povestea vorbii 21 -...

INTOL PRESS Anul III(XXII), Serie nouă, nr. 4(10) - decembrie 2014ISSN 2285 – 6919 ISSN-L 2285 – 6919

Revistă de cultură Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă - ECOSTAR 21

www.culturaarsmundi.ro

Povestea Vorbii 21CU NICOLAE MANOLESCU PRIN RÂMNICUL VÂLCII

Am copilărit în veşnicia vieţii de ţară,mama fiind din Lădeşti (verişoară a

publicistului Virgil Ierunca – Untaru), tata dinLăpuşata; iar primul oraş pe care l-am văzutşi străbătut a fost Craiova, împreună cumama, în sept. 1957, când a trebuit săcumpărăm porumb, însoţindu-ne o caravanăepopeică de 25 de căruţe – toate după po-

rumb. Şi intrând în capitala Olteniei, în zori, pe la „BarieraVâlcii”, mama îmi pregătise de-acasă să iau o piatră în gură!…

Al doilea oraş văzut, vizitat însă mai des, a fost RâmniculVâlcii, când, examinat de profesorul de muzică, dirijorul (diri-gintele meu) Grigore Ştefănescu, tatăl lui Mihail Ştefănescu, diri-jorul de azi, am putut participa (şi cânta) în corul şcolii Lăpuşata,formându-mi-se, astfel, un auz interior, necesar prozei; şi amcântat în vestitele „Dialoguri la distanţă” de cel puţin patru oripe an, mai întâi la competiţiile de la Palatul Culturii-ActualulTribunal-judeţean; apoi la Piteşti şi Bucureşti. Astfel, cel maisfânt topos al amintirilor mele de elev, era Dealul Capelei (omăgură împădurită, pitorească, rămânându-i numele de la obisericuţă catolică); apoi edificiile Judecătoriei, Arhivele, Baroulavocaţilor, Procuratura; şi statuia Independenţei, pe a cărei „filede carte”, din bronz, erau trecute şi numele unor soldaţi-eroi dinsatul meu, căzuţi în Războiul de Independenţă, din 1877; şi încel de Reîntregire a Neamului.

Palatul Culturii Vâlcii avusese, în vremea vieţii mele deşcolar (şi cântăreţ de cor), sus, pe frontispiciu, o monumentalăsculptură gri-albă, reprezentând zeiţa Justiţiei, oarbă, cu un vălpeste ochi, ţinând o făclie (în locul balanţei) în mâna dreaptă.Semeaţă, majestuoasă, precum o catedrală, aceasta era clădireacea mai impunătoare a Râmnicului şi devenise, în vremea primu-lui război mondial, cartier general (al unor armate de ocupaţie);după 1944, tot astfel; şi, în sfârşit, Edificiu al Culturii –coborându-se în ţărână simbolul dreptăţii); după 1980, aici s-amutat Casa Armatei (cea demolată de pe Terasă) iar în 1989 afost ocupată de revoluţionari, noua putere, iar apoi, retrocedată,prin procese Ministerului Justiţiei, redevenind Tribunal. Avândpatru coloane colosale, ionice, greceşti, o esplanadă şi trei uşisemeţe, edificiul simboliza, poate chiar şi pentru ţăranii aflaţi înconflicte, duritatea, puterea Legii; în acelaşi timp, o sublimăesenţă a civilizaţiei greco-latine şi a spiritului european.

Pe scena acestui Palat am cântat, des, în cor, am fost chiardansator (în structuri de coregrafie cu adulţii, sub instrucţia le-gendarilor Ionel Preda şi Mircea Balaban). Şi dându-ni-se voiesă-i vizităm interioarele, împrejurimile cu aleile, urcând spreCapelă, căpătam un soi de „epifanie”, părându-ne fascinant,asemenea unui „templu helenic” – cu vaste coloane, dunguite devremuri, măreţe şi ameninţătoare.

Însă mai era, subiectiv vorbind, „ceva”: fiindcă, venind acasă,după festivităţi şi manifestări culturale, contemplam altfel,„coloniţele” albe, brâncoveneşti, fragile, ale casei natale, dinZărneşti-Lăpuşata, ridicată, în 1947, nu în vatra satului, ci „Laşosea”, imediat după ce tata se întorsese, rănit, din război, de laBanska Bistriţa, Tatra, în februarie 1945. Venind pe jos, apoi cutrenul, din Slovacia, prin Maramureş şi Bihor, pe urmă pe ValeaOltului, spre casă, el cumpărase o bicicletă nemţească şi,mulţumindu-i lui Dumnezeu că rămăsese în viaţă, se ducea, de-seori, la Cozia şi Hurezi, unde se îndrăgostise de pridvoarele cuflori şi viţă, ale călugărilor, cu coloniţe albe şi cioplituri în piatră.

Acele coloniţe, cu motivele lor, avea să le construiască şi el,la casa lui nouă, coborâtă din vatra satului, la Şosea. Douăcoloniţe erau „independente”, „libere”, celelalte două erau lipitede ziduri, făcând corp comun cu ele. Şi, atunci, când m-am

îmbolnăvit de surzenie, întorcându-mă, obosit, confuz, de laşcoală, mă odihneam puţin în acel loc dintre coloanele casei. Înstânga privirii, se desfăşura, „drumul Craiovei şi Dunării”, îndreapta munţii Horezului, Sibiului (Buila, Bistriţa şi Mânăstireaei) ş.a. Tatăl meu numea acel spaţiu dintre coloniţe, „balcon” sau„prispă”; mama, care urmase şcoala normală, de la Drăgăşani,„verandă” şi „marchiză”.

De la coloniţele albe ale casei natale şi ale copilăriei, la aceleaenorme ale Tribunalului (şi Palatului Culturii) Vâlcii şi, apoi, la„Coloana recunoştinţei fără de sfârşit” a lui Brâncuşi, viaţa meade elev (şi chiar formaţia mea umanistă) s-a desfăşuratprivegheată şi revelată de respiraţia spiritului verticalităţii.

*

Tot aici, ei bine, l-am cunoscut, cu bucurie, patru zile la rând,prin urmare mai îndeaproape, pe celebrul cronicar literar al„Contemporanului” şi „României literare”, criticul şi eseistul deorigine vâlceană, Nicolae Manolescu. În iulie 1981, eram dejamembru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Se coagulase,aici, în sept. 1982, o manifestare ambiţioasă, aparţinând culturiiscrise şi publicisticii, aş spune, fără precedent: constituireaSocietăţii literare „Anton Pann”, unindu-i pe poeţii, prozatorii,dramaturgii de sorginte vâlceană, împrăştiaţi prin întreaga ţară,în speranţa că va fi recunoscută ca o filială a Uniunii Scriitorilordin România. Se afla, la tribună, Preşedintele de atunci al UniuniiScriitorilor, dl. Dumitru Radu Popescu, prozatorul Dinu Săraru

şi criticul (şi directorul editurii „Eminescu”) Valeriu Râpeanu.Mulţi, din sală, printre care şi Valeriu Anania, proaspăt sosit dinAmerica şi chiar dl. Manolescu, trăiau un fel de „opoziţie” tacită,nedeclarată. La un anumit moment, între o monotonie şi alteapăsări ideologice, dl. Manolescu m-a invitat să-l însoţesc; ieşindafară, între marile coloane ionice, nicidecum corintice, d-sa mi-a spus:

– „N-aş fi venit la aceste evenimente scriitoriceşti dacă nu aşfi avut o problemă de familie: parastasul unei mătuşi, la care mi-am petrecut, totdeauna, vacanţele de vară, numai vacanţele, înRâmnicul Vâlcii!...”

Ştiam doar din auzite, lucruri rămase cu totul discrete, că tatăldomnului Manolescu se numea Apolzan; şi că studentul debutant

în critică la Bucureşti, trebuise să ia numele mamei sale, Sabina(Manolescu), că părinţii săi fuseseră urmăriţi şi deveniserădeţinuţi politici; că îl ocrotiseră şi ajutaseră rudele din Vâlcea;iar mai târziu Profesorul George Ivaşcu; şi cam atât!...

Plimbându-ne, pe Calea lui Lenin (str. V.I.Lenin), „drumulSibiului”, spre biserica „Toţi Sfinţii”, unde urma a se sluji paras-tasul, dl. Manolescu mi-a arătat, printr-un indefinit semn, loculunde fusese casa în care s-a născut, acum demolată, spre a seconstrui nişte blocuri, în „buza” Capelei, aproape de Liceul„Lahovary”, grădinile şi terasele familiei Ionescu, vila avocatuluiMihăescu, apoi Casa „Simian”, spre livezile de rai ale EpiscopieiRâmnicului.

