recuperare leziune de menisc
DESCRIPTION
Recuperare leziune de meniscTRANSCRIPT
F.E.G. “EDUCATION” – FILIALA SUCEAVA
ȘCOALĂ POSTLICEALĂ
SPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL
BALNEOFIZIOKINETOTERAPEUT”
PROIECT DE ABSOLVIRE
Îndrumător: Prof. Beniamin-Laurentiu Cojoc
Candidat:Adrian Leu
2016
F.E.G. “EDUCATION” – FILIALA SUCEAVA
ȘCOALĂ POSTLICEALĂ
TITLUL PROIECTULUI
Recuperare medicală în leziune de menisc
2016
Capitolul I
Introducere
1.1 . Motivarea alegerii temeiPentru început putem accentua faptul că această temă este puternic angrenată în
domeniul kinetoterapiei al cărei scop este reprezentat de realizarea tratamentului prin mişcare.
Majoritatea este obişnuită, atunci când aude sau se gândeşte la kinetoterapie, să creadă că
această noţiune are conotaţii asemănătoare terapiilor complementare de genul: aromoterapie,
cromoterapie, meloterapie, reflexoterapie, chiar şi bioenergie, etc. Dorim să precizăm însă
faptul că ea aparţine domeniului medicinii tradiţionale iar efectele ei pot fi suplinite cu succes
de terapiile complementare în măsura în care noi le înţelegem şi le acceptăm ca pe o
completare la tratamentele clasice.
Azi în secolul nostru, kinetoterapia este nelipsită în cadrul unui spital, şi asta datorită
efectelor şi rezultatelor obţinute prin practicarea ei. De aceea am ales să studiem partea
kinetoterapiei care se ocupă de recuperarea genunchiului meniscectomizat, acesta având un
rol deosebit de important în a oferi pacientului libertatea de mişcare.
Kinetoterapeut în ziua de azi nu este în nici un caz sinonim cu un medic şi cu atât mai
puţin cu un maseor. Kinetoterapeutul se deosebeşte de un medic prin aceea că cel dintâi nu
poate pune un diagnostic aşa cum nici medicul nu poate alcătui un program de kinetoterapie
pentru pacient (îl poate indica şi recomanda ca tratament însă conţinutul lui va fi realizat de
către kinetoterapeut pe baza unei anamneze ulterioare). Kinetoterapeutul trebuie să fíe o
persoană complexă, din toate punctele de vedere, de asemenea el trebuie să tindă şi către
statutul de pedagog în relaţia cu pacienţii, dar şi în conduita sa. în domeniul pe care am ales să
îl studiem în lucrarea de faţă, aceasta ar presupune prezentarea terapiilor posibile pentru
genunchiul meniscectomizat într-o manieră care să conducă pacientul către o foarte bună
înţelegere a utilităţii programului şi efectelor benefice ale acestuia; de asemenea, aceasta
presupune totodată şi îndepărtarea angoasei pacientului în legătură cu aceste tipuri de terapie.
Tema a fost aleasă pentru a demonstra o dată în plus rolul benefic al kinetoterapiei în
recuperarea genunchiului meniscectomizat, în condiţiile unei bune colaborări între echipa de
medici, kinetoterapeuţi, asistenţi medicali, psihoterapeuţi, incluzându-1 pe bolnavul însuşi.
Întrucât unul din vastele capitole ale traumatologiei este reprezentat de leziunile
traumatice ale genunchiului, printre primele locuri situându-se leziunile de menisc, al căror
număr este în prezent în creştere efectivă mai ales în rândul sportivilor, kinetoterapia îşi
propune obţinerea unei mai bune funcţionalităţi a genunchiului şi implicit al întregului
membru inferior prin utilizarea atât a mijloacelor profilactice dar şi curative.
