procese cognitive superioare 1.2 procesele memoriei

5/26/2018 Procese Cognitive Superioare 1.2 Procesele Memoriei

1.2. Procesele memorieiIdeea, potrivit careia memoria este un mecanism, ce se deruleaza n timp, parcurgndndinamica sa o serie de procese, s-a impus n psihologie de timpuriu. Este poate unul din putineledomenii, n care cercetatorii au cazut de acord asupra numarului, naturii, functiilor sispecificului acestor procese. Singura diferenta se refera la denumirea lor. Astfel, n timp cepsihologia traditionala prefera termenii de memorare (sau ntiparire, fixare, engramare), pastrare

(sau retinere, conservare), reactualizare (sau reactivare), psihologia moderna,dintr-o perspectivapsihocognitivista, a procesarii informatiilor, recurge la termeni cum ar fi: encodare, stocare sirecuperare.Echivalenta acestor termeni este evidenta, de aceea utilizarea unora n locul altora nureprezinta o eroare. Pentru a ne aminti o informatie aceasta trebuie mai nti fixata mintal, apoistocata si, n final, reactualizata.1. Encodarea, nseamna traducerea informatiei ntr-un anumit cod (material sau ideal).Encodarea reprezinta primul proces sau prima faza parcursa de mecanismele mnezic

e ndinamica lor. n general, se recurge la trei tipuri de coduri vizuale, auditive, semantice,nseamna ca exista trei tipuri de encodare:1) encodarea vizuala, care face apel la codul imagine;2) encodarea auditiva, ce foloseste codul sunet (fizic si verbal);3) encodarea semantica, careia i este specific codul propozitiei.n afara acestor coduri, asupra carora psihologia traditionala s-a concentrat maimult, existadesigur multe altele. Diverse ndemnari (mersul pe bicicleta sau pe schiuri, notuldactilografierea etc.) se fixeaza ntr-un cod motor. Alte informatii senzoriale (olfactive,gustative, tactile, termice etc.) recurg si ele la o serie de coduri mnezice, ch

iar daca acestea suntmai putin cunoscute si cercetate.Formele encodarii64Exista 2 forme ale encodarii, una automata si alta, care presupune efortul subiectului,optimizarea ei putndu-se obtine prin repetarea informatiilor. Stim si din experienta cotidiana cauneori memoram fara sa depunem nici un efort, oarecum spontan, n timp ce alteorieste necesarsa ne propunem dinainte acest lucru, sa mobilizam si sa concentram toate capacitatile noastrepsihice. Diferentierea celor doua forme de encodare se face nu doar dupa prezent

a sau absentaatentiei, intentiei, controlului voluntar, ci si dupa natura materialului, ce urmeaza a fi fixat.Numim prima forma encodare (memorare) incidentala (involuntara), iar pe cea de adoua encodare (memorare) intentionala (voluntara).n encodarea incidentala conteaza nu att faptul ca individul nu-si propune dinaintescopurimnezice, ca el nu se mobilizeaza expres pentru a memora, ct gradul de interactiune cu


activitatea, pe care el o desfasoara, gradul de implicare si angajare a lui n rezolvarea sarcinilor.Cu ct activismul intelectual si profunzimea ntelegerii sunt mai mari, cu att mai poductiva vafi memorarea incidentala.n encodarea intentionata sunt importante 3 elemente: stabilirea constienta a scopului,mobilizarea si consumarea unui efort voluntar n vederea realizarii lui, utilizarea unor procedeespeciale, care sa faciliteze memorarea.nvatarea pentru o anumita perioada conditioneaza uitarea dupa trecerea acelei per

ioade.Relatiile dintre cele doua forme de encodare incidentala si intentionala sunt relatii deinterdependenta. Adeseori memorarea incidentala este numai nceputul celei intentionale. Alteorimemorarea intentionala, ca urmare a exersarii, a organizarii ncepe sa se realizeze cu o mareeconomie de timp si de efort, intrnd n functiune aproape de la sine. Astfel, alaturi de ceaintentionala, memoria incidentala trebuie considerata un important mijloc psihic, cu ajutorulcaruia omul si finalizeaza activitatile ntreprinse, economisindu-si astfel energia.