– Ştiu, am zis, că toate şcolile le-aţi urmat la Sibiu. DarVâlcea?...

– În Vâlcea eram dus numai în vacanţe, la acele mătuşi alemele!...

Trebuia să intrăm în vechea biserică, „Toţi Sfinţilor”. Nuputeam să nu fim mişcaţi, chiar copleşiţi; pentru că aici conce-puse şi pregătise Anton Pann, ca dirijor şi „compozitor”, cu uncor de călugări – „Marseilleza” românilor – „Deşteaptă-te,Române”; aici se sfinţiseră, în faţa revoluţionarilor şi mulţimilorsteagurile Revoluţiei (şi Proclamaţiei), de la 1848. Un spaţiu de-venit sfânt, al viitoarei unităţi a Naţiunii.

– Domnule Manolescu, am îndrăznit eu. Veţi veni şi mâine,la discutarea statutului Societăţii „Anton Pann”? „Nu ştiu!...”„Atunci, v-aş încredinţa, acum, o...taină!” „Te rog!...” „Anul vi-itor, va fi Centenarul Urmuz! M-am documentat, din studenţie,ani buni!... Este o adâncă obsesie!... Am început o nuvelă, despre«opera» şi sinuciderea sa. Mi-o examinaţi Dvs., la lectură,ajutându-mă să o public?...” „Aţi început-o?..., m-a întrebat. Cumo structuraţi?... Cum o fixaţi?...”

Am adăugat, neînţelegând bine: „În clipa în care îi definitiveztitlul, îl bat în cuie, numai atunci devin sigur pe mine!... Mergpână acolo, încât ajung să ştiu pe de rost, de pe acum, şi ultimapropoziţie, ultima pagină!...” „Ziceţi-mi ceva, din acea ultimăpagină!...” Am răspuns, ca un automat, aproape ca un actor, închip mecanic: „De mă veţi zări, noaptea şi-n zori, pe coridoareleTribunalului Suprem – cu vederi politice slabe, în dreapta; şi cuochelari din cearcăne de mucegai, în jurul ochilor, cu dosare cat-astrofice şi malefice, sub braţ, curgând litere şi paragrafe, dinele, strigaţi-mă!... Rânduiţi-mă!... Sunt eu, Demetrescu-Ionescu-Buzău-Urmuz, tragedianul cuvintelor!... (Am apăsat apoi, petrăgaci –în ritmul inimii şi al artei; al muzicii sferelor!... Şi spersă fi trecut, atunci, dincolo!... Să fi murit – fiindcă nu m-am maitrezit, niciodată!...)”.

– „De ce spuneţi că vreţi să-mi încredinţaţi mie toate acestea,ca o taină?”, m-a întrebat dl. Nicolae Manolescu.

– „Pentru că-mi doresc să mă simt îndemnat, încurajat,încuviinţat. Pentru a mă simţi obligat să duc ideile la capăt!...”

*Domnul Nicolae Manolescu a venit şi a doua zi la

manifestările viitoarei societăţi, numită „Anton Pann”, şi eu,stam în primul rând, ca să pot urmări cursul discuţiilor, ideilor;dl. Manolescu, sosind mai târziu, s-a aşezat tot lângă mine. Scri-itori vâlceni, sau de origine vâlceană, sosiseră din toată ţara,veniseră, în păr; ba chiar şi alţii, invitaţi să scrie în presă, caSânziana Pop; spre ilustrare: Valeriu Anania, care tocmai se în-torsese din America; poetul Damian Ureche şi Dumitru Vlăduţ(de la Timişoara), Constantin Mateescu, Gh. Vlad, GeorgeŢărnea (de la Bucureşti), Ilie Purcaru şi Lucian Zatti (de laCraiova), Elisabeta Novac (Piteşti), Dumitru Constantin (de laIaşi), Alexandru Mircescu şi Gheorghe Zugravu (Târgovişte),Ion Apostol Popescu (Gherla), Ion Topolog (Braşov), CornelMoraru („Vatra”, Tg. Mureş), Ştefan Dumitrescu (Tulcea),Valeriu Sârbu, Ada Orleanu, Gheorghe Anca,

Constantin ZĂRNESCU

Pagina 1

După 2000

1982

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

Elena Zărescu, Eugen Negrici (Bucureşti). Eu şi Marian Papa-hagi (Cluj); apoi, sosiseră să mediatizeze evenimentul: MirceaIvănescu, Carolina Ilica, Vasile Sav, George Mirea, GabrielaRusu-Păsărin, Cornel Sorescu ş.a. Societatea „Anton Pann” apublicat, atunci, (şi) nişte suplimente culturale (ale gazetei„Orizont”); revistele „Povestea vorbei” şi „Vâlcea literară” (ul-tima coordonată de I. Şt. Lazăr)… Debutaseră, de altfel, în re-vistele literare, centrale sau locale, ori în volum, un număr decondeieri tineri, trăitori în Vâlcea; poeţii şi prozatorii Felix Sima,Lucian Avramescu, Petre Tănăsoaica, Gh. Smeoreanu, Gh.Achim, Traian Dobrinescu, Gheorghe Voica; sau criticii Ion Pre-descu, Mihai Mustăţea. Reporterii Constantin Poenaru, IulianModel, Alex Parolea Moga ş.a.

După înfiinţarea Societăţii „Anton Pann” ne vedeamo dată pe an, la Râmnic, toţi scriitorii vâlceni, din ţară;pe urmă, tot mai rar. Îi oferisem domnului Manolescu,cu autograf, toate cărţile mele; iar după Revoluţia dinDecembrie, chiar şi reeditările (adăugite şi completate)ale romanelor mele; şi „Aforismele lui Brâncuşi”, întâl-nindu-ne, la şedinţe ale „Alianţei Civice”, d-sa viz-itându-ne (şi) la Cluj, ca senator. La ediţia a IV-a a„Aforismelor”, mi-a atras atenţia, sincer: „Dar eu am şiediţia întâi!... Şi pe celelalte!...” „De câte ori călătoresc,la Paris, am intervenit, găsesc noi maxime, opinii şiteorii ale sculptorului român, rămase inedite!... Fiecareediţie, impusă de cererea publicului şi cercetările mele,are îmbunătăţiri, adăugiri, corecturi!...”

Dl Nicolae Manolescu mă întreba, aproape la fiecareîntâlnire:

– „De ce nu terminaţi acel roman dedicat luiUrmuz?...”

Şi nu era în discuţie lenea mea intelectuală, orineputinţa mea. Lucram la un săptămânal extrem de vioi, „Tri-buna”. Nereuşind să public fragmente din carte, nici înainte, nicidupă 1989, romanul Ţara lui Urmuz se transformase într-un„roman de sertar”, nu într-un drum „înfundat!...”

– Lucrurile s-au complicat, după Revoluţie, am accentuat.Nu-l mai avem, astăzi, numai pe Urmuz al „absurdului limbii”(cuvintelor şi literelor!). Ca „părinte-întemeietor” – „precursor”al avangardei româno-franceze, el nu i-a influenţat doar pe poeţi,prozatori, reporteri, dramaturgi; ci şi pe pictori şi sculptori, plas-ticieni, regizori, scenografi. Iar după ce l-a tradus Eugen Ionescu,la Paris, îl avem pe Urmuz „uzurpatorul” unor instituţii, precumJustiţia! Cum îl numeşte Ionesco?... „Urmuz – precursorul re-voltei literare universale – profet al dislocării formelor sociale –ale gândirii şi limbaj(urilor), din această lume, care, iată astăzi,se dezagregă, sub ochii noştri!...” Aşadar, domnule Manolescu,un roman structurat în mai multe „etaje” („bolgii danteşti”) aleexpresiei artistice. Iată, ne sar aproape în ochi, azi: judecătorii,transformaţi în „personaje”, prin tele-mediatizare; judecătoreselefăcând „streaptease”, în loc să medieze şi să judece, înţelept;magistraţii corupţi; avocaţi „vânduţi”. Procese postrevoluţionare„definitive”, „irevocabile”, reluate, însă, de şapte ori, precumcele ale revoluţionarilor din 1989 şi dosarele lor; rejudecate dealţi judecători, la Curtea de la Haga!... Cum, re-formăm aceajustiţie, pe care a criticat-o, aspru, sarcastic, Urmuz? (Şi din pri-cina căreia s-a sinucis?...) Ce (mai) înseamnă judecată„responsabilă”, „echidistantă”, „imanentă”, (chiar)„sacrosanctă?” Avem şi magistraţi ce au devenit „crai ai altorCurţi Vechi”; participând la „chiolhanuri”, „grupuriinfracţionale” şi „carnavaluri”, punându-şi „,măşti animaliceşti”,sau intrând în politică – mâncându-le, cum se spunea întrerăzboaie, politica tot capul!... „Ţara lui Urmuz” s-a supra-etajat;şi a ajuns un Babel! Sau, cum spune Urmuz: un „Bil-Bul!”…

