RAC1lTT }lAtltll(III $

flEXfl&LFA$CIllATIA

Traducere din limba englezd

ANA DRAGOMIRESCU

**

PARTTA I

,,Md intreb dacd n-am fost schimbatdpeste noapte. Sd vedem: exam aceea;i

cAnd m-am trezit de dimineaqi? Mai c[pot si-mi amintesc mici diferen[e. Dar,

dacd nu-s aceeagi, urmdtoarea intrebareeste: cine:s eu atunci? Ah, asta-i marea

enigmd!"Avenrurile tui Alice inTara Minunilorl

I Aici gi mai departe, citatele din Alice sunt date dupi textul edigiei

rom6negti publicate de Editura Didactici gi Pedagogicd in 1977, tradusdin englezi de Bogdan Popescu. (n.tr.)

CAPITOLUL I

Sunt momente in care magia e chiar,nasoald.

Sigur, e foarte tare cAnd o folosqti ca s5-qi schimbi culoareapflrului, sd zbori sau sd transformi ziua in noapte. Dar, de cele

mai multe ori, magia tinde sd se termine cu explozii, cu lacrimisau sd te lase intinsd pe spate, undeva la naiba-n cd4i, cu senza-

fia cd un pitic sapd dupd diamante in leasta ta.

Bun, poate cd ultima parte mi se intdmpld doar mie.Unul dintre dezavantajele cildtoriei cu un Itineris - un soi de

portal wijit care te poate duce dintr-un loc in altul - e efectul te-

ribil pe care tl are asupra corpului. De fiecare datd cAnd fdcusem

un astfel de drum, sfAr;isem prin a m[ simgi de parci fusesem

lntoarsi pe dos, insd acum imi era mai rdu ca niciodatd. Efectivtremuram. Sigur, asta putea fi gi din cauza adrenalinei. Aveam

senzatia cd inima incearcd sd mi se arunce afard din piept.Am inspirat adAnc gi am incercat sd-mi domolesc pulsul ga-

lopant. Bun. Itineris-ul"md lisase... in fine, undeva. incd nu mdlimurisem exact unde, gi asta mai ales pentru cd nu eram instare sd deschid ochii. Oriunde ag fi fost ins[, era un loe tdcutgi foarte cald. Mi-am trecut mAinile pe pimdntul de sub mine.Iarbd. CAteva pieue. Nigte bege.

Am tras aer in piept gi m-am gdndit sd-mi ridic capul. Dar,

numai la ideea de a incerca sd md migc, toate terminaqiile mele

nervoase s-au revoltat: ,,Q da, vezi sd nu!"GemAnd, mi-am inclegtat dinqii gi am decis cd era un mo-

ment la fel de bun ca oricare altul sd evaluez situa$a.PAnd azi-dimineat5, fusesem un demon aflat in posesia unor

puteri supermegafantastice. Din cauza unei wiji de legare, toati

10 R Acur,l HRvrnvs

aceastd magie dispflruse. Md rog, mai exact, nu dispdruse; incd

o simgearn fremdtand in mine precum un fluture sub sticld. Dar

nu puteam ajunge la nici una dinffe puterile mele, aga ci era ca

gi cum mi-ar fi disPdrut.

Cine mai dispiruse? Cea mai bun[ prietend a mea, Jenna' $itata. $i Archer, tipul de care eram indrigostiti' Si Cal, logodni-

cul meu. (Da, am o viaq[ amoroasd complicati')Pentru o clipd, durerea de cap mi s-a p6rut o nimica toati in

comparatie cu durerea care mi-a stripuns pieptul cAnd m-am

ganiit ia ei patru. Sincer, nu gtiam pentru cine ar fi trebuit

,e--i fu. mai multe probleme' Jenna era vampir, ceea ce in-

semna cI igi putea purta singurl de grijd, insl ii gdsisem piatra

sAngerie zdrobiti pe podeaua Abaqiei Thorne' Principala misiurie a pietrei sAngerii era s-o protejeze pe prietena mea de

efectele secundare ale viegii de vampir. Dac[ ii fusese luatd in

plin[ zi, soarele avea s-o ucidd.

Apoi era tata. El fusese supus Deposed[rii, ceea ce insemna

cd era ;i mai neputincios decAt mine acum' Eu m[car imi pds-

ffasem magia, aga nefolositoare cum era' Puterile tatei se pier-

duserd pentru totdeauna. ultima datd cand il vf,zusem, zicea

intr-o celule, palid, inconqtient, acoperit cu tatuaje vineqii rdma-

se dupd ritual. Archer fusese cu el 9i, din cAte ttiam, amAndoi

se afliu tncd in celula aceea cAnd Abalia Thorne fusese atacate'

incd erau captivi cAnd Consiliul o folosise pe Daisy, un alt

demon, ca si incendieze clddirea.

