1. Argumentează în legătură cu trei caracteristici care fac diferenţa dintre cunoaşterea

psihologică ştiinţifică şi cunoaşterea naivă.

Cunoaşterea psihologică ştiinţifică este precisă pentru că măsoară și cuantifică cu

atenție observațiile. Aceasta presupune efort și timp cheltuite, dar plusul de precizie face

diferența în raport cu psihologia naivă.

Psihologia științifică produce o cunoaștere cumulativă în sensul că publicându-și

rezultatele ea dă ocazia apariției a noi ipoteze și idei pe când în psihologia naivă uneori o

singură idee se consideră a fi cea corectă și nu se lasă loc de interpretări.

De asemenea psihologia științifică este sistematică, formală și obiectivă de aceea ea nu

rămâne cantonată la nivelul observațiilor întâmplătoare pe când cunoașterea naivă este

subiectivă, este puternic personalizată și ține de cel care emite.

2. Diferenţe specifice dintre modelul psihodinamic şi cel comportamentist în

psihologie:

- în modelul psihodinamic afirmă că cel mai puternic element motivant al comportamentului

uman provine din inconștient pe când modelul comportamentist afirmă că singurul domeniu

de studiu al psihologiei trebuie să fie comportamentul .

- în modelul psihodinamic se pune accent mai mult pe rolul factorilor de ereditate decât de

mediu în schimb în modelul comportamentist se pune accent pe rolul factorilor de mediu

neacordându-se nici o importanță celor ereditati.

3. Evaluează comparativ contribuţia abordărilor de tip corelaţional şi de tip

experimental în constituirea psihologiei ştiinţifice.

În ceea ce privește abordarea corelațională presupune determinarea intensității și

forma relației dintre două variabile ce constă în orice însușire ce poate lua valori diferite.

Aceasta ne indică unde anume să căutăm o relație între elemente pentru a putea efectua un

studiu experimental, în care să evidențiem modificările variabilelor dependente în funcție de

cele independente.

Abordarea experimentală este coloana vertebrală a cercetării psihologice și implică

manipularea uneia sau a mai multor variabile independente pentru a vedea efectul la nivelul

variabilei dependente. Aceasta duce la descoperirea de relații tip cauză efect.

În concluzie obordarea de tip corelațional are rolul de a indica punctul de plecare în

elaborarea cercetării psihologice experimentale specifice celei de-a doua abordări.

4. Precizează rolul pe care l-a avut metoda psihometrică în dezvoltarea dimensiunii

aplicative a psihologiei.

Metoda psihometrica, numită și metoda testelor este cea mai productivă metodă a

pshihologiei aplicate care are ca principal rol construcția de metode, instrumente de măsurare

și cuantificare a fenomenelor psihice ca mai apoi rezultatele acestora să poate contribui la

dezvoltarea și rafinarea abordărilor teoretice circumscrise măsurării psihologice.

5. Analizează consecinţele experienţei de privare afectivă şi socială din casele de copii

instituţionalizaţi, prin comparaţie cu cei luaţi în îngrijire maternală, în familie. Argumentează

în legătură cu consecinţele posibile ale acestor fenomene asupra evoluţiei psihice ulterioare.

Omul este o ființă socială ce se raportează atât la stimuli fizici cât și la comportamente

și valori ale grupului social.

Prin urmare unele studii au arătat faptul că dacă o persoană este luată dintr-un centru

de plasament într-un mediu favorabil dezvoltării se poate observa o creștere a gradului de

inteligență față de restul persoanelor rămase în plasament.

Totodată este cunoscut faptul că omul este făcut să-și caute și să-și dezvolte propria

umanitate, care nu este performată în mesajul ereditar al speciei nostre, ci se realizează prin

instrumente socio-culturale cum ar fi mijloacele materiale dar și cele spirituale.

În ceea ce privește privarea socială aceasta poate avea unele consecințe ireversibile în

ratarea unor vârste critice în însușirea unor funcții importante cum ar fi mersul, limbajul,

conduita socială concluzionând că psihicul se formează în relațiile cu semenii, cu obiectele

lumii naturale și sociale, care oferă cadrul dezvoltării sale.

De asemenea privarea afectivă și socială are ca și consecință dezvoltarea unui

comportament de izolare precum și a unui comportament antisocial.

Cu alte cuvinte copii integrați în anumite familii care pot facilita un mediu optim

dezvoltării au șanse foarte mari de accede la o anumită carieră respectabilă, de a se integra în

societate, precum și de a dezvolta relații interpersoanale, în comparație cu cei rămași în

centrele de plasamente care sunt predispuși la a dezvolta un comportament de marginalizare

socilă și chiar la un viitor comportament infracțional.

6. Ce aspecte psihologice importante pot fi abordate de o psihologie transculturală în

spaţiul Transilvaniei?

Psihologia transculturală este una dintre modalitățile predilecte prin care se poate

proba condiționarea social-istorică a psihicului uman.

