Geschichte kapitalistischer Organisationsformen.

München, 1925.TAWNEY, R. H., The agrarian problem in the XVIth century. London, 1912.

Religion and the rise of capitalism, ed. Pelican Books, 1938.FANFANI, A., Le origini dello spirito capitalistico in Italia. Milano, 1933.

Cattolicismo e protestantesimo nella formazione storica del capitalismo.Milano, 1934.

TROELTSCH, ERN., Die sozialen Lehren der christlichen Kirchen und Gruppen.Tübingen, 1912.

UNwnl, C., The industrial organisation in the XVIth and XVIIth centuries, 1904.VIGNE, M. La banque à Lyon du XV-e au XVIH-e siecle. Paris et Lyon.

1902.WEBER, M., Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus. Tü-

bingen, 1934.WEITNAUER, A., Venezianischer Handel der Fugger. München, 1931.

www.digibuc.ro

HMLIOGR.AFThl 339

CAPITOLUL IV

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE

ABBOTT, W. C., The expansion of Europe, 2 vol. London, 1925.BAKER, T. N. L., History of geographical discovery and exploration. London,

1931.DESPREZ, EUG., Les grands voyages .et les grandes découvertes jusqu'à la fin

du XVIH-e siècle. Paris, 1930.ERRERA, F., L'epoca delle grande scoperte geografiche. Milano, 1902.FRWDERICI, G., Der Charakter der Entdeckung u. Eroberung Amerikas, 3 vol.

Stuttgart, 1925-1936.GALLOIS, L., Les géographes allemands de la Renaissance. Paris, 1890.GON-rRea, S., Das Zeitalter der Entdeckungen. LeipzigBerlin, 1919.HARRISSE, H., Chr. Colomb devant l'histoire. Paris, 1892.JANNI, E., Das Leben des Columbus. Berlin, 1925.HUMMERICH, Fr., Quellenuntersuchungen zur ersten Indienfahrt Vasco da Gamas.

München, 1897. Vasco da Gama und die Entdeckung des Seewegesnach Ostindien. München, 1898.

KIRKPATRICK, F. A., Les conquistadors espagnols. Paris, 1935.PESCHEL, O. G., Geschichte des Zeitalters der Entdeckungen. Stuttgart, 1856.REIN, T., Zur Entdeckungsgeschichte Amerikas. Leipzig 1892. Die euro-

päische Ausbreitung iiber die Erde. Potsdam, 1931.Rn R, C., Geschichte der Erdkunde und der Entdeckungen, ed. II, Berlin, 1880.RUGE, S., Geschichte des Zeitalters der Entdeckungen. Berlin, 1881.TERAN, F. B., La naissance de l'Amérique espagnole. Paris, 1930.WASSERMANN, J., La vie de Christophe Colomb. Paris, 1930.

CAPITOLUL III V

FORMAREA STATELOR MODERNE $1 RAZBOAILE PENTRU SU-PREMATIA ASUPRA ITAL1EI

CAuarrt-DtpaEz, L'Europe occidentale de la fin du XIV-e siècle aux guerresd'italie. Paris, 1938.

DODU, G., Les Valois. Paris, 1934.DOUCET, R. Ètude sur le gouvernement de Francois l-er dans ses rapports avec

le Parlement de Paris. 2 vol. Paris, 1921-1926.

22*www.digibuc.ro


DUPONT-FERRIER, G., La formation de l'État français et de l'unité fran-çaise. Paris, 1929.

FLACH, T., Les origines de Pancienne France, 4 vol. Paris, 1866-1904.

LEMONNIER, H., Charles VIII, Louis XII, François I-er (in LAVISSE, Histoirede France, vol. V).

LONGNON, AUG., La formation de l'unité française. Paris, 1922.PETrr-Dur)aws, CH., La monarchie féodale en France et en Angleterre. Paris,

1933.

VIOLLET, P., Histoire des institutions ...de la France. 3 vol. Paris, 18901903.

BRANDI, K., Charles-Quint. Paris, 1939.. BRUCHET, M., Marguerite d'Autriche. Lille, 1927.ERCOLE, Da Carlo VIII a Carlo Quinto. Firenze, 1932.RASSOW, P., Die Kaiseridee Karls V. Berlin, 1932.LAMPRECHT, K., Deutsche Geschichte, vol. V. Berlin, 1894.WIART, CARTON DE, Marguerite d'Autriche, une princesse de la Renaissance.

Paris, 1934.

WINDELBAND, W., Die auswärtige Politik der Grossmtichte in der Neuzeit.Essen, 1936.

HACKETT, F., Henri VIII. Paris, 1930.NEALE, Queen Elisabeth. London, 1933.

POLLARD, A. F., The reign of Henry VII, vol. 3, London, 1913.Henry VIII.London, 1905. Wolsey, ed. II, London, 1939.

POWELL-TOUT, Histoire d'Angleterre. Paris, 1932.PRENTOUT, H., Histoire de l'Angleterre. Paris, 1932.STIRLING TAYLOR, C. R., A modern history of England, 1495-1932. London,

1932.

ALTAMIRA, R., Histoire d'Espagne. Paris, 1931.BALLESTEROS, A., Histoire d'Espagne. Paris, 1928.HAMER, K., Geschichte Spaniens unter den Habsburgern. vol. 1. Berlin, 1888.KLEIN, J. The mesta (1273-4836). Cambridge, 1920.MARAJOL, T. H., L'Espagne sous Ferdinand et Isabelle. Paris, 1892.MERRIMAN, R. B. The Rise of the Spanish Empire, 3 vol, New-York, 1918

1928.

www.digibuc.ro

BIBLIOGRAPIE

CAPITOLUL VI-VII

UMANISMUL

341

AREZIO, L., Rinaicimento, Umanesimo, Spirito Moderno, (In « Nuova Anto-logia o 1 luglio, 1930).

BARON, H., Renaissance in Italien (« Archiy f. Kulturgeschichte »). Leipzig,u. Berlin, 1930, I, 1931, 2, 3.

