Preţu l unul n u m ă r 3 Lei .

Anul XIV. B l a j , la 22 Maiu 1932 Nr. 21

1IBE9 POPffU A B O N A M E N T U L :

Un an 180 Lei Pe jumătate . . . . 90 Lei In America pe an 2 dolari.

Iese odată la săptămână Adresa: „UNIREA POPORULUI», B l a j , Jud. Târnava-mică

Director A L E X A N D R U L U P E A N U - M E L I N

ANUNŢURI ŞI RECLAME ic primesc Ia Administraţie si te plătesc: un şir mărunt odată 5 Lei

a doua şi a treia ori 4 Lei.

Legăturile cu neamul Firea omului e astfel întocmită încât

el nu poate să trăiască, să-i meargă bine şi să înainteze în toate cele bune, dacă trăeşte singur. Omul este dela firea sa o fiinţă socială, care ţinteşte să se în-tovărăşască cu alţii, să trăiască, să lu­creze, să lupte, să se bucure şi să se întristeze cu alţii împreună. Din această nizuinţă firească a omului, s'a născut familia, întâiul şi cel mai puternic sâm­bure al societăţii omeneşti. Iar din înto­vărăşirea familiilor cari porneau dela aceiaşi strămoşi, cari vorbeau aceeaşi limbă şi aveau aceeaşi credinţă şi datini, s'au născut popoarele, neamurile de pe pământ.

Intr'o familie, fiecare mădular are datorii, nu numai faţă de sine însuşi, ci şi faţă de celelalte mădulare sau membrii cari fac parte din familie. Familia are o ţintă de ajuns: îndestulirea tuturor mem­brilor din care e făcută, atâta cât se poate atinge, potrivit puterilor şi împre­jurărilor în care trăeşte o familie. Tatăl are datorii nu numai faţă de el, ci şi faţă de soţia şi copiii săi. Mama deasemenea, şi tot astfel copiii. Cu toţii trebue să lucreze pentru binele de obşte al familiei: să ajute la buna înţelegere din casă, unii prin poruncă dreaptă, alţii prin ascultare cinstită; să lucreze cu toţii, după puteri, pentru câştigarea celor de lipsă traiului zilnic. Dacă ori care mădular al familiei s'ar gândi numai la el, ar munci numai pentru el, — în familia aceea lucrurile n'ar merge bine şi ar ajunge la multe necazuri, sau chiar Ia prăbuşirea sa.

Tot aşa de strânse sunt legăturile pe care fiecare familie le are cu neamul său. Neamul nu poate înainta în bine, dacă nu înaintează fiecare familie. Nu se poate ca neamul să fie nefericit, iar familiile să fie fericite. Nu se poate să avem un neam bogat, dacă familiile din care e alcătuit sunt leneşe; ori un neam tare şi sănătos, dacă familiile sunt bolnave ori secătuite de puteri.

Tot astfel, când ni-se spune că in­teresul naţional cere cutare lucru, cutare

jertfă dela toţi, să nu credem că e o vorbă în vânt, ci un adevăr. Nimesănu zică: ce-mi pasă mie de interesul naţio­nal, numai mie, familiei mele, să-i meargă bine. E caşi cum ar zice un copil: Ce-mi pasă mie cum o duce tata şi mama, nu­mai eu să am ce-mi trebue. Adevărul e că copilul nu are nimic, dacă nu au pă­rinţii lui; şi că unei familii nu-i poate merge bine, dacă neamul sau ţara e în grea suferinţă.

Aceste suferinţe ale neamului şi ţării trebuesc înlăturate cu munca şi jertfa tuturora, pentrucă dacă ajunge ţara şi neamul la liman, ajungem cu toţii. Mai ales în vremurile grele pe cari le trăim, e folositor să luăm aminte Ia aceste adevăruri.

3,15 Maiu. Ziua de 3/15 Maiu anul acesta nu s'a serbătorit la Blaj, ceeaee este destul de dureros. Oricât de mare este criza şi sărăcia, cu toate că bieţii profesori nu şi-au primit lefurile de 3 luni, iară preoţii din Blaj aproape de un an, această sfântă şl mare zi n'ar trebui lăsată nesărbătorită. Dacă nu ne putem însufleţi de stările de astăzi, să luăm pildă dela strămoşii noştri, cari s'au ştiut însu­fleţi atât de mult înainte cu 64 ani. Să nădăjduim că la anul, când se vor împlini 85 de ani dela marea adunare din 1848, se va începe a săr­bători şi la Blaj din nou această mare sărbă­toare, deşi nu ca mai înainte, când erau bani, dar cel puţin cu şcolile, prin o serbare şcolară.

Incendiu (foc) groazn ic . In comuna Copazu din judeţul Ialomiţa, s'a întâmplat în săptămâna aceasta un groaznic Incendiu. Copiii locuitorului Slmion Dumitrache din numita comună, eşind să se joace în curte şi nefiind văzuţi de nimenea, au dat foc cu chibrite Ia o claie de fân. Focul ajutat de un vânt puternic, s'a întins repede şi în mai puţin de-o jumă­tate de oră, până când să prindă satul de veste, a cuprins 14 gospodării arzând 11 graj­duri, magazii cu bucate, case, cu un cuvânt tot ce se afla la cele 14 gospodării. Mama copiilor neastâmpăraţi voind să scoată vitele din grajd a fost prinsă acolo de flăcări şi s'a ales cu arsuri pe faţa şi pe corp. Ea a fost dusă Imediat la spital. Focul abia după câteva ore a putut fi stins. Pagubele se ridică la câteva sute de mii.

Un leu îmblânzit: Calles Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să tie viu Cu biserica nu le răsboi I

Acum opt ani dc zilt ajunse la cârma Mezicoului un om f i r i sufitt, jupanul Calles. francmazon vestit, „duşmanul lui Hristos", mai mult fiarl decit om. Calles a voit ca In câteva luni dc zile să nimicească cn totul Biserica catolică din Mexioo. Spre acest scop el se sprijini pe francmazoncrie, pe protes­tanţii nord-americani fi pe jidani. A început s t prigonească Biserica, aluagându-i episcopii şi călugării din ţar i ; ucizftnd, arzând s'au în­gropând de vii peste 260 de preoţi, împuşcând şi spânzurând câteva zeci dc mii de credincioşi. A zdrobit apoi sfintele altare, a schimbat bi­sericile In cârciumc, a răpit averile bisericeşti etc. Cu un cuvânt: a făcut tot cecace poate iscodi o minte bolnăvicioasă şi sălbatică. Un popor întreg suferea şi cu el Împreună lăcrima întreagă Biserica catolică. Francmazoneria în schimb se bucura şi diaţuia, căci şi-a ajuns în parte scopul.

Prigoana mexicană a fost un foc curăţi-tor pentru credincioşii din Mcxico. Ramurile uscate s'au rupt şi au ars, făcând loc altora pline de viaţă. Biserica catolică mexicană deşi prigonită şi acum, în loc să dispară dupăcum calculau duşmanii ei, se intăreşte din ce in ce tot mai mult.

Dar prigonitorii? Unii dintre ei au pierit fără să lase urme, iar alţii acum îi urmează Foile mai proaspete ne aduc ştirea că jupanul Calles, şeful prigonitorilor, instrumentul orb îm mânafranemazonilor, numit şi preşedintelc-călău, e crud lovit dc lepră. „Duşmanul lui Hristos" (căci aşa-i plăcea să se numească), eare a ră ­pit averile bisericeşti, ducând o viaţă luxoasă, azi zace într'un spital de leproşi, Îndepărtat de oameni, părăsit de toţi, chiar şi de tovarăşi săi de sălbătăcie, îngrijit de nişte călugări pe cari el i-a batjocorit în fel şi formă când era la pntere. Acest leu înfiorător dc acum opt ani de zile, care nn voia să ştie niei de Dumneseu nici de oameni, s'a îmblânzit. Mai bine zis, 1-a îmblânzit banul Dumnazeu, care i-a trimis o mică încercare. Şi minune! Tot bunul Dumnezeu i-a dat nişte servitori de ai săi, ea să-1 îagrigcascJ, căci El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Nimănui dintre francmazoni, jidani sau protestanţi (foştii săi aliaţi) nu i-s'a făcut milă dc el, văzându-1 acoperit de cea mai scârboasă ciumă. Toţi s'au lăpădat de el. Toţi l-ar fi aruncat undeva departe de ei, pe vre-un gu­noi, tntr'o gheenă. L-au primit însă cu braţele deschise călugării catolici, cari au aruncat, cum s'ar zice, cu pâine tn cel care a dat In ci cu pietre.

Pag. 2 U N I R E A P O P O R U L U I J t 2 t

Marele împărat francez, Napoleon, care cucerise aproape întreagă Europa şi care s'a certat atât de mult cu Biserica a murit în exil, părăsit de toţi, dar împăcat eu Biserica şi cu Papa. Cu drept cuvânt se întreba acest soldat vestit când era spre sfârşite: „Unde sunt lin­guşitorii mei acum, în zilele nenorocirii mele? Uade sunt prietenii mei? Câtă deosebire între s l răe ia mea şi împărăţia cea netrecătoare a lui Hristos pe care îl vestesc, îl iubesc, îl a-doară şi care trăieşte pe tot rotogolul pi-mâmâatului". Tot aşa ar trebui să se întrebe şi Calles şi toţi eei cari prigonesc Biserica, căci împărăţia lui Hristos ereşte şi se întă­reşte fără încetare, numărând azi peste 360 milioane credincioşi şi cu peste un milion de preoţi. Iar împărăţiile şi domniile cele lumeşti trec pe dinaintea Ei ca fulgerul pe dinaintea ochilor. Cu E a n'ar trebui să se războiască nimeni, chiar dac'ar avea zeci de milioane de francmazoai, jidani şi eretici. Biserica e lucrul mâinilor lui Dumnezeu şi e susţinută de El . Ea nu va fi învinsă, căci are promisiune dumne­zeiască : „Şi porţile iadului nu o vor învinge". Sfântul Ilariu z i c e : , E oeva propriu bisericii de a învinge când ea este prigoniţi". Deci, nu te război cu Biserica! I. V. Frunzen i

Copi lul Iul L i n d b e r g h a fost găsi t mort. Am fost arătat şi noi Ia vremea sa că nişte hoţi au furat copilul de 8 luni al avia­torului american Lindbergh, care a trecut mal întâi în sbor Oceanul Atlantic, lăsându-i o scrisoare că dacă nu pane într'un loc anume suma de 50 mll dolari, copilul va fi omorît. Bietul părinte a depus banii, pe cari hoţii l-au şi luat, copilul însă n'a fost aflat. Abia acuma, după o lună, I-au aflat pe copil, mort, în a-propiere de proprietatea părinţilor săi. Copilul a fost omorît înainte cu o lună, fiind aflat cu capul spart, cu faţa spre pământ şl pe jumă­tate putred. Dupăce a fost recunoscut, atât de părinţi şi doctori, cât şi de servitori, cadavrul a fost ars în crematoriu (cuptor de ars morţii).

grijă cea mai mare şi cea mai plină de mk-daca el nu se poate elibera nicicând din soare şi nu se poate întoarce în ţara laif"," ce ne-ar folosi norocul nostru, dacă acei» preface, sau s'ar putea preface în nenoroc? A ^ dară dacă dobândirea raiului este pentru rr

Preacurata Vergurâ Măria, mama noastră (Dudă P. Kasmir Riedl S. I).

