1

Bryan Chapell, PREDICA HRISTOCENTRICĂ: Răscumpărarea predicii expozitive (trad. Dorin Pantea, ed. coord.: drd. Dorin Hnatiuc, Oradea: Făclia; Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2008)

Partea 1 Principiile predicării

1) Cuvânt şi mărturie 2) Cerinţele predicii 3) Prioritatea textului 4) Elementele expunerii

Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 5) Procesul explicării 6) Schiţă şi structură 7) Tiparul ilustrării 8) Practica aplicării 9) Introduceri, încheieri şi tranziţii

Partea 3 O teologie a mesajelor cristocentrice 10) O abordare a predicării din perspectiva răscumpărării 11) Dezvoltarea predicilor de răscumpărare

Anexe

2

Partea 1 Principiile predicării expozitive

� Nobleţea predicării � „Despre cele jertfite idolilor, ştim că «toţi aveţi cunoaştere». Cunoaşterea duce

la mândrie, în timp ce iubirea zideşte (I. Cor. 8.1) � Scopul predicării: creşterea în har a celorlalţi; înaintarea cauzei Evangheliei � Predicarea îşi atinge scopul spiritual nu datorită abilităţilor sau înţelepciunii

predicatorului, ci datorită puterii Scripturii proclamate (I Cor. 2.4-5; II Cor. 3.5). � Nu calităţile mesagerului, ci eficacitatea adevărurilor conţinute în mesajul lui

Dumnezeu transformă inimile. � Duhul Sfânt – Cuvânt: împlineşte scopurile mântuitoare şi sfinţitoare.

Cuvântul lui Dumnezeu

creează: „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină” (Gen. 1.3); „Căci El a zis şi s-a făcut, El a poruncit şi s-a zidit” (Ps. 32.9)

controlează: „Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui; Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa, Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi? Va trimite cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele” (Ps. 147.4-7).

convinge: „Cred ei (proorocii mincinoşi) cu visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia, să facă uitat, poporului Meu, numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor numele Meu pentru Baal? Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel ce are cuvântul Meu, acela să spună Cuvântul Meu adevărat. Ce legătură poate fi între pleavă şi grăuntele de grâu curat, zice Domnul? Cuvântul Meu nu este el, oare ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarmă stânca?” (Ier. 23.27-29).

Îşi atinge scopurile: „Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare. Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui” (Is. 55.10-11).

depăşeşte slăbiciunea umană: Pe când se afla în închisoare, apostolul Pavel s-a bucurat de faptul că indiferent dacă alţii predică Cuvântul „fie de ochii lumii, fie din toată inima”, lucrarea lui Dumnezeu merge înainte (Filipeni 1.18)

1 Cuvânt şi mărturie

3

Hristos - Cuvântul � Logosul. Mesajul inseparabil de Persoana Lui (In. 1.1-3; Col. 1.16; Evrei 1.3)

� Unitate Logos-logos

La fel cum lucrarea iniţială de creaţie are loc prin cuvântul rostit al lui Dumnezeu, şi lucrarea noii creaţii (răscumpărarea, restaurarea cf. Dumitru Stăniloae) are loc prin Cuvântul viu al lui Dumnezeu: � „El, după voia Sa, ne-a născut prin cuvântul adevărului ca să fim rod al

făpturilor Lui” (Iacov 1.18); � „Întrucât v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr pentru o dragoste

frăţească sinceră, iubiţi-vă stăruitor unii pe alţii, cu o inimă curată, fiindcă aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul cel viu şi nepieritor al lui Dumnezeu” (I Petru 1.22-23);

� „Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om priceput, care împarte drept cuvântul adevărului” (2 Tim. 2.15);

� „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii. Nici o fiinţă nu este ascunsă în El, toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Săi, în faţa Lui vom da socoteală” (Evrei 4.12);

� „Căci eu nu mă ruşinez de Evanghelie, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede, mai întâi a iudeului, dar şi a grecului. Fiindcă în Evanghelie se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credinţă spre credinţă, după cum este scris: cel drept va fi viu prin credinţă” (Rom. 1.16).

Predica expozitivă poate fi definită ca un mesaj ale cărui structură şi idei sunt inspirate dintr-un text biblic, care acoperă întregul conţinut al textului şi care explică elementele şi contextul acestuia cu scopul de a identifica principiile durabile pentru credincioşie în gândire, trăire şi închinare intenţionate de Duhul Sfânt, cel care a inspirat textul.

� Predica expozitivă foloseşte elementele textului în contextul său pentru a explica sensul pasajului biblic respectiv.

� Acest tip de predicare este extrem de important pentru predicatorul începător şi viaţa obişnuită a Bisericii.

