Subiecte 3.1-9. PERSONALITATEA UMANA

3.1 Delimitari conceptuale : a) individ; individualitate;persoana;personaj;personalitate b)raporturile dintre persoana,personaj,personalitate.

a) diferitele ipostaze psihosociale ale omului ca subiect si actor social:

INDIVIDUL reprezinta ENTITATEA BIOLOGICA a FIINTEI. ( unitatea indisolubila a oricarei specii)

INDIVIDUALITATEA reprezinta EXPRESIA individului DIFERENTIAT in plan BIOLOGIC si PSIHOLOGIC.

Calitatea individualitatii este data de caracteristici fizice,psihice si psihofiziologice unice, irepetabile, care particularizeaza individul concret, prin mecanisme si forme proprii de adaptare si maniferstare comportamentala.

PERSOANA desemneaza SISTEMUL de INSUSIRI, RELATII si CALITATI PSIHOSOCIALE care dau IDENTITATEA SOCIALA a individului.

Persoana are in vedere fiinta concreta cu o identitate sociala determinata ( nume,familie,loc de nastere…) si o anumita pozitie in sistemul social de care este constienta. Persoana este inteleasa atat ca nucleu relational ( in cadrul orcarui subsistem social ), cat si individualitate constienta de sine.

Persoana reprezinta elementele de identitate, continuitate si stabilitate psihosociala ale individului.

PERSONAJUL este PERSOANA aflata in SITUATII CONCRETE, indeplinind anumite FUNCTII PUBLICE si fiind IMPLICATA ACTIV intr-un CONTEX RELATIONAL DETERMINAT.

Personajul evidentiaza modalitatile de inserare sociala activa ale persoanei, precum si aspectele de conjunctura si tranzitie ale conduitei si participarii active la viata sociala a comunitatii. Ipostaze ale personajului :

a. personajul ca stereotip social, care joacă rolul aferent poziţiei pe care o ocupă în societate, fiind expresia rigidă a imperativelor sociale (ce am datoria să fiu);

b. personajul ca ideal personal, prin care persoanele “volitive” se automodelează în raport cu propriile idealuri şi aspiraţii (ce vreau să fiu);

c. personajul ca “mască”, prin care subiectul se prezintă deliberat într-o anumită ipostază pentru cei din jur, disimulând unele faţete ale propriei personalităţi (ce vreu să pară că sunt);

d. personajul ca refugiu, conduita impusă de statut fiind un alibi moral pentru propriu comportament (ce mi se impune să fiu), etc.

PERSONALITATEA este PERSOANA MAXIMAL VALORIZATA SOCIAL.

PERSONALITATEA reprezinta MODUL SPECIFIC de ORGANIZARE a TRASATURILOR si INSUSIRILOR PSIHOFIZICE si PSIHOSOCIALE ale PERSOANEI.

b) raporturile dintre persoana, personaj, personalitateINDIVIDUL – unitate indivizibila a speciei si fiinta genericaINDIVIDUALITATEA - cand este integrata si recunoscuta social capata atributul de persoana.PERSOANA – indeplineste functia de concept central ( cf. fig. 3.1 / pag.95 )PERSONALITATEA – elementul central al orcarei individualitati / modul de organizare si ierarhizare functionala a insusirilor unice de natura bio-psiho-individuala - operator central – pa baza unor legi de autoreglare, organizeaza si ierarhizeaza insusirile si particularitatile psihice si psihosociale, structurale si functionale.

PERSONAJUL – aspectul dinamic al persoanei

Drumul in viata al unui individ este dat de interactiunea dinamica dintre calitatile personale de ordin nativ sau dobandit, particularitati ale mediului psihosocial si socio cultural in care evolueaza in ontogeneza, imprejurarile social-istorice care apar ca un dat obiectiv pentru istoria individuala….o istorie consumata !