BARON, H., Das Erwachen des historischen Denkens. Humanismus des Qattro-cento. (In « Historische Zeitschrift », CXLVII).

BAUDRILLART, MGR. A., L'Eglise catholique, la Renaissance et le protestan-tisme. Paris, 1905.

BOURCIER. Les mmurs et la société polie à la cour de Henri II. Paris, 1932BRANDI, K., Die Renaissance in Florenz u. Rom. Leipzig, 1910; ed. Teubner,

1927.BuRnACH, K., Reformation, Renaissance. Humanismus. Berlin, 1918.CASSIRER, E., Individuum u. Kosmos in der Philosophie der Renaissance. Ber-

lin, 1927.CHAMARAD, H., La Plelade, 2 vol. Paris, 1939. Les origines de la poésie

frangaise de la Renaissance. Paris, 1922.CLERVAL, A., Les écoles de Chartres au moyen tige du XV-e au XVI-e siècle.

Paris, 1921.DE RUGGIERO, R., Rinascimento, Riforma, C'ontroriforma, 2 vol. Bari. 1930.ERCOLE, F., Dal Comune al Principato. Firenze, 1929.arm, A. C., The decline of the Medieval Church., 2 vol. London, 1930.FUNCK-BRENTANO, F., La Renaissance. Paris, 1935.GERHART, E., Les origines de la Renaissance en Italie. Paris, 1879.GEIGER, E., Renaissance u. Humanismus in Italien u. Deutschland. Berlin,

1882; trad. ital. Firenze, 1891.GENTILE, G., La concezione umanistica del mondo (« Nuova Antologia »,1931).GILSON, E., La signification historique du thomisme. (In « Etudes de philo-

sophie médiévale »). Strasbourg, 1921.GUIRAUD, J., L'église romaine et les origines de la Renaissance. Paris, 1920.HASKINS, G. H., The Renaissance of the twelfth century. Cambridge, 1927.HASSE, K. P., Die italienische Renaissance. Ein Grundriss der Geschichte ihrer

Kultur, ed. II, Leipzig, 1925.

www.digibuc.ro


HAUSER, H. et RENAUDET, A., Les débuts de l'âge moderne. La Renaissanceet la Réforme, ed. IL Paris, 1938.

HAusER, H. La modernité du XVI-e siècle. Paris, 1930.HEFELE, G., Zum Begriff der Renaissance. (a Historisches Jahrbuch » XLVX,

1929, 3).HESS, HANS, Die Naturanschauung der Renaissance in Italien. Leipzig, 1924.HESSE, KARL, Die italienische Renaissance. Leipzig, 1925.Hoswm..o, E., Humanismus u. Europtiertum. In t Neue Schweizer Rundschau »

1930.HUIZINGA, J., Das Problem der Renaissance. In « Wege der Kulturgeschichte»

München, 1930.JOACHIMSEN, P., Aus der Entwicklung des italienischen Humanismus. In a Hist.

Zeitschr. », 1920, pp. 180-233.KOTH, HALDAN, Le problème des origines de la Renaissance. In Revue de

Synthse historique »2 1924, pp. 107-116.MAISON, A., Erasnie. Paris, 1933.MARTIN, A., Mittelalterische Welt- u. Lebensanschauung im Spiegel der Schriften

C. Salutati. München, 1913. Peripetien in der seelischen Entwicklungd. Renaissance. Petrarca u. Machiavelli. In « Deutsche Vertj. Schr. f.Lit. Wiss. u. Geistesgeschichte », 1927, pp. 456-484.Petrarca u. die Romantik d. Renaiss. In « Hist. Zeitsch. * 1928, pp.328-344. Soziologie der Renaissance. Stuttgart, 1932.

MICHEL, P. A., Un idéal humain au XV-e siècle. La pens& de L. B. Alberti.1404-1472. Paris, 1920.

MICHELET, J., Introduction à la Renaissance, in a Renaissance et temps moder-nes », Paris, 1855-1867.

MONNIER, F., Le Quattrocento. Paris, 1901.MOURRET, L. P., La Renaissance et la Réforme, trad. Bloud y Gay, Paris,1921.NEUMANN, K., Byzantinische Kultur u. Renaissancekultur. In Hist. Zeit-

schr. 91, 1903.OTErEA, A., Francois Guichardin. Sa vie publique et sa pensée politique.

Paris, Picart, 1926, 1 vol. in-8°, XXVII-393 pag. Lettere ineditedi Francesco Guicciardini a Bartolomeo Lanfredini. Dall'Assedio diFirenze al secondo convegno di Clemente VII e Carlo Quinto. (28Giugno 1530f Dicembre 1532). Con introduzione e note. Aquila,1927. Consideratii asupra genezel ji spiritului Renafterii. «Minerva »,

www.digibuc.ro

BIBLIOGRAFIB 343

TO, 1929. Renafterea # Reforma. 4 Minerva*, Iasi, 1929. Omulideal al Renasterii In opera lui Francesco Guicciardini. *Minerva.,Iasi, 1928. Riizboaiele religioase 'in Franfa # Geneza, idell de tole-rang. Revista Fundatiilor Regale, 1 Iunie, 1937,

NORDSTRÖM, J., Moyen-tige et Renaissance. Paris, 1933.PATER, W., Il Rinascimento. Napoli, 1921.PLATTARD, J., La Renaissance des Lettres en France. Paris, 1938.RENAUDET, AUG., Erasme, sa pensée religieuse et son action, 1815-1521.

Paris, 1926.Rossi, V., La formazione storica del Rinascimento italiano. Roma, 1914.SABBADINI, R. ll metodo degli umanisti. Firenze, 1920.SCHERILLO, M., Il Rinascimento. Milano, 1926.SCHNEIDER, F., Rom u. Romgedanke im Mittelalter. München, 1926.

Zur Sozialen Genesis der Renaissance. In e Wirtschaft u. Gesellschaft e,Frankfurt a. M. 1924, pp. 399-415).