V. P. C. V. Măria ne deschide ceriul pe seama noastră

Ce ne-ar folosi oare, dacă întreagă viaţa noastră am petrece-o în cea mai mare fericire şi înbelşugare, iar Ia urmă nu am dobândi scopul şi ţinta ultimă a vieţii noastre, adecă: ceriul? Şi ce ne-ar strica oare nouă, dacă întreagă viaţa noastră am petrece-o printre lacrimi, dureri şi lipsuri, sau mai vârtos ne-ar fi spre folosul no­stru purtarea crucii împreună cu Hristos şi a muri făr' de nici o împotrivire în mijlocul bat­jocurilor acelor oameni răi; fiindcă de pe acea­sta cruce ajungem In cer, în acel Ioc fericit, unde nu este durere, nici întristare, nici suspi-nare; în acel loc, unde ne vom întâlni cu iu­biţii noştri, de cari ne-am despărţit în lumea aceasta; în acel loc, unde vem goli numai pa­harul bucuriilor şi al fericirii, pe care ne-o va da nouă Isus; în acel loc, unde, nu este nici o deosebire, sau lipsuri în iubirea cerească şi ne­spus de marea fericire nu are sfârşit. Oare priso-nierii, adecă noi, cei cari trăim în aceste nă­cazuri pământeşti, putem noi avea oare gânduri mai fericite decât acesta, când ne cugetăm la aceasta fericire? Şi dacă mai adăugăm şi apre­ciem şi aceea împrejurare, că noi putem fi păr­taşii acestei fericiri? Aceasta e totul pentru noi; făr* de aceasta totul e nimic pentru noi! Ce-i foloseşte unei păsărele, dacă noi o îngrijim cât se poate mai bine, dar o ţinem închisă în co­livie? Ce-i foloseşte prisonierului purtarea de

bifa .UNIRII POPORULUI " S I I S I I S f l I M I l l S n i l I S ' l l I I l l l l l I l l l l l l S I I I I I l I l I l I I I I I I I I I I I I I I i l I III Miliţi i • I I I I I I I I I I I I I T I I l l l l l l l l l l lh

Asinefta Praghila — Ierte-ne Dumnezeu drăguţul, c i de

când ne vedem şi noi stăpâai în ţara noastră, de când ne di bilet la tren şi dae i nu-1 ce ­rem îa limba lui Kossuth, multe feluri de r i t ic i ţ i s'au arătat şi se ara ţ i mereu prin sa­tele noastre. Unul e i e „pocăit*, altul e i e „baftist t t, altul „student în biblie*; iar acum s'au mai ivit şi de cei eu „praghila".

Unde te-ai fi gândit atunci, mi i om de Dumnezeu, c i în România Mare se vor ari ta ea ciupercile după ploaie, atâtea desbiniri şi atâtea duşmănii, mai rele decât cele de de­mult. Când mergi la un târg bunăoară nici n'ai plitit bine vama, şi îndată auzi: — Acela e pocăit, acela e anabaftist, acela e cu praghilă, acela e cu ăracu , acela cu mamâ-sa.

Trizni-v'ar — Doamne iartă-mă! — D'a-poi atâţia Hristoşi au fost în lumea aceasta? Ori atâtea legi a ficut Hristos? Par'eă în gră­dina Ghîtsimanilor, după cum se citeşte în Evangheliile din Joia mare, Mântuitorul s'a rugat Părintelui său zicând:

— Pentru aceştia m i rog Pârintî, ca s l fie „una" precum tu Părinte întru mine, şi eu întru tine, aşa şi ei .una" să fie întru noi, ca s i cunoască lumea e i tu m'ai trimis.

Aşa se tânguia Văsilie Polog c i t r i badea Miculaie Marţian, care asculta sucindu-şi mus­

taţa şi de-o parte şi de alta, şi mişcând eând dintr'un genunche când dintr'altul.

— Acum de vre-o trei ani încoace, urmi Văsilie —, prânzul meu nu e prânz şi eina mea nu e eini, eici Asinefta msa s'a dat cu „Praghila". Copiii plâng nespălaţi şi cu buri­cele goale, eu stau flimând, iar ea citeşte în Praghila arz'o focul, Doamne iartă-mă. Apoi viaţi-i asta? Daei-i zic; — Tu Asinefti, mai las-o în foc praghilă, şi vezi de copii, că ne râd vecinii şi ne facem ds eomedia satului; ea îmi rispunde din Scr iptur i :

— Nu v i îngrijiţi de eele d e ş a r t e . . . — Tu Asinefti — fae eu c i t r e ea —, f i

ceva de mâncare — ţie-te Dumnezeu —, să m i duc la plug, c i mă apuc i arşiţa şi zădu­ful în sat.

— Nu căutaţi ce veţi mânca şi ce veţi bsa, — îmi răspunde ea —, dar nu lasă cartea

— Dar bine mi, tu n'ai ştreang? îi zice badea Nicolaie ieşindu-şi par ' c i din r ibd ir i .

— Dar cs s i fac, bade Niculaie? S i - o bat? Mi-e mil i ds ea, c i e mama copiilor mei. Si-1 bată Dumnezsu pe ăla care i-o băgat gărgăuni în cap de mi-a stricat femeia.

Intr'o zi aduce dracu, că mai bine n'oi zice — urmi Visi l ie — pe trei vindrăli i dsla oraş cari îi spun că ei sunt prighilari.

Dar noi, ceilalţi creştini ce suntem? — fac eu că tre ei.

— Dumneavoastră au ştiţi ee spun Scrip­turile, şi cu dumneata nu stăm de vorbi.

Merg ei la pripidita aste de Micinieapn râp i şi se duce şi a mea acolo. Ce le vor fi, spus vindri l i i i aceia, ce nu, nu ştiu; destul

fericirea noastră cea mai mare, cine ne conduce pe noi până acolo ? Numai P, Măria.

Poate V,

Făr' de scutul şi ajutorul Ei noi nicicum nu vom putea ajunge în raiu. Sf. Bonaventutî

zice: >Nu-şi poate mântui sufletul acela, cate

nu crede în Fecioara Măria; nimeni nu po8(8

merge în raiu, dacă nu-1 ajută aceia, care este poarta raiului*. Mulţi teologi, printre cari spre pildă sf. Bernard, ne învaţă lămurit, că poporul care cinsteşte cu evlavie pe P. C. V. Măria, va pieri niciodată. Şi nu e într'aceasta nici o mirare, fiindcă dacă noi, orice îndurare şi chiar şi pe Isus Hristos, izvorul tuturor îndură, rilor II dobândim prin P. C. F . Măria, cu atlt mai mult, numai prin E a putem dobândi cei mai mare îndurare, care este mântuirea sufle, teler noastre, fiindcă P. C. V. Măria e Mamaji Doamna noastră; ca Regină, ne împresoară cu daruri regeşti, iar ca cea mai iubitoare mama ne doreşte din adâncul inimei Ei, ca toţi copiii Ei, cari au cinstit-o pe acest pământ, să fie in. totdeauna lângă E a şi împreună cu Ea în cens, Şi cu drept cuvânt putem afirma, că nimeni n e în raiu, care In viaţa această pământească sâ nu fi iubit şi cinstit pe P. C. V. Măria, nimeni nu este în iad, care până la moartea lui să £ iubit şi cinstit pe Vergura Măria! Tocmai pentru aceea cu încredere deplină să alergăm la rV cioara Măria, să ne refugiem sub scutul eiocra-titor, E a ne va mântui de mania Fiului Ei ji Ea este aceea, care ne va conduce pe noi ii patria fericirii celei vecinice. Pentru a vă doredi aceasta vă povestesc următoarea întâmplare:

In veacul al optălea trăia în Franţa sfânta Oportuna, fiica Regelui. Din frageda ei copilărit ea a einstit în chip deosebit pe P. C. V.Mariţ după aeeea a întrat In mănăstire şi ca o cil* găriţă evlavioasă a trăit In apropierea palatul»'

c i a mea a r imae ds atunci îatr'o dufigl, 1' nu mai ai eu cine grăi.

Dac i îi zie: — Asinefto, pune-mi un petec la cam!'

c i uite îmi iese umărul prin ea; — îmi rli punde:

— Priviţi la crinii câmpului, e ic i nici»!

t o r c , nici nu ţes şi sunt mai imaoiobiţi dscâi Solomon în toată stri lucirea lui.

— Dar bine drag i — eu nu vreau sl» c a Solomon şi nici nu pot fi ca crinii câ» palui, e ic i am copii şi trebuie să mi îng»]8îl

de ei, e i vezi c i plâng ds foame. ,(

— Pirinţii voştri au mâncat mani pustie şi au murit, — îmi răspunde ea.

