referat-munca strainilor in romania

5/17/2018 Referat-munca Strainilor in Romania - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/referat-munca-strainilor-in-romania 1/12

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA”SIBIUFACULTATEA DE DREPT ,, SIMION BĂRNUŢIU’’MASTER : DREPT EUROPEANDISCIPLINA: STATUTUL STRĂINILOR ÎN ROMÂNIA

DREPTUL LA MUNCĂ AL CETĂŢENILOR

STRĂINI ÎN ROMÂNIA

COORDONATOR:

LECT. UNIV. DR. ADRIAN CIRCA

MASTERAND:MARTON DIANA- MIHAELA

-2012-



CUPRINS

1. Noţiunea de ,,străin’’ în legislaţia românească …………………………… 3

2. Condiţiile de angajare ale cetăţenilor străini în România ……………….. 4

3. Deficienţe în privinţa legislaţiei aplicabile muncitorilor străini

în România …………………………………………………………………….. 6

4. Concluzii …………………………………………………………………….. 9

Bibliografie …………………………………………………………………… 11

2



1. Noţiunea de ,,străin’’ în legislaţia românească

Intrarea României în Uniunea Europeană a constituit un real interes pentru celelalte

ţări membre ale Uniunii Europene, dar şi pentru statele din afara Spaţiului EconomicEuropean. În acest context, începand cu 1 ianuarie 2007, tot mai multe societăţi

mutinaţionale au pătruns în România tinzând într-o dezvoltare cât mai accelerată şi implicând

în acest sens, cetăţeni străini, care să lucreze pe teritoriul Romaniei.

Prin străin în sensul dreptului internaţional privat înţelegem acea persoană care nu

are cetăţenia statului pe teritoriul pe care se află.1

Odata cu integrarea europeană, noţiunea de „străin” a cunoscut o altă dimensiune în

legislaţia românească, fiind susceptibilă de o altă abordare, astfel încât potrivit legislaţiei

noastre, Ordonanţa de urgenţă nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România2,

defineşte străinul ca fiind ,,persoana care nu are cetăţenia română sau cetăenia unui alt stat

membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European’’.

Astfel, prin noţiunea de străin se are astăzi în vedere persoana care nu are cetaţenia

română sau cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic

European.

În aceeaşi ordine de idei, Ordonanţa de urgenţă nr. 56/2007 privind încadrarea în

muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României3 defineşte străinul ca fiind persoana

care nu are cetatenia romana sau cetatenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al

Spaţiului Economic European.

Aşadar, cetăţenii comunitari, care nu mai sunt consideraţi străini, pot fi încadraţi

potrivit reglementarilor Uniunii Europene. Astfel, cetăţeanul oricarui stat membru al Uniunii

Europene, care lucrează în România, se bucură de regimul naţional aplicabil cetăţenilor

români. În acest sens reglementarea cea mai elocventă este dată de către Regulamentul (UE)

nr. 492/2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii care prevede călucratorii, cetăţeni ai altor state membre se bucură de acelaşi tratament ca şi lucrătorii

naţionali în ceea ce priveşte condiţiile de încadrare în muncă şi condiţiile de muncă şi în

1 O. Ungureanu, C. Jugastru, A.Circa, Manual de drept internaţional privat , Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p.154.2 Republicată în M.Of. nr. 201 din 8 martie 2004.3 Publicată în M. Of., nr. 424 din 26 iunie 2007.

3



special, în ceea ce priveşte remunerarea, concedierea, iar în cazul în care aceştia rămân fără

loc de muncă, ei beneficiază de reintegrare profesională şi reangajare.1

Străinii care au primit un drept de şedere în România pot circula liber pe teritoriul

ţării şi îşi pot stabili domiciliul unde doresc. Însă, spre deosebire de cetăţenii români, aceştia

nu au drepturi politice şi nu au dreptul de a se asocia unor entităţi politice din România. De

asemenea, aceştia sunt obligaţi să respecte scopul înscris pe documentul de şedere şi perioada

pentru care li s-a acordat dreptul de şedere.

