Cap 3 Exercitarea şi desfăşurarea controlului financiar 3.1 Metodologia de exercitare a controlului financiar

3.1.1. Sistemul metodologic de control financiar3.1.2. Procedee şi tehnici de control financiar3.1.3 Programarea şi organizarea activitatii de control financiar3.1.4 Actele de control financiar

3.2 Finalitatea acţiunilor de control financiar

3.2.1 Finalizarea constatarilor controlului financiar de stat- preventiv3.2.2 Valorificarea constatarilor controlului ulterior3.2.3 Stabilirea raspunderii ca modalitate de finalizare a controlului financiar

3.2.3.1 Raspunderea disciplinara (abateri disciplinare) in baza unui contract de munca3.2.3.2 Raspunderea contraventionala ( administrativa) fapte mai putin grave3.2.3.3 Raspunderea materiala aferenta persoanelor incadrate in munca3.2.3.4 Raspunderea penala aferenta infractiunii

3.2.4. Eficienta controlului financiar

3.1 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

3.1.1. SISTEMUL METODOLOGIC DE CONTROL FINANCIAR

Prin acţiunea de control se stabileşte dacă activitatea economică şi financiară este organizată şi

se desfăşoară conform normelor, principiilor sau regulilor stabilite. Cunoaşterea şi perfecţionarea

activităţii economico-financiare presupune un sistem metodologic, cu ajutorul căruia să se oglindească

realitatea, legalitatea şi eficienţa.

Momentul esenţial al procesului de control îl constituie comparaţia. Orice activitate sau

operaţiune economico-financiară se cercetează, nu numai în sine ci şi în raport cu un criteriu, cu o bază

de comparaţie.

Criteriile de comparaţie determină şi natura acestora, astfel:

    comparaţie în funcţie de un criteriu prestabilit: previziuni, prognoze, sarcini, norme, scopuri,

prevederi, legale, standarde, etc.

    comparaţie cu caractere special: între variante de eficienţă a unor măsuri sau soluţii tehnico-

ştiinţifice în vederea alegerii celei optime.

    Comparaţii în spaţiu spre exemplu între unele secţii de producţie.

    Comparaţii de valori în timp.

Metodologic, controlul, ca proces de cunoaştere şi perfecţionare a activităţii  economico-financiare şi

sociale impune:

    cunoaşterea situaţiei stabilite prin norme, programe, prevederi legale, previziuni, etc.;

1

    cunoaşterea situaţiei reale;

    determinarea abaterilor prin compararea situaţiei reale cu cea stabilită;

    concluzii, propunerii şi măsuri

Metodologia de control, presupune în funcţie de momentele enunţate anteriori, o succesiune de acţiuni

după cum urmează:

      Formularea obiectivelor controlului

      Delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar (CFP, CFO, CFU)

      Organele competente legal să efectueze controlul asupra obiectivelor stabilite

      Sursele de informare pentru control (documente primare, evidentă tehnico-operativă şi contabilă,

etc)

      Aplicarea procedeelor şi modalităţilor de control cu ajutorul cărora se realizează cunoaşterea

activităţii controlate

      Stabilirea actelor de control in care se înscriu constatările

      Modalităţi de finalizare şi valorificare a acţiunii de control

      Stabilirea eficienţei, controlului  pe linia prevenirii, constatării şi înlăturării abaterilor.

Metodologia de control utilizează atât căi şi modalităţi proprii de cercetare şi acţiune, cât şi

instrumente metodologice ale altor discipline cum ar fi analiza economico-financiară, matematica,

contabilitatea, dreptul, informatica, finanţe, marketingul, managementul, etc.

Metoda controlului financiar, evidenţiază ansamblul de principii, procedee şi tehnici prin care

se cercetează fenomenele şi procesele economico-financiare, pentru a pune în evidenţă o situaţie , un

adevăr, în scopul cunoaşterii acestora.

Procedeul de control reprezintă un ansamblul de reguli specifice, tehnici şi instrumente,

care, îmbinat cu o anumită măiestrie personală, specifică profesioniştilor contabili, experţilor în

domeniu, se aplică, în vederea soluţionării concrete a problemelor ce decurg din funcţiile controlului.

Prin tehnică, modalitate sau instrument de control înţelegem o categorie specifică unui

domeniu restrâns de activitate, care desemnează mijlocul utilizat de organul de control în vederea

rezolvării problemelor care rezultă din prerogativelor funcţiei sale.

Sub aspect teoretic, dar şi practic, metoda controlului financiar reprezintă modul de cercetare şi

acţiune într-un sistem de intercondiţionare reciprocă a tuturor procedeelor, tehnicilor, instrumentelor şi

formelor de control, în vederea prevenirii constatării şi înlăturării eventualelor lipsuri, abateri sau

deficienţe constatate în desfăşurarea activităţii economic-financiare.

Deci, metoda reprezintă sistemul logic, ce presupune o cale ştiinţifică de cercetare şi acţiune,

un sistem metodologic cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea, legalitatea şi eficienţa în

activităţile controlate.

2

Pe baza acestui sistem metodologic, metoda în sine, permite aprecierea stării economico-

financiare a agentului economic, sugerează căile de eficientizare a activităţii economice şi financiare a

firmei şi influenţează comportamentul şi acţiunile agenţilor economici, inclusiv ale personalului

acestora.

3.1.2.    PROCEDEE ŞI TEHNICI DE CONTROL FINANCIAR

3.1.2.1. Studiul general prealabil

Tehnica exercitării controlului comportă o serie de procedee adecvate a căror utilizare conduce

la realizarea scopului controlului. Studiul general prealabil face posibila cunoasterea elementelor

esentiale si specifice ale activitatii ce urmeaza a fi controlate, orienteaza actiunea de organizare si

exercitare a muncii de control pe obiectivele ce necesita o atentie sporita, in vederea remedierii unor

deficiente, lipsuri sau abateri sau a amobilizarii unor rezerve de perfectionare a activitatii economice di

finaciare.

Pentru ca un control economico-financiar să debuteze în condiţii optime se impune ca o

condiţie sine-qua-non, studierea în prealabil a structurii modului de organizare şi funcţionare privind

unitatea ce urmează fi controlată.

Aspectele structural organizatorice, luate în considerente încă de la început, vor uşura cu mult

munca ulterioară a organului de control, desfăşurată în contextul detalierii fenomenelor ce se vor

analiza în scopul ajungerii la o finalitate.

Studierea generală prealabil a perimetrului faptic, economic şi legislativ ajută organul de

control să-si îndrepte atenţia către acele diviziuni organizatorice în care se desfăşoară fenomene

negative.

3.1.2.2.  Controlul documentelor contabile

Constă în examinarea documentelor primare, precum şi a celor de prelucrare, înregistrare şi de

sinteză contabilă. Realitatea, necesitatea, oportunitatea şi legalitatea operaţiilor economico-financiare

supuse controlului sunt situaţii pe care organul de control le poate cunoaşte din verificarea formei şi

fondului documentelor primare.

Întrucât documentaţia primară şi registrele contabile sunt expresia consemnării, unor operaţii

economico-financiare deja înfăptuite apreciem că acest control are un caracter posterior chiar dacă

documentele primare se supun şi unui control financiar preventiv, care are rolul de a împiedica

derularea acelor operaţii economico-financiare ce pot prejudicia întreprinderea.

3.1.2.2.1  Tehnici sau modalităţi de control documentar-contabil

Controlul documentelor vizează forma şi fondul acestora, precum şi exactitatea calculelor conţinute şi

se exercită prin următoarele modalităţi sau tehnici:

3

Controlul formal;

Controlul sistematic sau pe probleme;

Controlul calculelor;

Controlul cronologic;

Controlul invers cronologic;

Controlul încrucişat;

Controlul reciproc;

Controlul formal urmăreşte stabilirea autenticităţii documentelor, adică se verifică dacă semnăturile

aparţin persoanelor autorizate să dispună efectuarea operaţiei, dacă formularele sunt cele desemnate

prin acte normative şi dacă au fost completate toate rubricile conţinute.

Controlul sistematic constă în gruparea documentelor pe probleme(operaţii de casă, aprovizionare,

salarizare, etc) apoi la verificarea lor în ordine cronologică şi dă posibilitatea să se urmărească cu mai

multă atenţie un obiectiv iar eventualitatea omisiunilor este mai redusă şi se pot stabili concluzii cu

privire la fiecare problemă în parte.

Controlul calculelor sau aritmetic are ca scop stabilirea utilizării corecte a unor indicator cuprinşi în

calcule precum si descoperirea erorilor de calcul.

Controlul cronologic este cel efectuat în ordinea datelor de întocmire, înregistrare şi îndosariere a

documentelor. Această modalitate de control este simplă însă distribuie atenţia organului de control

asupra unui mare număr de operaţiuni, necesită folosirea  deodată a unui material legislativ bogat şi

duce la îngreunarea studierii succesive şi aprofundate a fiecărui fel de operaţiune. Se efectuează uşor

însă nu permite urmărirea unei anumite situaţii pas cu pas.

Controlul invers cronologic este cel efectuat de la sfârşitul spre începutul perioadei de control.

Această modalitate de control se foloseşte atunci când se constată o neregulă şi trebuie stabilit

momentul producerii ei sau să se urmărească procesul dezvoltării operaţiilor precedente şi cele care au

legătură cu abaterea respectivă.

De asemenea, se utilizează când se constată anumite erori de înregistrare pentru identificarea cărora

este necesară verificarea document cu document sau poziţie cu poziţie a lucrărilor întocmite anterior.

Controlul încrucişat este cel ce constă în confruntarea tuturor exemplarelor unui document, aflate la

unitatea controlată cât şi la alte unităţi cu care aceasta a avut relaţii comerciale. De pildă se confruntă

originalul facturii aflat la client cu copia rămasă la furnizor, copia chitanţei rămasă la chitanţier cu

originalul aflat la plătitor, datele din conturile Clienţi si Debitori din cadrul agentului economic

verificat cu cel din conturile Furnizori şi Creditori ale altor agenţi economici şi invers, etc.Pe lângă confruntarea tuturor exemplarelor unui document, controlul încrucişat cuprinde şi documente sau evidenţe diferite, din a căror confruntare se pot desprinde neconcordanţa care priveşte aceeaşi operaţie.

4

Controlul reciproc este cel ce constă în confruntarea unor documente  diferite ca formă, dar cu

conţinut identic, pentru aceleaşi operaţii sau operaţii diferite însă legate reciproc: înregistrările din

registrul de casă cu cele din extrasul de cont al băncii, documentele de transport cu factura

furnizorului, date privind cantitatea, localitatea de expediţie, etc

Investigaţia reprezintă suplimentul de informaţii obţinut de organul de control din partea celor

controlate, atunci când anumite situaţii nu reies cu claritate din documentele şi registrele avute la

dispoziţie.

Comparaţia constă în obţinerea aceloraşi date dar din surse diferite, de exemplu: se compară soldul

contului sintetic cu totalul soldurilor conturilor analitice, soldul final al anului precedent cu soldul

iniţial al anului în curs, etc.

Balanţa sintetică de control contabil asigura verificarea respectării principiului dublei înregistrării si

cu ajutorul căreia se obţine garanţia exactităţii înregistrările efectuate în conturi şi a întocmirii unor

bilanţuri reale şi complete. Controlul exactităţii înregistrării în conturi se efectuează prin existenţa

egalităţii permanente între totalurile sintetice de control (SID =  SIC   RLD= RLC RTD =RTC SFD= SFC)

Cu ajutorul balanţei sintetice de control contabil se semnalează înregistrarea greşită a unor

operaţii economice ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, însumarea eronată a

rulajelor sau stabilirea greşită a soldurilor dar nu şi erorile care denaturează însuşi sensul înregistrărilor

contabile.

Acestea sunt:

Omisiunile de înregistrare anumite operaţii care nu a fost consemnate în registre care se pot descoperi

fie prin controlul documentelor prin punctare, fie în urma unor reclamaţii primite.

Erorile de înregistrare din registrul jurnal se pot datora întocmirii de formule contabile greşite ,

înregistrării unei operaţii de două ori atât în debit cât şi în credit, inversării formulei contabile sau

întocmirii unei formule contabile corecte dar cu sume mai mari sau mai mici, atât la debit cât şi la

credit.

Erorile de compensaţie  sunt generate de trecerea în Cartea mare din jurnal a unei sume în plus într-o

parte a contului şi a unei alte sume în minus egală cu cea în plus în aceeaşi parte a altui cont, astfel

încât pe total cele două categorii de erori se compensează.

Erorile de imputaţie sunt generate de trecerea unor sume corecte din Jurnal în cartea Mare, dar în alte

conturi decât cele conţinute în formulă contabilă.

Erorile de imputaţie  şi cele de compensaţie se pot identifica cu ajutorul balanţelor analitice de control

iar cele de înregistrare se pot descoperi cu balanţa de control şah, care pe lângă seriile de egalităţi

cuprinde şi corespondenţa conturilor.

3.1.2.2.2.      Modalităţi si tehnici specifice de control documentar contabil

5

1. Stabilirea stocului existent la data controlului se însumează stocul stabilit la ultimul inventar

(stoc iniţial) cu intrările, iar din total se deduc ieşirile de valori materiale, consemnate în documente.

Relatia de calcul este SF= Si+ I- E

Si= sold initial; I= intrari in stoc; E = iesiri din stoc

2. Reconstituirea cantitativă la unele evidenţe global valorice pe baza inventarelor şi actelor de

gestiune in conditiile utilizarii bonului de vanzare.

Exemplu: O societate vinde prin magazinul de desfacere cu amnuntul pantofi barbatesti: doua modele

asemanatoare: Pantofi de 300 lei/ per. si pantofi de 400 lei/ per. In bonul de vânzare figurează un preţ

unitar superior celui real al mărfii vândute iar plusul încasat fiind însuşit de gestionar.

Se va reconstitui evidenta cantitativă pe perioada 01.01.N-30.08.N data cand are loc controlul conform

situatiei de mai jos:

Nr

crt

Explicatii Pantofi Model A

300lei/per

Pantofi Model B

400lei/per

Total

1 Stoc initial (inventarul

precedent)

100 per 80 per 180 per

2 Intrari in gestiune in

perioada supusa controlului

pe baza de documente (Note

de receptie)

1000 per 1320 per 2320 per

3 Total Cantitate disponibila

spre vanzare (rd 1+rd2)

1100 per 1400per 2500 per

4 Iesiri pe baza bonurilor de

vanzare in perioada de

gestiune

820 per 1560 per 2380 per

5 Stocul faptic stabilit pe baza

inventarului

30 per 90 per 120 per

6 Stoc teoretic rd 3-rd4 280 per -160 per 120 per

7 Diferente rd5-rd6 -250 per +250 per 0 per

Desi bonul de vanzare este intocmit la pretul unitar de 400 lei/per., gestionarul a dat cumparatorului

pantofi de 300 lei/per. creind in acest fel un plus in gestiune de 250 per x100 lei diferenta unitara=

25.000 lei suma pe care a sustras-o.

