5.5.5. Recepţionarea calitativă a produselor

Se întâlnesc două cazuri:

a) fabricatele de mari dimensiuni, scumpe sau care vor lucra în

condiţii deosebite (cerinţe ridicate de siguranţă în funcţionare) când

recepţionarea se face individual (pe bucată) şi obligatoriu prin

metode nedistructive (de exemplu: anvelope, furtunuri de cauciuc

pentru lucru sub presiune, plăcuţe dure, recipiente sub presiune

etc.);

b) produsele în vrac (pulberi, drajee, pastile, lichide) şi fabricatele de

mici dimensiuni şi cu valoare scăzută când recepţionarea se face

statistic folosind metode distructive sau nedistructive.

În al doilea caz, pentru fabricate (produse cu formă şi dimensiuni

precizate), următoarele trei aspecte sunt de o importanţă deosebită:

1. Prelevarea probei. Proba trebuie să fie extrasă în aşa fel încât să

fie reprezentativă (pe baza ei se fac afirmaţii asupra întregului lot).

Prelevarea probelor se face, fie utilizând un tabel de numere

aleatoare în cazul în care produsele sunt sau pot fi ordonate, fie,

după o fază prealabilă de amestecare sau prin probe stratificate.

2. Mărimea probei depinde de mărimea lotului. Extragerea ei este

însoţită de două riscuri: cel al vânzătorului (producătorului) şi cel al

cumpărătorului (beneficiarului). Luând în consideraţie riscurile de a

se accepta un lot necorespunzător sau de a se respinge un lot

corespunzător, distingem trei tipuri de control: normal, sever şi

puţin sever; pentru aceeaşi mărime a lotului în comparaţie cu un

control normal la controlul sever proba este mai mare, iar la

controlul puţin sever este mai mică.

3. Cifrele de recepţionare se referă la modul în care se adoptă decizia

de acceptare sau de respingere a lotului pe baza rezultatelor

obţinute în urma examinării probei.

Recepţionarea se face cu ajutorul schemelor de recepţionare.

Calculul pentru stabilirea cifrelor de recepţionare este deosebit de

laborios. De aceea s-au elaborat tabele din care se pot citi direct cifrele de

recepţionare (ilustrate în tabelele 5.6, 5.7 şi 5.8).

Tabelul 5.6 se foloseşte pentru selectarea unei anumite scheme de

recepţionare în funcţie de mărimea lotului şi de tipul de control convenit între

parteneri.

Tabelul 5.6

Alegerea schemei de recepţionare

Mărimea lotului Schema pentru control

puţin sever normal sever

până la 500 501÷ 1200 1201÷ 3200 3001÷ 10000

10001÷ 35000 35001÷150000

150001÷500000 peste 500000

F G H J K L M N

H J K L M N P Q

J K L M N P Q R

Tabelul 5.7 indică modul de alegere a coloanei din tabelul 5.8 care

conţine cifrele de recepţionare.

Tabelul 5.7

Limita de calitate acceptabilă (L.C.A.)

Calitatea cuprinsă între, % produse necorespunzătoare

Coloana din schema de recepţionare

0,28 şi 0,439 0,44 şi 0,699 0,70 şi 1,09 1,10 şi 1,64 1,65 şi 2,79 2,80 şi 4,39 4,40 şi 6,99 7,00 şi 10,9

0,40 0,65

1 1,50 2,50

4 6,50

10

În tabelul 5.8 se observă că fiecărei coloane din schemele de

recepţionare îi corespund două şiruri de cifre de recepţionare, notate cu A,

respectiv R. Aceste notaţii au următoarele semnificaţii:

A – limita de acceptare – numărul maxim de bucăţi

necorespunzătoare în probă până la care lotul se acceptă;

R – limita de respingere – numărul minim de bucăţi

necorespunzătoare în probă de la care lotul se respinge.

Există trei metode de recepţionare: proba simplă, proba dublă şi

probele progresive (proba multiplă). În continuare sunt ilustrate tehnicile de

aplicare a fiecăreia dintre cele trei metode.

Tabelul 5.8 Schemele de recepţionare - exemplificare

Schema Proba Mă-

rimea probei

Proba Cumulată

Limitele de calitate acceptabilă (% produse defecte)

0,40 0,65 1 1,5 2,5 4 6,5 10

A R A R A R A R A R A R A R A R

Proba simplă

M

315

3 4

5 6

7 8

10 11

14 15

21 22

(L)

(K)

Proba dublă

K

1 2

80 80

80 160

0 2 1 2

0 3 3 4

1 4 4 5

2 5 6 7

3 7 8 9

5 9 12 13

7 11 18 19

11 16 26 27

Probele progresive

F

1 2 3 4 5 6 7

5 5 5 5 5 5 5

5 10 15 20 25 30 35

(H)

(G)

2

2 0 2 0 3 1 3 1 3 2 3

2 0 3 0 3 1 4 2 4 3 5 4 5

3 0 3 1 4 2 5 3 6 4 6 6 7

4 1 5 2 6 3 7 5 8 7 9 9 10

NOTĂ: ( ) – se va folosi schema corespunzătoare; – este interzisă acceptarea lotului – trebuie continuată prelevarea probelor.

Metoda probei simple. Se extrag n produse (mărimea probei) care sunt supuse analizelor

şi se găsesc x produse necorespunzătoare. Se compară x cu A, respectiv R:

dacă x A, lotul se acceptă:

dacă x R, lotul se respinge.

Se observă că între A şi R există relaţia:

1 AR (4.27)

deci se poate lua o decizie fermă asupra lotului de la prima probă.

Metoda probei duble. Se pot extrage două probe. Să presupunem că la prima probă s-au

extras n1 produse (mărimea probei) dintre care, în urma analizelor, s-au găsit x1 produse

necorespunzătoare:

dacă x1 ≤ A1, lotul se acceptă după prima probă;

dacă x1 ≥ R1, lotul se respinge după prima probă;

dacă A1 < x1 < R1, se extrage a doua probă de n2 produse şi se notează cu x2 numărul

de produse necorespunzătoare.

Se cumulează numărul de produse necorespunzătoare din ambele probe (probă cumulată)

şi se compară cu a doua pereche de limite:

x1 + x2 = x;

dacă x A2, lotul se acceptă;

dacă x R2, lotul se respinge;

Se observă că doar pentru a doua pereche de limite este valabilă relaţia:

122 AR (5.28)

Metoda probelor progresive. Se pot extrage până la şapte probe. Tehnica este

asemănătoare cu cea de la proba dublă, cu observaţia că relaţia de succesiune este valabilă doar

pentru proba nr.7:

177 AR (5.29)

În cazul produselor în vrac se folosesc de obicei metode grafice.