Predica la inceput de an scolar Distinşi dascăli, iubiţi elevi, dragi părinţi,

După o vacanţă frumoasă şi plăcută, ne aflăm astăzi la începutul unui nou an şcolar, cu o semnificaţie deosebită pentru cei care îi trec pragul cuprinşi de dorinţa cunoaşterii şi a acumulării de cât mai multe cunoştinţe folositoare pentru viaţa de zi cu zi. Trăim astăzi cu toţii un moment emoţionant şi special pe care fiecare dintre cei prezenţi îl experimentează unic în felul său.  Un nou an şcolar înseamnă pentru cei mai mici, încercaţi de o stare necunoscută, a noutăţii şi a ineditului o primă legătură cu cartea, o primă treaptă urcată pe acest drum de lumină, iar pentru cei din clasele următoare, înnodând firul rupt al şcolii, noi trepte ce-i înalţă an de an spre strălucirea culturii, ştiinţei şi cunoaşterii în general, prin care îşi conturează personalitatea, valoarea şi utilitatea, atât pentru ei, cât şi pentru semeni.  Să nu uitaţi, iubiţi elevi, că aveţi ajutor şi sprijin pentru acest urcuş în primul rând pe părinţii voştri, care vă ocrotesc şi vă învaţă multe lucruri folositoare, pe lângă ce vă oferă cartea şi şcoala; de asemenea, pe dascălii voştri, pe care să îi ascultaţi ca pe proprii părinţi, căci munca lor stă la temelia formării voastre şi ea vine nu numai din obligaţie profesională şi din ştiinţa lor, ci şi din bucuria determinată de constatarea că cele împărtăşite cu dragoste, pasiune şi râvnă de către ei, au avut ecou în sufletele şi minţile voastre. Ascultaţi-i cu atenţie, ataşaţi-vă sufleteşte de ei, încât, în şcoală, împreună, să constituiţi o altă familie, o comuniune de suflet şi de sfinţenie, crescând ca nişte mlădiţe sănătoase, puternice, pentru a fi folositori atât Patriei, precum şi Bisericii, pentru a putea urma cuvântul Mântuitorului: "Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele."(Ioan XVI,4-5) Să nu uitaţi de sfătuitorii voştri sufleteşti, care, cu duhul blândeţii şi al Sfintelor Scripturi, vă îndeamnă să fiţi ascultători, buni, drepţi, cinstiţi, cu spirit de înţelegere faţă de colegi, faţă de aproapele, ca astfel să realizăm înţelegerea dintre oameni, propovăduită de Biserică. Dacă uneori vă simţiţi constrânşi de rigorile şcolii, de exigenţele dascălilor voştri şi de cerinţele părinţilor, să nu uitaţi că Evanghelia nu obligă, ci sfătuieşte, zicând: "Cine are urechi de auzit, să audă" (Matei XI,15). Fiţi, aşadar, deschişi spre tot ce este bun, frumos, înălţător, folositor, spre îndemnul către fapta bună şi lucrul temeinic făcut, plăcut oamenilor şi lui Dumnezeu, pentru că numai aşa vă veţi împlini ca oameni desăvârşiţi, veţi fi bucuria şi mângâierea părinţilor voştri, mândria dascălilor, care prin voi îşi legitimează misiunea şi veţi putea deveni cetăţenii responsabili de mâine, ai ţării, ai Europei şi ai lumii. Împărtăşindu-vă dragostea noastră părintească, vă dorim tuturor un nou an şcolar bun şi plin de realizări pe măsura muncii şi a aşteptărilor, rugând pe Milostivul Dumnezeu, Izvorul Iubirii şi al Înţelepciunii, să binecuvânteze pe toţi elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, ca împreună să se bucure de lumina vie şi creatoare a educaţiei care cultivă demnitatea umană şi comuniunea frăţească în societatea de azi marcată în acelaşi timp de secularizare şi de individualism.

Iubiţi elevi şi distinşi dascăli,Cinstiţi părinţi ai tinerelor vlăstare,

           Începutul unui nou an şcolar reprezintă un moment de însemnătate excepţională, nu numai pentru tineretul şcolar, ci şi pentru părinţii şi educatorii lor, precum şi pentru întreaga societate.          Anul şcolar, marcat de începutul toamnei, anotimpul bogăţiei şi al împlinirilor, are şi semnificaţia bogăţiei spirituale, ce urmează a fi acumulată prin activitatea de învăţare, prin cunoştinţele căpătate în contactul cu cartea şi cu dascălii de către subiecţii acestui amplu proces de formare şi educare, ce are ca finalitate împlinirea şi devenirea omului ca membru responsabil al societăţii şi în faţa lui Dumnezeu.          Un nou an şcolar înseamnă pentru cei mai mici, care iau legătura cu cartea pentru prima dată la grădiniţă sau în cursul primar, o primă treaptă urcată pe acest drum de lumină, iar pentru cei din clasele următoare, noi trepte ce-i înalţă an de an spre culmile de strălucire ale culturii, ştiinţei, cunoaşterii în general, prin care îşi conturează personalitatea, valoarea şi utilitatea, atât pentru ei, cât şi pentru semeni.          În iconografia Bisericii noastre există o scenă plină de învăţăminte, „scara virtuţilor”, ce redă ideea atingerii desăvârşirii duhovniceşti, aşa cum a exprimat-o Sfântul Ioan Scărarul şi care prefigurează că orice urcuş, nu numai în planul duhovnicesc, ci şi în cel al împlinirilor, aspiraţiilor prin  învăţătură şi lucrare deosebită nu este uşor, ci reprezintă un efort permanent şi continuu pe parcursul căruia poţi cădea de la primele trepte sau chiar şi atunci când eşti aproape de final, dacă îţi lipseşte puterea stăruinţei şi tăria în atingerea  scopului final.Învăţătura acestei scene este că strădaniile noastre, nu numai în a învăţa cât mai mult şi cât mai bine, dar şi în a ne desfăşura munca noastră de zi cu zi, trebuie să fie consecvente, constante, fără încetare, susţinute cu mare grijă şi atenţie.