Pe baza formulei Stoc final = Stoc iniţial + Intrări - Ieşiri se stabileşte cantitativ stocul final.

Cum stocul final inventariat este inferior celui stabilit prin calcul, rezultă că din sortimentul respectiv

s-a vândut o cantitate la un preţ superior.

6

3. Stabilirea stocurilor maxime posibile la inventarul final prin comparaţia de control.Stocul maxim posibil (Smp)= Stoc iniţial + Intrări(pe baza de documente) - Ieşiri(pe baza de documente)

                                               

Putem întâlni trei situaţii:

Situatia 1. Smp >  Stoc final inventariat: diferenţa calculata reprezentând vânzările de mărfuri în

perioada controlată.

Situatia 2. Smp < Stoc final inventariat: diferenţa reprezentând intrări de mărfuri neînregistrate în

evidenţe.

Situatia 3. Smp= Stoc final inventariat, situaţie specifică mărfurilor greu vandabile, altfel este expresia

unor erori, omisiuni sau incorectitudini ale gestionarilor.

Tehnica comparatiei de control se utilizeaza pentru stabilirea realitatii operatiilor, datelor de

inventariere si apreturilor practicate in cazul unitatilor de desfacere a marfurilor cu plata direct la

vanzator. Ea se dovedeste utila pentru argumentarea fraudelor comise in gestiune intrucat face posibila

stabilirea cat mai aproape de realitate a cuantumului pagubei.

Exemplu practic:

Nr

crt

Explicatii Situatia a Situatia b Situatia c

1 Sold initial (inventarul

precedent)

5000 5000 5000

2 Intrari de marfuri pe baza de documente (Note de

receptie)

10000 10000 10000

3 Iesiri de marfuri pe baza bonurilor de vanzare in

perioada de gestiune

9000 9000 9000

4 Stold maxim posibil 1+2-3 6000 6000 6000

5 Sold la ultimul inventar 5000 7500 6000

6 Diferente rd5-rd6 +1000 -1500 0

4. Corelarea intrarilor de materiale, produse sau marfuri în funcţie de consum, eliberari sau

vanzari. In acest sens se compara stocul posibil existent cu iesirile de la data sau in jurul datei in

cauza. ( intocmim fisa de magazie pe produs)

5. Acoperirea unor minusuri în gestiune produse în perioadele anterioare prin depuneri

superioare a unor sume din vânzări in perioada curentă. Depunerile superioare din perioada

curentă nu se justifică, întrucât unitatea nu pusese în vânzare mărfuri mult solicitate şi nici nu au fost

7

evenimente care să genereze vânzări masive. Se va controla volumul vanzarilor în perioada

premergătoare controlului.

6. Efectuarea de control încrucişat în cadrul a două sau mai multe gestiuni ( control

intergestionar) are loc atunci când se explică minusul de la gestiunea controlată, prin existenţa unui

plus la aceleaşi articole, într-o altă gestiune, la nivelul aceluiaşi agent economic.

7. Corelarea actelor contabile, pentru stabilirea realitatii unui fapt economic, cu late fapte de

influenta reciproca. De exemplu: se vor compara facturile cu NIR-urile, Bonurile de lucru cu

Nota de predare produse etc.

3.1.2.3.   Controlul faptic

Controlul faptic este procedeul de stabilire reală a existenţei şi mişcării mijloacelor materiale şi

băneşti şi a desfăşurării activităţii economico-financiare şi se exercită la locul de existenţă a acestor

mijloace având ca obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a stării în care se

află, a spaţiului şi modului de prelucrare, a respectării legislaţiei şi în utilizarea lor.

Principalele modalităţi de control faptic sunt:

1.   Inventarierea;

2. Expertiza tehnică şi analiza de laborator;

3.   Observarea directă;

4   Inspecţia fizică;

Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiilor prin care se constată existenţa tuturor

elementelor de activ şi de pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric după caz, existente în

patrimoniul unităţii la data la care aceasta se efectuează.

Ca principală modalitate de control faptic, inventarierea este necesară, deoarece din cauze

obiective sau subiective, în timpul gestionării bunurilor, este posibil ca unele operaţii să nu fie

consemnate în documente în momentul producerii lor şi ca atare să nu fie înregistrate în conturi, spre

exemplu: unele bunuri îşi depreciază caracteristicile cantitative sau calitative ca rezultat al influenţei

factorilor naturali, neglijenţa gestionarilor poate duce la dispariţia unor bunuri, fără ca acestea să fie

consemnate în documente şi înregistrate în conturi: ca urmare a greşelilor de clacul şi înregistrare

datele înregistrate în conturi pot să nu concorde cu realitatea.Pentru înlăturarea posibilităţilor de acoperire a lipsurilor şi pentru surprinderea realităţilor

efective este indicat ca inventarierea să se efectueze inopinat, concomitent cu controlul asupra

documentelor şi evidenţei privind intrările şi ieşirile de bunuri pe perioada anterioară.

Expertiza tehnică şi analiza de laborator se efectuează de către specialişti tehnicieni la

solicitarea organelor de control financiar în vederea stabilirii integrităţii valorilor materiale, realităţii

unei operaţii, calităţii unor produse, conţinutul unor lucrări, volumul manoperei şi cantităţile de

8

materiale necesare pentru executarea lor, etc. Exemplu: prin analiza de laborator se stabileşte dacă în

componenţa unui produs există toate materialele eliberate din depozit iar prin expertiză tehnică se

stabileşte dacă volumul unor lucrări efectuate corespunde manoperei plătite.

Observarea directă comportă urmărirea la faţa locului a felului cum este organizată şi efectuată

într-un anumit sector: eficienţa măsurilor de pază a valorilor materiale şi băneşti (din depozite, casierii,

etc),  exactitatea operaţiilor de cântărire şi măsurare a bunurilor intrate şi ieşite, păstrarea şi mişcarea

documentelor cu regim special, cronometrarea timpului de muncă conform normelor de lucru, etc.

Inspecţia fizică constă în examinarea activelor şi a altor resurse, de exemplu controlul banilor

în casă, a listelor de inventariere etc.

Controlul faptic se întregeşte cu cel al documentelor. In acest fel, prin control se stabileşte atât

modul de gestionare a mijloacelor materiale şi băneşti, cât şi calitatea informaţiilor cu privire la

activitatea controlată

3.1.2.4.  Analiza economico-financiară

Urmăreşte stabilirea modului cum s-a îndeplinit programul de activitate factorii care l-au

influenţat şi care au contribuit la obţinerea rezultatului financiar.

Analiza utilizează, de regulă, date sintetice furnizate de documentele contabile de sinteză,

pentru stabilirea legăturilor cauzale dintre diferite fenomene ale activităţii controlate.

Analiza economico-financiară implică următoarele tehnici de cercetare a activităţii economico-

financiare din punct de vedere calitativ şi cantitativ după cum urmează

      Tehnici de stabilire a relaţiilor cauzale între fenomene;

      Diviziunea şi descompunerea;

      Gruparea ;

      Substituirea în lanţ;

      Balanţa elementelor şi modificării lor;

      Corelaţia;

      Calculul matricial;

      Cercetarea operaţională;

Tehnici de stabilire a relaţiilor cauzate între fenomene

Exemplu: concordanţa între obiectivul cercetat  şi împrejurările sau condiţiile în care acesta s-a

desfăşurat: diferenţa unei împrejurări sau condiţii în care apare sau lipseşte un fenomen, prezentă într-

un caz şi absentă în altul; concordanţa şi diferenţa care îmbină elementele  primelor 2 modalităţi;

variaţia concomitentă, adică unei anumite variaţii a uni fenomen îi urmează o anumită variaţie a altui

fenomen; soldul sau rămăşiţa, adică scăderea din variaţia totală a unui fenomen a influenţelor

cunoscute şi obţinerea diferenţei datorate factorilor necunoscuţi.

9

Diviziunea şi descompunerea –asigură profunzimea studierii activităţii economico-financiare,

localizarea abaterilor şi cauzelor lor în timp şi spaţiu.

Gruparea reprezintă separarea operaţiilor controlate în grupe omogene după unul sau mai

multe criterii în funcţie de scopul urmărit.

Substituirea în lanţ implică aşezarea factorilor în ordinea de analiză, se substituie întâi

factorul cantitativ şi apoi calitativ, substituirea se face succesiv: un factor substituit se menţine ca atare

în operaţiile ulterioare.

Balanţa elementelor şi modificărilor se utilizează când între elementele fenomenului

controlat sunt relaţii de sumă şi diferenţă.

Exemplu: volumul producţiei marfă vândute = stocul iniţial + volumul producţiei fabricate-stocul

final.

Corelaţia se utilizează în cazul în care factorii şi fenomenul analizat sunt în relaţii de tip

stokastic,  adică fiecărei valori a factorului determinant îi corespund mai multe valori ale caracteristicii

rezultative, care sunt eşalonate între mai multe limite. Acesta presupune următoarele etape:

1. stabilirea conţinutului economic al fenomenului analizat şi  al factorilor de influenţă;\

2. determinarea legăturilor de cauzalitate şi a formei matematice a acestuia;

3. stabilirea valorii parametrilor ecuaţiei;

4. calcularea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii de influenţă cu ajutorul

coeficientului de corelaţie;

5. evidenţierea influenţei factorilor asupra fenomenului analizat cu ajutorul coeficienţilor de

determinaţie.

Calculul matricial se aplică în cazul existenţei unor relaţii funcţionale de produs sau raport

între fenomenul analizat şi factorii de influenţă. Se poate aplica de pildă, la analiza cheltuielilor

materiale pe unitatea de produs, pentru a obţine influenţa factorilor (abaterea, cheltuielilor materiale,

consumul specific, preţul de aprovizionare unitar)

Cercetarea operaţională se foloseşte cu precădere în analiza previzională în adoptarea

deciziilor în momentul în care intervin numeroşi factori care trebuie luaţi în consideraţie.

Controlul documentelor contabile şi analiza economico-financiară, nu se aplică pentru toate

obiectivele supuse controlului, ci selectiv în funcţie de natura surselor, de modul de culegere,

înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor precum şi de formele de control ce se exercită.

Tehnicile de control documentar contabil şi de analiză economico-financiară deşi se presupun

reciproc în procesul de control, pot fi separate atât din punct de vedere teoretic  şi studiate ca domenii

distincte, cât şi practic, în funcţie de limitele obiectivelor de control

10

3.1.2.5.   Controlul total şi prin sondaj

Controlul financiar se poate exercita la nivel total sau prin sondaj.

Controlul total - cuprinde toate operaţiile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe întreaga

perioadă supusă controlului.

Ca urmare a faptului că necesită un volum mare de muncă, nu se poate aplica întotdeauna

controlul total şi de aceea în unele cazuri se utilizează controlul prin sondaj.

Acesta din urmă cercetează cele mai reprezentative documente şi operaţii, care permit

obţinerea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului verificat.

Eficienţa controlului prin sondaj depinde de alegerea perioadei, operaţiunilor şi documentelor

ce sunt supuse verificării care dau posibilitatea generalizării concluziilor şi măsurilor ce se impun.

De multe ori rezultatele sondajelor determină extinderea controlului asupra tuturor operaţiilor

ajungându-se astfel la controlul total.

De asemenea, eficienţa controlului depinde în mare măsură de modul cum sunt alese reperele 

principale şi de proporţia operaţiilor în fiecare reper şi se referă atât la acele repere din cadrul

gestiunilor materiale a căror evidenţă se ţine cantitativ şi valoric pe fiecare material, produs etc, cât şi

la cele din cadrul cheltuielilor. La gestiunile a căror evidenţă analitică se ţine global valoric, reperele

nu se pot controla prin sondaj.

Conform acestor principii, inventarierea ca modalitate de control faptic se poate efectua total

sau prin sondaj în funcţie de natura elementelor controlate şi obiectivele urmărite.

Inventarierea totală - permite cunoaşterea efectivă a realităţii şi obţinerea unor concluzii

exacte dar reclamă timp îndelungat, efort substanţial şi stoparea operaţiunilor de primire şi eliberare a

bunurilor.

Inventarierea prin sondaj este mai operativă dar are o precizie mai scăzută. Gradul de precizie

al inventarierii prin sondaj este asigurat  prin perfecţionarea continuă a tehnicilor de lucru astfel încât

sondajul să satisfacă tot mai mult cerinţele unui control selectiv.

Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operaţiile şi documentele dintr-un anumit

sector, el se poate limita însă şi la o parte din perioada de timp supusă controlului.

Modalităţile de control se întrepătrund în forme variate şi multiple cum sunt:

       controlul continuu sau permanent este cel care nu prezintă întreruperi în durată sau în

intensitatea sa şi cuprinde toate actele şi bunurile ce constituie obiectivul său;

       controlul simultan cel care are loc concomitent, se referă la mai multe obiective similare care

pot fi substituite unul altuia, ca de exemplu controlul efectuat în acelaşi timp la toţi casierii unităţii sau

asupra celor care gestionează  aceleaşi valori

       controlul complet atunci când constituie un ansamblu de măsuri legate între ele cu scopul de a

se obţine certitudinea că justificarea operaţiilor este exactă şi completă.

11

       controlul progresiv este în acelaşi timp şi simultan şi se exercită în cursul executării lucrărilor

pe măsura desăvârşirii lor.

       controlul periodic organizat în perioade regulate de timp şi cuprinde totalitatea obiectivului sau

a faptelor de controlat ca de exemplu controlul anual al stocurilor.

Controlul periodic include şi controlul intermitent excepţional, sporadic, ocazional indicat în cazul

când intervine un risc sau necesită ameninţarea unui pericol.

       Controlul direct este un control simultan şi se aplică obiectivului ce se controlează în timpul

executării activităţii respective.

       Controlul execuţiei sau controlul de conducere este considerat ca fiind organizarea sistematică a

supravegherii lucrărilor. Controlul de conducere revine personalului superior(directorului pentru

conducerea unităţii, şefilor de compartimente pentru conducerea sectoarelor respective) iar controlul

de execuţie este ultimelor  trepte ierarhice, şefilor subalterni.

-          Ca obiective ale controlului de execuţie pot fi enumerate următoarele: existenţa concordanţei

datelor din jurnale şi registrele contabile cu cele din fişele de conturi, între adunările din jurnale şi fişe

de conturi, examinarea documentelor justificative, etc.

3.1.3 PROGRAMAREA SI ORGANIZAREA ACTIVITATII DE CONTROL FINANCIAR

Controlul financiar propriu al unui agent economic se organizează sub forma controlului financiar preventiv si a controlului financiar de gestiune.