*Printre detaliile pitoreşti ale acelor zile din toamna lui 1982,

a fost şi o descindere a scriitorilor vâlceni la Complexul energeticLotru, unde s-au putut vizita sălile subterane ale turbinelor; apoi,în Râmnic, expoziţia de documente, manuscrise, fotografii, alepersonalităţilor culturii române, dintre războaie, în colecţia poe-tului Al. Cerna Rădulescu; şi o altă vizită, la Drăgăşani, laStaţiunea de cercetare viticolă, unde, pe lângă acele licori (cla-sice) s-a putut degusta (şi) un „whisky” autohton; iar la sfârşitulîntâlnirii, de constituire a Societăţii literare „Anton Pann”, în faţacoloanelor Palatului Culturii, la despărţire, dl. N. Manolescu aîntrebat-o, nu fără ironie, pe dna Venerica Pătru, viitor prim-sec-retar al Judeţului Vâlcea: „Cum vor lucra, pentru Societate,poeţii, prozatorii, reporterii, dramaturgii, scriitorii originari

vâlceni, disipaţi, însă, prin întreaga Ţară?”Răspunsul a sosit, ca şi fabricat, brusc şi la fel de ironic –

pentru timpurile de azi, spre ilustrare, când s-a creat o lege a cu-mulului (salariilor), chiar şi în cultură, desigur:

– „Veniţi şi creaţi, aici! Întoarceţi-vă-n Vâlcea!...”, i-a spusea dlui Manolescu.

*La Cluj-Napoca, la alegerile Uniunii, aveam să îl întreb, în

pauze, pe dl Nicolae Manolescu:– Există, domnule Preşedinte, o filială a scriitorilor, la

Craiova, încă din 1976, condusă acum de dl. Coşoveanu; avem,acum, după Revoluţia din Decembrie, o filială, la Sibiu, condusăde dl Văcărescu; o alta, la Piteşti şi Alba-Iulia. De ce nu re-înte-

meiem, pe „murii” Societăţii „Anton Pann”, din 1982, şi o filialăla Vâlcea?

– „Nu avem şi nu o vom avea încă! Deşi Râmnicu Vâlcea,Govora, Bistriţa, Hurezii au o însemnată istorie teologică, ascrisului ecleziastic (şi a tipografiei de carte); deşi are cea maiveche Episcopie a Ţării Româneşti, alături de cea a Buzărului,Vâlcea nu are tradiţie critică-universitară!...”

*În 2010, venind iar în Transilvania, să-şi consulte electoratul

(peste trei sute de autori), spre a fi reales preşedintele lor, întâl-nindu-ne la Cluj, i-am spus dlui Nicolae Manolescu eveni-mentele mele: unu – „am fost bănuit de cancer şi operat!” Şi, doi– „Am terminat romanul Ţara lui Urmuz”!.. „– Cât a duratscrierea romanului?” „– Cu intermitenţe, pentru că am definitivatşi alte cărţi, peste două decenii!... Vreau să nuanţez: nu l-amcoborât, niciodată, de pe masa mea de lucru!... Cu alte şi altedocumentări şi la celelalte cărţi şi ediţii; cu obligaţii de serviciu,lucrând în presă; călătorii etc.”

*Meseria, profesiunea (misia!) de scriitor ne vine dinspre toate

artele şi meseriile (unele „liberale”) şi e bine să accentuăm, în-totdeauna, că nu e o meserie care se studiază în şcoli; cu toate căscriitorii au fost consideraţi (şi) „nepoţi ai profeţilor biblici”; cutoate că însuşi „bunul Dumnezeu a fost Scriitor”, atunci cândne-a scris nouă „soarta”. Astfel, având atâtea surse de informare,scriitorul ar trebui să se (auto)oblige să scrie în toate genurile li-teraturii şi artei: povestire, poezie, schiţă, nuvelă, roman, teatru,eseu, cronică, recenzie, interviu, note, repor-taj, polemici, editorial (publicistică) ş.a. Dl.Manolescu însuşi s-a exersat în aceste genuri,cu toate că este numit „Profesorul”. A publi-cat, iată, şi o carte de memorialistică, adevărat„roman”, dedicat copilăriei, adolescenţei şitinereţii, cu titlul simbolic şi „pedagogic” pen-tru civilizaţia (şi cultura scrisă): „Cititul şiscrisul” (2002). Precum şi romanul eseistic:„Andersen cel crud” (2006). S-a născut, însă,o controversă (şi o confruntare), produsă dePreşedintele Academiei Române, atunci, în2012: criticul Eugen Simion. Negăsindu-seloc vacant, pentru universitarul candidatManolescu, s-a propus… o amânare!...Scrisoarea deschisă, polemică, pe care a pu-blicat-o N. Manolescu, în „România literară”a devenit faimoasă, chiar arhicunoscută:„Unde ni sunt scriitorii?” (Era vorba, desigur,

de scriitorii-membri al Academiei Române, însă şi de scriitorii„sub vremi” de azi.

„Unde ni sunt scriitorii?” a arătat fascinaţia, aş zice clasică,a tuturor celor care publică, filologi, istorici, ori venind dinsprealte meserii, faţă de misia importantă de scriitor. Cel dintâipreşedinte al Academiei Române a fost tot un important scriitor:Ioan Eliade Rădulescu!..)

*În culmea recunoaşterii publice şi a onorurilor (oficiale):

Preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Academician, diplomat (Am-basador UNESCO), Cavaler al Legiunii de Onoare, Dl N.Manolescu priveşte, desigur (şi) „aristocritic” şi „aristotelic”,cum spune Urmuz, din susul acelei culmi – spre partea întunecată

a ei: criza fără precedent a culturii scrise, pierderea„vizibilităţii” scriitorimii; apoi: a unor spaţii şi reviste;şi a aproape tuturor caselor de creaţie, odihnă şi trata-ment, cu excepţia fericită a celei de la Călimăneşti –Vâlcea; fărâmiţarea legendarei noastre Uniuni - socie-tatea cu „cei mai numeroşi membri ai artelor scrise, dinEuropa”, a afirmat într-un interviu chiar preşedintele,dovedind, indiferent de vremi, ere, epoci, vraja pe careo emană această profesie-misie, care încearcă săreziste, să supravieţuiască; în loc să trăiască „prin eaînsăşi”.

Misie care a forjat ideea europeană de Naţiune,creşterea limbii, „cinstirea Patriei”.

*Sistematizându-mi amintirile, legate de plimbările

mele cu dl N. Manolescu, încă de acum trei decenii,prin Râmnicul Vâlcii, neignorând şi alte toposuri, pre-cum intrarea în Parcul Zăvoi, fosta proprietate aPrinţului Barbu Ştirbei, cu Poarta sa monumentală

(sculptată în lemn); alegoria Patria descătuşată, sculpturămonumentală, în marmură de Cararra, panorama Râmnicului, depe Dealul Capelei; casa albă cu coloniţe de lemn, a poetuluiPann; oglinditoarea trecere a undelor Oltului, purtând cu ele„umbra lui Mircea”, spre Dunăre şi mare – voi adăuga mereu căacele teribile coloane ale Palatului Tribunalului trebuie să fiinfluenţat subconştientul („sentimentul creator”) copiluluiApolzan-Manolescu, atunci când va emite, poate cea maioriginală şi îndrăzneaţă concepţie a sa, nu doar scriitoricească,ci de civilizaţie, relevând aureola Artei asupra societăţilor, în de-cursul istoriei, sacru: istoria, ca epopee (Odisee); romanul doric,romanul ionic, romanul corinthic (simboluri şi metafore, preluatedintr-un element esenţial: coloanele Arhitecturii).

Romanele „dorice” şi „ionice” – uitând „să povestească pen-tru urechile cititorilor” şi ajungând să se adreseze unui spectator,care priveşte şi consumă imagini, nu doar cuvinte. Romanele„corinthice”, care, „continuând verosimilul” – canonul Mime-sisului vor reintegra „procedee, din toate câmpurile vieţii” (şi dintoate genurile literaturii, vom adăuga noi!), ele vor ajunge la „for-mule” din nou complexe, hibride, eterogene, lansându-se în„postrealism”, în teritoriul postmodernităţii; adică în „Ţara luiUrmuz”.

Spiritul dramatic, stufos, epopeic ori tainic-elevat!Coloanele!...

