DIACONUÈ SlRB DIMITRIE §1 PENETRATIA REFORMEI ÌN MOLDOVA

$ E R B A N P A P A C O S T E A

Ìmprejuràrile legate de domnia lui Despot Vodà in Moldova, caracteristi- cile dominante ale personalità^ si activitàtii sale, atit inainte cit fi dupà suirea sa in scaunul domnilor Moldovei, au constituit in trecut fi continuà sà cons- tituie obiectul a numeroase cercetàri, nu numai in istoriografia noastrà dar fi in cea stràinà1. Faptul se explicà nu atit prin pitorescul unei cariere care avea sà inspire fi o operà literarà, cit mai ales prin convergenza in activitatea „ultimului Heraclid" fi indeosebi a scurtului episod din istoria moldoveneascà pe care 1-a ilustrat, a cìtorva din tendini eie fi procesele fundaméntale ale epo­di sale. Cu deosebità evidentà apar in rapida desfàfurare a domniei lui Despot principalele cúrente care leagà in aceastà perioadà istoria Moldovei de aceea a Europei in generai fi mai ales chipul in care procesele interne din Moldova se intretes cu realitàtile cele mai insemnate ale istoriei Europei cen­trale fi ràsàritene.

Rivalitatea dintre Imperiul habsburgic fi cel otoman in Europa centralà, eforturile diplomatici habsburgice de a ciftiga puncte de sprijin in Europa ràsàriteanà, mai ales pentru promovarea intereselor sale fatà de Transilvania, pàtrunderea Reformei tot mai adìnc in ràsàritul Europei, lupta pentru succe- siune in Polonia fi tendinta unora dintre factorii determinanti in statuì polon de a readuce Moldova in vechea sa situatie fatà de regat, incercàrile unora dintre figurile proeminente ale diasporei grecefti de a-fi croi o situatie in Europa in afteptarea, fàrà perspective, a unei restauràri imperiale bizantine, sìnt cìteva din procesele de istorie generala care aveau sà dea o intorsàturà putin obifnuità conflictului dintre marea boierime fi autoritatea domneascà, reprezentatà la mijlocul veacului al XVI-lea in Moldova de Alexandru Làpufneanu. In rin- durile ce urmeazà ne vom stràdui sà aducem citeva làmuriri noi la cunoafterea unuia dintre factorii din a càror ìmbinare a rezultat episodul Despot Vodà in istoria Moldovei, anume actiunea protestantismului.

1 V. mai recent E. B e n z , Melanchton und Jakobus Heraklides Despota ( Die Reformation in der M oldau), in vol. Wittenberg und Byzanz, Marburg, 1949, p. 35— 58 ; A. O e t e a, Witten­berg et la Moldavie, in Renaissance und Humanismus in Mittel-und Osteuropa, vol. I, Berlin, 1962, p. 302— 321.

212 SERBAN PAPACOSTEA

Daca e neîndoielnic cä în triumful lui Despot asupra lui Alexandru Làpus- neanu rolul acestui factor a fost secundar, întrucît nici boierimea moldoveanâ— a cärei defectiune pe cimpul de la Verbia a decis probabil soarta luptei — fi nici fortele externe care 1-au sprijinit — conducerea imperiului habsburgic fi o factiune a nobilimii polone — nu urmäreau in primul rînd obiective con- fesionale, nu e totufi mai putin adevärat cä factorul protestant a fost per- minent prezent in tóate etapele actiunii lui Despot, atît înainte cît si dupä triumful säu in Moldova.