— Tu nevastă, mai lasi cartea aia, r şi mai mi tur i prin casă, c i vezi e i g u ^ este până în genuaehi, de mă mânca rnţ^ dacă vine eineva la noi. Mai spală c °P' 1 ! ' ( r

vezi, c i sunt aşa de nimânjiţi, de si- i seapi cortorari, nu-i mai poţi alege. g

— Neîncetat v i rugaţi — zice Pr»*B

— îmi răspunde ea; dar nu pune cartea Y — Tu muiere — fac eu către ea ->

faci să-mi ies din răbdări. Vezi-ţi <*e »j podărie, altfel şi eu sunt nevoit s i î « c e P ( j (

cum. De douăzeci de ani de când sunt e« nu te-am bitut; dar sunt silit s i te bat •« s i c i vid eu c i măgarul numai eu W t a

poate dumiri. ,,i — I a lume scârbe veţi avea! răspu»

dar tot nu face nimica. ^ Noa acum, spunemi dumniata-

Niculaie, trai e ista? Nu se tem de D"1? | eei cari le învaţi astfel ? Doar eu încă am»

Nr. 21 U N I R E A P O P O R U L U I P a * . 3

regal. Când i-s'a apropiat ceasul morţii, ea a văzut pe Cecilia şi pe sfânta Lucia, cari îi apă­ruse deodată cu răsăritul soarelui şi astfel le zise lor:

»Bucuraţi-vă surorilor, ce porunci îmi adu­ceţi dela Regina mea?« Iară ele i-au răspuns aşa: »Ea te aşteaptă pe tine în cer*. Mai târziu a apărut în apropierea ei diavolul, dar ea cu mult curaj 1-a alungat, zicându-i: >Ce vrei tu aici, tu, duh rău şi viclean, eu sunt serva lui Isus Hristos», iar diavolul atunci a fugit din calea ei. După aceea preotul i-a dat sfânta Cuminecătură, pe care a primit-o cu cea mai mare smerenie şi când s'a rugat mai fierbinte, deodată s'a deschis uşa şi sfânta Oportuna a strigat: «Priviţi, priviţi surorilor, cum vine acum la mine cea mai sfântă dintre fecioare. Vai, surorile mele cele dragi, oferiţi-vă şi voi a sta sub scutul acestei Mame scumpă şi bună şi iertaţi-mă, fiindcă tn aceasta lume nu ne vom mai întâlni mai mult«. — Şi şi-a ridicat mâinile în sus şi şi-a dat sufletul lin şi făr' de nici o durere, printre cântecele mulcome ale îngerilor. P. C. V. Măria a primit sufletul ei şi 1-a dus în raiu. O, cum n'am iubi deci pe Fe­cioara Măria? cum n'am cinsti deci pe aceasta Mamă bună şi iubitoare? cum, nu ne-am oferi noi întotdeauna a sta sub scutul ei şi cum n'am ruga-o ca după moarte, să ne conducă şi pe noi In raiu?

Dacă ar trebui să murim chiar în clipa aceasta, oare putem nădăjdui, că cea mai sfântă dintre fecioare ne aşteaptă în raiu? Ea ne aşteaptă şi ne cercetează pe noi mai bine decât obişnueşte o mamă să-şi aştepte şi să-şi cerceteze copiii ei. Oare voi, doriţi a o revedea? Oare nu vă simţiţi vai mai bine acum în acea­stă vale a plângerii? Oare voi n'aţi dori mai mult să trăiţi în lumea aceasta, decât tn cea­laltă? De multeori dorim să murim, dar nu pentru aceea, ca să fim cu P. C. F . Măria în lumea cea cerească, ci pentru aceea, fiindcă suntem fără de răbdare şi nu voim să suferim şi dacă Preabunul Dumnezeu trimite asupra neastră moartea, ne temem de moarte şi am

cateehismul şi istoria biblică la şcoală, şi după cum ştii—, cânt şi în strană de atâţia ani, dar eu n'am învăţat aşa, că să nu-ţi vezi do lucru. Crinii câmpului, crinii câmpului; dar bunul Dumnezeu pe mine nu m'a făcut crin, nici pi-pişoarfi, ca să trăess vre-o două-trei luni fn holda şi pe lunca care nu e a mea, şi apoi să mă ofilesc şi s i pier; ci m'a fieut om cuminte şi mi-a dat copiii de cari sunt dator si mă îngrijesc, şi sunt răspunzător de ei şi înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu. Trebue să mă îngrijesc de ei, să-i eresc, şi dacă pot, să le las şi ceva din ce să trăiască, vre-un meşteşug sau altceva, dacă nu voi putea să le las avere. Ce ar â fost de noi, dacă şi părinţii noştri ar fi fost în ceata prăvilarilor, unde fie­care prostalău ştie să tălmăcească sfânta Evan­ghelic după cum U taie capul!

Noi încă ne rugăm lui Dumnezeu dimi­neaţa şi seara, şi Dumineca mergem la bise­rică: ba de când ne-a trimis Vlădica pe popa ăsta tinăr, ne spovedim şi ne cuminecăm în fiecare lună; dar noi aşa ştim că sfânta Evan­ghelie numai popa o ştie tălmăci cum se cade, căci 'numai el a învăţat asta mulţi ani dea-rândul.

Eu n'am învăţat să stau cu burta Ia soare şi să mă uit Ia crinii câmpului cât sunt de frumoşi, căci doară sfântul Pavelzice, că cine nu lucrează, nici să nu mance.

Eu nu ştiu ce Praghill e aceea care În­vaţă pe oameni să aştepte puiul fript în guri, nici nu ştiu ce fel ds proroc o fi acela care vâră vrajbă în familii, băgând prostului în cap gărgăuni cu pravila dracului — Doamnt iar-

dori să mai trăim. Şi dacă duhul cel rău ne ispiteşte, oare putem noi spune cu curaj si tărie îufletească: ce doreşti dela mine, tu duh rău şi de nesuferit, eu «unt servul lui Hristos? Oare îi slujeşti tu lui Hristos? Oare li împlineşti voia lui? Oare va eşi In întâmpinarea noaitră cea mai sfântă dintre vergure?

O, vino întru întâmpinarea noastră P. C. Vergură Măria, Mama noastră cea mai bună, Vergura aea mai sfântă şi cea mai fără de pri­hană şi ne condu pe noi în raiu, pentruca şi noi să te iubim şi să te preamărim împreună cu toţi sfinţii In vecii vecilor. Amin.

Pr. Valeriu CrlşanŞercaia.

Epistolă pastorală a unui preot către credincioşii săi duşiînlre străini

Iubiţii mei fiii

Dsşi trupeşte vă aflaţi cam departe de mine, Intre rugăciunile şi slujbele, pe cari le aduc însă la altarul Domnului pentru toţi fiii parohiei mele, vă cuprind întotdeauna şi pe voi. Să nu credeţi că noi Părinţii voştri su­fleteşti, depărtându-vă voi din parohie, dela vetrele voastre, vă considerăm, ca pe nişte oi rătăcite, ci din contră vă ştim, şi mai departe ca şi pe nişte fii creştini buni, cum aţi fost şi acasă, ba mai mult vă ştim, ca pe nişte ră-spânditori ai credinţei celei adevărate, acolo printre fraţii noştri de aceeaşi limbă, însă despărţiţi de noi şi de-a noastră credinţă stră­bună, prin răutatea şi pisma celui rău.

Cum zic, nu sunteţi daţi uitării! Şi dacă voi în urma muncii şi a ostenelii voastre aveţi câştig şi „cotare", în zilele grele de astăzi, când mulţi şi din comuna noastră duc lipsă mare nu numai de bani ci aproape şi de pâinea eea de toate zilele, — iar părinţii, soţiile şi eopiii voştri, rimaşi acasă, — prin ajutorul ee le trimiteţi, au toate celea de lipsi, — ba, spre bucuria noastră, — şi înaintează, toate acestea se datorează in cea mai mare parte darului şi ajutorului lui Dumnezeu, de care aveţi parte

tă-mă — că mai gr iesc şi ce nu ss cade. Mie îmi vine să cred că aceia cari se numesc „aleşii pravilei", sunt într'adsvăr aleşii Satanei, că mi-au stricat tihna şi liniştea în familie şi in gospodărie, iar pe nevasta mea au făcut-o una cu Praghila. v

— Spune-mi, bade Niculas, ce si ştiu eu faee? Să o alung dela casl , sil-mi las copiii f Ară mamă sau să-i vid plângând de foame pe uliţă, despoiaţi şi nespilaţi ca corturarii? Mă doare inima, dar trebue să fac ceva, căci aşa nu mai merge. Spune-mi, bade Nieulaie, ce să fac?

Badea Nieulaie până aci tot asculta, şi aci ss încrunta, aci râdea pe sub mustaţe. Acum îşi mai suceşte odată mustaţa stângi, mişei de câteva ori cu genunchiul drept, şi începe cu glas de proroc:

— jjiti tu ce s i faci, mii Vlsilie? — Daci AsinefU ta s'a făcut Praghili, tu fi-te Praghil. Vorbeşte eu ea din scripturi, dupl gustul ci. Spune-i frumos si-şi faci datorinţu de maml şi de soţie, iar daci nu vrea, pune mâna pe un ştrearg şi începe a o imbliti zicând: — Casa tatilui meu nu e peşteră de tllhari; şi dă-i şi di-i, până o vei înmuia. Daci va vedea c i i-ai dat un leac, va face, tot ce trebue, atunci tu îi vei zice, cu glas domol ca un pro­roc.

— In lume scârbe vei avea, nevast idacl mai asculţi de privilari. Dar nu te teme — numai sl-ţi ţii pupîza —, e i eu te-am biruit.

Nu ştiu ce va fi ficut Vlsilie, dar se vede ol vorbele badii Nieulaie au clzut în pământ roditor, clei de-atunci Asinefta umbli

In urma credinţei voastre şi în urma rugăciu­nilor noastre, f i r i de a elrui ajator înzadar ar fi orice trudi şi osteneală.

Şi, ca s l V I încredinţaţi, ca într'adevir Vă purtim de grije şi că v i avem la sufletul nostru, trebue să ştiţi c i de sf. Paşti a acestui an Însuşi înalt Preasfinţitul Episcopul nostru, Dr. Valeriu Traian Frenţiu dela Oradea, ne-a poruncit, ea s i întocmim un .Tablou* despre toţi credincioşii noştri sil itori In „Vechiul Regat", arătând, care unde se afli, trimiţindu-1 apoi la: „Parohia română uniţi (gr.-cat.) Bu­cureşti III. Strada Poloni nr. 48, unde avem doi preoţi dc-ai noştri, cari mai aproape fiind de voi, au s l se îngrijească de toate lipsurile voastre eelea sufleteşti, având voi a-i încuno-ştinţa la orice ocazie fie şi numai printr'o carte poştali.