SICILIANO, ITALO, Medio Evo e Rinascimento. Milano, 1934.SYMONDS, S. A., Renaissance in Italy. London, 1900.TOFFANIN G., La fine dell'umanesimo. Torino, 1920.

Che cosa fu l'umanesimo. Firenze, 1928.I/ Cinquecento. Milano, 1930.Storia dell'umanesimo (Dal XIII al XVI secolo). Napoli, 1933.

TROELTSCH, ERN., Il protestantesimo nella formazione del mondo moderno,trad. G. Sanna. Venezia, 1928.

VILLARI, P., Niccolò Machiavelli e i suoi tempi, 3 vol. Milano, 1940.WALSER, E., Gesammelte Studien u. Ggistesgeschichte der Renaissance. Basel,

1932.

WEISBACH,W., Renaissance als Stilsbegriff 4 Hist. Zeitschr.*, 1919, pp. 250-80.WERNLE, P., Renaissance und Reformation. Tübingen, 1912.

CAITOLUL VII §i IX

RENASTEREA ARTISTICAOPERE GENERALE

AUBERT, M., Histoire universelle de l'art. Paris, 1931-1932.DVORAK, M., Geschichte der italienischen Kunst im Zeitalter der Renais-

sance, 2 vol., München, 1927.

www.digibuc.ro

344 RENA5TEREA $1 REFORMA

Li.YEIKE, W., Grundriss der Kunstgeschichte. 5 vol. Stuttgart, 1904-1907.MICHEL, A., Histoire de l'art. depuis les premiers temps chrétiens jusqu' a

nos jours, 17 vol., Paris 1905-1908.Miiivrz, EUG., Histoire de l'art pendant la Renaissance, 3 vol., Paris

1889-1895.REAU, L., La Renaissance. L'art moderne. Paris, 1936.REINACH, S., Apollo. Histoire générale des arts plastiques. Paris. f. d.SPRINGER, A., Handbuch der Kunstgeschichte, 5 vol., ed. 120, Leipzig, 1936.VENTURI, AD., Storia dell'arte italiana, vol. WVIII Milano, 1906-1924.

ARHITECTURA

BAUM, J., Baukunst u. dekorative Plastik der Frührenaissance in Italien.Stuttgart, 1920. Trad. ital. Firenze, 1926.

BEZOLD, F., von, Die Baukunst der Renaissance in Deutschland. Leipzig, i908.CUMMINGS, CH. A., A history of Architecture in Italy to the dawn of the

Renaissance, ed. II, 2 vol., London, 1928.GEBELIN, FR., Les châteaux de la Renaissance. Paris, 1937.Gamic, G. Die Kunst der Renaissance in Deutschland. Propyläen, Berlin, 1928.HORST, C., Die Architektur der deutschen Renaissance. Berlin, 1928.Lomcomsla, G., Les Sangallo, leur vie, leur teuvre. Paris, 1934.MICHEL, P. H., Un idéal humain du XV-e siècle. La pens& de Leo-Battista

Alberti, 1404-1472. Paris, 1930.REYMOND, M., Brunelleschi et l'architecture italienne au XV-e siècle. Paris,1912.SCHUBRING, P., Die Architektur der italienischen Frührenaissance. München,

1923.VAISSIERE, P. de, Le chateau d'Amboise. Paris, 1935.VENTURI, AD., Filippo Brunelleschi. Roma, 1932.

SCULPTURA

BODE, W., Die italienische Plastik. Ed. III, Berlin, 1910.COLASANTI, A., Donatello. Paris, 1931.FREY, K. Michelangelo. Buonarrotti, sein Leben u. seine Werke. Berlin, 1907.GIUMM H., Michelangelo et son temps. Paris, 1934.

www.digibuc.ro

BIELIOGRAFIE 345

KRIS, ERN., Meister u. Meisterwerke der Steinschneidekunst in der italienischenRenaissance. Viena, 1931.

MAU, L., Peter Vischer et l'école franconienne. Paris, 1909.ROLLAND, ROMAIN, La vie de Michel-Ange. Paris, 1925.SCHLOSSER, J. von, Lorenzo Ghiberti, Viena, 1934.

PICTURA

ALAZARD, T. Le Pérugin. Paris, 1927.BfRENCE, F., Léonard de Vinci. Paris, 1938.BERENSON, P., Les peintres italiens de la Renaissance. Paris, 1935.BODE, W. Sandro Botticelli. Berlin, 1921.CARRA, C., Giotto. Paris, 1927.DEUTSCH, N., Deutsche Malerei des XVI-ten Jahrhunderts. Berlin

1935.

FIACCO, G., L'arte di Andrea Mantegna. Bologna, 1927.GRIMM, H., Das Leben Raffaels, ed. IV, Stuttgart, 1903.GRONAU, G., Bellini. Berlin, 1930. Tiziah. Berlin, 1900.HAUTECOEUR, L., Les primitifs italiens. Paris, 1931.HOFFMANN, V., Michelangelo. Augsburg, 1927.JACOBSEN, E., Umbrische Malerei des XIV-ten, X V-ten u. XVI-ten Jahrhun-

derts. Strassburg, 1914.

LA TOURETTE, G. de, Leonard de Vinci. Paris, 1932.MESNIL, T., Massaccio et les débuts de la Renaissance. Haga, 1927.PrrrALDNDA, M., Il Tintoretto. Bologna, 1925.Ricci, C., Corrège. Paris, 1930.SALMI, M., Masaccio. Paris, 1934.SCHERER, V., Dürer, ed. IV, Stuttgart, 1928.SCHNEIDER, R., La peinture italienne des origines au XV-e siècle. Paris,

1929.