� Scopul de bază pe care îl avem ca predicatori expozitivi nu este să comunicăm părerile noastre personale, filozofiile altora sau diverse speculaţii, ci să arătăm cum anume dezvăluie Cuvântul lui Dumnezeu voia Sa pentru cei uniţi cu El prin Fiul Său, Adevărul lui Dumnezeu, proclamat în aşa fel încât oamenii să-şi dea seama că respectivele concepte sunt inspirate din Scriptură şi să le poată aplica la vieţile lor reprezintă centrul eforturilor predicatorului expozitiv.

4

Predicarea expozitivă reprezintă autoritatea Cuvântului. Se adresează căutării omului după autoritate şi sens. „De aceea îi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu fiindcă, primind cuvântul pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care lucrează în voi, cei care credeţi” (I Tes. 2.13). Fără autoritatea Cuvântului, predicarea devine o căutare nesfârşită de tematici, de terapii şi de tehnici care câştigă adepţi, promovează toleranţă, militează pentru o cauză sau alină îngrijorări. Raţiunea umană, obiectivele sociale, consensul popular şi convingerile morale personale devin resursele predicatorului lipsit de „convingerea istorică potrivit căreia ceea ce spune Scriptura, spune Dumnezeu”. Opiniile şi sentimentele ce determină conţinutul predicării căreia îi lipseşte autoritatea biblică sunt aceleaşi forţe care, într-o cultură schimbată, într-o generaţie viitoare sau într-o inimă rebelă, pot nega validitatea aceloraşi concepte.

Predicarea expozitivă prezintă lucrarea Duhului. „Prin urmare, staţi pregătiţi, cu

mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi, gata pentru vestirea evangheliei păcii. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. în toate rugăciunile şi cererile voastre, rugaţi-vă în Duhul, mereu. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca atunci când vorbesc, să mi se dea cuvânt, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanţuri sunt eu. Rugaţi-vă să vestesc Evanghelia cu îndrăzneală, aşa cum trebuie” (Efes. 6.14-20). „Fiindcă Dumnezeu, cel care a spus: Să strălucească lumina din întuneric, este şi cel care a strălucit în inimile noastre, ca să lumineze cunoaşterea slavei lui Dumnezeu prin chipul lui Iisus Hristos. Purtăm această comoară în vase de lut, ca puterea nemărginită să fie a lui Dumnezeu şi nu de la noi” (II Cor. 4.6-7).

Riscuri: succesul la amvon � neglijarea rugăciunii. �Succesul la popor nu este neapărat echivalent cu eficacitatea în lucrarea duhovnicească.

Eficacitatea mărturiei. Predicarea bună înseamnă să te dai la o parte din calea

Cuvântului, pentru ca El să-şi poată face lucrarea. „Nu dăm nimănui prilej de poticnire, ca să nu fie defăimată slujirea, ci ne arătăm în toate ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare în suferinţe, în nevoi şi strâmtorări, în bătăi, temniţe, răscoale, în trudă, vegheri şi posturi, prin curăţie, cunoaştere, îndelungă răbdare, bunăvoinţă, prin Duhul Sfânt, prin iubirea neprefăcută, prin cuvântul adevărului şi puterea lui Dumnezeu: prin armele dreptăţii, cele de atac şi cele de apărare, în cinste, dar şi în dispreţ, în defăimare cât şi în bunul renume; priviţi ca nişte înşelători, deşi suntem sinceri; ca nişte necunoscuţi, deşi suntem cunoscuţi; ca nişte muribunzi deşi, iată, trăim; ca nişte condamnaţi, deşi nu suntem încă daţi la moarte; ca nişte oameni întristaţi, dar întotdeauna veseli; ca nişte săraci, deşi îi îmbogăţim pe mulţi; ca unii care nu au nimic, deşi stăpânim totul” (II Cor. 6.3-10).

5

����

1.Logos: conţinutul verbal al mesajului, inclusiv structura şi logica lui 2.Pathos: elementele emoţionale ale mesajului, inclusiv pasiunea, fervoarea şi

sentimentul pe care vorbitorul le transmite, iar ascultătorul le experimentează

3.Ethos: caracterul aparent al vorbitorului, conturat în primul rând pe baza preocupării sale mărturisite pentru beneficiul ascultătorului. Aristotel credea (lucru confirmat de numeroase studii moderne) că etosul este elementul cel mai puternic al mesajului persuasiv: „Faptele tale vorbesc atât de tare, încât nu se mai aude ce spui”.