Dacă dl. N. Manolescu s-a născut (şi a copilărit, cu dramaticeintermitenţe) într-o casă cu coloane, din Râmnicul Vâlcii, atunciintuiţia noastră poate fi verificată.

Pagina 2

Criticul bucureştean Valeriu Râpeanu (la tribuna Palatului Culturii, la sfârşitul constituiriiSocietăţii „Anton Pann”), în timpul unei miniconferinţe închinate esenţei „locului natal”. De ladreapta la stânga: Valeriu Bartolomeu Anania, născut la Glăvile-Pesceana; Al. Cerna Rădulescu,născut la Stăneşti-Măciuca; Constantin Zărnescu, originar din Lădeşti-Lăpuşata – localitatea de

naştere a unor cărturari, dezavuaţi de regimuri atee: Patriarhul Iustinian Marina şi publicistul Virgil Ierunca. (Sept. 1982. Foto: Felix Sima)

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

În două articole publicate în acest an în re-vista vâlceană „Povestea vorbei”, am

adus o seamă de exemple de confuzii lexicale,de erori privind semnificaţia unor cuvinte întâl-nite în viaţa publică şi în presa noastră. Agitataviaţă politică românească a amplificat în ul-timele luni derapajele de limbaj, ca şi erorileprivind semnificaţia cuvintelor sau corecti-tudinea gramaticală a acestora. Am avut impre-sia că unii oameni politici se joacă cu cuvintele,sau că ajung uneori în vecinătatea delirului ver-

bal. În seara zilei de luni, 6 octombrie 2014, ora 19,45, de pildă, la emi-

siunea d-lui Cătălin Prisacaru de la B1TV, un domn senator liberal, i-ritat peste măsură că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a procedatla arestarea a doi membri proeminenţi ai partidului său, unul fiind ceeace se numeşte baron, posesor chiar al unei grădini zoologice, a cerutimperativ, nici mai mult, nici mai puţin, „să se oprească acestpogrom(s.n.)” împotriva formaţiunii sale politice.

Aşadar, acţiunea organelor de justiţie împotriva celor vinovaţi deabuzuri şi corupţie, aparţinând unei grupări politice este, pentru acelsenator, „un pogrom”!

Să lămurim ce este un pogrom, spre a vedea cât de justificată estefolosirea cuvântului de către omul politic român.

Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, apărut în1998, precizează la pagina 816 despre pogrom (plural pogromuri) căînseamnă: „Ucidere în masă a membrilor unui grup naţional minoritar,organizată de elemente naţionaliste, şovine”.

În Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române , apărut în 2007,la Chişinău, se precizează la pagina 1498 că pogrom, substantiv neu-tru, înseamnă „masacrare a unui grup minoritar naţional sau rasial,organizată de elemente naţionaliste, şovine, reacţionare”.

În ambele lucrări lexicografice se precizează că originea cuvântuluieste rusească şi că persoana care organizează sau participă la pogro-muri se numeşte pogromist.

„Le petit Larousse, grand format en couleurs”, apărut în 1999, laParis, după ce indică originea rusească a cuvântului, oferă, la pagina796, două semnificaţii ale acestuia: „1. Istoric: revoltă însoţită de jafşi ucideri, îndreptată împotriva unei comunităţi evreieşti (mai întâi înImperiul rus, în mod particular în Polonia, în Ucraina şi în Basarabia),între 1881 şi 1921; 2. Orice revoltă îndreptată împotriva uneicomunităţi etnice sau religioase”.

Instructive sunt în privinţa semnificaţiei cuvântului pogromdicţionarele de politologie. Sergiu Tămaş, de pildă, în Dicţionar politic.Instituţiile democraţiei şi cultura civică, ediţia a doua revăzută ăiadăugită, apărută la Casa de Editură şi Presă Şansa SRL din Bucureşti,în 1996, precizează că pogrom înseamnă: „Masacrare, devastări şi ja-furi organizate împotriva unui grup minoritar, naţional sau rasial, ex-ecutate de elemente ale populaţiei majoritare, cu aprobarea tacită saufăţişă a puterii statale. Tradiţia masacrării evreilor îşi are originea înregimul ţarist din Rusia meridională, în secolul al XIX-lea. Germanianazistă a utilizat această practică în mod sistematic”.

Iată, prin urmare, din surse autorizate, semnificaţia reală a cuvân-tului pogrom. Orice ar spune omul politic care acuza DNA-ul, ceiarestaţi, ca şi ceilalţi membri ai partidului său, nu sunt reprezentanţiai „unui grup minoritar, naţional sau rasial”, ci ai unuia politic. Despre„devastări şi jafuri” împotriva acestui grup politic nu poate fi vorba.Jafurile sunt comise poate de cei chemaţi în justiţie.

Atrag atenţia, în finalul discuţiei privind acest cuvânt, asupraformei greşite progrom, caracteristică vorbirii neîngrijite.

Cu vreo săptămână înainte, acelaşi moderator, Cătălin Prisacaru,se referea la discursul înflăcărat al unui şef de filială a partidului aflatla putere care, în timpul unui miting electoral, într-un avânt oratoricdemn de o cauză mai bună, dublat, credea el, şi de unul poetic,promitea să fie un Nero care va da foc regimului dictatorial alpreşedintelui aflat în acel moment la conducere.

Atât de dictatorial era acel regim, încât se vede că omul politic şipartidul său aveau toată libertatea să spună ceea ce doresc, ba chiar săameninţe cu isprăvi piromane. Solicitat telefonic să lămureascăsemnificaţia discursului său, el spunea că a vorbit figurat, poetic. Să-i spunem limpede că imaginaţia sa este complet deficitară, chiardenaturată, periculoasă. Redau mot-à-mot consideraţiile pe care I. Bergle face la pagina 281 a lucrării sale Dicţionar de cuvinte, expresii, citatecelebre, apărută în 1968, asupra lui Nero sau Nerone: „Deşi faţă dehitlerii vremurilor mai apropiate de noi, care ne fac să exclamăm caVergiliu: animus meminisse horret, Nero apare ca un pigmeu, numeleacestui împărat roman (54-68) a rămas totuşi, de 1900 de ani, peceteacu care sunt stigmatizaţi tiranii asasini şi incendiatori. Iată numaicâteva din isprăvile care i-au transformat lui Nero numele în poreclă:Şi-a ucis mama, pe Agripina; l-a otrăvit pe Britannicus; a fost învinuitcă a dat foc Romei; a aruncat pradă fiarelor din circ pe primii creştini;

sub acuzaţia de complot, i-a silit să se sinucidă pe Seneca, Lucan,Petronius etc. Un om neobişnuit de crud merită comparaţia: «e unNero». Regele Cristian II al Danemarcei şi al Suediei a fost consideratun «Nerone al Nordului». Din acest nume a derivat şi adjectivulneronic. Despre un paricid sau despre un incendiator se spune că areporniri neronice”.

Astfel de predispoziţii nu sunt menite nici pe departe unui succeselectoral. Toată literatura vremurilor s-a referit la Nero ca la un per-sonaj eminamente negativ. Alexandru Macedonski i-a consacrat opoezie intitulată Neron, unde, după un foarte original portret fizic, de-scrie orgiile din palat, dublate de măcelurile şi haosul de afară. Tran-scriu ultima strofă, edificatoare pentru individualitatea personajuluiinvocat:

„Neron!... E Roman-n flăcări, în lacrimi şi măcel,Căci Cezarul o ştie mai rea şi decât el;E vinu-n cupe de-aur şi sângele pe scară; Desfrâu de vin-năuntru, desfrâu de sânge-afară...Dar astfel precum este: bizar şi criminal,Neron e încercarea de-a fi original”.

Un alt cuvânt folosit cu mare lejeritate, ba chiar iresponsabil, înmanifestările publice ale unor oameni politici, este fascist. Arată ca-lificarea plină de ură pe care unii reprezentanţi ai stângii o dau adver-sarilor lor politici de dreapta. În vara anului 2012, de pildă, dupănereuşitul referendum de demitere a preşedintelui, măsurile de im-punere a unor reglementări democratice în România, de către un oficialal Uniunii Europene au fost calificate de către un lider politic românca „fasciste”. Tot atunci, preşedintele onorific al unui mare partid acalificat descinderile procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie înmai multe judeţe ale ţării, pentru cerecetarea neregulilor de la refer-endum, ca fiind „fasciste şi primitive”. Cu astfel de epitet au fostcalificaţi şi unii oameni de cultură.

Această etichetă se aplica extrem de uşor de către comunişti ad-versarilor lor, în anul 1950, în vremurile de consolidare a noului regiminstaurat.