STEIN, W., Holbein. Berlin, 1929.TOESCA, P., La pittura fiorentina del Trecento. Firenze, 1929.VENTURI, L., Le origini della pittura veneziana. Venezia, 1907.WALDMANN, E., Tizian. Berlin, 1923.WÖLFUN, H., Die Kunst Albrecht Diirers, ed. V, München, 1926.

www.digibuc.ro


CAPITOLUL X

REFORMA

REFORMA LUTHERANA

Studiul asupra Reformei i asupra lui Luther incepe cu Reforma. Darcea mai mare parte a operelor care dateazd din aceastd epoch' sunt opere depolemicd, atacuri violente contra autorior schismei sau replici tot asa deviolente din partea acestora. Studiul critic al Reformei incepe abia in secolulal X1X-lea, când s'a dat cea dint.% editie monumentala a operelor lui Luthersi ale principalilor säi colaboratori. Inceputà la Erlangen si Frankfurt in 1826,ea a fost terminatA in 1857, in 67 de volume in 8°.-Aceastä editie a fost corn-pletatä dela 1829 panA la 1873 prin. alte 33 de volume, continând operelelatine ale reformatorului.

Un comitet de istorici a intreprins la 1883 publicarea unei noui editii aoperelor lui Luther in ordine cronologicA i dupä cele mai riguroase exigenteale criticei moderne. Aceastä editie cu introduceri critice, cu note si cu ilu-stratii e azi aproape terminatä i nurnArd peste 60 de volume in 40. Para lelcu aceastä editie a fost intreprinsA colectionarea i publicarea scrisorilorlui Luther. Aceste diverse publicatii au dat un puternic impuls cercetärilorexpunerilor sistematice.

Dupa unele cercetäri In Franta, de exemplu ale lui Mignet i Michelet,care cei dintAi aratä importanta extraordinarA a Reformei asupra desvoltdriiistoriei moderne, directia miscdrii e luatä de Germani si ea va ramâne inposesiunea bor. Ranke inaugureaza metoda stiintificA i da, In Deutsche Ge-schichte im Zeitalter der Reformation (1839-1847), un model de critic& atextelor autentice si de expunere obiectivä. Ranke nu se preocupA ins& de ori-ginile Reformei; lacuna aceasta a fost umplutA de FI,ATHE (Geschichte derVorliiufer der Reformation, 1835-1836) si ULLMANN (Reformatoren vor derReformation, 1841-1842).

Acestor studii le urmeazá o serie de monografii excelente consacrate princi-palelor personalitdti i evenimente din timpul Reformei: studiul lui Feugereasupra lui Erasm; ale lui Strauss si Boeking asupra lui Ulrich von Hutten, allui Geiger asupra lui Reuchlin; al lui Woltmann asupra lui Holbein si al luiSpringer asupra lui A. Dürer. Janitschek sintetizeazA rezultatele cercetdrilos

www.digibuc.ro

BIBLIOGR.AFIE 347

asupra mi§cArii artistice in Geschichte der deutschen Malerei (1890). Pam-fletele i foile volante, ga de caracteristice polemicilor din secolul al XVI-lea,au facut obiectul unei serii de studii ale lui Bauer 0 Weller (1872). Aspiratiilesociale i politice ale umani§tilor au fost studiate de Voigt (1859), Lechler(1873), Gothein (1878), Keller (1885) 0 ADLER, Die Organisation der Zentral-verwaltung unter Kaiser Maximilian I (1886).

Monografii asupra lui Luther au publicat de Wette (1825-1826), Seidemann(1859), Burckhardt (1886).

Rezultatul la care au condus aceste studii diverse au fost recapitulateconcentrate In operele fundamentale ale lui THEODOSIUS HARNACK, LuthersTheologie (Erlangen, 1862-1886) 0 Jumus KösnINT, Luthers Theologie inihrer geschichtlichen Entwicklung, 2 vol. Stuttgart, 1863. Vieata 0 opera luiLuther au inspirat monografiile clasice ale lui KÖSTLIN, Luther, sein Lebenund seine Schriften, 2 vol. Elberfeld, 1875 ; Max LENZ, Martin Luther,1883; TR. KOLDE, Martin Luther, eine Biographie. Gotha, 2 vol. 1889. Insfar§it, A. ERBERGER, Martin Luther in kulturgeschichtlicher Darstellung. Berlin,1895-1919. F. KuirN, Luther, sa vie, son muvre, 3 vol. 1883-1884, pune laindemana publicului francez rezultatele cgtigate de eruditia germana. Acestemonografii dau despre Luther o imagine care a devenit clasica 0 a intrat intoate manualele §colare. Ea parea, pana. la 1904, definitiv constituita. Came-teristica comuna a acestor monografii e ca. aproape toate i§i lump expunereacu afilarea faimoaselor teze ale lui Luther pe portile bisericii dela Witten-berg. Asupra evenimentelor anterioare anului 1517, toti istoriografii lui Lu-ther treceau repede. E adevarat ca. ei nu prea aveau mijlocul sA cunoascaexperientele personale ale lui Luther dinainte de actul revolutionar delaWittenberg. Singurele urme scrise erau un curs asupra psalmilor tinutintre 1513 0 altul asupra Epistolei apostolului Pavel catre Galateni dela1515-1516, insemnari rudimentare in care ar fi fost temerar sa se cauteelementele unei doctrine sistematice. Predicele asupra decalogului tinute delamijlocul anului 1516 pana la inceputul anului 1517 nu contineau nimic ori-ginal, iar cele cateva scrisori ale lui Luther datand din perioada aceastaerau prea razlete, prea fragmentare, pentruca sa se poata intrevedea psiho-logia autorului. Astfel perioadei din 1517 la 1521 i se acordà o importantacovar§itoare: calatoria la Roma, vanzarea indulgentelor, mizeriile vietiide copil, de student, de calugär 0 de profesor ale lui Luther, toate acestea, pri-vite prin marturisirile retrospective pe care Luther batran ni le-a lasat in

www.digibuc.ro


vestitele sale Tischreden, formau elementele esentiale ale explicarii ideilorconduitei Reformatorului.