Cal intrase in abagia cuprinsd de flaciri ca sd.i salveze, dar

inainte imi spusese si iau Itineris-ul ca si md duc si-mi caut

mama, ."r", iirr" gtie de ce, era impreun[ cu Aislinn Brannick,

conducdtoarea unui grup de vAndtori de mongtri' Deqi, de we-

me ce familia Brannick m[ considera p e mine un monstru, nu-mi

dldeam seama ce cduta mama cu ele.

Aqaajunsesemsizacintins[pespate,chinuitddedurereade cap, gin6nd inci strAns in mAni sabia lui Archer' Poate era

mai bine si stau pur gi simplu aici ;i sd aqtept ca mama sd md

gdseascd pe mine. Mi-ar fi convenit.

Hsx FIALr-. Fascwxpa 1l

Am oftat in weme ce vAntul fdcea sd foqneascd frunzele de

deasupra mea. Dap, era un plan bun. Sd stau intinsd pe pdmAntgi sd agtept sI fiu gdsitd.

Dintr-odatd, o lumind puternicd imi izbi pleoapele inchise, gi

am ffesirit, ridicAnd mAna ca sd md feresc de ea - orice ar fi fost.CAnd am deschis ochii, eram aproape sigurd c-am s-o vid pe unadintre surorile Brannick stand in faga mea, poate cu o to4e sauo lanternd in mAni.

in nici un caz nu m[ atteptam la o fantomd.Fantoma lui Elodie Parris, ca sd fiu mai exactd, stAnd la pi-

cioarele mele gi privindu-md furioasd, cu bratele incrucigate lapiept. Strdlucea atet de puternic, incAt am mijit ochii in timp ce

mi ridicam. Elodie fusese ucisd de strdbunica mea cu aproapeun an in urmd (poveste lungd) si, pentru cd impdrtdgisem cuea pu$ne magie chiar inainte sd moari, fantoma ei era acumlegati de mine.

- Uau! am spus cu o voce rigugitd. Uite, ziceam aici, gAndin-du-md ci mai rdu de atat nu se poate, gi, cAnd colo, uite cd s-apurut. uf!

Elodie igi dddu ochii peste cap s,i, doar pentru o secundi, mise pdru cd strdlucise mai puternic. igi migcd buzele, dar nu scoa-se nici un sunet. Unul dintre neajunsurile vieqii de fantomd: nuputea vorbi. JudecAnd dup[ expresia ei ;i dupd ce ii puteam citipe buze, am considerat ci era probabil mai bine aga.

- Bine, bine, am zis. Nu e momentul sd fim sarcastici.Folosind sabia lui Archer drept cArjd, am reugit si md ridic in

picioare. Luna nu rdsdrise, dar, graEie luminozitl$i lui Elodie,vedeam in jur... copaci. Mul$. $i cam atAt.

- Ai idee unde suntem? am intrebat-o.Ea ridici din umeri gi mimd: ,,Pddure".

- Crezi?Bun, deci chestia fl,$u e momentul sI fim sarcastici" nu in-

cepuse prcagrozav. Am oftat gi m-am uitat in jur.

- E incd noapte, aga cd am rimas probabil in acelagi fus orar.Asta inseamnd ci n-am ajuns prea departe. Dar e cald. Mult maicald decAt la Thorne.

12 RACHELHRVTruS

Buzele lui Elodie se miqcard, gi mi-au trebuit mai multe in-

cercflri ca sd descifrez ce spune. in cele din urmd, am desluqit c[

era: ,,Unde voiai sd mergi?"

- La familia Brannick, ain risPuns.

Auzindu-md, Elodie cisci ochii, iar buzele incepurd din nou

si i se migte frenetic, spunandu-mi fird indoiald cat puteam sifiu de cretind.

- $tiu, am zis, ridicAnd o mAnd ca sd-i opresc tirada tdcu-

td. Nigte irlandezi infricogf,tori, vAndtori de mon;tri, poate n-au

fost cea mai bund idee. Dar Cal a zis cd mama e la ei' $i nu, am

continuat in weme ce gura ei fantomaticd dfldea sd se deschidi

din nou, nu ftiu de ce. Ceea ce triu e cd ltineris-ul pare s-o fi dat

in bari, p.rri.u cd singura rofcate infricog[toare pe care o v5d

pe aici "gti

tu. OftAnd, mi-am frecat ochii cu mdna libera' Aqa cd

acum n-avem decAt..'

