Domnule preşedinte,

În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) din Constituţie,

Guvernul României formulează următorul

PUNCT DE VEDERE

referitor la propunerea legislativă pentru modificarea și completarea unor

acte normative privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu

handicap, iniţiată de doamna deputat Mara Calista și un grup de

parlamentari PNL, ALDE, USR, PMP, PSD, Minorități Naționale,

independenți (Bp. 677/2018, L 101/2019).

I. Principalele reglementări

Potrivit Expunerii de motive, inițiativa legislativă are ca obiect de

reglementare modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind

protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, astfel încât aceasta:

”- să răspundă nevoilor reale ale persoanelor cu handicap în ceea ce

privește accesibilitatea în toate mediile societății, fără bariere;

- să răspundă nevoilor reale sociale și economice;

- să asigure transpunerea în practică a obligațiilor asumate de țara

noastră la nivel internațional;

- să țină pasul cu noile tehnologii și tendințe în acest sens;

- să creeze mecanisme eficiente atât în ceea ce privește creșterea

gradului de accesibilizare, cât și să instituie mecanisme de sancționare care

să stimuleze conformarea cu obligațiile stipulate de lege”.

Totodată, prin inițiativa legislativă se propune abrogarea Legii

nr.8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind

drepturile persoanelor cu dizabilităţi, cu modificările și completările

ulterioare.

PRIM MINISTRU

2

II. Observaţii

1. Conținutul propunerii legislative este, în cea mai mare parte,

redundant sau chiar în neconcordanță cu prevederile legislației în vigoare.

Redăm, mai jos, pentru exemplificare:

- definiția ”clădiri de utilitate publică” care se referă doar la clădirile

accesibilizate pentru persoane cu handicap conferă un caracter redundant

obligației1 prevăzută la art. 62 alin. (1) din Legea nr. 448/2006;

- trimiterea la Legea serviciilor comunitare de utilități publice

nr.51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul

definiției date ”serviciilor de utilitate publică”, conduce la confuzia

termenilor și limitarea aplicării definiției. Potrivit prevederilor Legii

administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, serviciile comunitare de utilitate publică

(alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică,

iluminat public și transport public local) reprezintă o categorie din cele 19

categorii de servicii publice de interes local – educație, servicii sociale,

sănătate, cultură, sport, ordine publică, locuințe sociale, dezvoltare urbană

etc.;

- sintagma ”organizații economice non-financiare” nu este clară;

- formularea ”angajatorul fiind încurajat să asigure persoanei cu

handicap (…)”, propusă la alin. (11), nou introdus la art. 78, este echivocă;

- la alin. (32), nou introdus la art. 78, precizarea ”Pot face activități

comerciale, ONG-urile care se încadrează în una din situațiile de mai jos

cu condiția reinvestirii a 100% a profitului în activități de integrare socio-

profesională” nu este în concordanță cu prevederile art. 48 din Ordonanța

Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și

completările ulterioare, conform cărora ”Asociaţiile, fundaţiile şi

federaţiile pot desfăşura orice alte activităţi economice directe dacă acestea

au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al

persoanei juridice”. De asemenea, precizăm faptul că Legea nr. 219/2015

privind economia socială, cu modificările ulterioare, prevede posibilitatea

obținerii atestatului de întreprindere socială de inserție – întreprinderea

socială care are permanent, cel puțin 30% din personalul angajat aparținând

1 (1) Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport

în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanele principalelor staţii,

spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional vor fi

adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.

3

grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajați

să reprezinte cel puțin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților

și care are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului

prin inserția socioprofesională a persoanelor defavorizate;

- înființarea unui organism de ”tip watchdog” în subordinea

Ministerului Muncii și Justiției Sociale: organizațiile de ”tip watchdog”

sunt menite să monitorizeze structurile guvernamentale, prin urmare, nu este

recomandat să funcționeze în subordinea acestora. Mai mult decât atât,

există deja structuri înființate cu acest scop – Consiliul de monitorizare a

implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

înființat prin Legea nr. 8/2016;

- referitor la propunerea de înființare a Consiliului Național Tripartid

pentru Persoanele cu Handicap, precizăm faptul că Legea dialogului social

nr. 62/2011, cu modificările și completările ulterioare, reglementează deja

cadrul asigurării dialogului social tripartit;

- propunerea de a include în definiția evaluării precizarea că sunt

exceptate de la reevaluare ”persoanele nedeplasabile, indiferent de gradul

de handicap, a căror afecțiune a generat deficiențe funcționale și/sau

structural anatomice într-un stadiu ireversibil și care nu pot urma programe

de recuperare” este redundantă în condițiile în care, la art. 87 alin. (11), este

prevăzută această excepție.