Să vedem ce înseamnă însă fascist. În Dicţionar actualizat de neologisme, din 2013, autorul său, Florin

Marcu, afirmă, la pagina 400, că fascist înseamnă „(adept) al fascis-mului”, iar despre fascism spune că este „ ideologie ultrareacţionarăşi mişcare politică totalitară de extremă dreaptă, impusă de regimulinstaurat de Mussolini în Italia şi, ulterior, de Hitler, în Germania”.

Utile pentru clarificarea conceptului sunt lucrările de politologie.În Dicţionar de politică, de la Oxford, coordonat de Lain McLean,apărut şi-n traducere românească în 2001, la Editura Univers Enciclo-pedic, după prezentarea istoricului mişcării, a clasificării ideologiei şia conţinutului, se vorbeşte şi de „conţinutul prescriptiv” al fascismu-lui.

În acest din urmă sens, spun autorii, „cea dintâi prioritate este re-constituirea naţiunii prin restaurarea purităţii sale. A doua prioritateeste restaurarea dominaţiei naţionale, prin reorganizarea politicii, aeconomiei şi societăţii. Mijloacele în acest scop sunt variate: 1) insti-tuirea unui stat autoritarist şi antiliberal, dominat de un singur partid;2) controlul total exercitat de acesta din urmă asupra asocierii politice,a comunicării şi socializării; 3) dirijarea de către stat a muncii şi con-sumului, spre a se crea o economie productivă şi autosuficientă; 4) unconducător charismatic, care să întruchipeze interesele «reale» alenaţiunii şi să energizeze masele.

O dată ce aceste priorităţi sunt realizate, naţiunea va fi în stare să-şi recapete dominanţa, prin mijloace militare, la nevoie” (p.177).

Se regăseşte, oare, vreuna din aceste trăsături la vreuna din per-soanele sau acţiunile cărora cu atâta nonşalanţă li s-a aplicat etichetade fascist? Evident, nu.

O mirare enormă o poate crea pentru cititori afirmaţia unuisusţinător al actualului premier, candidat la alegerile prezidenţiale dintoamna anului 2014, consemnată în cotidianul „Adevărul ”, nr. 7232,de luni, 17 noiembrie 2014, p. 6. Acest susţinător, persoană la 81 deani, din localitatea lui Ilie Sârbu, din judeţul Caraş-Severin, credea cătoate partidele au fost corupte, dar „domnu’ Ponta a promis să iamăsuri să fie corupţia independentă (s.n.)”

Potrivit Dicţionarului actualizat de neologisme, al lui FlorinMarcu, apărut în 2013, independent înseamnă „1. care nu depinde decineva sau ceva; liber, neatârnat, autonom. ≈ de = fără a ţine seamade… 2. care se bizuie pe propriile forţe, cu iniţiative personale”(p.517)

Să lăsăm, aşadar, corupţia să fie liberă, autonomă, să ajungă pe noiculmi fără a mai ţine seamă de ceva, de justiţie şi opinie publică, depildă, iar corupţii să aibă „iniţiative personale”, să „se bizuie pe pro-priile forţe”. România va putea fi astfel şi ea în vreun top mondial: alcorupţiei.

O atenţie sporită la folosirea adecvată în viaţa publică a cuvintelorprin respectarea semnificaţiei lor reale este imperios necesară.

CUVINTE, IDEI ÎN SUFERINŢĂDumitru VLĂDUŢ

Mihai Eminescu - înconştiinţa posterităţii,

la 121 de ani de la trecerea în nemurire

(15.1.1850 - 15.VI.1889)

Motto:„Fără Eminescu am fi mai altfel şi maisăraci"(Tudor Vianu)

Toţi românii, indiferent de vârstă, re-cunosc chipul lui Eminescu după fo-

tografia făcută la Praga, în anul 1869, în drumspre Viena. Privind mai atent acest portret al

tânărului de numai 19 ani, ne dăm seama că Eminescu avea unchip de zeu, cu fruntea înaltă şi nobilă, cu ochii scânteind delumină, dar şi plini de visare, cu plete ca Făt-Frumos din basmelenoastre, o figură deosebit de armonios alcătuită. Prin înfăţişareasa părea un ideal de frumuseţe, ieşită din inspiraţia unei muze.Acest portret pare a fi fost hărăzit să întruchipeze geniul poetic alneamului românesc. Dar Eminescu rămâne în eternitatea spirituluinostru ca „expresia integrală a sufletului românesc". (N.Iorga)

Pentru modul cum Eminescu şi-a iubit ţara şi neamul, ilustra-tiv este articolul „Misiunea noastră ca stat", publicat în ziarul„Timpul" la 2 noiembrie 1879, în care arată că, în curgerea anilor,„cetele sălbatice au pierit una câte una, iar astăzi noi stămadăpostiţi între hotarele ţării noastre." Astăzi, Ţara Românească„e patria iubită a oricărui suflet de român", iar statul român -afirma în continuare Eminescu - „trebuie să fie un stat de culturăla gurile Dunării. Aceasta e singura misiune a statului român şioricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop pune în jocviitorul urmaşilor şi calcă în picioare roadele muncii străbunilornoştri.

Cu Eminescu şi prin Eminescu, poporul român a dat măsuracea mai înaltă a puterii sale de creaţie. Eminescu a introdus în cul-tura noastră orizontul filozofic, orizontul marilor idei, al marilorînălţimi şi adâncimi. El a sondat în straturile cele mai adânci aledorului nostru şi a creat o operă care îl înalţă pe treapta cea maide sus a literaturii naţionale. Forţa creaţiei eminesciene provine,în primul rând, din faptul de a-şi fi tras seva din însăşi fiinţa nea-mului românesc, din milenara lui istorie, din bogata creaţie şiînţelepciune populară. Poetul nostru naţional avea credinţainflexibilă că „fără cultul trecutului nu există iubire de ţară."Această concepţie a poetului despre istorie, patrie şi neam esteilustrată prin versurile emblematice din drama romantică „Mira":

„Trecutul e în mine şi eu sunt în trecut/ Precum trăieşte cerulîn marea ce-1 respiră". In ceea ce priveşte istoria, Eminescu aveadouă viziuni: una elegiacă şi alta satirică. Viziunea elegiacă estepredominantă în poemul sociogonic „Memento mori", subintitulat„Panorama deşertăciunilor". în acest poem se dezvoltă ideea câîn lume totul se repetă, nimic nu e statornic şi nu rezistă în timp:„De văd răul sau de nu-1 văd, el pe lume tot rămâne/ Şi nimic au-mi foloseşte de-oi cerca să rămân treaz.../ Toate au trecut pe lume,numai răul a rămas." Viziunea satirică este prezentă în acele poeziiîn care romantismul poetului s-a manifestat în latura lui activă şiprotestatară, vizând toate aspectele negative ale existenţei sociale:corupţia şi demagogia, imitaţia snoabă, superficialitatea şi impos-tura, lipsa de idealuri şi desfrâul unei părţi a tineretului, înjosireadragostei ş.a. Despre politicienii vremii sale, poetul spunea că suntrecrutaţi din rândul celor care „Numai banul îl vânează şi câştigulfără muncă" şi acestora li se adresează în „Scrisoarea III": „Preav-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,/ Prea făcurăţi neamul nos-tru de ruşine şi ocară,/ Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şiobicei,/ Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi: nişte mişei!”. Revoltapamfletară a poetului se îndreaptă şi împotriva „beţiei de cuvinte",împotriva politicienilor care speculează public sentimentul sublimal dragostei de patrie, transformându-l într-un mijloc de parvenireşi dominaţie. De aceea, în finalul poemului citat, Eminescu îlinvocă pe Vlad Ţepeş: „Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punândmâna pe ei,/ Să-i împărţi în două cete: în smintiţi şi în mişei". înconcepţia lui Eminescu, „vertebrele unei naţiuni" sunt istoria şilimba. Prin ele, un popor poate să se cunoască pe sine, să-şipăstreze „sănătatea sufletească şi tinereţea etnică," să-şi conserve„seninul neamului". Limba este modul de-a exista al unui popor.Cunoaşterea limbii şi a istoriei naţionale şi

Pagina 3

Constantin VOICULESCU


Capabilă să murmure şi să strige, limba noastră a fost mlădiatăde marii poeţi ai neamului, de prozatori şi dramaturgi, de filo-

zofi şi savanţi, precum şi de geniul creatorului popular prin poezii,proză, teatru, proverbe şi zieători. în articolul de faţă voi menţionadoar câţiva dintre aceşti mari scriitori.

Vasile Alecsandri (1818 - 1890) - poet. prozator şi dramaturgspunea; „Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiiide la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi caretrebuie să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile care-l primesc".