3.1.3.1 Organizarea şi obiectivele controlului financiar preventiv(C.F.P.)C.F.P. se organizează de către conducătorul agentului economic prin compartimentul financiar

contabil. În funcţie de volumul operaţiilor ce se supun C.F.P., conducătorul unităţii, la propunerea

contabilului şef sau a persoanei care conduce activitatea financiar contabilă, poate împuternici şi alte

persoane din cadrul acestui compartiment care să exercite C.F.P., dar care de regulă nu participă la

întocmirea şi contabilizarea documentelor controlate. Persoanele împuternicite să exercite C.F.P.

trebuie să aibă pregătirea economică şi experienţa necesară şi să îndeplinească condiţiile de cinste şi

corectitudine. Nu pot fi împuternicite să exercite C.F.P persoanele aflate în curs de urmărire penală de

judecată sau care au fost condamnate chiar dacă au fost graţiate pentru fapte privitoare la abuz în

serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de mită şi alte infracţiuni prin care s-au produs

daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice. Dacă în cursul urmăririi penale, a judecăţii sau

după condamnare a intervenit amnistia, cel care a săvârşit vreuna din infracţiunile menţionate anterior

nu poate fi împuternicit să exercite C.F.P timp de 2 ani de  la expirarea acestui termen.

12

Împuternicirea se face pe bază de ordin sau decizie a conducătorului unităţii prin care se stabilesc

concret operaţiunile asupra cărora se exercită C.F.P., condiţiile şi perioada în care se desfăşoară

această activitate.

Decizia de organizare şi exercitare a C.F.P. cuprinde:     persoanele cu drept de exercitare a C.F.P.     şefii de compartimente care certifică documentele ce se prezintă în vederea executării C.F.P.     obiectivele, operaţiunile şi documentele supuse C.F.P.     termenele de acordare a vizei de C.F.P. de către persoanele împuternicite.     Specimenele de semnături ale persoanele împuternicite să exercite C.F.P.Se supun C.F.P. documentele ce cuprind operaţiile ce se referă la drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale unităţii, în faza de  angajare şi de plată, în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.Următoarele operaţiuni se supun în mod obligatoriu C.F.P.:      încheierea contractelor cu parteneri interni şi străini;     încasările şi plăţile în lei şi valută de orice natură, efectuate în numerar şi prin operaţiuni bancare.     trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau a capitalului social.     gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor subunităţilor sau unităţilor componente.

În funcţie de necesităţi, operaţiunile menţionate vor putea fi modificate şi completate de conducătorul unităţii în funcţie de specificul activităţii şi structurii ei organizatorice. Exercitarea C.F.P. se face pe bază de documente însoţite de acte justificative. Documentele se prezintă la C.F.P. semnate de cei care le-au întocmit şi de şeful compartimentului de specialitate în care s-au întocmit şi care răspund de realitatea şi exactitatea datelor şi operaţiunilor consemnate de acestea. Obţinerea vizei de C.F.P. pe documente, care se dovedesc ulterior nelegale, nu exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit.

În situaţiile în care persoanele împuternicite să exercite C.F.P. constată că operaţiile prezentate la control sunt nelegale sau neeficiente, iar conducătorul unităţii dispune de propria răspundere efectuarea lor, şeful compartimentului financiar contabil informează in scris atât consiliul de administraţie cât şi Direcţia Controlului Financiar de Stat, care dispun măsurile necesare în raport cu competenţele legale.

Documentele care au fost supuse C.F.P. şi nu au fost vizate nu pot fi înregistrate in contabilitate şi vor fi evidenţiate, separat, precum şi documentele vizate din dispoziţia conducătorului unităţii.

Referitor la activitatea de C.F.P. normele legale în vigoare prevăd o serie de obligaţii şi răspunderi. Astfel, persoanele care exercită acest control răspund pentru legalitatea şi eficienţa operaţiilor cuprinse în documentele prezentate de compartimentele de specialitate.Faptele ce constituie contravenţie, potrivit normelor legale în vigoare, pe linia organizării şi exercitării C.F.P. si care generează răspunderea contravenţională sunt următoarele:       neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de organizare şi exercitare a  C.F.P;       atribuirea exercitării C.F.P. unei persoane fără să se fi obţinut de la organele de poliţie, relaţii scrise cu privire la antecedentele penale ale acesteia sau ale cărei antecedente penale duc la interzicerea împuternicirii şi exercitării C.F.P.       întocmirea şi prezentarea şi prezentarea C.F.P. a unor documentele în care sunt consemnate operaţii fără bază legală sau cu date nereale.       vizarea pentru C.F.P. a documentelor care conţin operaţii prin care se încalcă reglementările în vigoare.       refuzul nejustificat al vizei de C.F.P. pentru operaţii nelegale.       înregistrarea în contabilitate a documentelor privind operaţiile care sunt supuse C.F.P., fără ca acestea să poarte viza de control a persoanelor in drept şi aprobarea organelor competente.

13

       nesesizarea organelor competente de către conducătorul compartimentelor financiar contabil a cazurilor de refuz de viză de C.F.P.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de către:1. organele de control financiar de stat;2. organele de control financiar de gestiune ale unităţilor la care se  organizează şi exercită

C.F.P. propriu;3. conductorul compartimentului financiar contabil, dar numai pentru contravenţiile constând

în întocmirea şi prezentarea şa C.F.P. a unor documente în care sunt consemnate operaţii fără bază legală sau cu date nereale, precum şi în cazul înregistrării în contabilitate a documentelor primare, privind operaţiile care sunt supuse C.F.P., fără ca acestea să poarte viza de control a persoanelor în drept şi aprobarea organelor competente.

3.1.3.2. Organizarea şi obiectivele controlului financiar de gestiune (C.F.G.)Controlul financiar de gestiune, ca forma a controlului financiar propriu are ca scop respectarea normelor legale cu privire la existenţa, integritatea, păstrarea, pază bunurilor si valorilor de orice fel şi deţinute cu orice titlu pentru care este deci necesar să se ia măsuri pentru o corectă şi legală organizare a gestiunilor.

Prin gestiune se înţelege totalitatea bunurilor, valori materiale sau băneşti, încredinţate uneia sau mai multor persoane, în vederea primirii păstrării şi eliberării acestora prin operaţii legale care să asigure integritatea lor.

Ţinând seama de această definiţie, pot constitui gestiuni următoarele:     depozitele, magaziile, silozurile în care sunt adăpostite materii prime, materiale, combustibili, carburanţi şi lubrifianţi, deşeuri, semifabricate, produse finite, piese de schimb, mijloace de transport, obiecte de inventar, echipament şi materiale de protecţie, alimente, medicamente, imprimate etc.     magazinele în care se primesc şi se desfac mărfuri cu ridicata sau cu amănuntul, raioanele şi tonetele acestor magazine în cazul în care activitatea lor este evidenţiată separat în contabilitate.     inventarul societăţilor indiferent dacă obiectele care-l compun sunt folosite, în unul sau mai multe locuri(camere, etaje, săli, boxe, etc).     gestiunile de numerar sau imprimate care sunt valori prin ele insele sau care pot fi transformate în bani sau folosite pentru schimb(ex. valorile aflate la casieri, factori, remizeri, etc).C.F.G. se efectuează cel puţin odată pe an, în totalitate sau prin sondaj, în raport cu volumul, valoarea şi natura bunurilor, posibilităţilor de sustrageri, condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi de frecvenţa abaterilor constatate anterior, cuprinzându-se un număr reprezentativ de repere şi documente, care să permită tragerea unor concluzii temeinice asupra respectării actelor normative din domeniul financiar, contabil şi gestionar.

Activitatea de control se desfăşoară pe baza unor programe de lucru semestriale întocmite de şeful compartimentului de control financiar de gestiune, aprobate de conducătorul în subordinea căruia se află acest compartiment. În aceste programe se vor nominaliza gestiunile şi activităţile ce urmează a fi controlate, perioada supusă controlului şi cea stabilită pentru efectuarea controlului ca şi organele care efectuează controlul.

C.F.G. se efectuează de salariaţi cu studii economice superioare sau medii în funcţie de complexitatea gestiunilor, încadraţi în compartimentul de control cu aprobarea conducerii societăţii respective, cu sarcini exclusive de efectuarea a controlului la termenele şi în condiţiile stabilite de lege.

Organele de control financiar de gestiune vor urmări în timpul verificărilor pe care le efectuează următoarele:

I. Respectarea normelor legale cu privire la existenţa şi utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti.

14

 1.     Integritatea mijloacelor materiale şi băneşti deţinute cu orice titlu.Se va verifica existenţa faptică a valorilor materiale şi băneşti, concordanţa valorilor materiale şi băneşti, inventariate faptic cu datele evidenţei tehnic operative şi contabile, legalitatea documentelor justificative şi realitatea operaţiilor de intrarea şi ieşire din gestiune a mijloacelor materiale, înregistrate în evidenţa tehnic operativă şi contabilă, concordanţa sumelor încasate şi consemnate şi documente de încasări cu cele înregistrate în registrele de casă, extrasele de cont şi evidenţa financiar contabilă sau de gestiune, realitatea încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar cât şi ale intrărilor şi ieşirilor celorlalte valori.2.     Aprovizionarea, expediţia, transportul şi recepţia bunurilor materiale, depozitarea , conservarea, manipularea şi eliberarea acestora.a)     Se va verifica respectarea prevederilor legale privind încheierea şi executarea contractelor economice pentru aprovizionarea cu bunuri materiale, pentru prestări de servicii sau executări de lucrări.b)    Se va verifica modul cum s-a efectuat recepţia (autorecepţia) valorilor materiale aprovizionate sau din producţie proprie, expediţia şi transportul bunurilor materiale, dacă sunt create condiţii pentru depozitarea, păstrarea, conservarea, manipularea şi eliberarea acestora precum şi  asigurarea locurilor de primire şi eliberare(vânzare) cu aparate de măsură şi control verificate în condiţiile prevăzute de lege.

3.Utilizarea mijloacelor materiale în procesele activităţii unităţilor de producţie şi administrativ gospodăreşti

a)     Se va  verifica modul cum sunt întreţinute mijloacele tehnice din dotare, a depozitelor, instalaţiilor, cum sunt respectate reglementările legale în vigoare şi a instrucţiunilor sau normelor tehnice de utilizare ori de exploatare.b)    Se va verifica darea în consum, în folosinţă sau în exploatare a valorilor materiale potrivit destinaţiei acestora şi în concordanţă cu normele de consum, prevederile statelor de organizare, normele de dotare sau alocare, fişele tehnologice, proiectele de execuţie, normele de întreţinere şi reparaţii, etc.c)     Se va verifica legalitatea şi realitatea operaţiunilor de declasare, casare, scoatere din uz sau folosinţă, transformare, transferare, etc a bunurilor materiale.d)    Se va verifica realitatea recuperării utilizării sau valorificării, după caz, a resurselor materiale refolosibile, reflectarea în evidenţe a resurselor materiale refolosibile, a deşeurilor, remanierilor, degradărilor, deprecierilor, perisabilităţilor, etc, precum şi măsurile luate pentru prevenirea şi diminuarea lor.         4.Încadrarea şi salarizarea personalului.a)     Se va verifica legalitatea şi realitatea stabilirii şi plăţii drepturilor cuvenite salariaţilor.b)    Se va verifica respectarea dispoziţiilor legale privind, întocmirea, completarea, păstrarea şi evidenţa carnetelor de muncă ale personalului.c)     Se va verifica legalitatea şi realitatea plăţii îndemizaţiilor de conducere, concordanţa sumelor înscrise în statele de salarii cu cele din contractele de muncă.d)    Se va verifica respectarea dispoziţiilor legale referitoare la stabilirea, calcularea şi plata drepturilor reprezentând sporuri pentru vechime în muncă, precum şi a altor indemnizaţii, compensaţii şi sporuri la salariul de bază.e)     Se va verifica legalitatea constituirii fondurilor de premiere, legalitatea şi realitatea plăţii acestora.f)      Se va verifica aplicarea dispoziţiilor legale cu privire la calcularea reţinerea şi vărsarea impozitului pe salarii precum şi pe veniturile suplimentare, a contribuţiei pentru pensia suplimentară şi

15

ajutorul de şomaj şi asigurări sociale de sănătate, a popririlor, ratelor, despăgubirilor si altor reţineri din salarii.g)     Se va  verifica exactitatea calculelor şi a reporturilor din documente pe baza cărora se ridică, se eliberează şi se plătesc drepturile salariale ale personalului.

II.Respectarea normelor legale cu privire la apărarea patrimoniului, precum si a celor referitoare al evidenţă şi control. 1.     Efectuarea inventarierilor periodice, regularizarea şi valorificarea diferenţelor constate.a)     Se va verifica modul cum s-au efectuat inventarierile periodice si neperiodice ale patrimoniului precum si altor bunuri aparţinând altor unităţi, care temporar se află în posesia unităţii ce efectuează inventarierea(custodie, etc) si la termenele  prevăzute de lege.b)    Se va verifica cum s-au stabilit rezultatele inventarierii, a diferenţelor constituite şi modul cum s-au regularizat acestea.2.     Întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi conducerea evidenţei tehnic operative şi contabile.a)     se va verifica aplicarea prevederilor legale privind organizarea şi conducerea clară, corectă, exactă şi la zi a evidenţei contabile şi tehnic-operative.b)    Se va verifica respectarea dispoziţiilor legale referitoare la utilizarea, întocmirea şi completarea documentelor justificative, semnarea de cei în drept şi predarea lor la termen persoanelor îndreptăţite.c)     Se va verifica existenţa şi realitatea extraselor de cont, concordanţa datelor evidenţei contabile analitice, cu cele din evidenţa sintetică precum şi concordanţa soldurilor şi datelor din bilanţ cu soldurile şi rulajele din evidenţa contabilă.3. Evidenţa, păstrarea, circulaţia şi utilizarea formularelor cu regim specialSe va verifica modul cum sunt gestionate, utilizate şi justificate formularele cu regim special şi dacă s-au respectat regulile de evidenţă ale acestora.   4.Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv si a controlului ierarhic interior.Se va verifica dacă s-au respectat prevederile  legale privind organizarea şi exercitarea C.F.P. precum şi a controlului ierarhic interior în ceea ce priveşte administrarea şi gestionarea patrimoniului unităţii5.     Aplicarea măsurilor pentru prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor şi stabilirea răspunderilor pentru diminuarea patrimoniului.a)     Se va verifica modul cum este organizată paza bunurilor, a intrării şi ieşirii mijloacelor de transport, a personalului unităţii şi a altor persoane precum şi organizarea şi exercitarea controlului permanent şi inopinat asupra  intrării şi ieşirii mijloacelor de transport şi a persoanelor.b)    Se va verifica asigurarea securităţii numerarului prin păstrarea în case de bani sau fişete metalice în încăperi separate, prin transportul la şi de la bancă sau la punctele de efectuare a plăţilor, în condiţii care să prevină sustragerile, pierderile, etc.c)     Se va verifica legalitatea şi realitatea evaluării pagubelor produse patrimoniul unităţii şi recuperării de la cei vinovaţi a contravalorii acestora.d)    Se va verifica dacă s-au calculat, solicitat şi încasat penalizări pentru nerespectarea clauzelor contractuale ori a disciplinei operaţiunilor de casă precum şi recuperarea de la cei vinovaţi a penalizărilor amenzilor, locaţiilor şi dobânzilor penalizatoare plătite de unitate.