*

Printre numeroasele „adeväruri consacrate" prin adoptare dintr-o lu­crare in alta, färä verificärile impuse de critica istoricä, se aflä si punctul de vedere — larg acreditat in istoriografia noasträ — potrivit caruia Reforma nu ar fi pätruns in Moldova decit in timpul domniei lui Despot Vodä, ca rezul- tat exclusiv al acestui episod, considérât el însusi produs al unui act de aven­tura. Cercetärile intreprinse in ultimli ani au dat insä la ivealä existenta unei mult mai vechi infilträri a Reformei in Moldova, in rindurile populatiei cato­lice a tirgurilor moldovenefti si, mai mult chiar, a unui contact direct intre aderentii din Moldova ai Reformai si conducätorii ei din Wittenberg. Preocu- parea lui Martin Luther de a tipäri, cu concursul unui invätat din Moldova, textul evangheliilor si al epistolelor paulinice in editie trilingvä, inclusiv limba rominä — fapt relevât de un document din anul 1532 nu de mult publicat1 — dezväluie nu numai pâtrunderea mult mai de timpuriu decît e îndeobfte admis a Reformei in Moldova, dar fi dovedeste existenta unui prozelitism luteran in raport eu populatia bästinasä de rit ortodox. Istoria, atît de cercetatä in ultímele decenii, a luärilor de contact intre Wittenberg çi Bizant — între lumea Reformei fi cea ortodoxä — se imbogätefte astfei cu incä un episod însemnat, cel mai timpuriu, dupä cunoftinta noasträ.

Dacä datele documentare privitoare la raspîndirea Reformei in Moldova in aceastä perioadä sint putin numeroase, eie îngâduie totufi citeva concluzii de ordin general asupra progreselor inregistrate de noul curent. Cea dintîi care se impune e adeziunea unei pärti insemnate, dacä nu chiar a ansamblului populatiei catolice din tìrgurile moldovenefti, la luteranism, in jurul anului 1540, dupä cum rezultä din märturia mai tìrzie a secretarului lui Petru Çchiopul 2. ìncercarea de prozelitism protestant in rindurile populatiei romà- nefti atestatä de documsntul din 1532 ifi gäsefte o largä confirmare in ftirile privitoare la reactia cäreia i-a dat naftere aceastä actiune ìn timpul domniilor lui Stefan Raref fi Alexandru Läpufneanu 3. Actele de prigoanä menzionate in intervalul 1552—1561 au luat forme deosebit de violente — convertiri silite, distrugeri de biserici fi executii de clerici — in ultimii ani ai celei dintîi domnii a lui Alexandru Läpufneanu. Caracterul antiluteran al prigoanelor

1 Acta Tomiciana, t. XIV, Poznaà, 1952, p. 203.2 Hurmuzaki, XII, p. 96.3 Citeva din aceste stiri cuprinse in colettile de docilmente Hurmuzaki si Veress au fost

semnalate intr-un studiu anterior : S. P a p a c o s t e a , Moldova in epoca Reformei. Contribu- fie la istoria societifii moldovenesti in veacul al X VI-lea, in «Studii» XI (1958) Nr. 4, p. 64— 72.

PENETRAJIA REFORMEI IN MOLDOVA 213

nu poate lasa loe la indoialá, íntrucit populatia católica din Moldova aderase la Reforma, iar relatiile excelente intretinute de Alexandru Lápusneanu cu biserica romana exclud posibilitatea unei actiuni ostile fatá de catolicism- Un izvor neutilizat inca ín istoriografia noastrá — corespondenta grupului de fruntafi protestanti geimani care s-a ocupat cu ráspindirea scrierilor pro­testante in Europa rásáriteaná aduce insá o confirmare explícita in aceastá privintá si intregeste cunostintele noastre cu privire la acest aspect insemnat al istoriei Moldovei in veacul al XVI-lea.

Cercetátorilor primelor contacte dintre cercurile protestante din Germa- nia si conducerea din Constantinopol a bisericii ortodoxe le era de mult timp familiará figura diaconului Dimitrie — sirb de origine — mandatar al Patriar- hiei in discutiile cu protestantii. Prin inteimediul lui s-a adresat Melanchton in 1559 patriarhului din Constantinopol si tot prin el i-a transmis traducerea in limba greacá a confesiunii augustane. Nu ne propunem sá schitám nici macar sumar actiunea perseverentá a acestui neobosit emisar ci doar sá desprindem din activitatea sa elementele care intereseazá actiunea protes- tantá in tárile noastre. Urmáritá cu Ínteres si sprijinitá de cercurile protes­tante din Geimania, activitatea lui Dimitrie a lásat uime ín corespondenta unora dintre conducátorii reformati care isi propuseserá sá stabileascá contacte si sá difuzeze scrierile protestante in lumea rásáriteaná.