Aceste rezultate, care pareau definitiv castigate, au fost, la inceputul se-colului al XX-lea, puse in discutie i contestate in insesi postulatele lor funda-mentale. In 1899 profesorul J. Ficker a descoperit la Roma copia unui manuscrisal cursului lui Luther asupra Epistolei cätre Romani din 1515-1516, pro-venind dela Biblioteca palatina din Heidelberg, transportata la Roma in tim-pul razboiului de trei zeci de ani. In acelasi timp i in acelasi loc, Fickergasi comentariile lui Luther asupra Epistolei catre Tit (1516) si asupra Epistoleidire Evrei (1517). Aceastä descoperire, adaugata la notele lui Luther pemarginea operelor fericitului Augustin, Pietro Lombardo, Anse 1m si Taubercare se coboard la 1509, gasite la 1889-1890, in cursul asupra Epistoleiate Galateni (1516), asupra psalmilor (1513-1515), cunoscute Inca din 1885,arunca o vie lumina asupra desvoltarii intelectuale a lui Luther pana in 1515.Mai ales cursul asupra Epistolei catre Romani prezintá un interes deosebit.Aici se erä faimosul text care a servit ca punct de plecare teologiei lutherane:credem cd omul se izbdveste prin credinid färd indeplinirea poruncilor Legii.Textul arata ca Luther a fost condus de apostolul Pavel la teoria izbaviriiprin credinta pe care o poseda deja din 1516. Continuandu-si cercetärile,Ficker a descoperit manuscrisul original al cursului la Biblioteca din Berlinsi in 1908 1-a publicat sub titlul Luthers Vorlesungen über den Römerbrief,1515-1516. Cursul aceasta, viu, interesant, original opera de geniu cio-plita dintr'o bucatd permite reconstructia sigura a evolutiei religioasea lui Luther pana la 1517. Primul care a tratat-o a fost HarNatcx SUSE DENIFLE,sub-arhivar la Vatican. El a publicat la 1904 o carte Luther und Luthertumin der ersten Entwicklung quellenmässig dargestellt, 2 vol. Mainz, 1904-1906,care a. produs un rasunet consielerabil. Denifle dobandise, rain studiile saleasupra teologiei mistice, reputatia de mare erudit si de spirit original. Cer-cetari asupra cauzei decäderii manastirilor in secolul al XV-lea 1-au condussa studieze inceputurile Reformei. Care n'a fost surpriza lui Denifle consta-tand erorile pe care teologii protestanti le fäceau nu numai asupra teologieiscolastice pe care n'o cunosteau, ci i asupra originii ideilor religioase ale luiLuther ! Denifle a arätat mai intâiu ca toate marturiile lui Luther, posterioareanului 1530, asupra copilariei i desvoltärii sale intelectuale sunt suspecte.In colocviile sale (Tischreden), in predicele i scrierile sale de dupa 1530, Luthertransfigura experientele sale din tinerete pentru a le potrivi cu rezultatele

www.digibuc.ro

BIBLIOGRAFIE 349

evenimentelor de mai tärziu. Poate fàrä sa-si dea searnd, intemeietorul de maitârziu al unei biserici îi remaniase copiläria i tineretea pentru a da vietii

, sale o unitate logica pe care nici o existentä n'o are. Denifle merge chiarmai departe si nu se sfieste de a acuza direct pe Luther de a fi alterat con-stient adevärul. Luther, spune Denifle, e departe de a fi fost un calugär exem-plar. Pornit, pasionat i torturat de impulsiuni sexuale nu s'a putut acomodarestrictiilor i disciplinei pe care i le impuneau Biserica i spiritul monahal.De aceea si-a creat o doctriná in conformitate cu instinctele sale perverse

renuntând la lupta grea pentru a le infränge, a preferat sä adopte doctrinamai comodd a gratiei cu care D-zeu acopere pe omul credincios, dar inevi-tabil menit pdcatului. Alunecând pe aceastä pantd, Luther a cäzut din cein ce mai jos, 'Ana c.ind a ajuns la negarea normelor i invätäturilor Bisericiisale. Astfel Denifle nu gäsea la originea « ereziei » lui Luther nimic divin,ci numai orgoliu, incdpätânare i depravare. Cartea lui Denifle a provpcatun scandal formidabil in toatä lumea protestantä, dar cum afirmatiile saleerau intemeiate pe fapte riguros controlate, chiar i adversarii lui cei mai im-placabili au fost siliti sá procedeze la un nou examen al faptelor pe care sesprijinea interpretarea .clasich a vietii i operei lui Luther. Dupd potolireaprimelor accese de indignare si de revoltd, istoriografia germand s'a pussä verifice toate obiectiunile lui Denifle. Fireste, teza absurdä a lui Deniflede a deriva o miscare de amploarea si de importanta Reformei din sufletulcorupt al unui calugär obsedat de tentatii sensuale a cazut dela sine. Istori-cilor germani nu le-a fost greu sá arate ea* textele pe care 4i intemeia Deniflerechizitorul erau rdu intelese sau gresit interpretate. Din aceste atacuri cevaa rams totu1i: monografiile consacrate lui Luther au revenit asupra tendin-tei care ameninta sä le transforme in hagiografii. In locul unui Luther conven-tional si searbäd, ni s'a prezentat un Luther aproape de realitate, cu insusirile

cu scäderile lui. Dar Denifle, studiind cursul lui Luther asupra Epistoleiate Romani, îi concentreazd atentia asupra genezei ideilor religioase alelui Luther. Cartea lui Denifle se referd aproape in intregime la perioadadintre 1505-1518 din viata lui Luther, did vreme acest episod nu era tratatmai inainte decât in treacät. Toti urmasii säi 1-au urmat in aceastä privintá :Martin Luther al lui Scheel consacrd cloud din cele patru volume ale sale,tineretii i vietii din mändstire a lui Luther. Dintre cele patru volume « Lutherand the Reformation » ale lui JAMES MACKINNON, unul e consacrat tineretiilui Luther pänä la 1517, al doilea perioadei 1517-1521. Apoi Denifle, arätänd