Genunchiul deserveşte mişcarea, acea mişcare care, după cum se ştie, este forma
primordială de manifestare a vieţii, iar poziţionarea sa, în partea inferioară a corpului
omenesc, creează acea indestructibilă interdependenţă cu mediul înconjurător, în ortostatism
şi mers cât şi în defectele variate posturale impuse de profesie.
Genunchiul, ca articulaţie principală este conştientizat permanent de-a lungul vieţii, iar
recuperarea postoperatorie în cazul genunchiului meniscectomizat, cu rezultatele ei
miraculoase, a condus la realizarea acestei lucrări prin care ne propunem dezbaterea unor
chestiuni referitoare la anatomia, biomecanica şi patologia acestei articulaţii complexe.
De asemenea, ne dorim ca lucrarea de faţă să vină în ajutorul celor implicaţi în terapia
post-operatorie având în vedere faptul că un număr mare de bolnavi ar putea beneficia de o
mare autonomie de mişcare, dacă s-ar aplica la timp anumite măsuri simple de kinetoterapie şi
de aceea vom insista pe parcursul lucrării asupra faptului că un program de recuperare trebuie
început din primele zile postoperatorii.
Dorim să evidenţiem faptul că în terapia de recuperare a meniscului vârsta pacientului
joacă şi ea un rol foarte important, în cazul pacienţilor tineri, recuperarea fiind mai uşoară şi
mai rapidă decât în cazul celor mai în vârstă.
Nu în ultimul rând, ne propunem să luăm în discuţie recuperarea postoperatorie în
funcţie de tipul de menise afectat (cel lateral sau cel medial), cunoscut fiind faptul că
meniscul medial este mult mai frecvent lezat decât cel lateral, datorită, printre altele şi
ataşamentului său periferic mai rigid, faţă de cel mult mai lax al meniscului lateral.
Recuperarea funcţională a genunchiului meniscectomizat se subordonează principiului
fundamental al recuperării ideale a membrului pelvin care va trebui să aibă segmente
indolore, mobile dar stabile.
1.2. Istoric
1.2. GeneralităţiMeniscul (Fig.1) este definit ca fiind un mic cartilaj situat între femur şi tibie.
Genunchiul este alcătuit din două meniscuri: unul intern şi unul extern. Acestea nu se interpun
complet între tibie şi femur, lăsând astfel un contact între cartilajul celor două suprafeţe
articulare. Rolul său este de a amortiza şocurile şi de stabilizare a genunchiului. O leziune
izolată a meniscului nu are totuşi repercusiuni importante asupra stabilităţii genunchiului dacă
celelalte ligamente sunt intacte.
Fig.1. Structura meniscului
Genunchiul este cea mai mare articulație importantă a corpului. Prin poziția sa, prin
rolul său în biomecanica statică și dinamică a membrului inferior, ca și prin slaba sa acoperire
cu țesuturi moi, el este deosebit de predispus și vulnerabil atât la traumatismele directe, cât și
la cele indirecte. Genunchiul suferă și în cazul unor imobilizări impuse de tratamentul
anumitor afecțiuni sau traumatisme.
Particularitatea recuperării constă în strânsă interdependența dintre funcția articulară și
valoarea anatomo-funcțională a musculaturii sale.
La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme şi lezări a tuturor tipurilor de
structuri articulare:
1. Leziuni ale părţilor moi:
Tegumente şi ţesut celular subcutanat (contuzii, plăgi, arsuri);
Tendoane şi muşchi (întinderi, rupturi, secţionări, dezinserţii);
Vase şi nervi (rupturi, secţionări)
2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale :
Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;
Rotulei.
3. Leziuni articulare
Plăgi articulare;
Rupturi ligamentare;
Entorse;
Luxații;
Leziuni meniscale.
Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistentă care a
creat o degenerescență, cu sau fără depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptură
longitudinală completă (care este o caracteristică mai ales meniscului extern) sau ca ruptura
oblică sau combinată cu dezinserție.
