probele2

4

Upload: nick-fomov

Post on 09-Feb-2016

1 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

probele

TRANSCRIPT

Page 1: Probele2
Page 2: Probele2

În fapt:

SRL “Cetigan” a depus cerere de chemare în judecată împotriva fostului său angajat Moroșan Mihail cu privire la repararea prejudiciului material.

Reclamantul a invocat că Moroșan Mihail a fost angajat la SC „Cetigan” SRL în baza ordinului nr.39 din 01 august 2013, în calitate de conducător auto. La fel între părți a fost încheiat contranctul individual de muncă nr. 66 și contract de răspundere materială deplină. Pentru exercitarea obligațiilor de muncă, pârâtului i-a fost încredințată conducerea automobilului de model „Volkswagen LT 35” cu număr de înmatriculare C-LX-469 (în contunuare automobil).

În perioada 03-04 octombrie 2013, pârâtul, fiind în deplasare de serviciu în r-nul Briceni și verificând rezervorul de expansiune a nivelului de răcire din sistemul de răcire a automobilului sus menționat, din neatenție, a uitat să închidă capacul la rezervorul cu lichidul de răcire. Ca urmare, la 07 octombrie 2013, motorul automobilului s-a defectat și automobilul a fost transmis la atelierul de reparație SRL „Arcasandr”. Ca urmare reclmanatul a suportat cheltueli de reparație a autpmobilului în sumă de 22 695 MDL.

Obiectul probațiunii:

Circumstanțele material juridice, în cazul analizat reprezintă inacațiunea pârâtului de asigurare a bunei funcționări a automobilului, și în special a motorului. Obliagția care reiese din contractul de răspundere materială deplină, încheiat între părți, care stabilește că Moroșan Mihail trebuie – “să aibă o atitudine gospodărească față de valorile transmise și să ia măsuri de prevenire a prejudiciului”.

Circumstanțele procesual juridice, reprezintă premizele și condițiile care tebuie respectate pentru a exercita dreptul la acțiune, adică respectarea prevederilor art. 169 și 170 Codului de Procedură Civilă. Dătorit faptului că cererea nu doar a fost admisă, dar și examinată – putem concluziona că reclamantul a respectat acestea cerințe.

Faptul probatoriu în cazul dat se dătorează încheierii contractului individual de munca, dătorind cărui se prezumă faptul că anume pârâtul se conducea automobilul și anume le nu a pus căpacul înapoi.

În cadrul procesului au fost administrate urmatoarele mijloace de probă:

Înscrisuri, care includ:

- Contract individual de muncă nr.66;- Contract de răspundere materială deplină;- Certificatului din 09 octombrie 2013, eliberat de atelierul de reparație, în care se

concluzionează că motorul automobilului s-a defectat anume din cauza lipsei lichidului de răcire la sistemul de răcire a motorului, fapt ce a dus la supraîncălzirea motorului și deformarea pistoanelor;

- Facturii WB0292020 din 20 decembrie 2013 costul lucrărilor de manoperă a automobilului constituit suma de 5 600 lei;

Page 3: Probele2

- Facturii fiscale DV0187244 costul pieselor necesare pentru reparația automobilului a constituit suma de 17 095 lei;

- Explicația scrisă din 12 octombrie 2013 (explicația nu a avut loc în cadrul procesului), prin care Moroșan Miahil a redat că aflându-se în deplasare în raionul Briceni, verificând rezervorul de expansiune a nivelului de răcire din sistemul de răcire a automobilului a pierdut capacul de închidere de la acest sistem.

Aprecierea probelor de către instanță:

Curtea de Apel, și în continuare Curtea Supremă de Justiție, ca instanță de recurs, corect circumstanțele de fapt și de drept ale prezentei pricini și anume faptul că Moroșanu Mihail este vinovat de producerea prejudiciului material prin defectarea automobilului de model Volkswagen LT 35, cu numărul de înmatriculare C-LX-469, or acesta este direct responsabil de defectarea motorului prin neurmărirea nivelului de lichid din sistemul de răcire.

În acest sens, instanța de recurs reține faptul că, Moroșanu Mihail nu a îndeplinit obligația prevăzută de art.1 lit. a) din contractul cu privire la răspunderea materială deplină nr.66 din 01 august 2013 – să aibă o atitudine gospodărească față de valorile transmise și să ia măsuri de prevenire a prejudiciului.

În final pot concluziona, că reieșind din toate probele administrate Instanța corect a stabilit vinovăția și mărimea despăgubirii, căt și corect a aplicat prevederile Codului Muncii, care stabilește obligația de răspundere deplină a angajatului în cazul încheierii unui asemenea contract.