10

l{\"-3**\rr,t_*-' W=^earto#^ou r tLrurreS.i o^0 ecoS c.d . A\\'

t\(c\t r&ernJ*ono\ .'rJ..o\r'\c,.cPUBLICNatura dreptului internalional

in &.\c{ gttlre11

DREPT INTERNATIONAL

voinfei, doar aparent autonom5, a statelor care dispun de o asemenea forld intr-un grad inferior. Este adevirat cd pdnd. la inceputul acestui secol normele de drept internafional exprimau, tn mod preponderent, interesele statelor care pi-au putut impune pozifia lor partenerilor mai slabi, reflectAnd astfel raporturile de putere gi primatul politicii internalionale asupra dreptului internafional. Odatd. cu dezvoltarea societilii internafionale (in primul rdnd crepterea numdrului statelor) 9i, drept consecin!6, a interdependenfelor multiple dintre ele, se identifici o serie de interese pi valori comune intregii comunitdlii internafionale, a c[ror promovare gi aplicare nu se puteau lnfdptui clecAt prin intermediul unor reguli de drept. 1n acelaqi timp, o regulE de drept odatd adoptatd cdqtig6 treptat o existenld proprie, care din punct de vedere politic este greu de ignorat chiar de cdtre stateld ale cdror interese pot fi lezate ca urrnare a apliqdrii acestei norme. in aceasti privinld se poate cita, cu titlu de exemplu, introducerea in Carta ONU, de cdtre statele occidentale, la sfdrgitul celui de al doilea rS.zboi mondial, a noliunii de "drept al popoarelor de a dispune de ele insele", care a servit, ulterior, ca fundament juridic gi a legitimat procesul de decolonizare, cu consecinfe directe asupra intereselor multora dintre suslindtorii acestui drept. Rezultd deci c[ dreptul internalional nu este numai un instrument al politicii internafionale, o modalitate de formalizare,la scar[ internalionald, a politicii externe a unor $dri, dar gi un factor determinant al comportirii lor, din momentul in care regu.la de drept a fost convenitd. Incidenla politicii, a intereselor specifice ale diverselor state, in special ale celor puternice, asupra dreptului nu trebuie sd fie perceputi numai la scard individuali, in funclie de politica externd a fiec5ruia, ci qi la nivelul global, aI colectivitdlii internalionale a statelor. Evolulia gtiinlei dreptului internalional in secolul nostru vine s[ confrrme aserliunea de mai sus. Dupd primul rdzboi mondial, sub influenla unor noi curente de gdndire, au fost promovate in dreptul internalional o serie de principii gi norme noi care s-au concretizat in recunoaqterea. dreptului la autodeterminare'sau la limitarea qi, apoi, excluderea recurgerii la for!6 ca mijloc de reglementare a conflictelor, consacrate prin Pactul Societdlii Natiunilor qi Pactul Briand-Kelogg din 1928. La fel, dupl cel de al doilea rdzboi mondial, in afara reiterdrii gi dezvolt5rii principiilor privind excluderea forlei din relaliile internalionale qi dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, s-au manifestat orientdri pozitive ln vederea asigur6rii picii, protecfiei drepturilor omului, dreptului la dezvoltare al statelor dezavantajate economic 9.a., reflectate in Carta ONU pi in alte documente internafionale. Aceste orientiri aclioneazd ln favoarea unei noi configurafii a dreptului internalional, in care cel pulin doui elemente sunt fundamentale: universali' zarea participirii subiectelor de drept internalional la formarea normelor de drept, in special ca urmare a procesului de decolonizare, gi universalizarea interdependenfelor dintre nafiuni, ca urmare a progreselor qtiinlei gi tehnologiei. Asemenea fenomene deplqesc cadrul problematicii politice 9i de securitate gi atrag in sfera dreptului internalional domenii mai pulin sau deloc luate in considerare anterior.

Statele se vid obligate si coopereze in elaborarea de norme de drept internafional privind coordonarea schimburilor' lor economice, sprijinirea procesului de cregtere in statele mai pufin avansate, protejarea mediului inconjurdtor, combaterea terorismului, etc. In aceste condilii, dreptul internafional nu mai apare ca o transpunere automatd, in plan normativ, a anumitor hegemonii din relaliile internafionaie,ci reflect5, mai degrab6, pe de o parte, interesele comune care unesc subiectele societdlii internalionale cdt qi, pe de altd parte, contradicliile gi antagonismele

care se manifesti in ansamblul societ5lii internafionale la un moment dat. Desigur cd in procesul de formare a normelor de drept internalional raporturile reale de putere nu sunt deloc neglijabile, dar nu se manifesti gi nu se mai pot manifesta fdrd luarea in considerare a intereselor comune ale intregii comunitdli internaflonale gi a elementelor de conjuncturd sau contradictorii care domini diversele procese de formare a acordului de voin$6 aI statelor asupra anumitor norme de comportament. Altfel nici nu s-ar putea explica cum se pot forma norme care nu corespund intrutotul interesului unuia sau altuia dintre statele puternice sau care "frdteazd" libertatea de acliune a unor state calificate ca "mari puteri"z2. F5.rd a igrrora perpetuarea tendinlelor unor state de a-gi asigura dominafia politicd, economicd gi militar5, notdm procesul declangat de majoritatea statelor pentru impunerea in elaborarea normelor de drept, a acelora care iau ln considerare interesele pe termen lung ale intregii comunitdfi internafionale. Dreptul internafional, conceput tradilional ca un instrument de coordonare a intereselor diferite ale participanfilor la societatea

internafionald, tinde astfel sd fie pus ilr serviciul intereselor perene ale comunitifii internalionale, in ansamblul sdu, cum sunt pacea, dezvoltarea, drepturile omului sau pdstrarea echilibrului ecologic al planetei23.

Secliunea 4

Sancfionarea nerespectirii normelor de drept internafional4.1. imprejuririle in care se recurge la sancfiuni. Caracterul obligatoriu al normelor de drept internalional rezidh in hotdrdrea autorilor lor, dintre care ln prim plan se situezd statele, de a le respecta qi de a le atribui forgd obligatorie. Este pufin probabil ca statele sd elaboreze, in mod consensual, sau s6. accepte normele care in decursul timpului au c5pltat caracter cutumiar, cu intenfia de a le incdlca. Din momentul in care o normd de drept internalional este justifrcate din punctul de vedere al intereselor intregii comunitdli internalionale gi este receptati ca atare de membrii societdlii

22 28

Vezi, H. Thierry, op. cit., p.23-25.Yezi, M. Bedjaoui, (coord.) Drolt

international Bilan et Perspectiues,vol. I, 1991, p. 1b-16.

i-

12

DREPT TNTERNATToNAL PUBLtc

Natura dreptului internalional

13

internafionale, respectarea acesteia nu se bazeaz6, cu precddere, pe constrdngere, prin aplicarea de sancfiuni. De altfel, aqa cum am mai subliniat, in orice sistem juridic, nu sancliunile constituie fundamentul respectdrii normelor, ci congtiinla subiecfilor de drept cd aceste norme decurg necesarmente din comandamente sociale bine definite. La fel gi in dreptul international, impunerea normelor acestuia nu este determinatd de teama sanctiunilor, cu atAt mai mult cu c6t, tn lipsa unor autoritdli publice, judecitorepti sau executive, prin care sd se asigure aplicarea dreptului gi sd se sanctioneze tncdlcarea sa, aplicarea gi executarea sancliunii nu are caracterul automat din dreptul

dreptul contemporan, stabilegte prin alineatul4 al articolului 2: "To$i Membrii Nafiunilor Unite se vor abline, in relaliile lor internalionale, de a recurge Ia ameninlarea cu forla sau la folosirea ei, fie impotriva integritdlii teritoriale ori