„Noi ştim, fraţi iubiţi de Dumnezeu, cum aţi fost aleşi, fiindcă Evanghelia noastră nu a ajuns la voi numai prin cuvânt (logos), ci şi cu putere, prin Duhul Sfânt şi cu deplină convingere (pathos), pentru că ştiţi cum am fost (ethos) între voi, pentru voi” (I. Tes. 1.5). Confirmarea Scripturii (p. 37-38 de trecut):

� I Tes. 2.3-8 şi 11-12 � 2 Tim. 2.15-16 şi 22-24 � I Tim 4.12-13, 15-16 � Tit 2.7-8 � 2 Cor. 6.3-4 � Iacov 1.26-27 � Iacov 3.13

Componentele mesajului evanghelic

Cum am trăit

Convingeri profunde

Cuvinte

ETOS PATOS LOGOS

BIBLIA

Traiectoria Evangheliei

Traiectoria Duhului Sfânt

Traiectoria ascultătorului

Predicarea hristocentrică consideră că întreaga Scriptură este o revelaţie

a planului de răscumpărare a lui Dumnezeu şi abordează fiecare pasaj în acest context – model pe care l-a

iniţiat chiar Iisus (Lc. 24.27)

Devino ceea ce predici şi apoi predică-L pe Hristos din tine”

(Joseph Ruggles Wilson)

6

FSC este acea condiţie umană comună pe care o împărtăşesc credincioşii contemporani cu cei pentru care sau despre care a fost scris textul şi care necesită harul lui Dumnezeu.

Partea 1 Principiile predicării expozitive 2 Cerinţele predicării

Adevărul nu este o predică

De ce credeţi că un mesaj organizat în jurul următoarelor afirmaţii nu are prea multe şanse să intre în categoria celor mai deosebite predici din istorie?

1. Zidurile Babilonului erau înalte de 105 m şi late de 25 m. 2. Erezia gnostică din Colose conţinea elemente de

hedonism şi ascetism extrem 3. Cuvântul grecesc care defineşte conceptul de „dezbrăcare”

din Filipeni 2.7 este kenosis.

Nevoia de UNITATE

���� Câte subiecte are o predică? Unul singur!

Motive pentru unitate. � Vorbitorii au nevoie de focalizare � Ascultătorii au nevoie de focalizare

E mult mai uşor să prinzi în mână o minge de baseball decât un pumn de nisip, chiar dacă ambele cântăresc aproximativ la fel.

Întrebări fundamentale pentru o predică expozitivă � Despre ce vorbeşte autorul? � Ce spune despre subiectul abordat?

Predica trebuie să surprindă tema, scopul sau ideea centrală a autorului şi să o aplice astfel ca adevărul lui Dumnezeu să troneze peste eforturile noastre.

Testul orei 3 dimineaţa: Imaginează-ţi că eşti trezit din somn de către soţie, de colegul de cameră sau de un credincios din biserică cu întrebarea: „Despre ce este vorba în predica de azi, părinte?”. Dacă nu poţi da un răspuns concis, probabil că predica este coaptă doar pe jumătate. Gândurile pe care tu nu ţi le poţi aduna la ora 3 dimineaţa, nu le vor putea pricepe nici alţii la ora prânzului.

Identificarea scopului pasajului. Până nu am identificat scopul unui pasaj, nu suntem gata să predicăm despre adevărurile conţinute în el.

FSC: focalizarea asupra stării căzute dezvăluie scopul textului şi al predicii. Cu ce scop a inclus Duhul Sfânt aceste cuvinte în Scriptură? Care erau luptele, preocupările, slăbiciunile oamenilor cărora le-a fost adresat iniţial mesajul?

7

Stabilirea FSC Ex. O FSC definită prin sintagma „necredincioşia faţă de Dumnezeu” nu este nici pe departe mai impresionantă ca întrebarea: „Cum îmi pot păstra integritatea cu un şef care nu are aşa ceva?” Un mesaj despre „lipsa rugăciunii în tiparele de viaţă ale societăţii” nu va stârni conştiinţa şi nu va înflăcăra voinţa la fel ca: „De ce ne chinuim să ne rugăm dacă problemele vieţii de familie fac rugăciunea foarte necesară?”

Feluri FSC � Păcate precum neiertarea, minciuna sau rasismul reprezintă FSC dintr-un pasaj, dar

nu întotdeauna FSC trebuie să fie un păcat. Întristarea, boala, aşteptarea întoarcerii lui Dumnezeu, nevoia de a şti cum să împărtăşim Evanghelia sau dorinţa de a fi părinţi mai buni nu sunt păcate, dar sunt nevoi pe care le avem din pricina stării noastre căzute şi despre care Scriptura vorbeşte. Lăcomia, răzvrătirea, pofta, lipsa de responsabilitate, proasta isprăvnicie sau mândria, şi subiecte precum dificultăţile întâmpinate în creşterea unor copii evlavioşi, identificarea voii lui Dumnezeu sau descoperirea darurilor spirituale sunt potrivite pentru o predică.

� FSC poate fi enunţată în mai multe moduri corecte într-o predică. Deci, predicatorii pot rosti predici foarte diferite din acelaşi pasaj.