2. Stocarea este procesul de retinere a informatiilor pna n momentul, n care esteecesarapunerea lor n disponibilitate. Durata stocarii (timpul, care se scurge ntre intrare si iesireainformatiei din memorie) este extrem de variata. Uneori este foarte scurta, materialul memoratstergndu-se aproape imediat, alteori medie, sunt si cazuri cnd aceasta acopera chiar ntreagaviata a individului.Durata variabila a stocarii a stat la baza distingerii diferitelor tipuri de memorie: memoria descurta durata, memoria de durata medie, memoria imediata sau operationala, memoria tactica

(similara cu cea de durata medie) si memoria strategica (similara celei de lungadurata), memoriade durata medie (scopul ei este de a realiza o confruntare, o sinteza ntre urmelestimulilor siexperientelor similare stocate anterior si datele noi, care urmeaza a fi memorate).Unii autori sunt tentati sa vorbeasca chiar de existenta unei stocari permanente, n sensul cao informatie, o data intrata n memorie, ramne permanent n ea, uitarea datorndu-sincapacitatii de a gasi informatia si nu procesului degradarii sau disparitiei ei. Faptul ca oinformatie este inaccesibila la un moment dat nu nseamna ca ea va fi n permanentaindisponibila, reamintirea ei fiind posibila n alte momente.

Variabilitatea duratei stocarii se explica n functie de o serie de factori:- natura si semnificatia informatiilor memorate (cu sens sau fara sens, etc.);- evenimentele cu un caracter personal se retin mai mult timp dect cele neutre,impersonale (colegi de scoala).Una dintre problemele cu rezonanta practic aplicativa este cea a cresterii duratei stocarii, nvederea sporirii productivitatii ei, care s-ar putea realiza prin: fixarea imediata a informatiei receptate, fie senzorial, prin legarea ei de alteinformatii,fie senzorial, prin notarea ei;


repetarea mintala a informatiei de mai multe ori, fapt, care asigura att retinerea maindelungata, ct si reactualizarea ei cu usurinta; verbalizarea continutului informatiei; marirea duratei de prezentare a stimulului sau pe cea a intervalelor dintre elementele luietc.Dinamica stocarii implica fidelitate, amplificare si diminuare a materialului stocat.65 Fidelitatea stocarii depinde de calitatea encodarii (conditii corespunzatoare).

Cel maiimportant mecanism al encodarii si care i asigura acesteia calitatea este cel allegarii ntre ele ainformatiilor, ce urmeaza a fi retinute (principiul asociatiilor). Recent a fostintrodus chiar sitermenul de memorie asociativa de catre M.Kosslyn (1995). De exemplu, legam obiectele delocalizarile lor spatiale, de alte obiecte sau de parti ale lor, memoram prin asemanare si princontrast.Un alt mecanism, ce explica fidelitatea stocarii, este cel al consolidarii. Dacaasociatiile nusunt ntarite, consolidate n timp, ele se pot restructura astfel nct la iesire

i semenecu cele de la intrare. Consolidarea poate fi comparata cu developarea unui film: imaginealatenta existenta pe placa fotografica poate sa dispara, daca nu este stabilizata printr-un fixatorchimic. Faptul ca de-a lungul timpului continutul materialului memorat nu ramne identic cu celnsusit, ci suporta o serie de transformari si restructurari, ce conduc la amplificarea, mbogatireasi sistematizarea lui este evident.Rearanjarea activa a datelor (cuvintelor, informatiilor) permite ca la reactualizare ele sa fie

reamintite pe categorii chiar daca fusese prezentate aleatoriu. Fenomenul poartadenumirea declustering(nmanunchere) organizarea materialului pe categorii. Gruparea infor ntimpul stocarii se realizeaza n functie de o serie de criterii, cum ar fi:- familiaritatea;- relevanta personala;- forma si sonoritatea;- gradul de asemanare sau diferentiere.Rolul pozitiv al organizarii informatiilor are 2 argumente:1) economia de spatiu; informatia organizata, grupata n categorii, ocupa un spatiu mai micdect cea neorganizata;