2. Condiţiile de angajare ale cetăţenilor straini în România

Începând cu 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, s-a înfiinţat Oficiul

Român pentru Imigrări (ORI) .Această instituţie are multiple atribuţii în ceea ce priveşte

acordarea dreptului de şedere al străinilor pe teritoriul României, acordarea dreptului de

muncă al străinilor în România, precum şi atribuţii în gestionarea de programe privind

integrarea socială a acestora.

În privinţa „străinilor” care nu sunt cetăţeni ai unui alt stat membru al Uniunii

Europene ori al Spaţiului Economic European, în prezent, munca acestora în România se

prestează în temeiul unei autorizaţii de muncă, ca şi document oficial eliberat în condiţiile

legii, care dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă sau detaşat în România la un singur angajator.

Cetăţeanul străin trebuie să cunoscă faptul că pentru încadrarea sa în muncă, pe

teritoriul Romaniei este necesar ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din OUG 56/20072

privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, să aibă pregătirea

profesională, autorizarea şi experienţa în activitate conform cerinţelor angajatorului român,

să facă dovada că este apt din punct de vedere medical să desfăşoare activitatea respectivă

şi nu are antecedente penale care sa fie incompatibile cu activitatea pe care urmează să odefăşoare pe teritoriul României, se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre

a Guvernului.

1 www.muncastrainilorinromania.ro2 Publicată în M. Of. nr. 424 din 26 iunie 2007.

4

http://www.muncastrainilorinromania.ro/




Cetăţeanul străin aspirant la un loc de muncă în România trebuie să ştie că nu va

putea îndeplini condiţiile de eligibilitate dacă încadrarea sa în muncă vizează un post care ar

fi putut fi ocupat de către un cetăţean român, un cetăţean al altui stat membru al Uniunii

Europene, cetăţean al vreunui stat semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic

European, precum şi de rezidenţii permanenţi pe teritoriul României. 1

Cu toate acestea, o atare condiţie nu constituie o piedică la angajare pentru cetăţeanul

străin care îndeplineşte funcţia de administrator într-o societate comercială cu participare

străină şi este singura persoană numită în această funcţie, dacă desfăşoară activitate în

calitate de sportiv profesionist şi face dovada că a desfăşurat activitate similară în altă ţară,

dacă este vorba despre un solicitant al autorizaţiei pentru muncă nominală sau este solicitant

de autorizaţie ca şi lucrător transfrontalier, precum şi străinii posesori ai unui permis de

şedere în scop de studii.2 Deşi nu este o condiţie ce îl vizează direct pe cetăţeanul străin care doreşte să fie

angajat în România, acesta trebuie să ştie că angajatorul român la care va fi integrat, este

obligat să îşi dovedească „bonitatea” în faţa autorităţior de imigrare, respectiv să dovedească

că are achitate la zi obligaţiile către bugetul de stat şi că desfăşoară activitatea pentru care

hotărăşte să angajeze cetăţeanul străin.

Un detaliu important invocat la art.4 din aceeaşi Ordonanţă 56/2007 este faptul că,

obţinerea autorizaţiei de muncă este o procedură care se lanseaza în baza unei cereri aanagajatorului la care cetăţeanul străin urmează să fie integrat, însa având în vedere

documentaţia care să ateste îndeplinirea condiţiilor deja enumerate mai sus.

Deşi autorizaţia de muncă se eliberează pentru o perioada de un an, în mod

excepţional, potrivit dispoziţiilor art. 6 lit. c) şi f) din OUG 56/2007, autorizaţia de muncă va

fi eliberată doar pentru o perioada de 6 luni pentru lucratorii sezonieri.

În baza autorizaţiei de muncă obţinută de către angajator, cetăţeanul străin intrat

valabil în România, va depune personal sau asistat de către un avocat, la Oficiul Român

pentru Imigrări, cererea în vederea obţinerii permisului de şedere, care se eliberează pentru o

periodă de maxim un an, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu perioade similare.

Cererea pentru obţinerea permisului de şedere va fi însoţită de documentul valabil de

trecere a frontierei, dovada spaţiului de locuit în România, autorizaţia de muncă, actul

1 Art.3, alin.1 din OUG nr. 56/20072 Art.3 alin.2 din OUG 56/2007

5



medical de atestare a stării de sănătate, certificatul fiscal privind angajatorul şi taxele

aplicabile.