� FSC să rămână fidelă textului: 1. Ce spune textul? 2. Care sunt problemele spirituale pe care le-a abordat (în contextul său)? 3. Care sunt problemele spirituale pe care le au în comun ascultătorii cu cei

cărora li s-a adresat/sau despre care a fost scris textul?

Aplicarea Oamenii au dreptul să întrebe: „De ce mi-ai spus lucrul acesta?”. Dacă nici măcar predicatorul nu ştie (sau nu s-a sinchisit să afle) ce legătură are adevărul predicii cu viaţa, atunci oamenii nu numai că nu vor face legătura, dar totodată se vor întreba de ce s-au mai ostenit să asculte. Când Pavel i-a spus lui Tit: „Tu însă spune lucrurile care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă” nu s-a referit la nişte principii teologice. În fraza următoare, Apostolul începe să explice care sunt acele lucruri „care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă”: „Bătrânii să fie treji, demni de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste şi în răbdare. Bătrânele, de asemenea, să aibă o purtare cum se cuvine sfinţilor, să nu fie bârfitoare şi nici robite de vin mult. Ele trebuie să îndemne la bine, să le îndrume pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, să fie cumpătate, curate, să aibă grijă de casa lor, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. pe cei tineri, de asemenea îndeamnă-i să fie cumpătaţi, în toate arătându-te că tu însuţi eşti model de fapte bune. Dă dovadă de învăţătură neschimbătoare, demnă, arată că ai cuvânt sănătos, ireproşabil, pentru ca cei ce se împotrivesc să fie ruşinaţi şi să nu aibă nimic rău de spus despre noi” (Tit 2.2-8).

8

� Predicarea biblică trece de la comentariul exegetic şi prezentarea doctrinei la învăţătura practică. Predicarea fără aplicare poate fi de folos minţii, însă predicarea întărită de aplicare duce la slujirea lui Hristos. Aplicarea face din Iisus sursa şi scopul îndemnurilor dintr-o predică, dar şi centrul învăţăturilor Sale.

� Enunţarea FSC la începutul unei predici, poate pregăti în mai multe feluri drumul pentru partea aplicativă. Predicatorul poate atinge o rană spirituală sau emoţională astfel încât să ofere tămăduirea biblică, poate identifica o suferinţă astfel încât să aducă mângâierea lui Dumnezeu, poate scoate l lumină un pericol pentru a impune o poruncă biblică sau poate condamna un păcat pentru a-i oferi păcătosului nădejdea iertării.

� „Dumnezeu este bun” nu constituie o predică. Dar a vorbi despre îndoiala pe care o avem cu privire la bunătatea lui Dumnezeu atunci când trecem prin necazuri şi a demonstra pe baza textului cum trebuie să ne raportăm faţă de bunătatea Lui, atunci există predică. Lipsa aplicării produce frustrare + „Şi ce-i cu asta?”; „Cui îi pasă?”. Face ca adevărurile din Scriptură să pară rupte de realitatea vieţii de astăzi.

� Un student – povesteşte autorul – m-a sunat recent ca să-mi ceară ajutorul fiindcă biserica reacţiona din ce în ce mai prost la predicile sale. „Duminica trecută, în timpul predicii”, a spus acela, „oamenii s-au uitat la mine ca nişte buşteni. Unde greşesc?”. L-am rugat să-mi povestească puţin despre predica din ziua aceea. El a descris-o folosind cele trei puncte principale ale schiţei sale:

1. Noe a fost înţelept. 2. Noe a fost neînfricat. 3. Noe a fost credincios.

„Înţeleg” i-am răspuns. „Dar de ce le-ai spus lucrurile acestea?”. A urmat o pauză lungă.

� Noi nu suntem doar mânuitori ai informaţiei, noi suntem lucrători ai transformării. Hristos doreşte să restaureze inimile oamenilor!

9

Partea 1 Principiile predicării expozitive 3 Prioritatea textului

Aspecte de luat în seamă la alegerea unui pasaj

� Lungimea pasajului � Lungimea predicii � Preocupări � Catalizatori (Seriile, Contexte) � Precauţii

Dosarul predicii: idei din citirea obişnuită, din experienţa zilnică; citate relevante, articole decupate din ziare, descoperirile exegetice, ilustrările, rezumatele. Dosarele sunt resurse extraordinare pentru pregătirea mesajului în săptămâna dinaintea predicării. Chiar dacă nu vei folosi toate informaţiile din dosar, existenţa lor va elimina mare parte din presiunea pregătirii săptămânale a predicilor. Predicatorii care nu folosesc dosarele de predică recurg la clişee pentru că nu au timp să găsească idei importante în cele câteva ore săptămânale pe care le pot dedica pregătirii predicii.

Predicarea în serie Avantaje: aprofundarea textului; abordarea subiectelor sensibile, fără a leza pe cineva din biserică; economie de timp; comunitatea va învăţa să vadă structura Bibliei, spre a nu o mai considera o colecţie de maxime, învăţături şi povestiri Dezavantaje: predicatorul nu are abilităţi spre a realiza progresul; plictiseală etc.

