UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

PROIECT DE AN LA POMICULTURĂ

INDRUMĂTOR: STUDENT:

Şef lucrări dr. Marius DASCĂLU Costrăşel Alin - Elvis

2007 – 2008

ÎNFIINȚAREA UNEI PEPINIERE DE

VIȘIN ȘI GUTUI

IN ZONA HUȘI

SUPRAFATA: 7 HA

CUPRINS

I. PIESE SCRISE

A. MEMORIUL DESCRIPTIV

1. Obiectul si necesitatea proiectului.

2. Situatia geografica si administrativa a zonei.

3. Studiul factorilor social-economici.

4. Caracterizarea cadrului natural.

-Studiul climatic (temperaturi medii lunare si anuale, temperaturi minime absolute, suma precipitatiilor medii anuale si repartitia lor; umiditatea relativa a aerului, durata de stralucire a soarelui, accidente climatice).

-Studiul pedologic (profilul solului, structura, continutul in macroelemente).

-Studiul vegetatiei pomicole spontana si cultivata.

-Concluzii privind aprecierea generala a conditiilor in care se planteaza.

5. Alegerea terenului pentru înființarea pepinierei.

B. MEMORIAL JUSTIFICATIV

1. Organizarea teritoriului (parcelare, trasare drumuri, zone de intoarcere, amplasarea constructiilor.)

2. Stabilirea sortimentului de soiuri si portaltoi utilizați la inmulțire.

3. Producerea portaltoilor în școala de puieți.

4. Producerea portaltoilor în marcotiera.

5. Producerea ramurilor altoi.

6. Metode de altoire utilizate în pepininieră.

7. Factori de care depinde prinderea la altoire.

8. Tehnologia obținerii pomilor altoiți.

C. MEMORIUL TEHNIC

1. Planul de plantare.

2. Antemăsurători - devize pe categorii de lucrari privind:

-Antemasuratoarea 1 – privind înființarea și întreținerea școlii de puieți.

-Antemasuratoarea 2 – privind înființarea și întreținerea marcotierei.

-Antemasuratoarea 3 – privind înființarea și întreținerea câmpului I a școlii de

pomi.

-Antemasuratoarea 4 – întreținerea câmpului II a școlii de pomi.

-Deviz centralizator privind normele de munca manuala, mecanica, transport si materiale consumate.

D. MEMORIUL TEHNIC

- Schița de ansamblu a pepinierei la scara 1 : 2000- Schița amplasării speciilor și portaltoilor în școala de pomi.

E. BIBLIOGRAFIE

I. PIESE SCRISE

A. MEMORIU DESRIPTIV

1. Obiectul şi necesitatea proiectului

Zona oraşului Huşi este pretabilă palntaţilor gutui și vișin datorită condiţiilor climatice favorabile ce asigură o palntaţie eficientă din punct de vedere economic. In plus, soiul ”De Huși„ iși are origine in acest loc, dupa cum se observă și din numele acestuia, fapt ce ne oferă o bună justificare pentru a îi păstra locul de origine. De asmenea, acest proiect va duce la o mai bună utilizare a fondului funciar din zona limitând alunecările de teren care crează destule probleme in zonă datorită reliefului de deal şi va asigura noi locuri de muncă locuitorilor din zonă.

2. Situaţia geografică şi administrativă a zonei

Huşul se afla mai sus de paralela de 45 de grade, aflandu-se in partea de Nord – Esta a ţării, in regiunea Moldovei, aparţinând administrativ de judeţul Vaslui. De asemenea in patea de est la aproximativ 20 de km se invecinează cu râul Prut care reprezintă linia de demarcaţie intre România şi Republica Moldova.

3. Studiul factorilor sociali economoci

Pentru desfaşurarea ciclului anual al mărului de vară şi al procesului tehnologic în bune condiţii sunt necesare următoarele: asigurarea de forţă de muncă, existenţa sursei de apă şi curent, existenţa căilor de comunicare cu principalele oraşe din judeţ, să asigure pieţe de desfacere.

Forţa de muncă este asigurată de oamenii din zonă, ca şi pregătirea profesională a specialiştilor cu studii medii ce se datorează existenţei liceului agricol „Dimitrie Cantemir” din Huşi şi a specialiştilor cu studii superioare ce au absolvit Universitatea de Ştiinţe agricole şi medicină Veterinară „Ion ionescu de la Brad” din Iaşi.

Căile de comunicaţie sunt asigurate de o bogată reţea de drumuri atât în intervalul plantaţiei cât şi în exteriorul ei. Apa necesară pentru stropit, alte operaţiuni este luată din bazinul hidrografic din zonă, din precipitaţii, din pânza de apă freatică.

4. Caracterizarea cadrului natural

Condiţii de sol

Solurile s-au format in fucţie de condiţiile climatice, formele de relief, litologie şi vieţuitoare. Deci solurile sunt variate atât ca tip dar mai ales ca stadi de evoluţie. In zona oraşului Huşi intâlnim două clase mari de soluri respectiv Argilovisoluri şi Molisoluri dar şi mai multe tipuri de soluri zonale.

Dintre argilovisoluri fac parte solurile brune şi cenuşii de pădure. S-au format pe argile şi nisipuri fiind răşpandite la Vest şi Sud de oraş sub pădurile de stejar. Sunt favorabile vegetaţiei forestiere, a plantaţiilor pomicole şi a culturilor vegetale.

Molisolurile sunt reprezentate prin cernoziom cambic şi argiloiluvial cu orizonturi formate pe argile, nisipuri sau loesuri. Sunt soluri fertile şi se pretează bine pentru culturile agriole.

Ca soluri zonale amintim: rutosolurile care s-au format pe alunecări de teren şi pe suprafeţe restranse protosoluri coluviale şi antropice, soluri hidromorfe de tip lăcovişte.

Caractere fizico-chimice

Solurile din această zonă au un conţinut de argilă mai mic de 2 % şi un conţinut in humus de 3.4%, raportul C/N fiind cuprins intre 16.2 şi 10.8 iar reacţia soluluieste uşor acidă spre neutră şi slab alcalină 5.6 – 7.1.

In concluzie, cadrul natural este deosebit de favorabil pentru infiinţarea unei palnaţii de măr de ară in condiţii economice.

Condiţii de climă

In zona oraşului Huşi, clima este temperat continentală tipică datorită aşezării geografice pe glob şi pe continent a circulaţiei generale a atmosferei şi a mărimii unghiului de incidenţă a unghiului razelor solare cu suprafaţa orizontală a terenului.

Spre deosebire de lumină care satisface toate necesităţile, căldura poate fi un factor limitativ pentru unele culturi legumicole.

Temperatura medie multianuală este de 9.50C cu amplitudine amedie de 25.50C.

Suma temperaturilor zilnice de peste 100C dintr-un an depăşeşte 33000C, fapt ce favorizează cultura viţei de vie, a pomilor fructiferi.

Regimul termic

Cea mai scăzută temperatură medie anuală a fost inregistrată in anul 1924 unde au fost 7.20C iar cea mai ridicată de 10.80C inanul 1926 şi 1936. Media lunară cea mai scăzută a fost in feruarie de -12.60C iar cea mai ridicată in luna iunie de +280C.

In timpul verii se manifestă secetă frecventă datorită circulaţiei maselor de aer de origine tropicală.

De obicei data medie a primului ingheţ este in prima decadă a lunii octombrie iar ultimul ingheţ a fost inregistrat in ultima decadă a lunii aprilie. Durata medie fără ingheţ durează circa 180 -200 zile pe an.