Carta ONU, cel mai important gi cuprinzdtor tratat internalional din

independenlei politice a weunui stat, fiescopurile Naliunilor Unite".

in

orice alt mod incompatibil cu

Dar in numele dreptului la autoaplrare, in cazul in care ua stat este victim6 a unui atac armat, el este indreptdlit sd "sanctioneze" direct statul agresor prin aceleagi mijloace, cu respectarea condiflilor prev6zute de CartaONU.

intern.Recurgerea la sancliuni apare atunci cdnd un stat comite un act sau un fapt ilicit, din punct de vedere al dreptului international, lmpotriva unui alt stat sau cAnd actul ilicit rezultd dintr-o violare a unei norme imperative de jus cognes, din categoria celor considerate crime internafionaleza. Restabilirea ordinii normative, dupd producerea violdrii normei de drept

Articolul Sl al Cartei stabilegte astfel: "Nici o dispozifie din prezenta Cartd nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapdrare individual5 sau colectivd in cazul in care ge produce un atac armat impotriva unui Membnr al Nafiunilor Unite, pAnE cAnd Consiliul de Securitate va fr luat misurile necesare pentru menfinerea pEcii gi securitdlii interrrafionale"(s.n.). Sancliunile care se pot aplica direct de un stat lmpotriva altui sau altor state, in numele dreptului la autoap[rare, sunt retorsiunea pi represaliile. Prin retorsiune se infelege, in general, acfiunea, sau mai curdnd reacfia unui stat, legald din punctul de vedere al dreptului internafional, prin care acest stat r6spunde unui act inamical sau unei incdlciri a dreptului internafional de cdtre a1t stat. Actele de retorsiune au deci un caracter licit. In [teratura de specialitate, retorsiunea este definitd nuanfat. Astfel, in opinia lui G. Politis, exprimatd ire raportul Institutului de Drept Internalional din 1934, retorsiunea constd intr-o folosire riguroasd de citre un stat a dreptului siu de a rdspunde unor acte considerate neamicale intre subiecte de drept internafional. Potrivit unei alte opinii, retorsiunea constd in reacfia fafd de un refuz de aplicare a dreptului internafional, printr-o misur[ destinatd sh sanclionaze totodatd acest refuz gi sd determine aplicarea dreptuluiz5. In mod asemdndtor, in doctrina englezd.^retorsiunea este consideratd ca terrnenul tehnic pentru o mdsurh punitivizb, luatd de un stat impotriva actelor lipsite de curtoazie sau inechitabile ale unui alt stat. Retorsiunea poate consta fur acte neamicale, dar legitime, cum ar fi: ruperea relaliilor diplomatice, revocarea privilegiilor diplomatice gi consulare, instituirea unui embargou sau intreruperea unui ajutor economic, atunci cdnd o asemenea mdsurd nu incalcd prevederile unui tratat.Un caz concret de retorsiune este considerat acela al unora dintre mdsurile adoptate de SUA fald de situalia creatd in 1979, cAnd,-un grup de studenli iranieni au luat ostateci qi au refinut in localurile Ambasadei SUA din Teheran, lntreg personalul diplomatic gi consular al acestui stat. Fatd de aceasth situalie, care se desfbgura in conditiile schimbErii de regim politic din acea !ard, autoritdtile iraniene nu au luat nici o mdsuri in sensul respectbrii obligatiilor internalionale ale Iranului de a asigura imunitatea personalului diplomatic qi

internalional, i:r condifiile ln care in societatea internationald nu existd autoritifi publice cu atribulii executive qi judiciare ca acelea existente in cadrul unui stat, ridicd cel pulin doud probleme: cine calificd un act sau un fapt ca ilicit qi cine este abilitat sd apliee o sancfiune, qi ce fel de sancfiune, impotriva statului violator al normei. Intrucdt, a$a cum s-a ardtat, dreptul internafional este considerat ca un drept de "coordoD.are" qi nu de "subordonare" gi deci statele sunt egale din punct de vedere juridic, lor le revine atAt constatarea iliceitdfii cAt gi aplicarea sancliunii. ln cazul producerii unui act ilicit de citre un stat impotriva altui stat, statul victimd constatb gi probeazd caracterul ilicit al actului gi poate trece la aplicarea unor sancfiuni. ln ipoteza cAnd este incdlcati o normd de jus cogens din categoria crimelor internafionale, este ln interesul tuturor statelor, nu numai a statului victim6, de aintreprinde mdsurile ce se impun pentru ca norma imperativd sd fie respectatd.

in afara statelor, in anumite lmprejurdri, mai pot aplica sancliuni Organizafia Naliunilor Unite, in numele comunitifii internafionale, precum gi alte organizalii internafionple, in mdsura in care prin actele lor constitutive au fost lmputernicite de cdtre statele membre cu astfel de atribufii.4.2. Restabilirea ordinii normative prin acfiuui ale statelor. in cazul sancliunilor aplicate direct de statul victim6, acestea pot fi eonsiderate ca un drept la autoapirarb al acestui stat. ln trecut, recurgerea la rdzboi $i, in general, utilizarea forfei de cdtre un stat sau un grup de state lmpotriva altor state, era consideratd ca o modalitate perfect 1ega15 - din punctul de vedere al dreptului internalional - de a sancfiona conduita consideratd neconformd a altui stat. In dreptul internalional contemporan, rdzboiul gi, in general, orice manifestare a forfei sau o ameninfare cu forla sunt interzise, ca modalitdfi de solutionare a unor probleme internalionale.

2524Vezi, infra, cap. X, Rdspunderea internalionali a statelor

26 ln

Vezi, H. Thierry gi allii, op. cll. p. 192-193. acest context, s-ar putea face referire la legea talionului.

ilEe: f,

14

DHEPT INTERNATIONAL PUBLIC

Natura dreptului

internaJional

i5

consular strdin, cdt gi a localurilor ambasadei. Ca mdsuri de ietorsiune, SUA a dispus blocarea, in bdncile americane gi in unele bdnci striine a conturilor iraniene, in valoare de cca. 13 miliarde de dolari.