Genialul său contemporan, M. Eminescu ne-a lăsat mai multecugetări despre limba română. In viziunea lui, limba noastră „esteînsăşi floarea sufletului etnic al românimii". Tot el spunea că „limbaşi legile ei dezvoltă cugetarea". în cunoscuta poezie „Epigonii",referindu-se la înaintaşii săi, Eminescu spunea: „ Văd poeţi ce-au scriso limbă ca un fagure de miere".... în'.acelaşi poem, scris la vârsta dedouăzeci de ani, Eminescu dă şi o definiţie metaforică poeziei, pe careo numeşte „înger palid, cu priviri curate,/ Volupluosjoc cu icoane şicu glasuri tremurate,/Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea".Aşadar, poezia este o creaţie pură. curată, un joc cu imagini şi sunete.Poezia cere credinţă şi ingenuitate, simţ al frumosului şi. mai ales, pu-terea de a proiecta un ideal. Vorbind despre importanţa limbiinaţionale, Eminescu preciza că „ numai în limba sa omul îşi pricepeinima pe deplin." Tot Eminescu recomanda scriitorilor să se apropiecât mai mult de „ izvorul curat la lacrima şi mai preţios ca aurul alpoeziei noastre populare ", pentru că în poezia populară, poeţi din toatetimpurile găsesc izvorul de muzicalitate, plasticitate şi frăgezime pen-tru poeziile lor. Prin opera sa, Eminescu a săvârşit cea mai importantă

reformă lingvistică din literatura română, pentru că el a reuşit o îm-binare perfectă între sursele folclorice ale lirismului cu marile direcţiiale gândirii europene. Temelia performanţelor, din poezia luiEminescu se găseşte în prospeţimea şi naturaleţea versului popular, îngraiul viu al poporului, precum şi în vasta sa cultură. „Miracolul e-minescian a stat în faptul de a fi dobândit o limbă, în acelaşi timp,nouă şi proaspătă. Iar pentru aceasta nu a fost nevoie să se lupte culimba, aşa cum au făcut unii dintre emulii săi. I-a fost de ajuns să seaşeze în curentul limbii şi să-şi înalţe pânzele în direcţia în care sufladuhul ei." (Tudor Vianu). Armonia muzicală este virtutea cea mai deseamă a limbajului eminescian.

Liviu Rebreanu - cel mai de seamă romancier român - afirma că„Limba e cea mai puternică legătură socială între membrii uneinaţiuni", iar marele poet şi filozof Lucian Blaga spunea că : "Limbaeste întâiul mare poem al unui popor. "

Unul dintre marii poeţi din perioada contemporană. NichitaStănescu spunea:”A vorbi despre limba română este ca o duminică.Limba română este patria mea"... în prezent, mulţi jurnalişti din mass-media. cu deosebire de la T.V.. radio, dar şi politicieni vor să impre-sioneze pe ascultători prin folosirea excesivă a unor neologisme, fărăa fi nevoie, doar din snobism. Marele lingvist Sextil Puşcariu spunea:„ Cei. ce întrebuinţează neologisme din comoditate sau snobism facsă se atrojieze puterea creatoare a limbii". Asemenea cuvinte, luatedin alte limbi, fără a fi necesare, folosite doar pentru a impresiona,sunt comparate de Sextil Puşcariu cu nişte „ mărgele sclipitoare desticlă, false si netrainice"...

Aşadar, îmbogăţirea şi nuanţarea stilului individual nu se face prin

stâlcirea limbii naţionale, prin folosirea unor anglicisme de felul:weekend, O.K., cool, loukjob, happy hour ş.a. care sunt folosite ex-cesiv de către unii vorbitori. în continuarea acestui articol voi prezentacâteva versuri dedicate limbii noastre de poeţi cunoscuţi.

Ienăchiţă Văcărescu (1740-1797): „ Urmaşilor meiVăcăreşti!/Las"vouă moştenire:/ Creşterea limbii româneşti/ Şi-a pa-triei cinstire ".

George Sion (1822-1892): „Multe e dulce şi frumoasă/ Limba cevorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim/ Românaşul oiubeşte/ Ca sufletul său,/ O, -vorbiţi, scrieţi româneşte/PentruDumnezeu ".

Alexe Mateevici (1888-1917): „Limba noastră-i o comoară../Limba noastră-: foc ce arde.../ Limba noastră-i numai cântec/Doinadorurilor noastre "...

(„ Limba noastră ") George Coşbuc (1866-1918): „Astăzi stăm şinoi la pândă,/ Graiul vechi să-l apărăm,/ Dar pe-ascuns duşmanii cată/Să ni-l fure, să ni-l vândă./ Dacă-n vreme tulburată/ Nu ne-am dat noigraiul ţării/Azi, în ziua deşteptării,/ Cum să-l dăm? "

(„Graiul neamului") Istoricul Nicolae Iorga spunea: „Acest grairomânesc... s-a dovedit în stare să îmbrace orice idee, cât de înaltă şiorice sentiment, cât de fin, sub foarte multe raporturi şi, mai ales, subacela al varietăţii şi al unei armonii de o esenţă cu desăvârşire subtilă."

Cuvintele savantului N. Iorga ne îndeamnă să păstrăm puritatea,naturaleţea şi frumuseţea limbii noastre. Nu este nevoie de anglicismepentru a o face - chipurile - mai expresivă. Fireşte că limba românăs-a îmbogăţit şi se va îmbogăţi prin împrumuturi din alte limbi, dar aîmprumutat numai acele cuvinte strict necesare, mai ales din domeniulştiinţelor, împrumuturile trebuie adaptate la sistemul fonetic şi mor-fologic al limbii romane, împrumuturile se explică prin dezvoltareaştiinţei şi a tehnicii.

C. VOICULESCU

„lucrarea atentă asupra lor asigură dăinuirea acelui unic sâmbure, careeste concretul etnic"."

Poetul de geniu, simbolizat prin Hyperion, a înfruntat cruzimeadestinului prin creaţie. Natura lui luciferică s-a consumat în creaţie, adăinuit şi va dăinui prin creaţie şi spirit. Eminescu reprezintă expresiadeplină a spiritului creator naţional. Eminescologul Ştefan Cazimirscria: „Pe cerul poeziei lui Eminescu ard patru stele cardinale: gândi-rea, visul, cântecul şi plânsul. Recunoaştem în ele reperele esenţialeale trăirii poetice eminesciene. Cu un ton profetic, Mircea Eliade scria

în anul 1985: „Cât timp va exista, undeva în lume, un singur exemplardin poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată",iar cercetătoarea operei eminesciene Roşa del Conte afirma în carteasa „Eminescu sau despre Absolut", publicată în anul 1962: ..."Cânteculsău nu aparţine numai României, ci umanităţii şi lumii întregi".

Neegalatul biograf şi exeget al operei eminesciene, GeorgeCâlinescu, îşi încheie cartea „Viaţa lui M. Eminescu" cu acesteemoţionante cuvinte: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă celmai mare poet pe care 1-a ivit şi-1 va ivi vreodată, poate, pământul

românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsăripădure sau cetate şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până cândacest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţirea altui crin de tăria parfumurilor sale."

„Geniul tutelar al spiritualităţii româneşti" - cum 1-a numit filo-zoful C. Noica -s-a stins din viaţă în ziua de 15 iunie 1889, în zori -ora 3,00 în Casa de Sănătate a dr. Şuţu.

Gânduri ale unor mari scriitori desprelimba noastră naţională

vrând-nevrând oareşicând

{{ toa-te ce-le câ-te ies din Dum-ne-zeusunt poli de vi-zi-u-ne co-lo-sa-lă }}

as-ta mi-ar mai lip-si!

: în-că nu con-cep să te pierd ast-felsă cu-leg pie-treca-re îşi ţin res-pi-ra-ţi-a să nu zdrun-ci-ne a-e-rul de pe ma-sată-ce-rii

noidoiam stră-puns stri-gă-tefă-ră cor-puri ca-re pe-da-lea-ză[[ vor-besc a-ici de o hi-per-sen-za-ţi-ede-ter-mi-na-tă du-re-roa-să ]]săl-ba-tic şi bar-bar

spu-neam:Tim-pu-le, în-chi-de cu-loa-rea de griîn gal-benşi dă-ne sfori[[ tot a-co-lo ]]pe ca-re să ne bu-bu-im tai-ne-le!

: sil-hui în-că ne în-cur-căm ca niş-te ga-le-rii de de-mult

le-ge-ne(-)ne jghea-bu-ri-lespe-ran-ţei şi

băr-cu-ţa sub-te-ra-nă a me-

to-dei cla-si-ce deiu-bi-re!