Aducându-vl aceasta la cunoştinţă, o cer rere mai am c l t r e voi, iubiţii mei fii, — şi anume: Daci bunul Dumnezeu v i ajuţi şi vă ţine sănătatea ca sl v l puteţi câştiga celea de lipsi voul şi familiilor voastre, sl nu vă uitaţi nici voi de Dânsul. Lipsa de acas i o ştiţi! Casa Domnului, sf. Biserici Inel îndură lipsii De un rând de haine bisericeşti am avea foarte mare lipsi. Puneţi-vă Yoi laolaltă, iubiţii mei, şi cumpăraţi voi impreuni un rând de haine pentru sf. Biseriel din comuna noa­stră, unde şi pentru Yoi aproape zilnic se înalţă rugăciune c l tre Atotputernicul Dumnezeu. Şi dupl ce v i veţi fl hotlrît la aceasta, ceeace cred că se va şi întâmpla, vă rog s l mă avizaţi, pentru ca să iau măsurile de lipsi, că anume de unde şi ce fel de haine s i se cumpere.

In sfârşit v l recomand, mai mult, vă rog cu toată căldura sufletului meu, ca toţi îm­preună să vă abonaţi negreşit singura ga­zetă cu adevărat creştinească: tUnirea Po­porului'1 dela Blaj, j . lărnava Mică, Lei 180 pe un an, în care veţi afla multe lucruri bune şi folositoare, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea viitoare.

Darul Domnului să fie eu voi cu toţi! Port, Ia 4 Mai 1932,

Părintele vostru sufletesc Iile

îmbrobodit! cu o cârpi numai pe vârful ca ­pului, cu mânecile risfrânse până dinsus de coate şi aleargi prin curte şi prin grădină de gândeşti c i e măritată numai de-o s lptimâni, Copiii sunt spălaţi şi puşi în rând; iar Vlsil ie, când se lumini de ziuă iese cu carul din curte şi cât ce ajunge In câmp începe a cânta doina lui cea trigănatl:

Trageţi voi boi din tănjală, Ci voi sunteţi boi de fală...

Asinefta tot eu numele de „Praghila" a răma3 până în ziua de azi; dar este harniei şi bătătoare, de poate sluji de pildă multor femei din sat. Duce prescuri la biserici, se roagă lui Dumnezeu dimineaţa şi seara, dar nu din carte, ci numai ceeace ştie de rost, lucrând şi văzându-şi de gospodine. In casa lor este linişte şi binecuvântare, paee şi belşug.

Daci vreo vecină o mai întreabă câte odatl In batjocuri:

— Dar cc-i Asinefto, cum o mai duci cu bărbatul şi cu Praghila ? — ea răspunde zim-bind:

— Taina aceasta mare este, ca bărbatul s l fie cap muierii; iar muierea să se teamă de bărbat. Eu am crezut pentruci am văzut; dar fericite sunt acelea cari n'au văzut şi au erezut!

N. Lupu

Citiţi « U N I R E A P O P O R U L U I "

P a g . 4 U N I R E A P O P O R U L U I

S c h i m b ă r i în g u v e r n u l nostru

M a r ţ a t r e c u t ă dl ministru de in­dustrie şi c o m e r ţ , Vasi lescu-Karpen şi-a dat dimisia, c a r e i-a fost primită. Dnii Iorga şi A r g e t o i a n u au mers apoi în audienţă la Majes ta tea S a , unde s'au Înţeles c a noul ministru de industrie şi comerţ să fie dl Gh. Taşoă, profesor de economie politică la facultatea de drept din Bucureşti , fost rector al Academiei Comerciale, fost ministru al României Ia Berlin, iorghist .

Miercuri apoi dl I o r g a a trimis pe dl dr. Topa la următorii subsecretari de s tat , cu scopul ca să le ceară di­misia: dnii Vladimir Cristi, Ion Buzdu­gan, Ştefan Meteş, Goriolan T ă t a r u şi Victor Stanciu. Bieţii oameni, ce erau să facă, au abzis de musai c a de voie bună. Dl Iorga le-a cerut dimisia, ca să facă cruţări . Cele mai nouă veşti spun c ă în curând îşi v a da dimisia fi dl Ohica, ministrul de externe .

Sfatul miniştr i lor noştri a opr i t Tntrarea Tn ţ a r ă a b a n i l o r străini

Sfatul (consiliul) [miniştrilor noştri de Miercuri a oprit intrarea în ţ a r ă a banilor străini, cu scopul c a sa nu iasă din ţ a r ă banii noştri . Puteau să oprească ieşirea Lei lor din ţară, în cazul a c e s t a însă s'ar fi supărat ţările celelalte. L u -crându-se după cum s'a lucrat s'au în-cunjurat aces te nemulţumiri, căc i s ta­tele străine nu pot decât să fie încântate de a c e a s t ă măsură, fiindcă în forma a-c e a s t a nu li-se împrăştie banii.

G u v e r n u l f r a n c e z a căzut

Rezultatul alegerilor par lamentare din F r a n ţ a au fost cât se poate de ne­favorabile pentru guvern. A biruit opo­ziţia, iară guvernul a căzut . Dl Tardieu, ministrul preşedinte, a c o n v o c a t deci pe toţi colegii săi şi le-a a r ă t a t rezultatul alegerilor. Sfatul miniştrilor a ho tărâ t să-şi dea numai decât dimisia.

O n o u ă în ţe legere mi l i tară în tre statele Mice i înţelegeri

S ta te le Micei înţelegeri sunt R o ­mânia, Cehoslovacia şi Iugoslavia . E l e au trimis înainte cu c â t e v a luni la P r a g a pe şefii statelor majore , c a r i s'au înţeles, cum trebue să lucreze aces te trei s ta te în c a z de răsboiu. Hotărîrile lor au fost primite de guverne şi astfel ailele treoute au subscris t o a t e tre i a-oeste s t a t e în aceeaş vreme c â t e un c o n t r a c t la Bucureşt i , P r a g a şi Belgrad. L a Bucureşti aces t c o n t r a c t a fost iscălit, pentru România de dl ministru de externe Ghica şi de c ă t r e şeful s t a ­tului major general Samsonovici , pentru Cehoslovacia de dl ministru Kunzl Jizerski, iară pentru J u g o s l a v i a de c ă t r e dl ministru Ciolac Antici .

Noul preşedinte al Franţei In ziua de 10 Maiu s'a făcut alegerea

de preşedinte al Republioei Franceze .

înscrişi au fost 902 votanţi , au v o t a t 826 . Dl Albert Lebrun, preşedintele se­natului francez, a primit 633 voturi, a avut deci majori tate absolută, şi astfel a fost dee larat ales. Noul preşedinte a p lecat apoi numai decât la c a s a mor­t u a r ă a lui Doumer, unde a prezentat părerile sale de rău doamnei Doumer. Noul preşedinte s'a născut la 2 9 August 1871, părinţii lui au fost plugari, car i şi-au dat copilul la şcoală, unde învă­ţ â n d bine a ajuns mai întâi inginer de mine, apoi deputat, în mai multe rân­duri ministru, apoi senator, preşedin­tele senatului şi acuma preşedintele republicei.

î n d a t ă după sosirea la palat dl Tardieu, ministrul preşedinte, şi-a d a t dimisia în manile noului preşedinte, oare i-a primit-o, dar 1-a însărcinat cu con­ducerea lucrărilor, până la formarea noului guvern.

Conferinţa Micei înţelegeri

In 13 Maiu s'a deschis la Belgrad, conferinţa Micei înţelegeri, la care au luat par te cei trei miniştri de externe , dl Beneş al Cehoslovaciei, dl Marinko-vici al Jugoslavie i şi dl Ghica al R o ­mâniei. L a a c e a s t ă conferinţă s'a hotărî t c a l egătura între aces te trei ţări să se întărească şi mai t a r e , mai ales acuma, când a t â t Rusia c â t şi Germania, U n ­gar ia şi I tal ia par'că se gândesc la un nou răsboiu.

î n m o r m â n t a r e a fostului p r e ş e ­dinte al Franţei

In ziua de 12 Maiu s'a făcut cu mare p a r a d ă înmormântarea fostului preşedinte al Franţe i , Doumer. L a orele 7 şi 3 0 dimineaţa cadavrul a fost s cos din palatul prezidenţial şi condus la c a t e d r a l a Notre Dame (Doamna noas tră ) , înainte m e r g e a un c a r î n c ă r c a t cu flori, apoi caru l mortuar cu cadravrul . Ma­reşalul F r a n c h e t d'Esperey şi scriitorul Dorgeles, prieteni personali ai mortului, au ţinut pantlicele carului mortuar. A u r m a t apoi t răsura membrilor familiei, noul preşedinte al F r a n ţ e i , Regele Bel­giei, moştenitorul de tron al Angliei, moştenitorul tronului Italiei, prinţul P a u l al Jugoslaviei , împăratul Anamu-lui, Hoesch reprezentantul mareşalului şi preşedintelui republicei germane Hin-denburg, reprezentanţii Suediei şi Nor­vegiei, dl Oesianu ministrul României la P a r i s reprezentând pe M. S a Regele Carol II. , miniştrii Poloniei, Egiptului , Danemarce i , Chinei, Cehoslovaciei, O-landei, marele duce Dimitrie, c a repre­zentant al familiei împără te ş t i a Rusiei, fiul dlui M a c Donald ministrul preşe­dinte al Angliei, apoi to ţ i diplomaţii din P a r i s şi pe u r m ă guvernul francez.

Vorbirea a ţ inut-o dl Tardieu în fa ţa Pantheonului, apoi întreg cortegiul a p lecat spre catedrală , unde-1 aş teptau pe mort cardinalul şi arhiepiscopul P a r i ­sului Verdier Împreună cu aproape to ţ i episcopii Franţe i . L a o r a 9 şi 4 5 mi­

nute a început slujba religioasă s'a sfârşit după o oră , şi apoi c o r t ? , a părăs i t c a t e d r a l a , în sunetul clo tului celui mai m a r e al catedralei jungând In fa ţa Pantheonului au defil trupele şi foştii luptători şi apoi truni neînsufleţit a fost îngropat, cu toata s implicitatea, în cimitirul Vaugirard

M o a r t e a unul n\9H

prieten al României

In ziua de 8 Maiu dl. Albert Tta m a s — fost ministru al muniţiunju în F r a n ţ a pe v r e m e a marelui răsboiu iar a c u m a direotorul b ;roului interna! ţ ional al muncii — venise la Paris al v o t e z e . Suferind mai de mult de diabet (bală de zahăr) împreunat cu leşin a murit deodată , intrând într'un re* taurant c a s ă m ă n â n c e . El moare îj v â r s t ă de 6 6 ani. A fost de două ori în România , mai întâiu în 1917, când a îndemnat a r m a t a noas tră , cu tot su. fletul, c a să se reorganizeze şi să în­c e a p ă lupta; iar a doua o r ă ' î n 1930 c a director al biroului internaţional ai muncii . Dl ministru de interne şi finanţe O. Argeto ianu a trimis cu acest prilej u r m ă t o a r e a t e l e g r a m ă c ă t r e biroul in. ternaţional al muncii: „Ne închinăm cu p ie tate marelui organizator al muncii şi prietenului iubit al României. Minij-j terul muncii din ţ a r a noastră datoreşte mul tă recunoşt inţă îndrumătorului ge­neros care a fost Albert Thomas".