Cele citeva date biografice care se pot culege din corespondenta frunta- filor protestanti asupra lui Dimitrie il surprind pentru prima oará indeplinind la curtea Moldovei functia de secretar, pentru care il calificau vástele sale cunostinti de limbi stráine 2. ín lipra unor precizári cronolcgice greu de dobin- dit in conditiile documentatiei de care dispunem ín aceastá privintá, se pot reconstituí cel putin etapele principale ale carierei lui Dimitrie piná la prábu- firea lui Despot, al cárui colaborator apropiat a fost si o data cu disparitia cáruia i se pierde urma. Prima sa federe in Moldova se situeazá probabil in timpul domniei fiilor lui Petru Raref si poate si la inceputul celei dintii domnii a lui Alexandru Lápusneanu s. Apoi, dupa o federe de fase ani la Constantino­pol, unde a índeplinit functia de secretar al Patriarhiei, Dimitrie ifi indreaptá activitatea spre Germania, unde intrá in legáturá cu cápeteniile Reformei.

1 Rolul diaconului Dimitrie in dezvoltarea raporturilor dintre protestan^i si ortodoc^i a fost studiat de E. Eenz, Melanchton und der Serbe Demetrius, in vol. Wittenberg und Byzanz, Marburg, 1949, p. 59— 93.

2 Ambros Fiölich, corespordentul vierez al lui Hans Urgnad, il caracteriza in termenii urmätori pe Dimitrie, intr-o scrifcare din 24 iurie 1561, prin care il reccmarda pentru sarcira dificilä a traducerii catehismului in slava bisericeascä : „...dan er ein feiner ehrershafter m a n ist, bey 40 Jahren seines Alters, latine zimtlich gelehrt, grece gar perfect schreifcts und redts, wie unser einer teutsch. Die cirullisch gantz voll, disselbig auch sein angeporne sprach ist, Wallachisch auch gut und fertig (suhlinierea noasträ), türkisch und welsch zimblich. Ist vill jar des wallaschi- schen Wayda secreiari gewesen und 6 jar lang der patriarchen zu Constantinopol in der griechi­schen Kirchen oder religion nottari und levit...“ ; I v a n K o s t r e n c i d , Urkundliche Bei­träge zur Geschichte der protestantischen Litteratur der Südslaven in den Jahren 1559— 1565, Wien, 1874, p. 42— 43. Cunoa§terea limbii latine a doblndit-o Dimitrie la Bra^ov ; Cf. E. B e n z , op. cit., p. 73.

3 E probabil ca primele contacte ale lui Dimitrie cu protestan^ii sä fi avut loc In Moldova sau la Bra§ov.

214 SERBAN PAPACOSTEA

La Wittenberg a fost gàzduit de Melanchton, cu care a avut prelungite discu­cii confesionale 1 . ln urmä, päräsind Germania, se reintoarce in Moldova, in ultimii ani ai domniei lui Läpusneanu, unde insä federea ii este intreruptà de prigoana antiluterana dezläntuitä de domn : „Und wie er wirder in der Walachey khumen, da dan greyliche missbreich und superstitiones sein und khein raine lehr, ist er für einen lutherischen und khetzer verdacht worden. Hatt derhalben wegmuessen, sonst wer er verbrings verbrennt" 2 (s.n.). Prigoana, de urmärile cäreia diaconul Dimitrie, s-a pus la adäpost prin fuga, nu a fost insä un caz izolat in Moldova ; alte informatii contemporane dau la ivealä caracterul ei general. In cursul anului 1560, cind incepuse pregätirile in vederea campaniei impotriva lui Läpusneanu, Despot il informa pe Maximillian — el insusi un sprijinitor activ al Reformei fi al cärui concurs pentru reusita intre- prinderii era esential — asupra imprejurärilor din Moldova, invinuindu-1, printre altele, pe domnul tärii, de a fi dezläntuit o aprigä prigoanä confesio- nalä : „därimä bisericile inältate cu multi ani in urmä de oameni credinciosi, pe preoti ii ucide, impotriva dreptului crestin, färä a-i destitui mai intii din demnitatea lor, cum s-a intimplat de curind cu sapte preoti pe care i-a tras in teapä, la simplä bänuialä, färä a-i judeca si a da ascultare martorilor" 3. Convertirea silitä la ortodoxie a sasilor si a ungurilor in aceiasi vreme — in temeiul unui edict al lui Alexandru Läpusneanu (edictum Alexandri tiranni)— e confirmatä la scurt timp dupä inscäunarea lui Despot pe tronul Moldovei de solul habsburgic pe lingä noul dom n4. Una dintre primele mäsuri confesio­nale ale acestuia a fost numirea unui episcop al sasilor fi al ungurilor (se ftie cä a fost un Protestant), cäruia ii revenea, printre altele, sarcina „de a restaura bisericile därimate“ 5. Sensul principal al mäsurilor lui Alexandru Läpufneanu capätä, prin revelatia diacului sirb Dimitrie, deplinä lämurire : ceea ce ifi propunea sä realizeze prigoana dezläntuitä de domnul Moldovei era inäbu- firea propagandei luterane fi stirpirea rezultatelor pe care le dobindise in dece- niile precedente.