6. Încadrarea, drepturile, obligaţiile şi răspunderile gestionarilor.a)     se va verifica respectarea reglementărilor legale, cu privire la angajarea, numirea, trecerea sau menţinerea în funcţie numai a gestionarilor care îndeplinesc condiţiile legale.b)    se va verifica constituirea garanţiilor de către gestionari, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

16

7.     Realizarea măsurilor stabilite ca urmare a verificărilor anterioare efectuate de organele de control financiar.Se va verifica realitatea comunicărilor referitoare la realizarea acestor măsuri precum şi eficienţa măsurilor luate de unitate pentru a preveni repetabilitatea deficienţelor şi apariţia altora în viitor.

III.           Respectarea normelor legale cu privire la realitatea datelor înscrise în bilanţurile contabile.

Se va verifica realitatea posturilor de decontări cu bugetul statului, cu clienţii, furnizorii şi ceilalţi debitori şi creditori precum si celorlalte date înscrise în bilanţul contabilLa cererea  organelor de C.F.G., conducerile si salariaţii unităţii supuse controlului au obligaţia:a)     să pună la dispoziţia registrele, corespondenţa actele, piesele justificative si altor documente necesare controlului.b)    să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care le are în păstrare, care intră sub incidenţa controlului.c)     Să elibereze, potrivit legii, documentele solicitate în original sau în copii certificate.d)    Să dea informaţi si explicaţii verbal şi în scris după caz în legătură cu problemele care   formează obiectul controlului.e)     Să semneze cu sau fără obiecţii actele de control şi să comunice la termenele fixate modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului.f)      Să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări şi să dea concursul pentru clarificarea constatărilor.Salariaţii împuterniciţi să exercite C.F.G. răspund disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, în situaţiile în care:a)     nu efectuează controlul conform programului de activitate aprobat;b)    înscriu în actele de control date sau fapte ireale ori inexacte, sau cu bună ştiinţă nu consemnează toate deficienţele constatate.c)     lucrează cu superficialitate, nesemnalând încălcările de la dispoziţiile legale în vigoare constatate cu ocazia normelor legale.d)    Dispun, prin interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în vigoare, măsuri care produc prejudicii.e)     Nu întocmesc şi înaintează conducătorului unităţii actele de control la termenele stabilite.f)      Nu iau sau nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor şi abaterilor consemnate în actele de control, tragerea la răspundere a celor vinovaţi.g)     Nu îndeplinesc sau îndeplinesc defectuos sarcinile ce le revin.Angajarea gestionarilor, constituirea garanţiilor şi răspunderea acestora în legătura cu gestionarea bunurilor sunt reglementate de Legea nr.22/1969 care defineşte şi noţiunea de gestionar ca fiind acea persoană încadrată de o unitate, care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în unitate indiferent de modul lor de dobândire şi de locul unde se află.

Rezultă deci două criterii pentru determinarea calităţii de gestionar :a)     Criteriul  materialb)    Criteriul formala)     Potrivit criteriului material o persoană poate fi considerată gestionar dacă este încadrată în unitate cu contract de muncă şi îndeplineşte cele trei categorii de atribuţii (primirea, păstrarea şi eliberarea bunurilor) ca atribuţii principale de serviciu.

17

În conţinutul funcţiei de gestionar se cuprind numai actele materiale directe de primire, păstrare şi eliberare şi nu acele de folosire. Astfel, de exemplu, încredinţarea unor bunuri unei persoane pentru a le folosi în interesul unităţii, în cadrul sarcinilor de serviciu, nu atribuie persoanei în cauză calitatea de gestionar iar funcţia sa nu este o funcţie cu gestiune.b)    Potrivit criteriului formal poate fi socotit gestionar acea persoană pentru a cărei funcţie s-a stabilit că este funcţie gestionară. Pentru aceasta este necesar să se stabilească de către consiliul de administraţie al societăţii care sunt funcţiile gestionare în  cadrul acesteia şi în atare situaţie, funcţiilor respective li se stabilesc ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri iar persoanele încadrate pe asemenea funcţii devin gestionari.

Sunt unele situaţii speciale când unei persoane i se poate atribui calitatea de gestionar alături de calitatea funcţiei pe care s-a încadrat, după cum urmează:a)     în secţii mici de fabricaţie nu se justifică din punct de vedere economic încadrarea unei persoane care să aibe ca sarcină principală de serviciu, păstrarea, primirea şi eliberarea bunurilor secţiei, astfel această sarcină i se poate încredinţa maistrului de fabricaţie sau şefului secţiei care va avea dubla calitate de maistru sau şef de secţie şi gestionar.b)    merceologul care achiziţionează materiale de la furnizori şi le transportă sau însoţeşte transportul lor sediul sau depozitele societăţii, poate fi considerat gestionar. Funcţia de merceolog poate fi inclusă de unitate pe lista funcţiilor cu gestiune deoarece el trebuie să răspundă de integritatea bunurilor achiziţionate din momentul preluării lor de la depozitul furnizorului şi până la predarea efectivă  a acestora la magazia societăţii beneficiare.c)     personalul încadrat pe bază cotă procentuală - remizerii.

Astfel de persoane pot fi investite cu calitatea de gestionar şi este necesar să se încheie cu acestea contract de muncă specifice unui astfel de contract, iar răspunderea acestora va fi identică cu aceea a oricăror altor gestionari pentru lipsurile constatate în gestiunea lor.d)    persoana încadrată ca bibliotecar are calitatea de gestionar.e)     taxatorii sunt gestionari de bani, ei având ca obligaţie de serviciu să încaseze şi să predea sumele încasate.

În cazul controlului prin inventariere a unor gestiuni, la procesele verbale de control se anexează declaraţiile gestionarilor, listele de inventariere sau situaţia plusurilor si a lipsurilor constatate şi explicaţiile gestionarilor asupra concluziilor acestora.

Declaraţia gestionarului se ia înainte de începerea controlului asupra gestiunii. Din această declaraţie trebuie să rezulte dacă gestionarul are lipsuri în gestiune cunoscute, a primit sau eliberat bunuri fără documente legale, are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate pentru care s-au întocmit documentele necesare, are în păstrare şi late bunuri aparţinând terţilor, are documente de primire sau eliberare care nu au fost operate la zi în evidenţa gestiunii sau nu au fost predate la contabilitate, are plusuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă, deţine numerar rezultat din vânzarea mărfurilor aflate în gestiunea sa, gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare decât acelea la care se ia declaraţia şi unde anume.

Listele de inventariere se utilizează în cazul gestiunilor cu evidenţă global valorică, iar situaţia plusurilor si a lipsurilor (situaţia comparativă de gestiune) în cazul gestiunilor cu evidenţă cantitativ valorică.

Listele de inventariere şi situaţiile comparative de gestiune se întocmesc pe locuri de depozitare, pe gestionari şi categorii de bunuri şi separat pentru bunurile de prisos fără mişcare, cu mişcare lentă, deteriorate şi aparţinând altor unităţi economice (închiriate, în custodie, etc)

În listele de inventariere se consemnează toate valorile materiale şi băneşti aflate în gestiune în momentul efectuării inventarierii, soldurile, scriptice potrivit evidenţei contabile şi diferenţele, in plus sau în minus, rezultate.

Evaluarea stocurilor faptice se face cu acelaşi preţ folosit la înregistrarea în contabilitate.Listele de inventariere se semnează, pe fiecare filă, de către organul de control şi gestionari, iar

soldurile scriptice se certifică de contabilul care conduce evidenţa analitică a gestiunii şi de şeful

18

compartimentului financiar-contabil, după terminarea operaţiei de inventariere faptică. Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul menţionează că toate cantităţile au fost stabilite în prezenţa sa, că bunurile respective se află în păstrarea şi răspunderea sa şi că nu mai sunt bunuri care nu au fost inventariate.

Listele de inventariere se pot întocmi într-o formă simplificată cu excepţia gestiunilor a căror evidenţă se ţine global valoric, în sensul că în aceste liste se înscriu numai sortimentele la care cu ocazia inventarierii se constată lipsuri sau plusuri de inventar. În acest caz este necesar să se asigure următoarele condiţii.     respectarea normelor metodologice cu privire la înregistrarea în fişele de magazie şi în contabilitate a tuturor documentelor de intrare şi ieşire a valorilor materiale     concordanta dintre evidenţa gestionară şi contabilă     confirmarea stocurilor inventariate în fişa de magazie, prin semnătură, de către comisia de inventariere.     înscrierea în listele de inventariere a eventualelor plusuri sau minusuri constatate, evaluarea şi regularizarea lor potrivit normelor legale.

1. Programarea si organizarea activitatii de control financiar al statului

   1. Activitatea de control financiar al statului se exercita prin Directia de control financiar si structurile subordonate apartinand directiilor generale ale finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si Directiei generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Aceasta se desfasoara in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare, aprobate de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.    2. Proiectul programului de activitate pentru intregul aparat de control financiar al statului din Agentia Nationala de Administrare Fiscala se intocmeste de Directia de control financiar, pana la data de 15 a penultimei luni din trimestru, pentru trimestrul urmator, pe baza sarcinilor primite de la conducerea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a propunerilor primite de la directiile din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si Ministerului Finantelor Publice si de la structurile de control teritoriale.    3. Structurile de control din cadrul Directiei generale de administrare a marilor contribuabili si directiilor generale ale finantelor publice teritoriale, pe baza sarcinilor ce le revin din programul aprobat, vor intocmi propriile programe de activitate, pe care le vor transmite Directiei de control financiar din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, pana la data de 20 a ultimei luni din trimestru pentru trimestrul urmator.   Toate actiunile de control care nu se regasesc in programul aprobat de conducerea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se vor inscrie separat la "alte actiuni", mentionandu-se natura actiunii si cine a aprobat-o.

   4. Selectarea agentilor economici la care se va efectua controlul financiar si stabilirea duratei acestuia se vor face cu respectarea stricta a prevederilor art. 10 si 11 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii financiare, cu modificarile ulterioare, de catre organul financiar competent.

Se are in vedere un criteriu de marime a agentului economic in functie de cifra de afaceri pentru stabilirea duratei maxime a controlului :

Cifra de afaceri anuala Duratele maxime (in luni) ale controlului in functie de perioadele de gestiune supuse controlului1 an 2 ani 3 ani

Pana la 10.000 lei 0.25 0.3 0.5Intre 10.000-100.000 0.3 0.5 0.7Intre 100.000-500.000 0.5 0.7 1.0

19

Intre 500.000-1.000.000

0.7 1.0 2

Peste 1.000.000 1.0 2.0 3.0IntrebareCare sunt criteriile de incadrare a unei societati comerciale drept contribuabil mijlociu?

Răspuns :Baza legala a administrarii distincte a contribuabililor mijlocii este art. 33 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificarile ulterioare.

Initial, criteriile de selectare a contribuabililor mijlocii au fost stabilite prin O.M.F.P. nr. 266/2007, respectiv:

- contribuabilii cu domiciliul fiscal pe raza fiecarui judet care au inregistrat o cifra de afaceri raportata in situatiile financiare incheiate la 31 decembrie 2005 cuprinsa intre 10 milioane lei si 70 milioane lei;- contribuabilii cu domiciliul fiscal pe raza fiecarui judet, aflati in procedura insolventei, care au creante fiscale mai mari de 3 milioane lei;

- daca numarul contribuabililor mijlocii selectati conform acestor criterii este mai mic de 200, in administrarea administratiilor finantelor publice pentru contribuabilii mijlocii se trece un numar corespunzator de contribuabili, selectati in ordinea descrescatoare a cifrei de afaceri, dintre contribuabilii administrati de administratiile finantelor publice ale municipiilor resedinta de judet.

Ulterior, prin O.M.F.P. nr. 2.402/2009 s-au stabilit urmatoarele:

- sunt considerati contribuabili mijlocii, administrati distinct, persoanele juridice cu domiciliul fiscal pe raza fiecarui judet, care au inregistrat o cifra de afaceri raportata in situatiile financiare incheiate la 31 decembrie a anului precedent cuprinsa intre 6,7 milioane lei si 70 milioane lei, selectati in ordine descrescatoare a cifrei de afaceri;

- lista contribuabililor mijlocii se intocmeste anual, pana la data de 30 septembrie, se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, contribuabilii selectati fiind si notificati in acest sens de administratiile finantelor publice pentru contribuabili mijlocii din cadrul directiilor generale ale finantetor publice judetene sau a municipiului Bucuresti.

In sensul Legii 346/2004

Art. 4. - (1) Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcţie de numărul mediu anual de salariaţi şi de cifra de afaceri anuală netă sau de activele totale pe care le deţin, în următoarele categorii: a) microîntreprinderi - au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în lei; b) întreprinderi mici - au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei; c) întreprinderi mijlocii - au între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro.

Atentie : termenul de "microintreprinderi" in sensul Legii 346/2004 nu trebuie confundat cu termenul de "microintreprinderi" asa cum aparea el in Codul Fiscal pana la 31.12.2009. Conditiile pentru ca o firma sa fie incadrata ca microintreprindere, in sensul Legii 346/2004, sunt diferite de conditiile (valabile pana la 31.12.2009) pe care trebuia sa le indeplineasca o firma pentru a putea fi incadrata ca microintreprindere (platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor) in sensul Codului Fiscal.

In sensul OMFP 2401/2009 Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

20

"Art. 11. - Începând cu data de 1 august 2009, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Municipiului Bucureşti din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti administrează contribuabilii, persoane juridice, denumiţi în continuare contribuabili mijlocii, cu domiciliul fiscal în municipiul Bucureşti, care au înregistrat o cifră de afaceri raportată în situaţiile financiare încheiate la data de 31 decembrie a anului precedent cuprinsă între 6,7 milioane lei şi 70 milioane lei."

Art. 104 Durata efectuării inspecţiei fiscale(1) Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.(3) Perioadele în care derularea inspecţiei fiscale este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) şi (2).(4) Conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecţii fiscale ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta.(5) Condiţiile şi modalităţile de suspendare a unei inspecţii fiscale se vor stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului internelor reformei administrative, în cazul inspecţiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevăzute la art. 35, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

In scopul intaririi disciplinei economico-financiare la agentii economici la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar, in urma analizelor lunare efectuate pe baza raportarilor primite, Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate dispune, ori de cate ori este cazul, efectuarea unor actiuni de control financiar.