Inversiunile termice sunt puţin evidente şi se manifestă mai ales in lunile extreme, ianuarie şi iulie.

Regimul precipitaţiilor atmosferice

Apa constituie un element fundamental şi limitativ fără de care viaţa plantelor nu este posibilă. Nevoia de apă este maximă in cursul fazelor de creştere intensă.

Precipitaţiile atmosferice sunt in medie de 581.5 mm/anual cu variaţii in plus sau in minus. Regimul precipitaţiilor prezintă două maxime anuale, una este

in mai iunie şi alta in octombrie care este redusă cantitativ. Regimul minim se inregistrează in lunile ianuarie – martie şi in august – septembrie.

Ploile predomimante sunt condiţionate de aer cu influienţe atlantice (dinspre vest). Uneori apar ploi cu grindină care pot distruge plantaţiile.

Zăpezile sunt frecvente in lunile decembrie – martie. Grosimea stratului de zăpadă este de 39.3 cm iar grosimea maximă atinge 110 cm şi chiar mai mult. Topirea bruscă a zăpezilor provoacă primăvara alunecări de teren şi scurgeri de gloduri.

Brumele timpurii apar in septembrie – octombrie iar cele tarzii de primăvară in aprilie –mai când se inregistrează efecte negative in legumicultură, viticultură şi pomicultură.

Roua prezintă in special primăvara un beneficiu in menţinerea umidităţii atmsferice.

Numărul zilelor cu viteze ale vântului mai mari sau egale cu 16 m/s.

Majoritatea vanturilor din zona oraşului Huşi bat dinspre vest şi nord vest mai ales primăvara şi vara, aducand precipitaţii abundente. Iarna vanturille din Nord – Vest aduc multe ninsori persistente iar uneori, vara, aceste vanturi aduc ploi reci. Vanturile de nord bat mai mult iarna ca şi cele de Nord – Est care produc iarna geruri prelungite şi aduc puţină zăpadă. Uneori vanturile au viteze mari şi spulberă zăpada, caracteristic fiind crivăţul. Vara vanturile tropicale nord- africane favorizează in luna iulie formaea unor zile toride numite popular “zilele lui cuptor”. Vitezele vantuli ating rareori viteze ridicate de tipul furtunilor sau vijeliilor. Primăvara şi vara in zona pantelor abrupte se resimt brizele de deal. Astfel dimineaţa adie un vânt răcoros ce urcă pe pante deasupra oraşului iar seara invers.

Scurtă caracterizare climatică

In general condiţiile pedologice din oraşul Huşi sunt destul de variabile astfel că se pot cultiva foarte multe varietăţi de specii horticole deoarece condiţiile de sol şi climă sunt foarte accesibile tuturor culturilor. Insolaţia globală este in medie de 122.5 Kcal/cm2 anual.

Suma temperaturilor zilnice dintr-un an depăşeşte 33000C.

Umiditatea relativă a aerului este de 74 – 76%. Durata de strălucire a soarelui este de 2144.9 ore anual, maxima este 308.4 ore in iulie şi de numai 48 ore in decembrie. Evapotranspitraţia potenţială are valori de 550 – 600 mm

anual iar cea reală de 450 – 500 mm anual. Umiditatea este de 100 – 150 mm anual iar in iunie –iulie sete de 75 – 100mm.

5. Alegerea terenului pentru înființarea pepinierei.

Se recomandă terenurile plane sau cu panta de 6%, cu expoziţie nordică, sudestică şi chiar sud-vestică, însorite, care să permită o asimilaţie clorofiliană intensă şi mai multă căldură.

B. MEMORIU JUSTIFICATIV

1. Organizarea teritoriului

1.1. Organizarea pepinierelorSporirea eficienţei în producerea materialului săditor precum şi calitatea

biologică a acestuia presupune existenţa tuturor sectoarelor pepinierei echipate corespunzător:

1. Sectorul de plantaţii mamă are o perioadă de exploatare lungă şi este compus din:

a. Plantaţii producătoare de ramuri altoi-2 sole;b. Plantaţii de seminceri pentru producerea portaltoilor generativi;c. Marcotieră-2 soled. Plantaţii mamă de arbuşti fructiferi, pentru înmulţirea soiurilor

prin marcotaj şi pentru recoltarea butaşilor;e. Stolonieră pentru producerea stolonilor de căpşuni;

2. Sectorul de înmulţire a portaltoilor şi a soiurilor de arbuştia. Scoala de puieţi (câmpul de înmulţire a portaltoilor generativi

durează un an).b. Câmpul de înmulţire a portaltoilor din butaşi ( durează 1-2 ani);c. Câmpul de obţinere a soiurilor de arbuşti din butaşi (durează 1-2

ani).

3. Sectorul de producere a pomilor altoiţi cuprinde:a.Câmpul I sau de altoire;b.Câmpul II sau de crestere şi formare a altoilor (vergi);

c.Câmpul III sau de formare a coroanelor.

4. Sectorul anexă sau auxiliar cuprinde:a. Platformele tehnologice;b. Serele şi solariile înmulţitor;c. Hale pentru preforţare şi forţare prevăzute cu subsoluri şi beciuri;d. Laborator pentru micropropagare “ in vitro”;e. Spaţii pentru prezentarea şi desfacerea materialului săditor;f. Reţeaua de irigaţii;g. Sistema de maşini şi utilaje;h. Birouri, şoproane, remize.

1.2. Organizarea interioară şi pregătirea terenului pentru pepinierăParcelarea se face prin marcarea şi bornarea sectoarelor şi solelor.

Bornarea se face prin borne fixe din ţeavă metalică, încastrate în ciment, prevăzute cu tăbliţe indicatoare.

Trasarea drumurilor şi aleilor. Pe mijlocul pepinierei se trasează un drum principal lat de 6 m, bine consolidat şi pietruit. Între sole se trasează aleile late de 2-3 m care se vor menţine înierbate. Între parcele se lasă alei de 0,5-1,2 m care se întreţin ca ogor lucrat.

Dimensiunile parcelelor- pentru şcoala de puieţi şi marcotieră parcelele au dimensiuni de 25/100 m sau 50/100 m pentru sole egale sau mai mici de 5000 m2. Parcelele câmpurilor de altoire şi formare au dimensiunile de 50/200m sau 100/200m adică 1-2 ha. Parcelele se dispun cap la cap pentru uşurarea executării mecanice a lucrărilor. Pe alei se instalează şi sistemul de irigare şi hidranţii.Pregătirea terenului în pepiniere se realizează prin:

-defrişarea culturii anterioare;

Schema sectoarelor unui complex pepinieristic.

1. Depozit păstrare marcote, butaşi şi ramiri altoi;2 Sală altoit la masă; 3 Hală de forţare; 4 Solarii; 5Centrală termică; 6. Grup sanitar; 7 Pavilion administrativ, 8 Garaje; 9 Remize maşini; 10Castel apă

-fertilizarea de bază cu gunoi de grajd (30-60 t/ha), 300 kg super-fosfat şi 140 kg. sare potasică plus un insecticid-nematocid;

-arătură la 18-20 cm. pentru încorporare;-desfundatul (la 46-60 cm.) pentru câmpul I, marcotiere, şcoli de butaşi,

livezi producătoare de ramuri altoi şi seminceri şi la 30-35cm. pentru şcolile de puieţi (prima decadă a lunii august);

-discuiri repetate pentru distrugerea rezervei seminţelor de buruieni.

