PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ELECTROCUTARE

Prin electrocutare se înţelege totalitatea tulburărilor provocate de trecerea curentului electric prin corp, urmare a contactului direct sau indirect cu un conductor electric.

Se foloseşte termenul de electrocuţie în cazul leziunilor mortale şi de electrocutare pentru leziunile compatibile cu viaţa.Electrocutarea se manifestă prin vătămări de diferite grade, până la deces.Consecinţele electrocutării depind de trei factori şi anume:

- intensitatea curentului electric;- timpul cât trece curentul prin corp;- traseul sau calea străbătută de curentul electric prin corp.

Intensitatea curentului electric a cărui limită de suportabilitate a fost stabilită experimental şi care se consideră nepericuloasă este de:

- 10 mA în cazul curentului alternativ de frecvenţă industrială şi- 50 mA în cazul curentului continuu.

Conceptul de curent nepericulos este utilizat pentru a defini acel curent sub acţiunea căruia omul se poate elibera din circuitul electric prin forţe proprii. În general omul nu reuşeşte să se desprindă singur din circuitul electric din cauza spaimei care-l face să nu mai poată acţiona şi din cauza contracţiilor musculare care nu mai permit desprinderea de circuit.Intensitatea curentului electric care străbate corpul omenesc, atunci când între două puncte de contact ale acestuia se stabileşte o tensiune accidentală dată, depinde de rezistenţa electrică a corpului.Rezistenţa electrică a corpului este influenţată de mulţi factori, externi (umiditatea şi temperatura aerului, gradul de umezire al pielii, etc.) şi interni (transpiraţie, febră, conţinutul de alcool în sânge, stare de oboseală). S-a stabilit că rezistenţa corpului omenesc variază între 500 şi 3000 ohmi.

Toate sistemele de protecţie împotriva electrocutărilor iau în calcul limitele admise pentru curent prin corpul uman, tensiunile de lucru , tensiunile de atingere şi de pas, tensiunile prin cuplaj inductiv în vederea realizării protecţiei împotriva electrocutărilor în instalaţii electrice de curent continuu şi de curent alternativ de frecvenţă industrială.

Pentru proiectarea şi stabilirea unor sisteme de protecţie împotriva electrocutărilor limita maximă admisă a impedanţei totale a corpului uman, Z (se consideră egală cu rezistenţa ohmică a corpului, R) este:Zh=R=1000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere directă.

1

Zh=R=3000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă.

În funcţie de intensitatea curentului care străbate corpul omenesc se produc următoarele efecte:

- 0,5 – 2mA- prag de senzaţie.- 2 – 3 mA-senzaţie tremur, înţepături.- 3 – 10 mA-convulsii, şoc electric.- 10 – 18 mA –contracţii musculare dureroase.- 18 - 25 mA-respiraţie grea.- 25 - 75 mA-şoc electric sever.- 75 - 200 mA-fibrilaţie ventriculară- 200--1000mA-arsuri la punctele de intrare şi ieşire din organism- 1000-4000 mA-arsuri grave

Limitele maxime admise ale curenţilor prin corpul omului, considerate în calcule pentru stabilirea unor sisteme de protecţie împotiva electrocutărilor sunt stabilite funcţie de felul curentului, numărul sistemelor de eliminare a defectului, timpul de întrerupere la protecţia de bază t stabilit conform documentaţiilor specifice.

În cazul protecţiei împotiva curenţilor capacitivi se consideră următoarele limite maxime admise ale curenţilor prin corpul omului, pentru un timp mai mare de 3 s. 30 mA - dacă se consideră R= 0 10mA - dacă se consideră R=3000

Valorile curenţilor şi efectele lor au fost grupate în zone de pericol astfel:

- curentul care trece prin corp este mai mic de 10 mA, pericolul de deces este foarte redus.

- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de 200 mA- pericol de paralizare a funcţiilor sistemului nervos , de apariţie a stopului respirator sau stopului cardiac.

- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA probabilitate ridicată de deces , agravată de efectele termice ale curentului electric.Din experienţa tragică în timp a rezultat că efectele cele mai probabile

de paralizare a funcţiilor sistemului nervos le provoacă intensităţile curenţilor de tip industrial(380/220 V). Curenţii rezultaţi la tensiuni mai mari de 1000 V produc în mod suplimentar şi efecte termice, cu consecinţe fizice grave.

Timpul de expunere (timpul de trecere a curentului prin corpul omenesc) este foarte important mai ales în raport cu intensitatea curentului. Cu cât timpul este mai scurt, valoarea curentului la care omul reuşeşte să se desprindă este mai mare şi invers.

2

Din motive de protecţie, limitele timpului de deconectare a instalaţiilor electrice de joasă tensiune trebuie să fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pînă la 250 V şi 0,1s pentru tensiuni pînă la 500 V.

Este foarte important pentru viaţa omului ca timpul în care acesta este în circuitul electric să fie cât mai scurt, întrucât rezistenţa electrică a corpului continuă să scadă sub acţiunea curentului şi, ca urmare, intensitatea curentului care trece prin corp creşte continuu, moartea devenind practic inevitabilă.

Traseul străbătut de curent prin corp este uneori decisiv considerându-se foarte periculoase : mâna stîngă-piciorul drept (axa inimii) şi mâna dreaptă- marginea superioară a bazinului.

Căile cele mai „favorabile” sunt: mână – cot sau umăr; picior stâng – picior drept; şold – laba piciorului.