   5. Procedura de selectare a agentilor economici va tine cont, in principal, de:    a) importanta agentului economic (strategica, nationala, regionala, locala);    b) situatia economico-financiara a agentilor economici (pierderi, arierate);    c) facilitati acordate (ajutor de stat, credite interne si externe cu garantia statului, fonduri comunitare, fonduri de cofinantare etc.);    d) programe de restructurare a activitatii economice.    6. La agentii economici la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar, de regula, controlul financiar preceda inspectia fiscala.    7. In scopul evitarii controalelor paralele sau repetate, al depasirii duratei verificarii si cresterii eficientei economice a activitatii de control, fiecare directie va tine o evidenta stricta a actiunilor de control financiar pentru fiecare agent economic la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar.    8. In conditiile in care in efectuarea controlului financiar nu se pot respecta termenele stabilite prin program, conducatorul directiei va analiza conditiile concrete si va putea dispune prelungirea duratei actiunii fara a influenta realizarea celorlalte actiuni prevazute in programul de activitate si fara depasirea duratei maxime prevazute de lege.    9. Activitatea de pregatire profesionala continua a intregului aparat din centrala si teritoriu asupra reglementarilor bugetare, financiar-contabile, fiscale, precum si de pregatire a activitatii de control financiar pe baza tematicilor si obiectivelor de control se desfasoara la sediu, la inceputul fiecarei luni, potrivit programului de activitate si in conformitate cu prevederile legii privind statutul functionarilor publici.

21

   10. Inaintea desfasurarii controlului financiar, organul de control financiar are obligatia sa instiinteze agentul economic in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare prin transmiterea unui aviz de control.    Avizul de control va cuprinde temeiul juridic si data de incepere a controlului financiar, potrivit anexei nr. 1.    Agentul economic are posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a controlului financiar, o singura data, pentru motive justificate.    11. Avizul de control se comunica agentului economic, in scris, inainte de inceperea controlului financiar, astfel:    a) cu 30 de zile, pentru agentii economici care fac parte din categoria marilor contribuabili;    b) cu 15 zile, pentru ceilalti agenti economici.    12. Comunicarea avizului de control nu este necesara:    a) pentru solutionarea unor cereri ale agentului economic;    b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati publice, potrivit legii;

   c) in cazul acceptarii voluntare de catre agentul economic.    13. Controlul financiar se efectueaza la regii autonome, societati nationale, companii nationale, societati comerciale la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar si la alti agenti economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat.    La inceperea controlului financiar, organul de control financiar este obligat sa prezinte agentului economic legitimatia de control si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Inceperea controlului financiar trebuie consemnata in registrul unic de control.    Controlul financiar se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale agentului economic, care trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii controlului.    Organul de control financiar are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta agentului economic sau a unei persoane desemnate de acesta.    14. In executarea atributiilor prevazute in art. 5 din Legea nr. 30/1991, cu modificarile ulterioare, principalele obiective ale controlului financiar sunt:    a) modul de respectare a disciplinei economico-financiare si de realizare a prevederilor din bugetul de venituri si cheltuieli;    b) modul de administrare si gestionare a mijloacelor materiale si a fondurilor financiare de catre regiile autonome, societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar;    c) modul de utilizare a ajutorului de stat (subventii, alocatii, credite cu garantia statului, fonduri, facilitati etc.), potrivit destinatiei prevazute de lege;

   d) exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidente, stabilirea corecta si indeplinirea integrala a obligatiilor financiare si fiscale fata de stat;    e) calitatea managementului.    15. La finalizarea controlului financiar, se va solicita reprezentantului agentului economic o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate. In declaratie se va mentiona si daca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de agentul economic.    II. Intocmirea actelor de control    16. Organele de control financiar intocmesc, de regula, urmatoarele acte de control:    a) proces-verbal de control financiar;    b) proces-verbal intermediar;    c) proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor;    d) nota de constatare;    e) nota unilaterala;

22

   f) nota de prezentare;    g) raport de inspectie fiscala.    Proces-verbal de control financiar    17. Procesul-verbal de control financiar este un act bilateral care se semneaza de catre organul de control financiar si de reprezentantul legal al agentului economic. Continutul orientativ al procesului-verbal de control financiar este prezentat in anexa nr. 2. Constatarile ce se inscriu in procesul-verbal de control financiar trebuie sa fie precise, bazate pe date si documente expuse clar, eliminandu-se orice elemente si descrieri personale, inutile si neconcludente, care incarca nejustificat continutul procesului-verbal de control financiar. La procesul-verbal de control financiar se vor anexa situatii, tabele, documente, acte, note explicative, necesare sustinerii constatarilor.    Neregulile constatate se vor consemna in procesul-verbal de control financiar in mod obligatoriu, cu precizarea concreta a actelor normative incalcate (articol, alineat) si cu determinarea exacta a influentelor financiare, bugetare si gestionare nefavorabile.

   Pentru fiecare abatere inscrisa in procesul-verbal de control financiar se vor nominaliza persoanele care nu au respectat prevederile legale si functiile acestora.    Pentru fiecare abatere constatata prin procesul-verbal de control financiar se vor inscrie masurile luate operativ in timpul controlului financiar, cu mentiunea documentelor pe baza carora s-au materializat, sau masurile dispuse in sarcina agentului economic, cu indicarea termenului de raportare a indeplinirii acestora.    18. Organele de control financiar pot solicita note explicative reprezentantului sau oricarui angajat al agentului economic, care sa contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea agentului economic, ce pot influenta procesul-verbal de control financiar.    19. Notele explicative se intocmesc potrivit modelului prezentat in anexa nr. 3 si se iau in orice etapa a controlului financiar pentru clarificarea si definitivarea constatarilor privind nerespectarea prevederilor actelor normative. Intrebarile vor fi formulate in mod clar, concis si concret, pentru a da posibilitatea unor raspunsuri la obiect.    In cazul in care persoana in cauza refuza sa raspunda la intrebari, organele de control financiar vor transmite intrebarile printr-o adresa scrisa, inregistrata la agentul economic, stabilind un termen util de cel putin 5 zile lucratoare pentru formularea raspunsului.    Refuzul de a raspunde la intrebari va fi consemnat in procesul-verbal de control financiar si se vor aplica sanctiunile prevazute de lege.    20. Pentru constatarile privind savarsirea unor fapte care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala, organul de control intocmeste un proces-verbal de control financiar separat, care va fi inaintat organelor abilitate prin lege pentru efectuarea cercetarilor. In cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal de control financiar, organul de control financiar va consemna despre aceasta in procesul-verbal de control financiar.

   21. Agentul economic va fi informat pe parcursul desfasurarii controlului financiar asupra constatarilor rezultate din control.    La incheierea controlului financiar, organul de control financiar va prezenta agentului economic constatarile si consecintele, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere in scris, cu exceptia cazului in care agentul economic renunta la acest drept.    Dupa analizarea punctului de vedere prezentat de agentul economic, organul de control financiar va proceda la definitivarea actului de control.    22. Procesul-verbal de control financiar se va comunica agentului economic si, dupa semnarea de catre reprezentantul sau legal, se va inregistra la registratura acestuia. Data comunicarii se va considera data inregistrarii la agentul economic.    Procesul-verbal de control financiar va fi inregistrat la registratura organului de control financiar, in termen de 3 zile de la incheierea controlului financiar.

23

   In cazul in care reprezentantul legal al agentului economic refuza sau tergiverseaza semnarea, procesul-verbal de control financiar va fi comunicat printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau/si prin alte mijloace, cum ar fi fax sau e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Data primirii de catre agentul economic a scrisorii, a faxului sau a e-mail-ului se considera ca fiind data comunicarii procesului-verbal de control financiar.    23. Dupa finalizarea controlului financiar se va intocmi formularul "Dispozitie obligatorie", potrivit modelului prezentat in anexa nr. 4. Dispozitia obligatorie se transmite la sediul agentului economic controlat si cuprinde masurile stabilite in sarcina acestuia si termenele pana la care acesta este obligat sa comunice organului de control financiar modul de ducere la indeplinire.    Dispozitia obligatorie se intocmeste de catre organul de control financiar, se avizeaza de seful de serviciu si se aproba de conducatorul activitatii de control financiar.    Agentul economic are obligatia sa indeplineasca masurile dispuse prin procesul-verbal de control financiar, in termenele si conditiile stabilite de catre organele de control financiar, in caz contrar aplicandu-se sanctiunile prevazute de lege.    24. Organul de control financiar poate indrepta erorile materiale din cuprinsul procesului-verbal de control financiar din oficiu sau la cererea agentului economic, astfel:    a) Daca indreptarea erorii materiale se face prin adaugari sau stersaturi operate in cuprinsul procesului-verbal de control financiar, acestea vor fi semnate si stampilate de organul de control, in caz contrar nefiind luate in considerare. Indreptarea erorii materiale va fi operata pe toate exemplarele originale ale procesului-verbal de control financiar. Dupa efectuarea indreptarii erorii materiale, organul de control financiar are obligatia de a comunica agentului economic de indata operatiunea efectuata.    b) In cazul in care indreptarea erorii materiale nu se poate efectua direct pe actul de control, se emite un nou proces-verbal de control financiar, care, de asemenea, va fi comunicat agentului economic.

3.1.4 ACTELE DE CONTROL FINANCIAR

3.1.4.1.         Actele de control financiar de gestiune încheiate la un agent economic.În scopul urmăririi activităţii de control financiar de gestiune, se organizează la nivel agent economic o evidenţă simplă a actelor de control încheiate, a altor acţiuni efectuate în afara programului aprobat precum si a principalelor rezultate obţinute (plusuri în gestiune, pagube constatate, sancţiuni aplicate, etc)Valorificarea constatărilor C.F.G. are loc conform următoarei proceduri:a)     pe baza actelor de control întocmite, şeful compartimentului de C.F.G. prezintă conducerii societăţii, concluziile controlului efectuat împreună cu măsurile ce se impun a fi luate în continuare în vederea înlăturării abaterilor şi tragerii la răspundere a celor care au săvârşit nereguli, au produs pagube sau au comis infracţiuni.b)    Conducătorii unităţii iau măsuri în cadrul competenţei pe care o au şi în termene legale pentru aplicarea integrală a măsurilor propuse, sancţionarea persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor şi înaintarea către procuratura a actelor cuprinzând fapte penale.c)     La solicitarea instanţelor de judecată, parchetelor şi poliţiei conducătorii unităţilor dispun cu prioritate măsurile de C.F.G., necesare pentru stabilirea prejudiciilor produse prin infracţiuni şi clarificarea împrejurărilor care au condus la săvârşirea faptelor penale.d)    în cazurile în care conducătorul unităţii nu ia măsurile necesare, şeful compartimentului C.F.G. sesizează în scris, consiliul de administraţie al societăţii în care funcţionează iar în cazurile privind recuperarea pagubelor şi Direcţia Controlului financiar de Stat, care în funcţie de situaţia concretă dispune măsurile legale care se impun.e)     Şeful compartimentului C.F.G. participă la şedinţele Consiliului de Administraţie, atunci când se discută probleme financiare, contabile şi de control de gestiune.

24

Organele de control financiar întocmesc de regulă  următoarele acte de control.1.proces verbal 2.notă de constatare3.notă unilaterală

1.     Procesul verbalConstatările ce se înscriu în procesul verbal trebuie să fie proprii ale organelor de control,

bazate pe date şi documente expuse clar şi precis eliminându-se orice elemente şi descrieri personale inutile şi neconcludente, care încarcă nejustificat conţinutul procesului verbal.Neregulile constatate se vor consemna în procesul-verbal în mod obligatoriu cu precizarea concretă a actelor normative încălcate şi cu determinarea exactă a influenţelor financiare şi gestionare nefavorabile.

Pentru fiecare abatere înscrisă în procesul verbal se vor nominaliza persoanele şi funcţiile acestora care nu au respectat prevederile legale.

 La procesul verbal se vor înscrie la fiecare abatere constatată măsurile luate operativ, în timpul controlului, cu menţinea documentelor pe baza cărora s-a materializat sau măsurile ce urmează a fi luate în continuare.

Procesul verbal se semnează de organele de control şi de conducerea unităţii iar dacă s-au constatat şi consemnat în procesul verbal fapte ce atrag răspunderea penală se semnează obligatoriu şi de persoanele făcute răspunzătoare.

La procesul verbal se vor anexa situaţii, tabele, documente acte, note explicative, strict necesare susţinerii constărilor.

Tabelele sau situaţiile se întocmesc în cazurile în care deficienţa se repetă, constatarea se bazează pe un număr mai mare de acte sau operaţiuni ori alte cazuri pentru a se putea sintetiza expunerea în procesul verbal. Se va evita întocmirea de situaţii şi tabele inutile şi voluminoase şi de asemeni la procesele verbale se vor anexa declaraţiile date de gestionari, înainte de începerea inventarierii, listele de inventariere, situaţia plusurilor şi lipsurilor constatate şi explicaţiile gestionării asupra cauzelor care l-au determinat.

În situaţiile în care cei în cauză refuză să dea notă explicativă sau să răspundă la unele întrebări, organele de control vor formula întrebările printr-o adresă scrisă înregistrată la registratura agentului economic, stabilind termenul în cadrul căruia trebuie primit răspunsul.

În cazul în care nu primeşte răspuns va consemna refuzul în procesul verbal) anexând copia adresei, şi se vor aplica sancţiunile prevăzute de lege.

Dacă în urma controlului efectuat a rezultat săvârşirea unor fapte revăzute de legea penală, constatările se consemnează în proces verbal separat şi se înaintează procurorului în termenele şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.2.     Notele de constatare se întocmesc atunci când în cursul controlului se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite, sau în alte situaţii apreciate de organul de control.

În aceste note de constatare se consemnează situaţiile de fapt precum şi măsurile luate operativ pentru remedierea deficienţelor constatate în situaţii mai deosebite este indicată folosirea martorilor asistenţi la stabilirea realităţii faptelor constate.Notele de constatare se semnează de organul de control, de conducătorul agentului economic, subunităţii, compartimentului şi de persoanele la care se referă constatarea precum şi de martorii asistenţi după caz.3.     Notele unilaterale se întocmesc în cazurile în care în urma controlului nu s-au constatat abateri ori acestea prin volumul şi importanţa lor nu se justifică întocmirea de procese verbale.În acestea organele de control vor arăta concret ce anume documente au controlat, constatările făcute.La actele de control încheiate se anexează notele de prezentare care vor cuprinde în principal următoarele aspecte:

25

1. organele sau persoanele din afara agentului economic controlat, care au dat dispoziţii ce au determinat abaterile constatate.2. problemele care necesită control în continuare, făcându-se propunerile corespunzătoare.3.   măsurile ce mai trebuie luate în continuare de agentul economic controlat şi de organul care a dispus controlul.4. propunerile de aplicare a unor sancţiuni disciplinare sau stabilire a răspunderii penale.În cazul în care organul de control nu are nimic de arătat sau propus faţă de cele cuprinse în actul de control nu se mai întocmeşte nota de prezentare. 3.1.3.2.         Actele de control financiar ale Ministerului Finantelor Publice

Actele de control întocmite de catre organele Ministerului Finantelor Publice sunt :1.      Avizul de control se întocmeste de catre unitatea fiscala din componenta M.F.P. (Directia de control financiar fiscal –D.C.F.F.) si cuprinde :-denumirea unitatii fiscale care a dispus controlul -nume, prenume sau denumire contribuabil controlat -adresa, sediul, domiciliul, codul fiscal si nr. de înregistrare la O.R.C.-         data la care e programat controlul -         impozitele ce vor fi verificate -         perioada supusa controluluiNOTĂ! În conditiile în care contribuabilul (persoana fizica sau juridica) din motive obiective nu poate sa accepte efectuarea controlului stabilit în avizul de control, acesta motiveaza în scris conditiile obiective si poate obtine o derogare de mazim 30 zile.2. Împuternicirea scrisa sau delegatia se completeaza de unitatea care a dispus controlul si contine:

-datele de identificare ale controlorului (nume, prenume, legitimatia de serviciu)-date de identificare ale unitatii controlate -data începerii controlului-semnatura unitatii care a dispus controlul.

