2

4. VIRUSUL RABIC Rabia sau turbarea este o encefalomielita acută comună omului si unor specii de

animale. Boala este provocata de virusul rabic care este transmis de la animalul bolnav la om aproape exclusiv prin muscaturi. Evoluția clinică a turbării este rapidă iar sfarșitul este totdeauna letal.

Virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae. El are in general o forma cilindrică, cu aspect de obuz, lung de 120 mµ, si un diametru de 60-80 µm. Acidul nucleic ARN este inclus într-o nucleocapsida înconjurata de o membrană in constituția căreia se afla si lipide. Virusul este sensibil la eter, cloroform si acetonă precum si la radiații U.V. dar este destul de rezistent in mediul ambiant. Poate supravietui timp de cateva săptamani la temperaturi mai scazute si poate fi conservat in glicerina.

Virusul rabic poate fi cultivat prin inoculare intracerebrală la animale cu sange cald (șoarece, iepure, cobai, hamster etc.), pe culturi de țesuturi sau pe ouă embrionate.

Patogenie. Virusul rabic, introdus în organism pe cale cutanata (muscatură, înțepatura,

plaga) se propaga prin nervii periferici spre sisternul nervos central, se multiplică provocand o encefalita acuta, totdeauna mortala. Microscopic se constata infiltratii cu mononucleare, perivasculare si perineuronale insotite de fenomene de degenerescenta. In neuroni apar incluzii intracitoplasmatice acidofile sferice sau alungite, caracteristice encefalitei rabice denumite corpusculii Babeș-Negri. De asemenea, apar leziuni degenerative in maduva spinarii, glandele salivare si lacrimale și in pancreas.

Incubatia bolii este variabila, de la 7-8 zile la cateva luni sau chiar ani. În faza de debut apar cefalee, indispozitie si alte fenomene neuropsihice. Boala poate îmbrăca forma furioasă cu hidrofobie, agitatie, halucinații, crize spasmodice sau forma paralitică cu parestezii, somnolență și paralizii. Moarte survine de regulă după cateva zile, cel mult 10 zile de la debutul bolii, cu insuficiența respiratorie si circulatorie.

Tratament. Turbarea la om, odata aparuta, este totdeauna fatala si, de aceea, tratamentul se adreseaza persoanelor suspecte a fi infectate cu virus rabic si are drept scop blocarea si neutralizarea agentului patogen la poarta de intrare pentru a impiedica declansarea bolii.

Tratamentul local trebuie instituit imediat si el constă din toaleta plăgii, spălare abundentă a locului cu apă și săpun, aplicarea unor antiseptice locale si infiltrații locale cu ser antirabic. Dacă este necesara o sutura a plagii, aceasta nu va fi efectuată inainte de 48 de ore.

Tratamentul specific cu vaccin antirabic si ser antirabic va fi aplicat cat mai prompt. Diagnosticul de laborator. Se poate face un diagnostic macroscopic prin evidentierea

leziunilor de meningoencefalita. Examenul microscopic se executa pe preparate din materialul nervos recoltat din zonele de elecție si expus pe lame sub forma de frotiuri confectionate prin impresiuni sau etalare sau prin cupe histologice. Se poate face si un diagnostic histopatologic sau prin metoda anticorpilor fluorescenti.

Epidemiologie. Rezervorul de virus este constituit din speciile de animale cu sange cald care, fara exceptie, sunt susceptibile de a se imbolnavi de turbare si de a transmite virusul existent in saliva in special prin muscatura.

Deoarece in tara noastra rabia este transmisa la om in primul rand prin muscatura de caine, se recomanda vaccinarea si tinerea sub supraveghere a acestor animale.