INCLUZIUNEA - INCLUZIUNEA SOCIALĂ

EDUCAŢIE PENTRU DIVERSITATE

CERC PEDAGOGIC NR.4 ROMAN / NEAMŢ

PROPUNĂTOR : Institutor I : SMEU DANIELA

GRĂDINIŢA CU P.P.NR.5ROMAN

structură:COLEGIUL TEHNIC „PETRU PONI”-ROMAN/NEAMŢ

MOTTO: “Există un singur fel de a înţelege oamenii, anume de a nu ne grăbi să-i judecăm, ci de a trăi în preajma lor, de a-i lăsa să se explice, să se dezvăluie zi de zi, să se zugrăvească ei înşişi în ei...”(Charles Augustin Saine – Beune)

EDUCAŢIE INCLUZIVĂ – ŞCOALĂ INCLUZIVĂ

CE SE ÎNŢELEGE PRIN EDUCAŢIE INCLUZIVĂ ?

= EDUCAŢIE PENTRU TOŢI

= EDUCAŢIE PENTRU TOŢI ÎMPREUNĂ

= EDUCAŢIA TUTOROR ESTE LA FEL DE IMPORTANTĂ

PRINCIPIILE INCLUZIUNII

• Principiul drepturilor egale pentru o dezvoltare conform potenţialului propriu.

• Principiul unicităţii caracteristicilor, intereselor, abilităţilor, motivaţiei şi nevoilor de învăţare.

• Principiul diversităţii, a respectării abaterii de la standerdele normale.

• Principiul accesului şi participării tuturor conform abilităţilor şi nivelului de dezvoltare.

CE ADUCE NOU CONCEPTUL DE INCLUZIUNE?

• În condiţiile actuale, şcoala trebuie să-şi extindă scopul şi rolul pentru a putea răspunde unei mai mari diversităţi a copiilor.

• Învăţământul în calitatea sa de prestator de servicii, trebuie să se adapteze cerinţelor elevilor şi nu invers. Altfel spus, este necesar să se facă trecerea de la integrare la incluziune.

INTEGRAREA...?

ADAPTAREA ELEVULUI LA CERINŢELE ŞCOLII.

(Intergrarea este asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde acesta se adaptează ,sau nu , politicilor, practicilor şi curriculei existente în şcoala respectivă)

INCLUZIUNEA...?

ADAPTAREA ŞCOLII, OFERIND SERVICII EDUCAŢIONALE SPECIALE, PENTRU A VENI ÎN ÎNTÂMPINAREA NEVOILOR DE ÎNVĂŢARE ŞI DE PARTICIPARE A TUTUROR ELEVILOR, LA TOATE ACTIVITĂŢILE.

(Incluziunea se măsoară prin creşterea gradului de participare şi reducerea gradului de excluziune, sub orice formă s-ar putea manifesta.

CE ESTE EDUCAŢIA INCLUZIVĂ/ŞCOALA

INCLUZIVĂ?EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ŞCOALA INCLUZIVĂ

Este o provocare pentru schimbarea atitudinilor, a mentalităţilor, a politicilor şi practicilor de excludere şi segregare.

Este mediul în care se învaţă acceptarea diversităţii fizice, psihice, economice, sociale, culturale.

Este şcoala care pune accent pe progresul individual şi ami puţin pe comparaţiile dintre elevi;

Este şcoala în care se obişnuieşte învăţarea prin cooperare, elevii/copiii sunt încurajaţi să se ajute unii pe celalţi;

Este şcoala care propune curriculum diferenţiat pentru nevoi speciale şi grupuri diferite;

Este şcoala în care se folosesc în mod curent resursele comunităţii, părinţii, pentru a transmite elevilor lecţii pe viu despre oameni şi culturi diferite.

CARACTERISTICILE ŞCOLII INCLUZIVE:

• Diversitatea este văzută ca o realitate şi deci ca o resursă menită să sprijine educaţia.

• Fiecare copil are acces la cunoaştere, formare de deprinderi.

• Învăţarea este individualizată.• Se fac pregătiri şi amenajările speciale.• Se colaborează cu familiile, ONG-uri, alţi membri ai

comunităţii.• Se promovează flexibilitate la toate nivelurile.• Există mari aşteptări pentru asigurarea succesului

tuturor elevilor.• Există preocupare pentru perfecţionare.• Contribuie la construirea comunităţii incluzive.

INDICATORI DE DESCRIERE A ŞCOLII INCLUZIVE:

• INDICATORI DE DESCRIERE A ŞCOLII INCLUZIVE:

• CULTURA ŞCOLII: ATITUDINI, CERINŢE, VALORI.