3.2. Principalele teorii si modele privind personalitatea :a) functii;b) teorii/modele psihanalitice:Freud;Jung;Adlerc) personalitatea – sistem energetic si pulsional: Maslow;Szondid) personalitatea – ansamblu de trasaturi: Allport;Spranger; Cattele) personalitatea – sistem psihosocial

a) functii – evidentiaza elementele prin intermediul carora se individualizeaza membrii unei colectivitati; - releva modalitatile de organizare a insusirilor si trasaturilor psihoindividuale si psihosociale ( temperamente, aptitudini, caracteristici ; struct. cognitive,afective, motivationale…) - explica mecanismele psihice si psihosociale care stau la baza elaborarii comportamentelor ; - identifica etapele dinamicii generale ale personalitatii ( formare, dezvoltare, evolutie) - fac posibile predictii asupra comportamentelor persoanelor ; - faciliteaza cunoasterea si comunicarea interpersonala.

b) teorii/modele psihanalitice :

1. FREUD -personalitatea = sistem dinamic a carui evolutie este data de raportul dintre determinatiile genetice si cele ontogenetice si sociale-nivelurile functionale fundamentale ale aparatului psihic: constient si inconstient.- trei subsiteme : sinele, eul si supraeul. Supraeul: norme şi imperativele morale, religioase, interiorizate în ontogeneză sub influenţa părinţilor şi a mediului social imediat. Îşi are originea în autoritatea parentală, în idealul admirat şi în identificările copilului cu obiectele afecţiunii sale. Eul: instanţa care asigură adaptarea echilibrată a existenţei individuale la exigenţele vieţii sociale, guvernat de principiul realităţii, controlează relaţia conştientă cu lumea exterioară, în plan intern încercând compatibilizarea exigenţelor supraeului cu imperative primare ale sinelui, guvernat de principiul plăcerii.Sinele: rezervorul energiilor şi impulsurilor instinctuale primare (sexuale, agresive, de autoconservare)

Freud introduce noţiunea de eu ideal, care desemnează omul aşa cum ar trebui să fie, modelat de o cenzură morală puternică, care să satisfacă esenţa şi valorile superioare ale fiinţei.

MODELUL – explica atat mecanismele psihosociale care stau la baza elaborarii comportamentelor sociale, normale sau patologice cat si fenomenele legate de structura raporturilor umane in cadrul grupurilor/ multimilor sociale.

2. JUNG- in teoria personalitatii , pe langa factorii de natura sexuala, Jung include toate tendintele si aspiratiile creatoare ale subiectului.-introduce notiunea de inconstient colectiv

Structura generală a personalităţii rezultă din modul cum se focalizează energiile pulsionale ale inconştientului pe cele două direcţii fundamentale: spre lumea exterioară sau spre lumea interioară, rezultând tipul de personalitate extravertit sau intravertit.

Orientarea energiilor Tipul de personalitate. Caracteristici comportamentalepulsionale

Spre lumea exterioarăExtravertit: expansivitate, sociabilitate, asumarea cu uşurinţă a

responsabilităţilor sociale, activitate facială în grup, adaptabilitate la situaţii noi; tendinţa de superficialitate,

datorită mobilităţii excesive; preferinţa pentru mişcare şi emoţii tari; optimism, veselie, comunicare facilă; exigenţă redusă; tendinţă de agresivitate, datorită unui control redus al sentimentelor; pragmatism şi spirit

Echilibrat realist în viaţă; spontaneitate.

Ambivert: îmbină diferenţiat caracteristicile ambelor tipuri, prin atenuarea manifestărilor externe şi realizarea unui relativ echilibru între focalizarea atenţiei şi energiilor atât pe lumea externă cât şi pe cea internă.

Spre lumea interioară

Introvertit: fire închisă, liniştită, rezervată, distantă, introspectivă, reflexivă, impresionalitate, delicateţe afectivă;

adaptabilitate redusă, nesociabilitate, sensibilitate faţă de părerile celor din jur (critici sau laude); evită riscurile, emoţiile tari sau responsabilităţile sociale; viaţă sufletească bogată, exigenţă, seriozitate, autocontrol atitudinal, afectiv şi comportamental; spirit teoretic accentuat.

MODELUL evidentiaza aspecte importante privind atitudinea generalizata a unei persoane fata de sine insasi si fata de mediul sau, precum si de tipul de relatii sociale spre care este predispusa.

