reflecţii despre memorie Şi uitare

5/24/2018 Reflecii Despre Memorie i Uitare

1/10

1

Reflecii despre memorie i uitare

Faptul ca nu toate cunostintele, informatiile pe care le achizitionam sunt pastrate sireactualizate este foarte raspandit. Este stiut ca multe dintre datele experientei noastreanterioare se diminueaza, se dezagrega, dispar din mintea noastra. Intervine asa-numitulfenomen al uitarii care de cele mai multe ori a fost interpretat ca fiind reversul pastrarii.Oricat s-ar parea de ciudat, uitarea este, in anumite limite, un fenomen natural, normal si maiales relativ necesar. Poporul spune ca uitarea este "inscrisa in legile omenesti". Asa cum undepozit de materiale s-ar umple, in conditiile supraincarcarii lui nedand posibilitatea de a sedepozita si alte materiale, tot asa si depozitul memoriei s-ar putea supraincarca, n-ar da

posibilitatea individului sa pastreze noi si noi cunostinte, ca urmare a experientelor curente sirecente de viata. De aceea, uitarea intervine ca o supapa care lasa sa se scurga, sa se elimineceea ce nu mai corespunde noilor solicitari puse in fata individului. n raport cu memoria caretinde, dupa cum am vazut, spre fixarea si pastrarea informatiilor, uitarea este un fenomennegativ. n schimb, in raport cu necesitatile practice, cu solicitarile cotidiene, ea este unfenomen pozitiv si aceasta deoarece uitarea treptata, graduala a anumitor informatii contribuiela echilibrarea sistemului cognitiv al individului, acorda acestuia un caracter suplu, dinamic,

pasibil de a se automisca fara a fi stanjenit de ceea ce ar fi "prea mult" si mai ales de "prisos".

Uitarea este cea care acorda memoriei caracterul ei selectiv, caci, datorita ei, noi nupastram si nu reactualizam absolut totul, ci doar ceea ce trebuie sau ceea ce ne intereseaza.Asadar, caracterul necesar al uitarii decurge din faptul ca ea are importante functii de reglaresi autoreglare a sistemului amnezic al individului, in sensul ca da posibilitatea "descarcarii" si"eliminarii" din acesta a ceea ce este fie inutil, fie balast, pentru a face loc-noului materialinformational ce trebuie sa fie insusit. Cand aceste conditii (sau limite) nu sunt respectate, eadevine o piedica in calea adaptarii la solicitarile mediului, o povara pentru memorie care estenevoita sa reia de la inceput procesele sale. ntre memorie si uitare exista deci relatiidinamice, fiecare dintre ele actionand una asupra alteia prin intermediul feed-back-ului (alegaturii inverse) si completandu-se sau sprijinindu-se, dar si impiedicandu-se uneorireciproc.

Filozoful francez Paul Ricoeur dezbate aceste fenomene care perturb aciunile fiineiumane, n cartea sa La mmoire, l'histoire l'oubli" . Dup cum afirm chiar autorul, carteaeste i rodul dorinei sale de a se implica n configurarea discursului istoric actual i nelaborarea a ceea ce el numete "politica unei juste gestionri a memoriei". Problemamemoriei, aa cum o analizeaz Paul Ricoeur, pare a fi de cel mai mare interes i pentrudificultile cu care istoricii romni se confrunt n abordarea trecutului apropiat.Este, poate,gnditorul francez cel mai bine plasat pentru a realiza o confruntare mutual profitabil sitintind la o sintez superioar ntre gndirea continental francez si german, de o parte, sifilozofia analitic anglo-american, de cealalta parte.


2/10

2

Exist in opera sa si legaturi cu metoda psihanalitica a luiSigmund Freud.Metodapsihanalitica este pentru Ricoeur o metoda de interpretare si prin intermediul ei putem ajungela descifrarea subiectului. Conceptia asupra rolului psihanalizei ca metoda de interpretare indemersul interpretativ al subiectului o gasim in special in lucrarea intitulata " Despreinterpretare- Eseu asupra lui Freud".

Unicitatea operei filosofice a lui Paul Ricoeur const n multitudinea de conceptii asuprainterpretrii pe care le pune n discutie, le interpreteaz si critic, pstrnd din fiecare cteceva, interpretat ns ntr-un mod propriu. Un subiect important n ntreaga sa oper lconstituie interpretarea subiectului.