Un urlet despicd aerul.

Am inghigit in ,"., 9i degetele mi s-au incleqtat pe mdnerul

sabiei.

- N-avem decAt si sperim c5, orice ar fi, chestia aia nu vine

incoace, am sfArgit fdrd vlagi.Un alt urlet, de data asta mai aproape. Auzeam in depirtare

ceva inaintind zgomotos prin tuf$uri. Pentru o clipd mia dat

prin cap sd fug, dar genunchii imi erau atat de moi, incAt pAni 9i

a sta in picioare era o provocare. Nici vorbd sd fi putut intrece in

goand un vArcolac. Ceea ce insemna cI aveam sd stau 9i sd lupt'

Sau, de fapt, sd stau;i sI fiu sfArtecati.

- Minunat, am murmurat, ridicAnd sabia cu un junghi in mug-

chii umerilor.Mi-am simqit puterile zvArcolindu-mi-se tn stomac si, brusc,

m-a cuprins gtoaza. Eram normalf,, mi-am amintit eu' Doar

o fatf, obignuitd de gaptesprezece ani, pe cale sd tnfrunte un

vArcolac doar cu... Bun, aveam o ditamai sabia 9i o fantomd'

Probabil ajutau gi astea la ceva.

M-am uitat la Elodie. Ea se uita qintd spre pddure, cu o figurd

uqor plictisiti.

HEX HALL. FascrNxgra 13

- Hei, alo! am spus. Vdrcolac la orizont! E$ti mf,car pugin

ingrijoratd din pricina asta?

Ea imi arunci un surAs afectat, fdcAnd semn inspre propriultrup lucitor. I-am citit pe buze: ,,Sunt deja moartd".

- Corect. Dar, dac-o sd mor gi eu, noi doud chiar n-o sd deve-nim, ca fantome, cele mai bune prietene.

Elodie imi rdspunse cu o privire care spunea cI nu existd niciun pericol s[ se intAmple aga ceva.

Sunetele se inteqird, iar eu am ridicat sabia mai sus.

Apoi, cu un mArAit, ceva mare gi furios sdri printre copaci.Am scos un mic gipdt ascugit, ba chiar gi Elodie a sdrit inapoi.Md rog, a plutit inapoi.

Pentru o clipd, toli trei am rdmas incremeniqi, eu tinAnd sa-

bia ca pe o bAtd de baseball, Elodie plutind la cAqiva centimetride pdmAnt, vArcolacul ghemuit in faga noastrd. Habar n-aveamdaci era bdiat sau fati, dar mi se pdru ci era tAnir. O spumdalbd ii picura din bot. V6rcolacii sunt cam bdlo;i.

igi ldsd capul in jos, iar eu am strAns sabia ;i mai tare, agtep-

tAndu-l sd qAgneascd. Dar, in loc sd se repeadd sd-mi sfAgie gAtul,el scoase un sunet gutural, dejale, aproape ca gi cum ar fi plAns.

M-am uitat in ochii lui, tulburdtor de umani. Dap, cu sigu-rante lacrimi. $i fric[. Groazd. GdfAia din greu, ;i am avut sen-

za\ia ce era pe fugi de ceva weme.Deodat5, mi-am dat seama cd poate ltineris-ul n-o diduse

in bard atat de riu pe cAt crezusem eu. Ceva il speriase pe vAr-

colacul dsta, 9i nu-mi puteam inchipui decAt cAteva chestii care

erau in stare de ata ceva. Nigte irlandezi infricogdtori, vAndtoride Prodigium? in capul listei.

- Elodie... am dat sd spun, dar, pAnd sd mai scot weo vorbd,ea se stinse ca un nenorocit de licurici.

Eu gi vArcolacul am rdmas cufundaqi in beznd. Eu am tnjurat,iar el a scos un mArAit care semlna cu acelagi cuvAnt. Preg de

cAteva clipe, doar cAt s5-mi inchipui ci poate md in;elasem,pidurea rdmase ticutd gi neclintitd.

Apoi totul se dezlinqui dintr-odatd.