2) facilitarea recuperarii: organizarea ofera posibilitatea de a recupera toatainformatiacontinuta de o unitate. Diminuarea, degradarea si disparitia (stergerea) din memorie a materialului stocat arela baza mecanismul uitarii. Cele mai frecvente semneale uitarii sunt: imposibilitateareamintirii unor evenimente, date, informatii etc. (fie n totalitate, fie doar partial); recunoasterilesi reproducerile mai putin adecvate sau chiar eronate (informatia initiala este n


locuita cu unsubstitut asemanator); lapsusul sau uitarea momentana, care dureaza doar o perioada de timp,dupa care informatiile sunt reamintite.Cele trei fenomene, la care ne-am referit fidelitatea stocarii, mbogatirea continutuluistocat, degradarea materialului memorat concomitent cu mecanismele adiacente lor, pun nlumina caracterul activ, dinamic al stocarii. Totodata, ele releva semnificatiaprocesului stocariin sirul proceselor memoriei, de calitatea conservarii depinznd n mare masura cali

teaprocesului urmator.3. Recuperarea este procesul memoriei, care consta n scoaterea la iveala a continuturilorencodate si stocate n vederea utilizarii lor n functie de solicitari si necesitati. Unii autoriconsidera ca procesul de cautarea informatiei n memorie se produce automat pe o aiectoriepredeterminata. Pentru altii recuperarea este un proces activ, n care subiectul stabileste indicii derecuperare. Si alti autori au conceput recuperarea ca un proces desfasurat n celputin 2 etape: oetapa de cautare initiala si o etapa de decizie bazata pe caracterele apropiate

ale informatieirecuperate.ntr-adevar, uneori recuperarea are loc automat, aproape spontan, fara nici un felde efort dinpartea subiectului, n timp ce alteori ea implica discursivitate, cautare, tatonare, efort. Simplamentionare a unui eveniment personal, cu mare ncarcatura emotionala, este capabila sadeclanseze automat reamintirea lui cu nenumarate detalii (reactualizarea instantanee).Sunt nsa si situatii cnd simpla mentionare a unui eveniment nu mai este suficientapentrureaducerea lui brusca n minte, ci, dimpotriva, apare necesitatea cautarii lui asi

due n memorie cuajutorul unor ntrebari, a revederii unor obiecte sau a evocarii diferitelor mprejurari, n care a66avut loc encodarea. Fenomenul cunoscut sub denumirea mi sta pe vrful limbiiilusza untip de recuperare cu efort,atunci cnd oamenii sunt convinsi ca stiu ceva, dar paa nu fi nstare sa-l extraga din memorie.Recunoasterea si reproducerea reprezinta mecanisme ale recuperarii:Fig. 11. Procesele memoriei.Fig. 11. Procesele memoriei.Diferenta dintre recunoastere si reproducere consta n faptul ca recunoasterea se

realizeazan prezenta obiectului material (stimulului material, imaginii etc.), iar reproducerea se realizeazan absenta lui (stimulului ce trebuie reactualizat). De exemplu, elevul raspunde tema cu ajutorulcaietului sau fara. Recunoasterea este relativ mai simpla, implicnd doar procesede perceptie, pecnd reproducerea este mai complexa si dificila, deoarece presupune apelul la gndire.Un experiment a demonstrat ca subiectii recunosc 42 de silabe si reproduc 12; re


cunosc 65de cuvinte si reproduc 39; recunosc 67 de proverbe si reproduc 22. Iata de ce majoritateastudentilor prefera testele de alegere multipla (identificarea, recunoasterea continuturilorprezentate), dect testele de compozitie sau de completare a cuvintelor lipsa, mult mai dificile(recuperarea, gasirea, descompunerea informatiei nvatate anterior).Recunoasterea presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat n minteasubiectului, pe cnd reproducerea confruntarea si compararea mintala a modelelor vederea