Accidentul prin electrocutare apare atunci cînd corpul omului se

intercalează accidental între două puncte cu potenţiale electrice diferite- situaţii în care prin el circulă un curent capabil să afecteze funcţiile vitale ale corpului (respiraţia, circulaţia sîngelui şi activitatea nervoasă).

Accidentele se pot produce fie prin atingere directă de tip bifazic (bipolar) corpul devenind altfel un şunt, fie de tip monofazic (unipolar) cînd corpul se interpune între două conductoare electrice sau între un conductor electric şi pământ.

Accidentele se pot produce şi prin atingere indirectă ca în cazul inducţiei când un conductor electric din apropierea unui curent electric cu potenţial ridicat prezintă un curent de autoinducţie (periculos cu accidentatul - atingerea apei în care au căzut conductoare electrice etc.) .

Primul caz de electrocutare accidentală a fost semnalat în 1897.

În instalaţiile electrice există un pericol de electrocutare dacă se execută lucrări în aceste instalaţii sau în vecinătatea lor fără respectarea normelor de protecţie a muncii. Efectele curentului electric asupra funcţiilor vitale pot avea urmări imediate sau întârziate.

Urmările imediate au ca efect paralizarea funcţiilor respiratorii şi/sau circulatorie, respectiv apariţia stopului respirator şi/sau a stopului cardiac ori deces instantaneu prin fibrilaţie ventriculară.

Urmările întîrziate (ore, zile) constau într-o slăbire a forţei musculare, amorţeli, tulburări care influenţeză centrul generator de excitaţii al inimii.

Intervenţia imediată şi competenţa în cazul unui accident salvează accidentatul mai ales în cazul unei electrocutări.

Personalul încadrat în muncă indiferent de funcţie este obligat să cunoască măsuri imediate necesare a fi luate pentru readucerea la viaţă a unei persoane care a fost electrocutate sau axfixiate, primul ajutor în caz de stop cardiorespirator, oprirea unei hemoragii care însoţeşte o fractură,

3

transportarea corectă a unui rănit, luarea primelor măsuri în caz de incendiu sau avarii.

Rapiditatea cu care se intervine în operaţia de salvare prin respiraţie artificială trebuie să ţină seama permanent de următoarele reguli:

- intervenţie după un minut crează şanse de salvare 95%.- intervenţie după două minute crează şanse de salvare 90%.- intervenţie după patru minute crează şanse de salvare 50% ş.a.m.d.

Operaţia de respiraţie artificială nu poate fi întreruptă decît de medic, singurul care poate hotărâ asupra stării accidentatului. Pentru metodele de respiraţie artificială mai importante, menţionăm:

1. reanimarea cardiorespirtorie, respiraţie gură la gură şi masajul cardiac extern.

2. respiraţia artificială prin insuflarea cu aparate mecaniceSupravegerea după readucerea la viaţă a accidentatului este

obligatorie în aşa fel, încât să se poată acţiona în caz de nevoie.

Primul ajutor acordat în cazul accidentatului prin electrocutare depinde de competenţa celor prezenţi în momentul accidentului. Se întîlnesc două situaţii:-accidentatul nu se poate desprinde de instalaţia electrică.-accidentatul s-a desprins de instalaţia electrică nemaifiind în contact cu aceasta şi nici în imediata ei apropiere.

În ambele situaţii persoana care acordă primul ajutor trebuie să evalueze operativ şi rapid situaţia accidentatului şi să intervină astfel încât să nu se suprapună riscului de accidentare.

Scoaterea accidentatului de sub influenţa curentului electric

impune o serie de măsuri a căror succesiune trebuie respectată :- întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupătorului de

alimentare (în lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea siguranţelor, scoaterea din priză etc.). Dacă accidentatul este în contact cu instalaţia electrică şi se află la înălţime trebuie luate măsuri preventive de eliminare căderii (după întreruperea tensiunii muşchii se relaxază).

- scoaterea accidentatului de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau echipamente electroizolante şi îndepărtarea accidentatului de zona de pericol.

În cazul instalaţiilor cu tensiuni peste 1000V apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator din cauza tensiunii de pas. Se vor efectua următoarele manevre:

- deconectarea instalaţiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoană care cunoaşte bine instalaţia, iar scoaterea

4

accidentatului din instalaţii aflate sub tensiune este permisă numai după deconectare.

- scoaterea accidentatului din instalaţie aflată sub tensiune este permisă numai in staţiile electrice, unde operaţia se execută de personalul special instruit în acest sens şi care utilizează mijloace de protecţie electroizolante (cizme şi mănuşi de înaltă tensiune, ştanga de manevră, corespunzătoare tensiunii normale a instalaţiei).În situaţia în care arcul electric, (provocat de accidentat ca urmare a

atingerii instalaţiei electrice ) provoacă aprinderea hainelor se va interveni pentru stingerea hainelor aprinse prin înăbuşire.

După scoaterea accidentatului de sub tensiune se va determina starea clinică a victimei printr-o examinare rapidă, acţiunile de prim ajutor fiind diferenţiate în funcţie de starea accidentatului:

- dacă accidentatul este conştient.- dacă accidentatul este inconştient.- dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri.

Chiar dacă în urma electrocutării accidentatul nu acuză stări de rău, el trebuie ţinut în repaus timp de aproximativ 1 oră după care trebuie supus unor consultaţii medicale.

Dacă starea de rău se agravează :- accidentatul va fi aşezat în poziţia culcat cu picioarele ridicate.- îmbrăcămintea trebuie descheiată şi slăbită în zona gîtului, pieptului

şi abdomenului.- se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu

medical de urgenţă.Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere

medicală deoarece ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.

5