Problema recunoaşterii diplomelor obţinute în străinatate, în vederea practicării

pe teritoriul României a diferitelor profesii de către cetăţenii străini se numără printre

chestiunile cele mai importante în materia angajării străinilor. În ceea ce priveşte cetăţenii

europeni, în acest domeniu a fost adoptată Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea

diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România1.

În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România,

sunt recunoscute atât diplomele obţinute în România, cât şi diplomele obţinute într-un alt stat

care dau dreptul titularului să exercite aceeaşi profesie în statul membru de origine sau de

provenienţă.

3. Deficienţe în privinţa legislaţiei aplicabile muncitorilor străini în România

Muncitorii străini reprezintă o ţintă uşoară pentru unii funcţionarii sau angajatorii din

România, din cauza barierelor de limbă, a diferenţelor culturale şi a absenţei unui set de

informaţii legate de drepturile de care aceştia pot beneficia.

Astfel, mulţi muncitori străini spun că programul de muncă, salariile şi condiţiile

oferite în ţara noastră sunt mult diferite faţă de cele despre care au aflat înainte de a faceacest pas, şi că, dupa un an de muncă, nu reuşesc nici măcar sa îşi plătească datoriile făcute

pentru venirea în România.

De asemenea, muncitorii străini nu beneficiază de multe dintre drepturile politice şi

sociale pe care le au cetăţenii români, un exemplu în acest sens fiind imigranţii care nu sunt

reprezentaţi de sindicate, fiind adesea nevoiţi să îţi creeze propriile forme de organizare cu

ajutorul cărora să încerce să îşi apere drepturile în faţa angajatorilor.

Controalele efectuate de Inspectoratele de muncă au scos la iveală multe nereguli în

ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi detaşarea lucrătorilor străini. De foarte multe ori

lucrătorii nu vorbesc deloc limba română, deşi un permis de muncă este eliberat doar pe baza

dovezii că respectivul lucrător are cunoştinţe minime de limba română. Într-o asemenea

1 Publicata în M. Of. nr. 500 din 3 iunie 2004.

6



situaţie, lucrătorul străin poate întâmpina dificultăţi de adaptare datorate barierelor lingvistice

şi lipsei de informaţii.

Adesea lucrătorii străini sunt angajaţi prin intermediul firmelor de recrutare, dar nu

există prevederi legale care să le permită inspectoratelor de muncă să verifice aceste firme.

Sub-contractorii nu întocmesc toate documentele legale cerute pentru lucrătorii detaşaţi, iar

unii angajatori nu plătesc salariile la datele stabilite. De obicei salariile sunt plătite în lei, nu

în valută aşa cum li s-a promis lucrătorilor de către intermediarul străin care a făcut

recrutarea.

Lucrătorii străini s-au plâns de salarii neplătite la timp, ore suplimentare excesive,

cazare substandarde, lipsa mijloacelor de transport la locul de muncă şi lipsa protecţiei

sociale.

Deşi legea garantează posesorului unui permis de şedere permanentă dreptul de a beneficia de aceleaşi drepturi de care beneficiază cetăţenii români, inclusiv libertatea de

asociere, există multe deficienţe în legislaţie atunci când este vorba despre lucrătorii din ţări

care nu sunt membre ale Uniunii Europene cum ar fi:

● Lipsa unor prevederi clare privind regimul juridic de muncă aplicabil lucrătorilor

extracomunitari.

Lucrătorii detaşaţi sunt adesea ţinta abuzurilor angajatorilor care pretind că, având în

vedere faptul că respectivul contract de muncă a fost încheiat într-o ţară terţă, nu cad subincidenţa prevederilor Codului Muncii şi altor legi aferente.

● Negarea dreptului de a se înregistra la ofciile Agenţiilor pentru ocuparea forţei de

muncă, ceea ce se traduce prin faptul că lucrătorii din ţări terţe nu pot beneficia de

ajutor de şomaj.