In aprilie 2002 s-a infiintat Institute Center for Historical Studies la Central EuropeanUniversity (CEU) din Budapesta Pasts. Paul Ricoeur a acceptat cu generozitate sa devina

presedintele onorific al comitetului consultativ. La propunerea lui Sorin Antohi, membru alComisiei Prezideniale pentru analiza dictaturii comuniste din Romnia condus de VladimirTismneanu, Paul Ricoeur a devenit primul doctor honoris causa al CEU pe 9 martie 2003,

ocazie cu care acetia au purtat un dialog cu privire la cartea filosofului, dialog care a fostinregistrat in franceza pe 10 martie 2003 la sediul Pasts, a fost transcris si redactat de MonaAntohi, apoi revazut de interlocutori.

Nu voi scrie o introducere academica, desi dialogul nu este usor de urmarit: primaintrebare propune o perspectiva radicala asupra gindirii lui Paul Ricoeur, nascand o tensiuneintre interlocutori pe care alte intrebari o dramatizeaza; finalul ajunge aproape neasteptat laconsens, dupa ce conversatia ameninta in citeva rinduri sa se intrerupa. Acesta e spiritulintregii mele relatii cu Paul Ricoeur: vrand sa inteleg adancul reflectiei sale, ii pun mai alesintrebari dificile, chiar dureroase; restul se gaseste in opera savantului, iar rostul dialogului nue acela de a repeta, ci de a prilejui o gindire vie. Aceste mari temememoria, istoria, iertarea

sint deopotriva psihologice, individuale si interpersonale, societale, politice, filozofice,etice, morale, religioase, juridice, generationale etc. In Romania, ele sant direct relevante indiscutia publica si reflectia privata asupra dramaticei noastre istorii recente. Fara acest orizontaparent speculativ si abstract, nici cercetarea empirica, nici elaborarea unor interpretariacademice, conduite civice si politici publice nu sunt cu putinta. In contextul recentelor melerevelatii despre partea sumbra a propriului meu trecut, acest dialog capata o semnificatiesuplimentara. Se va intelege, poate, ca nu am cautat iertarea prin marturisirea mea tardiva.Am cerut iertarea si in cele mai multe cazuri am primit-o. Dar am facut-o in spirituldialogului alaturat. Fiindca, asa cum arata Ricoeur, exista o culpa morala adinca, de careoamenii nu te pot absolvi, chiar daca te iarta.(Sorin Antohi)

SORIN ANTOHI: Voi ncepe n raspar. Va voi pune mai nti cteva ntrebari despre LaMmoire, lhistoire, loubli; vom porni de acolo pentru a atinge alte chestiuni, cu voiadumneavoastra. O ntreaga lume se gaseste n aceasta carte, dar mi-ar placea sa explorez cudumneavoastra mai nti problema iertarii. Problematica iertarii e greu de nteles pentru ceicare nu au o cultura teologica; nu doar o cultura morala, etica, filozofica, ci macar un fel dedeschidere teologica. Ati fost adesea prost nteles; am vazut, de pilda, pe un domn care vareprosa ca iertarea dumneavoastra este o forma de uitare, o forma incceptabila de amnistie,care nseamna oarecum chiar a aproba retrospectiv raul facut. Cum ati putea explica problemaiertarii cuiva care nu e credincios (crestin, de exemplu), unui spirit laic?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freudhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud


3/10

3

PAUL RICOEUR: Mai nti, voi sublinia locul acestei probleme n cartea mea. Ea nu faceparte din carte. Este un epilog, care mi-a fost cerut pentru o chestiune de onestitateintelectuala. Problema raportului dintre memorie, istorie, uitare este cu totul nchisa, circular,la sfrsitul cartii. Deci, e vorba de un epilog. n al doilea rnd, chestiunea pe care o puneiertarea nu e aceea de a-i ierta pe altii, ci de a cere iertare. Deci, prima relatie cu iertarea este