2. Propunerea de modificare a principiilor prevăzute la art. 3 lit. h), l)

și p) nu poate fi susținută, întrucât formularea lit. h) nu corespunde

exigențelor de exprimare a unui principiu, fiind corespunzătoare unui

obiectiv sau unei direcții de acțiune. În același timp, se suprapune cu art. 8

alin. (1) din Legea nr. 448/2006, potrivit căruia ”Autoritatea Naţională

pentru Persoanele cu Dizabilităţi şi celelalte autorităţi publice centrale şi

locale au obligaţia să asigure, potrivit prezentei legi, condiţiile necesare

pentru integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap”.

Modificarea lit. l) și p) prin redefinirea principiilor nu aduce niciun element

de noutate având același sens cu textul existent în lege.

3. Referitor la propunerea de modificare a definițiilor prevăzute la art.5

pct. 4, 5 și 13, facem următoarele precizări:

- adaptare rezonabilă la locul de muncă: definiția adaptării rezonabile

din textul de lege este în concordanță cu definiția cuprinsă în Convenția

privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD), potrivit căreia

4

”adaptare rezonabilă înseamnă modificările şi ajustările necesare şi

adecvate, care nu impun un efort disproporţionat sau nejustificat atunci

când este necesar într-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu

dizabilităţi să se bucure ori să îşi exercite, în condiţii de egalitate cu ceilalţi,

toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”;

- angajare asistată: adaptarea sarcinilor și a timpului de lucru sunt

componente ale procesului de egalizare a șanselor și a angajării asistate,

motiv pentru care considerăm că propunerea excedează definiției;

- clădiri de utilitate publică: definiția existentă în lege este generală.

Accesibilizarea acestora este atributul instituțiilor prevăzute în lege.

4. În ceea ce privește art. 5 pct. 30, precizăm că propunerea de

introducere a definiției serviciilor de utilitate publică conduce la paralelism,

definiția existând, așa cum se menționează chiar în propunere, în Legea

nr.51/2006.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, ”în procesul de legiferare este

interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau

alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative”.

5. Cu privire la propunerea de modificare a art. 6 lit. i), precizăm că

legislația nu definește comisia de reevaluare. Teza a doua, astfel cum este

propusă, se regăsește la art. 59 alin. (1) lit. c), potrivit căruia ”persoanele

adulte cu handicap au următoarele obligaţii: c) să se prezinte pentru

reevaluare, la solicitarea structurilor competente în domeniu, cu excepţia

persoanelor cu handicap a căror afecţiune a generat deficienţe funcţionale

şi/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil, care nu pot urma

programe de recuperare şi pentru care comisia de evaluare a stabilit un

termen permanent de valabilitate a certificatului de încadrare în grad şi tip

de handicap”.

6. Referitor la propunerea de completare a art. 10 cu un nou alineat,

alin. (2), evidențiem faptul că, potrivit cadrului normativ, contractul-cadru

este norma care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a

medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de

asigurări sociale de sănătate. Astfel, propunerea este insuficientă pentru a

avea efectul dorit.

5

Totodată, apreciem că textul propus pentru art. 10 alin. (2) nu

îndeplinește exigențele de claritate și precizie a normei juridice, putând

genera interpretări arbitrare/subiective, dar și lipsa de eficacitate a

dispozițiilor legale.

Astfel, textul nu prevede de unde ar putea solicita persoanele cu

handicap obținerea documentelor medicale cu titlu gratuit și care sunt

unitățile medicale la care evaluarea medicală și psihologică se realizează

gratuit. Totodată, era necesar să se indice unitatea/autoritatea care va suporta

aceste costuri sau din ce buget vor fi finanțate.

În aceste condiții, sunt create premisele unor vicii de

neconstituționalitate în raport cu prevederile cuprinse în art. 1 alin. (5) din

Constituția României, republicată, vizând obligativitatea respectării

Constituției, supremației sale și a legii în componenta sa privind claritatea

și previzibilitatea2.

7. Cu privire la propunerea de completare a art. 11 cu un nou alineat,

alin. (5), precizăm că măsura propusă privind suportarea diferențelor ”prin

transfer interbugetar de la bugetul de stat” nu este clară din punct de vedere

al mecanismului, ținând cont și de principiul execuției bugetare reglementat

la art. 47 alin. (6) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, cu modificările

și completările ulterioare.