• ETHOSUL ŞCOLII: CULTURA ŞCOLII EXPRIMATĂ PRIN RELAŢIIE

• DE ZI CU ZI, ÎN INTERIORUL ŞI ÎN AFARA ŞCOLII

STRATEGIA INCLUZIVĂ

Orientarea nouă şi eficientă a strategiilor didactice prin folosirea metodelor participativ-active ale pedagogiei: problematizarea, învăţarea prin cooperare, rezolvarea de probleme, luarea de decizie, rezolvarea de conflicte.

STRATEGIA INCLUZIVĂ trebuie să ţină cont de :• Nevoile individuale de valorizare şi potenţare ale fiecărui

copil.• Nevoile sociale de implicare, participare şi dezvoltare a

relaţiilor sociale;

Abordarea în şcoala tradiţională Abordarea în şcoala incluzivă

Prioritatea o constituie”elevii buni” Toţi elevii sunt consideraţi la fel de importanţi;Colaborează cu părinţii şi cu comunitatea pentru

a îmbunătăţi frecvenţa şi a reduce abandonul.

Dacă un elev se confruntă cu bariere în învăţare deoarece părinţii săi nu au urmat o şcoală şi îl încurajează să lipsească de la şcoală, nu poate face faţă curriculumului, este paralizat de emoţii sau înfruntă alte situaţii....este problema elevului.

Creează un mediu afectiv pozitiv în care elevii au încredere în profesorii lor şi care se adaptează la nevoile elevilor.”

Şcolile sunt judecate după rezultatele obţinute de cei mai buni elevi( de exemplu la olimpiade, concursuri...etc.)

Şcolile sunt judecate după progresul înregistrat de toţi elevii

Cei mai buni profesori instruiesc cei mai buni elevi.

Cei mai buni profesori sunt aceia care pot obţine.

ATITUDINI ŞI COMPORTAMENTE COMBĂTUTE ÎN ŞCOALA INCLUZIVĂ:

• ETICHETAREA – esenţializarea subiectivă a caracteristicilor persoanei, de obicei negative;

• Prejudecăţile - opinii , idei preconcepute, adesea nefavorabile;

• Stereotipurile – justificări ale atitudinilor şi comportamentelor faţă de ceilalţi;

• Discriminarea – nedreptăţirea, punerea în acţiune a prejudecăţilor;

• Marginalizarea – desconsiderarea, neglijarea mai mult sau mai puţin voită;

• Segregarea – formă gravă de discriminare, separare fizică.

COMPARAŢIE ÎNTRE EDUCAŢIA SEGREGATĂ, INTEGRATĂ ŞI INCLUZIVĂ

EDUCAŢIA SEGREGATĂ

EDUCAŢIA INTEGRATĂ

EDUCAŢIA INCLUZIVĂ

Modelul medical- Copiii cu deficienţe sunt

percepuţi ca anormali şi adesea needucabili”.

- De unii dintre aceşti copii se pot ocupa specialişti, în instituţii şcolare separate

Modelul social(minoritatea)Egalizarea şanselor- Copiii cu deficienţe încep

să fie acceptaţi cât mai aproape de, sau chiar în clase ale şcolii obişnuite.

- Şcolile generale nu au preocupări însemnate de a se adapta la ces.

Modelul social(majoritatea)- Copiii cu deficienţe, ca şi

alte grupuri cu risc, sunt acceptaţi de drept în şcoli şi comunităţi;

- Şcolile comunităţii se adaptează continu la cerinţele individuale diverse ale copiilor.

DE CE SĂ FIM INCLUZIVI ŞI SĂ REALIZĂM EDUCAŢIE INCLUZIVĂ?

• PENTRU CĂ INCLUZIUNEA ESTE STRÂNS LEGATĂ DE RECUNOAŞTEREA ŞI ACCEPTAREA DIVERSITĂŢII, CARE, LA RÂNDUL EI, STĂ LA BAZA DEMOCRAŢIEI.

• PENTRU A NU PIERDE CALITĂŢILE ŞI COMPETENŢELE ACELOR INDIVIZI DE VALOARE EGALĂ CU ALŢII- CARE, DIN DIVERSE MOTIVE, SUNT AMENINŢAŢI CU EXCLUDEREA.

(În acest sens, conştiinţa copiilor, de la cea mai fragedă vârstă trebuie formată, dezvoltată, învăţându-i că primirea celor „diferiţi”alături de ei înşişi trebuie făcută nu doar din obligaţie sau milă, ci pentru că fiecare individ are dreptul de a participa la acţiuni comune care să conducă la dezvoltarea ulterioară şi la dezvoltarea comunităţii în care trăieşte).

PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU ACCEPTAREA DIVERSITĂŢII- PRACTICA

INCLUZIVĂ(exemplu)• EVOCAREA

ARE ROLUL „EVALUĂRII INIŢIALE”:

cânăreşte şi analizează datele de care dispunem, în vederea elaborării unei optime strategii de intervenţie.