cu aceea pe care o cerem. Si ma gndesc la o reflectie a lui Janklvitch filozofneoplatonician de origine evreiasca care, meditnd si el asupra iertarii, spune: Nici macarnu ne-au cerut iertare. Deci el vazuse corect ca problema iertarii este o cerere pe care oadresam altora. Alt raspuns: cei care m-au citit stiu foarte bine ca domnul de care vorbeati sensala ntr-o asemenea chestiune, fiindca ideea care traverseaza capitolul este ca iertarea esteun act personal, de la o persoana la alta persoana, si deci nu atinge institutiile de justitie. Sitocmai n capitolul despre iertare vorbesc de toate institutiile de justitie care trebuie protejate,inclusiv n cazul crimelor imprescriptibile. Cum e spus n inima acestui capitol: Justitiatrebuie sa-si urmeze cursul. Permiteti-mi sa va dau un exemplu. Cnd papa a mers sa-siviziteze agresorul n nchisoare, i-a vorbit personal. Nu avem nici o idee despre ce s-a spus,dar pontiful nu a cerut niciodata sa-i fie suspendata pedeapsa, si tocmai statul italian l-a

gratiat. Problema care ma intereseaza aici este dialectica iubirii si justitiei. Scrisesem de altfelun mic eseu, publicat n germana si franceza, despre iubire si justitie; n aceasta conferintatinuta la Universitatea din Tbingen, aratam ca ideea de justitie se bazeaza esentialmente pe orelatie de echivalenta. Iertarea se bazeaza pe o relatie de exces, de supraabundenta. Acesteasnt doua logici diferite. De unde ntrebarea: logica de exces a iertarii poate oare penetralogica de echivalenta a justitiei? Da, dar asupra unor puncte care nu pot fi dect simbolice. Deexemplu, gestul cancelarului Willy Brandt de a merge sa ngenuncheze la Varsovia la

picioarele monumentului n amintirea persecutiei evreilor si a ghetoului. E un gest simbolic,care nu creeaza nici o institutie, dar care arata ca un drum n comun poate strapunge refuzulrecunoasterii reciproce, care mpiedica nsasi relatia de echivalenta sa se exercite. Si adaug caexista tot felul de semne ale iertarii n interiorul institutiilor justitiei, fie si numai consideratia

pe care o datoram acuzatului, care e tratat ca un egal ce are dreptul la cuvnt n fatatribunalelor. Si acest cuvnt, consideratie, este pentru mine de foarte mare importanta.Fiindca exista n ideea de justitie lasata de capul ei ceva vindicativ care se distinge cu greu derazbunare. Hegel vorbeste despre asta n pasajul din Filozofia dreptului asupra pedepsei. Elarata cum pedeapsa ramne mereu prizoniera repetarii razbunarii si evoca cu acest prilejtragedia greaca. n aceasta privinta, proverbul Summum jus, summa injuria ramne mereuadevarat: summum-ul dreptului este si summum-ul injustitiei. n consecinta, lumea justitieitrebuie mereu umanizata. O ultima remarca: chiar n paginile epilogului veti gasi critica ceamai virulenta a unei institutii admise de toata lumea, amnistia. Si am facut aluzie la asta ntimpul conferintei aici: amnistia este o uitare organizata ce nu are nimic de a face cu

pacificarea pe care iertarea o poate aduce ntre doua constiinte. Si nu e o ntmplare ca existao nrudire o nrudire semantica, n orice caz n franceza, ntre amnistie si amnezie.Institutiile amnistiei nu snt ctusi de putin institutii ale iertarii; e vorba de o iertare publica,comandata, care deci nu are nimic de a face cu ceea ce am descris la nceput ca un act

personal de compasiune. Dupa mine, amnistia nedreptateste simultan adevarul care eoarecum refulat si interzissi justitia datoratata victimelor.

S.A.: Credeti asadar ca amnistia mpiedica ceea ce as numi lucrarea iertarii, amnistiablocheaza posibilitatea iertarii.

P.R.: Ea blocheaza n acelasi timp iertarea si justitia.


4/10

4

S. A.: As vrea sa ajungem la ceea ce mi se pare a fi fundamentul muncii dumneavoastraasupra istoriei, memoriei si uitarii: antropologia dumneavoastra filozofica. Ati propus maintai o antropologie a omului failibil, slab, a omului suferind.

P. R.: mi place aceasta discutie!

S. A.: Aceasta antropologie filozofica era de o modestie, de o umilitate destul de rare nstiintele umane: ea ne spunea sa acceptam ca omul nu e atotputernic si atotstiutor, ci estesupus greselii, este failibil prin nsasi natura sa. Dar apoi...