Ce fapt a imprimat in Moldova contactului dintre cele douä confesiuni — care in toate celelalte cazuri s-a mentinut in veacul al XVI-lea in limitele discu- tiilor fi ale propagandei prin tipar — o intorsäturä atit de violentä fi dramaticä? Este neindoielnic cä in anii in care in Moldova sint menzionate actiuni vio­lente de prigoanä, prozelitismul luteran in Europa räsäriteanä cäpätase o

1 „Ist vor wenig Jaren in diess land zogen und gen Wittenberg khumen, daselbst die rechte relligion und gelerte leut, davon er viel gehört, zu besuchen. Ist bei d e m herrn Philippo etlich monat woll gehalten und in der rechten, reinen evangelichen lehr underwissen worden“ ; I v a n K o s t r e n i i i , op. cit., p. 43.

2 Ibidem.3 Hurmuzaki, II, 1, p. 374.4 Ibidem, p. 404, 407 ; la 24 mai 1560, Despot II informa pe Maximillian cä Alexandru a

decretai unele mäsuri impotriva „cuvintului curat“ al credintei, adicä al doctrinei reformate : „nam tyrannus ille.. iam conscientias etiam miserorum ho m i n u m laedere non veretur, propositis nescio quibus certis constituionibus ac caerimoniis, contra purum et syncerum veroum Christi Domini..." ; A. V e r e s s, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tärii Romä nesti, vol. I, 1527— 1572, p. 180— 181.

5 Ibidem, p. 407 ; mai pe larg privitor la aceste imprejuräri, S. P a p a c o s t e a , op cit., p. 70— 74.

PENETRARIA REFORMEI IN MOLDOVA 215

amploare anterior necunoscutâ. încercârile de cîçtigare a popoarelor ortodoxe capata acum caracter tot mai sistematic. Traducerea în limba greacâ a confe- siunii augustane, râspîndirea catehismului luteran la slavii de sud, accentu- area efortului de convertire a românilor din Transilvania, sînt cîteva din aspec- tele intensificârii propagandei luterane în sud-estul Europei în deceniul 1550— 1560. Dar gravitatea replicii date în Moldova actiunii luterane sedato- reste îmbinârii dintre prozelitismul confesional fi actiunea politica care îfi propunea sa substitue nu numai un domn prin altul, dar fi o directie politica prin alta.

*

înlâturarea scurtei dominatii a lui Ferdinand asupra Transilvaniei la mijlocul veacului al XVI-lea, ca urmare a campaniei militare întreprinse în 1556 de Alexandru Lâpusneanu domnul Moldovei si Pâtrascu cel Bun dom- nul Târii Românesti, a pus çi mai put ernie în lumina fragilitatea oricârei încer- câri de restaurare habsburgicâ în principatul transilvan fârâ concursul celor- lalte doua tari românesti, al Moldovei în primul rînd Era firesc açadar ca diplomazia habsburgicâ sa foloseascâ orice prilej pentru a impune în cele doua tari domni favorabili politicii sale în Europa râsâriteanà ; iar prilej ul s-a oferit în persoana lui Iacob Heraclide, pe care neîntrerupta sa goanâ dintr-o parte a Europei în alta, în câutarea unei situatii de compensatie pentru despotatul din Grecia de care se afirma deposedat de turci, 1-a adus în contact cu tarile romàne, la sfîrsitul celui de al saselea deceniu al veacului al XVI-lea. Orien- tarea în directia Moldovei a veleitâtilor lui Despot dateazâ din timpul çederii sale în Polonia, unde avea dealtminteri sa gâseascâ si primii sprijinitori ai planurilor sale în rîndurile nobililor protestanti care la vremea aceasta alcâ- tuiau un partid numéros si puternic 2.