O m o r î r e a primului ministru Japonez

In ziua de 15 Maiu un ofiţer dii mar ina japoneză a omorît cu un food revolver pe primul ministru al Japoniei] Ki Inukai, c a r e a şi murit, în vârstă i 77 ani. T o a t ă lumea vede în acest nou a t e n t a t m â n a bolşevicilor din Rusia, iară în ucigaş o unealtă în mâna acestor -t icăloşi . P â n ă la t ipărirea gazetei n'am putut afla nici din te legrame nici prin radio a d e v ă r a t a cauză a omorului, nici persoana ucigaşului. Deodată ou acest a t e n t a t au fost a r u n c a t e bombe împo­t r i v a Băncii Naţionale, a prefecturii de poliţie şi a unui fruntaş politic din o-poziţie. După săvârş irea acestor atentate au fost Împrăşt iate în capitala Tokio manifeste împotriva guvernului.

Poporul japonez a r ă m a s foarte scandal izat de aoes te a t en ta te şi » *6' rut sgomotos d e c l a r a r e a răsboiului con­t r a Rusiei. Poporul este de părera c« atentatori i nu pot fi decât t r i m i ş i ^ apoi plătiţi de ai bolşevicilor, ca ş i l i

Ş a n g a i şi la Karbin, unde t o t ei a r u n c a t bombe. Chiar de aceea cer » tr 'una răsboiu împotr iva Rusiei.

S â n g e r o a s e ciocniri înţ* h induş i şl mohamedanl

In India e m a r e luptă între hindajj şi mohamedani . O duşmănie veche ea între aces te două religii, duşmănise» a c u m a , a nu ştiu c â t e a oră, s'a îaec în sânge. Duminecă în 16 Maiu a » ţ loc o astfel de ciocnire sângeroasă. t r e ei, în u r m a căre ia au rămas morţi ^ de inşi, iar răniţi 2 5 0 , între cari foarte grav . In cele din urmă trei i din cauza aces tor ciocniri numărul m ^ ţ i lor se ridică la 6 4 , iar al r ă n i ţ i i 6 1 5 .

Nr. 21 U N I R E A P O P O R U L U I

Sinodul de primăvară din vicariatul Timişului, împreunat cu misiuni

poporale, la Comloşul mare (Banat)

In ziua de Joi, 21 Aprilie a. c. s'a ţinut sinodul de primăvară din vicariatul Timişului tn fruntaşa comună românească Comloşul-mare din Banat.

In seara zilei de Mercur! au sosit in lo­calitate preoţii participanţi, in număr de 16, în frunte cu Preaonor. păr. vicar Oeorge Mun-teanu din Timişoara. A făcut o frumoasă im­presie faptul că preoţii, deşi obosiţi de lunga călătorie pe care au făcut-o până In această comună, aşezată lângă graniţa Iugoslaviei, s'au îndreptat dela gară tn spre sf. biserică, unde s'a oficiat un scurt serviciu divin cu binecu­vântare euharlstică. S'a servit apoi o cină co­mună în casa preotului local, după care preoţii an plecat pe la credincioşii la cari a fost găz­duiţi peste noapte. Cu această ocazie s'a putut vedea deasemeni măsura în care credincioşii comloşeni au găsit de bine să-şi arete stima şi dragostea către părinţii lor sufleşti, dându-le pe întrecute cea mal largă ospitalitate (primire, găzduire bună).

In dimineaţa zilei următoare — ziua si­nodului — s'a celebrat sf. Llturgie, răspunsu­rile fiind date de corul credincioşilor, de sub conducerea inimosului învăţător Vaier Besu. A predicat păr. protopop Emil Degan despre „mântuirea sufletului", ascultat fiind de către credincioşi cu multă evlavie. Zece dintre preoţii participanţi au spovedit pe cel aproape 100 credincioşi, cari s'au cuminecat în cursul sf Liturgii, număr foarte mare pentru puţinii cre­dincioşi ai acestei comune, un record care nici pe jumătate nu a fost atins, nici chiar cu ocaziunea misiunilor. Se vede din aceasta marele avânt pe care 1-a luat viaţa spirituală în această parohie în ultima vreme, mai ales în urma serviciilor divine Introduse aici de actualul preot Qeorge Medoia: calea Crucii şi binecu­vântarea cu sf. sacrament. Aceste slujbe au avut o binefăcătoare înrâurire asupra moralului credincioşilor, dintre cari mulţi, cari poate de mici copii nu s'au mai cuminecat, s'au apro­piat acum, plini de fericire, de sf. altar, primind din mâna păr. vicar sf. cuminecătură. Exemplul credincioşilor comloşeni — cari, deşi fiind zi de lucru, au ştiut să alerge la sf. biserică în-tr'un număr atât de frumos, prin ce au ridicat ziua unui obişnuit congres preoţesc la adevă­rată ti de sărbătoare, — merită a fi amintit şi mai ales a fl urmat.

După sf. llturgie păr. vicar a deschis si­nodul printr'o însufleţită cuvântare, în treacăt amintind ceva despre istoricul acestei parohii, desbătându-se apoi obiectele dela ordinea de si. Cu această ocazlune clerul adunat şi-a ex­primat viile sale mulţumiri gazetei „Unirea" pentru lupta dârză şi frumoasa acţiune pe care conducătorii ei o depun în apărarea in­tereselor preoţime! şi ii roagă ca neînfricaţi să continue şi mai departe tn această dreaptă şi sfântă muncă de apărare a bisericii.

Masa s'a lnat în comun la preotul local George Medoia, unde s'au ţinut mai multe cu­vântări ocazionale. Păr. vicar a vorbit pentru P. S. episcop diecezan Dr. Alex. Nlcolescu; păr. Iacob Nlcolescu a toastat pentru păr. vicar; par. Vaier Muntean pentru preoţim -.a adunată arătând râvna cu care au răspuns chemării păr. vicar de a participa la şedinţa sinodului, cu toată situaţia materiali tristă In care se găsesc preoţii în urma neachitării salariilor de aproape 10 luni. Preoţimea, cu toate greu­tăţile de tot felul ca care are de luptat, stă «c l in t i tă Ia sfânta datorie a chemării el. Tu­turor Ie mulţumeşte parohul local pentru bu­năvoinţa c« care s'au adnnat în parohia sa,

spunând că prezenţa fraţilor i-a făcut un mare bine, pe care nu-1 poate preţui. Prin alegerea comunei ca sediu al sinodului, au contribuit şi mal mult la opera de înălţare a moralului creştinesc al credincioşilor săi.

Preoţii participanţi în după masa zilei au părăsit comuna, conduşi fiind la gară de credincioşi, tn frunte cu păr. G. Medoia şi în­văţătorul Vaier Besu.

S. P ă c u r a r l u

Misiuni în parohia Şerel jud. Hunedoara

Zilele de 16—19 Aprilie, au foit pentru credincioşii noştrii români uniţi din Şer«l, zile de adevărată mângâiere sufletească. Ia aceste zile au avut fericirea să-şi adepc su­fletul lor cu adevărata învăţături aiul Isus, pe care numai biserica are dreptul a o vesti prin preoţii săi şi nu eum fac rătăciţii, cari se fac pe sine învăţători de lege, şi nu înţeleg nici ei ceeace propovăduiesc.

Cu ţinerea predicilor a fost însărcinat părintele Petru P. Berinde din Lupeni, care timp de trei zile a stat tn mijlocul nostru, prin eele 12 prediei ce ni Ie-a ţinut a arătat tuturora adevărata eale de urmat, dovedin-du-ne c i tn felul acesta putem nădăjdui dela Dumnezeu s i se milostiveasci spre noi şi să ridice de pe noi pedeapsa ce e deasupra noas­tră.

In cursul sf. misiuni sa făcut sfinţirea unei case care să serveasei credincioşilor pentru întrunirile religioase. La sfârşitul sluj­bei, păr. misionar a ţinut o vorbire scurtă despre unirea ce trebuie s i fie intre oameni, c le i numai eu aceia este Isus cari sunt uniţi în credinţă, dupăeum a şi spus-o Isus pânice a fost pe pământ: ,Unde sunt doi sau trei adunaţi intru numele meu, şi eu voi fi In mijlocul lor". Pe baza acestor cuvinte spuse de Isus, îi îndeamnă pe oameni de a cerceta aeest local pentru a se întări tn credinţi. Foarte mult au plăcut oamenilor poeziile r e ­ligioase ce le-au deelamat — spus — copiii de şcoală, instruiţi fiind de harnicul nostru preot Traian Maitr.

Tot în cursul sfintelor misiuni s'a slu­jit în cimitirul parohial slujbi pentru cei morţi. Iar ta ziua din urmi s'a ficut primirea alor 60 de membre în Reuniunea Mariană, eu care prilej părintele misionar a arătat au nu­mai membrilor ei şi celorlalţi credincioşi, eum trebuie să cinsteasci fiecare creştia pe Prea Curata Fecioara Măria.

La sfârşitul sf. misiuni, pir . Traian Maier prin euvinte calde mulţumeşte p ir . milionar, c i lisând la o parte ocupaţlunile multe ee le are, precum şi familia, la poruaea mai marilor, a aler­gat să vestească cuvântul Domnului tn această parohie, mângâind cu o cale şi pe acele fa­milii, cari în pragul iernii la urma focului ce a fost, arzând 32 de case, au rămas f i r i a-dăpost; tn eare scop le-a pus înaintea ochilor pilda dreptului Iov.