2. Stabilirea sortimentului de soiuri si portaltoi utilizați la inmulțire.

2.1. Stabilirea sortimentului de soiuri si portaltoi utilizați la inmulțire la gutui

Stabilirea sortimentului de soiuri de gutui:

În fondul de germoplasmă organizat în România există cea 70 genotipuri de gutui, reprezentate de soiuri şi selecţii autohtone şi străine. Dintre acestea, în lista oficială pentru anul 2000 sunt propuse la înmulţire 8 soiuri care aparţin speciei C. oblonga şi se încadrează în primele trei varietăţi descrise la 4.2.1.

1.De Constantinopol - soi cu origine incertă, probabil turcesc, mult răspândit în ţara noastră mai ales în sud şi sud-est. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană rară, sferic turtită, foarte productiv, însă sensibil la ger, boli şi dăunători. Fructul este mijlociu spre mare, (200-400g), galben-auriu, maliform,- cu coaste evidente şi cavitate pedunculară caracteristică. Pulpa este potrivit de suculentă, aromată, slab astringentă, bună pentru consum în stare propaspătă şi industrializare. Fructele cad uşor din pom încă din prepârgă şi se păstrează puţin (30-60 zile).

2.Moldoveneşti - soi românesc (1982), de vigoare mică-mijlocie, cu coroană globuloasă-turtită, rezistent la ger, boli şi secetă, sensibil la monilioză, comportare bună la cloroză. Fruct mijlociu (330 g), maliform, puţin alungit spre zona calicială, galben-portocaliu, cu suprafaţa uşor ondulată prin coaste largi. Pulpa este galbenă-portocalie, cu puţine sclereide, potrivit de suculentă, bun pentru industrializare. Perioada de consum: octombrie-noiembrie.

3.Aurii - soi românesc (1982), de vigoare mijlocie, cu coroană globuloasă, precoce, foarte productiv, rezistent la ger (-27°C) şi la boli. Fructul este mare (450-500 g), piriform-rotunjit, galben-portocaliu, cu pieliţa netedă lucioasă. Pulpa este densă, suculentă, dulce, puţin acidulată şi plăcut aromată. Perioada de consum: octombrie-decembrie.

4.Bereczki - soi de origine maghiară, foarte răspândit în sudul şi vestul ţării. Pomul are vigoare mare, cu coroana invers piramidală, cu plasticitate ecologică ridicată, produce abundent, rezistent la Monilinia, sensibil la ger. Fructul este mare spre foarte mare (600-800 g), larg-piriform cu proeminenţe, cu un mamelon peduncular brun-cenuşiu şi suprafaţa neuniform costată, de culoare gălbuie. Pulpa este gălbuie, intens aromată, dulce acidulată, plăcută la gust, de calitate foarte bună pentru consum şi industrializare. Perioada de consum: octombrie-noiembrie.

5.Champion - soi american (1870), mult răspândit în estul şi sud-estul ţării noastre. Pomul este viguros, productiv, longeviv, formează o coroană globuloasă, rezistent la ger, sensibil la Monilinia. Fructul este mare sau foarte mare (400-800 g), scurt-piriform, uneori aproape cilindric, cu suprafaţa aproape netedă, de culoare galben-verzui la recoltare şi galben la maturitatea de consum. Pulpa este alb-aurie, fină, slab astringentă, intens aromată, cu puţine sciereide şi gust plăcut. Perioada de consum: octombrie-decembrie.

6.De Portugalia - soi vechi, răspândit mult în sud-estul ţării noastre. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana larg piramidală, productiv, pretenţios la condiţiile edafice şi climatice, sensibil la boli şi dăunători.

Fructul este mijlociu spre mare (200-400 g), piriform-alungit spre peduncul, cu un gât mic asimetric, uneori puţin curbat, cu suprafaţa netedă, uşor costată spre extremităţi. Pulpa este gălbuie, cu gust plăcut uşor astringent. Perioada de consum: octombrie-ianuarie.7. Aromate - soi românesc (1982), de vigoare mijlocie, cu coroană globuloasă, precoce, productiv, rezistent la ger (-27°C) şi la boli. Fructul este mijlociu spre mare (350-400 g), piriform-alungit, cu suprafaţa netedă, galben-limonie, fără coaste. Pulpa este fermă, suculentă, intens aromată, plăcută la gust. Perioada de consum: octombrie-ianuarie.8. De Huşi - soi românesc, viguros, productiv, cu coroana globuloasă, rezistent la ger şi secetă. Fructul este mijlociu (300 g), maliform, cu coaste largi, rotunjite, epiderma galbenă-aurie. Pulpa este lipsită de sclereide, cu gust astringent la recoltare, dar care devine dulce, uşor acidulată la maturitatea de consum. Perioada de consum: octombrie-februarie.9. De Moşna - soi românesc, neînscris în lista oficială din anul 1999. Pom viguros, longeviv, cu coroana invers-piramidală, precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă. Fructele sunt neuniforme, de la mijlocii la foarte mari (160-570 g), piriforme, slab costate, cu epiderma mată, verde-gălbuie la recoltare, galbenă la maturitatea deplină. Pulpa este fermă, mediu acidulată, galbenă-aurie, plăcut aromată dar cu sclereide. Perioada de consum: noiembrie-martie.

10. De Lescowatz - soi viguros, rezistent la ger şi secetă, cu fructe mari,maliforme, slab costate, moderat suculente, slab acidulate cu multe sclereide.

Alte soiuri mai puţin răspândite: De Vranija, Turceşti, Tălpăşeşti 63, Târzii de Deltă, Mălăieţe etc.

Portaltoii gutuiului

Portaltoii gutuiului sunt: gutuiul franc, gutuiul vegetativ şi păducelul.Portaltoiul de gutui franc este obţinut pe cale generativă din soiurile şi

biotipurile locale (De Moşna, De Huşi etc), având afinitate bună cu toate soiurile. Imprimă soiurilor vigoare mare, dar au o bună ancorare în sol, rezistenţă bună la secetă şi vânt.

Gutuiul vegetativ este reprezentat de mai multe selecţii (BA 29, Sydo, Adams, EMA, EMC. Cts etc), descrise la subcapitolul 3.2.4. Acestea imprimă gutuiului vigoare mică, precocitate şi productivitate bună.

Păducelul (Crataegus monogyna Jacq.) se poate folosi mai ales pentru solurile uscate, granitice sau şistoase. In ţara noastră nu se utilizează acest portaltoi care, printre altele, este şi foarte sensibil la Erwinia amylovora.

2.2. Stabilirea sortimentului de soiuri si portaltoi utilizați la inmulțire la vișin

Sortimentul de soiuri

Din lista oficială (2000) fac parte 21 de soiuri care se pot clasifica astfel: 15 soiuri româneşti şi 6 soiuri străine (USA, Polonia, Anglia, Iugoslavia).

Perioada de maturare a fructelor are o amplitudine de 60-70 zile din prima decadă a lunii iunie până în prima decadă a lunii august.

După comportarea în procesul polenizării, soiurile de vişin pot fi:-autofertile: Ilva, Nana, Schattenmorelle, Dropia; Oblacinska, Nefris.

Meteor, Vrâncean, Northstar, Bucovina, Pitic de Iaşi;-parţial autofertile: Timpurii de Osoi, Mocăneşti 16, Timpurii de Cluj.

Scuturător;-autosterile: Timpurii de Piteşti, Engleze timpurii, Ţarina, Crişana etc;-perechi intersterile: Crişane x Mocăneşti, Crişane x Josika Gabor.1.Timpurii de Osoi - soi românesc (1989), obţinut la SCPP Iaşi prin

selecţie naturală dintr-o populaţie locală de vişin. Este viguros, cu coroana globuloasă, precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, parţial autofertil, cu fructificare predominantă pe buchete de mai. Fructul este mijlociu (5,3 g), sferic-turtit, roşu-închis cu epiderma rezistentă şi pulpa dulce-acidulată. Maturitatea: prima decadă a lunii iunie.