Genunchiul, prin poziția sa de articulație intermediară a membrului inferior are un dublu rol:
- asigurarea statică în momentul de sprijin;
- asigurarea elevației piciorului în momentul balansului pentru orientarea piciorului
în funcție de denivelările de teren.
- genunchiul joacă un rol important în foarte multe momente și activități uzuale și
profesionale.
1.2 Etiopatogenie
Factorii vulneranți care pot acționa asupra genunchiului sunt:
a) Factori mecanici;
b) Factori fizici;
c) Factori biologici;
d) Factori chimici.
Anatomia patologică
Traumatismele fibrocartilajelor articulare sunt reprezentate doar de leziunile meniscale ale
articulației genunchiului. Aceste leziuni pot fi singulare sau se pot asocia cu oricare alt tip de
leziune (entorse, luxați, fracturi).
Leziunile meniscului compromit vascularizația acestuia, ceea ce explică de ce tratamentul
conservator are puține șanse de reușită, indicația terapeutică rămânând cea chirurgicală.
Leziunile de menisc sunt formațiuni fibrocartilaginoase, vascularizate doar periferic în
zona fibroasă. Meniscurile au rol de a creea o congruență perfectă între condilii femurali și
platoul tibial, de a creea o mai bună repartiție a presiunilor intraarticulare, de a permite o mai
bună alunecare a capetelor osoase articulare.
Tipuri de leziuni de menisc:
1. Longitudinală: are traiect vertical și este paralelă cu marginea periferică a meniscului.
2. Orizontală: este un plan de clivaj în mijlocul meniscului. Este frecventă în 1/3 posterioară a
meniscului intern și în 1/3 medie a celui lateral.
3. Oblică: cuprinde toată grosimea meniscului de la centru la periferie.
4. Radială: pornește de la centru spre periferie și are traiect perpendicular pe circumferință.
5. Flap tear (în limbă de clopot): ruptura radială cu clivaj
6. Complexă
7. Degenerativă
Meniscurile sunt bine ancorate (în special cel intern) la structurile din jur: la femur , la tibie, la
rotulă, ligamente încrucișate, capsule, ligamentul lateral și intern. Meniscul intern este cel mai
expus traumatizării (80% din leziunile meniscale), datorită fixității lui la structurile din jur
(mai ales la ligamentul lateral intern) ca și presiunilor mai mari ce se exercită asupra lui prin
condilul femural intern, prin care trece proiecția centrului de greutate a corpului.
Există trei mecanisme care ar produce rupturile meniscului:
flexie urmată de o extensie puternică asociată cu o rotație a genunchiului în timp ce tibia
este fixată, prin blocare la sol a piciorului. La sportivi blocarea piciorului la sol prin
crampoanele ghetelor este o cauză frecventă (56 % din rupturile de menisc sunt întâlnite la
fotbaliști).
asocierea concomitentă a unei flexii cu rotație externă și vag forțat, ceea ce deschide
interlinia internă articulară și va încarcera meniscul, care va fi strivit la extensia următoare.
în cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului, soldate cu fracturi de platou sau cu
rupturi de ligamente, încrucișate sau laterale.
Clasificarea leziunilor de menisc
Clasificarea acestor leziuni este esential clinica, in functie de caracterul traumatic sau nu al
leziunii. Se disting astfel:
Leziuni de menisc traumatice care pot surveni pe un genunchi stabil sau pe un
genunchi instabil.
Leziuni de menisc netraumatice , fie ca este vorba despre leziuni meniscale
degenerative sau artrozice
Leziuni de menisc traumatice
1. Leziuni de menisc pe genunchi stabil
Traumatismul responsabil de o leziune de menisc este variabil, de obicei indirect. Mecanismul
cel mai caracteristic este ridicarea din pozitia de hipeflexie. O astfel de miscare, urmata brusc
de un blocaj al genunchiului cu pierderea extensiei, permite evocarea cu inalta probabilitate a
rupturii de menisc. De asemeni ruptura de menisc se poate datora unui mecanism de torsiune,
in mod particular in timpul activitatilor sportive. Aceste accidente trebuie sa evoce cautarea
sistematica a unei leziuni ale ligamentului incrucisat anterior. Leziunile traumatice ale
meniscului se clasifica, in functie de morfologia lor, in mai multe tipuri: “toarta de cos”,
langheta, ruptura longitudinala sau transversala, si leziuni complexe.