Părintele misionar la toate aoestea răs­punde că cu drag a primit fnslrcinarea ce i-s'a dat din partea mai marilor săi, aducân-du-le aminte şi acum la încheerea sf. misiuni eă tot ce le-a spus a'au, fost cuvintele sale ci euvintele Domnului, pe cari daci le vor înde­plini vor dobândi adevirata pace au numai cu Dumnezeu ci şi cu oamenii. II roagi apoi pe pir. Maier ca să muncească şi pe mai de­parte cu aceeaşi însufleţire, f i r i a ciuta la judeata oamenilor. Căci pe cum plugarul, c i a d e cu mâinile pe coarnele plugului, nu priveşte înapoi, ci înainte, astfel şi preoţii pe l ing i judecata oamtnilor r i i — c ic i din întâmplare sunt destui astăzi — să urmeze pe Isus, îm-plinindu-şi datorinţa.

Toată răsplata şi mângâierea păr. misio­nar a fost aceea când a văzut c i munca au i-a fost zadarnică, ci pe lângă toate e i oa ­menii din cauza timpului au întâriiat ca lu­crul, totuşi au alergat la biserici pentru a as­culta cuvântul Domnului, şi deşi aeeste misiuni s'au ţinut ia zile de lucru, fiind la mijloc su­mai o singuri Dumineci, totuşi s'au mărturisit şi cuminecat peste 450.

La mărturisit a stat într'ajator ta tot tim­pul misiunilor, pe lângă p ir . locului, şi păr, misionar şi păr. Pavel Alic din Râu —bărbat. Asemenea au mai ajutat Ia mărturisit după putinţă şi păr. Nicolae Stoica din Pui fi p i r .

Miniştrii austrieci

Dăm aici chipul ministerului austriac, care s'a retras mal zilele trecute. Acest minister a fost condus de preşedintele Buresch. Iată şi numele foştilor miniştri: Ceice şed, dela stânga la dreapta: Vanoln, Winkler, Buresch, Weldenhoffer şi Helnl. In picioare stau, tot dela stânga la dreapta: DolIfuM, Schuscbnlgg, Czermak şi Resch.

P a g 6 U N I R E A P O P O R U L 7 1

O m e d a l i e i n t e r e s a n t ă

In legătură cu moartea preşedintelui re-publicei franceze Doumer trebue să se ştie că lui Doumer i-an vărsat de patru ori în vine sânge străin, în credinţa că-1 vor putea scăpa dela moarte. Insă rănile i-au fost prea grele, aşa că a murit. In Olanda toţi ceice-şi predau o parte din sânge pentru scăparea unei vieţi, primesc o medalie ca cea de sus, şi încă dela societatea „Crucea Roşie".

Francise Stoica din Ponor, cari până seara târziu ascultau mărturisirile credincioşilor.

Aceste zile de sf. misiuni, cu drept cu­rant se pot numi timpul bine venit şi ziua mântuirii. Unul din cei de faţă.

Scrisoare din Sercaia Producţiune teatrală. „Cercul studen­

ţilor flgărăşeni" dela Universitatea din Bu­cureşti a aranjat a Il-a zi de Paşti st ara o frumoasă serată artistieo-literară în sala fes­tivă a Primăriei. Cuvântul de deschidere 1-a rostit Dl Oheorghe Popi, preşedintele Cercu­lui. Dl Ionel Pop a declamat cu multă însu­fleţire poezia „Moartea lui Fulger" de Gh. Coşbuc. Dl profesor Horia Sima a vorbit în cadrul unei conferenţe despre „Generaţia de azi" arătând rostul ce îl vor avea în viitor intelectualii, oamenii cu carte de după răsboiu, eari vor avea misiunea să lupte din răsputeri pentru unificarea sufletească a tuturor locui­torilor din provinciile locuite de Români. — Dl Sabin Comzniciu a cântat cu multă duioşie o doină din Ardeal. A urmat apoi piesa tea­trală „Eeaterina", care a fost jucată bine şi cu un deplin succes de d-şoara studentă Măria Penechiu, care a jucat rolul principal al „Kăt-hiei Maier, elevă în cl VIII B." şi de dnii studenţi Nieolse Pisă Ioan Oana şi Nicolae Cerbu. Dl preşedinte al Cercului a adus apoi călduoase mulţumiri dlor Ştefan Pop diree-terul liceului „Sfântul Sava" din Bueureşti, Nicolae Slăvescu, prefeetul judeţului Făgăraş* şi Valeriu Crişan preot ia Şercaia , pentru sprijinul şi concursul, ce 1-a dat întotdeauna acestui Cerc studenţesc. După aceea a urmat dans până în zori de ai.

Insămănţările de primăvară se fac foarte greu şi cu mari întârzieri din eauza că pământul e prea încărcat cu api . — Ca­mera de Agricultură Făgăraş , având în ve­dere, eă timpul e foarte înaintat şi însămân-ţările nu s'au făcut la timp, prin publieaţiuni mari, afişate prin toate comunele, sfătusşte pe plugari să sameae numai seminţe cari se c o c de timpuriu, cartofi de vară şi cueurui Cinoantină, care se coace mai de vreme, chiar daeă vara Ta fi secetoasă, sau ploioasă.

Corespondent .

f r in i i

Nll O m a r e furtună. Asupra oraşului Roşi­

orii de vede din judeţul Teleorman într'una din zilele acestei săptămâni s'a abătut o foarte mare furtună, care a ţinut 24 de ore, ceva cam neobiş­nuit. Au fost descoperite o mulţime de case şi nu­meroase garduri şi şoproane trântite la pă­mânt. Un zid înalt de 5 metri care era cam vechiu a fost dărâmat. Noroc că nu se afla atunci nimeni prin apropierea Iui.

M u ş c a t de câ ine turbat . De multeori oamenii nesocotesc ordinile autorităţilor de-a lega câinii căci multe nenorociri se întâmplă din cauza lor. Aşa, mai zilele trecute, in comuna Ghindar din judeţul Odorhei, un copil do 10 ani, anume Mikloş Francise, a fost muşcat de un câine turbat. Tatăl băiatului, deşi sfătuit de doctorul circumscripţiei sâ ducă copilul la Cluj s'a încăpăţînat şi sub motiv că n'are bani, a ţinut copilul acasă până când într'o zi i-s'a iăcut rău copilului şi abia atunci i-a dus la spital la Diclosânmărtin. Aici însă fiind prea târziu doctorii nu i-au mai putut ajuta nimic şi copilul a turbat. Văzând aceasta toţi cei cari au venit în atingere cu băiatul s'au dus la Cluj, flindu-le teamă să nu păţească şi ei ceva. Au plecat aşa vre-o 30 de persoane, în loc de unul, care ar fi scăpat de îngrozitoarea boală.

Unul c a r e n'a volt aă-ş l c a l c e Ju­r ă m â n t u l . In comuna Mănăştur de lângă Cluj în ziua de 14 Mai s'a omorât spânzurân-du-se de o grindă săteanul cu numele Ale­xandru Telecan. In scrisoarea pe care a lăsat-o el arată că şi-a pus capăt zilelor din cauza că nu mai poate bea alcool, întrucât a depus jurământ în faţa unui preot că nu va mal bea niciodată. Iată ce face patima I

N e facem d e c o m e d i a lumii cu d r u m u r i l e noastre . De când suntem în 1

România Mare, încă nime n'a reparat drumu­rile noastre şi, bagseama, nici n'are de gând să le repare. Călătoream Sâmbăta trecută dela Sighişoara spre Târgu Mureş cu autobusul. Când ajungem In apropierea comunei Hetur, şoferul ne pofteşte jos din autobus. In faţa noasfră era un ochiu de noroiu, peste care autobusul n'a putut trece nici gol, ci numai dupăce am pus cu toţii umărul la autobus.

De altfel sunt acolo vre-o 8—-10 S ă t e

pentru 150 Lei, scot orice autobus sau ;

utnb!

mobil din noroiu. Acesta este câştiga vre-o săptămână încoace. Urcându- n e ^ urmă iarăş în autobus am zis către ""i"1

meu, că cu 2—3 cară de pietriş repara drumul. Da, de colo, un ungQ r. ^ bine mor decât să repareze drumurile Ce

drum era acesta pe vremuri, ca pielea. Ac ^ o ruină, cu toate că darea de drum nu o încasa". — Am tăcut, ce era să mai faţa acestui adevăr. Ne facem de com? lumii cu drumurile noastre nereparate mi-am zis, şl nu am încetat a mă gând'u „Casa autonomă a drumurilor", care au îl mulţi bani încasează şl aproape nimica reparează.

Roluri d e g â n d a c i s tr icâc loş i U n g a r i a . Din Ungaria ne vine ştirea cî potop adevărat de gândaci de Maiu cari în roiuri, ameninţă să strice sâmănăturile! ranil caută să se scape de aceste gângi, stricăcioase, aşa că des de dimineaţă cai 6ă-i prindă pe copaci folosindu-se de nt tlnţa gândacilor dea zbura pe rouă şi in lin răcoros al dimineţii. Livezile toate s'au u de aceşti gândaci şi ţăranii caută să se de ei pentruca să nu le strice sămânitn

Anul lăcus te lor . Ministerul agricull atrage atenţiunea tuturora asupra marei mejdii ce ameninţă anul acesta ţara no din partea lăcustelor. Toţi învăţaţii sui părerea că anul acesta va fi o mare invi de lăcuste călătoare, cari vor pustii tot o va fi în cale. Pentru omorîrea acestor duşmani al omenirei, cari sunt în stare răcească şi chiar calicească într'o singuri un ţinut întreg, ministerul agriculturii a o nizat 24 echipe (lucrători cari lucrează preună la o lucrare) permanente (cari ri statornice) şi 16 echipe de rezervă (cari sţ gata oricând i-ar chema). Judeţele mai | ninţate de această mare pedeapsă a lui Di nezeu sunt Ismail, Tulcea, Cahul, Tutova, viului, Brăila, Râmnicul Sărat, Buzău şi Ceti1

Albă. Poate să între dintre aceste lăcuste cât| şi în Ardeal, penlrucă vor fi foarte multe

O m a r e a l u n e c a r e de teren Franţa . Se ştie că pământul este formali diferite, stratnri, cari dacă se înmoaie de d ori se întâmpla să alunece una peste alta atunci tot ce e pe acel loc se surpă. 0 as" de alunecare de pături ale pământului sM tâmplat în săptămâna aceasta în locali i este oraşul Lyon din Franţa. In anul 1 9 3 » în acest oraş s'a mai întâmplat odată o aW de alunecare de teren. Acum s'a repetatj nou. Aceasta nenorocire a venit chiar

Celce l-a omorât pe preşedintele Doumer Toată lumea e încă şl

acuma stăpânită de groaza pe care a simţit-o auzind despre atentatul împotriva preşedintelui Doumer al Republicei Franceze. Bol­şevicul, care a stins viaţa bătrânului cinstit Doumer, este un ticălos mincinos, care a crezut că prin min­ciuni va putea scăpa de pedeapsa vrednicită. Iată şi chipul acestui smintit, aşa cum l-au lăsat, bătut şi călcat în picioare, celce se aflau în jurul lui, când au pus mâna pe el. Dacă nu erau de faţă cei doi poliţişti, publicul îl omorea cu siguranţă.