extragerii celui optim. Ele se aseamana prin aceea ca dispun de forme involuntare si voluntare.Uneori recunoastem pe cineva dintr-o data, fara efort, alteori trebuie sa depunem efort pentru ane reaminti cine este, unde l-am cunoscut, cu ce ocazie, cum l cheama etc.De asemenea, uneori reproducem fara efort o poezie numai auzindu-i titlul sau autorul,alteori este nevoie sa facem apel si la alte informatii pentru a ne-o reaminti.Att recunoasterea,ct si reproducerea dispun de grade diferite de precizie. Astfel, ele pot fi foarte precise,riguroase, dar si vagi, imprecise memorarii si pastrarii.ntre procesele memoriei exista o strnsa interactiune si interdependenta. Conditiil

e sicontinutul memorarii si reactualizarii sunt strns legate ntre ele, totusi dependenta ultimului deprimul nu trebuie absolutizata (nu este obligatoriu ca un material memorat usorsa fie la fel deusor si repede reprodus).Nici succesiunea lor (memorare pastrare reproducere) nu merita a fi absolutizata(suntcazuri cnd un material memorat nu mai este reprodus, fiind mpinsn rezervorulinconstientului, nemaifiind reactualizat sau un material poate fi stocat, reprodus, dar nu sirecunoscut, individul nedndu-si seama de faptul ca materialul respectiv a mai facut obiectul

constiintei sale). Dereglarea succesiunii si a functionarii normale a proceselormemoriei staadeseori la baza mbolnavirii ei. Interactiunea normala, fireasca a proceselor memoriei reprezintade aceea garantia functionarii optime si eficiente a ei.4. UitareaUitarea a fost studiata de H. Ebbinghaus (1885) si Jost (1897).Multe din datele experientei anterioare se diminueaza, se dezagrega, dispar dinminteanoastra. Intervine asa-numitul fenomen al uitarii, fenomen natural, normal si mai ales relativnecesar.67

Fixarea Pastrarea ReactualizareaUitareaUitarea intervine, asadar, ca o supapa, care lasa sa se scurga, sa se elimine, ceea ce nu maicorespunde noilor solicitari. ntre memorie si uitare exista relatii dinamice, fiecare actionnd unaasupra celeilalte, facilitndu-se sau mpiedicndu-se reciproc.Care sunt formele uitarii ?- Uitarea totala (stergerea, disparitia, suprimarea integrala a datelor memoratesi pastrate);


- Uitarea partiala (reproduceri mai putin adecvate sau chiar eronate);- Lapsusul (uitarea momentana, exact pentru acea perioada cnd ar trebui sa ne reamintim).Ce uitam?- Informatiile, care si pierd actualitatea, se devalorizeaza, nu mai au semnificatie sauinformatiile neesentiale, amanuntele, detaliile.De ce uitam ?- Cauza principala este insuficienta sau proasta organizare a nvatarii, sau starile deoboseala, surmenaj, anxietate.

Care este ritmul uitarii?Psihologul german H. Ebbinghaus, utiliznd silabe fara sens, a demonstrat ca uitarea estedestul de mare, masiva chiar imediat dupa nvatare si apoi din ce n ce mai lenta, aproapestagnanta (vezi figura); nsa poate avea ritmuri foarte diferentiate n functie de particularitatilematerialului de memorat, ct si pe cele de vrsta si psihoindivuduale. Curba uitariidupa H.Ebbinghaus:100%8060

40201 9 24 48 144 oreUitarea poate fi combatuta prin eliminarea cauzelor, care conduc la instalarea ei si prinrepetitie eficienta.n principiu, memorarea si uitarea au un caracter selectiv. Nu uitam ceea ce estefoarteimportant pentru noi. Interesele si sentimentele influenteaza puternic uitarea.S. Freud citeazacazul unei fete, care, n ziua nuntii, si-a amintit ca uitase sa se duca n ajun lacroitoreasa, sa facaultima proba la rochia de mireasa. Probabil ea nu dorea sa se marite cu acel tnar

, scrie Freud. Sintr-adevar, casatoria lor s-a destramat chiar din primul an.Desi deseori e suparatoare, uitarea este indispensabila. n lipsa ei, perceptiiles-ar amestecamereu cu imagini vii, si orientarea n prezent ar deveni foarte dificila. Apoi, uitarea eindispensabila pentru ca dupa moartea unei persoane ndragite sa putem totusi continua oexistenta normala.

procese cognitive superioare 1.2 procesele memoriei

Documents