2. Leziunile meniscale traumatice cu un genunchi instabil
Este vorba frecvent despre o leziune asociata a ligamentului incrucisat anterior, foarte rar o
ruptura a ligamentului incrucisat posterior sau a ligamentelor colaterale. Pentru a diagnostica
leziunea asociata a LIA concomitenta cu leziunea de menisc trebuie ca :
Chirurgul sa se gandeasca la asocierea acestor leziuni datorita frecventei
Chirurgul sa caute, prin notiuni de anamneza a traumatismului, circumstantele care
evoca ruptura ligamentului - notiunea de torsiune a piciorului cu piciorul blocat la sol, a cauta
cracmente, senzatie de instabilitate perceputa imediat dupa traumatism
Examenul clinic sa caute semnul tipic de sertar anterior al tibiei (semnul Lachmann)
Sa se caute leziunea prin mijloace imagistice: radiografii in stress, examen RMN
Leziunile meniscale netraumatice
Aceasta absenta a traumatismului, paradoxala aparent pentru leziunile meniscale, risca sa
neglijeze leziunile de menisc. Dar aceste leziuni sunt foarte frecvente. Trebuie ca medicul sa
se gandeasca sistematic la aceste leziuni mai ales la pacientii de varsta adulta cu dureri la
nivelul interliniului articular intern cu debut progresiv. Evolutia este progresiva, ciclica, cu
episoade dureroase mai lungi sau mai scurte spontan remisive care apoi se repeta cu o
intensitate crescuta. Acest diagnostic este de altfel dificil si necesita recurgerea la examene
paraclinice (artrografia, RMN). Aceste leziuni de menisc se pot asocia si cu leziuni
degenerative, artrozice, cartilaginoase la nivelul femurului si tibiei. Este important de
mentionat aceste leziuni cartilaginoase deoarece ele pot fi responsabile de dureri reziduale si
pot eventual agrava simptomele dupa excizia de menisc. Excizia meniscului nu are de altfel
nici un efect preventiv asupra evolutiei artrozei.
Caz particular la nivelul meniscului extern
Meniscul extern poate fi sediul unui chist, sau poate avea o anomalie congenitala de formare,
numita menisc discoid. Chistul meniscului extern reprezinta formarea unui mic chist la
periferia meniscului, el insusi fisurat , cu continut gelatinos. Termenul de “chist” nu trebuie sa
ingrijoreze caci aceasta formatiune este in totalitate benigna, in nici un caz canceroasa. Poate
fi la originea durerilor externe ale genunchiului si aparitia unei mici tumefactii. Meniscul
extern discoid. Este vorba de o forma anormala a meniscului, discoida in loc de forma de
“croissant” de origine congenitala. Acesta acopera in totalitate platoul tibial extern. Un
menisc discoid intact nu antreneaza in mod obisnuit nici un simptom. Dar acest menisc este
fragil si se poate rupe, mai ales la copil.
Diagnosticul leziunilor de menisc se bazeaza pe argumente clinice (simptome, examenul
genunchiului), si pe examenele complementare (radiografii si RMN). Cat despre artroscopie,
este esentiala pentru tratamentul leziunilor de menisc, si nu pentru diagnosticul acestora.
Printre simptome, desi nu este caracteristic, este blocajul genunchiului. Este vorba despre
imposibilitatea de a efectua extensia brusca a genunchiului, in timp ce flexia ramane libera.