Concursul acestei factiuni a nobilimii polone îi va fi de cel mai mare folos lui Despot si cînd, dupa esecul primei sale încercâri, si-a îndreptat solicitârile câtre conducâtorii imperiului, în vederile cârora înlocuirea lui Alexandru Lâpuçneanu printr-un domn favorabil politicii habsburgice, constituia o con- ditie prealabilâ pentru redobîndirea Transilvniei.

Nobilii poloni protestanti — al câror concurs 1-a cîçtigat Despot desigur nu numai prin fâgâduiala de a impune Reforma în tara pe care urma s-o „recupereze“ 3, ci si prin însemnate avantaje materiale ce urmau sa le fie

1 Pentru Campania moldo-munteanä ln Transilvania si pentru situaría politica creata in urma readucerii lui loan Sigismund si a Izabelei, so^ia lui loan Zapolya, la conducerea princi- patului v. N. I or g a, Istoria romànilor, vol. V, cap. Ili (Dom nii romàni si chestia ardeleanà), mai ales pg. 20— 41 §i V. M o t o g n a, Relafiile dintre Moldova si Ardeal in veacul al XVI-lea, Dej, 1928, p. 78— 90.

2 N. I o r g a, Iaràsi stiri nouä despre Despot, in «Revista istoricä» II (1916), nr. 7— 9, p. 125— 136.

3 „...idem Despota juravit se velie Evangelium per totam Valaquiam doceri facere...", il informa Albert Laski, la 2 aprilie 1560, pe Maximilian; Hurmuzaki, II, 1, p. 375; „ N a m et ille (Despot) notitiam divinae veritatis in Polonia hauserat, et eam se Valachiae illaturam pro- miserat..." ; St. L u b i e n i e c k i , Historia reformationis Poloniae..., Freistadt, 1685, p. 153 ; mai tirziu sprijinitorii sài poloni 1-au invinuit cä nu ?i-a respectat fàgàduiala : „...fidem... de refor- mandis Valachiae ecclessiis datam non servasse“ ; ibidem, p. 157.

216 $ERBAN PAPACOSTEA

asigurate indatà dupà suirea in scaun — i-au mijlocit in mare màsurà si rela­tive cu Ferdinand fi Maximillian (acesta din urmà era in 1560 candidatul nobi- limii protestante la tronul polon, a càrui vacantà era socotità iminentà).

ìn aceste conditii se explicà fi violenta deosebità a reactiei lui Làpufneanu impotriva celor considerati de el sprijinitorii interni potenziali ai pretendentului care ifi proclama public angajamentul de a sustine protestantismul in Moldova, lata fi pricina pentru care diaconul Dimitrie, revenit in Moldova dupà pere- grinàrile sale in slujba apropierii dintre cele douà confesiuni, s-a vàzut silit sa pàràseascà in grabà tara, unde, dupà spusele lui, nu dcmnea „invàtàtura cea curata" fi unde invinuirea de a fi „luteran fi eretic" ameninta sà-1 ducà pe rug \ Prigoana lui Alexandru Làpufneanu, al càrei caracter antiluteran este pentru prima oarà explicit afiimat de màrturia, indirect pàstratà, a dia- conului Dimitrie, a fost provocatà afadar nu numai de prozelitismul protes- tant in Moldova, cit de imbinarea acestei prozelitism cu un program politic 2.