CAPITOLVL 2

De undeva din faga mea se iscd un striSet, iar vArcolacul in-

cepu sd urle. Am auzit o scufte luptd, urmati de un scheunat

ascufit. Apoi singurul sunet rdmas fu rdsuflarea mea - aerul care

tmi intra gi-mi iegea din pldmAni cu un;uierat.Am surprins o mfcare cu coada ochiului 9i, instinctiv, am

pfuit spre ea, linAnd in continuare sabia indreptati inainte.

Deodatfl, o lumind puternicd, mult mai puternici decAt a luiElodie, md izbi drept in faqi. Am inchis ochii 9i m-am poticnit'

Ceva mi lovi peste bragul intins, indeajuns de tare ca sd m[ facd

sd gip. MAna imi amo4i imediat, iar sabia lui Archer imi alunecl

printre degete. incd o loviturd, de data asta indirf,tul genunchi-

1or, gi m-am trezit pe sPate.

i"nu gt"n mi se agezd pe piept, 9i doi genunchi osogi imi li-pird ambele braqe de pdmAnt. Am simqit o ingep[turd sub blrbie

gi m-am luptat cu impulsul de a scAnci.

O voce ascutiti md intrebi:

- Ce egti?

Am deschis ochii cu grijd. Lanterna care md orbise zdcea la

weo jumitate de metru de capul meu, ldsAndu-mi suficientd

lumind doar cAt si vdd ceea ce pdrea a fi o fati de weo doispre-

zece ani care mi se atezase pe piept.

Fusesem pusi la pimAnt de o copili de clasa a gasea? Jenant'

in aceeagi clipi, metalul rece pe care il simgeam pe gdt imi

aminti cd aceasti copild de clasa a tasea avea un cugit'

- Eu... nu sunt nimic, am spus, incercind sd-mi migc buzele

cdt mai pugin.

Ochii mi s-au obignuit repede cu lumina slabd 9i am observat

plru] roqu aprins al fetei. OricAt de ciudat ar pdrea, in pofida

Hnx HaIL. FASCTNAITA 15

tdigului proptit in gAtul meu ;i a toate celelalte, primul meu

gAnd a fost: ,,Ah, mulqumescu-gi, Doamne!"

Poate cd era mai tAndrd decAt mi agteptasem, dar, din multepuncte de vedere, fetigcana asta reprezenta tot ce-mi imagina-

sem cI ar fi surorile Brannick. Acestea formau o mare familiede femei - intotdeauna femei, degi binuiesc cl bdrbagii contri-buiau gi ei cumva, avAnd in vedere ci neamul exista de peste

o mie de ani. Descendente ale unei wf,jitoare albe megaputer-

nice pe nume Maeve Brannick, igi dedicaseri vieqile eradicdriirSulni din lume"

Din nefericire, eu rni potriveam cu definiqia lor de rdu.

Fata se uit6 urAt la mine.

- Egti tu ceva! quierd ea, aplecflndu-se mai aproape. Simt.

Orice ai fi, nu esti om. Aga cd ori imi spui ce soi de ciudf,genie

egti, ori te despic;i aflu singurd.Am privit-o qint5.

- Egti o fetiqcand durd!Privirea urAti i se adAnci.

- Le caut pe surorile Brannick, am spus in grabd. $i bdnuiesc

cd egti una dintre ele, pentru ci... gtii tu, pdr rofcat, violenqi gi

aga mai departe.

- Cum te cheamd? md irntrrebd, in vreme ce inqepdtura din gAtul

meu se transforma intr-o durere tn toati regula.

- Sophie Mercer, am spus printre dingii inclegtagi.

Ochii i se mdrir[.

- Nu se poate! zise, semdnAnd pentm prima datl cu ;coldriqacare probabil gi era.

- Ba se poate, am replicat rdgqit.Preg de o secundi pdru nesigur5, iar cugitul de la gAtul meu

alunec[ in jos, poate cu weo doi centimetri. AtAt mia trebuit.M-am rostogolit cu putere intr-o parte. Migcarea imi intinse

ceva din umdr atAt de tare, incAt imi dddurd lacrimile, dar avu

efectul scontat, adicf, o dldu jos pe fati de pe mine.

16 RacHnr HavrrINs

Ea qip6, gi am auzit un bufnet infundat, care am sperat din

tot sufletul cd era zgomotul cuqitului c[zut la pdmAnt. Dar nu

mi-am permis rdgazulsd verific. in patru labe, m-am tArAt cltresabia lui Archer. Mi-am inclegtat degetele pe miner ;i l-am tras

inspre mine.Folosind arma drept sprijin, m-am impins in picioare gi m-am

intors cf,tre fatd. Eazdcea incl pe pimAnt, sprijinitd in mAini,

gAfAind. Expresia de ,,cercetagil rea" ii dispdruse de pe chip; nu

mai era decAt o pqtoaicd speriatd.