Un blocaj poate surveni ca urmare a unui accident, cu torsiunea genunchiului. Acest simptom
se poate produce de asemenea la ridicarea brusca din pozitia “pe vine”. Durerile sunt
semnificative si mersul este dificil datorita pozitiei de flexie a genunchiului. Acest blocaj este
datorat deplasarii in interiorul genunchiului a unui fragment de menisc, rupt pe aproape toata
lungimea sa. In mod obisnuit pacientul gaseste singur manevrele pentru a “debloca”
genunchiul. Este destul de rar ca blocajul meniscal sa fie ireductibil si sa fie nevoie de
o artroscopie de urgenta pentru a exciza fragmentulde menisc in cauza. Cel mai adesea nu se
produce nici un blocaj, si leziunea de menisc se manifesta prin dureri variabile in intensitate si
evolutie.
Examenul genunchiului efectuat de catre un medic specialist poate evidentia un numar
variabil de semne clinice, in mod particular dureri la palparea interliniului meniscal. In acest
stadiu, diagnosticul de leziune de menisc poate fi suficient de probabil dupa efectuarea
radiografiilor de genunchi, ceea ce este suficeint pentru a efectua un tratament artroscopic al
leziunii de menisc.
Desi necesare, radiografiile nu pot afirma diagnosticul de leziune de menisc deoarece
meniscul nu se vede pe examenul RX. Insa decat sa se efectueze oartroscopie in scop
diagnostic este de preferat sa se efectueze un alt examen complementar:
Tratamentul leziunilor meniscale
Exista mai multe posibilitati de tratament al leziunilor de menisc:
Observarea (nici un tratament). Este posibil sa nu faceti nici un tratament daca un
menisc este rupt si nu produce o simptomatologie jenanta, mai ales daca se acompaniaza de o
ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA) unde prioritatea o constituie ruptura
ligamentului incrucisat anterior (LIA).
Sutura meniscului - daca este realizabila tehnic - ceea ce este foarte rar in cadrul
leziunilor de menisc cu un genunchi stabil. In principiu, leziunea de menisc trebuie sa aiba un
anumit traiect si o anumita localizare pentru a se putea efectua sutura meniscului.
Meniscectomia - reprezinta de fapt excizia (ablatia) meniscului. Aceasta interventie se
deruleaza prin tehnica de artroscopie, si consta in excizia (ablatia) portiunii rupte din menisc.
Rezultatele meniscectomiei
Rezultatele acestei mici interventii depind mult de existenta sau nu a leziunilor asociate.
Rezultatele unei leziuni izolate de menisc, fara leziuni ligamentare, cartilaginoase sunt
excelente in majoritatea cazurilor. Durerile dispar ca si eventualele blocaje cu reluarea tuturor
activitatilor sportive posibila. Aceasta va face sa ajungeti la concluzia ca meniscul nu serveste
la nimic? De fapt acesta are un rol de amortizare si de stabilizare a genunchiului. Leziunea
meniscului creste riscul la distanta in timp de suferinta a cartilajului si de aparitie secundara a
artrozei, iar meniscectomia creste acest risc. Momentul aparitiei acestei eventuale artroze este
variabil, de obicei foarte lung, dar pare mai mare la meniscectomia externa decat la cea
interna.
Daca exista o leziune asociata a ligamentului incrucisat anterior (LIA), meniscectomia fara
repararea leziunii ligamentului incrucisat anterior duce la agravarea instabilitatii si cresterea
riscului de artroza.
In caz de artroza asociata excizia (ablatia) meniscului da rezultate variabile caci este dificil sa
se separe cauzele durerii generate de meniscectomie si cele datorate artrozei. Meniscectomia
poate sa imbunatateasca simptomatologia, fara sa influenteze evolutia artrozei.
Indicatii:
Trebuie operat un menisc rupt?
Nu exista motive medicale care sa avizeze excizia (ablatia) sistematica a tuturor leziunilor de
menisc. Indicatia unei eventuale interventii depinde doar de importanta durerilor, de jena
functionala, de repetitia blocajelor eventuale, si de dorinta pacientului de a se insanatosi.