2.Timpuriu de Piteşti - soi românesc (1982), de vigoare supramijlocie, cu coroana globuloasă, precoce, semiproductiv, rezistent la ger, autosteril. Fructul este mijlociu (4,5 g), roşu până la roşu închis, pulpa suculentă, roşie, dulce-acidulată. Maturitatea de recoltare: prima decadă a lunii iunie.

3.Ţarina - soi românesc, 1984 (Engleze timpurii x vişin arbustoid), de vigoare submijlocie, cu coroana piramidală, semiprecoce, cu producţii moderate, rezistent la ger, fructifică cu preponderenţă pe ramuri scurte. Fructul este mijlociu /4,2 g), sferic-alungit, vişiniu-închis, cu pulpa colorată, suculentă, bună pentru consum în stare proaspătă. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie.

4.Sătmărean - soi românesc, 1994 (Engleze timpurii x vişin arbustoid), semiviguros, cu rezistenţă medie la ger şi bună la Monilinia. cu coroană piramidală, rodeşie atât pc buchete de mai, cât şi pe ramuri mijlocii. Fructul este mijlociu (4,8-5,2 g), sferic-turtit, vişiniu, negru la supramaturare, pulpa colorată, mediu consistentă, sucul roz. Maturarea: decada a doua a lunii iunie.

5.Engleze timpurii -- soi vechi, englezesc, interspecific (cireş x vişin), cu caractere intermediare, de vigoare mijlocie, cu coroana invers-piramidală, semiproductiv, precoce, cu fructificare predominantă pe buchete de mai. Fructul este mijlociu (3,5-5,5 g), sferic-alungit, de culoare roşie, cu pulpa roz, fin aromată. Maturitatea de recoltare: eşalonată în decada a Il-a şi a IlI-a a lunii iunie.

6.De Botoşani - soi românesc 1994, obţinut la SCPP Iaşi din selecţia unui biotip local, de vigoare medie, cu coroana globuloasă şi fructificare preponderenta pe buchete de mai. Fructul este mijlociu (5,5-6 g) spre mare, turtit la bază, rcşu-vişiniu, lucios. Pulpa este roşie-vişinie, suculentă, mediu consistentă, cu sucul colorat. Este asemănător cu soiul Crişane.Maturarea: decada a doua a lunii iunie.

Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde, efectuată imediat după recoltarea fructelor, completată cu intervenţii manuale în interiorul coroanei (V. Cireaşă, 1973, LidiaRasa, 1986).

7.Timpurii de Cluj - soi românesc, 1969 (Spaniole x Prunus fructicosa) x | Engleze timpurii x Prunus fructicosa), de vigoare mijlocie, coroana piramidală în tinereţe, apoi globuloasă, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, mediu rezistent la boli şi secetă, autosteril, bun polenizator, cu intermitenţe de rodire. Fructul este mijlociu spre mare (5,2 g), sferic turtit, roşu vişiniu, lucios, cu pulpa colorată, de consistenţă medie, sucul colorat, peduncul lung. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

8.Crişana 2 - soi românesc, 1975 (Crişana x selecţie locală), de vigoare mare, coroana piramidală, foarte productiv, înflorire târzie, autosteril, mediu rezistent la secetă şi boli. Fructul este mare (6,3 g), sferic, roşu-vişiniu, cu pulpa şi sucul colorate, gust plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

9. Ilva - soi românesc, 1982, de vigoare submijlocie, cu coroana semiglobuloasă, cu fructificare preponderentă pe ramuri lungi, semiprecoce, autofertil, productiv, rezistent la ger şi mediu rezistent la secetă. Sensibil la Coccomyces. Fructul este mijlociu (5,8 g), sferic, roşu-lucios, cu pulpa colorată, suculentă, acidulată. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

10. Nana - soi românesc, 1977, obţinut prin polenizarea liberă a soiului Crişana, de vigoare mică, autofertil şi cu mare plasticitate ecologică. Fructifică preponderent pe ramuri plete, este precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, sensibil la Coccomyces şi Monilinia. Fructul este mijlociu (5 g), sferic, roşu-vişiniu, pulpa şi sucul colorate. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

11. Schattenmorelle - soi german, cu mare plasticitate ecologică, de vigoare mică, cu coroana sferic-turtită, cu fructificare preponderentă pe ramuri mijlocii; este autofertil, foarte productiv, rezistent la ger, sensibil la boli. Fructul este mijlociu (4,5-5 g), ovosferic sau larg cordiform, vişiniu-închis până spre negru la supramaturare, cu pulpa şi sucul colorate. Pedunculul este bine prins de fruct. Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iulie.

12. Dropia - soi românesc, 1982, obţinut din polenizarea liberă 3. soiului Vladimirskaia, de vigoare submijlocie, cu coroana larg-globuloasă, semiprecoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, autofertil, sensibil !a Coccomyces. Fructul este mijlociu ca mărime (3,5-4 g), sîeric;~VTşiniu-închis

cu pulpa şi sucul colorate, bun pentru industrializare. Maturarea: sfârşitul lunii iunie - începutul lunii iulie.

13. Mocăneşti 16 - soi românesc, 1975, foarte productiv, de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana piramidală, cu fructificare predominantă pe ramuri scurte şi mijlocii, semiprecoce, rezistent la ger, mediu rezistent la secetă. Este bun polenizator. Fructul este mijlociu, sferic sau sferic-turtit, roşu-cărămiziu, cu pulpa roşie, gust plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii iulie.

14. Scuturător - soi românesc, 1985, semiviguros, precoce, productiv, cu coroana globuloasă, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, rezistent la ger şi secetă, autofertil. Fructul este mare (6,5 g), glóbulos, turtit dorso-ventral, roşu-închis, pulpa şi sucul colorate. Fructul se desprinde uşor de peduncul. Maturarea: sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie.

15. Oblacinska - soi iugoslav, 1979, de vigoare mică, cu coroana piramidală, deasă, foarte productiv, precoce, autofertil, rezistent la ger şi Coccomyces, drajonează foarte puternic. Fructul este mic (3,5 g), sferic-turtit. vişiniu-închis, cu pulpa şi sucul intens colorate. Se valorifică prin industrializare, în special pentru sucuri. Se pretează la recoltarea mecanizată. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.

16. Nefris - soi polonez, 1991, de vigoare mică spre mijlocie, cu coroana sferică, este precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger dar sensibil la boli. Fructul este mare (6 g), sferic, vişiniu-închis, cu pulpa intens colorată, acidulată. Se valorifică pentru consum în stare proaspătă şi industrializare. Maturarea: prima jumătate a lunii iunie.

17. Meteor - soi american, 1979, de vigoare mijlocie, coroana larg-piramidală, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, precoce, producth. autofertil, rezistent la ger şi secetă. Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, uşor cordiform, roşu-aprins, cu pulpa roşie şi sucul slab colorat. Maturarea:a doua decadă a lunii iulie.

18. Vrâncean - soi românesc, 1985, de vigoare mică, cu coroana piramidală, productiv, autofertil, rezistent la ger şi secetă, sensibil la Coccomyces. Fructul este mijlociu (4,5 g), globulos, uşor alungit, cu pulpa roşie, plăcută la gust, cu destinaţie mixtă. Maturarea: sfârşitul lunii iulie.