8. Referitor la propunerea de modificare a art. 16 lit. c), precizăm

faptul că reglementarea existentă în prezent în lege este generală. Adaptarea

la nevoile persoanelor cu dizabilități este atributul instituțiilor prevăzute de

lege. Astfel, modificarea are același sens și nu aduce niciun element de

noutate.

9. Propunerea de completare a art. 16 cu un nou alineat, alin. (51), este

în contradicție cu alin. (5) din același articol, potrivit căruia comisia de

2 Constituția consacră principiul respectării obligatorii a legii, dar, pentru a putea fi respectată de destinatarii săi, legea

trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în

mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că, de

principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre care previzibilitatea, ceea ce

presupune că trebuie să fie suficient de precis și de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă

a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă, într-o

măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (deciziile Curții

Constituționale nr. 1/2012 și nr. 146/2015). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

(Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25

noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006,

pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).

6

orientare școlară și profesională din cadrul centrelor județene de resurse și

de asistență educațională, respectiv Centrul Municipiului București de

Resurse și Asistență Educațională realizează orientarea școlară și

profesională.

De asemenea, intră în contradicție și cu art. 50 din Legea educației

naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, potrivit

căruia ”Evaluarea, asistenţa psihoeducaţională, orientarea şcolară şi

orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe

educaţionale speciale se realizează de către centrele judeţene de resurse şi

de asistenţă educaţională, denumite în continuare CJRAE, respectiv de

Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională,

denumit în continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare şi de orientare

şcolară şi profesională (…)”.

10. Propunerea de completare a art. 17 cu un nou alineat, alin. (3),

prezintă conținut neclar, utilizarea sintagmei ”o parte din” lăsând loc de

interpretări.

11. În ceea ce privește propunerea de modificare a art. 18 alin. (1)

lit.b), precizăm că articolul se referă, așa cum reiese din partea introductivă,

la drepturile persoanelor cu handicap în cadrul procesului de învățământ,

lit.b) făcând referire la echipament tehnic adaptat tipului și gradului de

handicap și utilizarea acestuia. Prin urmare, propunerea se încadrează în

obligațiile unității de învățământ de a asigura accesibilitatea instituției.

12. Propunerea de completare a art. 18 alin. (1) cu două noi litere, lit.f)

și g) nu poate fi susținută, deoarece conținutul acestora este inclus în

totalitate în cuprinsul lit. b) existent în textul legii, potrivit căruia ”în cadrul

procesului de învăţământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu

handicap au dreptul la: b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului şi

gradului de handicap şi utilizarea acestuia”. Adoptarea acestei propuneri

poate conduce la restrângerea dreptului prevăzut la lit. b) (dotarea cu

echipament tehnic adaptat tipului și gradului de handicap și utilizarea

acestuia).

13. Propunerea de modificare a art. 19 lit. e), prin înlocuirea sintagmei

”să sprijine” cu sintagma ”să asigure” nu poate fi susținută având în vedere

că asigurarea pregătirii cadrelor didactice presupune un proces planificat

7

care se bazează pe nevoi identificate, sprijinirea pregătirii cadrelor didactice

pentru adaptarea practicilor educaționale presupunând, însă, un proces

continuu care include și alte forme de pregătire, inclusiv cele non-formale

(schimb de experiență, întâlniri tematice, metodice etc.).

14. În ceea ce privește propunerea de completare a art. 19 cu o nouă

literă, lit. g), precizăm că această soluție legislativă se regăsește la art. 70 și

71 din lege, potrivit cărora:

”Art. 70

(1) Autorităţile centrale şi locale publice, precum şi instituţiile

centrale şi locale, publice sau de drept privat, au obligaţia de a asigura

servicii de informare şi documentare accesibile persoanelor cu handicap.

(2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi,

serviciile de relaţii cu publicul vor afişa şi vor dispune de informaţii

accesibile persoanelor cu handicap vizual, auditiv şi mintal.

Art. 71

(1) Până la data de 31 decembrie 2007, autorităţile publice au

obligaţia să ia măsuri pentru:

a) accesibilizarea paginilor de internet proprii, în vederea

îmbunătăţirii accesării documentelor electronice de către persoanele cu

handicap vizual şi mintal;

b) utilizarea pictogramelor în toate serviciile publice;

c) adaptarea telefoanelor pentru persoanele cu handicap auditiv;

(2) În achiziţia de echipamente şi softuri, instituţiile publice vor avea

în vedere respectarea criteriului de accesibilitate”.