Rolul medicului si al chirurgului nu este de a lua o decizie, ci de a face un diagnostic precis si
de a prezenta toate informatiile pacientului pentru ca acesta sa ia cea mai buna decizie de
tratament.
Acest principiu este cu atat mai valabil cu cat aceasta interventia chirurgicala nu este o
urgenta. Abstinenta terapeutica fata de o leziune de menisc nu agraveaza starea genunchiului
si nu complica o eventuala operatie efectuata ulterior datorita agravarii simptomatologiei.
Singura consecinta a acestei temporizari este persistenta sau agravarea durerilor sau
survenirea unui blocaj care, daca persista, conduce la o interventie artroscopica rapida.
Pacientul nu trebuie operat daca jena functionala este minima si poate efectua fara greutate
activitatile fizice curente. Astfel tratamentul medical (antialgicele, antiinflamatoarele), pot fi
eficace asupra simptomelor si sa evite sau sa temporizeze interventia chirurgicala. Insa daca
pacientul doreste sa faca in continuare activitati sportive, este indicat sa beneficieze de o
meniscectomie artroscopica.
1. Meniscectomia artroscopica
Daca un menisc care prezinta o leziune determina o simptomatologie jenanta (durere, blocaje
de genunchi), este preferabil sa se practice interventia chirurgicala. Principiul acestei
interventii este de a practica ablatia doar a portiunii lezate a meniscului, conservand partea
intacta, pentru a conserva la maxim rolul de amortizor al meniscului (meniscectomie
“economica”).
Oricare ar fi denumirea unei leziuni de menisc: fisura, clivaj, lengheta, etc, leziunea produce o
jena extrem de variabila, de la absenta durerilor pana la dureri, blocarea genunchiului, si
tumefactia genunchiului.
Principiile operatiei
Operatia consista in a rezeca partea lezata a meniscului, conservand partea intacta, cu incizii
si leziuni minime ale genunchiului. Cu ocazia artroscopiei se practica si o inspectie
artroscopica (o verificare a structurilor intraarticulare) a intregii articulatii.
Tehnica de meniscectomie artroscopica
Artroscopul, care este un mic tub optic, la care se ataseaza o camera, se introduce printr-un
mic orificiu, si permite vizualizarea meniscului lezat. Prin al doilea orificiu, sunt introduse
mici instrumente: crosetul palpator, pensele de menisc, care permit rezecarea progresiva a
mici portiuni din menisc, foarfeca, etc. portiunea lezata este rezecata dintr-o singura bucata
sau fragmentata putin cate putin.
Complicatiile si perioada postoperatorie precoce
Complicatiile acestei operatii sunt rare si sunt desccrise la capitolul de artroscopie. Anumite
complicatii sunt direct legate de meniscectomie.
Survenirea unei artroze – este consecinta leziunii de menisc. Excizia (ablatia) unei
portiuni de menisc creste riscul de artroza. Aparitia artrozei nu este obligatorie, si atunci cand
survine, aceasta se intampla la ani distanta de interventia chirurgicala. In schimb, survenirea
precoce a artrozei dupa meniscectomie este exceptionala si se intalneste mai ales dupa
meniscectomia externa.
Survenirea unei necroze osoase la nivelul condilului femural-complicatie
exceptionala.
Persistenta sau aparitia durerilor: ea poate fi consecinta unei leziuni de menisc
restante, ca si a producerii unei noi leziuni de menisc.
Perioada spitalizarii variaza de la una la doua zile. Reluarea mersului cu sau fara carje este
posibila precoce. Kinetoterapia nu este intotdeauna necesara. Reluarea activitatilor sportive
are loc de obicei dupa 4-8 saptamani, dar acest interval poate varia de la un chirurg la altul.