P. R.: ...Da, e o notiune pe care ncerc s-o depasesc. n cartea intermediara ntre La Mmoire,lhistoire, loubli si Temps et rcit, Soi-meme comme un autre, conceptul central este omulcapabil. Fiindca omul poate: eu pot sa vorbesc, pot sa povestesc, pot sa actionez, pot sa masimt responsabil. Evolut ia gndirii mele a pornit de la cultura culpabilitat ii a anilor 1950-1960 la Gifford Lectures pe care le-am tinut n 1986, si care aveau n centru omul capabil. Sideci ultima mea carte despre memorie, istorie si memorie este n legatura nu cu omul failibil,

ci cu omul capabil. Adica omul este capabil sa faca memorie si sa faca istorie. Fiindca distinctia nsasi, a face istorie a face istoria, pe care le-o datorez lui Pierre Nora si Michel deCerteau, graviteaza n jurul ideii de capacitate: incapacitatea apare n negativ, pe cnd omulfailibil era aproape pozitivul omului. Nu reneg, eu am scris toate astea, si admit perfect caoamenii sa spuna Ascultati, cnd vorbiti de omul failibil va urmez, cand vorbiti de omulcapabil nu va mai urmez, si nu va mai urmez de fel atunci cnd faceti o mare teorie desprereprezentarea trecutului. Am inventat chiar un cuvnt, reprsentance, capacitatea istoriculuide a ne da un echivalent credibil a ceea ce nemtii numesc Darstellung marele concept alscolii istorice germane, n particular al lui Droysen. Pentru mine, problema istoriei este aceeaa Darstellung-ului, n legatura cu ideea de adevar. Daca nu am fi siguri de ceea ce neraporteaza martorii si de ceea ce istoricii au nceput sa stabileasca printr-un fel de consensdestul de larg privind aceste crime, daca nu ar fi adevarat, nu am avea datorie de memorie. nconsecinta, avem obligatia unei cautari a adevarului, nainte de avea obligatia, datoria dememorie.

S. A.: Dar faceti-ma sa nteleg, cum s-a petrecut trecerea dumneavoastra de la omul slab laomul care poate? Ati avut mai nti aceasta surprinzatoare viziune a unui Dumnezeu slab...

P. R.: Acelea sunt speculatii, rataciri personale. Si nu eram singurul. Marele gnditor evreuHans Jonas, pe care l-am cunoscut si admirat atat, dupa ce scrisese Das PrinzipVerantwortung, a ndraznit sa scrie Der Gottesbegriff nach Auschwitz, spunnd ca nu mai

putem gandi un Dumnezeu atotputernic.

S. A.: Dar nu acesta era punctul dumneavoastra de pornire.

P. R.: Nu, nu e punctul meu de plecare, e o ntlnire care, la rndul sau, ma mpinge maideparte, pna la ideea christica, ideea unui Dumnezeu suferind. Nu sunt singurul... Exista ontreaga teologie post-moltmanniana n Germania, cu conceptul unui Dumnezeu crucificat.

S. A.: Pentru mine, aceasta era o viziune pe care o asociam lui Christos, dar nu lui Dumnezeu.Ati putut deci evolua spre ideea omului capabil, pentru a ajunge la un moment n care spunetiDa, omul poate, actioneaza, face...


5/10

5

P. R: Da, poate ntre niste limite, cele ale failibilitatii; failibilitatea reapare, ntr-un fel, nincapacitatile omului capabil. Or, eu fac loc n aceasta carte pentru patru clase de capacitati.Mai ntai, limbajul. Nu toate fiintele capabile sa vorbeasca au acelasi acces la limbaj; oameniide cultura sunt mai capabili n ordinea limbajului dect altii. Niste prieteni judecatori mi spunca vad acuzati incapabili sa nteleaga pna si cuvntul a fura; ma gndesc la acesti baieti

arestati, care sunt trti n tribunale de zece ori, de treizeci de ori... Nu suntem egali n limbaj,exista incapacitati. Luati acum capacitatea de a actiona: ea este mai mare la oamenii puternici,n timp ce n istoria morarului Menocchio, n microistorie n general, vedem oameni slabi, nincertitudine, care se ntreaba daca nu vor trece prin Inchizitie etc. Exista grade de capacitate.De exemplusi va trebui sa ne reconciliem asupra acestui punct, inclusiv cu Hayden Whiteaceasta minunata capacitate de a povesti. Fiindca este universala: toata lumea a povestit. Noincercam mpreuna sa povestim un parcurs si prin mici povestiri avansam n dezbatereanoastra. Trebuie sa fii capabil sa povestesti pentru a fi capabil de aceasta a patra capacitate:imputabilitatea. Adica eu ma pot simti, cum se spune n englezeste, accountable. Pentru astatrebuie sa fii capabil to give an account.