Represaliile sunt acte ale unui stat care, desprinse din contextul in care se desf6$oard, ar trebui considerate ilegale, dar care pot fr justificate uneori in cazul in care acestea constituie un respuns la conduita contrare dreptului internagional a alfui stat. Represaliile pot avea un caracter politic, economic sau juridic, dar nu pot avea un caracter militar, intrucAt ar incdlca prevederilemenfionate ale art. 2, alin. 4 din Carta ONU. Un exemplu de represalii l-ar putea constitui urmEtorul: Statui A dispune exproprierea masivd a unor bunuri apar$inAnd unor cetdteni ai Statului B, fhrd si acorde acestora compensaliile stabilite, de pildd, printr-un acord de garantare a investifiilor sau pe baza altor reguli de drept interna$ional. Statul B poate sd "rdspundd" prin expropiierea fdrd compensalii a bunurilor unor cetdleni ai Statului A, aflali pe teritoriul sdu. Represaliile nu se realizeazd insd numai prin acte identice cu cele care le-au generat. Ele pot imbrdca pi alte forme. Se impune insd, in toate cazurile, sd fie proporfionale, din pr:nctul de vedere al lntinderii ori gravitdlii lor, cu actele fafd de care constituie un "rdspuns". UnuI dintre dezavantajele serioase pe.care le prezint6 retorsiunea gi represaliile aplicate direct de un stat in numele dreptului la autoapirare, conste in faptul cd. rezultatul acestora este influenlat de raportul de putere dintre cele &oud p[di: aclunile sunt eficiente mai ales atunci cAnd balinfa

rdnd, restabilirea pdcii gi securitdlii internafionale. Dar, judecdnd dupdmdsurile pe care Ie poate lua Consiliul de Securitate, potrivit Cartei (Cap. VII)

Pornind de al faptul cd in Carta nu se folosepte termenul de sancfiuni, unii autori evitd califiearea mdsurilor intreprinse de consiliul de securitate, in baza Cap. VII al Cartei, drept sancliuni. Allii le denumesc ca atare28. Este adev[rat cI sancliunile in dreptui internalional prezintd anumite particularitdli in comparalie cu sancfiunile din dreptul intern, al caror caracter represiv, inclusiv penal, este evident. in dreptul internafional, aplicarea lor utviieazb,, cel pulin in principiu, pedepsirea statului impotriva cdruia sunt indreptate ci, in primul

.

in

menlinerea pdcii gi securit5.lii internagionale, prin prisma confinutului noliunii de sancfiune, ca element structural al normei juridice (sancfiunea fiind rdspunsul social la o comportare neconformd normei), acestea pot fr calificatedrept saacliuni.

doud categorii, in funcfie d.e nefolosirea sau folosirea forlei ^in militare. ln prima categorie intrr mdsurile de orilin politic gi economic, inspirate din Pactul societSlii Nafiunilor qi practica individuald a statelor, cum ar fi: intreruperea total5 sau parlialH a relaliilor economice pi a comunicaliilor feroviare, maritime, aeriene, pogtale, telegraflce, radio gi a altor mijloace de comunicafie, precum pi ruperea relaliilor diplomatice (art. 41). Cea de-a doua categorie se referd la acfiunile pe care le intreprinde consiliul cu forfe militare (navale, aeriene sau terestre) gi poate cuprinde demonstralii, imphrlitemSsuri de blocadd gi alte operaliuni executate de forle aeriene, maritime sau terestre al membrilor Natiunilor Unite (art. 42). Md.surile dispuse de consiliu, indiferent de caracterul lor militar sa* nemilitar, sunt obligatorii pentru toate statele membre oNU. pentru aplicarea celor cu caracter militar, statele membre sunt obligate sd pund la dispozilia consiliului de securitate, la cererea acestuia qi in conformitate cu un acord sau cu acorduri speciale, "forle armate, asistenta qi inlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menfinerea pdcii .qi securitdfii internafionale" (aft,. 42). Potrivit Cartei, Consiliul mai are latitudinea, pentru ca hotdrArile sale in scopul menlinerii pdcii gi securitS.fii internalionale sd fie executate, sd decidi dacd aceste hotdrari urmeazd. sd fre aplicate de citre toli membrii

rilor ce-i sunt atribuite prin prevederile capitolului VII al Cartei, pot fi

Sancfiunile pe care Ie poate impune Consiliul de Securitate, in baza pute-

puterii

inclindln iuuoui., statului care le aplicd27. 4.3. Restabilirea ordinii normative prin acfiuni ale organizafiilor internafionale. Dintre m5surile coercitive, aplicate prin intermadiul unorse

organizafii internafionale, cele mai importante pi lncdrcate de consecinle sunt acelea care se aplic6 in cadrul ONU, de cdtre Consiliul de Securitate, in temeiul prerogativelor conferite acestui organ prin Capitolul VII al CarteiONU.

Potrivit art. 39 al Cartei, Consiliul de Securitate, a c6rii principald responsabilitate rezidd in menfinerea picii qi securitd$ii internafionale, intervine atunci cAnd constati cI o anumitd situalie intemalionald reprezinti: a) "o ameninlareimpotriva pdcii", b) "o incdlcare a pdcii", c) "un act de agresiune". Dupd constatarea faptelor gi incadrarea lorjuridicd intr-una din cele trei categorii enunfate, lnainte'de a trece la punerea ln aplicare a mdsurilor de securitate colectivi previzute in CartEL (Cap. VII), Consiliul de Securitate poate invita pirfile interesate sd se conformeze misurilor provizorii pe care el le consideri necesare gi de dorit. ln hpsa unui r5spuns corespunzetor din partea statului ale c[rui acfiuni reprezintd o ameninfare impotriva pdcii, o inc6lcare a acestuia sau un act de agresiune, Consiliul poate trece Ia o serie de mdsuri cu caracter politic, economic sau militar, care imbrace forma sancliunilor. 27Vezi, M. Alrehurst, A Mod,ern Introduction to International Law,1985, p. 6,

Naliunilor Unite sau numai de unii dintre ei.

O scurtd privire asupra rezolufiilor adoptate de Consiliul de Securitate in aplicarea prevederilor cap. vII al cartei scoate la iveald cdteva aspecte semnificative. semnaldm, in primul rand, o intensificare a iniliativelor consiliului de Securitate in vederea menlinerii p6cii 9i securitdlii internafionale, dupd incheierea perioadei rdzboiului rece. in al doilea r6nd, relinem cd dintre cele

trei calificdri ale unei situalii care ar legitima intervenlia consiliului

Kuweitului de cdtre Irak) s-a folosit calificarea situaliilor resjective ca28 Vezi,

Securitate, cea mai frecvent refinutd a fost cea care definea situalia respectivd ca "o ameninlare impotriva pdcii". Numai in patru cazuri (rdzboiul din Coreea, conflictul din Insulele Malvine, rdzboiul dintre Irak pi Iran gi anexareao

de

de ex., Oppenheim, op. cit.,p. 10-11, M.P. Dupuy, op. cit.,

p.

852-856

DREPT INTERNATIoNAL PUBLIc

pfuti in litigiu nu pot scdpa nici intervenliei unor state terfe, ininaftilor funcfionari). In ceea ce privegte aplicabilitatea

presiunii de a supune litig'iul concilierii, in cazurile in care respectivele state terte au sprijinul celor doui organe c.s.c.E. (consiliul minigtrilor comitetul 9i

sensul

acestei proceduri, este de notat ci dispoziliile concilierii dirijate nu sunt aplicabile atunci cdnd pdrlile in litigiu s-au infeles si recurg[ la un mijloc de reglementare in afara C.s.c.p. sau au decis s5. sustragb unilateral litigiul de sub incidenla acestei proceduri, pe considerentul cd el priveqte integritatea teritoriald, suveranitatea, apdrarea nafiona15, spatiile maritime sau aeriene.