Un lucrător extracomunitar, al cărui contract de muncă este desfăcut din motive

neimputabile lui, are dreptul, teoretic, la ajutor de şomaj. Totuşi, odată cu încetarea raportului

de muncă, permisul de muncă este anulat, iar dreptul de şedere în România revocat.

Lucrătorul trebuie să părăseacă ţara şi nu poate solicita ajutorul de şomaj deşi a cotizat la

acest fond.

● Reglementarea insuficentă a condiţiilor de angajare a lucrătorilor detaşaţi, care duce

la lipsa unei protecţii reale.

7



Lucrătorii care sunt interesaţi de un contract de muncă în România trebuie să solicite,

în avans, un permis de muncă, iar acest proces poate dura până la 45 de zile. Totuşi, lucrătorii

detaşaţi pot intra în România pe baza unei vize pentru alte scopuri şi pot obţine permisul

după intrarea în ţară, iar procesul este mult mai rapid. Este mai uşor pentru că angajatorilor

români nu li se solicită acte privind situaţia lor financiară şi nu trebuie să facă dovada

imposibilității recrutării de pe piaţa locală a forţei de muncă. Contractul de muncă din ţara

de origine trebuie depus, dar acesta nu trebuie modificat pentru a fi în conformitate cu

reglementările naţionale (cum ar fi cea referitoare la salariul minim), iar detaşarea îl scuteşte

pe angajatorul român de contribuţia la fondul asigurărilor sociale. De aceea angajatul este

mai puţin protejat şi e mai ieftin pentru angajator.

● Vidul legislativ privind monitorizarea respectării drepturilor cetăţenilor din ţări

terţe.

Inspectoratul teritorial de muncă şi nu ORI este acela care are responsabiltatea

verificării condiţiilor de muncă ale lucrătorilor străini. Totuşi, în cazul lucrătorilor detaşaţi,

legea nu prevede în mod expres faptul că un contract de muncă încheiat în ţara terţă, precum

şi contractul de detaşare, trebuie înregistrate la inspectoratul teritorial de muncă. Aşadar,

acest lucru nu se face, iar lucrătorii din ţările terţe nu beneficiază de verificarea respectării

drepturilor lor.

●

Lipsa de regelementare a activităţii agenţiilor de recrutare private.Lipsa unui cadru legislativ adecvat care să reglementeze activitatea agenţiilor de

recrutare care mediază angajarea lucrătorilor străini favorizează încălcarea drepturilor

lucrătorilor extracomunitari. Adesea se fac modificări ale înţelegerii verbale iniţiale, în

special în ceea ce priveşte remuneraţia şi norma de lucru1.

● Lipsa unui sistem coerent de sancţiuni împotriva angajatorilor care fac uz de practici

abuzive.

OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul

României nu prevede niciun fel de sancţiuni împotriva actelor abuzive comise împotriva

1 În România nu există o lege specială care să reglementeze activitatea firmelor de recrutare. Activitateaacestor firmelor de recrutare nu este reglementată, deci ele nu pot fi sancţionate pentru aspecte ce ţin deactivitatea specifică, ci doar pentru celelalte aspecte legale, ca orice altă firma.

8



lucrătorilor migranţi, cum ar fi reţinerea de către angajator a permisului de muncă în

original.2

Legislaţia românească în domeniul securităţii sociale a fost armonizată cu prevederile

UE, iar principiile fundamentale privind coordonarea sistemelor de securitate socială sunt

respectate de legislaţia naţională. Cetăţenii ţărilor terţe care sunt rezidenţi legali într-un stat

membru beneficiază de aceste prevederi. Cu toate acestea, armonizarea nu este completă.

Cetăţenii ţărilor terţe care sunt detaşaţi de angajatori străini nu se bucură de aceeaşi protecţie

şi se comit abuzuri. Lucrătorii se simt neinformaţi, neprotejaţi şi la bunul plac al

angajatorului. Inspecţia muncii este deficitară, iar în cadrul sistemului actual inspectorii nu

pot monitoriza complet condiţiile în care sunt angajaţi cetăţenii ţărilor terţe.