S. A.: Asa este. Si de altfel mi se pare ca trecerea de la omul failibil la omul capabil includeaceasta idee ca suntem responsabili, accountable. La limita, omul failibil ar putea fi ntr-un felscuzat, exonerat...

P. R.: Dar nici nu trebuie sa exageram, fiindca aceasta cartulie despre omul failibil vinedupa cartea despre Le Volontaire et linvolontaire, n care am dat totusi mult voluntarului,fiindca vorbesc de posibilitatea de a gestiona emotiile, de a gestiona obiceiurile, apoi de aasuma mortalitatea. Aceasta carte se termina prin marturisirea a ceea ce numesc involuntarulabsolut, care este inconstientul, si faptul de a fi nascut. Caci exista totusi, de la nceputuloperei mele, acum saizeci de ani, ideea mortalitatii care o traverseaza de la un capat la altul.n epoca aceea o primeam... nu as spune cu bucurie, dar mi terminasem cartea cu ideeaconsimtirii la finitudine. Eram un mare cititor al lui Rilke, si terminasem cu el: Hier sein istherrlichA fi aici e maret, minunat, magic. Si la vrsta mea naintata, n apropierea mortii,nca mai repet: Hier sein ist herrlich...

S. A.: Trebuie sa aveti mult curaj. La treizeci de ani te poti juca cu astfel de gnduri, lanouazeci...

P. R.: Stiti, diferitele vrste ale vietii ntlnesc fericiri diferite si nefericiri diferite, ca si, cumsa spun, capcane diferite. Cele doua capcane ale batrnetii sunt tristetea si plictisul. Tristetea?

E foarte pacat ca trebuie sa parasesc toate astea, va trebui sa-mi fac bagajele... Atunci, spuneu, nu trebuie sa cedezi tristetii. Consimtirea la tristete e ceea ce batrnii calugari numeauacedia. Nu exista un cuvnt actual pentru acedia: e un fel de melancolie, care nu e melancolialui Freud, dar poate cea a lui Drer, atunci cnd picteaza Melencolia I, n care vedem femeia,cu capul plecat, cu un pumn sub barbie, privind figuri geometrice care nu mai nseamna nimic

pentru ea; si apoi exista cadranul care marcheaza orele. Asta este acedia, melancolia luiDrer. Iar remediul este placerea unei ntlniri, placerea de a vedea mereu ceva nou, de a te

bucura. Si astfel raspund celeilalte mari tentatii a batrnetii plictisul. Nu plictisul copiilor,care se plictisesc si spun Mama, nu stiu ce sa fac. Eu, dimpotriva, stiu ce sa fac. Dar sa ziciAm vazut deja toate astea, am vazut deja toate astea... Ei bine, remediul este unulasemanator celui pentru tristete: sa continui sa te uimesti. Ceea ce Descartes, n prima parte

din Trait des passions, numea admiratie. . .


6/10

6

n concluzie, exist o problematic distinct a raportului dintre memorie, istorie iuitare. n legtur cu memoria se poate vorbi de datorie, pentru c memoria este orientat,uitarea ns nu este orientat, este o stare. Poate fi descris prin faptul c atunci cnd povestimoperm o selecie, nu putem povesti totul, exist o uitare interstiial.

Memoria tinde s pstreze totul dar nu exist om care s rein absolut totul pe cnduitarea presupune tergerea parial a unor informaii care nu au mai fost actualizate demult,totui nu exist om care s uite totul! De asemenea, se poate ntmpla ca unele informaii snu fie considerate importante de creierul nostru i, deci, s le uitm, dup cum, n unelecazuri, exist uitarea de moment, adic informaii pe care le -am tiut la un moment dat, leuitm tocmai cnd avem mai mare nevoie de ele i ni le reamintim totui mai trziu, cnd, defapt, nu ne mai sunt att de folositoare. n plus, procesul uitrii mai depinde i de ct de intensam trit o anumit experien, ct de ateni am fost la anumite lucruri i ce interes am avut

pentru ele.