Capitolul X

nAspuwoEREA TNTERNATToNALA A STATELoRSecliunea1

Considera$ii generale1.1. Rispunderea - un principiu general de drept. Rdspunderea este institulie juridic6 prezentS in orice ramurd a dreptului. Principiul general, potrivit c6ruia orice incdlcare a unei obligafii decurgAnd dintr-o normdo declangeazd rdspunderea autorului lncdlcdrii 9i obligafia acestuia de a repara eventualul prejudiciu, caracterizeazd atAt ordinea juridicd internd cit gi ordinea juridicd internafionali. De.altfel, doctrina este unanimi in a recunoaqte cd principiile generale ale r[spunderii in orilinea internd domin6, de asemlnea, regim"t rh$underii subiecielor dreptului interna$ionall. Rd.spunderea internalionald a statelor nu poate fi interpretati ca aducAnd atingere suveranitdlii acestora, ci, dimpotrivE, ea constituie o manifestare a personalit[fii lor internafionale. Degi, in virtutea suveranitdfii, mijloacele de a obliga un stat sd respecte normele de drept internafional nu au forfa coerci-

juridic[

tivd specifrcd dreptului intern, statele sunt lndrept[lite, tocmai pentrusunt suverane,

cdi

si

cear6 altor state repararea prejudiciului cauzat de acestea

prin incdlcarea unei obligalii internafionale.

2 "Z-

constitutive ale rispunderii interna$ionale sunt, mutatis mutandis, preluate din teoria generald a rispunderii din dreptul intern. Acestea sunt: (1) conduita iliciti, deci incdlcarea unei norme de drept intelria!ii-rriai; (2) intirr-L'"l.tbiiita.tla aces-i ei coiirl',tl'rc ur',ui s'.rbiecl cl.e dicpl,1.2. Elementele

til il

llr

internafional; (3) producerea unui prejudiciu' Rdspunderea internalionali se declanqeazh', dea, prin intrunirea cumulativla acestor trelelemente, asupra cdrora vom reveni in secfiunile urmdtoare.

relinute

- conduita ilicitd qi imputabilitatea - au fost articolul 1 al proiectului de articole elaborat de Comisia de D-rept Internafioilal (CDI), referitor la rdspunderea internalionali a statelor", in care se aratd cd: "orice fapt internafional ilieit al unui stat angaieaziPrimelfdoud elemente

i\

1 2

Vezi, de exemplu, Dominique Carreau, op. cit. p.278.Yezi, Annuaire de la Cornnission du Droit International, 1980, uol.

II,

2-e

partie (citat, in

continuare, Au /ruaire CDI).

G:356DBEPT INTERNATIONAL PUBLIC

Raspunderea internalionald a

statelor

357

rispunderea sa internafionali". cel de-al treilea element - prejudiciul -, totuEi deqi nu este mentionat expres in articolul 1 al proiectului cDI, este doctrinei gi rle jurisprudenla internalionali ca o considerat d.e majoritateacondilie esenliald a declangirii rdspunderii internalionale' pur teoreticS dac6 faptul internalional ilicit nu a cauzat nici un prejudiciu""Rispunderea pentru incalcarea unei reguli de drept internationai rdmAne

Facultdlii de Drept

pe aceeagi pozifie s-au situat, de exempl*, iNg.oy"r, Quoc Dinh, op.cit., p.6g4). p.n"ot",,P-M.Dupuy,J.Combacau,E.J.deArechaga.Unpunctdevedereopus a fost expus de B.braefrath. (Responsability and d,amages caused: relationship between responsability and' darnages, in RCADI, 1984, II' Vol'l8il'

(in de la Harvard), cdt si sub egida Societdlii Naliunilor cadrul Conferinlei generale de codificare din 1930)' in cadrul ONU, codifrcarea normelor privind rdspunderea internalional5 a statelor s-a aflat pe agenda CDI lncd din 1949. incepdnd cu anul 1963, succesiv ile mai mulfi raportori speciali ( R' lucririle de codificare, "ood.itu Ago, R.Q.Quentin-Baxter, W. Riphagen, J' Barboza gi G' Arangio-Ruiz) sunt in-ca in .ur. d" desfdgurare. s-a ajuns, pani in prezent, la elaborarea unui prim grup de BE de ariicole (partea I a unei eventuale conventii), care trateazd

principiu de drept internalional gi chiar o concepiie mai larga a dreptului, c5 (cazul orice inc6lcare a unui angajament implici obligalia de a-1 repara

curtea Permanenta de Justilie Internalionala a subliniat c5 "este un

origin"ile'rdspunderii internalionale a statelor3, urmdnd a fi definitivate par]tile a U-a Si a III-a, care privesc continutul, formele gi gradul rdspuni"riin, pr".rro, 9i modalitilile de punere in aplicare qi solulionare a diferendelorD.

privind^n"a,

sp"ga privind Canalul Corfu, ird,ecati de Curtea Internalionali de

(Jzinele Chorzow,P'C.J.I. Series A, no'1?, 1928, pg'29'Yezi' de aseme-

Justifie, ICJ RePorts 1949, P. 4,23).

Din anul l-973, in cadrul cDI s-a ajuns Ia concluzia c5, in problema r[spund.erii internalionale a statelor, codifrcarea trebuie s6 se desfapoare in paralel, ln doud direclii qi anume: ^ 1) rdspundera stateloi pentru fapte sau acte ilicite din punctul de vedere

Evolufia conceptiilor. lntr-o prim[ perioada a evolu$iei concepliilor referitoare la rispund.erea internalionala a statelor, pentru declangarea . acesteia erau luate ln considerare actele persoanelor fizice care cauzaserfi1.3.

prejudicii unui stat strdin.H. Grotius sublinia ctr: "statul devine responsabil in iloud situafii. Mai intdi, impotriva dac6 gtie c6 o persoana particulard pregateqte o acliune delictuoasa unui stat strain gi nuia mdsuri s5 o impiedice. cea de-a doua situafie survine

al dreptuiuiinternalional (parfile I, II qi III ale proiectului de articole mai susmenfionat) ci (2) rnspundeiea statelor pentru consecinleIe pdgubitoare rezul(rispuntAnd din u.tiritagi licite, deci neinterzise de dreptul internalional pentru risc). derea

incazulincargunstataprimitpeteritoriulsdupersoanavinovatdqio Yol. l, snstrage pedepsei" (citat clupi Anzilotti, cours de droit international, !n epoca modernd, chiar pand in prima jumitate a acestui secol, respunderea statelor se transfera aproape exclusiv in domeniul protecfiei striinilor, pornind de la ideea c6 prejuiliciul suferit de un striin, prin conduita organelor unui stat, conduiti prin care este inc6lcat6 pi o obligalie internastat' fionaln, declangeazi rhspunderea intrnalionalS' a acelui ' in perioada postbelici, in cadrul preocuperilor de codifi-care intreprinse de comisia d.e drept internalional a ONU, domeniul raspunderii internalionale a statelor este extins gi generalizat, ludndu-se in considerare orice incilcdri abtine ale unor norme de drept internafional, inclusiv obtigalia statelor de a se sau a. ameninlarii cu forla impotriva altui stat. de la utilizarea fo4einoaqte principiul c[ statele rdspund unele fa!6 de altele pentru diverse acfiuni sau omisiuni, formarea unor norme general aplicabile in stabilirea raspunderii internalionale a evoluat relativ lent. De abia in secolul al XIX-lea, in urma mai numeroaselor arbitraje internafionale, s-au cristalizat unele reguli cutumiare privind condiliile de stabilire a rdspunderii internalionale a statelor. Tentative de codifrcare a acestei materii au fost intreprinse, in prima jumdtate a acestui secol, atdt intr-un cadru neoficial (de exemplu, proiectul din 7927 allnstitutului de Drept Internalional sau acela din 1929 alParis 1929, P.480).