3. ADLER -teza principala consta in afirmarea inferioritatii naturale a omului ( la nivel individual/ specie ) si aparitia fenomenului de compensare ca o modalitate de depasire a sentimentului de inferioritate.

Complexul de inferioritate - este expresia obiectivată la nivelul structurilor psihice a inferiorităţii naturale şi sociale a copilului, precum şi a efectelor generate de o educaţie inadecvată sau de relaţiile sociale disfuncţionale care devalorizează subiectul în ochii săi şi în ai celor din jur. Complexul de inferioritate, împreună cu sentimentele aferente, generează apariţia mecanismelor compensative necesare realizării unui echilibru psihic şi social. Sentimentul de inferioritate împreună cu cel de comuniune pot determina atât configurarea unor trăsături generale de caracter (optimism-pesimism, altruism-egoism, toleranţă-intoleranţă, agresivitate-pasivitate, temeritate-timiditate), cât şi adoptarea unui stil de viaţă personal, prin care se încearcă depăşirea într-un mod specific a complexului de inferioritate

3.3) Personalitatea – sistem energetic ( Maslow) si pulsional ( Szondi )

1. MASLOW -prin prisma acestei teorii personalitatea este un sistem de actualizare al individului, care presupune existenta unei stari tensionale orientate spre autoperfectionare si implinirea propriului potential , in conditiile existentei unor impedimente interne sau externe.

- structura energetica a personalitatii implica existenta unei serii de factori motivationali, structurati ierarhic pe opt niveluri dispuse piramidal:

Nivel motivaţional TrebuinţeSatisfacere

VIII. Concordanţă între cunoaştere, simţire şi acţiune – condiţie a integrării personalităţii şi coerenţei comportamentale

VII. Trebuinţe estetice care orientează comportamentul spre obţinerea armoniei, echilibrului, ordinei şi purităţii

VI. Trebuinţe cognitive care exprimă necesitatea de a înţelege, de a descoperii şi inventa

V. Trebuinţe de autorealizare vizând nevoia de obiectivare şi sporire a potenţialului creator personal

IV. Trebuinţe relative la EU: nevoia de prestigiu, reputaţie, participare la decizii, recunoaştere, stimă faţă

de sine

III. Trebuiţe sociale: nevoia de afiliere, adeziune, identificare cu alţii; nevoia de apartenenţă la grupuri şi la comunitate

II. Trebuinţe de securitate: nevoia de echilibru emoţional, evitarea primejdiilor, protecţia proprie persoane, asigurarea condiţiilor de viaţă şi muncă

I. Trebuinţe fiziologice primare: nevoia de hrană, adăpost, odihnă, relaţii sexuale, etc

2. SZONDI -teza fundamentala este existenta a trei sectoare ale vietii inconstiente ( individual/familial/colectiv)- existenta unor vectori pulsionali ( structura complexa) , care presupun existenta a doi factori pulsionali ( structura multitendenta )- structura pulsionala: 4 vectori,8 factori, 16 tendinte…din a caror combinatie ( calitativ/cantitativ ) rezulta profilul pulsional al persoanei. - aspecte importante ale acestei teorii se refera la conditiile socioculturale si psihosociale care asigura socializarea si sublimarea factorilor pulsionali, precum si la evidentierea modalitatilor in care are loc acest fapt.

) personalitatea – ansamblu de trasaturi

Trasaturile şi însuşirile psihice, organizate într-un mod specific de la persoană la persoană, sunt cele care determină o anumită reacţie atitudinală sau comportamentală, mediindu-se astfel relaţia mediu-subiect-comportament

1. ALLPORT

-trăsăturile = tendinţe generale care permit înţelegerea şi anticiparea comportamentului unui individ, fără ca acestea să fie singurii factori care intervin în elaborarea reacţiilor comportamentale ca atare. -clasificate astfel:

a. trăsături individuale, specifice unei anumite persoane, b. trăsături comune, aparţinând mai multor oameni, care pot fi relevate prin

intermediul testelor de personalitate; c. trăsături cardinale, fundamentale pentru structurarea personalităţii cuiva, care

influenţează aproape toate comportamentele, acţiunile şi atitudinile persoanei, având o mare putere de individualizare; în general, acestea sunt rar întâlnite

d. trăsături centrale, definitorii pentru profilul psihologic al unei persoane şi având o pondere importantă în structurarea comportamentului; o personă poate fi descrisă cu o suficientă acurateţe folosind un număr relativ redus de trăsături centrale (5-10);

e. trăsături secundare, care ţin mai degrabă de o anumită conjunctură decât de structura stabilă a personalităţii