Genunchiul este cea mai mare articulatie a corpului. Prin pozitia sa, prin rolul sau in
biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi
moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cit si la cele
indirecte. Genunchiul se poate resimti si in cazul unor imobilizari impuse de tratamentul
anumitor afectiuni sau traumatisme.
Leziunile de menisc sunt printre cele mai frecvente leziuni la genunchi. Sportivii, in special
cei care practica un sport de contact, sunt predispusi la a face rupturi de menisc. Cu toate
acestea, oricine, la orice varsta poate suferi o leziune de menisc.
Anatomie
Articulatiile in general, sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc
intre ele. Genunchiul, cea mai mare articulatie a corpului omenesc, este alcatuit din:
suprafete articulare, acoperite de cartilaj: capatul distal al femurului (epifiza); capatul
proximal al tibiei si suprafata posterioara a rotulei.
mijloace de unire: capsula si ligamentele (colaterale medial si lateral, incrucisate
anterior si posterior, patelar, etc)
meniscurile intern si extern, se situeaza intre suprafetele articulare fiind doua
formatiuni fibrocartilaginoase. Rolul lor este de a amortiza socurile si de stabilizare a
genunchiului.
Leziunile meniscale (rupturile de menisc) – pot fi posttraumatice sau degenerative.
Cele doua meniscuri (meniscul intern si meniscul extern) pot fi lezate usor printr-o miscare de
rotatie a genunchiului in timpul unui efort sustinut. Ruptura partiala sau totala a meniscului
apare la o miscare brusca de torsiune sau de rotatie a coapsei, in timp ce piciorul sta pe loc (de
exemplu, la intoarcerea brusca pentru a lovi mingea de tenis). Gravitatea unei rupturi depinde
de localizare si extensie.
Descriere
Leziunile de menisc sunt diferite. Leziunile cele mai frecvente ale meniscului, sunt:
longitudinală, oblica sau in „cioc de papagal” si radiara.
Leziunile de menisc legate de sport apar adesea impreuna cu alte leziuni ale genunchiului,cum
ar fi: leziunile de ligament incrucisat anterior, ligament colateral medial si lateral,leziuni de
cartilaj.
Cauza
Leziunile de menisc apar de multe ori in timpul practicarii sportului. Jucatorii se pot lasa pe
genunchi si rasuci ,existand astfel riscul sa apara leziunea de menisc. Contactul direct, cum ar
fi un atac, poate fi deasemenea cauza aparitiei unor leziuni de menisc.
Persoanele mai in varsta sunt mai predispuse de a face o leziune de menisc degenerativa.
Cartilajul se slabeste si se subtiaza in timp. Cu trecerea anilor, tesutul se uzeaza si este mai
predispus la leziuni. Doar o rasucire usoara la ridicarea de pe scaun poate fi suficienta pentru
a provoca o leziune, in cazul in care meniscul este degenerat odata cu inaintarea in varsta.
Simptome
Pacientul poate percepe un zgomot, sa un „click”, atunci cand apare leziunea de menisc. Cei
mai multi oameni isi pot desfasura in continuare activitateade zi cuzi, in ciuda leziunii de
menisc. Multi atleti continua sa joace cu o leziune. Peste 2 sau 3 zile, genunchiul va deveni
treptat mai rigid,mai umflat si mai dureros.
Cele mai frecvente simptome ale rupturii de menisc sunt :
• durerea
• rigiditatea si umflarea genunchiului
• blocarea genunchiului
• senzatie de instabilitate a genunchiului
• neputinta genunchilor de a face o miscare completade flexie/extensie.
Fara tratament, o bucata de menisc se poate desprinde si se poate deplasa in articulatie. Acest
lucru poate duce la aparitia genunchiului blocat ( pacientul neputand face flexie/extensie
completa de genunchi.
Examinarea la medic
Dupa ce se discuta simptomele si se verifica istoricul medical, medicul va examina
genunchiul.
Unul dintre principalele teste pentru leziunile de menisc este testul McMurray. Medicul va
flexa genunchiul, apoi va face extensie cu rotatie interna/externa. Acest lucru pune tensiune
pe o ruptura de menisc provocand durere.