3. Procesul-verbal de control fiscal, este atât un act administrativ în sensul  art.2 lit.c) din Legea nr. 554/2004 cât şi un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală, întrucât: emană de la o autoritate publică, exprimă manifestarea unilaterală de voinţă a acesteia, urmăreşte executarea legii şi, prin stabilirea în sarcina reclamantei a mai multor obligaţii fiscale, produce efecte juridice de necontestat. Este exclusă aşadar calificarea lui drept  un simplu proces-verbal de constatare la faţa locului, întocmit în baza art. 55 din Codul de procedură fiscală, al cărui scop este

probarea unei situaţii fiscale de fapt.

Procesul verbal reprezintă actul de control care se întocmeşte de către organele de inspecţie fiscală numai în cazul controlului inopinat, încrucişat, în cazul efectuării în condiţiile legii, a unei cercetări la faţa locului sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecţiei fiscale, care pot întruni elemete constitutive ale unei infracţiuni. Procesul verbal nu are ca rezultat întocmirea unei decizii de impunere. Constatările controlului vor fi clare şi concise, fără detalieri inutile, astfel încât să rezulte motivul de fapt şi temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia.

În susţinerea constatărilor se vor prezenta copii după documentele justificate: registre, balanţe de verificare, declaraţii fiscale, situaţii privind starea de fapt constatată şi efectele juridice produse. Dacă din control rezultă elemente constitutive ale unei infracţiuni prevăzute de legea penală, constatările se vor consemna într-un proces verbal separat. Dacă reprezentantul legal al contribuabilului are un punct de vedere contrar faţă de constatările organelor de inspecţie fiscală se prezintă în scris în timpul controlului. Organele de inspecţie fiscală vor analiza cu obiectivitate punctul de vedere al contribuabilului şi, în funcţie de concluzii, vor înscrie în procesul verbal argumentele cu care se combate fiecare din aspectele prezentate în scris de către contribuabil. Punctul de vedere în scris al

26

reprezentantului legal al contribuabilului sau al persoanei împuternicită de acesta se va anexa la procesul verbal.

Pentru clarificarea cauzelor si imprejurarilor care au condus la nerespectarea prevederilor legale organele de control pot solicita note explicative persoanelor care se fac vinovate de abaterile constatate si consemnate in procesul-verbal de control si pot fi stabilite anumite raspunderi in sarcina acestora, precum si a altor persoane care pot sa contribuie la clarificarea problemelor aflate in control.     Notele explicative se pot lua in orice etapa a controlului, cu conditia ca organele de control sa fie in masura sa puna intrebari precise si sa combata eventualele raspunsuri necorespunzatoare. Organele de control vor analiza raspunsurile primite, iar concluziile desprinse din analiza vor fi avute in vedere la intocmirea procesului-verbal de control.     Daca cei in cauza refuza sa dea nota explicativa sau sa raspunda la unele intrebari, organele de control vor formula intrebarile printr-o adresa scrisa (inregistrata la persoana juridica controlata), stabilind termenul in cadrul caruia trebuie primit raspunsul.     In cazul in care nu se primeste raspuns in termenul stabilit, organul de control va consemna refuzul in procesul-verbal de control (anexand o copie de pe adresa), aplicand sanctiunile prevazute de lege.     In cazul efectuarii controlului prin inventariere, la procesul-verbal de control se vor anexa situatiile privind cantitatile existente, precum si declaratiile gestionarilor luate inainte de inceperea inventarierii.     In cazul ridicarii de documente/preluarii de mostre/prelevarii de probe se intocmeste proces-verbal de ridicare a documentelor/preluare de mostre/prelevare de probe (model prezentat in anexa nr. 3).

Extras din Norma Metodologica - Control Fiscal Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 726 din 17/10/2003 .

(1) Toate constatările efectuate în timpul desfăşurării controlului fiscal se consemnează, în mod obligatoriu, în procese-verbale de control, în note de constatare sau în procese-verbale de constatare a contravenţiilor, după caz.

(2) Procesul-verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare, din care un exemplar pentru unitatea fiscală, iar celălalt pentru contribuabil. (3) Conţinutul procesului-verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi citit independent de alte documente şi să nu dea posibilitatea mai multor interpretări.

(4) Procesul-verbal de control va fi structurat pe 4 capitole, astfel: Capitolul I va cuprinde date referitoare la: a) unitatea fiscală care a dispus controlul fiscal; b) datele organelor de control care au efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcţia, numărul legitimaţiei de control, numărul delegaţiei de control; c) obiectul controlului fiscal;

d) perioada supusă controlului fiscal; e) durata şi locul desfăşurării controlului fiscal;

27

f) tipul de verificare efectuată (totală sau prin sondaj), de fond, tematică sau inopinată. Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil, şi anume:

1. datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal: a) denumirea/numele şi prenumele; b) codul unic de înregistrare/codul numeric personal; c) adresa sediului social/domiciliul/reşedinţa; 2. datele de identificare a sucursalelor sau punctelor de lucru, dacă este cazul; 3. forma de proprietate; 4. felul activităţii desfăşurate, utilizând Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, actualizată; 5. cifra de afaceri, conform ultimului bilanţ contabil aprobat; 6. capitalul social subscris şi cel vărsat; 7. persoana care asigură conducerea activităţii contribuabilului în timpul desfăşurării controlului fiscal; 8. persoana care răspunde de conducerea contabilităţii; 9. persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe durata controlului fiscal; 10. conturile bancare, precum şi societăţile comerciale bancare la care acestea sunt deschise; 11. denumirea clienţilor şi furnizorilor mai importanţi cu care contribuabilul are relaţii de afaceri; 12. date privind istoricul firmei: patronii, acţionarii, cesiuni etc.

Capitolul III, care reprezintă partea principală a procesului-verbal, va cuprinde constatările efective ale organelor de control fiscal, structurate pe obligaţiile fiscale (impozite, taxe, contribuţii la fonduri speciale) care au făcut obiectul verificării. Pentru fiecare obligaţie fiscală vor fi avute în vedere următoarele elemente: a) baza legală pentru stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitului; b) constatările organului de control fiscal, prezentate în mod concret, clar şi precis, cu privire la modul de stabilire, calculare şi vărsare a obligaţiei fiscale; c) dispoziţiile legale încălcate, cu menţionarea articolului, alineatului etc.; d) consecinţele fiscale ale constatărilor; e) diferenţele de obligaţii fiscale stabilite, cauzele care le-au generat. Calculul detaliat al acestora va fi prezentat într-o anexă la procesul-verbal; f) dobânzile, majorările de întârziere, penalităţile de întârziere şi alte penalităţi stabilite în condiţiile legii, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexă la procesul-verbal; g) contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale încălcate, amenzile aplicate şi baza legală pentru aplicarea acestora, precum şi a numărului procesului-verbal de constatare a contravenţiilor încheiat; h) termenul de plată a obligaţiilor fiscale constatate; i) justificări, explicaţii şi puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite, în cazul în care acesta şi le-a exprimat; j) numele, prenumele şi funcţia persoanelor răspunzătoare (în cazul în care sunt antrenate răspunderi), justificările şi explicaţiile scrise ale acestora, precum şi punctul de vedere al organului de control fiscal cu privire la aceste motivaţii; k) eventualele măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea deficienţelor şi intrarea în legalitate; l) plăţile efectuate de contribuabil în timpul şi ca urmare a controlului fiscal, dacă este cazul; m) dacă în timpul controlului fiscal sau la finalizarea acestuia se constată că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi înstrăineze patrimoniul, organul de control fiscal are obligaţia să întocmească Decizia privind măsurile asigurătorii, prevăzută în Ordinul

28

ministrului finanţelor publice nr. 203/2003 pentru aprobarea modelelor unor formulare tipizate utilizate în domeniul colectării creanţelor bugetului de stat. În cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferenţe, se va face menţiunea corespunzătoare.

Capitolul IV al procesului-verbal de control va cuprinde:

a) situaţia sintetică a constatărilor efectuate (diferenţe de impozite şi taxe stabilite, dobânzi calculate, amenzi şi penalităţi aplicate, propuneri în vederea efectuării de compensări etc.); b) alte date şi informaţii care ar putea fi relevante; c) menţiunea că toate documentele puse la dispoziţie organului de control au fost restituite; d) o anexă generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare obligaţie fiscală: diferenţele de impozit stabilite, majorările de întârziere, dobânzile, penalităţile de întârziere şi alte penalităţi calculate, potrivit legii; e) anexe, pentru fiecare obligaţie fiscală, cu calculul detaliat pentru fiecare dintre acestea, inclusiv majorările de întârziere, dobânzile corespunzătoare, penalităţile de întârziere şi alte penalităţi calculate, potrivit legii; f) copiile proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, dacă este cazul; g) notele de constatare întocmite, dacă este cazul; h) documente sau copii de pe acestea, precum şi note explicative; i) actul întocmit de organul de control fiscal, care reprezintă dovada reţinerii documentelor sau a altor bunuri; j) acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afara programului normal de lucru al contribuabilului, dacă este cazul. (5) Procesul-verbal de control va fi semnat de organul de control care a efectuat controlul fiscal, căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum şi de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia. (6) Ambele exemplare ale procesului-verbal de control, împreună cu anexele sale, se înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lor de către cei îndreptăţiţi, dându-se acelaşi număr şi aceeaşi dată pe fiecare exemplar.

(7) Potrivit prevederilor art. 4 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 abrogata de OG 92/2003 Codul de procedura fiscala privind colectarea creanţelor bugetare, republicată, procesul-verbal reprezintă titlu de creanţă prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată, pentru obligaţii bugetare reprezentând impozite şi taxe, contribuţii, fonduri speciale, dobânzi, majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi penalităţi, stabilite de organele competente pe baza evidenţelor şi documentelor verificate. (8) Diferenţele de impozite şi taxe, dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora, stabilite cu ocazia controlului fiscal, se plătesc la termenele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002, republicată, cu modificările ulterioare. (9) Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată data semnării procesului-verbal de control de către contribuabil sau de reprezentantul său legal. (10) În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate acestuia printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii constituind data comunicării. (11) Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura unităţii fiscale care a dispus controlul, în termen de 3 zile lucrătoare de la încheierea controlului fiscal.

29

(12) Procesul-verbal de control se înregistrează în Registrul unic de control existent la contribuabil. (13) Nota de constatare se întocmeşte şi în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se fac constatări a căror reconstituire ori dovedire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau ori de câte ori organul de control fiscal consideră necesar. (14) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte ale căror constatare şi sancţionare sunt de competenţa organelor fiscale, în conformitate cu legislaţia în vigoare privind regimul contravenţiilor. (15) Pentru urmărirea efectuării plăţii obligaţiilor bugetare stabilite prin actul de control, organul de control fiscal va transmite actul de control încheiat şi celelalte documente unităţii fiscale unde este înregistrat contribuabilulCa acte de control întocmite de organele M.F.P. mai sunt:-proces verbal de constatare si aplicare a contraventiilor ;-nota de constatare ;-nota explicativa .

Structura acestor acte de control este similara cu structura prezentata la celelalte acte de control întocmite de catre organele de control financiar intern de gestiune

Extras din ORDONANŢA nr.2 din 12 iulie 2001privind regimul juridic al contravenţiilor

Art. 5. - (1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare.

(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:

a. avertismentul; b. amenda contravenţională; c. obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii; d. închisoarea contravenţională, dacă nu există consimţământul contravenientului pentru aplicarea sancţiunii prevăzute la lit. c).

(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:

a. confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii; b. suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi; c. închiderea unităţii; d. blocarea contului bancar; e. suspendarea activităţii agentului economic; f. retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; g. desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

(4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.

(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei şi pot fi cumulate.

Art. 15. - (1) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.

30

(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.

(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.

Art. 16. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu:

data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

(2) La intrarea în România a cetăţenilor străini sau a cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate organele poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României vor elibera acestora tichete de înscriere a contravenţiilor.

(3) În cazul contravenienţilor cetăţeni străini sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate în procesul-verbal vor fi cuprinse următoarele date de identificare a acestora: numele, prenumele, seria şi numărul paşaportului, statul emitent şi data eliberării documentului, precum şi seria şi numărul tichetului de înscriere a contravenţiilor.

(4) La ieşirea din ţară organele poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, o dată cu controlul documentelor vor solicita cetăţenilor străini şi cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate tichetul de înscriere a contravenţiilor şi, după caz, dovada plăţii amenzii contravenţionale.

(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea ulităţii procesului-verbal.

Art. 17. - Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Art. 18. - Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.

Art. 19. - (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.

(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

31

(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Art. 20. - (1) Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

(2) Pentru aceeaşi faptă nu se pot aplica două sau mai multe sancţiuni principale, repetate.

CAPITOLUL III Aplicarea sancţiunilor contravenţionale

Art. 21. - (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.

(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.

(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Art. 22. - (1) În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea închisorii contravenţionale alternativ cu amenda, dacă agentul constatator apreciază că sancţiunea amenzii nu este îndestulătoare, încheie procesul-verbal de constatare şi îl înaintează în cel mult 48 de ore judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia, pentru aplicarea sancţiunii corespunzătoare.

(2) În cazul în care se apreciază că se impune aplicarea închisorii contravenţionale, instanţa va dispune înlocuirea închisorii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, dacă persoana care a săvârşit contravenţia este de acord.

(3) Aplicarea sancţiunii închisorii contravenţionale sau, după caz, obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, exercitarea căilor de atac, precum şi locul şi modalitatea de executare a sancţiunilor se fac potrivit dispoziţiilor cuprinse în legile speciale.

Art. 23. - (1) În cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal.

(2) Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei persoana vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit dreptului comun.