2. SPRANGER

-trasaturi care pot determina orientari valorice tipice ale persoanelor-modelul teoretic cuprinde 6 tipuri de baza:

a. tipul teoreticb. tipul economicc. tipul esteticd. tipul sociale. tipul politicf. tipul religios

3. CATTEL

- metoda analizei factoriale- a elaborat un model de personalitate care cuprinde un set de 16 factori de baza, fiecare dintre acestia continand 2 trasaturi de personalitate , cu grade diferita de intensitate, dispuse in 2 registre valorice ( cf. tab. 3.3 / pag.105 )

3.4 ) Personalitatea – sistem psihosocial

structuri socioculturale: fam./ educ./pol./jur./econ./cult./religioase

Seturi de statute Norme şi modele socioculturale Valorizare şi roluri sociale

socială

Relaţii, atitudini, comportamente, acţiuni:-formale (de statut public)

-informale (de grup restrâns)

ExtraversiuneEu public

Orientare generală a activităţii psihosocialeEu

Introversiune social Relaţia generală

Eu-LUME egosistolică

Influenţe egodiastolicăformative Inconştient

Proiectiv

Cognitiv

Afectiv Conativ

Motivaţional

Instrumental-acţional

Bioconstituţional

Pulsional

Subsisteme psihoindividuale:

OntogenezăFilogeneză

Eu intim –acea zonă profundă a eului nostru care reprezintă modelul funcţional al întregii personalităţi

Eu social-zona externă a acestui model în care se evidenţiază felul cum ne relaţionăm cu structurile socioculturale

EU public- zona personalităţii care se manifestă în zona contactelor oficiale

Structurare

EU INTIM

3.5 Formarea si evolutia personalitatii :a) socializarea;invatarea sociala;integrarea sociala;b) etapele evolutive:

copilaria;pubertatea;adolescenta;tineretea;maturitatea;senectutea

a) socializarea;invatarea sociala;integrarea sociala

Formarea / evolutia, strans legate de 3 categorii de procese psihosociale si socioculturale cu caracter complementar:

socializarea : transmiterea, asimilarea , interiorizarea si exercitarea activa si independenta a unor continuturi socioculturale care reprezinta principiile structurante ale unei comunitati istoriceste constituita.

Invatarea sociala : totalitatea proceselor psihoindividuale si activitatilor psihosociale prin intermediul carora se asimileaza ansamblurile de cunostinte, norme si modele sociale specifice unei comunitati, generand pe acesta cale moduri specifice de gandire, simtire si actiune.

Integrarea sociala : prelucrarea , asumarea si exercitarea activa a unui sistem de statute sociale si activitati corespondente.( pp relatia dinamica intre diferentiere si integrare )

c) etapele evolutive: copilaria;pubertatea;adolescenta;tineretea;maturitatea;senectutea

copilaria ( 0-11 ani) – 2 perioade : prescolara ( 0-6 ani ) si scolara ( 6-11 ani ) pubertatea sau « varsta ingrata » ( 11-15 ani) adolescenta sau « criza de originalitate » ( 15-18 ani) tineretea (18-25 ani) maturitatea (25- 65 ani) senectutea ( > 65/70 ani )

3.6 Persoana,eul si imaginea de sine. a)eul in structura personalitatii ; definitie,functii,structura,mecanisme de aparare b)eul si imaginea de sine ( definitie, continut, ) c) formarea si evolutia imaginii de sine d) procese psihosociale implicate in formarea imaginii de sine : reflectarea sociala,compararea sociala,jocul de rol, diferentierea sociala, memoria si imaginea de sine, mecanisme psihosociale de automentinere a imaginii de sine

a)eul in structura personalitatii ; definitie,functii,structura,mecanisme de aparare