Nr. 21 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 7

Noul preşedinte al Fran|ei

Marţia trecută a fost ales noul preşedinte al republicei franceze în persoana dlui Lebrun, preşedintele senatului francez.

neaţa când oamenii erau prin case încă. Multe case au fost dărâmate şi mai multe de 30 de persoane au fost îngropate de dărâmăturile caselor. S'au luat măsuri ca locuitorii din ca­sele din vecinătatea acestei nenorociri să iasă afară din vreme. Chiar şi primarul oraşului, care â venit la locul nenorocirii, era să cadă sub dărâmături. Pe locul unde a fost alune­carea de teren acum nu se văd decât dărâ­mături. Pagubele sunt mari. Locuitorii din oraş se tem să nu mai vie odată cutremurul.

N e n o r o c i r e din neglijenţă. Pe când locuitorul Ghită Şerban Brăteanu din comuna Crăşani jud. Ialomiţa, se întorcea dela o pră­vălie din sat, de unde cumpărase o sticlă de petrol. La un moment dat dopul sticlei sărind, el s'a stropit pe piept cu petrol. Nebăgând în seamă acest lucru, numitul mai târziu voind să-şi aprindă ţigara, o scânteie sărindu-i pe piept, petrolul a luat foc. încercând să stingă îocul de pe haine cu mâinile, s'a vărsat şi celalalt petrol din sticlă pe el, şi aşa nenoro­citul om a fost cuprins de flăcări. Câţiva oa­meni văzându-1 au sărit Imediat în ajutorul lui şi cu mare greutate au stins hainele de pe el. Săteanul a fost dus imediat la spital, dar după câteva ore de chinuri a murit din cauza rănilor grele ce le primise.

A e r o p l a n lovit de trăznet. Omul a încercat să cucerească şi aerul nu numai pă­mântul. Pentru aceasta şi-a făcut aeroplane. Dar în îndrăzneala lui este lovit de multeori de puterile naturii. Mal zilele trecute la Lon­dra în Anglia, de pe un loc de înălţare a ae­roplanelor a zburat un aeroplan cu călători şi voia să meargă Ia Paris. Dar în drum s'a ivit o mare furtună şi aeroplanul a fost lovit de un trăznet. Aeroplanul a suferit stricăciuni şi poate era şi mai rău dacă cel care conducea n'ar fi fost cu sânge rece. Acesta imediat a schimbat direcţia aeroplanului mai ales că alicea n'a fost atinsă şi a funcţionat, aşa că a putut să se coboare jos fără a se întâmpla o mare nenorocire.

t D r . Victor Onişor. Aflăm prin radio trista veste că profesorul universitar dela fa­cultatea de drept din Cluj Dr. Victor Onişor, a încetat din viaţă Miercuri dimineaţa la Viena în vârstă de 57 ani. Se vede că suferea de o boală grea, a plecat ia Viena, ca vestiţii pro­fesori deacolo să-1 vindece, dară boala a fost prea grea şi profesorul Onişor a murit. Nu Ştim, numai bănuim, pentrucă radio nu a spus decât faptul şi locul morţii. A fost un profesor de seamă, om învăţat, care a făcut fală celor ce l-au ales. In veci pomenirea luit

C u m s ' a u vândut vitele l a târgul din S i b i u . In săptămâna după sf. Paşti s'a ţinut un târg la Sibiu. Aici au venit o mul­ţime de vite, cam 5000 de vite, dintre care

400 tauri. Regulat la acest târg 6e cumpărau vite multe pentru a se trimite In alte ţări Acum Insă nu s'au cumpărat prea multe pen­tru acest scop. Mal multe vite s'au cumpărat pentru oraşul Bucureşti şi câţiva tauri pentru judeţele Alba, Bihor şi Năsăud. Pretai vitelor a fost cam următorul: bol graşi perechea trebue 16.000 până la douăzeci mii lei, boi de jug perechea dela zece mii până la patruspre­zece mii lei. O vacă cu lapte dela patru mii până la şapte mii Iei. Taurii dela cinci mii până la treisprezece mii lei. Oile dela 250 până la 400 Iei perechea, iar mieii dela 40 lei până la 100 lei bucata.

Iarăşi nemeşii din Cosma Domnule Redactor, în toamna anului tre­

cut (1931) aţi scris In «Unirea Poporului" pă­rerile d-voastre despre cei cari îşi mai păs­trează şl azi titlul de nemeş in Cozma. Am citit şi ne-a părut bine că d-voastră ca şi noi dispreţuiţi acest titlu ce a fost dat de acei ce ne-au robit 1000 de ani. Ne-ar fi părut şi mai bine dacă şi ei, nemeşii, ar fi înţeles că acest titlu nu-I mai poartă nimeni In Ţara Românească. Dar n'au înţeles.

De aceea mal scriem încă odată, cu ru­gămintea de a publica aceste rânduri In „Uni­rea Poporului" pe a noastră răspundere.

In ziua de 24 Ianuarie, mai multe femei nemeşe au fueeput în timpal sf. slujbe, să se sfădească, să se împingă, aproape să se bată, fără ca cineva să le scoată afară, trlmlţându-le acasă să se bată, nu în sf. biserică. Fiecare voia să stea în locul cel mai dinainte.

Ceva şi mai mult: nu e destul ceeace fac femeile, acum au început şi bărbaţii (ne­meşi). In Dumineca Floriilor, tot In timpul sf. slujbe, câţiva dintre ei, nemulţumiţi de locuri şi mai înapoi, au început a se împinge, voind a-şl face loc să meargă mai înainte. Doi din «1 însă n'au mai ţinut seamă că se află în sf. biserică căci altfel n'ar . fi turburat liniştea şi n'ar fi lovit şi lumânările, încât să cadă pe jos.

Şi lucruri de felul acesta se întâmplă la noi în sf. biserică, mai ales între femei. Credem că astfel de oameni cari vin la sf. biserică nu­mai pentru a arăta că ei sunt nemeşi şi pen­tru a se bate chiar, n'ar merita să treacă nici pragul sf. biserici.

Mulţi dintre noi (foşti iobagi, ce figurăm cu numele de .horii") nu mai pot îndura ast­fel de lucruri. Noi cari am luptat pentru Ro­mânia Mare, să fim dispreţuiţi de nemeşii din Cozma? — Vă rugăm încă odată a publica rândurile acestea în „Unirea Poporalul" ca să vadă şi mai marii sf. biserici din Blaj şi să facă bine să vină odată şi în mijlocul nos­tru, pentru a ne face dreptate, căci noi, jumă­tate din Cozmenl, avem numai datorii către biserică, iar drepturi nu 1 Drepturi au numai nemeşii.

loan Maler .

Cărţi noui

Horaţiu C. Deacu: Ziarul unui erou, revăzut şi aranjat pentru t ipar de Alexandru Lupeanu-Melin, Gherla, 1930, editat de David Deacu, Tipografia Augustin S. Deacu, Gherla. Preful?

Un foarte bun lucru a făcut dl Alexandru Lupeanu-Melin, când a revăzut şi aranjat pentru tipar Însemnările făcute pe câmpul de luptă din Galiţia, de către colegul său, fostul profesor la liceul din Gherla Horaţiu C. Deacu. Şi iată pentruce:

Fostul profesor Horaţiu C. Deacu, a fo6t nu numai un profesor de seamă, care a făcut fală liceului din Gherla, ci a mai fost şl un pictor (zugrav) de seamă, ale cărui pânze au o însemnată valoare şi astăzi. Pe lângă aceea el a mai şi ştiut descrie frumos, ceeace se vede din însemnările rămase. Aceste însem­nări încep cu ziua de 12 August 1914, ziua de plecare pe câmpul de luptă a eroului, şi 6e termină în ziua de 21 Octomvrie 1914, în care bietul profesor Horaţiu C. Deacu a fost ucis de un glonte duşman. Sunt atât de frumoase, interesante şl drăguţe aceste însemnări, atâta nobleţă de suflet, atâta bunătate şi atâta gin­găşie arată, încât îţi este mai mare dragul să le ceteşti. Retrăim, cetlndu-le, toată groaza şl necazul acelor zile dela începutul râsboiului celui mare.

Afară de aceste însemnări cartea cuprinde o introducere, scrisă de dl Alexandru Lupeanu-Melin, în care ne arată ciue a fost profesorul Horaţiu C. Deacu, cea din urmă scrisoare a ofiţerului Ernest Phaddak, în care descrie moartea eroului, şi epilogul dlui Lu-peanu, prin care-şi i-a rămas bun dela prie­tenul său. Sub titlul .Postume" se înşiră câteva poezii scrise în cinstea eroului, apoi ceeace au scris ziarele despre el, scrisorile cunoscuţilor şi prietenilor către îndureraţii părinţi şi prinos eroilor din Pâclişa de păr. David.

Cartea conţine 30 de chipuri, între cari multe reproduceri de pe tablourile eroului, precum şi fotografiile lui. C?rtea cuprinde 130 pagini şi o recomandăm cu căldură tuturor celorce doresc să cunoască vremurile de pe atuncia.

Săptămâna laptelui Nu-i hrană mai bună şi mai înde-

stulitoare ca şi laptele. Copilul mic, după ce se naşte, se hrăneşte numai cu lapte, iar bolnavul slăbit din cauza boalei, hrănindu-se cu lapte, se întăreşte.

In lapte se află toa te materiile de cari corpul are trebuinţă. Se află caş , care ajută la creşterea muşchilor, se află zahăr, care dă căldură corpului şi se află săruri, cari întăresc oasele.

Ou toate aces tea , la noi în ţară se mănâncă puţin lapte. Se spune, că în mijlociu, fiecare locuitor al ţării, abia ar m â n c a 100 grame lapte pa ci, pe când în alte ţări se vine până la 1 ki­logram lapte pe zi de flecare locuitor.