Art. 24. - (1) Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

JUDETUL ARGESPRIMARIA MUNCIPIULUIPITESTIDIRECTIA TEHNICASI DE URBANISMNr................../...............200N

32

NOTA DE CONSTATAREIntocmita astazi .....................Subsemnatii ......................................................................................................indeplinind functiade..............................la Primaria Municipiului Pitesti, insotiti de ..............................................................de la.................................................... ne-am deplasat la ..........................................................................cu domiciliul (sediul) in .............................................................................................................................reprezentat(a) prin .........................................................................in calitate de ......................................,in urma sesizarii cu nr................................. inregistrata la Primaria Municipiului Pitesti, unde amconstatat urmatoarele:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................................Fata de cele de mai sus se dispun urmatoarele masuri: ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Prezenta nota de constatare a fost intocmita in ........ exemplare din care unul ramane la.................................................................. B.I.(C.I.) seria.....nr................ CNP ../../../../../../../../../../../../../

ORGAN CONSTATATOR AM PRIMIT UN EXEMPLAR

Nota explicativă este documentul prin care organele de inspecţie fiscală, pot solicita explicaţii scrise, reprezentantului sau oricărui angajat al contribuabilului, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influenţa inspecţia fiscală. Solicitarea de explicaţii scrise se va face în timpul inspecţiei fiscale, ori de câte ori acestea sunt necesare pentru

33

clarificarea şi definitivarea constatărilor privind situaţia fiscală a contribuabililor. În cazul în care persoana refuză să răspundă la întrebări, organele de inspecţie fiscală vor transmite întrebările printr-o adresă scrisă, înregistrată la contribuabil, stabilind un termen util de cel puţin 5 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului.

Refuzul de a răspunde la întrebări va fi consemnat în Raportul de inspecţie fiscală/procesul verbal de control, anexându-se o copie după adresa de comunicare.

Procesul verbal de ridicare/restituire de înscrisuri se completează de către organele de inspecţie fiscală cu ocazia ridicării/restituirii de documente. În acest tip de proces verbal se vor descrie pe scurt documentele ridicate/restituite prin prezentarea următoarelor data: tip, serie, număr, conţinut, număr de file, registre, carnete, bucăţi etc.

În cazul în care documentele sau actele sunt considerate fictive sau exisă suspiciuni că sunt fictive se anexează în original iar contribuabilului controlat i se lasă copii confirmate de un reprezentant legal al acestuia şi de organul de inspecţie fiscală.

Procesul verbal de sigilare/ desigilare se întocmeşte de organele de inspecţie fiscală în situaţii în care există indicii ca în locurile de producţie, depozitare, comercializare se găsesc bunuri sau produse a căror provenienţă nu este legală sau a căror fabricaţie este interzisă de lege sau se produce fără autorizaţie, iar acţiunea de inspecţie fiscală nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată în ziua lucrătoare următoare. Acest act de control poate fi utilizat şi în situaţia în care există posibilitatea ca documentele şi actele necesare inspecţiei fiscale să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al documentelor în vederea reţinerii acestora. În cazul în care reprezentantul contribuabilului nu este prezent, sigilarea/desigilarea se efectuează în prezenţa unor martori asistenţi.

Se întocmeşte în două exemplare din care un exemplar se lasă reprezentantului legal al contribuabilului supus inspecţiei fiscale sau deţinătorului spaţiului sigilat, iar celălalt exemplar se reţine de echipa de inspecţie fiscală şi se anexează la actul de inspecţie fiscală.

Desigilarea se consemnează, în ambele exemplare, de regulă de aceeaşi echipă de inspecţie fiscală care a aplicat sigiliul.

Toate organele de control finananciar fiscal îşi desfăşoară activitatea în strictă conformitate cu legislaţia adoptată în domeniu.

Recapitulare:

Organele de control general financiar

34

ACURTEA DE CONTURI, competenţă republicană

control, audit contabil-financiarcontrol jurisdicţional

B M.F.Pa) GARDA FINANCIARĂ - centrală control financiar-contabil

- judeţeanăb) A.N.A.F. - central control fiscal

- local – Administraţia Fiscală

control gestioanr financiar-contabil

c) D.G.C.F.S. - generală- judeţeană (Municipiul Bucureşti)

Organele publice de control financiar

Nr. crt.

Specificaţie Acte normative de organizare şi funcţionare

Observaţii

1CURTEA DE CONTURI Constituţia

Legea nr. 94/1992Legea nr. 59/1993Legea nr. 50/1995Legea nr. 99/1999Legea nr. 204/1999

funcţii:

- jurisdicţionale

- de control financiar

2M.F.P.Controlul exercitat de Direcţia Generală a Controlului Financiar de Stat

M.F.P.- O.nr.1052/1994Garda financiară Legea nr. 30/1991Controlul în vamăH.G. nr. 864/1995

comisari financiari

3Ministerele M.E.si finantelor

M.A.I Direcţii de control financiar intern

4Administraţiile Financiare Teritoriale (judeţene/comunale)

Fiscul local

35

Procedura executării controlului financiar

A – etape/fazeNr. crt.

Specificaţie

1 Pregătirea echipei de control - alegere temei- formarea echipei- instructaj

2 Controlul propriu-zis - prezentarea la firmă- dialogul introductiv

3 Pregătirea activităţii de control - informare- documentare- inspecţie

B – concretizarea rezultatelor1 Note de constatare2 Note explicative3 Raport de control - proces verbal de constatare

- contravenţii- infracţiuni- dialog cu cadrele de conducere din firmă

Modalităţile de control financiar

Nr. crt.

Formele Conţinut - exemple

1 Inventariere control faptic

- stocul de produse finite

2 Observarea directă - cum funcţionează compatrimentul financiar-contabil- se respectă legea

3 Expertiza tehnică de laborator

- examenul calităţii - conformitatea lor cu preşul de cost

4 Controlul documentar contabil şi financiar

- sunt verificate actele justificative ale proceselor şi operaţiile tehnico-economice specifice

5 Control formal - urmăreşte autencitatea documentului specific fiecărei operaţiuni, conform instrumentelor financiar contabile

36

Formele controlului financiar

Nr. crt. Specificaţie

Tipologie Funcţia/cine îl realizează/exemple

1 Momentul - ex ante- concomitent- ex post (ulterior)

- permitivă- corectivă- sancţionatorie

2 Natura organului de control

- intern - CE din firmă- serviciul (biroul) C.F.I.

- extern - M.A.I.- C.C.

3 Modalitatea controlului

- tematic - parţial - gestiunea salariaţilor- gestiunea T.V.A.- gestiunea taxelor vamale

- general - total- direct- indirect- încrucişat – complex - total

4 Modul de concretizare

- control de drept - conformitatea legislativă- control de fapt - ex. gestiunea mişcării A.T.M.

3.2 Finalitatea acţiunilor de control financiar

După finalizarea controlului financiar se va întocmi documentul “Dispozitie obligatorie “ care se transmite agentului economic controlat si care cuprinde măsurile stabilite în sarcina acestuia, precum si termenele până la care acesta este obligat să comunice organului de control financiar modul de ducere la îndeplinire

Formele răspunderii ca mijloc de penalizare a activităţii de controlControlul financiar nu presupune numai constatarea lipsurilor deficienţelor şi abaterilor ci şi prevenirea, remedierea acestora precum şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate.Ca modalitate de finalizare a controlului financiar trebuie stabilită răspunderea celui vinovat de abateri sau infracţiuni, răspundere care poate fi:1.     Răspunderea disciplinară2.     Răspunderea contravenţională sau administrativă3.     Răspunderea materială4.     Răspunderea penală

1.     Răspunderea disciplinarăOrganele de conducere ale unităţii trebuie să stabilească măsuri pentru desfăşurarea normală a

activităţii ca de exemplu: protecţia patrimoniului, ameliorarea condiţiilor de muncă, prevenirea producerii pierderilor de producţie, a risipei şi abaterilor de la disciplina muncii, etc.

37

Dacă angajatul, societăţii economic încalcă cu vinovăţie obligaţiile sale, inclusiv normele de comportare, el comite o abatere disciplinară, care atrage răspunderea cu caracter disciplinar.Abaterile disciplinare se sancţionează, după caz cu:       mustrare       avertisment       diminuarea temporară a salariului       retrogradarea din funcţie sau categorie       desfacerea disciplinară a  contractului de muncă

Există situaţii când, pentru comiterea unei fapte ilicite, se pot aplica două sancţiuni, exemplu răspunderea disciplinară poate coexista cu răspunderea penală.

Dacă se încalcă, în acelaşi timp, mai multe norme de drept, rezultă mai multe răspunderi. De pildă, nerespectarea condiţiilor legale privind predarea primirea unei gestiuni este o abatere disciplinară şi deci, operează o sancţiune disciplinară, dar este şi o contravenţie şi implică şi o răspundere contravenţională, iar în caz de pagubă poate fi şi o răspundere materială.

Răspunderea penală sau materială nu exclude răspundere disciplinară, dacă, prin fapta ilegală, s-au încălcat şi obligaţii de muncă. Sunt sancţionaţi disciplinar numai cei încadraţi prin contract de muncă.

Sancţiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea persoanei în cauză şi controlul susţinerilor făcute de aceasta în apărare, şi după ce se comunică în scris persoanei vinovate în maximum 6 luni de la săvârşirea abaterii.Împotriva sancţiunii disciplinare cel sancţionat poate face, în scris contestaţie şi în cazul în care se face dovada nevinovăţiei sale persoana în cauză are dreptul la o despăgubire egală cu partea de salariu de care a fost lipsită, iar peroanele care cu rea credinţă au aplicat sau au determinat aplicarea unei sancţiuni disciplinare răspund disciplinar, material şi penal, după caz.

2.     Răspunderea contravenţionalăPrin contravenţie se înţelege o faptă comisă cu vinovăţie dar cu un pericol social mai mic decât

infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată prin legi sau prin acte normativeContravenţia se sancţionează cu avertisment sau cu amendă.

Avertismentul se aplică dacă fapta comisă este de mică importanţă şi constă în atragerea atenţiei contravenientului asupra faptei comise cu recomandarea ca pe viitor să respecte legea.

Avertismentul se comunică oral sau în scris prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, încheiat de agentul  constatator.

Amenda are acelaşi caracter administrativ şi se face venit la bugetul statului.Aceleaşi persoane i se poate aplica câte o amendă pentru fiecare contravenţie comisă suma amenzilor neputând depăşi dublul maximului prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă.

Sancţiunea pentru contravenţie se prescrie în 3 luni de la comiterea faptei cu excepţia contravenţiilor privind impozitele, taxele, primele de asigurare care se prescriu în termen de 1 an de la comiterea faptei.

Executarea sancţiunii se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenţiei sau comunicarea de plată a amenzii nu a fost aduse la cunoştinţa celui sancţionat timp de o lună de la data  aplicării sancţiunii.

Sancţiunea se constată printr-un proces verbal de constatare a contravenţiei, iar dacă agentul constatator nu este în drept să aplice şi sancţiunea, procesul verbal de constatare a contravenţiei se trimite organului competent, care aplică sancţiunea prin rezoluţia pe procesul verbal, stabilind şi despăgubirea.

Împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere in termen de 15 zile de la data comunicării la organul constatator.Încasarea amenzilor se poate face:     plata a ½ din minimul amenzii, dacă  aceasta se face pe loc sau în termen de 48 ore  de la încheierea proces verbal de constatare a contravenţiei

38

     plata integrală a amenzii, în termen de 15 zile de la  comunicarea procesului verbal de constatare a contravenţiei şi a  înştiinţări de plata.     Executarea  de către organul financiar al localităţii în care  domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, dacă plata nu s-a făcut în condiţiile precedente.

3.     Răspunderea materială.Răspunderea materială a salariaţilor este o formă a răspunderii juridice care constată în

obligaţia acestora de a repara în condiţiile dreptului muncii, paguba provocată unităţii cu care au încheiat contractul de muncă pentru o faptă în legătură cu munca lor săvârşită cu vinovăţie.

Răspunderea materială este condiţionată de existenţa următorilor factori.:a)     fapta să fie ilicităb)    să existe prejudiciuc)     să existe o legătură de cauzalitated)    să se constate o vinovăţie

a)  Fapta ilicită poate fi o acţiune/inacţiune cauzatoare de prejudicii dacă constituie o încălcare a:-          normelor generale stabilite de legi şi de alte acte normative-          normelor speciale care reglementează disciplina în muncă-          ordinelor şi măsurilor administrative-          regulilor de conduită la locul de muncă referitoare la disciplina financiară, gestionară, contabilă administrativă etc.-          obligaţiilor care decurg din clauzele contractului de muncă.

Caracterul ilicit al unei fapte, care caracterizează culpa contractuală, rezultă din încălcarea unei obligaţii contractuale sau unei obligaţii existând în afara vreunei legături contractuale, cu condiţia ca fapta să fie generatoare de pagube.b)    Prejudiciul trebuie să fie real adică el să constituie o pagubă efectivă şi nu o pagubă aparentă, îndoielnică, ipotetică sau eventuală.

Bunul asupra căruia s-au produs prejudiciul trebuie să fie în posesia unităţii indiferent de titlul sub care este deţinut.

Răspunderea materială se deosebeşte de răspunderea civilă prin aceea că salariatul răspunde material numai pentru paguba efectivă produsă nu şi pentru beneficiul nerealizat.

Prejudiciul se calculează în raport cu valoarea bunului în momentul producerii prejudiciului, iar dacă acest moment nu poate fi cunoscut, paguba urmează să se calculeze în funcţie de data când a fost constatată.

Odată stabilită răspunderea materială a salariatului, acoperirea prejudiciului trebuie făcută numai prin echivalent bănesc(de regulă prin reţinerea din salariu).c)     Raportul de cauzalitate între faptă şi rezultatul produs dobândeşte valoare juridică cu condiţia că fapta să fi determinat realitatea rezultatului sau să fi creat posibilitatea concretă ca rezultatul să se producă.d)    Vinovăţia. Potrivit art.67 din Codul muncii:-          răspunderea materială a unei persoane încadrate în muncă poate fi stabilită numai în cazul în care fapta ilicită a fost săvârşită cu vinovăţie.

Vinovăţie există în cazul în care persoana în cauză:-          prevede consecinţele faptei sale şi doreşte să se producă aceste consecinţe sau acceptă ele să se producă( direct sau indirect).-          Prevede consecinţele faptei sale, însă speră că le va înlătura (uşurinţa in abordare)-          Nu prevede urmările faptei sale, deşi în mod normal trebuia şi putea să le prevadă ( neglijenţă)

În practica judiciară s-a statuat că vina oricât ar fi de uşoară, ea atrage răspunderea materială a persoanei respective.

Formele răspunderii materiale:

39

a)     Răspunderea individuală este aceea în care există o singură pagubă şi un singur autor al acesteia. Angajatul vinovat este obligat să repare singur şi integral paguba.b)    Răspunderea comună este aceea în care există o singură pagubă şi mai mulţi autori ai acesteia.