www.digibuc.ro

8b0 ittNAMRtA i itttOitMA

tot ce Luther a imprumutat dela vechii doctori ai bisericii catolice, delaOckham mai ales, a permis sä se defineascä mai exact ceea ce Luther a adusnou, tot ceea ce s'a prelungit din teologia catolicà in teologia protestantd;tot ce Reforma datoreazd evului mediu. In srarsit aprigul Dominican a arä-tat erorile pe care Luther si reformatorii le-au comis denaturAnd doctrinacatolicd si tot el a pus in evidentd deosebirile care separd doctrina lui Lutherde doctrina protestantismului. Importanta acestei cdrti nu std insd atAt invaloarea ei stiintificd cat in reactiunea pe care a produs-o i in impulsul pecare 1-a dat nouilor cercetäri. In cdtiva ani argumentele aduse de el aufost discutate in o serie de lucrdri care au modificat radical conceptia pecare lumea stiintificd fäcut-o despre geneza operei lui Luther. AstfelW. Biz Au's' (Die Bedeutung der Concupiscenz in Luthers Leben und Lehre.Berlin, 1908), a studiat vieata lui Luther in mândstire, exclusiv pe baza docu-nemtelor contemporane. El a tinut prin urmare seamä de afirmatia lui Deniflecd traditia protestantá cu privire la vieata lui Luther in mändstire nu-i decdtun 4 roman », intemeiat fie pe amintirile ulterioare ale lui Luther, fie pe no-tele räu intelese sau inexact redate ale comesenilor säi.

Tischreden » au fost supuse unei opere de verificare si de triaj care e încàdeparte de a fi terminatä. Braun recunoaste lui Denifle meritul de a fi sem-nalat importanta notiunii de « concupiscent?"' invincibilä » pentru formareateologiei lui Luther, dar se ridicä contra concluziilor pe care acesta le trageasupra caracterului moral si a teologiei lui Luther, ardtand cd argumentarealui Denifle se bazeazA pe o gresitd interpretare a acestor termeni. Publicareain 1908 a cursului lui Luther asupra epistolei care Romani (J. FicKER, LuthersVorlesung über den Römerbrief, 1515116, 2 vol. Leipzig, 1908), n'a fäcut cleatsà confirme concluzia lui Braun. Cursul lui Luther a dovedit cd dacd no-tiunea concupiscentei a avut in adevär o inräurire de netägdduit asupraformdrii teologiei lui Luther, aceastä teologie prezintä o tendintà. diametral .opusä aceleia pe care i-o atribue Denifle. In adevdr, ea nu e « doctrina unuiorn corupt, betiv i grosolan cduand numai un addpost contra mAniei lui.Dumnezeu, ci cugetarea unui suflet insetat de absolut, constiincios i smerit,care-0 contestä orice merit, dar care a fácut experienta unui Dumnezeu dä-ruitor din purä gratie a vietii nond celor ce cred in el ». (Strohl, I, 19). Textulacesta confirmä in intregime ideea pe care teologia protestantA si-a format-odespre caracterul religios si moral al lui Luther. Tineretea lui Luther si ge-neza ideffor sale religioase, asa de violent atacate de Denifle i a§a de strä-

www.digibuc.ro

tireLIdGitAPIE 351

lucit reabilitate de 4 ennui. lui Luther asupra Epistolei catre Romani », a de-venit principalul obiect al cercetarilor referitoare la Reformd. 0 Intreagaechipa de istorici eminenti au Intreprins cu mimes lichidarea controverseideschise de cartea lui Denifle. Catolicii au trebuit sa revinä asupra exage-rärilor lui Denifle. Un cälugär iezuit, Grisar, pe atat de masurat pe cat de im-pulsiv a fost Denifle, si-a luat sarcina de a examina ceea ce e de retinut Incartea lui Denifle. Monografia lui, In trei volume mari, respinge mare numärdin reprosurile pe care Biserica catolica are obiceiu sä le adreseze lui Lu-ther. El respinge ipoteza ca teologia lui Luther n'ar fi decat justificarea in-stinctelor lui depravate. Dar calitatea sa de iezuit, obligandu-1 sà apere papa-litatea i dogmele Bisericii sale, Il Impiedica sa Inteléagd geniul si opera luiLuther.

Cercetärile asupra genezei ideilor religioase ale lui Luther n'au avut dreptconsecintä numai lamurirea problemei originale protestantismului, ci au ri-dicat problema raporturilor Reformei cu lumea moderna. Examinandaceastä problema Ernst Troeltsch ajunge sa stabileasca o distinctie netäintre protestantismul lui Luther si al lui Calvin, si protestantismul modern.

Cel dintaiu, impregnat Inca de idei medievale,10 propune sA organizezesocietatea dupa preceptele evangelice i dupa legile revelatiei supranaturale;al doilea, sub influenta rationalismului modern, lasa In seama fiecärui in-divid dreptul de a dispune de vieata sa religioasa. Germenii fecunzi ai vii-torului, nu vechiul protestantism pe jumätate Inca medieval, ci sectele liberel-au conservat i desvoltat. Meritul cel mare al vechiului protestantism e dea fi Inläturat barierele pe care catolicismul le-a ridicat In contra ideilor li-berale i laice. Gloria de a fi cucerit aceste idei nu-i revine Insä lui. Tolerantareligioasa i libertatea de constiintä sunt produse ale spiritualismului mistic;separatia Intro Bisericä i Stat e opera anabaptismului ; conceptia istorica areligiei crestine e o cucerire a umanismului. Principalul rezultat al acestor.cercetari a fost o schimbare completa a punctului de vedere din care fusesejudecat Luther. Iminte de descoperirea cursului asupra Epistolei catre Romani,inainte de ofensiva lui Denifle, istoricii vcdeau In Luther mai ales Reforma-Iorul revoltat contra abuzurior Bisericii i teologul preocupat de instituirealunei noui teologii si a unei noui Biserici.