Cauaa va fi aceea, c ă nu sunt destule vaci cu lapte, dar va fi şi îm­prejurarea că mulţi nu cunosc bună­t a t e a şi puterea hrănitoare a laptelui.

De aceea, Comitetul naţional al laptelui, care s tă la Bucureşti şi care are grijă ca laptele ce se vinde pentru mâncare să fie cât se poate de curat şi sănătos, dorind ca oamenii se între­buinţeze pentru hrană c â t mai mult lapte, a rânduit săptămâna laptelui.

A c e a s t a săptămână a început, Luni, în 16 Mai şi ţine până Duminecă în 22 Mai. In zilele săptămânii laptelui, In t o a t e oraşele din ţ a r ă se ţin vorbiri

Pag 8 U N I R E A P O P O R U L O I

despre lapte şi se fac expoziţii , în cari se a r a t ă t o t feliul de lapte: dulce, acru, covăs i t , apoi t o t feliul de fabricaţii din l a p t e : smântână , unt, caş , brânză, urdă, zer, j in t i ţă şi a l te fabricate.

Gândul bun al Comitetului naţional al laptelui trebuie să-1 însufleţească pe flecare locuitor al ţării. Să ţ ină o v a c ă ou lapte şi să se hrănească cu lapte c â t mai mult .

V a c a cu lapte e belşug la casă. De aici şi întrebarea: „ai v a c ă cu lapte"? Oel ce are v a c ă cu lapte , are de toa te şi n ic iodată nu se teme, c ă v a pieri de foame.

Vaci le cu lapte trebuie îngrijite cât se p o a t e de bine. Grajdul să fie curat şi nutreţul bun şi sănătos . Necurăţenia din grajd şi nutreţul rău , s tr ică şi lap­tele. Iar laptele stricat nu se poate mânca .

Vac i l e îngrijite bine, vor da lapte bun, c a r e are preţ şi îl mănâncă bu­curos ori şi cine.

L a p t e l e trebuie să fie şi c u r a t . Pentru a c e a s t a trebue să fie şi va ­

sele cura te . într'un vas necurăţ i t , se murdăreşte laptele.

P e vasele murdare se g ă s e s c şi mulţi germeni de boale. Aceş t i ger­meni ajungând în lapte îl îmbolnăvesc. Din laptele bolnav se pot îmbolnăvi şi oamenii. Oftica şi tifosul se poate primi foarte uşor prin lapte.

Lapte le se mănâncă nefîert sau fiert. L a p t e l e nefiert e mai sănătos , cu toate a c e s t e a se m ă n â n c ă mai mult lapte fiert, fiindcă are gust mai plăout şi e mai lipsit de germeni de boale.

Mulţi oameni, mai ales cari vând laptele, pentru ca să-1 înmulţească şi astfel să câş t ige mai mult, pun apă în el, ori 11 smântâneso şi pun fărină în el. A c e a s t a e mare înşelătorie, pe care legea o pedepseşte foarte aspru. L a p ­tele smântânit sau cu apă şi fărină, nu mai are puterea hrănitoare pe care o are laptele c u r a t . Şi cei car i îl mă­nâncă, găse sc puţină hrană în el.

De aceea , cel ce c u m p ă r ă lapte , să fie ou băgare de seamă, iar cel ce are v a c ă cu lapte să fie cu grijă, pentruca laptele să fie câ t se p o a t e de sănătos . Numai atunci gândul bun din s ă p t ă ­mâna laptelui al Comitetului naţional al laptelui v a fi împlinit.

Ion P o p u - C â m p e a n u

Dlui I r l m l e Boca , C ! b . Noi am cerut Vechiul şi Noul Testament în traducerea iero­monahului Samoilă Clain. Ceeace ne recomanzi D.-Ta e s t e ediţia britanică, o ediţie pe care credincioşii noştri n'au T o i e s'o folosească, aşa-dară noi nici nu o putem recomanda.

Dlui G e o r g e S u c l u Indianopol l s . In sfârşit aşadară am dat de proprietarul celor 400 Lei trimişi nouă prin bancă. Necazul e că banca nouă nu ne scrie, cine a trimis banii. Ar fi foarte bine, ca de aici înainte să ne spună banca, cine şi pentruce trimite banii, altfel avem

încurcături, ca şi cu D.-Ta. Să auzim de bine! Mulţumim.

D r e g h i o i u D i o n i l i u . A m p r i m i t L e i 1 6 5 ' — A b o ­n a m e n t u l p l ă t i t p â n ă l a 3 1 D e c . 1932.

V a m a A n g n s t i n . A d r e s a a m s c h i m b a t - o . V ă r u g ă m să n e s c r i e ţ i n u m e r i i ce n u i -a ţ i p r i m i t .

M ă r i a E r d B ş ş . V ă r u g ă m să , V ă a d i e s a ţ i d i r e c t f a b r i c e i . A d r e s a : R o y a N , m a ş i n i d e î m p l e t i t , M e d i a ş S t r . S t . L . R o t h 21.

I o a n P o p l a n , A m e r i c a . A m p r i m i t 2 d o l a r i a b o ­n a m e n t u l p e 1930. C a l e n d a r e a m t r i m i s .

A m p r i m i t c â t e 90 L e i d e l a u r m ă t o r i i : O c t a v i a C o r o d e a n u , V a r n a A u g u s t i n , M i h a i l G ă z d a c , S â r b I a c o b , I u l i u P o p , V ă d . E l e n a Ş o l d e a , G e o r g e I . M o t o c .

C â t e 180 L e i : T i t u D o m ş i a , O f . p a r o h i a l R o m u l i , B u g a r G e o r g e , T r i p o n F l o r i a n , N i c o l a e M â r z a , C a m i l N i c o a r ă , T e o d o r C e r g h i t . P o p I o a n l . G . , D r . V i c t o r B o j o r , O f . p a r o h i a l F ă g ă r a ş , N i c o l a e G l i g o r a ş , I e r o n i m M a n .

C â t e 200 L e i : M ă r i a H u r g h i ş , E m i l p B o t e a n u , D a v i d B â r n a , G e r m a n T e o d o r Stof ? ° J ' K A m e r i c a n u l , A l e x a n d r u S t a n . ' ^ G j j j

Alte sume: A l e x . T â r n ă r e a n 65; P r . T r a ' S60; I o a n C â r n u 110; S u c i u I u l i a n 80; B o i i t a G^'H S i m i o n B o g d a n 100; S i m i o n P a v e l 80; Ioan p^H' I o a n Ş e r b a n 400; B i r i ş B a z i l 50; O f . parohiala 144; A d a m B u l t o c 46; O f . p a r o h i a l Cenade 2 3 0 - ' < v , (

d e a n R o m u l 120; D r e g h i c i u D i o n i s i u 165; Teodora '' 360; I o a n M ă d ă r a ş 116; P o p a I o a n l . M . 100;Pet^p * r i n d e l O O ; R o m u l F ă r c a ş 185; O f . p a r o h i a l B u r i , , • < '

Redactor: IULIU MAIOR.

Cetiţi „UNIREA POPORULE

- „E L E C T R I C A " S. A. - B L A J -

CONVOCATOR Domnii acţionari ai societăţii anonime „Electrica" din Blaj sunt invitaţi In sensu ari. 9 şi următorii din statutele societăţii şi art. 157 din Codul comercial, laj

Ul-a A D U N A R E G E N E R A L A ORDINARA care se va ţinea în 30 Maiu a. c. la orele 4 d. m. în localul Casinei Române cu următoarei

ORDINE DE Z I : 1. Deschiderea şi constituirea adunării. 2. Raportul Consiliului de administraţie şi al Comitetului de censori examinarea şi apit

barea bilanţului pe 1931 şi darea absolutoriului. 3. Distribuţia profitului curat. 4. întregirea Consiliului de administraţie. 5. Fixarea marcelor de prezenţă pe 1932. 6. Eventuale propuneri anunţate Consiliului de Administraţie conform statutelor. Domnii acţionari sunt rugaţi să participe la adunare, depunându-şi la cassa societăţii. 1;

Adm, Centrală Capitulară, ori la banca „Patria" acţiile eventual documentul de procură pin! cel mai târziu 28 Maiu a. c. la orele 6 seara.

Blaj la 13 Mai 1 9 3 2 .

„ E l e c t r i c a " s. a. Blaj

I a c o b P o p a m. p., preşedinte ing. G e o r g e N. B a r b u m. p., director

Cto Bilanţ la 31 Decemvrie 1 9 3 1 .

Cto Cassa numerar 41.545 — disp la bănci 501.200 — 542 745'

„ Investiri. . 1.100000' „ Debitori 1.068.31 r „ Mărfuri 57.480-

2.768 536 —

Cto Capital social 1.5OO.OO0-„ Fond de rezervă . 260.000'— „ „ „ penzie . 80 000 — „ „ „ amortizare 230:000 — 570000-, Creditori. . . 533866'-„ Dividendă neridicată . . . 22.650-„ Profit Curat I42.020j

2 768.536'-

Cto Profit şi Pierderi

Cto Salare 275.900 -„ Maree de prezento . . . . . 22 400'— „ Spese de Administrare . . . 64.388'— „ Contribuţie si Comp. timbru . 80.210'—

Profit Curat' . ' 142020 —

584 918 —

Cto Consumaţie 4 8 0 ' 2 7 ^ „ Proviziuni 38267"

Din vânzare de mărfuri . 66.376'-

Pentru contabilitate Ing. G e o r g e N. Barbu

Blaj din şedinţa consiliului de Administraţie ţinută la 13 Mai 1932.

I a c o b P o p a ss. D r . A m b r o s i u C h e ţ i a n u ss. D r , V i c t o r M a c a v e i u * M u n t e a n ss. I o a n F . N e g r u ţ i u ss Ş t e f a n P o p ss.

I o n P o p u - C â m p e a n u ss. A l i m p i u A r o n ss. S'a revăzut si găsit în consonanţă cu registrele societăţii.

Blaj la 16 Mai 1932.

Membrii Comitetului de censori A u r e l C. D o m ş a ss. V a s i l e M o l d o v a n ss. S i m e o n Gizdavu

preşedinte - < J I o a n P u ş c a ş ss. T r a i a n N o v a c ss.

( 6 8 ) j ;

T i p o g r a f i a S e m i n a r u l u i T e o l o g i c g r . - c a t . B l a j