Căpătaţi, dragi elevi, anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi într-un an şcolar, dar ele trebuie consolidate, dezvoltate în anii viitori, încât urcuşul pe această scară să fie sigur, fără poticniri, fără căderi, încât în anul următor să fiţi pe o treaptă mai înaltă şi mai bine fixaţi, fără să vă clătinaţi sau să vă prăbuşiţi.

Aveţi ajutor şi sprijin pentru acest urcuş în părinţii voştri, care vă ocrotesc şi vă învaţă multe lucruri, pe lângă ce vă oferă cartea şi şcoala. Aţi căpătat în familie multe şi importante obişnuinţe de muncă ordonată, de stăruinţă şi dăruire, după modelul celor mari, calităţi pe care trebuie să le folosiţi şi în activitatea şcolară şi în cea de zi cu zi, în afara şcolii.

În relaţia aceasta cu propria familie, vă amintesc să luaţi aminte cu multă atenţie la munca părinţilor voştri, la strădaniile lor, la truda lor din zi până în noapte şi să urmaţi îndemnul Mântuitorului, Care, cu puterea şi înţelegerea specifică, dumnezeiască, spunea: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez” (Ioan 5.17). Luaţi tot ceea ce este bun de la părinţii voştri aşa cum şi ei vă oferă toată grija şi căldura sufletească.

La această conlucrare îi chemăm şi pe ei, ca împreună să vă bucuraţi de roadele ştiinţei de carte, grijind ca, din diferite pricini, unii dintre voi să nu rămână pe dinafara şcolii şi să nu poată beneficia de binefacerile cărţii. Mulţi se confruntă cu greutăţi, pe care şi voi le vedeţi şi le puteţi înţelege, dar trecând poate cu greu, peste acestea, vor avea bucuria împlinirii vieţii lor şi devenirii voastre.

Aveţi ajutor de asemenea în dascălii voştri, pe care să îi ascultaţi ca pe propriii părinţi, să-i aveţi ca modele de urmat, căci munca lor stă la temelia formării voastre şi ea vine nu numai din obligaţie profesională şi din ştiinţa lor ci şi din ceea ce a definit dintotdeauna ţinuta unui dascăl, „dragostea de pedagog”, ce constituie acea bucurie determinată de constatarea că cele împărtăşite cu dragoste, pasiune şi râvnă de către ei, au avut ecou în sufletele şi minţile voastre. Ascultaţi-i cu atenţie, ataşaţi-vă sufleteşte de ei, încât, în şcoală, împreună, să constituiţi o altă familie, o comunitate de înţelegere şi armonie, o comuniune – legătură de suflet şi de sfinţenie - crescând ca nişte mlădiţe sănătoase, puternice, pentru a fi folositori atât patriei precum şi Bisericii, încât în această unitate spirituală să puteţi urma cuvântul Mântuitorului: „Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.”(Ioan 15.4-5)

Nu uitaţi de sfătuitorii voştri sufleteşti, care, cu duhul blândeţii şi al Sfintelor Scripturi, vă îndeamnă să fiţi ascultători, buni, drepţi, cinstiţi, cu spirit de înţelegere faţă de colegi, faţă de aproapele, ca astfel să realizăm înţelegerea dintre oameni, propovăduită de Biserică. Nu uitaţi că Biserica este „mama duhovnicească” a poporului român, după cum a definit-o poetul naţional Mihai Eminescu. Dacă uneori vă simţiţi constrânşi de rigorile şcolii, de exigenţele dascălilor voştri şi de cerinţele părinţilor, să nu uitaţi că Evanghelia nu obligă ci sfătuieşte, zicând „Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 11.15), iar auzind, să nu socotiţi grea sarcina de a învăţa sau de a asculta.

Fiţi, aşadar, cu urechile deschise spre tot ce este bun, frumos, înălţător, folositor, spre îndemnul către fapta bună şi lucrul temeinic făcut, plăcut oamenilor şi lui Dumnezeu, pentru că numai aşa vă veţi împlini ca oameni desăvârşiţi, veţi fi bucuria şi mângâierea părinţilor voştri, mândria dascălilor, care prin voi îşi legitimează misiunea şi veţi putea deveni cetăţenii responsabili de mâine, ai ţării şi ai lumii în care vă veţi desfăşura activitatea.

La începutul acestui an scolar, rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască vouă, dragi elevi, darurile Sale de luminare a minţii, părinţilor voştri bucuria de a vă vedea crescând frumoşi şi împliniţi, dascălilor satisfacţia muncii, desfăşurată cu dragoste şi rezultate bune iar părinţilor voştri sufleteşti, mulţumirea duhovnicească în plinirea lucrării voastre într-o viaţă curată de sfinţenie.

Împărtăşindu-vă toată dragostea Noastră şi părinteşti binecuvântări, vă doresc succes în noul an şcolar şi Dumnezeu să vă ocrotească, cu sănătate, putere de muncă şi roade bogate în această nobilă şi înălţătoare muncă.