În același timp acest tip de psihologie a devenit o nouă cale de a proba validitatea

ecologică a unor teorii psihologice importante.

În România trăiesc alături de comunitățile de români diferite alte comunități etnice, cu

tradiții culturale, lingvistice și religioase specifice. Regiunea cu cea mai mare diversitate

etnică din România sunt Transilvania, fapt ce facilitează o deschidere mare spre comunicare și

evoluție având o influență pozitivă asupra oamenilor și zonei în general.

Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor

religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României cultele religioase sunt

autonome față de stat, alături de libertatea gândirii și a opiniilor.

Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nici o religie națională,

respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de

asociațiile și cultele religioase. Cetățenii sunt egali în fața legii și în fața autorităților publice,

indiferent de convingerile religioase sau părerile despre lume și viață pe care le au.

Cultele religioase sunt autonome față de stat, care însă trebuie să le sprijine. Tot

conform constituției, discriminările religioase, ca și incitarea la discriminare și promovarea

urii religioase, sunt interzise.

În concluzie spațiul transilvănean este un conglomerat de etnii, religii, culturi care prin

prin diversitatea loc contribuie la dezvoltarea zonală și la deschiderea spre noi concepte.

7. Invocă trei argumente în legătură cu o perspectivă pozitivă asupra inconştientului.

Așa cum a afirmat Jung inconștientul este superior conștientului.

Inconștientul crează relații subliminale care stau la baza impulsurilor creatoare, fiind

un ghid fără seamă pentru acest proces.

Inconștientul adună tot ceea ce am refulat și ce nu am reușit încă să percepem despre

noi înșine, începând de la naștere și până la vârsta actuală.

Conținutul refulat al inconștientul îl reprezintă dorințele, temerile și alte tendințe ale

psihicului care sunt incompatibile cu ego-ul nostru, fie pentru că sunt prea infantile, prea

penibile, sau pentru tot felul de alte rațiuni.

Aceste ”materiale” care figurează în inconștientul personal au ca principală

caracteristică faptul că ar putea foarte bine să fie conștiente, dar procesul de refulare le face să

se situeze în zona inconștientă.

8. Invocă trei argumente în legătură cu afirmaţia potrivit căreia conştiinţa este

sistemul de referinţă tipic uman.

Conștiința este specifică umană deoarece implică funcții majore de sinteză precum

gândirea, limbajul, percepția, atenția și chiar creativitatea.

Conștiința presupune alegerea unei modalități din mai multe posibile care la ființa

umană depășește spontaneitatea prin reflecție, deliberare.

Conștiința este un sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale, este

un ansamblu de reacțiuni ala individului la propriile lui acțiuni.

9. Analizează relaţiile conştient-inconştient în stările de sănătate şi de boală psihică.

Din punct de vedere genetic inconstientul preceda constientul si reprezinta baza

constituirii acestuia. Jung considera constientul o "emanatie si creatie a inconstientului

profund. Ea se naste în fiecare zi dupa somn si seamana cu un copil". Pâna la un an

inconstientul este mecanismul care domina organizarea si reglarea organismului, ca si modul

de relationare a copilului cu lumea. Cu timpul, nivelul ierarhic superior pe masura ce se

dezvolta se va impune constant si pregnant iar inconstientul va avea un rol functional

subordonat efectuând unele "reglari subsistemice". Pentru a întelege si mai bine relatiile de

interactiune dintre constient si inconstient, ne putem imagina o axa bipolara cu un pol plasat

la limita inferioara (inconstientul) si unul aflat la limita superioara (constientul); între cei doi

poli, pe axa se vor evidentia diferitele moduri de interactiune între cele doua sfere ale

psihicului (Mihai Golu, 1994). Cu cât ne apropiem mai mult de unul din cei doi poli, cu atât

se impune cu mai multa putere dominanta specifica acelui nivel.

Se apreciază că între conștient și inconștient există trei tipuri de relații:

-        relații circulare (constau în faptul că oricare din activitatile mintale începute în

conștient pot trece în inconștient unde este posibilă găsirea unei soluții, apoi o

parte din conținuturi trec din nou în conștient);

-    relații de subordonare integrativă (presupun dominarea unuia dintre niveluri de

către celălalt). Relațiile de subordonare integrativă pot fi de două tipuri: dominarea

inconștientului de către constient și dominarea conștientului de către inconștient.

Dominarea de către inconștient a conștientului apare în stările de afect, de tranșă

creatoare sau în stările patologice în care inconștientul devine principalul reglator

al conduitei. În cazul dominării inconștientului de către conștient vorbim de

"înălțarea omului", în cel de al doilea caz vorbim de procesul de degradare,

regresie.

-    relații de echilibrare (specifice stărilor psihice de ațipire, reverie, spontaneitate,

contemplație în care individul nu este nici total conștient nici inconștient).