Paguba se suportă de coautori, proporţional cu contribuţia fiecăruia la producerea ei, iar dacă acest lucru nu este posibil de stabilit, paguba se suportă proporţional cu salariile  de la data constatării pagubei, iar pentru pagubele din gestiuni proporţional cu timpul lucrat de la ultima inventariere.c)     Răspunderea solidară este aceea în care doi sau mai mulţi autori răspund pentru aceeaşi datorie iar plata unuia dintre debitorii faţă de unitatea păgubită anulează obligaţiile celorlalţi. Deci, urmărirea unui debitor solidar întrerupe prescripţia în contra tuturor codebitorilor.d)    Răspunderea subsidiară este aceea în care persoana vinovată a generat indirect paguba adică o facilitat, nerespectând unele obligaţii de serviciu. Răspunderea subsidiară este precedată şi condiţionată de existenţa unei răspunderi directe din partea vinovatului principal.Dacă răspunderea directă sau principală este anulată atunci răspunderea subsidiară dispare.

Recuperarea pagubelor se face cu ajutorul titlurilor executorii.Titlul executoriu este actul legal prin care se porneşte executarea silită în vederea recuperării

unei pagube.Titlurile executorii sunt:-          angajamentul de plată scris-          decizia cu imputaţie-          titlul executoriu judecătoresc-          dispoziţia de reţinere

Angajamentul de plată scris-cuprinde recunoaşterea producerii pagubei de către vinovat şi angajamentul de acoperire a acestuia. Este semnat de autorul pagubei şi produce efecte numai între semnatar şi unitate. Angajamentul trebuie semnat în termen de 60 de zile de la cunoaşterea pagubei, întrucât, în caz de nesemnare unitatea trebuie să poată emite decizia de imputaţie în timp util.

Decizia de imputaţie este emisă de conducătorul unităţii păgubite în termen de 60de zile de la data actului constatator întocmit de organul de control.Comunicarea deciziei către cel vinovat se face în termen de 15 zile de la emitere.

Dacă conducătorul unităţii nu respectă aceste termene atunci el va răspunde material faţă de unitate.

Titlul executoriu judecătoresc este calitatea căpătată de o hotărâre definitivă prin investirea ei cu formula executorie.

Dispoziţia de reţinere este ordinul dat de şeful compartimentului financiar contabil de a se reţine din salariul titularului de avans atunci când acesta nu justifică avansurile sau nu restituie sumele necheltuite (inclusiv penalităţile corespunzătoare) .4.     Răspunderea penală

Răspunderea penală este generată de o infracţiune adică de o faptă care prezintă pericol social săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.

În cazul în care unitatea este păgubită de salariatul ei printr-o faptă penală în legătură cu munca acestuia răspunderea pecuniară a salariatului infractor nu este o răspundere materială ci patrimonială, civilă, delictuală.

În această situaţie la stabilirea întinderii pagubei se are in vedere atât paguba respectivă, cât şi beneficiul nerealizat.

În cazul faptei penale comune răspund solidar toţi infractorii faţă de unitate păgubită. ăvârşirea unei infracţiuni dă loc şi unei acţiuni civile care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a participaţiilor la infracţiune şi a persoanei responsabile civilmente.

Acţiunea civilă este de regulă alăturată acţiunii penale în procesului penal şi este exercitată de partea vătămată, în urma constituirii sale ca parte civilă. Repararea pagubei produsă prin infracţiuni se face potrivit legii civile.

În cazuri prevăzute de lege acţiunea civilă izvorâtă din săvârşirea unei infracţiuni poate fi judecată separat de acţiunea penală, în faţa instanţei civile.

40

Infracţiunile, pedepsele aplicabile în cazul săvârşirii acestora  şi regimul lor de executare se reglementează, potrivit constituţiei prin lege organică.

Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate din săvârşirea infracţiunii, într-un asemenea caz raportul juridic de drept penal are loc între participanţii la infracţiune (inculpat, complice, instigator) şi societate reprezentată de procuror, unic titular al acţiunii penale în numele statului.

Comparând infracţiunea cu contravenţia rezultă că acestea se deosebesc prin următoarele elemente:-          contravenţia prezintă un grad de pericol social mai redus.-          sancţiunea contravenţiei se poate prevedea şi prin acte normative emise de organele administraţiei de stat centrale şi locale spre deosebire de infracţiune a cărei pedepsire este prevăzută numai prin acte normative emise de Parlament(legi).-          stabilirea efectivă a sancţiunii contravenţionale se face de organe de administraţiei de stat, inclusiv ale controlului financiar spre deosebire de infracţiune a cărei sancţiune se aplică numai prin hotărârea unor organe judecătoreşti.-          contravenţiile săvârşite şi de către persoanele juridice pe când autorii infracţiunilor sunt numai persoanele fizice.

Infracţiunile se pedepsesc cu închisoare, amendă penală sau închisoare şi amendă, alături de care se pot aplica şi alte pedepse, ca de pildă confiscarea parţială a averii.

3.2.4 EFICIENŢA CONTROLULUI FINANCIAR1

DETERMINAREA ŞI APRECIEREA EFICIENŢEI CONTROLULUI FINANCIAR

Conceptul de eficienţă economică, exprimă raportul dintre efectul util sau rezultatul şi efortul

sau cheltuiala ocazională de obţinerea sa. Cu cât efectul realizat pe unitatea de cheltuială este mai mare

sau, invers, cu cât este mai mică cheltuiala ocazionată de producerea unui anumit efect util, eficienţa

economică este mai ridicată.

Din punct de vedere teoretic şi practic, eficienţa economică are aplicabilitate generală, întrucât,

fără o anumită cheltuială de muncă, nu este posibil un anumit rezultat, munca fiind întotdeauna cauza,

iar produsul obţinut, efectul ei. Şi pentru determinarea eficienţei controlului financiar este necesar a se

porni tot de la un raport între efect şi efort, evident adaptat la specificul acestei activităţi. Problema

dificilă este de a comensura atât efectul, cât şi efortul activităţii de control financiar datorită

complexităţii deosebite a situaţiilor în care apar efecte sau se depun eforturi. O primă apreciere privind

efectul acţiunii controlului financiar este exprimat în rezultatele obţinute în urma aplicării măsurilor

acţiunii acestuia, care în mod generic pot fi grupate în două categorii:

- efecte directe şi imediate bazate pe elemente cuantificabile care pot fi cunoscute, urmărite şi

însumate de la o perioadă la alta;

1 Adaptare dupa lucrarea Controlul financiar-bancar, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, autor Sorin V. Mihaescu aparuta in . Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iasi 2008 pag 282- 285

41

- efecte indirecte care se materializează în timp, uneori difuz şi propagat, care nu sunt posibil de

comensurat şi evaluat în întregime sau deloc.

O primă apreciere privind efectul acţiunii controlului financiar se poate realiza prin prisma

rezultatelor obţinute în urma aplicării măsurilor acţiunii acestuia, care în mod generic pot fi grupate în

două categorii:

- efecte directe şi imediate bazate pe elemente cuantificabile care pot fi cu-noscute, urmărite şi

însumate de la o perioadă la alta;

- efecte indirecte care se materializează în timp, uneori difuz şi propagat, care nu sunt posibil de

comensurat şi evaluat în întregime sau deloc.

În ceea ce priveşte efortul pentru realizarea controlului financiar, trebuie avut în vedere toate

cheltuielile ocazionate cu activitatea aparatului de control. Abordată dintr-un alt punct de vedere,

eficienţa în activitatea de control poate fi apreciată atât într-un sens mai larg, cât şi în sensul strict al

noţiunii. Astfel, controlul financiar ca manifestare concretă a finanţelor, vizează modul de derulare a

fluxurilor de formare şi utilizare a fondurilor financiare formate la diferitele nivele şi structuri ale

economiei nationale.

Factorul determinant al eficienţei controlului financiar îl constituie asigurarea unei ordini şi

discipline desăvârşite în formarea, dar mai ales în utilizarea fondurilor materiale şi băneşti. Controlul

financiar este în măsură a semnala eventualele deficienţe şi abateri de la metodologia şi tehnicile

specifice de formare şi utilizare a resurselor financiare din aceste fonduri.

Pentru factorii de decizie constituie semnalul intervenţiei prin decizii adecvate pentru

remedierea anomaliilor constatate.

Eficienţa controlului financiar depinde atât de temeinicia şi realitatea constatării abaterilor,

deficienţelor şi pagubelor, cât şi de fermitatea şi legalitatea valorificării constatărilor făcute. Eficienţa

controlului financiar este determinată de contribuţia sa la prevenirea şi remedierea abaterilor,

recuperarea pagubelor şi la perfecţionarea continuă a managementului general în sistemul financiar.

Într-o accepţiune mai restrânsă, eficienţa controlului financiar reprezintă raportarea efortului

determinat de această activitate la efectele pozitive înregistrate. Atât eforturile, dar mai ales efectele

pot fi comensurate sau necomensurabile, prognozate.

Eforturile pot fi măsurate prin cheltuielile prilejuite de exercitarea controlului, timpul afectat

unor acţiuni concrete etc. iar cele nemăsurabile se referă la îndrumările şi perfecţionarea pregătirii

profesionale a persoanelor din unităţile verificate.

42

Efectele comensurabile se concretizează prin valorificare, stabilirea răspunderii etc., dar şi

efecte prognozate ce se regăsesc într-o îmbunătăţire generală a activităţii, în posibila evitare a

deficienţelor trecute. Constatarea preventiv operativă, cunoaşterea temeinică a realităţii economico-

financiare a unităţilor verificate, este o primă condiţie a eficienţei controlului financiar, dar acesta nu

are efectul scontat dacă nu contribuie la soluţionarea şi valorificarea constatărilor, dacă nu oferă

sugestii, propuneri de măsuri şi soluţii care să ofere posibilitatea desfăşurării unei activităţi eficiente în

viitor. Prin urmare, eficienţa controlului financiar este determinată, în ultimă instanţă, de unitatea celor

două laturi organice ale sale: constatarea preventiv-operativă şi valorificarea imediată a acesteia. Sub

acest aspect se pune problema unor determinări efective pe baza unor indicatori specifici. Un

asemenea sistem de indicatori este posibil de constituit de anumite criterii, printre care:

a) după formele controlului financiar, se disting:

indicatorii caracteristici controlului financiar preventiv;

indicatori specifici controlului financiar ulterior;

b) după nivelul structurilor organizatorice la care se exercită, pot fi:

indicatorii privind controlul financiar al statului;

indicatorii specifici controlului financiar propriu.

c) în funcţie de raportul efort/efect, se pot determina:

indicatori ai efortului pot fi: indicatori care se pot exprima şi în formă relativă (procentual) prin

gradul de eficienţă a efortului;

indicatori ai efectului pot fi:

Indicatori specifici controlului financiar preventiv pot fi:

E1 cheltuieli cu controlul financiar /valoarea pagubelor descoperite sau recuperate

E2 timpul afectat controlului financiar / valoarea pagubelor constate sau recuperate

Indicatori specifici controlului financiar preventiv pot fi:

valoarea documentelor oprite de la viza de control preventiv;

gradul de prevenire a pagubelor calculat ca un raport între numărul acţiunilor respinse la viză şi

numărul acţiunilor verificate, înmulţit cu 100; sau într-o altă exprimare: valoarea documentelor

oprite la viză şi valoarea totală a documentelor verificate pentru viză (în procente).

Indicatorii specifici controlului financiar pot fi:

valoarea pagubelor descoperite;

valoarea recuperărilor operative în numerar;

amenzi contravenţionale aplicate;

43

plusuri de valori materiale şi băneşti identificate şi înscrise în evidenţele unităţilor verificate;

valoarea debitelor lichidate;

sancţiuni disciplinare aplicate.

Fără a fi limitativ, sistemul de indicatori prezentaţi ar presupune urmărirea raportului în care se

află aceştia, poate permite aprecierea permanentă a efectelor controlului financiar şi eforturile pentru

realizarea sa, fiind posibilă tragerea de concluzii şi luarea de măsuri corespunzătoare, de la o perioadă

la alta. Eficienţa controlului financiar este influenţată de o serie de factori care pot fi grupaţi în:

factori cu influenţă directă;

factori cu influenţă indirectă.

Printre factorii cu influenţă directă se pot menţiona:

actori social-politici;

factori privind gradul de organizare;

factori care ţin de gradul de pregătire a organelor de control;

factori de ordin tehnic vizând gradul de dotare.

Factorii cu influenţă indirectă ţin de:

factori de ordin normativ-legislativ;

factori psihologici ş.a.

CĂI DE CREŞTERE A EFICIENŢEI CONTROLULUI FINANCIAR

Necesitatea creşterii eficienţei controlului financiar este determinată de cerinţele tot mai mari

care se impun pentru această activitate, generată de manifestarea într-o sferă din ce în ce mai

cuprinzătoare a activităţii financiare. În acelaşi timp, această necesitate este determinată şi de faptul că

tranzacţia la economia de piaţa a multiplicat considerabil numărul agenţilor economici cu care băncile

intră în relaţii de afaceri, inclusiv fenomenul infracţional din domeniul economic financiar.

Pentru a face faţă unor asemenea situaţii, în condiţiile în care aparatul de control cunoaşte

limitări obiective, se impune creşterea eficienţei activităţii de control financiar. În acest sens, practica

şi teoria financiară a căutat şi caută căi noi, cele vechi adaptate unor condiţii schimbate, prin care să

tindă spre o eficienţă sporită, dintre care cele mai semnificative ar fi:

modernizarea permanentă a exercitării controlului financiar prin folosirea unor metode, tehnici

şi procedee adecvate scopului şi obiectivelor urmărite. În prezent, principala direcţie de

44

modernizare a procesului de exercitare a controlului financiar de echipamentele electrotehnice

de evidenţă şi calcul, care a determinat mutaţii majore în tehnicile tradiţionale de control;

ridicarea gradului de pregătire profesională a organelor de control presupune adaptarea

permanentă a acestora la mobilitatea foarte mare a procesului legislativ şi alinierea la

standardele Uniunii Europene.

Lipsa de pregătire sau pregătirea insuficientă a unor organe de control financiar, care din acest

motiv practică un control de rutină, şablon şi bazat pe improvizaţii, reduc mult eficienţa activităţii de

control;

organizarea raţională a muncii de control reprezintă o altă cale a ridicării calităţii şi eficienţei

controlului financiar. Pentru aceasta, în activitatea de control este necesar a fi respectate o serie

de reguli şi norme, care să aşeze întregul proces al controlului printr-o ordonare logică şi

cronologică a fazelor şi etapelor sale;

asigurarea independenţei controlului financiar în semnalarea şi sancţionarea abaterilor de la

normele legale;

sporirea cointeresării organelor de control este în măsură a dinamiza potenţialul de control,

inclusiv al răspunderii personale ş.a.

Fără a considera ca încheiată căutarea şi evidenţierea unor noi căi de creştere a eficienţei controlului

financiar, remarcăm marea similitudine cu preocupările în acest domeniu manifestate pe plan mondial.

45