M-am intrebat de ce. Eu inci md sprijineam in sabie, n-o in-dreptasem citre ea. Picioarele imi tremurau foarte tare, eram

sigurd ci vedea asta, ;i gtiam cd faqa mi-e brdzdatd, de lacrimi 9i

sudoare. N-aveam cum sf, par tocmai intimidant5...

Atunci mi-am amintit expresia ei cAnd imi auzise numele.

M[;tia sau cel pulin stia despre mine. Ceea ce insemna cd pro-

babil gtia ce sunt.

Sau ce fusesem.

Am incercat sd-i arunc cea mai durd cdutiturd ,,sunt o prin-qes5-demon" de care eram in stare - lucru deloc ugor, avAnd invedere cd p5ru1imi atArna peste fagd gi imi curgea nasul.

- Cum te cheam6? am intrebat-o.Fata stitea cu ochii aqintiti asupra mea, dar mAinile ei bAj-

bAiau neincetat pe pdmAnt, fdrd indoiall in cdutarea culitului.

-lzzy, rdspunse.

Am ridicat din sprdncene. Nu era tocmai un nume care s5-qi

sddeasci teama in suflet.Izzy trebuie sd-mi fi citit asta in priviri, pentru cd se incrunt[.

- Sunt Isolde Brannick, fiica lui Aislinn, fiica Fionei, fiica...

- Bine, bine, fiica unui gir de cucoane fioroase, m-am prins.

Mi-am trecut o mAnd peste faqd. Ochii mi dureau ;i mi-i sim-

geam parcd plini cu nisip. in viaqa mea nu fusesem mai obositd.

Capul mi-era ca de ciment, chiar gi bdtdile inimii imi pdreau

greoaie gi lente. Pe deasupra, mi incerca qi o senzafie ciudatd,

sAcAitoare, ca si cum mi-ar fi scdpat ceva important.

HBx Ha[. FAscrNAfrA 17

LdsAnd la o parte toate astea, miam indreptat din nou aten-gia cdtrelzzy.

- O caut pe Grace Mercer. De indatd ce am rostit numele ma-

mei, am simgit cum in gAt mi se formeazdrn nod gros, dureros.

Am clipit si am addugat: Mi s-a spus ci e la surorile Brannick,

Ei chiar trebuie s-o gisesc.

,,$i si m[ arunc in brafele ei ;i sd plAng cam o mie de ani",mi-am zis in sinea mea.

Dar Izzy scuturd din cap.

- La noi nu e nici o Grace Mercer.Cuvintele cdzurd asupra mea ca nigte lovituri de secure.

- Nu, trebuie s[ fie! am spus.

Imaginea luilzzy tremuri inaintea mea, gi mi-am dat seama

cd o vedeam printre lacrimi.

- Cal mi-a zis cd e la familia Brannick, am insistat eu cu vocea

frAntd.Fata se indreptd de spate.* Ei bine, oricine ar fi Cal, s-a ingelat. in tabdrd nu sunt decet

membri ai clanului Brannick.

,,Gisegte-o pe mama!".Asta fusese singurul lucru asupra ciruiami concentrasem din dipa in care Cal o luase la fugd spre Abagia

Thorne. Cici, daci o gdseam pe ea, atunci, cumva, totul avea se

fie in regul6, iar eu aveam sd dau pAni la urmd gi de ceilal$.De tata, de Jenna, de Archer gi de Cal.

Md cuprinse un val de durere gi epuizare. Daci mama nuera aici, atunci tocmai mi teleportasem in mijlocul teritoriuluiinamic fdrd nici un rost. Fdrd puteri. Fdrd p[ringi. Fird prieteni.

in clipa aceea mi-am permis sd zdbovesc asupra ideii de a ldsa

pur gi simplu sabia jos si de a mi lungi la pdmAnt. M-ag fi simgit

rnai bine intinsi gi, pe bune, dacfl deja pierdusem totul, ce maiconta ce urma s[-mi facd frptura asta micuql cu porniri criminale?