EUL …….Definitie = structura centrală a personalităţii şi implicit a persoanei care asigură integrarea dinamică şi continuă a informaţiilor despre sine şi despre lume, generând astfel sentimentul identităţii, continuităţii şi unităţii propriei existenţe;

Functii   : :

a. sintetizează informaţiileb integrează fluxul informaţional curent prin raportarea la propria existenţă,;c generează şi focalizează conştiinţa de sine,d realizează distincţia esenţială eu-ceilalţi/eu-lume;e mijloceşte percepţia şi înţelegerea altuia,

f vectorizează câmpul existenţei sociale,g. mediază şi reglează sistemul atitudinal şi acţional al subiectului,h îndeplineşte o complexă funcţie motivaţională, prin intermediul eului ideal

Structura :

Eul îndeplineşte un rol structurant pentru câmpul existenţial şi experenţial al persoanei, fiind zona în care se elaborează atitudinile, conduitele şi activităţile prin care subiectul se raportează voluntar şi conştient la mediul său, la ceilaţi şi al sine însuşi.

Eul somatic –totalitatea informaţiilor şi reprezentărilor privind popriul corp Eul psihologic - însuşirile şi structurile psihice prin care persoana se manifestă.

În funcţie de conţinut: Eul intim – reprezintă zona cea mai profundă şi mai specifică a structurilor subiective ale

persoanei, Eul social – cuprinde sistemul de valori, atitudini şi idei pe care persoana le împărtăşeşte

cu cei din grupurile sociale cărora le aparţine din punct de vedere profesional, religios, etnic, economic sau cultural;

Eul public – reprezintă zona deschisă a personalităţii, în care se angajează şi se desfăşoară relaţii oficiale ale persoane

În funcţie de obiectul de referinţă al eului şi instanţa psihologică care îl generează vom distinge:

Eu subiectiv – concepţia despre sine a individului – aşa cum cred că sunt; Eu reflectat - imaginea despre o persoană reflectată de către cei din jur – Cred că

sunt aşa; Eu autentic - care se referă la structurile psihologice reale ale persoanei, spre

deosebire de ceea ce apare din jocul de rol ca urmare a asumării unor măşti; Eu ideal – modelul spre care aspirăm, constituit într-un factor structurant şi

motivaţional pentru propria personalitate – Cum aş vrea să fiu

Dinamica eului se manifestă prin existenţa unui câmp variabil de extensiune, în funcţie de zona realităţii sociale pe care eul o structurează.

.

Mecanisme de aparare :

Mecanime de apărare

Funcţiuni specifice

Refulare Respingerea şi menţinerea în inconştient a unor reprezentări (gânduri, imagini, amintiri) legate de o pulsiune (situaţie pulsionată) care, dacă ar fi menţinută în conştiinţă ar perturba echilibrul psihic.

Regresiune Retragerea eului la un nivel de dezvoltare mai timpuriu sau la un nivel de aspiraţie mai coborât, implicând răspunsuri mai puţin mature şi uzuale.

Refuzul realităţii Protejarea eului la o realitate neplăcută, prin refuzul de a o percepe.Raţionalizarea Încercarea de a proba că un comportament este raţional,justificabil, deziderabil şi

acceptabil pentru eu.Represiune Înlăturarea gândurilor dureroase sau periculoase din conştiinţă.Repararea răului Ispăşirea – şi astfel neutralizarea-actelor şi dorinţelor inacceptabile moral sau

raţional.Fantezia Satisfacerea dorinţelor frustrate pe cale imaginară.Formaţia reacţională

Înlăturarea dorinţelor periculoase prin exagerarea tipurilor de atitudini şi comportament opuse şi utilizarea acestora ca bariere subiective.

Identificarea Creşterea sentimentului valorii prin identificarea cu persoana sau instituţia care posedă prestigiu.

Insularizarea emoţională

Retragerea emoţională în pasivitate, pentru a proteja rănile eului.

Introiecţia Încorporarea valorilor externe şi a etaloanelor în structura eului, înlăturând astfel ameninţările şi arbitrările mediului extern.

