PSIHODIAGNOSTIC marţi 29.11.2005Nicolae Dumitraşcu CURS 8

Fazele etalonării unui test1. Se defineşte populaţia ţintă căreia îi este destinat testul. Ex.: populaţia adultă din România;

populaţia adultă din Dobrogea.2. Din populaţia ţintă se alege un eşantion de subiecţi pe care se va aplica testul în vederea

etalonării. Eşantionul respectiv trebuie să fie reprezentativ pentru acea populaţie, să reflecte cât mai fidel populaţia ţintă după anumite criterii relevante. Ex: Nivelul de intruire, zona geografică, vârsta, sexul etc.Alegerea unui eşantion se poate face printr-un procedeu numit selecţie aleatoare stratificată. Se grupează membrii acelei populaţii după câteva variabile relevante şi se stabileşte care va fi compoziţia eşantionului după aceste variabile.Ex: Populaţia ţintă este de 100000 persoane şi avem diferite categorii:

C1 – bărbaţi din mediul rural (27000), 27%C2 – bărbaţi din mediul urban (22000), 22%C3 – femei din mediul rural (28000), 28%C4 – femei din mediul urban (23000), 23%Cei 100000 de membrii ai populaţiei au fost împărţiţi în funcţie de sex şi mediu de

rezidenţă.Să presupunem că din această populaţie avem nevoie de un eşantion de 1000 de persoane pe care va fi etalonat testul. În acest eşantion trebuie să păstrăm aceeaşi proporţie ca şi în populaţia ţintă. Ei vor fi împărţiţi astfel: Din cei 1000 de indivizi, 270 vor fi bărbaţi din mediul rural (E1), 220 bărbaţi din mediul urban (E2), 280 femei din mediul rural (E3), 230 femei din mediul urban (E4). Acest eşantion este o oglindire în miniatură a populaţiei ţintă. De regulă nu se folosesc prea multe variabile pentru a defini o populaţie (cel mult patru) deoarece cu cât vei avea mai multe variabile cu atât eşantionul ar trebui să fie mai numeros. Se recomandă ca în fiecare clasă sau categorie din eşantion să ai cel puţin 300 de indivizi. De aceea pentru a se face economie de timp şi de efort, multe etaloane se stabilesc pentru subpopulaţii. Ex: populaţia de indivizi cu studii superioare din Bucureşti.

3. Aplicarea testului tuturor indivizilor din eşantion în condiţii similare.4. După ce obţinem scorurile brute la test, ele se transformă şi se ordonează în nişte tabele

normative care să permită pe viitor psihologului să aprecieze performanţele subiecţilor pe care-i va testa. Acesta este de fapt etalonul final al testului.

Modalităţi de prezentare a datelor într-un etalonÎn funcţie de natura testului există trei tipuri majore de prezentare a datelor:

1. Tabele pe vârste echivalente2. Scorurile standard3. Transformările neliniare (percentile, scale normalizate)

1) Tabelele pe vârste echivalenteAceastă modalitate de prezentare se foloseşte pentru testele destinate copiilor , a acelor teste

care măsoară fenomene ce variază o dată cu vârsta, de exemplu inteligenţa, bogăţia vocabularului.

Aceste tabele descriu performanţa subiectului la test în funcţie de performanţa medie a subiecţilor de aceeaşi vârstă ca şi el.

Ex: Să presupunem că am construit un test pentru copii. Vârstă Performanţa la test

5ani şi o lună 12 puncte5 ani şi 2 luni 12 puncte5 ani şi 3 luni 13 puncte5 ani şi 4 luni 15 puncte

.... ....8 ani şi 2 luni 26 puncte

Vârsta mentală reprezintă performanţa medie pe care o ating majoritatea copiilor de o anumită vârstă.

Ex: Dacă un copil de 10 ani obţine acelaşi scor ca majoritatea copiilor de 12 ani, atunci el are vârsta mentală de 12 ani.

Uneori pentru a putea interpreta rezultatele la testele de inteligenţă se ia în calcul şi vârsta cronologică şi se calculează coeficientul de inteligenţă:

QI= , unde VM – vârsta mentală

VC – vârsta cronologicăDacă VM=VC, QI = 100 VM<VC, QI<100 VM>VC, QI>100Coeficientul de inteligenţă este util pentru a compara copii de vârste diferite. Totuşi acest

coeficient nu poate fi folosit pentru orice test de inteligenţă pentru adulţi. La testul Stanford-Binet, “adulţii” de peste 15 ani, nu dau rezultate semnificativ mai bune decât cei de 15 ani. Pentru că inteligenţa are ca limită de dezvoltare tocmai această perioadă, 15 ani. Ca atare, VMmax este mai mică sau egală cu 15 ani.

2) Scoruri standard (notele standard)Notele standard ne exprimă scorul subiectului la test în funcţie de abaterea standard a şirului

de date. Scorul standard cel mai des folosit este scorul standard Z.

Z= , unde - scorul brut al subiectului

- media datelor din eşantion - abaterea standard a scorurilor

Notele Z îţi permit să compari performanţele unui individ la două sau mai multe teste. De exemplu un subiect obţine la un test de aritmetică şi la unul de vocabular acelaşi scor de 10 puncte. Aparent el are aceeaşi performanţă, dar la testul de aritmetică media este de 8 şi abaterea standard de 4, iar la testul de vocabular media este de 6 şi abaterea standard de 2. La care dintre cele două teste subiectul a obţinut scor mai bun.

Z1= = =0.5Z

Z2= = =2Z

2

Dacă un copil de 5 ani şi 2 luni obţine un 15 puncte, nivelul mental este al unui copil de 5 ani şi 4 luni, ceea ce înseamnă că este precoce. Vârsta mentală a copilului de 5 ani şi 2 luni este a unui copil de 5 ani şi 4 luni.

Z [-1;+1] – performanţe mediiZ > 1 – performanţe peste medieZ < -1 – performanţe sub mediePentru a proteja imaginea de sine, s-a trecut la note T.

T = 50+10Z

Notele T se folosesc mai des decât scorurile Z. În cazul notelor T, scorul brut al subiectului este transformat într-o modalitate de prezentare care ţine cont tot de abaterea standard a şirului de scoruri. Pentru scorurile T media este de 50, iar abaterea standard este 10.

3) Transformări neliniareAceste transformări neliniare sunt de două tipuri:

a. percentileb. scale normalizate

a. Percentilele reprezintă o modalitate de prezentare a datelor în funcţie de procentajul de subiecţi care se află sub un anumit scor.Percentilele sunt nişte ranguri (poziţii în clasament) în grupul de subiecţi şi cu cât ai o percentilă mai mare, cu atât locul tău în ierarhie este mai bun.P95 – înseamnă că 95% din subiecţi au scoruri mai mici decât tine P30 – înseamnă că 30% din subiecţi au scoruri mai mici decât tineCu cât percentila este mai mare, cu atât performanţa subiectului este mai bună.

b. Scalele normalizate sunt nişte prezentări ale datelor folosind tot procentaje de subiecţi, ca la percentile, dar în plus ele încearcă să imite o repartiţie normală.5 trepte: 7%; 24%; 38%; 24%; 7%9 trepte: 4%; 7%; 12%; 17%; 20%; 17%; 12%; 7%; 4%.(stanine) 1 2 3 4 5 6 7 8 9

10 20 30 40 50 m=100 110 120

68%

95%

1000 500

20 10

3

Distribuţie normală