Dar, la fel de repede, am alungat naibii gAndul. Nu se pu-

tea sI fi supravieEuit atacurilor demonice, duelului cu strigoiigi exploziilor cu sticle demonicd doar ca s[ sfArqesc ucisd de

18 RACHEL HA\TKINS

o Scufiqd Rogie. Fie cd mama era aici, fie cd nu, eu tot aveam

sd supravietuiesc.Am strAns degetele pe mAnerul sabiei pAnd cAnd am simlit

metalul tlindu-mi pielea. Md durea, insd era bine. Asta md pu-

tea impiedica sd legin, lucru care, la rAndul lui, o putea impie-

dica pe lzzy sdml disece - sau, mi rog, orice le fdceau surorile

Brannick demonilor.Fogtilor demoni. Nu conteazd.

- Deci voi avegi o tabdrd, am spus, silindu-mi creierul sd lu-

creze. E... migto. Pun pariu ci are buncire 9i sArmd ghimpatd.

Izzy iqi didu ochii peste caP.

- Daaa!

- Bine, deci tabira asta. Unde mai exact...?

Fraza rimase neterminati, cdci pdmAntul incepu si se legene.

Sau poate eu eram cea care se legdna dintr-o parte intr-alta? Iar

lumina devenea tot mai slabd pentru ci lanterna era pe moarte

sau pentru ci ochii mei nu mai funcgionau?

- Nu! Nu, n-cm sl legin!

- eaa... Egti bine?

Am cldtinat din cap.

- Am vorbit cu voce tare?

lzzy se ridici incet in Picioare.

- N-ar5gi prea bine.M-a; fi uitat urAt la ea dacd ochii mei n-ar fi avut lucruri

mai importante de ficut - de pildl, si nu-mi pice din cap. Un

cllnqinit zgomotos imi umplu craniul, si mi-am dat seama clerau dinqii mei.

Minunat! Intram in stare de goc. Foarte... neconvenabil-

Genunchii incepuri sd-mi cedeze, 9i am apucat mai strAns

mAnerul sabiei, incercAnd din risputeri sd rimAn in picioare.

,,Sabia lui Archer", mi-am spus eu. ,,Nu pogi s[ legini pentru c[trebuie siJ gdsegti gi s[-l ajugi..."

Dar era prea tarziu. Alunecam spre pdmAnt, iat lzzy se rdsu-

cise, evident in cdutarea cuqitului.

Hex Herr-. FAScINA1IA 19

Brusc, am observat o sclipire palidi venind de undeva dinspatele meu. Buimacd, am dat sd md intorc spre ea, gAndindu-md

cd probabil era o poterd a familiei Brannick. $i atunci am sim-

git un impuls puternic, aproape electric, strdbitAndu-mi corpul.

L-am recunoscut imediat.Magie.Am rdmas complet nemigcati, dezorientatd. Oare puterile

mele tocmai...? Nu. Ceea ce imi curgea prin vene nu pfirea a fimagia mec. Mereu imi simqisem puterile qAgnindu-mi din picioa-

re, urcAnd din pimAnt. Magia asta semena cu ceva ugor 9i rece

care mi se a;eza pe cregtetul capului. Ca zdpada.

Ca magia lui Elodie.

,,Asta pentru cd e magia mea, neroado!" guier[ glasul lui Elodie

in mintea mea.

,,Ce?" am incercat sd spun.Dar buzele nu voiau sd mi se clinteasci. Un bra; mi se ridicd,

insi nici pe acela nu l-am migcat eu. $i cu siguranqd nu eu am

fost cea care a aruncat un fulger auriu din vArful degetelor inspinarea luilzzy.

Scdncind, fata se prdvili la p5mAnt.

Am inaintat, cu sabia ridicat5, dar, din nou, eram ca o mari-onete. Simqeam metalul aspru al mAnerului in mAini ;i durerea

pe care mi-o provoca in umeri efortul de a ridica sabia, insi nu

aveam control asupra propriilor migc[ri.Izzy reugise sd se scoale in picioare, iar acum se indepdrta

de mine poticnindu-se. Spatele ei se lovi bufnind de un copac,

i;i m-am vdzut lipindu-i lama sabiei de gAt.

Chiar cAnd incepuse si-mi sari qandira in minte, am simqit

triumful lui Elodie izbucnind in interiorul meu.

,,legi!" am lipat in tdcere. ,,N-ag impdrgi nici mdcar un dormi-tor cu tine, darimite propriul corp!"

,,Nici gAnd!" fu singura ei replicd.

- Acum efti cu totul in puterea mea, m-am auzit mArAind

citrelzzy. Aqa ci ori imi spui unde e mama, ori te fac gig-kebab.'[u alegi!