Deoarece alte afectiuni ale genunchi determina simptome similare, medicul poate solicita
teste imagistice pentru a l ajuta la confirmarea diagnosticului.
Radiografii. Desi razele X nu arata leziunile de menisc, ele pot arata alte cauze ale durerilor
de genunchi, cum ar fi gonartroza,fracturi ale epifizei tibiale/femurale,tumori.
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Acest test poate arata imagini mult mai
concludente ale partilor moi din articulatia genunchiului .
Tratament
Ortopedul va trata leziunea in functie de dimensiunea si localizarea acesteia.
O treime din menisc este bogat vascularizata( denumita si zona rosie a meniscului). O leziune
in aceasta zona , se poate vindeca de la sine, sau poate fi de multe ori reparata prin suturi
chirurgicale artroscopice.
Pe de alta parte, doua treimi ale meniscului nu sunt alimentate cu sange(denumita si zona
alba). Fara elementele nutritive din sange, leziunile din aceasta zona, nu se pot vindeca
singure sau prin sutura chirurgicala. Aceste leziuni complexe sunt de multe ori in partea
subtire a cartilajului uzat. Pentru ca meniscul din aceasta zona nu se poate reface, de
obicei,este nevoie de eliminarea leziunii. .
Tratamentul se adapteaza fiecarui pacient in functie de tipul de leziune, varsta, nivelul de
activitate etc.
Daca leziunea este mica si este pozitionata pe marginea externa a meniscului, acesta nu
necesita interventie chirurgicala. Atata timp cat simptomele nu persista si genunchiul este
stabil, tratamentul nechirurgical este cea mai buna alternativa.
Protocolul RICE este eficient pentru cele mai multe leziuni legate de sport. RICE reprezinta
initialele pentru: Rest, Ice, Compression, and Elevation.
• odihna( Rest). Se va lua o pauza de la activitatea care a cauzat prejudiciu . Medicul va poate
recomanda sa utilizati carje pentru a evita punerea greutatii pe picior.
• gheata( Ice). Folositi comprese reci pentru 20 de minute, de mai multe ori pe zi. Nu se aplica
gheata direct pe piele.
• compresii( Compression). Pentru a preveni umflarea excesiva a genunchiului, purtati un
bandaj ce produce usoara compresie elastica.
• Ridicarea piciorului(Elevation/). Pentru a reduce umflarea genunchiului, va intindeti pe pat
si ridicati piciorul mai sus de nivelul inimii.
Medicamente antiinflamatorii. Medicamentele cum ar fi aspirina si ibuprofenul reduc durerea
si umflarea.
Tratamentul chirurgical
Daca simptomele persista in ciuda tratamentului nechirurgical, medicul va poate sugera
rezolvarea problemei prin chirurgie artroscopica.
Artroscopia genunchiului este una dintre procedurile chirurgicale cele mai frecvent efectuate.
O camera video in miniatura este introdusa in articulatia genunchiului printr-o incizie mica.
Acesta ofera o imagine clara a interiorului genunchiului si a leziunilor existente. Ortopedul
introduce instrumente chirurgicale de mici dimensiuni prin alte mici incizii pentru a trata
leziunile depistate.
Dupa operatie, medicul va poate pune genunchiul in repaus intr o orteza.
Odata ce vindecarea este completa, medicul poate va poate recomanda exercitii de recuperare.
Pentru a restabili mobilitatea genunchiului si pentru a creste forta musculara, se pot
recomanda exercitii fizice regulate.
Pentru cea mai mare parte dintre pacienti, recuperarea se poate efectua la domiciliul.
Leziunile de menisc sunt leziuni extrem de frecvente. Cu un diagnostic corect, tratament si
recuperare optima, de cele mai multe ori pacientii revin la activitatiilor lor de zi cu zi,in
cateva saptamani.