19. Northstar - soi american, 1991 (English Morelle x Serbien), de vigoare mică, cu coroana globuloasă, cu fructificare preponderentă pe ramun mijlocii, este precoce, productiv, rezistent la ger şi boli, autofertil. Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, uşor alungit, vişiniu-închis, cu pulpa intens colorată şi gust astringent. Maturarea: decada a doua şi a treia a lunii iulie.

20.________________________Bucovina - soi românesc, 1984, de vigoare redusă, coroana globuloasă. fructificare pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, precoce, productiv, autofertil. rezistent la ger şi Coccomyces. Fructul este mijlociu (4-4,5 g), sferic-turtit, roşu-închis, lucios, cu pulpa şi sucul colorate, plăcut la gust, cu valorificare mixtă. Maturarea: sfârşitul lunii iulie.

21. Pitic de Iaşi - soi românesc, 1985, obţinut prin polenizare liberă a soiului Plodorodnaia Miciurina, de vigoare foarte redusă, cu coroana globuloasă. pletoasă, cu ramuri de schelet subţiri, cu fructificare preponderentă pe ramur: plete, este precoce, productiv, autofertil. Este rezistent la ger, mediu sensibil L boli. Este pretenţios faţă de tehnologie. Fructul este mijlociu (4,8 g), sferic, uşc: alungit, vişiniu, cu pulpa roşie, suculentă, pronunţat acidă. Se valorifică prr industrializare. Maturarea: prima decadă a lunii august.

Soiuri din vechiul sortiment întâlnite încă în plantaţii: Mari Timpurii. Spaniole, Turceşti, Crişana, Mocăneşti, Josika Gabor etc.

Portaltoii vişinului

Portaltoii vişinului se pot grupa astfel:-generativi: vişinul franc, mahalebul, G2;-vegetativi: Colt, SL64, F12/1, Selecţiile CAB, selecţiile germane

Weihroot (W10, Wn, W13), selecţiile româneşti IPCi.'w,, VGi.Vişinul franc (Cerasus acida) - se utilizează ca portaltoi în regiunea

dealurilor şi în zona de silvostepă cu peste 450 mm precipitaţii. Se folosesc unele soiuri cu maturare târzie a fructelor: Schattenmorelle, Dropia, Mocăneşti 16, Meteor. în şcoala de puieţi răsare slab (20-30 %).

Mahalebul (Cerasus mahaleb) - este recomandat pentru zona dealurilor joase din zona de stepă şi silvostepă. Determină o creştere moderată a soiurilor altoite.

Vişinul vegetativ (V.V.l) - obţinut de M. Movileanu la SCPP Fălticeni (1980). Se înmulţeşte prin marcotaj şi drajonaj.

3. Producerea portaltoilor în școala de puieți.

Funcţie de modul de înmulţire portaltoii speciilor pomicole se clasifică în două grupe: generativi,â şi vegetativi.

Principalele specii pomicole nu dau rezultate foarte bune în cadrul înmulţirii generative deoarece descendenţii prezintă o mare neuniformitate, motiv pentru care s-a recurs la înmulţirea lor pe cale vegetativă (marcote, butaşi). Spre deosebire de cei generativi, portaltoii vegetativi asigură obţinerea unui material săditor de calitate superioară.

Principalii portaltoi vegetativi utilizaţi în prezent în ţara noastră sunt prezentaţi în tabelul 3.1.

In ţara noastră au efectuat cercetări în domeniul ameliorării şi înmulţirii portaltoilor numeroşi cercetători ( St. Casavela, N. Minoiu-1976; V. Cireaşă-1969; M. Movileanu-1985; A. Liacu-1963, 1966, 1974; P. Parnia-1963, 1976 şi alţii.).

Tabelul 3.1.

Principalii portaltoi folosiţi în pomicultură

Specia PortaltoiiPortaltoii folosiţi în ţara noastră

Generativi Vegetativi

Vişin

vişin - larg răspândiţi- Oblacinska, V.G. 1,

V.V. 1

mahaleb - idem -

Gutui gutui din sămânţă Populaţii autohtone

gutui din marcote A şi C

Câteva date tehnice privind recoltarea şi stratificarea sâmburilor şi seminţelor sunt prezentate în tabelele 3.2. şi 3.3.

Tabelul 3.2.

Epoca de recoltare, producţia de fructe, cantitatea de fructe necesară pentru 1 kg. seminţe şi sâmburi, numărul acestora la kg. pe specii (după A.

Liacu, 1976)Specia Epocade

recoltare a fructelor

Producţia de fructe/ pom

(kg.)

Cantitatea de fructe

necesară pt.

Nr. de semi-nţe la 1 kg.

1 kg. seminţe

Măr sălbatec 15.09-30.09 100-200 100-150 25000-35000

Măr franc 15.09.-30.09 300-400 160-570 25000-30000

Păr sălbatec 15.09- 30.09 100-200 100-120 25000-28000

Păr franc 15.09-30.09 150-200 250-420 20000-25000

Gutui 15.10-25.10 20-25 150-200 26000-29000

Cireş sălbatec 15.06-31.07 15-20 12-14 6000-17700

Vişin 15.06-31.08 10-15 10-12 3000-5500

Mahaleb 15.07-31.08 8-10 3-4 9000-18000

Prun 1.09-30.09 50-90 18-24 800-3700

Corcoduş 15.07-31.08 30-50 10-17 1300-4000

Zarzăr 15.07-31.08 50-90 15-18 700-1000

Piersic franc 1.09-30.09 20-25 20-30 140-540

Migdal 10.09-1.10 10-20 2-3 160-330

Nuc 10.09-1.10 80-100 1 80-125

Castan 20.09-20.10 30-100 1 100-300

Alun 1.09-15.09 4-7 1 260 -800

Porumbar 1.09-15.10 1-2 4-5 4000-5000

Tabelul 3.3.

Durata perioadei de stratificare

Specia Durata de stratificare

Perioada de Temp.în perioada de

(zile) stratificare stratificare

Măr şi păr franc

90 25.11-1.12 1-3°C

Gutui franc 60 15.12-30.12 1-3°C

Corcoduş 160După extragere,

uscare şi condiţionare

4-8°C în primele 3 luni şi 2-4°C în

rest

Prun franc 120 idem idem

Cireş şi vişin 160 idem idem

Mahaleb şi piersic

150 idem idem

Producerea puieţilor generativi implică următoarele lucrări de bază:

Semănatul se poate face toamna ( în prima jumătate a lunii octombrie) sau primăvara foarte devreme. La semănatul de toamnă procesul de postmaturaţie are loc în sol. Distanţe de semănat: 40 cm între rânduri când se lucrează manual; 70 cm între râduri când se lucrează mecanic. Se mai poate semăna în benzi de două rânduri distanţate la 10-15 cm. Adâncimea de semănat este de 4-5 cm la seminţoase şi 6-8 cm la sâmburoase.

După semănat, rândurile se bilonează, ridicând un bilon de 12-15 cm, care protejează sămânţa peste iarnă. Dacă se seamănă primăvara, sămânţa se acoperă cu un strat de sol reavăn, gros de 3-5 cm la seminţoase şi 5-6 cm la sâmburoase fără a acoperii în întregime şănţuleţul, după care se presară mraniţă.

4. Producerea portaltoilor în marcotieră

Marcotarea este fundamentată pe proprietatea de a emite rădăcini adventive a anumitor porţiuni bazale a ramurilor sau lăstarilor nedetaşaţi de planta-mamă, atunci când sunt acoperite cu pământ reavăn.

Prin marcotaj se înmulţesc tipurile de portaltoi vegetativi pentru măr, păr, gutui, cireş, alun, agriş, coacăz, smochin şi unele soiuri de prun şi unele biotipuri de corcoduş.