Contexte � Abilităţi personale � Calendarul � Situaţia � Evenimente cotidiene (sărăcie, avort, dezastre, mişcări sociale, conflicte etc.) � Colecţiile de imnuri � Mărturisiri, catehisme, crezuri � Duhul Sfânt.

Precauţii � Nu evita textele familiare. � Nu căuta texte cu înţeles obscur. � Nu folosi texte discutabile (cărţi neinspirate).

Instrumente ajutătoare: Biblii de studiu; Dicţionare, instrumente gramaticale de analiză; Concordanţe; Biblii tematice; traducerile Bibliei

10

Principii pentru interpretarea unui pasaj � Foloseşte metoda gramatical-istorică � Studiază contextul istoric, cultural şi literar � Stabileşte contextul răscumpărării

11

Partea 1 Principiile predicării expozitive 4 Elementele expunerii

Prioritate: SĂ INFORMEZE

Organizare Exegeză

Predicare Ilustrare Aplicare

INFORMAŢIE

Prioritate: SĂ EXPUNĂ

Organizare Exegeză

Predicare Ilustrare

APLICARE

Expunere

Predicatori pot părea inteligenţi (şi se pot bucura de respect),

dar în aceeaşi vreme vor părea demodaţi,

irelevanţi şi nepăsători.

Aplicaţia nu este doar o adăugire finală la discuţie sau o parte

secundară a acesteia, ci este lucrul cel mai important ce trebuie

făcut.

12

Tiparul

„Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii şi le-a tâlcuit/explicat toate Scripturile care vorbeau despre El” (Lc. 24.27). „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” (Lc. 24.32)

„În exilul babilonean, Israel uitase Legea lui Dumnezeu şi limba în care fusese dată: „Şi a deschis Ezdra cartea înaintea ochilor a tot poporul, căci el se afla mai sus decât tot poporul şi când a deschis el cartea, tot poporul stătea în picioare în piaţă. Mai întâi Ezdra a binecuvântat pe Domnul, marele Dumnezeu şi tot poporul, ridicându-şi mâinile, a răspuns: Amin! Amin! Şi plecându-se, s-a închinat, înaintea Domnului până la pământ. Apoi Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii au tâlcuit poporului legea, stând fiecare la locul lui. Ei citeau lămurit bucăţi din cartea legii lui Dumnezeu, iar bucăţile citite le lămureau şi poporul înţelegea cele ce se citeau” (Neemia 8.5-8).

„Până când voi veni, dedică-te citirii Scripturii, îndemnându-i şi învăţându-i pe cei credincioşi” (I Tim. 4.13).

„Vesteşte cuvântul, stăruie la vreme potrivită dar şi nepotrivită, mustră, îndeamnă, cu multă răbdare şi în toată învăţătura” (II Tim. 4.2).

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Mt. 28.19-20).

13

Elementele componente. Echilibru. Variaţie

Explicare

Ilustrare

Aplicare

O abordare generică

Variaţia componentei în expunere

Ilustrare

Aplicare

O abordare personalizată

Explicare

Explicare Explicare

Ilustrare Ilustrare

Aplicare Aplicare

14

Cuvântul Înţelesul Trimiterea (exemplu) parash A distinge, a preciza în mod

clar (posibil a traduce) Neemia 8.7-8

sekel A prezenta sensul sau înţelesul

Neemia 8.7-8

bin A face să înţeleagă (a face distincţia în minte, cu scopul de a folosi)

Neemia 8.7-8

nabi Cineva care îşi varsă focul sau face un anunţ mânat de un imbold divin (un profet)

Deuteronomul 13.1; 18.20 Ieremia 23.21 c. Numeri 11.25-29

hozeh Cineva care străluceşte sau se încălzeşte (un vizionar sau un profet)

Amos 7.12

roeh Cineva care vede (un profet)

I Cronici 29.29; Isaia 30.10

qohelet Cineva care anunţă sau predică

Ecclesiastul 1.1

qara A anunţa Isaia 61.1

Atitudinile

Autoritatea divină exprimată de la amvon

� Să nu folosim: „Consider că aceasta înseamnă...”; „După părerea mea de aici ar trebui să înţelegem...”; „Cred că...” etc.

� Să folosim: „Biblia afirmă că...” � Predicarea lipsită de autoritate face ca Biserica să tânjească în

continuare după vocea divină. Vieţile omeneşti, alterate de păcat, dezorientate de cultură şi zdrobite de tragedii nu au nevoie de o „voce nesigură”. Autoritatea Cuvântului ne permite să spunem oricui lucrurile cele mai neplăcute fără să ne scuzăm, însă aceeaşi autoritate ne dă voie să vorbim cu blândeţe, fără să subminăm mesajul.