1 N u se poate cunoaste, in stadiul actual al documentatici, in ce màsurà a participat direct Dimitrie la complotul impotriva lui Alexandru Làpufneanu. Sigur este faptul cà intre Despot si Dimitrie a existat o legàturà strinsà si cà Dimitrie s-a reintors in Moldova dupà inscàunarea lui Despot, dupà c u m il informeazà la 10 ian. 1562 acclami Ambros Frölich pe Hans Urgnad ; I. Kostrencii, op. cit., p. 68. Din nefericire documentul e publicat doar in forma de regest ?i cu o eroare. Domnul, pe lingà care s-a hotàrit sà ràminà Dimitrie, nu era Alexandru, cu m gre§it identificà editorul, ci Despot, care dcmnea la acea data in Moldova. Rostul ràminerii sale in Moldova e astfel explicat de corespondent : „Er wolle dort das Volk bilden". Este foarte probabil vorba de una ?i aceea^i persoanä cu solul Dimitrie trimis in Polonia de Despot in vara aceluiasi an ; A. V e r e s s, Dokumente privitoare la istoria Ardealidui, Meldovei si Tärii Rcrr.dnesti, vol. I, (1527— 1572), p. 222. Men^ionäm in treacàt cà, inainte de a reveni pentru ultima oarä in Mol­dova, Dimitrie a purtat negocieri cu unele cercuri protestante germane in vederea räspindirii scrierilor protestante in Europa räsäriteanä, inclusiv järile Romane. ìntr-o primà etapà se sugera traducerea catehismului luteran in „cirilicä" (slavà), ceea ce i-ar fi asigurat circula^ia pe o intinsä arie. „Cirilica“, amintea Ambros Frölich intr-una din scrisorile adresate Ini Hans Ungnad,,.. geet durch Littaw, Reyssen, Moscovittern, Moldaw, Wallachia, Sirfei, Dalmatien, Constanti- nopol...“ Dimitrie se vedea dispus sä-fi asume munca de traducere, dupà ce insä i§i va fi adus in prealabil cärtile läsate in Transilvania : „Doch er vili zuvor auf Siebenbürgen, daselb hat er seine buccher und sachen" ; I. K o s t r e a ò i i , <^. cit., p 39. E protabil cä in timpul acestei cälätorii in Transilvania a aflat despre reu§ita lui Despot in Moldova si s-a indreptat in aceastä direc ie. L a 5 nov. 1562, in conditile favorabile create de succesul lui Despot, sint trimise din Germania cardile protestante scrise in limba slavonä „...auch nach der Moldau, Wallachei, Sieben­bürgen und Ungarn...". Este evident cä nu numai in Moldova §i Tara Romäneaseä, dar si in Transilvania, cardile cirilice nu puteau fi destinate decit popula-Jiei rcmäne^ti. Dar o insemnä- tate deosebità pare a avea consfatarea fäcutä cu acest prilej de organizatorii propagardei lute­rane in Tärile R o m à n e cä lucrärile slavone nu au trecere si cä ar fi de preferat folosirea caracterelor latine. „Es wäre viel l asser wenn die Bücher mit lateinischen Buchstaben gedruckt wären, denn die Leute verstehen die Cyrillica nicht" ; ibidem, p. 121. Desi acest document nu a fost publicat decit sub foimä de regest de editorul colec iei, care poate nu i-a inteles exact sensul, pare evident cä autorul scrisorii nu se referea la folosirea literelor latine in locul caracterelor cirilice, ci a limbii remane in locul celei slavone. Cä acesta a fost girdul autorului rezultä §i din misiunea incredin- tatä aceluiasi Wolfgang Schreiber de Hans Ungnad, in teamna anului 1562, de a trata cu Despot Vodä, problema tipäririi evangheliilor in limta reiràrà. Asupra probkmei atit de controversate in ¡storiografia noasträ a inceputului folcsirii limtii reméne in textele bi serie e ti v o m reveni cu alt prilej. Fire^te cä cercetäri in arhivele din Tübingen vor da la ivealä informaci noi pentru crr.casterea acestui aspect al istoriei ncastre in veacul al XVI-lea.

2 Färä a curoa^te existenta prigoanelor in Moldova, istoricul german E. Benz a intuit totu^i caracterul deesetit al ac^iunii protestante in aceastä arä, datorit toemai imbinärii dintre aspccful confesional si cel politic ; E. B e n z , Wittenberg und Byzanz, p 75 ; cf. ?i M. H o 1 b a n„

PENETRAT1A REFORMEI IN MOLDOVA 2 1 7

Ràspunzînd prin màsurile de prigcanà mai sus amintite, dcmnul Moldovei apâra nu numai confesiunea oficiala a statului sâu împotriva inovatiilor, dar cel putin în aceeasi mâsurâ fi propria-i stâpînire în tara.