15. Propunerea de completare a art. 19 cu un nou alineat, alin. (2),

conduce la încălcarea dreptului la egalitatea de șanse, întrucât, potrivit art.24

din CDPD, în vederea realizării dreptului persoanelor cu dizabilități la

educație, fără discriminare și cu respectarea principiului egalității de șanse,

statele părți vor asigura un sistem educațional inclusiv la toate nivelurile,

precum și formarea continuă, îndreptată spre a da posibilitatea persoanelor

cu dizabilități să participe efectiv la o societate liberă. În îndeplinirea acestui

drept statele părți se vor asigura că:

a) persoanele cu dizabilități nu sunt excluse din sistemul educațional

pe criterii de dizabilitate, iar copiii cu dizabilități nu sunt excluși din

învățământul primar gratuit și obligatoriu sau din învățământul secundar din

cauza dizabilității;

8

b) persoanele cu dizabilități au acces la învățământ primar inclusiv, de

calitate și gratuit, și la învățământ secundar, în condiții de egalitate cu

ceilalți în comunitățile în care trăiesc;

c) se asigură adaptarea rezonabilă a condițiilor la nevoile individuale;

d) persoanele cu dizabilități primesc sprijinul necesar în cadrul

sistemului educațional pentru a li se facilita o educație efectivă;

e) se iau măsuri eficiente de sprijin individualizat în amenajarea

mediului care să maximizeze progresul școlar și socializarea în conformitate

cu obiectivul de integrare deplină.

De asemenea, precizăm faptul că activitatea centrelor județene de

resurse și de asistență educațională/Centrului Municipiului București de

Resurse și Asistență Educațională este reglementată prin Ordinul

ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice,

ministrului sănătății și ministrului educației naționale și cercetării

științifice nr.1985/1305/5805/2016 privind aprobarea metodologiei pentru

evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu

dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a

copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi

reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale.

Astfel, atribuțiile structurii propuse de inițiatori la art. 16 alin. (51) se

suprapun peste cele ale centrelor deja existente, respectiv ale Comisiei

Interne de Evaluare Continuă.

În cadrul centrelor județene/al municipiului București de resurse și

asistență educațională funcționează Serviciul de evaluare și orientare școlară

și profesională. Din cadrul acestui serviciu fac parte: doi consilieri școlari

cu specializare în psihologie și atestați în psihologie educațională/psihologie

clinică, doi consilieri școlari cu specializare în

pedagogie/psihopedagogie/psihopedagogie specială, un profesor logoped și

un asistent social.

Conform art. 10 din actul normativ sus-menționat:

”(1) Scopul evaluării, asistenţei psihoeducaţionale,

orientării/reorientării şcolare şi profesionale a copiilor cu CES este

identificarea nevoilor specifice ale acestora şi asigurarea condiţiilor optime

de integrare şcolară, profesională şi socială.

(2) Finalitatea evaluării, asistenţei psihoeducaţionale,

orientării/reorientării şcolare şi profesionale a copiilor cu CES este aceea

de a asigura integrarea socială şi profesională a acestora prin egalizarea

şanselor”.

9

De asemenea, potrivit art. 82 din ordin:

”(1) CIEC funcţionează la nivelul fiecărei instituţii de învăţământ

special, respectiv unităţi de învăţământ special şi centre şcolare de educaţie

incluzivă.

(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care nu funcţionează

instituţii de învăţământ special, CIEC se organizează la nivelul unităţilor

de învăţământ de masă în care sunt integraţi copii cu CES.

(3) CIEC este compusă din 3-7 membri numiţi de către consiliul de

administraţie, la propunerea consiliului profesoral din cadrul instituţiei de

învăţământ special, şi are în componenţă, după caz: profesor de

psihodiagnoză, profesor psihopedagog, profesor de psihopedagogie

specială, profesor itinerant şi de sprijin, profesor kinetoterapeut, asistent

social, medic şcolar.

(4) În unităţile administrativ-teritoriale în care nu funcţionează

instituţii de învăţământ special, componenta CIEC din unităţile de

învăţământ de masă se decide de către CJRAE în colaborare cu ISJ şi

unităţile de învăţământ.