Cercetärile recente au aratat ca Luther a fost un teolog mediocru i putin*original, care Imprumuta inaintasilor sal i mai ales lui Ockham, cea mai mareparte din ideile sale teologice si care se Incurca In contradictii pe care un

www.digibuc.ro


student in teologie mai desghetat le-ar fl evitat. Acestc cercetAri au mai sta-bilit cA Luther nu s'a preocupat de ideea sá alcatuiasca un plan de reformesi sä inlocuiascä vechiul edificiu al Bisericii printeunul modern, ci numaisA defineasa rostul propriei sale existente. Luther e exemplul cel mai completal # tipului profetic » In religie. Ceea ce 11 intereseazA nu e reforma vietii bi-sericesti, ci a vietii sale personale.

BOEHMER (Die Romfahrt) a ardtat Ca' in timpul cAlAtoriei sale la RomaLuther a fost pelerinul cel mai supus i cel mai cucernic. El n'a venit revol-tat de acolo, « fiinda la Roma n'a auzit i n'a väzut nimic extraordinar »(Scheel, 11, 295). and se revoltd impotriva indulgentelor, Luther nu se ridicäcontra abuzurilor fiscalitatii pontificale, ci impotriva credintei cà pacea sufle-teased i mântuirea pot fi câstigate prin cumpArarea unor indulgente. Esen-tialul pentru el era sä fie crestin, adicd sa aibä incredere in bunàtatea i harullui Dumnezeu. Fatä de aceastä datorie, celelalte, organizarea unei Biserici,erau griji secundare.

Aceastä credintA i-a dat eroismul pe care 1-a dovedit la Worms. Pentrua nu se desmínti pe sine insusi, pentru a fi sincer in sine 1nsusi a re-zistat Imparatului cu riscul de. a fi inchis, condamnat si ars pe rug. Acestprincipiu explicA toate contradictiile, toate ezitärile, toate compromisurileaparente ale lui Luther. El n'a avut decdt indiferentä i pasivitate pentruputerile lumesti. Adevärata sa impArätie nu era din lumea aceasta. Insurat,cu copii, Luther a ramas de fapt cAlugár: « El n'a avut decât dispret pentrubunurile acestei lumi si n'a crezut cleat in fâgäduinta lui Cristos ».

(Cf. H. Boehmer. Luther im Lichte der neueren Forschung. Leipzig, 1918.L. Febvre, Le progrès récent des &tides sur Luther. (Revue d'Histoire

Moderne no. 1. 1926). H. Strohl, L'évolution de la pensee religieuse dejnsque'en 1915. Strasbourg, 1922).

OPERE GENERALE

BEZOLD, FR. von, Deutsche Geschichte im Zeitalter *der Reformation, derGegenreformation und des dreissigjährigen Krieges, 1493-1648.Tübingen, 1913.

HERZOG-HAUCK, Real-Encyclopiidie fiir protestantische Theologie und Kirche,ed. III. 24 vol., Leipzig, 1896-1913.

www.digibuc.ro

BIBLIOGRAFIE 353

KASER, K., Das Zeitalter der Reformation und Gegenreformation. Stuttgart,1922.

LAGARDE, G. de, Recherches sur l'esprit politique de la Reforme. Paris, 1926.MOURRET, F., Histoire générale de l'Église, 9 vol., Paris, 1910-1917.PASTOR, L. von, Geschichte der Peipste seit dem Ausgang des Mittelalters.JANSSEN, J., L' Allemagne et la Reforme, 9 vol., Paris, 1887.1914.

LUTHER $1 LUTHERANISMUL

ANDREAS, W., Deutschland vor der Reformation. Stuttgart-Berlin, 1932.BAUER, K., Die Wittenberger Universitätstheologie u. die Anfänge der deutschen

Reformation. Tübingen, 1928.Cm Twit, J., Du luthéranisme au protestantisme, évolution de Luther de 1517

a 1528. Paris, 1911.FEBVRE, L., Un destin, Martin Luther. Paris. 1928.FRANZ, Gtirrniak, Der deutschelBauernkrieg. München, 1933.juND-r, A., Le développement de la pens& religieuse de Luther jusqu'en 1517.

Paris, 1905.KALKOFF, P., Erasmus, Luther und Friedrich der Weise. Leipzig, 1919.MACKINNON, J., Luther and the Reformation. LondonNew-York, 4 vol.,

1925-1930.MOLLER, H. M., Erfahrung und Glaube bei Luther. Leipzig. 1929.POLMAN, P., L'élément historique dans la controverse religieuse du XVI-e siècle.

Gembloux, 1932.Rusciu,, O., Dogmengeschichte des Protestantismus, 2 vol.. Leipzig, 1908-1912 .

STOLZE, W., Bauernkrieg find Reformation. Leipzig, 1926.STROHL, H., L'évolution religieuse de'Luther jusqu'en 1515. Strasbourg, 1922.

L'épanouissement de la pensée religieuse de Luther de 1515-1520.Strasbourg, 1924.

WALTER, L. G., Thomas Miinzer et les luttes sociales. Paris, 1929.

REFORMA FRANCEZ.ik

CHARTROU-CHARBONNEL, L, La Reforme et les guerres de Religion. Paris,1936.

DOUMERGUE, L., Jean Calvin, les hommes et les choses de son temps. Lau-sanne, 1899-1927.

23

www.digibuc.ro

864 RENASTEREA REFORMA

FEBVRE, L., Ole question mal posée. Les origines de la Réforme française et leproblème général des causes de la Réforme. (In *Revue Historique *,1929).

HAUSER, H., Études sur la Re:forme française. Paris, 1909.IMBART DE LA TOUR, Les origines de la Reforme, 4 vol., Paris, 1905-1935.LEFRANC, A., La jeunesse de Calvin. Paris, 1888.MACKINNON, I., Calvin and the Reformation. LondonNew-York, 1936.MANN, MARGARET, Erasme et les débuts de la Reforme française. Paris, 1933.PANNIER, J., Recherches sur l'évolution religieuse de Calvin. Strasbourg, 1916.RENAUDET, AUG., Préreforme et humanisme el Paris (1494-1517). Paris, 1916.ViENOT, J., Histoire de la Reforme française des origines à Wit de Nantes.