porane gi de importanla domenilor i:r care acestea se implic6, apare firesc ca orgarrlzagiile si poatl fi, pe de o pade, fdcute r[spunzatoare pentru activi-

Rispunderea organizaliilor internafionale. finand seama de rolul crescand al organizaliiloionternafionale in societatea internalionald contem1.4.

te[ile pe'care le iesf6poar[, iar pe de altd parte

sd poati pretinde acoperirea evlnfualelor prejudicii pe care le-ar putea suferi organizaliile sau angajalii lor in raporturile cti alte suiiecte de drept internafional. Regulile generale aplicabile rdspund.erii statelor pot fr deci transferate qi in domeniul raspunderii organizagiilor internalionale. Rdspunderea acestora va fi arlgajatS. pentru aciiviteliie ilicite a1e oiganelor sau agenlilor lor, ca gi in urma unor activit6li licite prezent6nd insd riscul producerii unor prejudicii majore'

Secfiunea 2

4",1, Fund.amentul rispunderii internafionalein legdturd cu fundamentul rdspunderii internalionale, doctrina qi jurisprudeng-a au oscilat intre doui principale concepfii. concepfia civilisti,3 4 5Vezi, textul acestor articole in Annzaire CDI 1980, uol' II' 2-e partie, p 30' Yeri, Annuaire CDI, 1985, uol II, 2'e partie, p 24-26 pi Annuaire CDI' 1989' uol'

Degi,aqacums-aar[tat,doctrinaclasicdadreptuluiinternalionalrecu-

II'

2'e

partie, p.72/73.Vezi, Annuaire CDI, 1986, uol.

II,

2'e partie, p. 35-36'

DREPT INTEHNATIONAL PUBLIC

Raspunderea internalionala a statelor

Rdspunderea statului poate fi angajatd prin exerciliul oric6reia clin cele trei puteri publice - Iegislativd, executivd ori judecdtoreasci. Organul legislativ poate atrage rdspunderea statului, fle prin actiune, atunci'cAnd adoptS. legi care contravin unor angajamente convenlionale asumate de stat, fle prin omisiune, atunci cAnd nu adoptd reglementdri interne impuse de o normd de drept internafional, nu modiflce sau nu abrog6 o lege interni care contravine unor angajamente internalionale ale statului. Autoritilile administrafiei publice sunt cele prin care se realizeazd cele mai frecvente contacte intre stat gi str6inii allati pe teritoriul s[u, in urma cdrora pot rezulta inc6lciri ale unor obligalii internafionale atrigdnd rdspunderea statului. Asemenea incdlc5ri pot rezulta, de exemplu, din arestiri sau expulzdri abuzive, din tratamentul aplicat investitorilor strdini ori din nerespectarea obligatiitor privind proteclia personalului diplomatic. Aqa cum s-a ardtat, locul autoritdlilor administraliei publice ori al funcfionarilor executivi sau administrativi nu este relevant pentru atribuirea conduitei lor statului. Prin acliunile sau omisiunile lor, un ministru ori un funcfionar vamal pot, in egali mdsur5, sd atragi rdspunderea statului. Autoritatea judecitoreasci. Deqi puterea judecdtoreasci este independent[ prin raport cu puterea legislativd 9i executivd, ea nu este independentd fafd de stat, ca subiect de drept internafional. Din acest punct de veclere, solulia unei instanle judecdtoregti este susceptibilE sd atragd rispunderea statului, ca qi o lege votatd de parlament sau un act aI puterii executive. Rdspunderea statului pentru actele organelor judecdtoregti poate rezulta, in principal, in doui categorii de situafii: - atunci cdnd se adoptl hotS,rdri judecitorepti incompatibile cu o normi de drept internpfionaI, cum ar fi, de exemplu, solulii care ignori imunitatea de jurisdiclie a unui diplomat sau a unui stat striin, ori nesocotirea unui

prima fazh privegte conduita ilicitd a statului lranian doud faze: pentru ^uiu..trl a preveni .orrtm ambasadei SUA - s-a relinut omisiunea autoritalilor de pentru a .iu.rrr si a asigura imunitatea }ocalului gi a personalului ambasadei; statnldoua faz6

i.",,i",,

ambasadei - delinerea, ca ostateci, a memtrilor personaluluimilitanli1or islamigti a fost socotit direct responsabil pentru activitdlile (I.C.J.RePorts,1980, P. 3 gi urm')'

insurgenfi. Problema rdspunderii unui stat pentuu prejusau insureclie diciile aduse unor strdini-pe ieritoriul sdu, in caz de rdzboi civil legatd cle d"rnodemantul evenimentelor. in cazul in care insurectia at".t sei' dar nu $i pentru "ri. egueaz6, staiul este responsabil pentru actele agenlilor insureclia este victorioasd, guvernul nou instaurat u".i"f. mr"rgenlilor. Daca inclusiv cele ale r6spunde pentru toate aciele comise in timpul evenimentelor, putere' ln principiu, operatiunile militare nu auioritagllor inldturate de la *ir"rr""ra r5spunderea pet t'" daunele ptot'otutt persoanelor sau bunurilor4.3. Actele de

J"il", cu excepfia situaxiilor prevazute de conveniiilea de la Geneva.din 1949 dreptul ii-i*il.a"r ain :,soz, privina regulile de purtare rdzboiului 6irmanitar.Secliunea5

Prejudiciul - element al rispunderiiS.l.Declangarearaspunderiiinternafionale.Producereaunuiprejud[ nagtere unui n^ou raport juridic intle autorul incSlcirii normei Din.punct de vedere i";;;iil;ie qi un alt subiect ie drept internafional1e. angajath din momenstai se poate spune cd rispunderea sa este at frimotrrl imputatul violdrii unei norme internafionale, printr-o conduite care ii este rdspunvedere aI statului victimd, dreptul de a invoca tita. Oi,, punctul dediciu

tratat international privind extrddarea;

- atunci cdnd comportamentul instanlelor poate fi calificat drept o "denegare de d.reptate"17. Sunt considerate in aceasti categorie: refuzul accesului striinilor la instanlele judiciare sau administrative, intdrzierea excesivd in desfdpurarea procedurilor sau conducerea lor neobignuit de expeditivfl, refuzul de a executa o hotdrAre judecdtoreascd favorabilh unui strdin etc.4.2. Actele particularilor. in principiu, statul nu este responsabil pentru conduita particularilor gi actele acestora nu-i pot {i imputate. Cu toate acestea, rdspunderea statului poate impiedicarea unei infracliuni, identifi carea gi pedepsirea autorului. Curtea Internalionald de Justilie in litigiul dintre SUA gi Iran privind Personalul diplomatic Ai consular al SUA la Teheran distinge in ceea ce11

a","ui"t"*a!ional6aaltuistatqiasolicitareparaliisena$teodath.cuproducerea unui Prejudiciu.