(5) Atribuţiile CIEC sunt următoarele:

a) promovează educaţia incluzivă;

b) urmăreşte evoluţia şcolară şi evaluează aplicarea planurilor de

servicii individualizat pentru copiii cu CES din unităţile de învăţământ

special şi de masă;

c) avizează rapoartele de monitorizare privind aplicarea planurilor de

servicii individualizat pentru copiii cu CES din învăţământul special sau

integraţi în învăţământul de masă, realizate de cadrele didactice itinerante

şi de sprijin sau de profesorii de psihopedagogie specială, şi formulează

propuneri privind revizuirea planurilor, în funcţie de evoluţia

beneficiarului;

d) transmite COSP dosarul complet al copiilor cu CES din învăţământul

special şi special integrat, însoţit de recomandări privind orientarea

şcolară şi profesională;

e) asigură repartizarea pe grupe/clase/ani de studiu a copiilor cu CES

din unităţile şcolare de învăţământ special la începutul anului şcolar, după

criterii, precum diagnosticul, gradul de handicap, nivelul psihointelectual,

gradul de integrare socioşcolară;

f) realizează repartizarea copiilor cu CES integraţi în învăţământul de

masă cadrelor didactice itinerante şi de sprijin în vederea asigurării

10

serviciilor de sprijin educaţional, în baza certificatelor de orientare şcolară

şi profesională;

g) fundamentează, din punct de vedere psihopedagogic, reevaluarea

absolvenţilor clasei a VIII-a şi a X-a din unităţile de învăţământ special, în

vederea orientării şcolare şi profesionale;

h) notifică COSP cu privire la reorientarea şcolară a copiilor cu CES cu

cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a

certificatului de orientare şcolară sau în situaţia în care se constată

schimbarea condiţiilor pentru care s-a eliberat certificatul;

i) recomandă orientarea copiilor cu CES din unităţile de învăţământ

special spre unităţile de învăţământ de masă şi invers, fapt consemnat în

fişa psihopedagogică;

j) asigură servicii de asistenţă psihoeducaţională copiilor cu CES;

k) asigură servicii de consiliere şi asistenţă psihoeducaţională cadrelor

didactice de la clasa unde este înscris copilul cu CES şi care furnizează

programe de educaţie remedială/sprijin pentru învăţare;

l) propune înscrierea copiilor cu CES într-o clasă superioară celei

absolvite fără a depăşi clasa corespunzătoare vârstei cronologice, în cazul

în care, în urma evaluării, nivelul achiziţiilor curriculare dobândite este

superior ultimei clase absolvite - numai pentru copiii transferaţi din

învăţământul de masă în învăţământul special şi care au repetat o clasă doi

ani şcolari”.

Drept urmare, raportat la prevederile legale menționate anterior, având

în vedere faptul că la nivelul fiecărei unități de învățământ special

funcționează Comisia Internă de Evaluare Continuă, apreciem că înființarea

unei noi structuri cu atribuții asemănătoare are ca rezultat o dublă

reglementare.

În prezent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011 și ale

Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului

nr.3035/2012 privind aprobarea Metodologiei-cadru de organizare şi

desfăşurare a competiţiilor şcolare şi a Regulamentului de organizare a

activităţilor cuprinse în calendarul activităţilor educative, şcolare şi

extraşcolare, cu modificările ulterioare, în sistemul preuniversitar

”Participarea la competiţiile şcolare este deschisă tuturor elevilor,

respectând principiul egalităţii de şanse şi non discriminării, de la toate

formele de învăţământ din învăţământul de stat, particular şi confesional”.

11

16. Referitor la propunerea de modificare a art. 22, precizăm că aceasta

nu poate fi susținută, întrucât, așa cum este reglementat în prezent, textul

actual al legii este în concordanță cu prevederile art. 64 alin. (1), potrivit

căruia:

”(1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap

la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile

administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru:

a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în

circulaţie;

b) adaptarea tuturor staţiilor mijloacelor de transport în comun

conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor

de acces spre uşa de intrare în mijlocul de transport;

c) montarea panourilor de afişaj corespunzătoare nevoilor

persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mijloacele de transport public;

d) imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi

a indicativelor mijloacelor de transport în comun”.

Totodată, având în vedere că măsurile propuse la art. 22 stabilesc

atribuții suplimentare în sarcina autorităților administrației publice locale și

determină influențe financiare asupra bugetelor acestora, precizăm că,

potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice

locale, cu modificările și completările ulterioare, ”trecerea de către Guvern

în administrarea şi finanţarea autorităţilor administraţiei publice locale a

unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizării unor competenţe,

precum şi a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu

asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora”.

17. În ceea ce privește propunerea de modificare a art. 24, facem

precizarea că termenul de mobilitate interurbană nu este definit în legislația

actuală. Potrivit art. 20 din CDPD:

”Mobilitatea personală

Statele părţi vor lua măsuri eficiente pentru a asigura o mobilitate

personală, în cel mai înalt grad posibil de independenţă, a persoanelor cu

dizabilităţi, inclusiv prin:

a) facilitarea mobilităţii persoanelor cu dizabilităţi în modul şi în

momentul alese de acestea şi la un cost accesibil;

b) facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la mijloace,

dispozitive de mobilitate, tehnologii de asistare şi forme active de asistenţă

12

şi de intermediere de calitate, inclusiv prin punerea acestora la dispoziţia

lor, la un cost accesibil;

c) furnizarea de formare pentru dezvoltarea de abilităţi de mobilitate

a persoanelor cu dizabilităţi şi pentru personalul specializat care lucrează

cu persoanele cu dizabilităţi;

d) încurajarea entităţilor care produc dispozitive de sprijin pentru

mobilitate, dispozitive şi tehnologii de asistare să ţină cont de toate

aspectele legate de mobilitatea persoanelor cu dizabilităţi”.