În vederea înmulţirii prin marcotaj se înfiinţează o marcotieră, care dă rezultate mai bune în regiunile cu precipitaţii anuale de peste 600 mm. În celelalte zone reuşeşte numai în condiţii de irigare. {coala de marcote are o durată de 11-15 ani, însă perioada de exploatare economică este de 8-10 ani. Marcotajul se face în mai multe feluri: vertical (muşuroit), orizontal, chinezesc, şerpuitor etc.

Marcotajul vertical (figura 4.1..) se foloseşte mult pentru înmulţirea portaltoilor vegetativi ai mărului, părului şi agrişului.

Terenul se pregăteşte şi se fertilizează ca şi pentru câmpurile de formare.

Plantarea marcotelor se face toamna sau primăvara la distanţe de 1,50/0,50 m sau 1,50/0,25 m pentru portaltoii de vigoare slabă (M9, M26, M27).

Fasonarea marcotelor. Înainte de plantare rădăcinile marcotelor se scurtează la 1 cm şi se mocirlesc. Marcotele se introduc în sol la 20 cm, apoi se scurtează la 12-15 cm şi se bilonează, acoperindu-le.

Timp de doi ani se aplică lucrările de întreţinere şi protecţie fitosanitară specifice câmpului I al şcolii de pomi. În anul al III lea, primăvara devreme, se desface bilonul până la nivelul solului şi marcotele se scurtează la 2-3 ochi, după care se muşuroiesc cu 2-3 cm pământ mărunţit şi reavăn. De pe cepul rămas pornesc lăstari care, în prima decadă a lunii iunie, au 7-10 cm şi se muşuroiesc până la jumătate. Cu căt lăstarii cresc şi bilonul se va înălţa fără a depăşi ½ din lungimea lăstarilor. Coama bilonului se va menţine sub formă de jgheab.

Lucrări de bază: combaterea buruienilor, irigare, combaterea bolilor şi dăunătorilor, în primul rând al păduchelui lânos.

Recoltarea marcotelor se face toamna după ce în prealabil s-au desfăcut biloanele. Marcotele se taie de la bază cît mai aproape de punctul de inserţie pe butuc. Tăierea se face cu foarfeca, manual sau mecanizat cu ferăstraie speciale acţionate de maşina de recoltat marcote .M.R.M.-1. La marcotajul orizontal, recoltarea se face cu lopeţi speciale, prin lovire laterală, la baza lăstarilor înrădăcinaţi, ferind planta mamă. Marcotele se clasează şi se stratifică la fel ca şi puieţii introducând în nisip pachetele pe o porţiune de 30 cm.

Pentru stimularea emiterii de rădăcini adventive, la baza lăstarilor se aplică, la unele specii, “strangularea” cu sârmă (la alun).

Fig. 4.1. Marcotajul vertical

Marcotajul orizontal (figura 4.2), se foloseşte la portaltoii speciilor seminţoase cu creşteri viguroase (MM 106) şi la speciile sâmburoase (cireş-F12/1, C12 etc) şi chiar a nucului comun .

Marcotele se plantează primăvara sau toamna la distanţa de 50-75 cm pe rând şi 1,5-2 m între rânduri. Plantarea se face înclinat la 450 faţă de suprafaţa solului. După plantare marcotele se scurtează la 40-60 cm. Toamna sau în primăvară, în anul II de vegetaţie, lăstarii laterali se scurtează la un cm, iar pe rând se deschide un şănţuleţ adânc de 5-6 cm pe care se culcă marcota, legându-se cu vârful de baza marcotei următoare. Pentru fixare se pun cârlige de lemn şi se acoperă cu un strat de pământ gros de 3-4 cm. Când pe lăstarul orizontalizat apar lăstarii care au atins 5-7 cm, se face primul bilonat, la fel ca şi la marcotajul vertical.

Marcotajul orizontal are avantajul producţiilor mari, uneori chiar duble faţă de marcotajul vertical.

Fig.4.2. Marcotajul orizontal

5. Producerea ramurilor altoi

Producatorul trebuie sa solicite inscrierea pentru producerea ramurilor

altoi la ITCSMS sau LCCSMS printr-o declaratie de multiplicare conform

modelului din anexa nr.7.1 a Ordinului MAAP nr.382/2002, iar in cazul cand

exista un contract declaratia va fi insotita de o copie de pe acesta.

(2) Plantatia mamă furnizoare de ramuri altoi este formata din soiuri şi

clone valoroase, înfiinţate special în acest scop, libere de bacterioză şi de

păduche ţestos (Pseudaulacaspis pentagona).

(3) În plantatia de seminceri inspectorul va efectua minim două inspectii

pentru a se asigura ca producatorul a respectat urmatoarele obiective:

a) are acte de provenienţa a materialului folosit la plantare;

b)are întocmita schita de amplasare;

c) producatorul a marcat soiurile pe parcele, rânduri sau individual şi a

înscris acest lucru in registrul de pepinieră;

d) a eliminat plantele netipice ;

e) a eliminat plantele afectate de organisme daunatoare;

f) are registru de pepiniera unde va tine evidenta plantelor marcate,

eliminate si a lucrarilor efectuate pe parcursul procesului de producere,

ambalare, pastrare, depozitare.

(4) Materialul trebuie sa aiba identitate, autenticitate a speciei si soiului,

precum si puritate varietala a culturii.

(5) Actul de inspectie privind autenticitatea si puritatea varietala a plantatiei

mama  pentru ramuri altoi se elibereaza de inspector dupa efectuarea ultimei

inspectii si daca conditiile au fost indeplinite, precum si a documentului privind

controlul fitosanitar. Modelul actului de inspectie in camp care se elibereaza este

prevazut in anexa nr.7.2 a Ordinul MAAP nr.382/2002.

6. Metode de altoire utilizate în pepinieră

În pomicultură se utilizează foarte multe metode de altoire dintre care cele mai importante sunt prezentate în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1.

Principalele metode de altoire folosite în pomicultură

Sistemul şi metoda de

altoire

Momentul recoltării

ramurilor altoi

Diametrul optim al

portaltoilor (cm.)

Epoca optimă de

altoireObservaţii

A. Altoirea cu mugure detaşat

cu mugur crescând

în ziua altoirii 0,6-1,5 aprilie-mai sau iunie

Pentru realtoiri în C

II

cu mugur dormind

în ziua altoirii sau cu 2-3 zile

înainte

0,6-1,5 15 iulie-10 septembrie

Pentru înfiinţarea C

I

în fereastră în ziua altoirii 1-2 idem La nuc

B. Altoirea cu ramură detaşată

lateral în lemn toamna târziu sau iarna în zile

calde

1,5-4 primăvara înainte de pornirea în vegetaţie

Pentru realtoire,

schimbarea soiului în

coroană

lateral sub scoarţă

în ziua altoirii 0,6-1 iulie-august La coacăz şi agriş cu

tulpina înaltă

copulaţie simplă

toamna târziu sau iarna în zile

calde

0,6-1 martie-aprilie

Pentru realtoirile în

C II

copulaţie perfecţio-nată

idem idem idem idem

triangula-ţie idem 2-3 idem Pentru realtoiri în C

II şi C III

despicătu-ră idem 3-4 idemPentru altoiri

în coroană

sub scoarţă terminal simplă şi perfecţionată

idem 3-8aprilie, mai sau august

idem

C. Altoirea prin apropiere

laterală simplă - 0,6-3 martie, aprilie, mai

Pentru două plante

apropiate cu afinitate slabă

laterală sub scoarţă

- 0,6-3 aprilie, mai Pentru înlocuirea ramurilor

lipsă

Fig 6.1. Metode de altoire folosite în pomicultură

a.-în oculaţie; b.-în fierăstruică; c.-în ochi cu placaj; d.-în fluier; e.-dublă cu scutişor; f.-în copulaţie simplă;

g.-în copulaţie perfecţionată şi despicătură; h.-în despicătură la vârf; i.-în triangulaţie;

j.-în pană sub scoarţă; k.-în şa; l.- în pană laterală; m.-în pinteni; n.-în punte; o.-în arc.