în gân-dul meunu ai gân-duri. las’ că te

în-gri-jesc euîn rit-mul meuîn-(tr-un) li-ghean de că-ră-mi-dă ro-şi-ecu pa-u-ze în-tre a-pă şi a-ercu pes-te 69 vir-gulă 96 de li-te-repe ca-re nici treji nu sun-tem si-guri că le re-cu-noaş-tem!

ca un joc de ping-pom

strofa albastră:trăirile mele sunt flegme aruncate în spaimefără oaseadâncipe carecineva vrea să le facă să trăiască. nu vreau săfiu fiindcântăriri de piatră ale aerului.

strofa neagră:fiecare palmă pe care mi-am dosit-o-n palmă numaicrede vinulcă s-ar putea deschide în numele roşului. flori se vor deschidepe orice loc vei sta.

strofa galbenă:strălucitor

plâng căci sunt hărăzit pentru tine şi nu pentrumine. suntacea telegramă-lamălipită de tălpile pe tălpile pe care nu vei puteaniciodatăsă le vezi

strofa verde:îmi mestec verdele în fluturispre cei rămaşi în urmă. port în braţe un portal unei jumătăţi de lumefără frunte şi sămânţă în care răsună magicul curent instalatpentru cină. la volanul meu e timpul 17. cred în verde

strofa albă:

strofa roşie:nu vreau să mă mai înmulţesc cu nedumerireaformelor succesivecare nu încetează să uimească oamenii. uimitelacrimile mele sunt celule nervoasecam milioane de atmosfere de-a lungul vieţii

strofa turcoaz:întinzându-mă până la cottot nu simt frigul sau ploaia pe care oropsita ţărână le pârjoleşte pe coada ochilor tăi. iubireanoastră e macaz

strofa fără culoare:am genele din laptele tre(i)cut direct prin sânge.vezi tu, nu poţi privi în urmă

mult peste minemult peste timpanele pe care ne latră somnul

dacă sufletul nu ne aparţine,cum îl putem vinde?

închis din lipsă de probepoetul îşi jupoaienisip de pe trupsă nu-şi dorească banisă scoatăla ivealăamfore albe care să-ţi dea târcoale

de faptel îşi doreşte ceea ce nupoate cumpăra :un interior cu chip de exteriorcare să-l facă să-ţi pună lapicioarecuvinte închise în celule cu tâlcuri suprapuseo clipă cu mesajeun sân de duioşie pe coapsa de hârtie

el cadedisparese zăreştecurge şi se scurgedeschide ochii când sărutăi se face frică şi fugealbăstrui-roşiaticcând se ciocneşte nas în nas cu tine

joacă ţintar într-un borcan(tu cu boabe de curiozitate el) cu

Pagina 4

NONI-EMIL IORDACHE

CV


sâmburi de cuvinteun asemenea om nu ştie ce esteuitareacăci el a îngenuncheat răbdarea

misterul de-un metru şi 1/4

cine fuge de raţiune

are o mică deschizăturăîn spatefără superstiţiiprin carese chinuiesă îşi descarce12 tuneluri curbatespre dreapta

o cameră migdalatăîmpărţităîn 11 şantiere cu 10muncitori cu 9 senzaţii de nordrăpite de 8 dureri pe şira spinăriicu 7 lămpi

atârnate de 6 ţigle pe carestauca un nechezat de peşte5 pumni timizi cu îngericu care joacă tabinet4 solzi de pământ cu spaimăudatîn formă de gheară

de 3 lacuri ca o cobră neagrăa cărei glorie o regăsimsoldăţeşteîn 2 culcuşuri rar întâlnitepe-1 vârf de pernă.

Nume: Noni-Emil IORDACHE Pseudonim literar: EMINOIORData naşterii: 09 nov. 1984Locul naşterii: Roşiorii de Vede, TeleormanAdresa: Spl. Unirii 9, bl. 10, sc. A, et. 7, apt. 45Popesti-Leordeni, 077160, Ilfov, RomaniaTelefon: 0722.804.299Adresă electronică: [email protected] Member of Maison Naaman pour la Culture, Liban

PUBLICAŢII:2014 : vol. de versuri „atât de goi că ne ard plămânii”, Ed.Amurg sentimental, Bucureşti;

vol. de versuri „contrapoem psihoterapEUtic”, Ed. Amurgsentimental, Bucureşti;

vol. de haiku „zzzb0r în formă de pumn”, Ed. Amurg sen-timental, Bucureşti;2013: vol. de versuri „Je sais que dans mon cœur il y a un rein”,Edilivre APARIS, France;2009: vol. de versuri „despre noi sau despre lume (sinonimesufleteşti)”, Ed. Eminescu, Bucureşti,2006: co-autor al Manualului de proceduri privind inserţia socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie acopilului, Ed. EuroPrint, Baia Mare;2003: vol. de versuri „Scorpion”, Ed. MarLink, Bucureşti;2000: vol. de versuri „despre mine sau despre lume”, Ed. Paco,Bucureşti.

PREZENT în:2014: Cartea Concursului de Poezie „Peregrinări”;

Antologia „Conexiuni” a Concursului naţional „Lirismo-graf”;

Antologia Concursului naţional „Vara visurilor mele”;Antologia Concursului internaţional Naji Naaman's lite-

rary prizes 2014;Antologia Festivalului Internaţional de Poezie - Renata

Verejanu;2013: Antologia celor mai reprezentativi poeţi roşioreni din ul-timii 150 de ani „Lira lui Orfeu”;2013: Cartea Concursului de Poezie „Peregrinări”;2013: Antologia scriitorilor români contemporani din întreagalume „STARPRESS”;2005: Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor teleormăneni;2003: Săgetătorul – antologia cenaclului naţional al elevilor dinBucureşti şi România „Săgetătorul”.PREMII:29 aug. 2014: laureat al Festivalului Internaţional de Poezie -Renata Verejanu, Chişinău, Moldova;19 aug. 2014: Merit prize la Concursul internaţional Naji Naa-man's literary prizes 2014, Jounieh, Liban;16 iul. 2014: Premiul I la Concursul naţional de creaţie literară„Vara visurilor mele”, ediţia a XIII-a, Bucureşti;10 mai 2014: Premiul ziarului Sebeşul la Festivalul Internaţional„Lucian Blaga” Sebeş, ediţia a XXXIV-a;25 ian.2014: Marele Premiu la Festivalul Naţional de Poezie"Ocrotiţi de Eminescu", Blaj;14 ian. 2014: Premiul I la Concursul Internaţional „Dor deEminescu”, Alba Iulia;aprilie 2013 : Diplôme d'Honneur de la Section Francophonie duConcours Littéraire International 2013, des " Ateliers d'Arts de

Servon sur Vilaine ", Bretagne, France;07 iun. 2012: menţiune la Concursul Internaţional de PoezieStarpress 2012 , editia a lll-a;21 apr. 2004: premiul II la Sesiunea anuală de comunicăriştiinţifice a Univ. „N. Titulescu”;2003 / 2002 / 2001: diploma de onoare a Mun. Roşiorii de Vede;22 aug. 2002: diploma Agenţiei Naţionale a Taberelor şi Turis-mului Şcolar Buzău „pentru cea mai prodigioasă activitate înanul 2002”;14 iun. 2002: diploma de excelenţă a Consiliului JudeţeanTeleorman;14 iun. 2002: diploma de excelenţă a Col. Naţ. „Anastasescu”;04 iun. 2002: premiul I la Concursul „Tinere Condeie”, ediţiaXXXV, etapa naţională;01 iun. 2002: premiul I la Concursul „Floare de Colţ”, etapanaţională;09 iun. 2001: premiul I la Concursul „Lumea Romanică”, fazanaţională;16 dec. 2000: diploma revistei de cultură „Meandre”, la ediţia aIX-a a Concursului naţional de poezie „Zaharia Stancu”;26 oct. 2000: premiul „G. Coşbuc” la Concursul naţional depoezie „G. Coşbuc”;21 iun. 2000: menţiune specială la „Olympiades 2000 de la Fran-cophonie et de la Culture” « pour son talent poétique »,Quimper, France;03 mai 2000: premiul „I. L. Caragiale” la Concursul naţional delimba română „M. Eminescu”;17 dec. 1999: premiul III la Concursul de proză „EugenDelcescu”, ediţia 1999.