Dup unele studii, pe parcursul a 24 de ore, uitm cam 80% dintre ceea am nvat sauobservat. Specialistii recomanda cateva metode de imbunatatire a memoriei:

ncercai s asociai nume cu obiecte i imagini

Repetai n gnd ceea ce tii c e bines reinei, repetiia e mama reinerii

Explorai-v amintirile i ncercai s refacei diverse scene petrecute n ultimul timp n viaavoastr

Cafeaua but fr excese e un psihostimulent foarte bun

Concentrai-v atenia pe ceea ce auzii sau facei, fiindc atenia e foarte important nmemorare

Nu ezitai s v notai lucrurile importante

Fii ordonai cu activitile zilnice i astfel se evit uitarea

Nu facei un lucru avnd gndul la un altul

Avei grij s dormii mcar opt ore pe noapte fiindc doar aa v putei concentra, deci veireine!

ncercai zilnic s luai o pauz i s facei linite n creier, ncercai s meditai.


7/10

7

Sunt nenumarate personalitati ale culturii, mari oameni n general, care printre altele auramas n istorie ca fiind posesorii unor memorii extraordinare, uimindu-si contemporanii curealizarile lor pe acest plan. Ne putem ntreba daca memoria aceasta deosebita a avut sau nuimportanta, daca ea a stat la baza realizarilor lor sau din contra, s-a dezvoltat tocmai caurmare a altor abilitati si n relatie cu acestea. Acesti oameni pot fi gasiti n toate domeniile,fara exceptie. Unii sunt mai cunoscuti dect altii datorita descoperirilor stiintifice realizate,sau locului si rolului lor n istorie.

Ar istotel (384-322 . HR)

Filosof grec, titan al gndirii, unul dintre cei care prin opera sa a influentat chiargndirea moderna occidentala. Autor a numeroase lucrari, printre care si una despre memoriesi legile sale de functionare (De memoria et Reminiscentia). Aristotel a considerat ca

principiu de functionare al memoriei asociatiile, vorbind de 3 tipuri: prin similaritate, contrastsi prin contiguitate. n acelasi timp a fost un mare mnemotehnist, crendu-si propriile salescheme si metode mnemotehnice n care si-a transpus cunostintele. Aceste lucrari, denumitehypomnematice (ceea ce nseamna note pentru ajutorul memoriei), sunt astazi ntotalitate pierdute, stiindu-se despre ele doar indirect, prin mici fragmente si citate din opereleautorilor contemporani lui. Aristotel a fost un mare om de stiinta, o imensa memorie, stiindaproape tot ce se putea sti la vremea lui, n fapt chiar avnd contributii importante n domenii

precum logica, fizica, chimie, psihologie, metafizica, biologie, botanica, istorie, teorieliterara, retorica, teorie politica si etica, arta.

Cicero, Marcus Tul li us (106-43 . Hr. )

Om de stat, avocat, mare orator. Una dintre cele mai influente figuri ale timpului sau celmai mare orator roman. Capacitatea sa de a impresiona audienta prin discursuri magnifice sedatora n parte si memoriei sale, antrenata exclusiv prin mnemotehnica. Cicero a fost n egalamasura un mare practicant al mnemotehnicii si un puternic promotor al ei. n tratatul sauasupra retoricii, Cicero a descris retorica n cinci parti: Inventiunea - colectarea materialuluidiscursului si analizarea topicii, Dispozitiunea - aranjarea potrivita a materialului si aargumentelor de-a lungul discursului, Elocutiunea - arta de a potrivi discursul la audienta si

ocazie, Pronuntia - arta de a rosti corect si cu efect. Nu n ultimul rnd Memoria - memorareadiscursului, depozitarea lui n vasta biblioteca a memoriei. Cicero a acordat o importantadeosebita memoriei, cu att mai mult cu ct discursurile sale erau lungi si complicate. n afarafaptului ca Cicero si-a dezvoltat prin antrenament o memorie impresionabila, datoritaconceptiei sale, Arta Memoriei avea sa fie inclusa apoi n toate tratatele de retorica, fiind

predata tinerilor oratori, ceea ce a impulsionat dezvoltarea acestei discipline n Antichitate.