7. Factorii de care depinde prinderea la altoire

Altoirea este o metodă de înmulţire vegetativă, prin intermediul căreia sunt îmbinate intim două sau mai multe porţiuni diferite de plantă, care formează un individ nou capabil de o viaţă independentă.

De obicei, în momentul altoirii, hipobiontul (portaltoiul) este o plantă cu rădăcini, iar epibiontul (altoiul), o porţiune (ramură, mugure) desprinsă de pe planta care trebuie înmulţită. În practica altoirii se mai pot întâlni şi alte situaţii.

Reuşita altoirii depinde de o serie de factori cum ar fi biologici, clima-tici, fitosanitari, tehnici etc. De asemenea, precizăm că între cei doi sau mai mulţi parteneri există relaţii de reciprocitate.

Influenţa hipobiontului asupra epibiontului

Asupra vigorii. Natura şi intensitatea nutriţiei radiculare conduce la diferenţe de vigoare. De exemplu: un soi de măr altoit pe portaltoiul M 26 (cu sistem radicular slab) dă pomi de vigoare mică; acelaşi soi altoit pe mărul franc (cu sistem radicular puternic) va da pomi de vigoare mare.

Asupra intrării pe rod a pomilor. De regulă, portaltoii de vigoare mare (generativi) întârzie intrarea pe rod, iar cei de vigoare mică (vegetativi) grăbesc intrarea mugurilor de rod. De exemplu: soiul Idared altoit pe MM 106 intră pe rod la 3-4 ani; altoit pe franc intră pe rod la 5-7 ani.

Asupra duratei de viaţă. Portaltoii cu vigoare slabă imprimă pomului o viaţă mai scurtă, iar cei de vigoare mare prelungesc viaţa acestuia.

Asupra momentului maturării fructelor. Portaltoii de vigoare mare prelungesc momentul maturării fructelor, iar cei de vigoare mică reduc această perioadă.

Asupra calităţii fructelor. Diferiţi portaltoi imprimă anumite caracteristici fructelor. De exemplu: portaltoiul M 7 influenţează pozitiv culoarea fructelor; M 9 are efect pozitiv asupra mărimii fructelor şi conţinutului în s. u . şi zahăr; portaltoii viguroşi imprimă fructelor o rezistenţă mai bună la transport şi păstrare (A. Gherghi, 1980; G. Grădinariu, 1991).

Asupra rezistenţei la condiţiile de mediu. In general, portaltoii viguroşi imprimă o rezistenţă mai bună pomilor la ger, secetă etc. decât cei de vigoare slabă.

Asupra rezistenţei la boli. Portaltoii M 7 şi MM 106 imprimă pomilor o rezistenţă mai scăzută la făinare; M 4 la rapăn, MM 106 este mai sensibil la rugozitate, iar M 4 dă pomi cu rezistenţă ridicată la acest fenomen nedorit şi încă neelucidat.

Influenţa epibiontului asupra hipobiontului. Această influenţă a fost destul de puţin studiată. Totuşi, cercetările au constatat că soiul influenţează sistemul radicular, în special, în privinţa volumului acestuia etc.

Modificări fenotipice sunt datorate influenţei fiziologice care există între cei doi parteneri. Aceste modificări dispar odată ce încetează convieţuirea dintre parteneri. De exemplu: soiul Jonathan altoit pe un portaltoi de vigoare mică, trăieşte mai puţin, pomii au vigoare scăzută, este mai precoce şi dă fructe mai intens colorate. Dacă se recoltează ramuri altoi de la aceşti pomi şi se altoiesc pe un portaltoi franc aceste caracteristici dispar, apărând în schimb caracteristici noi (vigoare mare, intrare tardivă pe rod etc.).

Modificările profunde (genotipice) se menţin şi după separarea partenerilor. Fenomenul este foarte complex şi dificil de explicat într-un spaţiu restrâns.

Între altoi şi portaltoi pot apărea anumite situaţii:

-în cazul când se altoiesc două plante stadial mature, cu însuşiri consolidate se produce o influenţă fiziologică (de exemplu: grăbirea intrării pe rod). Când cei doi parteneri sunt despărţiţi această influenţă dispare;

-un alt caz este acela când unul dintre parteneri este tânăr stadial şi cel de-al doilea este matur. În această situaţie se va produce o influenţă puternică de la partenerul matur către cel tânăr. Modificările sunt profunde, afectând baza ereditară a acestuia ce se păstrează şi după despărţire. Influ-enţele partenerului tânar asupra celui matur sunt de regulă fenotipice;

-al treilea caz se referă la situaţia când cei doi parteneri sunt tineri stadial, deci au caractere insuficient consolidate. În acest caz există influenţe reciproce altoi-portaltoi, afectând în ambele sensuri baza ereditară.

Himerele de altoire sunt reprezentate de indivizi rezultaţi dintr-un “amestec forţat “ (mecanic) de altoi şi portaltoi.

Printre primele himere de altoire citate în literatura de specialitate este portocalul “Bizzaria“ observat la Florenţa în 1664, în urma altoirii unui portocal amar (Citrus aurantium) pe chitra (Citrus medica). După moartea al-toiului, din portaltoi s-a format un lăstar care dă fructe pe jumătate portocal amar şi pe jumătate asemănătoare cu chitra.

8. Tehnologia obținerii pomilor altoiți

Câmpul I al pepinierei (de altoire)

În câmpul I al pepinierei se plantează portaltoii obţinuţi din sămânţă, marcotele sau butaşii înrădăcinaţi. Pentru înfiinţarea acestui câmp se vor efectua următoarele lucrări:

Pregătirea terenului se face încă din anul anterior după cum s-a mai precizat.

Pregătirea portaltoilor se efectuează prin fasonarea rădăcinii (18-20 cm rădăcinile principale şi 1-2 cm cele secundare), mocirlire şi eliminarea lăstarilor de pe tulpină.

Plantatul se face cu plantatorul sau mecanic. Puieţii se introduc până la colet, iar marcotele şi butaşii la adâncimea de 18-20 cm. Portaltoii vegetativi se plantează la 70-90 cm între rânduri şi 10 -15 cm pe rând, iar cei generativi la 80-90 cm între rânduri şi 15-20 cm pe rând. După plantat tulpinile portaltoilor se scurtează la înălţimea de 12-15 cm şi apoi se bilonează până se acoperă cu 2-3 cm pământ în cazul plantării de primăvară şi 6-10 cm în cazul plantării de toamnă.

Verificarea prinderii se face la începutul lunii iunie când se fac şi completările în goluri cu puieţi produşi la ghivece.

Lucrările de întreţinere în câmpul I

Praşile repetate pentru distrugerea buruienilor şi afânarea solului.

Irigarea mai ales înainte de altoit pentru a stimula circulaţia sevei.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor se efectuează la avertizare sau de câte ori este nevoie.

Fertilizarea cu 150-200 kg azotat de amoniu / ha date în două reprize în luna iunie cu o pauză de două săptămâni între ele.