'- h;;;;;"iinternatrionat,

organele sale

fi angajatd, prin omisiune, in cazurile in care nu au luat mdsurile obignuite de diligenldto pentru

preiudiciul ca element al rdspunderii este luat in consirlerare cu indeplinirea anumitor conditii' ---i" p"f*"Lrend, statul lezat este cel care trebuie sd demonstreze raportrrl victimS dobdndeqte de cauzalitate intre prejudiciu qi conduita iliciti. statul dac6 poate demonstra ce aceasta dreptul de a cere ,.purur.u daunei numai a foit produsb de faptul ilicit aI altui stat' privind trataintr-un litigiu soiulionat de CIJ in 1989 intre SUA pi Italia' americane, o ment.,I aplicai de Itaiia unei societdli controlate de capitaluri

tatii i" SUAnuafostinmisrrrSsddemonstrezelegdturadecarrzalitate(CazrrlElettronica Sicula s.p.a., ICJ Reports,1989, p' 15)'

camerd a

pretenliile dUA, potrivit carora rechizilionarea socieca uotoriiatile it'aiiene a, fi co.rdos Ia fa-limentul acesteia, qg motr.;211

curlii

a respins

Vezi, E. J. Arechaga, A. Tanzi, La rdsponsabilitd internationale des Etats, in "Droit international. Bilan et perspectives" (M. Bediaoui, coord.) p. 30. Pentru deosebirea dintre obligaliile de comportament (due diligence) gi obligagiile de rezultat, in aprecierea caracterului ilicit al conduitei statului, a se vedea de exemplu, A' Pellet, Droit International Public,PUF,1981, p. 115.

J

;I {

19 Vezi, E. J.

de Arechaga, A. Tanzi, op'

cit',p'

367; P'

M' Dupuy' op cit'' p' 342'

/-!!ryq-"ri

i

DHEPT tNTERNATtoNAL PUBLIc

Rdspunderea internalionalS a statelor

367

l

ln general, cauzalitatea se apreciazd conform evidentei, bunului sim!, deducfiei logice, fiind deci vorba de o cauzalitate naturalI, directd. ln d doilea rAnd, prejudiciul trebuie sd fie individualizat, sd afecteze un subiect de drept internafional determinat. De Ia aceastd cerinld fac excepfie incilcdrile grave ale dreptului internalional, calificate drept crime internafionale, ln care cazuri dreptul de a invoca r6spunderea internalionali aparfine oricdrui stat membru al comunitd$ii internafionalezu.Prejudiciu material, prejudiciu moral. Conduita ilicitd poate afecta bunuri ori activitdfi economice ale statului victimd, in care cazuri prejudiciul5.2. este, din punct de vedere economic, cuantificabil, putdnd ileci face obiectul unei

favoarea pfopriilor sa intern522.

- Protecfia diplomaticd nu se poate exercitacetifeni

de citre un stat decat in sau a unor persoane juridice inscrise in ordinea

, in litigitll privind societatea Barcelona Traction, cIJ a refuzat Belgiei dreptul de a exercita protecfia dipiomatici, degi aclionarii belgieni definea, majoritatea capitalului societdgii respective, intrucat aceasta avei nagionalitate* ^ un subiect de drept intern nu poate solicita proteclia statului sdu decat fdcand dovada cd au fost epuizate ciile de .eco.s inierne, oferite de sistemul de drept al statului de Ia care se solicitd reparafia; - Inainte de a-gi insugi plangerea persoanei care solicite proteclia, statul protector verificd dacd prejudiciul invocat d.e aceasta nu este rezultatul propriei sale conduite, ilicite sau culpabile, prin raport cu dreptul intern al statului a cdrui rdspundere se invocd (regula ,,mainilor curaie,' _ clean hands rule). lndeplinirea condiliilor de mai sus nu conduce insE automat la exercitarea protecliei diplomatice din partea statului nalional al victimei. Din punctul devederecanadiand (A se vedea, ICJ Reports, Lg70),

reparafii in naturd sau, mai ales, prin echivalent pecuniar. Prejudiciul moral, imaterial prin natura sa, are un caracter abstract. Este prejudiciul adus onoarei qi demnit[fii unui stat, suveranitElii sale, cum ar fi, de exemplu, arderea drapelului de stat, violarea spaliului aerian de aeronavele militare ale

altui stat.

5.3. Prejudiciu direct, prejudiciu mediat. Protecfia diplomatic6. Prejudiciile canzate de un fapt ilicit pot fi directe, atunci cAnd privesc statul

unul din organele ori agenlii sdi, ci persoane {tzice sau juridice de drept

ca atare (de exemplu, a fost defdimat drapelul, teritoriul s[u a fost invadat, a fost poluatS. marea sa teritoriald). Prejudiciul este direct qi atunci cAnd afecteaz{. un organ sau agent al statului (incdlcarea inviolabilitdlii localurilor ambasadei, neacordarea imunitdgii de jurisdic$ie sau de execufie). Prejudiciul are caracter mediat, atunei cdnd victima nu este statul sau

al dreptului internafional,

consideratd o "competenfE pur discrefionard"2S a statu-lui, un drept pe care il poate exercita sau la care poate renunfa, lindnd seama de con;unctura

exercitarea protecliei diplohltice este

relaliilor internafionale, tradifii, ori lmprejurdiile concrete ale fi.ecdrui

caz.

intern. Acestea, nefiind subiecte de drept internafional, nu pot acliona direct statul autor al prejudiciului, pentru repararea acestuia. Doar statul nafional al victimei, in numele protecfiei diplomatice pe care decide sd o acorde raport intre state. Este important de subliniat cd, in aceastd situafie, statul protector nu valorificd, in plan internafionai, dreptul persoanei. protejate, ci un drept al sdu, propriu, ".4e a face s5. se respecte, ln persoana resortisanlilor s[i, dreptul internafional"21."Prejudiciul mediat, suferit de cdtre victima respectivi, indiferent de caracacesteia, poate s5-qi asume plAngerea individuali qi s6 o transforme intr-un

Sectiunea 6

Formele de reparare a prejudiciuluistabilirea rdspunderii prin verificarea celor trei elemente constitutive, analizate in secfiunile- anterioare, are drept consecinld gi finalitate repararea prejudiciilor produse. in anumite cazui,r"pu"ar"u consecinlelor unui iomportament ilicit.poate fi precedatd de obligarea autorului de a inceta un asemenea comportament. Aceasti obligalie etc nu.nc, nu absolvd statul rdspunzdtor de obligafia de a repara prejudiciile prod.use pdnd in momentul inceierii condui-

rarea" (V., P. M. Dupuy, op. cit. p. 345). Un stat poate invoca, ln numele protecliei diplomatice, rispunderea internalionald a altui stat, numai cu indeplinirea, cumulativ, a urmdtoarelor condifli:

terul sdu, material sau moral, este, de fapt, considerat ca provocAnd un prejudiciu juridic in detrimentul statului care inlocuiegte victima;...(pentru acest prejudiciu) statul, acfionAnd in responsabilitate, urmdregte sd oblind repa-