4. Concluzii

Prezenţa străinilor care locuiesc în România are o influenţă pozitivă asupra

dezvoltării ţării noastre deoarece, în primul rând resortisanţii ţărilor terţe care vin în România

sunt oameni care au un aport pozitiv, sunt oameni pregătiţi de multe ori, cu studii, nu sunt

migranţii neapărat economici cum sunt în celelalte ţări, care creează probleme.

De asemenea, un număr mai mare de străini, pe lângă beneficiile economice pe care

le pot aduce, creează şi o deschidere din punct de vedere cultural a românilor. O experienţăcare întotdeauna îţi deschide noi orizonturi, a înţelege şi modul de gândire şi tradiţiile a câtor

mai mulţi oameni din cât mai multe culturi, ceea ce reprezintă o experienţă extraordinară.

Cetăţenii din state terţe care muncesc pe teritoriul României contribuie la

echilibrarea pieţei muncii şi răspund deficitelor apărute în anume sectoare ale economiei în

urma imigrării românilor către alte ţări UE.

Conform declaraţiilor unor angajatori, Comparativ cu cetăţenii români, străinii care

locuiesc şi muncesc în România sunt mai eficienţi la locul de muncă, mai dedicaţi, mai

responsabili şi dispuşi la eforturi mai mari.

Majoritatea celor care vin în România sunt oameni care, din diferite motive, au fost

nevoiţi să îşi părăsească ţara. Motivele pot fi economice, politice, sociale şi aşa mai departe.

Marea majoritate a celor care au venit în România, sunt oameni care au fost forţaţi să trăiască

2 www.legislatiamuncii.ro – munca străinilor în România

9

http://www.legislatiamuncii.ro/




pentru o perioadă sau pentru totdeauna în România. Sunt oameni care şi-au pus speranţă în

ţara asta, care îi va primi cum se cuvine.

Astfel, pentru îmbunătăţirea legislaţiei se impune ca regulile cu privire la inspecţia

muncii să fie schimbate, astfel încât inspectorii de muncă să poată monitoriza condiţiile în

care cetăţenii ţărilor terţe sunt recrutaţi şi încadraţi în muncă. Sistemul român de inspecţie a

muncii trebuie consolidat.

Trebuie introduse standarde minime, precum şi un sistem de sancţiuni împotriva

angajatorilor şi recrutorilor care comit abuzuri. Cetăţenii detaşaţi din ţări terţe trebuie să

beneficieze de aceleaşi drepturi şi condiţii, garantate de lege, ca şi lucrătorii comunitari,

detaşaţi în cadrul prestării de servicii transnaţionale, cărora li se garantează condiţiile de

muncă prevăzute de legislaţia românească şi/sau contractul de muncă colectiv sectorial sau

naţional.Statul român trebuie să impună condiţii de acreditare a firmelor de recrutare

străine, pentru a se asigura transparenţa şi pentru a se crea un cadru adecvat de respectare şi

protejare a drepturilor lucrătorilor străini pe teritoriul României.

De asemenea, firmele de recrutare trebuie să asigure buna informare a lucrătorilor

în ceea ce priveşte drepturile pe care le au şi ce pot face în cazul în care aceste drepturi le

sunt încălcate. Lucrătorilor trebuie să li se ofere în contract de muncă încheiat într-o limbă

accesibilă lor .1

Bibliografie:

1 I.Alexe, B.Păunescu, Studiu asupra feonomenului imigraţiei în România, Bucureşti, 2010.

10



1. Tratate, cursuri, monografii

a). O. Ungureanu, C. Jugastru, A.Circa, Manual de drept internaţional privat , Ed. Hamangiu,

Bucureşti, 2008.

2. Legislaţie

a). Ordonanţa de urgenţă nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

b). Ordonanţa de urgenţă nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe

teritoriul României

c). Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru

profesiile reglementate din România

3. Studii

a). I.Alexe, B.Păunescu, Studiu asupra feonomenului imigraţiei în România, Bucureşti, 2010

4. Resurse internet

a). www.muncastrainilorinromania.ro

b). www.legislatiamuncii.ro

11







12

referat-munca strainilor in romania

Documents