Altoirea este cea mai importantă lucrare a câmpului I. Perioada optimă de altoire este 15 iulie-10 septembrie, funcţie de afluxul optim de sevă după cum urmează: cireş, vişin, păr altoit pe franc, piersic, cais, prun altoit pe prun franc şi apoi pe corcoduş, mărul pe franc, părul şi mărul altoiţi pe portaltoi vegetativi. Metoda de altoire generalizată este cea cu mugure dormind, atât mugurele cu porţiunea de scoarţă, cât şi tăietura la portaltoi trebuie să aibă 2,5-3 cm. În cazul că circulaţia sevei a încetinit şi scoarţa se dezlipeşte greu, se face altoirea cu mugure dormind cu scutişor (figura 8.1. şi 8.2.).

Fig. 8.1. Altoirea în “T” cu mugure dormind

Fig. 8.2. Altoirea “Chip budding” sau altoirea în mugur cu scutişor (aşchie)

Echipa de altoire se compune dintr-un altoitor şi doi legători. Altoirea se face la nivelul solului la portaltoii generativi şi la 10-15 cm deasupra solului la cei vegetativi. Legătura se face cu bandă de material plastic sau alte materiale.

Verificarea prinderii se face la circa 2 săptămâni de la altoire. Mugurii prinşi sunt turgescenţi, peţiolul este aproape verde şi se desprinde uşor la atingere. Portaltoii neprinşi se “oculează” din nou în partea opusă şi mai sus faţă de prima altoire. Dacă se leagă cu folie elastică nu se mai practică slăbirea şi refacerea legăturii ca în cazul legării cu rafie.

Toamna,se efectuează protejarea mugurilor altoiţi prin muşuroire cu 2-3 cm de sol.

Câmpul II al pepinierei (de formare)

Acest câmp este de fapt câmpul I în primăvara anului al II lea după plantare. In acest câmp se formează pomul, de regulă sub formă de vargă, dând astfel posibilitatea beneficiarilor să formeze coroana dorită.

Principalele lucrări ce se efectuează în câmpul II sunt:

Dezmuşuroitul portaltoilor se face primăvara foarte devreme descoperindu-se mugurii altoiţi în anul anterior.

Tăierea la cep constă în scurtarea portaltoilor deasupra mugurului altoit fie la 2-3 mm mai sus, când se practică cultura fără cep, care de altfel este generalizată în România (I. Bodi, 1978). Totodată, sunt extirpaţi toţi mugurii de pe portaltoi cu excepţia altoiului. Pentru a fi identificaţi uşor, portaltoii neprinşi nu se scurtează (figura 8.3.)

Fig. 8.3. Tăierea tulpinii portaltoiului1-cu cep (a), fără cep (b); 2-plivitul lăstarilor crescuţi din portaltoi

Palisatul altoilor începe când primii muguri porniţi în vegetaţie au înălţimea de 10 cm, fixându-se de cep cu o legătură în forma cifrei opt ocazie cu care lăstarul se aduce în poziţie verticală. Totodată, se înlătură din nou lăstarii care au mai apărut din “sălbatic”. Al II-lea palisat se începe când primii altoi palisaţi au depăşit înălţimea cepului. Cultura cu cep se practică rar la speciile păr

şi la unele soiuri de prun ce se dezbină uşor în câmpul II şi, mai ales, în zone cu vânturi puternice. În România, după cum am mai precizat, este generalizată cultura fară cep fiind mai economică deoarece exclude palisatul, legatul şi plivitul sălbaticului. Metoda a fost iniţiată la S.C.P.P. Iaşi, pepinierea Sârca, de către cercetătorul I. Bodi.

Fig. 8.4. Palisarea lăstarului altoi de cepul portaltoiului (1a şi b);

scosul cepului de la inel (2)

Realtoirea portaltoilor neprinşi se face fie cu ramură detaşată în lemn sau sub scoarţă, fie cu mugure detaşat cu scutişor în ochi crescând (P. Parnia, 1992). Ramurile altoi se recoltează din toamnă sau iarnă şi se păstrează la temperaturi în jur de 10 C, astfel încât să nu pornească în vegetaţie până la altoire. Altoirea cu ramură detaşată în lemn se face înainte ca portaltoiul să pornească în vegetaţie, iar la celelalte două, după pornirea portaltoilor în vegetaţie.

O metodă care a dat rezultate foarte bune în procesul de realtoire este metoda Chip Budding (altoirea în ochi cu scutişor). După circa 10 zile de la altoire se face tăierea la cep şi altoioul începe să crească, ajungând până în toamnă la aceleaşi dimensiuni cu cei altoiţi iniţial (P. Parnia, 1992). Altoirea în Chip Budding dă rezultate bune în cazul altoirii nucului, unde celelalte metode dau rezultate incerte.

Înlăturarea florilor apărute accidental în câmpul II este obligatorie pentru a nu stânjeni creşterea lăstarilor şi a compromite pomul.

Ciupitul lăstarilor anticipaţi se face începând din luna iunie, când aceştia au depăşit 20 cm, prin înlăturarea vârfului erbaceu şi păstrând partea lignificată, aceştia contribuind la fortificarea altoiului.

Proiectarea coroanei se face numai la speciile cu creştere puternică în special sâmburoase. Pomii se ciupesc la înălţimea adoptată pentru trunchi plus 20-25cm pentru ramurile coroanei (figura 8.5.).

Fig. 8.5. Formarea coroanei în câmpul II din lăstari anticipaţi

Scosul cepilor la altoii cultivaţi cu cep se execută în a II a jumătate a lunii iunie printr-o tăietură oblică. După această lucrare pomii se bilonează pentru evitarea dezbinărilor şi pentru cicatrizarea rănii.

Lucrări de întreţinere:

Prăşit pentru distrugerea buruienilor şi afânarea solului (6-7 ori).

Fetilizat şi irigat (60-70 kg/ha s.a. N) în luna iunie în două reprize, fiecare lucrare fiind urmată de irigare.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face la avertizare sau ori de câte ori se constată un început de atac.

Inventarierea materialului în câmpul II se face de două ori. Prima oară în luna mai,când se verifică numărul de altoi porniţi în vegetaţie şi a doua oară în septembrie când se face evaluarea definitivă a producţiei de pomi din câmpul II. Cu ocazia primei inventarieri se elimină din câmp portaltoii neprinşi precum şi impurităţile.

Scosul pomilor se face în luna octombrie după primele brume şi căderea frunzelor. Defolierea se mai poate face manual sau chimic cu sulfat de cupru, Dibutox, clorat de potasiu 0,2-0,3 %, Endatol 0,1-0,2 % etc. Lucrarea se execută mecanic sau pe suprafeţe foarte mici manual. După scos, pomii se sortează, se împachetează (câte 10 bucăţi ) şi se etichetează. Pe etichetă este trecut specia, soiul, portaltoiul şi unitatea producătoare. Pachetele se stratifică în incinta

pepinierei în şanţuri cu nisip, iar locul se împrejmuieşte obligatoriu. Deoarece rădăcina este mai sensibilă la tempe-raturi scăzute pomii trebuie stratificaţi în aceeaşi zi. Se introduce în sol rădăcina şi circa 20-25 cm din tulpină. Locul de stratificare se dezinfectează foarte bine, luându-se măsuri şi împotriva rozătoarelor.

Circulaţia materialului săditor se efectuează în mijloace de transport care să-l ferească de condiţiile nefavorabile ale vremii (frig, uscăciune etc. ). Este obligatoriu ca materialul săditor să fie însoţit de certificat de autenticitate pentru categoria biologică respectivă şi certificată fitosanitar (L.T.V. sau L.V.).