De asemenea, referitor la art. 24 alin. (7), semnalăm faptul că

instituirea unui nou termen care să înceapă să curgă de la data intrării în

vigoare a modificărilor și completărilor propuse, nu se poate face decât în

cadrul unui articol roman, plasat în finalul propunerii legislative. În caz

contrar, normele modificatoare se integrează în actul de bază, conform

art.62 din Legea nr. 24/2000, putând fi create premisele unor vicii de

neconstituționalitate prin raportare la principiul neretroactivității legii –

art.15 alin. (2) din Constituția României, republicată. Observația este

valabilă și pentru art. 93 alin. (4) din propunerea legislativă.

18. Referitor la propunerea de modificare a preambulului art. 58

alin.(4), facem precizarea că terminologia ”adult cu handicap” existentă în

textul actual al legii, este corect folosită, având în vedere faptul că, pentru

părinții sau reprezentanții legali ai copiilor cu handicap, prestațiile sociale

sunt prevăzute la alin. (5).

Propunerea de completare a art. 58 alin. (4) cu o nouă literă, lit. c),

precum și cea de completare cu un nou alineat, alin. (41), presupun un efort

financiar care nu este argumentat prin studii de impact corespunzătoare.

19. Menționăm faptul că, în ceea ce privește propunerea de modificare

a părții introductive a art. 61, există reglementare în textul art. 4 din lege,

potrivit căruia ”autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale,

reprezentanţii societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice

responsabile de aplicarea prezentei legi au obligaţia să promoveze, să

respecte şi să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în

concordanţă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la

Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum şi cu

celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este

parte”.

13

20. Referitor la propunerea de completare a art. 61 cu un nou alineat,

alin. (2), precizăm că acțiunea este continuă și trebuie să se petreacă, fără a

impune un termen. Acesta este motivul pentru care legea nu a fost

modificată în acest sens (prin intervențiile anterioare). Adaptarea se

realizează potrivit Normativului privind adaptarea clădirilor civile și

spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap,

indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, aprobat prin Ordinul

ministerului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 189/2013.

Considerăm că art. 1 este cuprinzător în acest sens.

21. Propunerile de modificare a termenelor prevăzute în cuprinsul

art.64 alin. (1), alin. (4) și alin. (6), art. 67 alin. (1), art. 68, art. 71 alin. (1)

nu pot fi susținute, întrucât acțiunea este continuă. Prin urmare, considerăm

că nu este utilă impunerea unui termen, fiind necesar ca acțiunea să se

petreacă permanent.

22. Propunerea de modificare a art. 72 alin. (2) și a art. 75 lit. e) și j)

nu poate fi susținută, întrucât prevederile respective sunt detaliate în textul

legii, la art. 75, potrivit căruia:

”(1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile

pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a

dobândi şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova

profesional.

(2) În realizarea drepturilor prevăzute la alin. (1), autorităţile publice

au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:

a) să promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap

încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi, în

special, pentru comunitatea căreia aparţine;

b) să promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv şi accesibil

persoanelor cu handicap;

c) să creeze condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu

handicap să poată alege forma de conversie/reconversie profesională şi

locul de muncă, în conformitate cu potenţialul ei funcţional;

d) să înfiinţeze şi să susţină complexe de servicii, formate din unităţi

protejate autorizate şi locuinţe protejate;

e) să iniţieze şi să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în

vederea angajării şi păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;

14

f) să acorde sprijin pentru organizarea unei pieţe de desfacere pentru

produsul muncii persoanei cu handicap;

g) să diversifice şi să susţină diferite servicii sociale, respectiv

consiliere pentru persoana cu handicap şi familia acesteia, informare

pentru angajatori, angajare asistată şi altele asemenea;

h) să promoveze serviciile de mediere pe piaţa muncii a persoanelor

cu handicap;

i) să realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru

evidenţierea ofertei de muncă din rândul persoanelor cu handicap;

j) să dezvolte colaborări cu mass-media, în vederea creşterii gradului

de conştientizare/sensibilizare a comunităţii cu privire la potenţialul,

abilităţile şi contribuţia persoanelor cu handicap la piaţa muncii;

k) să realizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice,

publice ori private, programe şi proiecte având ca obiectiv creşterea

gradului de ocupare;

l) să iniţieze şi să susţină campanii de sensibilizare şi conştientizare a

angajatorilor asupra abilităţilor persoanelor cu handicap;

m) să iniţieze programe specifice care stimulează creşterea

participării pe piaţa muncii a forţei de muncă din rândul grupurilor supuse

riscului major de excluziune socială”.