Domnia lui Despot nu a introdus açadar pentru prima oarà Reforma în Moldova si nici nu a deschis — cum s-a crezut mult timp — firul încercârilor protestante de a cîstiga teren aici ; dimpotrivâ, ea s-a întemeiat pe únele din rezultatele dobîndite în aceastà directie în deceniile precedente fi s-a strâduit sa le dezvolte. Departe de a fi deci descoperità de actiunea lui Despot pentru lumea protestantâ, Moldova s-a aflat în atentia conducâtorilor reformati încâ eu mult timp înainte 1 , ca sector însemnat al confruntârii confesionale eu ansamblul lumii ortodoxe ; întorsâtura violenta pe care a luat-o aceastâ con- fruntare în Moldova trebuie consideratâ în primul rînd rezultatul contaminârii între progresele realizate de Reforma fi încercarea conducerii imperiului hab- sburgic de a încadra Moldova — prin intermediul lui Despot — în sistemuL sâu politic.

CEPECKHM ÆbHKOH ÆMMMTPHE H nPOHHKHOBEHME PEOOPMAUHH BMOJI/IOBy

(Pe3K>Me)

HccjieAOBaHua nccjieAHHX jieT i b i a i m n paEKHfi xarawcp h rjiyëmiy npOHHKKOEeiiHH Pecjîop- MauHH b MojiflOBy; 6buio ycTaHOBjieHO, mto npohhkhoechhm PetjjopMaiym b M o ji / io B y np0H30mjK>, n o KpaüHeH Mepe, 3a OTa .zrecaTHJieTHa no BOCiuecTEHa sa n p e cT O ji npoTecTaHTa-rocnoflapa /Jecnora- Bofl3 h cjie/ioBaTCJibHO He sbjtsctc» pe3yjii.7aTOM saxuaTa h m BJiacTH, xax aojiroe B p e M H TpaKTOBajia stot c[)aKT nama HCTopHorpatjîHa. B pn^e npe/mjecTByioiuHX HCcncaoBannii 6bma O TM C n e H a HerepnHMOCTi> BCpOHcnOBeflOBaHKH, x a p a K T e p i ia a pnn hctophh M o j w o b m nepnoaa, n p e a m e c T B O B a B in e ro n p a B n e H H io f l e c n o T a . AHraniOTe p a H C K H ñ x a p a K T e p np ecJ ieflO B aH H ü H a noMBe pa3JiH H H a B e p o H n c oBeaaHHH Heneo E b ia B jia e T c a B w a ie p H a j i e , c o f l e p * a iu e M c a b c o o ô m C H H H X c e p 6 c K o r o ÆbHKOiia JXuMinpne, u e H T p a j ib H o r o nepcoHaaca b hctophh panH H X kohtektob Me>K/iy npoTecTaHCKHM h npaBocJiaBHbiM mhpom, Meacíiy BHTTeH6eproM h BmainHCii. C'cKpeiapb Mon- aaBCKoro roenoflapa, ccxpeTapb KoHCTaHTHHoncj^bCKoM naTpnapxHH, absikoh flHMHTpae 6bui ocH O BH biM nocpeflHHKOM npa M H oroH H C Jieiip.bix n e p e r o B o p a x , KOTopbie hmcjih MecTo b 3tot nepnofl Me*ay rjiaBaMH npoiecTaHCKoro h npaBocjiaBHoro MHpa. ËosBpaTHBiimcb b M o n a o B y , xoTopaa cTana BaacHeñmHM u e i iT p o M CTOJiKHOBeHHa s t h x flByx EepoHcnoBeflaHHà b nepuo/i nep- B o ro n p a B J ie n H » A n e K c a n z ip y J I s n y n m a H y , a í h k o h ^ h m h t p h c B binyjK jieH ô e a c aT b H 3-3a c tu ib H o r o p e j iH rH 0 3 H o ro n p c c j ie a o B a i iH H , n p o B O f lB E n ie ro c a n o np H K a 3 y r o c n o / i a p a , h b e r o c o o S m e n H H B n ep B b ie O TM enaeTC si a H m n io T e p a H H 3 M r o e n o f l a p a .