Ce ştiu copiii din familie Cum se traduce în comportament ceea ce ştiu din familie

Că nu toţi copiii au aceeaşi culoare; Că trebuie să se joace cu copiii

indicaţi de părinţii lor; Că unii copii nu pot merge, nu pot

vedea sau auzi; Unii copii sunt bonlavi, iar părinţii lor

nu-i lasă să se joace cu aceştia; Unii sunt convinşi că numai românii

sunt buni; Nu au formată ideea de apartenenţă

etnică(dacă este întrebat ce este el dacă merge în Spania, spune că este spaniol);

Sunt copii care nu au jucării, haine, rechizite; părinţii lor nu pot să le cumpere dulciuri, freucte etc.

Nu se joacă cu un copil”altfel” decât ei (de obicei, rrom);

Nu-i ajută pe cei care nu se pot descurca singuri, atunci când sunt antrenaţi în diferite activităţi;

Nu cedează jucăria, dacă colegul/colega nu este din „grupul său”;

Nu „dau mâna”unui coleg dacă nu le convine ceva în aspectul lui;

Nu cedează cu uşurinţă jucării, haine, dulciuri, rechizite(în cadrul unor proiecte părinţii au fost nevoiţi să aducă asemenea obiecte de acasă fără ştirea copilului).

2.REALZAREA SENSULUI

• Activităţi de informare• Folosirea metodelor active(„Turul Galeriei”,

„Brainstorming-ul”),Povestiri,Activităţi artistico-plastice,Activităţi muzicale, Jocuri de rol, Jocuri distractive („Caută fără să vezi”, „Copilăria în imagini”, „Din personaje negative, personaje pozitive”), Proiectele: „Copii pentru copii”, „O carte pentru fiecare”,..etc.

3.REFLECŢIA

• Alcătuirea unui „Jurnal reflexiv” , unde au fost notate sentimente, opinii, gânduri împărtăşite de toţi copiii.

• Progresul constând în manifestarea comportamentului fizic şi verbal faţă de copiii”diferiţi” înscrişi în grupă.

EDUCAŢIA PENTRU DIVERSITATE / EDUCAŢIA PENTRU TOŢI

• „...Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici lider; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în HRISTOS IISUS:”

• Omul este prin definiţie o fiinţă socială:”el nu poate supravieţui, nu se poate dezvolta şi afirma decât în şi prin societate”. Aşa cum are nevoie să-şi afirme cât mai mult substanţialul, unicitatea, tot aşa are nevoie să fie şi „confirmat”,înţeles, apreciat de ceilalţi, de semenii săi.

INCLUZIUNEA SOCIALĂ:

• Joacă un rol fundamental în viaţa omului.• Incluziunea înseamnă a personaliza activităţile în funcţie

de nevoile fiecărui individ în parte, astfel încât oricine, indiferent de deficienţă, să poată fi tratat ca un membru al comunităţii din care face parte, iar diversele forme de sprijin de care are nevoie să fie furnizate în cadrul serviciilolor sociale , educaţionale, medicale sau al altor servicii puse la dispoziţia tuturor memrilor societăţii.

• Altfel spus, INCLUZIUNEA este un concept mai larg care se referă la integrarea copilului cu cerinţe educaţionale speciale atât în sistemul educaţional, cât şi în cel comunitar, în ansamblul său.

INTEGRAREA SOCIALĂ:

• Ansamblul relaţiilor sociale stabilite între persoanele cu cerinţe speciale şi ceilalţi membri ai comunităţii(vecini, colegi de serviciu, oameni de pe stradă, funcţionari publici, etc).

• IN ŞCOALĂ integrarea socială presupune includerea copilului cu cerinţe speciale în toate activităţile din viaţa şcolară, fără atitudini discriminatorii. Acest nivel al integrării presupune includerea copiilor cu cerinţe speciale şi în activităţile desfăşurate în afara lecţiilor din clasă, atât în programele din incinta şcolii cât şidin afara şcolii, activităţi realizate cu acelaşi grup de copii.

CONCLUZII:

• Între conceptele de incluziune şi integrare există o diferenţă de nuanţă, primul subsumându-l pe al doilea.

• Argumentele care justifică educaţia incluzivă pot fi sintetizate astfel:

Din perspectivă educaţională – în şcolile incluzive toţi copiii învaţă împreună, fiind dezvoltate modalităţi de predare care să corespundă diferenţelor individuale, pentru ca toţi copiii să aibă de câştigat;

Din perspectivă socială – şcolile incluzive pot schimba atitudinea faţă de DIVERSITATE, prin faptul că permit tuturor elevilor să înveţe împreună, punând astfel bazele unei societăţi deschise, democratice şi nondiscriminatorii, care îi încurajează pe oameni să trăiască împreună şi să se respecte reciproc