23. Referitor la propunerea de completare a art. 78 cu două noi

alineate, alin. (11) și (12), facem precizarea că prevederile respective se

regăsesc în Capitolul V – Orientare, formare profesională, ocupare și

angajare în muncă, la art. 72-84.

24. În ceea ce privește modificarea art. 78 alin. (3), completarea

acestuia cu două noi alineate, alin. (31) și (32), precum și modificarea art. 81

alin. (2) lit. b), precizăm faptul că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului

nr. 60/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind

protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a fost

modificat art. 78 din Legea nr. 448/2006, în sensul eliminării opțiunii pentru

achiziționarea de produse sau servicii de la unitățile protejate autorizate

(UPA) și menținerea doar a obligației de a plăti la bugetul de stat în situația

neangajării persoanelor cu handicap.

Menirea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2017 a fost

stimularea angajării persoanelor cu handicap atât în sectorul public, cât și în

cel privat, actul normativ fundamentându-se exclusiv pe obligațiile

15

prevăzute de CDPD de a adopta toate măsurile adecvate legislative,

administrative și de altă natură pentru implementarea tuturor drepturilor

omului, inclusiv a dreptului la muncă. În forma vechii reglementări,

opțiunea de a cumpăra produse sau servicii de la unitățile protejate a

determinat descurajarea angajatorilor de a încadra în muncă persoanele cu

dizabilități.

Prin eliminarea opțiunii, precum și prin mărirea obligației de plată la

nivelul salariului minim brut pe țară se estimează că în următoarea perioadă

vor fi create locuri de muncă destinate persoanelor cu dizabilități.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2017 a mutat accentul de pe

angajator pe angajat, iar persoana cu dizabilități este în centrul politicii de

angajare axată pe sistemul de cotă (mai puține opțiuni pentru angajator, dar

mai multe oportunități pentru persoana cu dizabilități).

Totodată, semnalăm că prevederile ordonanței de urgență menționate

au creat premisele unei creșteri semnificative a veniturilor bugetare încasate

în primele nouă luni ale anului 2018, de la 0,2 miliarde în anul 2017, la 1,3

miliarde în anul 2018. Estimările încasărilor de la bugetul de stat pentru anul

2018, aferente vărsămintelor de la persoane juridice pentru persoane cu

handicap neîncadrate, sunt în valoare de 2,2 miliarde lei.

Aplicarea măsurilor propuse prin inițiativa legislativă la art. 78 alin.(3)

lit. a) conduce la un impact negativ de circa 1,1 miliarde lei. Impactul va fi

majorat de aplicarea măsurilor propuse prin inițiativa legislativă la art. 78

alin. (3) lit. b), respectiv de introducerea opțiunii de achiziționare a

produselor sau serviciilor de la unități protejate autorizate în sumă

echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, însă, în lipsa unor date

specifice, nu ne putem pronunța asupra dimensiunii acesteia.

În condițiile în care politica bugetară acționează în marja maximă de

manevră permisă de reglementările europene, respectiv de deficit bugetar

planificat aproape de limita de 3%, se recomandă prudență în elaborarea

și/sau modificarea actelor normative care oferă scutiri, deduceri, reduceri

sau facilități fiscale.

25. Referitor la propunerea de completare a art. 96 alin. (2) cu o nouă

literă, lit. h), menționăm că este o obligație generală, deja reglementată de

legea actuală și în concordanță cu art. 9 lit. a) din CDPD, potrivit căruia

”pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască

independent şi să participe pe deplin la toate aspectele vieţii, statele părţi

vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în

16

condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi

mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi

de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate

publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale. Aceste măsuri, care includ

identificarea şi eliminarea obstacolelor şi barierelor faţă de accesul deplin,

trebuie aplicate, printre altele, la: a) clădiri, drumuri, mijloace de transport

şi alte facilităţi interioare sau exterioare, inclusiv şcoli, locuinţe, unităţi

medicale şi locuri de muncă”.