Izolarea Scoaterea unei sarcini afective dintr-o situaţie prejudiciantă, sau segmentarea unor atitudini incompatibile în componente logic impermeabile, şi deci acceptabile pentru echilibru psihic al persoanei.

Proiecţia Plasarea blamului şi responsabilităţilor pentru dificultăţi pe seama altora, sau atribuirea unor dorinţe imorale sau inacceptabile altora.

Deplasarea Descărcarea sentimentelor saturate de ostilitate pe obiecte mai puţin periculoase decât cele care le-au generat iniţial.

Compensaţia Mascarea slăbiciunii prin accentuarea unei trăsături dorite, sau acceptarea frustraţiei într-o zonă prin suprasatisfacere.

3.7 Eul si imaginea de sine ( definitie, continut, )

Definitie

Imaginea de sine reprezintă forma subiectivă prin care luăm cunoştinţă şi ne reprezentăm propria persoană, cu ansamblu de trăsături, însuşiri şi relaţii cu mediul natural şi social . – eu sunt, eu fac, eu am.

Aspectele conţinutului imaginii de sine : a. imaginea despre propriul corp şi despre calităţile fizice şi psihice de care suntem

conştienţi;b. identitatea socială ( nume, vârstă, domiciliu, o anumită familie, profesie, statut economic)c. sentimentele faţă de noi înşine, faţă de ceilaţi şi faţă de evenimente şi situaţii

semnificative în care suntem sau am fost implicaţi;d. un puternic sentiment al prezentului, în care totul se focalizează pe ideea de eu, aici,

acum;e. un proiect de viaţă, caracterizat prin idealuri, scopuri şi intere de viitor, (stategiile de

realizare a acestora);f. sistemul de relaţii interpersonale semnificative, trecute sau prezente, reale sau virtuale,

principale sau secundare;g. spaţiul fizic şi psihosocial personalizat (care poartă amprenta opţiunilor, voinţei acţiunilor

şi personalităţii noastre).

c) formarea si evolutia imaginii de sine

EUL reprezinta forma de organizare dinamica a proceselor subiective ;IMAGINEA DE SINE se refera la reprezentarea noastra despre propria persoana.

James – evolutia eului pp 3 etape : eul corporal : constientizarea propriului corp ; eul material : sisteme de relationare cu aspectele materiale ale existentei ; eul spiritual : procese rationale de luare in stapanire a realitatii.

Allport – identifica 6 etape : simtul corporal identitatea de sine respectul de sine imaginea de sine extensiunea eului efortul personal central

L’Ecyuer – 5 zone calitativ distincte in structura eului ( tabel / pag. 120 ) eul material eul personal eul adaptativ eul social eul non-eu

3.8 Procese psihosociale implicate in formarea imaginii de sine   : reflectarea sociala,compararea sociala,jocul de rol, diferentierea sociala, memoria si imaginea de sine, mecanisme psihosociale de automentinere a imaginii de sine

Reflectarea socială - Pentru a conştientiza care sunt trăsăturile specifice propriului eu sunt necesare două condiţii principale:

a. mediul sociocultural b. grupul social . Exemplu –pag.122

Compararea sociala – ofera obiective necesare consolidarii imaginii de sine . Experimentul / pag-123 Jocul de rol - situaţiile sociale în care ne implicăm afectiv şi motivaţional sunt de natură să influenţeze anumite zone ale eului şi imaginii de sine. Exemplu – pag.123/124 Diferenţierea socială - organizarea personalităţii presupune, paralel cu circumscrierea eului, realizarea unei distincţii clare eu-celălalt şi eu-lume. Exemplu pag.124/125

Memoria şi imaginea de sine - datorită capacităţii de reactualizare selectivă a unor informaţii privind istoria individuală, poate influenţa profilul şi dianamica imaginii de sine. Exemplu pag.125

Mecanisme psihosociale de automenţinere a imaginii de sine autovalidarea ipotezelor despre sine afilierea selectivă la mediul social raţionalizarea opiniilor contrare

3.9 Nivelul de aspiratie  : a)delimitari conceptuale b) nivelul de aspiratie si reusita sociala

a) delimitari conceptuale

Nivelul de aspiraţie reprezintă nivelul calitativ de realizare a scopului unei activităţi la care subiectul se declară satisfăcut.