� Unii vorbesc de parcă ar încerca, prin eforturile lor, să dea autoritate Cuvântului, în loc să se încreadă în puterea lui naturală de a atinge sufletul.

Un stil biblic

15

basar A aduce veşti bune Psalmul 40.9; Isaia 61.1 nataph A picura, a rosti cuvinte Ezechiel 20.46; Amos 7.16;

Mica 2.6, 11 kerusso A vesti ceva despre un

împărat sau poruncile sale Romani 10.14-15; I Corinteni 1.21-23; II Timotei 4.2 (peste 70 de apariţii în total)

euangelizo A aduce veşti pline de bucurie

Luca 4.18; cf. Fapte (peste 40 de apariţii)

diermeneuo A dezvălui înţelesul, a descrie

Luca 24.27-32

dianoigo A deschide, a divulga în amănunt

Luca 24.27-32

dialegomai A argumenta, a discuta, a conversa

Fapte 17.2-3

paratithemi A pretinde, a pune alături (folosit pentru a descrie modul în care a utilizat Iisus parabolele)

Matei 13.31

Logos Cuvânt sau zicală Matei 13.19-23 rhema Cuvânt sau mesaj Romani 10.17

I Petru 1.25 diagello A declara Luca 9.60 katangello A proclama Fapte 4.2; 13.5 parresiazomai A predica, a vorbi cu

îndrăzneală Fapte 9.27-29

elencho A da în vileag, a corecta, a convinge, a mustra

II Timotei 4.2 Tit 1.9; 2.15

epitimao A mustra sau a avertiza la modul serios

II Timotei 4.2

parakalo A încuraja, a mângâia, a apăra (lit. a chema de partea sa ca apărător)

II Timotei 4.2; cf. Fapte 14.22

paramuthia Mângâiere, încurajare, consolare

I Corinteni 14.3

martureo A depune mărturie Fapte 20.21; cf. I Ioan 4.14 homologeo A spune acelaşi lucru, a fi

de acord cu, a afirma sau mărturisi un adevăr

I Timotei 6.12

homileo A conversa, a vorbi cu cineva, a se implica într-o conversaţie (aceasta este cuvântul grecesc de la care provine termenul homiletică)

Fapte 20.11

laleo A vorbi Marcu 2.2,

16

cf. I Corinteni 2.6-7 didasko A învăţa pe alţii Fapte 5.42 epilusis Desfacere sau dezlegare;

explicaţie a ceva ce este ascuns sau greu de înţeles

II Petru 1.20

suzeteo A analiza împreună, a discuta, a dezbate

Fapte 9.29

apologia Apărare verbală Fapte 22.1; Filipeni 1.7,16; II Timotei 4.16; I Petru 3.15

metadidomi A împărtăşi Evanghelia ca pe un dar

I Tesaloniceni 2.8; cf. Romani 1.11; Efeseni 4.28

Îndrăzneală şi smerenie

Asemănare cu Hristos

TEME: � Cum sunt folosite explicarea, ilustrarea şi

aplicarea în Predica de pe Munte (Matei 5-7) şi în discursul rostit de Ştefan înaintea Sinedriului (Fapte 7.2-53)

� Studiaţi cum şi de ce diferă tonul Evangheliei între Matei 23 şi Fapte 17.16-31

17

Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 5 Procesul explicării

6 întrebări critice

1) Care este înţelesul textului?

2) Cum pot şti ce înţeles are textul?

3) Care au fost cauzele ce au determinat scrierea textului?

4) Ce avem noi în comun cu cei pentru care (despre care) a fost

scris textul şi/sau cu autorul acestui text?

5) Cum ar trebui să reacţioneze oamenii de azi la adevărurile din

acest text?

6) Care este modul cel mai eficace în care pot comunica înţelesul

textul?

4 paşi necesari

1) OBSERVAREA: citeşte, citeşte şi reciteşte & roagă-te

2) INTEROGAREA: Cine? Ce? Când? Unde? Cum? De ce?

FĂ EXEGEZA PASAJULUI (ce spune el?) SCHIŢEAZĂ PASAJUL (Care sunt relaţiile sale interne?) SCHIŢE:

� SCHIŢE GRAMATICALE (relaţiile dintre cuvintele unei propoziţii)

� SCHIŢE MECANICE (relaţiile dintre propoziţii şi fraze) � SCHIŢE conceptuale (în tratarea mai multor versete sau

capitole: o afirmaţie = rezumatul mai multor propoziţii ) ÎNCADREAZĂ TEXTUL (UNDE SE POTRIVEŞTE EL?)