Paris, 1926.

REFORMA ELVETIANA

13Lorscx, E., Geschichte der schweizerisch-reformierten Kirchen, 2 vol., Berna.1898-1899.

EGLI, E. §i FINSLER, G., Corpus Reformatorum, dintre care volumele 88-97cuprind operele lui Zwingli. Berlin-Leipzig, 1905-1927.

NABHOLTZ, H. §i MURARLT, L., Geschichte der Schweiz. Vol. I. Zürich, 1932.STÄumiN, E., Das Buch der Basler Reformation zu ihrem 400-jährigen fu-

billium. Basel, 1929.STARBLIN, R., Huldreich Zwingli, sein Leben nach den Quellen dargestellt.

2 Vol., Basel, 1895-1897.

REFORMA ENGLEZA

CHAMBERS, R. W:, Thomas More. London, 1935.CONSTANT, G., La &forme en Angleterre, le schisme anglican. Paris, 1930.COOLEN, G., Histoire de l'Église d'Angleterre. Paris, 1932.GASQUET, F. A., The eve of Reformation. London, 1900.GARDINER, J., The english Church in the sixteenth century. London, 1904.LILYEGREN, S. B., The fall of the monasteries and social changes in England,

leading up to the great Revolution. Lund si Leipzig, 1924.MARTI, O., The economic causes of the Reformation. London, 1929.SEEBOHM, S., The Oxford Reformers, ed. IV. London, 1911.

www.digibuc.ro

BIBLIOGRAFIE 366

REFORMA IN RESTUL EUROPEI

BATA1LLON, M., Erasme et l'Espagne. Paris, 1937.Bötm, E., Beitreige zur Geschichte der Reformation in Osterreich. Jena, 1902.BUTLER, C. M., The Reformation in Sweden. New-York, 1884.Fox, P., The Reformation in Poland. Baltimore, 1924.HOLMQUIST, H., Die schwedische Reformation, 1523-1531. Leipzig, 1925.KLEIN, K. K., Der Humanist und Reformator Honter. MünchenSibiu, 1935.TAPIg, V., Une Wise au XV-e siécle; l'unité des Fréres Moraves. Paris, 1934.

www.digibuc.ro

TABLA DE MATERIIPag.

Prefata 7Introducere 21

CAPITOLUL I

PROBLEMA RENA$TERIII. Originea notiunii de « Renastere 4, 24.II. Teoria lui Burckhardt,28. 111. Consecintele tezei lui Burckhardt, 30. IV. Baza econo-mica a Renasterii, 34.

CAPITOLUL

RENASTEREA ECONOMICAI. Comertul mare, 43. II. Comertul bancar, 46. ifi. Capitalulindustrial, 51. IV. Emanciparea täranilor, 55. V. Statul si des-voltarea capitalismului, 57. VI. Formarea tehnicei contabile, 59.

Noua clasä capitalistd, 62. VIII. Formarea spiritului capitalistmodern, 68.

CAPITOLIJL In

24

40

RENA$TEREA POLITICA. FORMAREA STATELOR MODERNE 72I. Franta, 73. II. Anglia, 90. M. Spania, 98. Concluzie, 105.

CAPITOLUL IV

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE SI INCEPUTUL EXPANSIUNI1EUROPENE 106I. Cauzele descoperirilor geografice, 107. II. Circumnavigatia

www.digibuc.ro

RENAFIEREA I REFORMA

Pag.

Africei, 114. III. Imperiul colonial portughez, 1191. IV. Drumulspre vest si descoperirea Americei, 127. V. Cucerirea Lumii Noui,133. VI. Imperiul colonial spaniol, 144. VII. Urmärile desco-peririlor geograf ice, 151.

CAPITOLUL V

LUPTA PENTRU SUPREMATIA ASUPRA ITALIEI I FORMAREASISTEMULU1 POLITIC EUROPEAN 153

I. Expeditia lui Carol al VIII-lea, 154. II. Suprematia Habsburgilor,163. M. Alianta Frantei cu Principii protestanti i cu Turcii, 168.IV. Triumful echilibrului european, 177.

CAPITOLUL VI

RENA$TEREA LITERARA $1 STIINTIFICA. UMAN1SMUL . . . 182

I. Umanismul medieval, 183. U. Poezia provensalk 191.Originea umanismului italian, 195. IV. Umanismul erudit, 207.

V. Umanismul critic, 215. VI. Esenta umanismului, 218.

CAPITOLUL VII


I. Mijloacele de propagare, 225. II. Umanismul in Franta, 233.Umanismul in Germania, 238. IV. Umanismul in Spania

Anglia, 245. V. Renasterea stiintificä, 247.

CAPITOLUL VIII

RENA$TEREA ARTISTICA. ARHITECTURA $1 SCULPTURA . . 250I. Conditiile de dezvoltare, 253. II. Arhitectura, 256. III Sculp-tura, 262.

CAPITOLUL IX

RENA$TEREA ARTISTICA. PICTURA 274I. $coala florentina, 274. IL $coala venetiand, 286. III. $coaladin Roma, 293. IV. Sfarsitul Renasterii artistice, 297.

www.digibuc.ro

TABLA DE MATBRII 359

Pag.

CAPITOLUL X

REFORMA 299I. Cauzele economice ale Reformei, 302. II. Cauzele sociale, 310III. Cauzele politice, 314. IV. Cauzele intelectuale, 318.V. Triumful ideilor de tolerantá., 320. VI. Etica protestanti sispiritul capitalist, 325.

Concluzie 328Bibliografie 336

www.digibuc.ro

MONITORIIL OFICIAL 51

IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA NATIONALL

1113CURE5TI, 1941

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

andrei otetea, renasterea si reforma

Documents