Euler, Leonhard (1707-1783)Un mare matematician, fondator al matematicii pure, cu preocupari recunoscute n

domeniul geometriei si al analizei matematice, dovedind abilitati remarcabile de calcul, poatesi datorita preocuparilor sale n legatura cu calculul diferential. n 1766, n urma unei


8/10

8

cataracte, ramne definitiv orb, adica cu 17 ani nainte de moartea sa, totusi va ramneproductiv pna la sfrsitul vietii datorita memoriei sale neobisnuite si unei abilitati de calculmental pe masura .

Mozart, Wolf gang Amadeus (1756-1791)

Compozitor austriac, unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor, un titanal muzicii clasice, a uimit lumea ntreaga la o vrsta extrem de frageda. A nceput sa cnte la

pian la 3 ani,iar la 5 deja compunea. La 6 ani a concertat n fata Curtii Imperiale. Ontmplare care l-a facut nsa si mai celebru, a fost transcrierea exclusiv din memorie a pieseide cor Miserere, de Gregorio Allegri, aflata n proprietatea Vaticanului, piesa a carei partituraera secreta, astfel nct nu putea fi interpretata si auzita dect la Roma. Mergnd cu tatal saula concert, micul Mozart a audiat o singura data piesa respectiva. A fost suficient pentru caapoi sa o poata transcrie integral si fara eroare, numai din memorie! Numeroase alte doveziale unei exceptionale si extrem de timpurii memorii se ntlnesc de-a lungul ntregii sale vieti.

Gauss, Carl F riedrich1 (1777-1855)Unul dintre cei mai mari matematicieni ai tuturor timpurilor, a revolutionat matematica

timpului sau, depasind toate teoriile si metodele sec.18. nca de la o vrsta foarte frageda adovedit o apetenta deosebita pentru numere, fiind unul dintre promotorii algebrei. Se cunoastedespre el ca avea o memorie fenomenala a numerelor, retinnd cu usurinta orice fel deformule si stiind pe dinafara primele zecimale ale tuturor logaritmilor.

Poincare Henry (1854-1921)Cunoscut matematician, astronom si filozof contemporan francez, un foarte bun

promotor al matematicii pentru publicul larg. De mic a avut probleme cu ochii, fiind miop.Avea o extraordinara capacitate de a retine tot ceea ce citea, si chiar mai mult, n timpulstudentiei, ca un mijloc de compensare a problemelor sale de vedere, si dezvoltasecapacitatea de a vizualiza instantaneu tot ceea ce auzea pentru a rezolva problema distantei

pna la tabla la care nu vedea. ntreaga sa viata a fost de aceea capabil sa efectueze n mintecalcule complexe, foarte repede.

Leonardo da Vinci (1452-1519)

Pictor italian, sculptor, inginer, arhitect, om de stiinta, inventator geniu. Una dintre

putinele personalitati cu adevarat enciclopedice din istoria omenirii. Daca astazi Leonardo daVinci este cunoscut publicului larg mai mult prin tabloul sau Mona Lisa, trebuie spus ca el afost o personalitate multilaterala. A dovedit de-a lungul ntregii vieti o creativitate debordantasi o sete de a cunoaste fara margini. A dovedit un talent artistic de exceptie, dar n acelasitimp un talent la fel de mare pentru inginerie si stiinta (este inventatorul a numeroasedispozitive tehnice mult naintea timpului sau: el a realizat proiectul unui elicopter, prima

parasuta, dispozitive militare diverse). De pe urma sa au ramas mii de pagini manuscris careacopera domenii dintre cele mai diverse. Leonardo da Vinci a fost o enciclopedie vie la

propriu, sprijinindu-se n acest sens evident pe memoria sa fenomenala, dar si pe motivatia sanestavilita de a cunoaste.


9/10

9

Pauli ng, Linus (1904-1994)Chimist american de talie mondiala, cstigator al Premiului Nobel pentru Chimie (1954)

si pentru Pace (1962), avea o capacitate educata de a sesiza imediat miezul unei probleme,interconexiunile dintre parti. Posesorul unei memorii specializate de exceptie, de o facturaaparte, si anume memoria pentru fenomenele si reprezentarile chimice (aceste reprezentari potfi foarte complexe).

Marco Polo (1254-1324)Cunoscut explorator venetian, a strabatut Europa, Asia si China (unde a stat 17 ani).