BoHHCTByiomHii xapaKTep onno3HHHH Meatfly ni0TepaHH3M0M h npaEocjiaBneM b M ojiíjobc, KOTOpaa bo Bcex ap y rax cny’jaax npoaBjrajracb b paMKax cnopoB h neMaraoü nponaran/ibr, aBJiajtca pe3yjibTaTOM He TOJibKO npoTecTaHcxoro nposenHTH'N-a b Moit/iobc, ho h pe3yjibTaTOM o C m e ô u - u e m a s m o e o n p o 3 e j iu m u 3 M a c n o m m u u e c K o ü n p o e p a M M C ü . C'HjibHbiii HaacBM co CTopoHbi r a6- c6yprCKOÜ HMnepHH C nejltio BKJUCHCHHa MOUflOBbl B CECIO IIOJlHTHHCCKyiO H flHnjT0MaTH4CCKyK>

En marge de la croisade protestante du groupe d e Urach pour la diffusion de l'Evangile dans les langues nationales du sud-ést européen. L 'episode W olff Schreiber, in R E S E E , an. II, 1964, nr. 1— 2, p. 152— 177.

1 Este foarte posibil ca Despot insuçi sä fi luat cunoçtin^â pentru prima oarä despre situ- a{ia din Moldova, incä din timpul çederii sale la Wittenberg, dupä c u m afirmä J. A. d e T h o u în Histoire Universelle ; „Ensuite ayant fait connaissance à Wittenberg avec des Hongrois et des- Polonais, il apprit beaucoup de particularités des affaires de Valachie" ; la T. G. B u 1 a t, încâ ceva asupra lui Iacob Heraclide Despotul, în «Revista Istoricä» II (1916), r. 3— 6, p. 48.

218 ÇERBAN PAPACOSTEA

CHCTeMy c n o M o iy b io npo T ecT aH C K o ro f lB o p a iic tB a r io j ib iu H h C B o ero K a n /in a a T a H a npecTOJi M ojiflO B bi H koôil r e p a i a i a q a / l e c r i o r a , o6bHCHHioT x ap aK T ep peaKUHH M o jiaaB C K o ro Kiisaa'CTBa n e p n o f la npaBjieH HH A /ie K c a n n p y jlan y u iH S H y .

L E D I A C R E S E R B E D I M I T R I E T L A P É N É T R A T I O N D E L A R É F O R M E E N M O L D A V I E

(Résumé)

Les recherches de ces dernières années ont révélé l’ancienneté et la profondeur de la pé­nétration de la Réforme en Moldavie ; l’on a constaté que — loin d ’être le résultat de la prise du pouvoir par Despot-Vodâ, ainsi que l'indiquait l’historiographie roumaine jusqu’à ces derniers temps — la pénétration de la Réforme en Moldavie est un phénomène se situant au moins vingt ans avant l’avènement au trône du prince protestant. Par des recherches anté­rieures, on a pu constater que pendant les règnes précédant celui de Despot, l'histoire de la Moldavie présentait un caractère de tension confessionnelle. La tendance anti-luthérienne des actes de persécution anti-confessionnelle est explicitement attestée par les informations com­prises dans la relation du diacre serbe Dimitri, personnage central de l'histoire des premiers contacts survenus entre le monde protestant et orthodoxe, entre Wittenberg et Byzance.

Secrétaire du prince régnant de Moldavie, secrétaire du Patriarcat de Constantinople, le diacre Dimitri, s’est trouvé être le principal intermédiaire des négociations très suivies qui ont eu lieu, à cette époque, entre les dirigeants des mondes protestant et orthodoxe. Revenu en Moldavie — important secteur, à ce moment, de la confrontation des deux confessions — pen­dant le premier règne d ’Alexandre Làpusneanu, le diacre Dimitri est obligé de s’enfuir à cause de la violente persécution confessionelle déclenchée par le prince, dont le caractère anti-luthérien est attesté, pour la première fois dans la relation du diacre.

Le caractère violent de la confrontation du luthéranisme et de l’orthodoxie en Molda­vie — confrontation qui partout ailleurs s’est maintenue dans les limites des discussions et de la propagande par imprimés — était la conséquence non seulement du prosélytisme protes tant en Moldavie, mais encore des attaches de ce prosélytisme à tout un programme poli­tique. C'est l’effort persévérant de l’empire des Habsbourgs d ’englober la Moldavie dans son système, ainsi que celui de son candidat au trône de Moldavie — Jacob Héraclide Despot — qui expliquent la violence de la réaction de l’État moldave pendant le règne d’Alexandre Làpusneanu.