- Statul "protector" este linut sh fach dovada cd acliunile sau omisiunile celuilalt stat, care au prejudiciat interesele persoanei particulare, reprezintd gi o inciicare a unei norme de drept internalional;

tei ilicite (ex tunc). Repararea prejudiciului se poate realizaprintr-una din urmEtoarele forme: - Restituirea in naturE (restitutio in integrum) urmb.regte restabilirea, atunci cand este posibil, a situaliei anterioare care ar fi exiitat daci faptul ilicit nu s-ar fi produs. Aceasta intervine in cazul unor prejudicii materiaie pi poate consta, de exemplu, in reconstruclia localului unei ambasade distrus de insurgenfi ori eliberarea unei persoane refinute arbitrar. Restitutio in integrum, degi- apare ca ideald, este deseori irealizabild, intrucAt faptul iiicit a putut pruduce efecte ireversibile.22 Referitor la nafionalitatea persoanelor juridice 2:t Vezi, A. Pellet, op. cit. p. lir9.,

20 Yezi, supra, Secliunea 3.3 a acestui capitol. 21 Litigirl privind Concesiu nile Mauromrnatis, rlintre Anglia gi Grecia, solulionat de CPJI in1924 (CPJI, Serie A, no. 2,1924, p. 12).

de drept intern, vezi, supra,

capitolul

v

DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

Respunderea internationald a statelor

Repararea prin echivalent (despagubirile) este forma de teP-arare cel mai frecveit folosit6 qi este aplicabild prejudiciilor materiale, ilar gi celor morale, i:r cazurile i:r care acestea din urm6 nu pot fi reparate printr-o alt6 modalitate. calcularea sumei totale a despagubirilor ridic[ in practicd numeroase probleme gi poate prelungi solulionarea defrnitivi a unor cliferende. Este o

g"rr"r"t admisd .5 ,"puru"." prejudiciului trebuie si includa atit ""sura pi! derJa efectiv suferitd (d.imnum emergens), cAt 9i cdqtigul nerealizat

ilurru*

materiale rezultand din actul ilicit, inclusiv "un beneficiu care s-ar fi putut iealiza in clesfdgurarea normald a lucrurilor"za. Nu pot fi luate insd ln considerare eventualele cAgtiguri cu caracter speculativ gi nici pagube tntampldtoare qi nedeterminate' prejudicii morale. [n - Slti.f""fia este forma specifrcd de reparare a unor scuze oficiale. statul prin prezentarea de regrete sau practica se realizeazd

cessans). Deci, desp[gu.birile trebuie sE compenseze toate pagubele

ln lucrdrile CDI privitoare la acest tip de rispundere internationalS, s-a subliniat cd "Prejudiciul rezultat dintr-o activitate care compofcS un risc nu trebuie l6sat exclusiv in sarcina victimei nevinovate. in asemenea cazuri, o anumitS reparalie trebuie prevdzutd pentru prejudiciul apreciabil suferit, respectiva reparalie putAnd fi determinati pe cale de negociere intre pdrli, conform unor criterii care urmeazb sd fie stabilite..." (v. Raportul CDI Ia sesinnea a 43-a a Adundrii Generale ONU, Doc,A/43 110). - Specificul acestui tip de rdspundere, ln stadiul actual al jurispruden$ei pi doctrinei, const6 ln faptul cd principiul riscului nu este recunoscut ca temei general al r[spunderii statelor, dar este luat ln considerare ln regimuri particulare de rispundere, stabllite prin convenlii internalionale privitoare la anumite categorii de activitErtizs.7.2. Ca privire la aceste regimuri convenlionale de rdspundere, ln lucrdrile de codificare, incepute de CDI ln 1978, asupra "rispunderii internationale pentru consecinlele prejudiciabile rezultAnd din activit6ti neinterzise de dreptul internafional", s-au avut in vedere convenlii internalionale intervenite in trei domenii de activitate, care prezintd un grad inalt de periculozitate26: 1) utilizirile pagnice ale energiei nucleare; 2) poluarea cu

autor al prejudiciului-poate, de asemenea, s[ impunl anumite sancliuni irrte"rre (mSsuri administrative sau disciplinare) impotriva agentului s5u yinovat de producerea actului iticit. in unele cazuri, satisfaclia poate consta in ,..rrrougt."ua o{icial6, in cuprinsul hotararii unei instante arbitrale sau judiciare, a caracterului ilicit al conduitei incriminate'Secliunea

hidrocarburi gi alte substanfe poluante; 3) lansarea de obiecte in spafiul cosmic. Toate aceste activitdli au fost catacterizate prin termenul

7

*tLb'

Rispunderea statelor pentru consecinfele prejudiciabile rezultf;nd din activitdfi neinterzise de dreptul internafionalin domeniul qtiinfei 9i tehnicii,anumite

generic de "extrem de periculoase" ("ultra hazardous activities")"'. 1. In domeniul utilizErii pagnice a energiei nucleare, principalele convenlii care confin prevederi privitoare la r6spunderea statelor sunt: Convenlia de la Paris din 1960 privitoare la rispunderea civild in domeniul nuclear; Convenlia de Ia Viena din 1963 avdnd acelagi obiect; Convenfia de la Bruxelles din 1962, privitoare la rdspuntlerea civill in transportul maritim de substanle

activit[fi desf6qurate pe tiritoriul unui stat pot produce daune pe teritoriul aitor state, flri ca aclste activitigi si aibi caracter ilicit din punctul de vedere al dreptului internalional. Asemenea daune pot rezulta, de exemplu,

7.L. ca urmare a progreselor

din ploile acide care provoacd schimbfiri atmosferice transfrontiere, evacuarea de degeuri toxice care polueaz6 apele rAurilor, ale m6rilor ca pi atmosfera, etc' accidente in funclionarea centralelor nucleare, anumite activitSti spaliale --

i" t"^t" aceste cazuri.se apreciazl cE producerea unui prejudiciu este sufrcient6 pentru a ridica problema rhipunderii autorului 9i a repardrii daunei, fara a n necesar s6 se dovedeascd incdlcarea unei norme de drept internafional. Gravitatea pericolului gi lntinderea prejudiciilor pe care activitdli ca acelea mai ,r. *"rrtrior,."te sunt susceptibile sd Ie producd au condus in dreptul interna$ional, ca de altfel qi in dreptul intern, la admiterea r6spun'derii pentru risc.24Yezi, Sorensen, op. cit-, P.510-571

nucleare. Aceste convenlii stabilesc rdspunderea obiectivd a operatorului (persoani fizicd sau juridic[) pentru prejudiciile cauzate. Din punctul de vedere al cuantumului reparaliei, aceasta este o rdspundere limitatfl, intrucAt se stabilegte un plafon maxim al reparafiei. R6spunderea statului nalional al operatorului intervine in subsidiar, numai dacd gi in mbsura in care se dovedeqte depdpirea plafonului stabilit. -2. ln domeniul poludrii cu hidrocarburi 9i alte substanle poluante, dintre convenliile internalionale avute in vedere menfiondm: convenlia de la Bruxeiles din 1969 privitoare Ia rHspunderea civil[ pentru daunele produse de deversirile de hidrocarburi; Convenfia din 1971 pentru crearea unui Fond de indemnizafie (pentru asemenea accidente); Convenlia de Ia Londra din 1976 pentru daune rezultdnd din cercetarea pi exploatarea resurselor minerale ale subsolului marin; Convenlia asupra dreptului mdrii din 1982. Conform acestor

25 26

Vezi, E.J. de Arechaga, A. Tanzi, op.cit., p.372.

td

Vezi, documentul "Etude etablie par le Secretariat sur la rdsponsabilitd internationaLe d.ecoulant des actiuites qui ne sont pas interdites par le droit international", it "Aanuaire CDI', 1985, vol. II, partea I (Doc. A/CN4/384). Vezi, de exemplu, C.W. Jenks, Liability for Ultra Hazardous Actiuities in International Zaru, in RCADI, 1966, tome I.