26. Cu privire la propunerea de modificare a art. 100 alin. (1) lit. e),

semnalăm faptul că suspendarea și retragerea avizului de funcționare

reprezintă sancțiuni contravenționale complementare, care nu se pot aplica

decât pe lângă amendă, ca sancțiune principală.

În consecință, norma se impunea ca norma să fie formulată în sensul

de a se prevedea că respectivele sancțiuni sunt cumulative, nu alternative.

27. În ceea ce privește propunerea prevăzută la art. II al inițiativei

legislative, referitoare la abrogarea Legii nr. 8/2016, apreciem că aceasta nu

poate fi susținută, deoarece legea menționată este dată în aplicarea art. 33

alin. (2) din CDPD, potrivit căruia ”statele părţi, în conformitate cu

propriile sisteme juridice şi administrative, îşi vor menţine, consolida,

desemna sau stabili fiecare un cadru care să includă unul ori mai multe

mecanisme independente, după cum este cazul, pentru a promova, proteja

şi monitoriza implementarea prezentei convenţii”.

Totodată, dincolo de împrejurarea că această opțiune legislativă este

insuficient motivată în instrumentul de prezentare și motivare, semnalăm

faptul că, prin legea mai sus menționată, în vederea promovării, protecției și

monitorizării implementării CDPD, s-a înființat Consiliul de monitorizare.

Or, Consiliul Național Tripartit, preconizat a fi înființat prin inițiativa

legislativă, ar avea doar rolul de a ”supraveghea implementarea măsurilor

prevăzute de către legislația națională”. Mai mult, s-ar știrbi de o manieră

semnificativă poziția organismului în arhitectura instituțională. În vreme ce

actualul Consiliu de monitorizare are statutul de autoritate administrativă

autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, Consiliul

Național Tripartit ar urma să funcționeze în subordinea Ministerului Muncii

și Justiției Sociale.

De asemenea, apreciem că prin abrogarea Legii nr. 8/2016, ar fi

afectate toate mecanismele configurate prin acest act normativ, menite să

17

asigure promovarea și monitorizarea implementării CDPD. Sunt create,

astfel, premisele încălcării obligațiilor asumate de România în contextul

ratificării acestui instrument juridic internațional.

28. Semnalăm faptul că implementarea unor soluții legislative

preconizate (spre exemplu, pct. 15 – art. 22; pct. 22 – art. 64 alin. (1) și (4))

are drept consecință grevarea bugetelor locale. În aceste condiții, se poate

pune în discuție afectarea principiului autonomiei locale – dimensiunea

financiară – consacrat de dispozițiile art. 120 alin. (1) din Constituție,

dezvoltat în cuprinsul Legii nr. 215/2001.

Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 215/2001, ”autorităţile

administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de

resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată

ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu

principiul autonomiei locale”.

Prin Decizia nr. 442/20153, Curtea Constituțională a statuat

următoarele: ”regimul general al autonomiei locale priveşte organizarea,

funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor

care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului,

după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale, autorităţi care

soluţionează şi gestionează, în numele şi în interesul colectivităţilor locale

pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii”.

Totodată, semnalăm faptul că, potrivit art. 14 alin. (5) din Legea

nr.273/2006, ”după aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte

normative cu implicaţii asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor

de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare

aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale

respective”.

29. Nu în ultimul rând, semnalăm faptul că măsura de suplimentare a

biletelor de tratament balnear determină majorarea cheltuielilor bugetului de

stat și afectarea deficitului acestuia.

În consecință, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 500/2002 și

ale art. 15 din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010,

republicată, cu modificările ulterioare, este necesar să se prevadă sursele

3 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de

utilităţi publice nr. 51/2006.

18

de acoperire a majorării cheltuielilor bugetare și să se prezinte declarația

potrivit căreia aceste majorări sunt compatibile cu obiectivele și prioritățile

strategice specificate în strategia fiscal-bugetară, cu legea bugetară anuală

și cu plafoanele de cheltuieli prezentate în strategia fiscal-bugetară.

Referitor la reținerea și gestionarea de către Ministerul Muncii și

Justiției Sociale a sumelor obținute din amenzi, considerăm că se încalcă

principiul universalității, prevăzut de Legea nr. 500/2002, potrivit căruia

veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei anumite cheltuieli bugetare,

cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.

III. Punctul de vedere al Guvernului

Având în vedere considerentele menţionate, Guvernul nu susține

adoptarea acestei inițiative legislative.

Cu stimă,

Viorica DĂNCILĂ

PRIM-MINISTRU

Domnului deputat Liviu Nicolae DRAGNEA

Preşedintele Camerei Deputaţilor