Raportul dintre scopul acţiunii, nivelul de aspiraţie şi performanţă reală este analizat de K.Lewin prin intermediul unor noţiuni conexe cu o incontestabilă valoare operaţională. Astfel:

a. scopul ideal este dat de performanţa optimă care teoretic poate fi atinsă în condiţiile date;b. scopul acţiunii, este rezultatul evaluării contextuale a posibilităţilor concrete de a atinge

o anumită performanţă,

c. diferenţa internă este definită de decalajul dintre scopul ideal şi scopul acţiunii, d. nivelul de încredere este expresia încrederii subiective în şansa de a atinge scopul

acţiunii;e. diferenţa de reuşită (diferenţa de realizare) este dată de decalajul dintre nivelul de

aspiraţie (scopul acţiunii) şi nivelul de realizare efectivă a sarcinii, putând avea valori pozitive sau negative.

Nivelul de expectaţie - gradul de speranţă investită de subiect în realizarea unei sarcini definite (încrederea în reuşită);Nivelul de aspiraţie propriu-zis - respectiv nivelul de realizare pe care subiectul se aşteaptă să-l obţină, cu o anumită probabilitate, într-un anumit domeniu de activitate (evaluarea realistă a şansei).

b) nivelul de aspiratie si reusita sociala

Dinamica generală a unei societăţi, cât şi dinamica evoluţiei personale pot fi evaluate prin intermediul unui set de indicatori, dintre care cei mai importanţi sunt legaţi de :

tipul de model performanţial de societate, atitudinea faţă de performanţa de excepţie, toleranţa la eşec, nivelul de aspiraţie gradul mediu de încredere în reuşită.

Performanţa obţinută în diferite tipuri de activităţi este condiţionată de o serie complexă de factori psihoindividuali şi psihosociali care se condiţionează reciproc:

a. gradul de dezvoltare a aptitudinilor implicate în respectiva activitate;b. experienţa acumulată în activităţi de acelaş tip sau similare;c. tonusul motivaţional general şi specific;d. capacitatea de mobilizare şi menţinere a efortului psihofizic necesar desfăşurării

activităţii;e. poziţia ocupată în cadrul structurilor sociale în perimetrul cărora se desfăşoară

activitatea;f. importanţa activităţii în plan individual şi social;g. climatul psihosocial existent în cadrul grupului de apartenenţă;h. natura modelelor de performanţă promovate de mediul sociocultural şi de

organizaţiile sau instituţiile de apartenenţă sau de referinţă;i. tipul şi nivelul de recompensă sau sancţiune acordate pentru reuşită la eşec în

cazul respectivului gen de activitate;j. nivelul de aspiraţie formulat de subiect (ca o sinteză a factorilor mai sus

menţionaţi) şi gradul de încredere în propria reuşită;k. performanţa (nivel de reuşită sau eşec) obţinută în activităţile anterioare;l. unele caracteristici ale situaţiei concrete în care se desfăşoară acţiunea.

In sens general, se poate produce înscrierea persoanei pe o anumită direcţie evolutivă ascendentă sau descendentă, cunoscut fiind faptul că succesul are tendinţa să atragă succesul, iar eşecul atrage eşecul.

Supraaprecierea poate fi rezultatul unei greşite aprecieri a dificultăţii sarcinii şi a condiţiilor în care se desfăşoară activitatea, cât şi al unei eronate imagini de sine.

Subaprecierea este cel mai adesea rezultatul unei subevaluări a propriilor capacităţi fizice şi intelectuale, derivată dintr-o incorectă cunoaştere de sine, sau datorită unor circumstanţe nefavorabile care au făcut ca unele capacităţi reale ale persoanei să nu se poată obiectiva în performanţa socială.

În concluzie, cele mai bune premise pentru reuşita socială le oferă o bună cunoaştere de sine, pe linia posibilităţilor rezolutive şi aptitudinilor personale, a capacităţii de efort şi focalizare pe sarcină, pe fondul unei atitudini realiste, critice şi flexibile faţă de sine, faţă de cei din jur şi faţă de caracteristicile mediului social în care persoana evoluează