_/iry-:-"'-"'

370

DREPT INTEFNATIONAL PUBLIC

Rdspunderea internalionale a statelor

371

proprietarului conven$ii, rlspunderea civil6 pentru prejudiciile_ produse revine insialafiilor. Statul de pavilion al navei sau cel al ;;;.i J"; exploatantului

a teritoriului unui alt stat sau bunurile sau persoanele care se gdsesc pe acel teritoriu, cAnd este vorba de un caz grav gi cdnd s-a stabilit in mod clar gi

exploatantului inslalaliei nu rdspunde decAt in cazul unor ""tio""iitatii pi dacd se face dovada cd a fost lnc[lcatd o obligafie de ;;d;-;;..ive (,'dle diligence"), const6nil ln- verificarea cd operatorii particu;;;;;;."t lari au fost acoperili de asigurari, la un nivel corespunzator riscului prezentatde activit[file resPective. 1n 3. cu privire la eventualele prejudicii rezultate din lansarea ile obiecte

convingdtor existenla daunelor".

p'rl"lna spaliui cosmic

avute in vedere doua principale convenlii: Tratatul 196? qi Convenlia din 1972 privind r[sprrnderea cosmic. iiter.ratriorratd pentru daunele canzate de obiectele lansate ln spaliul convenlii consacrd pentru prima datd, intr-un acord Ol*poriiiitu u.".t"ilrlti*" i"tu*riio"uf, principiul rdspunderii absolute a statelor: rlspunderea pentru preiuaicil revine direct statelor, ln calitate de subiecte ,.p""^rlu "r"rrtrr"1"io, de drept internalional. gi de faptul cd' 7.3. f,inAnd seama de natura acestor categorii de activitdfi tehnologiior, -apal noi activitHti datorittr progleselor continue ale gtiinlei 9i radiafii, sosceptinit" i"e a fr luate in considerare (.o- ", fi, de exemplu, diverse in ingineria genetica sau alte posibile manipulariale unor plocese naturale), elabordrii unor n6rme privitoare importanlei calrul CDI s-a insistat ".rp"u la conduita statelor in legdturd cu asemenea activitdli 9i atribuirea rdspunderii. pentru o mai clard reprezentare a problemelor raspunderii, cpl a propus

.p.tiot .os*ic, au fost

dh

L

ilrl

riscul de a genera cauzeaz[ prejudicii transfrontiere' prejudicii transfrontiere gi b) activitali care i;-il;, categorie intri acele activit6li care au o probabilitate mai mare doua include decat normala de a cauza prejudicii transfrontiere , iar cea de-a prejudicii in desfagurarea lor normal[' activitalile eare ca\Tzeaze^asemenea activitali se i" r.pt, principala deosebire dintre cele douS tipuri de de asemeneasitueazd mdsuri tipuri i., ao*"rrl,rf prevenirii daunei, existAnd doud

si

se fach distinclia

hlre: a) activitdli

care implic6

- Cooperarea se referl la necesitatea coordondrii activitililor intre statele de origine (a ev6ntualului prejudiciu) gi statele victim[, in vederea prevenirii sau minimalizErii riscului daunelor transfrontiere sau, dacd acestea sau produs, pentru limitarea efectelor lor, atAt in statul de origine cAt pi in statul de victimi. - Prevenirea a ficut obiectul unor analize detaliate (Rapoartele 8 qi 9 aie raportului special al CDI)29 prin care s-au adus anumite preciziri ale acestui concept. In viziunea CDI, prevenirea ar trebui sd conductr la reducerea la minimum a riscului producerii unor accidente, a magaitudinii daunelor, dacd acestea s-au produs gi la ingrddirea extinderii efectelor accidentelor peste frontierele statului de origine. - Reparafia ca principiu al conduitei statelor in activitdlile susceptibile sd producd daune transfrontiere, exclude ideea suportdrii prejudiciului exclusiv de cdtre victim[. S-a convenit cI atunci cdnd prejudiciile produse unui alt stat sunt apreciabile, statul de origine trbuie sd participe la repararea lor, pe baza unor negocieri directe cu statul victim6. Cu privire la stabilirea acestui tip de rdspundere pi a reparafiilor, ln cadrul CDI au fost exprimate puncte de vedere divergente, reprezentAnd doui principale opfiuni: rdspunderea sd cadd in sarcina operatorilor individuali sau a statului de origine, indiferent de mdrimea prejudiciului qi de natura activitdlii care l-a cauzat. lindnd seama de dispozifiile diverselor convenlii internalionale intervenite in domenii particulare, Comisia a relinut cd solulia optimd ar firispunderi comune a operatorilor indivitluali gi a statului de origine, primii avdnd rispunderea primard gi statul o rdspundere subsidiardaceea a unei

(reziduali).Toate aspectele evocate, in legdturd cu rdspunderea statelor pentru prejudiciile rezultdnd din activitdli neinterzise de dreptul internalional, formeazd, in continuare, obiectul negocierilor ln cadrul CDI; textele celor 33 de articole elaborate pAnd acum sunt susceptibile de revizuiri pi completdri.

iiir

p""rentiue' ai mdsuri de

llll

urmdrind si limiteze ..o i6 minimalizeze efectele, odati ce incidentul a intervenit2S. 7.4. in ansamblul lucrdrilor de pAni acum ale CDI s-a realizat o convel-

a

preveni producerea incidentului si b) mlsuri

genfSapoziliilorinleg[turicuanumiteprincipiicaresdg'uvernezeconduita

ltut"lorin u.tirritapt"-rosceptibile sh producd daune transfrontiere 9i anume: _ Libertatea de acfiune a statuiui , in sensul de a permite pe teritoriulAcestprincipiuesteinspiratdinPrincipiul2lalDeclarafieidelaStock.

fre compatibila sdu orice activitate umane, considerata potrivitd, trebuie s6 suveranitatea altor state' cu proteclia drepturilor emandnd dincd: ""nici un holm, adoptata 1a Corrferinga ONU asupra mediului, care prevede in stat nu are dreptul cie a utiliza sau de a ldsa ca teritoriul sdu sd fie utilizat

agafelincAts[cauzezedatrneprinpoluareaatmosferei,ateritoriu]rris6rrsau 28Yuzi. Annuaire CDI,

29 S-u,

elaborat 19 articole a1e unui instrument separat, cu natur[ de recomandare, care sa confind obligaliile de prevenire ce revin statelor pentru reducer:ea daunelor sau micgorarea riscurilor (Report of'International Law Commission, 1992 si 1993).

l99l,P.

85-87