� CONTEXT ISTORIC � CONTEXT LOGIC-DOCTRINAR � CONTEXT LITERAR

3) RELATIONAREA

4) ORGANIZAREA: � succesiune şi ordine � epuizează şi acoperă întregul spectru al textului � subliniază şi subordonează ideile

18

Ex. 1:

Iisus

a murit

(v. 1) Înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Iisus care are să judece viii şi morţii şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa te rog fierbinte: (v. 2) Propovăduieşte Cuvântul Ştăruieşte asupra lui la timp şi la netimp mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura

Schiţe gramaticale

păcătoşi

Propovăduieşte Cuvântul

pentru

cei

Ex. 2:

Domnul a auzit strigătul

căci meu

Schiţa mecanică tradiţională (II Timotei 4.1-2)

Schiţa mecanică alternativă (II Timotei 4.2)

stăruieşte la timp şi la netimp

mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura

19

II Samuel 11-12.23

I. David a dat dovadă de neascultare A. A comis adulter (11.1-5) B. A comis crimă (11.6-26)

II. Dumnezeu l-a convins de păcat A. A trimis un profet (12.1-6) B. A identificat păcatul regelui (12.7-12) C. A precizat pedeapsa care îl aştepta pe rege (12.11-12, 14)

III. David s-a pocăit A. Şi-a mărturisit păcatul (12.13) B. Şi-a exprimat regretul (12.15-17) C. A acceptat disciplina (12.18-23) D. Şi-a reînnoit ascultarea (12.20)

Schiţă conceptuală

20

1) Enunţă adevărul. 2) Plasează adevărul. 3) Demonstrează adevărul.

� Până când predicatorul nu reafirmă (citând sau reformulând) acea porţiune din text care confirmă enunţul legat de înţelesul textului, cuvintele au tendinţa de a se amesteca în minţile ascultătorilor.

� Povestirea evenimentelor biblice descrise într-un pasaj, cu multă forţă şi cu detalii senzoriale

� Descrierea unei scene, a unui personaj etc. � Definirea termenilor (ex. agape, eros, philia etc.)

� Observaţiile exegetice: înţelesurile adânci ale textului � Atenţie! Să nu ne etalăm erudiţia, ci să ţinem cont de posibilităţile

ascultătorilor! Dacă nimeni nu ştie ce e aoristul, de ce să ne mai prefacem că menţionarea lui clarifică înţelesul textului?!

� Alege dovezile cele mai puternice şi mai concise. � Atenţie! Nu toate lucrurile trebuie demonstrate. � „Predicatorul nu trebuie să încerce niciodată să explice ceva ce

el însuşi nu a înţeles...” (Rayburn).

� Afirmă ceea ce ştii şi arată de unde ştii! Noi luminăm o cărare spre înţelesul textului, astfel ca alţii să vadă adevărul Scripturii, să-l urmeze până la originea lui şi să-i confirme autoritatea în vieţile lor.

Prezentarea

Reafirmarea

Naraţiunea

Descrierea şi definirea

Exegeza

Raţionamentul

Mai multă lumină

21

� Acelaşi pasaj � structuri diferite � predici diferite

I. Istoria îngrijirii săracilor în Biserică II. Istoria îngrijirii săracilor în popor

III. Nevoia de îngrijire a săracilor în ziua de azi (Deşi este inspirată din text, tema se împarte în funcţie de natura subiectului pe care predicatorul decide să-l abordeze şi nu în funcţie de împărţirile textului)

I. Trebuie să ne împotrivim poftei firii pământeşti (v. 16a) A. Pofta firii este materialismul B. Pofta firii a distrus credinţa lui David

II. Trebuie să ne împotrivim poftei ochilor (v. 16b) A. Pofta ochilor este senzualitatea B. Pofta ochilor a afectat curăţia lui David

III. Trebuie să ne împotrivim lăudăroşeniei vieţii (v. 16c) A. Lăudăroşenia vieţii este mândria B. Lăudăroşenia vieţii a distrus smerenia lui David.

Tema şi punctele principale provin din textul explicat, însă elementele de dezvoltare (adică subpunctele) sunt inspirate din alte pasaje sau surse.

I. Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul A. Mai mare decât păcatele din trecut (v. 31-33) B. Mai mare decât păcatele din prezent (v. 34)

II. Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât împrejurările A. Împrejurările pun la încercare dragostea lui Dumnezeu (v. 35-36) B. Împrejurările nu pot stinge dragostea lui Dumnezeu (v. 32, 37)

III. Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât Satan A. Dragostea lui Dumnezeu e mai mare decât puterile spirituale (v.

38) B. Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât puterea lui Satan

Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 6 Schiţă şi structură

Schiţa unui mesaj tematic (predica tematică): Grija pentru cei săraci (inspirat din Ps. 82.3-4)

Un mesaj textual despre împotrivirea faţă de lume (inspirat din I In. 2.16)

Schiţă expozitivă: Siguranţa dragostei lui Dumnezeu (din Romani 8.31-39)

22

� UNITATE � CONCIZIE � ARMONIE:

� PARALELISM: Cuvintele paralele fac ca mesajul să se refere în permanenţă la tema sa centrală, atrage atenţia asupra ideilor importante şi subliniază conceptul central al fiecărui punct principal, evidenţiind cuvintele-cheie, care se schimbă.

