Principiile de organizare si exercitare a auditului financiar

Audit vine de la cuvântul italian "audire", a asculta; cuvânt de origine

latinã, ce semnificã azi, în sens strict, revizia conturilor realizatã de experti

independenti în vederea exprimãrii unei opinii asupra regularitãtii si sinceritãtii

acestora.

Prin audit, în general, se întelege examinarea profesionalã a unei informatii în

vederea exprimãrii unei opinii responsabile si independente prin raportarea

la un criteriu de calitate. Obiectivul oricãrui tip de audit îl constituie îmbunãtãtirea utilizãrii

informatiei.

Elementele principale care definesc auditul, în general sunt:

-examinarea unei informatii trebuie sã fie exclusiv o examinare profesionalã;

-scopul examinãrii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra

acesteia;

-opinia exprimatã asupra unei informatii trebuie sã fie responsabilã si

independentã, ceea ce presupune cã persoana care face aceastã examinare

are anumite responsabilitãti pentru activitatea sa si trebuie sã fie o persoanã

independenta;

-examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite cuprinse intr-

un standard ,norma legala ori profesionala care constituie criteriu de

calitate.

-statutul de independentã al persoanelor care realizeazã aceste misiuni de

audit si autonomia organismului din care face parte auditorul.

1. Conceptul de imagine fidelã

Notiunea de imagine fidelã în audit nu este clar definitã; de o manierã

generalã, însã, imaginea fidelã este un concept ce nu poate fi disociat de

regularitatea si sinceritatea contabilitãtii.

REGULARITATEA presupune conformitate la regulile si procedurile contabile,

deci la principiile contabile general admise;reglementãrile contabile române

prevãd, de altfel, cã pentru a da o imagine fidelã patrimoniului, situatiei financiare

si rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului

si celelalte norme si principii contabile, cum sunt:

- principiul prudentei; prudenta presupune o apreciere rezonabilã a faptelor în

scopul evitãrii riscului de a transfera în viitor incertitudini prezente susceptibile

de a greva patrimoniul si rezultatele financiare ale întreprinderii. Potrivit acestui

principiu, nu este admisã supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor,

respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinând cont de

deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfãsurarea activitãtii

exercitiului curent sau anterior;

-principiul permanentei metodelor - care conduce la continuitatea aplicãrii

regulilor si normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate si

prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurând comparabilitatea

în timp a informatiilor contabile;

-principiul continuitãtii activitãtii - potrivit cãruia se presupune cã unitatea

patrimonialã îsi continuã în mod normal activitatea;

-principiul independentei exercitiului - care presupune delimitarea în timp a

veniturilor si cheltuielilor aferente activitãtii unitãtii patrimoniale pe mãsura

angajãrii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se referã;

-principiul intangibilitãtii bilantului de deschidere a unui exercitiu care

trebuie sã corespundã cu bilantul de închidere a exercitiului precedent;

-principiul necompensãrii - potrivit cãruia elementele de activ si de pasiv

trebuie sã fie evaluate si înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisã

compensarea între posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si între

veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.

SINCERITATEA presupune aplicarea cu bunã credintã a regulilor si

procedurilor contabile, în functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor

trebuie sã o aibã despre realitatea si importanta operatiilor, evenimentelor si

situatiilor din întreprindere.

2. Forme de exprimare a imaginii fidele

Obiectivul auditãrii situatiilor financiare este sã permitã auditorului sã

exprime o opinie conform cãreia situatiile financiare au fost stabilite, sub

toate aspectele lor semnificative, în conformitate cu un sistem contabil de

referintã identificat.

Pentru a exprima aceastã opinie, auditorul va folosi una din urmãtoarele douã

formule, care sunt echivalente:

"dau o imagine fidelã";

"prezintã în mod sincer, în toate aspectele lor semnificative".

3. Criterii de apreciere a imaginii fidele

Pentru a putea sã se pronunte cu privire la imaginea fidelã, auditorul trebuie sã se

asigure cã urmãtoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborãrii situatiilor

financiare:

· Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc întreprinderea

sunt înregistrate în contabilitate.

Termenul de "operatii" cuprinde toate drepturile si activele întreprinderii cât si

toate obligatiile si pasivele sale si, de o manierã generalã, orice eveniment sau

decizie care antreneazã o modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau

rezultatului financiar al întreprinderii respective.

· Realitatea: criteriul realitãtii operatiilor presupune cã toate elementele

materiale din scripte corespund cu cele identificabile fizic si cã toate elementele

de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflectã valori reale si nu fictive

sau care nu privesc întreprinderea în cauzã; altfel spus, toate informatiile

prezentate prin situatiile financiare trebuie sã poatã fi justificate si verificate.

5.Obiectivele auditului financiar

Sunt:

- credibilitate ;

- profesionalism;

- calitatea serviciilor;

- incredere.

Pentru realizarea acestor obiective trebuie sa se respecte urmatoarele

principii:

a.Integritatea auditorilor;

b.Obiectivitate;

c.Competenta profesionala si atentie cuvenita;

d.Confidentialitate;

e.Conduita profesionala;

f.Standardele tehnice.