Marco Polo este autorul unui excelent jurnal de calatorie, Calatoriile lui Marco Polo,ramnnd n istorie drept o personalitate controversata, dar cu siguranta pitoreasca. Posesorulunei memorii de asemenea ramase n istorie ca prodigioase, cu o memorie vizuala aproapefotografica, un foarte fin observator, cu un simt al detaliului proverbial. Capabil sa descrie dinmemorie chiar si la 10-15 ani distanta n timp, precis si n detaliu, scene din calatoriile sale,

aproape orice a ntlnit.

Seresevski

Un caz cu totul si cu totul aparte, unic cunoscut n istorie, este cazul mnemotehnistuluirus Veniamin Seresevski, celebru datorita faptului ca despre el s-a spus ca este omul care nu

poate sa uite.Seresevski. era reporter la un cotidian local, cnd a fost descoperita capacitatea sa

mnezica deosebita. Redactorul sef a constat ca Seresevski nu lua niciodata notite n cursul

sedintelor redactionale, motiv pentru care l-a mustrat acuzndu-l de lipsa de participare.Seresevski i-a raspuns simplu si natural ca nu are nevoie sa noteze nimic deoarece tine minte,uimindu-si imediat superiorul atunci cnd, fara nici o eroare, a nceput sa relateze integral dinmemorie cele spuse n sedinta, ntocmai ca si cum aceasta ar fi fost nregistrata. n urmaacestei demonstratii a fost trimis la un laborator psihologic, unde a ntlnit un mare psiholog,cel care avea sa fie si biograful sau dupa 30 de ani de studii si experimente: A. R. Luria.Luria a ncercat n primul rnd sa descopere limitele memoriei lui Seresevski. A constatat cusurprindere ca acesta a reusit imediat sa memoreze un sir de numere lung de 70 de cifre. Maitrziu a lungit acest sir pna cnd, dupa propria marturisire, am fost nevoit sa renunt:

memoria lui Seresevski nu avea nici o limita distincta!De-a lungul timpului, Seresevski si-a dezvoltat si antrenat memoria, devenindmnemotehnist profesionist, sprijinind tehnica pe o cvasiperfecta memorie vizuala. Acestaavea o neobisnuita capacitate de vizualizare, putnd reusi acest lucru indiferent de naturainformatiilor percepute: auditive, olfactive, tactile Seresevski putea la fel de bine sarecunoasca o voce dupa schema vizuala pe care i-o sugera, pe ct de bine recunoastem noivocea dupa auz! (vizualiza o voce sub forma unei explozii de culoare si desene complicate).Totodata era capabil sa-si reaminteasca cu precizie si fara eroare, liste ntregi de cuvinte sinumere prezentate de catre experimentator n urma cu 17 ani, n conditiile n care verificareaacestor amintiri s-a facut absolut fara avertizarea lui.


10/10

10

Din acest motiv Seresevski a trebuit sa se gndeasca la metode de a uita, desi dupapropriile marturisiri, solutiile ncercate nu au dat rezultatele scontate. Printre solutiilencercate se numara scrierea amintirilor (pentru a se elibera de ele), sau arderea lor (evident n

plan mintal).

Sunt cunoscute si cazurile calculatorilor umani, persoane cu capacitati de calcularitmetic ce depasesc ca viteza si cele mai performante calculatoare: acestia pot efectuacvasiinstantaneu nmultiri, mpartiri, extrageri de radacina patrata sau cubica, alte calculesofisticate.

Cum este sa dispui de o asemenea memorie? Ce nseamna sa ai o memorie deosebita?Care sunt cauzele care au dus la obtinerea unor asemenea performante?

Din punct de vedere teoretic au fost facute unele estimari ale capacitatii de stocare decare ar dispune creierul, estimari ce pleaca de la structura sa neuronala. Desi exista unele zonecare au o mai mare legatura din punct de vedere anatomic cu memoria (incluse circuitul luiPapez), totusi nu a fost descoperita o zona anume care sa poata fi considerata depozit alamintirilor noastre, astfel nct ipoteza difuziunii largi n ntreaga masa cerebrala este cea mai

probabila. Aceste estimari variaza de la minimum 1050la 106000unitati informationale (biti),si ntr-o extrema si n cealalta cifrele fiind astronomice.

Dincolo de dimensiunea spectaculoasa a acestor fenomene de memorie se ascund nfapt, nca multe mistere ale mintii umane, nesfrsita n resurse, mistere ce asteapta sa fiedescoperite . . .

reflecţii despre memorie Şi uitare

Documents