Ex.: I. Rugaţi-vă, pentru că rugăciunea vă va deschide inima II. Rugaţi-vă, pentru că rugăciunea va atinge inima lui Dumnezeu. III. Rugaţi-vă, pentru că rugăciunea va cuceri inimile altora.

� SIMETRIA � PROGRESIA etc. � PUNCTUL CULMINANT (ROSTUL ÎNTREGII DISCUŢII)

� Fidelitate faţă de text � Observare directă şi evidentă a textului � Relaţie cu o Focalizare pe Starea Căzută (FSC) � Mişcare înspre un punct culminant � Aplicare la viaţa reală

� Formele de predicare narative (Oamenilor le plac poveştile, pildele). � Metodele de comunicare în masă: predicarea la televizor, la radio

(Oamenii care abia reuşesc să nu adoarmă duminica dimineaţa în biserică, sunt gata să asculte pe cineva predicând, la radioul din maşină etc.)

Modelul expozitiv tradiţional Modelul de comunicare în masă (numit şi aplicativ)

Afirmarea punctului principal Afirmarea punctului principal 1. Subpunct Dovadă imediată, explicaţie sau

definiţie; 1-2 propoziţii 2. Subpunct 3. Subpunct Ilustrarea Ilustrarea

Principii generale de construire a unei schiţe

Forma de bază

Noi forme omiletice

23

Aplicarea Aplicarea Dezvoltată Particularizată Evaluată şi explicată Conectată cu Scriptura

24

� Mintea are nevoie de concret pentru a ancora abstractul. � Ilustrările fac o exegeză a Scripturii în termenii condiţiei umane,

facilitând o înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu cu toată personalitatea.

� Stârnesc interesul. � Fac Cuvântul mai accesibil etc.

Motive greşite pentru a ilustra

� Predicatorii care folosesc ilustrarea pentru a distra oamenii, distrug de fapt fundamentul mesajelor pe care le transmit!

� Oamenii tânjesc după discernământ spiritual, nu după spectacole emoţionale ieftine!

Motive bune pentru a ilustra

� Criza predicării � Curentele culturii � Pe urmele înaintaşilor � Calea spre înţelegere � Călăuzirea Scripturii � Calea Stăpânului (Hristos a urmat un tipar străvechi – tradiţia

rabinică, Haggadah = calea istorisirii, diferită de Halakah, calea meditării raţionale asupra legii).

Cum ilustrăm?

� Extrage o experienţă din viaţă � Spune o istorisire

� Fii creativ în introducere � Foloseşte detalii vii şi pertinente � Transpune cuvintele-cheie � Creează criza � Dă sens încheierii

Precauţii � Foloseşte ilustrările cu prudenţă � Foloseşte ilustrările ca un păstor

� Foloseşte informaţii corecte � Fereşte-te de ilustrări neadevărate sau incredibile

Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 7 Tiparul ilustrării

De ce ilustrăm?

25

� Păstrează echilibrul � Ancorează-te în realitate � Nu comite neglijenţa de a da în vileag, de a divulga sau de a

pune pe cineva într-o situaţie jenantă � Nu face haz pe seama nimănui, cu excepţia ta � Nu te pune pururea pe tine (familia ta) în centrul atenţiei � Dă dovadă de bun gust şi fereşte-te de lucrurile sensibile � Sfârşeşte ce ai început

Surse pentru ilustrări � Sisteme de descoperire: programe pe calculator, servicii de tip

abonament, dosarul predicii � Sisteme de recuperare: arhivează ilustrările

Temă: Alege un subiect şi creează o ilustrare care să folosească cel puţin trei din cele cinci simţuri.

26

� Predicarea nu este doar proclamarea adevărului revelat, ci adevărul aplicat.

� Aplicaţia vizează atitudinea şi comportamentul. � Aplicarea justifică expunerea. � Aplicarea ajută la focalizarea expunerii.

� Ce (îndemnuri specifice) � Unde (situaţii specifice) � De ce (motivaţia) � Cum (abilitarea)

Dezvoltarea aplicaţiei pentru Punctul Principal

Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 8 Practica aplicării

Funcţiile aplicării

Componentele aplicării

Componentele aplicării

Explicaţie

Ilustraţie

Aplicaţie

Afirmarea punctului principal

Afirmaţie rezumativă

Afirmaţie rezumativă

Concepte şi termeni explicativi Direcţionare spre ilustraţie

Concepte şi termeni explicativi Direcţionare spre ilustraţie

Termeni-cheie ai subpunctelor care produc „Caracteristică istructivă”