De n-aş fi fiinţa purăstrăină de frumoasăîn lumea asta-n care

nimic nu este viuşi-ar exista o Lege ce

m-ar iubi nebunăeu aş voi în lume

America să fiu

Şi primul gest pe care l-aş face-n dimineaţanaşterii mele stranii ar fi să mă dezbracpe scena nesfârşită-a Oceanului Atlanticeu aş juca-n picioare sublimul nostru veac

Când aş cădea pe ţărmuri de-atâta obosealăaş mai voi în lume să-mi fie-o sile-adâncăde cărnurile mele vărsate peste ţărmurila care viermii lumii se-ndeasă şi mănâncă

Şi mi-aş aduce-aminte apoi într-un târziucum că de fapt în veacuri iluzie eu sântmetaforă pe cerul unei specii mioapefată morgană-n veacuri străină apărând

Născut eu sânt la poarta bătrânei Europeun Cal Troian de aur în sinea lui plângândastfel cei din cetate în spasmele lor sumbremă zăreau trist pe zare lucind din când în când

Calul Troian al unei Cetăţi închisă-n sineduhnind a hoit în lume şi-n veşnicul noian

cel apărut din mâluri cel apărut din ceţurispre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian

Şi se-auzea departe ca un corn tot mai stinsclinchete de podoabe şi susur de licoripe bolta Lumii Troia răsărea trist şi straniuca un apus al lumii de mii şi mii de ori

Şi stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhneacorbii duhnirii iată din cosmos cum coboarăşi mândră e duhoarea duhnindu-se pe ea

Şi-atunci apare iată la Porţile CetăţiiCalul Troian în forma Americii seninemai mare decât Tatăl şi strălucind în Lunăşi nechezând prea mândru de toate şi de sine

Şi parcă s-ar petrece un fel de somn inverscine pe cine-n lumea aceasta se viseazăCalul Troian e Tatăl acestei Troi imensesau Troia stă pe ţărmuri înnebunind de groază

Cine pe cine oare acum se sinucideceţoasă este lumea nedesluşit e totulse-aude Calul tragic ca un cocoş din apeşi iată se zăreşte că tot el este mortul

El nu nechează-n sine el însuşi este DoamneNechezul Europei în veacu-n care moareel este durerea acestui hoit în spasmedurere ce se face pe sine că se doare

Iar când nechează Calul în adevăr se-aude-ngâtlejul Europei un horcăit râzândşi-atunci Cetatea-ţi pare creierul de girafăal acestui Monstru venind din când în când

Iar de departe totul şi mai fantast se vedeca sub un clar de lună de pe altă vecieparc-ar veni din neguri un fel de arătareun călăreţ de calu-i călărit pe câmpie

Şi în lumina lunii şi-a straniei vedeniiunul un sunet pare celălalt o stafiecă te întrebi de nu sânt o fiinţă laolaltădintr-o lume mai moartă ca lumea asta vie

Şi când se-arată-n lume străinul Inorogdacă nu sfârşitul acestei lumi l-aduceel care e călăul îţi pare-n zarea vremiică ar fi hoitul lumii ducându-şi a sa cruce

Şi iată-l el nechează maiestuos la porţişi lumea se trezește din nopţile serbăridin visuri par ca morţii ieşind din catacombepe morţile lor înseşi ei nechezând călări

Şi se deschide poarta cea Mare a Cetăţiişi toţi minunea Lumii s-o pipăie ar vreaşi-ncearcă în Cetate ca hoţii s-o momeascăşi pe scările-ntinse se caţără pe ea

Şi li se-arată lumea de pe coamele albe

ale straniei schele care nechează-n soareşi-n loc să-nchidă Calul Cetatea se trezeşteprintr-o pustie-a lumii dusă de Cal călare

Şi totul se petrece ca într-un vis divinşi cei care aleargă să prindă Calu-n vântei se trezesc singuri iată într-un alt veac se pareşi într-o altă lume străină ca şi când

Şi Calul care-o dată le minunase ochiicum s-a topit ca visul pe-o stranie pustieşi ei se trezesc singuri atât de singuri, Doamne , că nu mai ştiu în lume c-ar mai putea să fie

Şi iată că trec veacuri şi că Cetatea-ntinsăîncepe iar în lume ca hoitul să duhneascăse-aud într-însa viermii hohotindu-i prin găurişi cosmosul se umple de-o substanţă lumească

Şi din adâncuri pare un nechezat că vineşi ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncăînsă nimeni nu vede Calul Troian să vinăadânc se-aud în lume doar viermii cummănâncă

E-o aşteptare albă ca şi cum ar ningegolul ce spre centru-i viscoleşte urlândpietrele aşteaptă-n sine marginile luminiiun Cal Troian visează în golu-i orice gând

America ce fuse Calul Troian al lumiiColumb şi astăzi pare ochiul acestui CalAmerica ea însăşi îşi inventează-n sineîn clipa asta Calul şi scopul lui troian

Dar Idealul nu e în lumea asta tristăCalul Troian ce vine în orice fiinţă-n zoriel străluceşte sumbru şi-l ducem în Cetatede la-nceputul lumii de mii si mii de ori

Pagina 5

CALUL TROIAN AL LUMII SAU

LUCEAFĂRUL

POPORUL ROMANNoi vom muri asasinaţiÎntr-un apus adânc de soarePe ţărmurile unui veacGesticulând a disperare !

1970

Ştefan DUMITRESCU


Şi iată trec milenii şi Calul nu mai vinede acum ştim cu groază că nevenirea luieste însăşi moartea acestei lumi de-a pururiacestei lumi ce fuse numai a nimănui

Şi porţile Cetăţii se deschid iar trosnindşi toţi se-ascund în lume făcându-se ca morţipoate că vine Calul corbul adus de hoitul însă ei mor cu toţii şi-o moarte sânt cu toţi

Şi de atâtea veacuri cad porţile-n ruinăşi-atuncea ies din moarte parcă ar încolţicei ce-aşteptară-n rugă Calul Troian de-acumînlocuiţi în rugă ei sânt de ai lor fii

Şi-aceştia ies pe câmpii-n satanicele jocurişi ritualuri stranii pe sub lumina luniipe umeri cum le joacă focurile ca zoriipe care-i văd în visuri revenind numai unii

Şi Calul nu mai vine şi noaptea-ncet se lasănu într-o Europă bătrână şi pustieci în lumea întreagă care se subţiazăşi pare-n clarul lunii o stranie stafie

Şi-atunci s-aprinde focul asemeni unui muntenu mai aşteaptă Calul Troian să mai aparăci singuri inventează un Cal Troian în forma-işi totul se petrece ca odinioară

Şi se-aprind iarăşi torţe femeile-n luminese văd dement pe mese goale dansând şi stins de undeva se pare că tropăit se-nalţăînsă visul rămâne ca vis al unui vis

Şi ei zăresc la ţărmul bătrânei Europeosul unei Americi ce fuse Cal Troiannu cumva mort e Calul acolo unde esteCetatea fiind ea însăşi mormântul lui de Cal

Şi vaiete se-nalţă şi lumea se scufundăCetatea este burta ce-şi naşte Calul săuşi după ce Calul cântând o fecundeazăea-i devine mormântul predestinatul hău

Să răscolim cenuşa să ne-aruncăm într-însaşi din cer ploi cu spermă să pogorâm cântândpoate asemeni unei Păsări Phoenix stranii se va vedea pe zare şi Calul apărând

Şi vaiete se-naltă şi lumea se scufundă până apare Unul în mână c-o luminăbomba atomică răcneşte glasulacesta-i iată Calul ce trebuia să vină

El iată este fiul fostului Cal Troianşi este luat pe braţe şi purtat prin CetateCalul Troian el este vai dar numai o clipădupă care şi el piere străin în moarte

Şi toţi privesc în fundul acestei lumi anticeunde numai praful se vede-n urma luipoate că praful este Calul Troian din veacuripulberea aceea care visează din statui

Dat totul iată straniu se-aşează în pustieşi se gândesc cu toţii că golul este el în timp ce golul sapă în zidurile lumiiîn timp ce golul urcă nemernic prin drapel

Şi se gândesc cu toţii ce ar putea să fieşi filozofii lumii se-adună trişti la sfatAmerica e pusă pe masa de disecţiidar ce să afli-n lumea în care nu-i de-aflat

Şi bărbile lor albe acoper lumea toatăaceastă lume poate că nici nu este lumeşi se iveşte-o umbră pe coasta Europeişi umbra fără formă se mişcă-ncet anume

Şi toși gândesc în sine c-America ExistăCalul Troian al lumii se-

ntoarce iar acasăşi se-ntind iarăşi mese şi trâmbiţe răsunăînsă numai o noapte şi un pustiu se lasă

Şi-n noaptea de groază universală-a lumiidoar minţile-nvăţate ca nişte lumânări la capul unei racle a unui mare regemai ard ca nişte stinse-n pustietăţi chemări

Dar dacă-n vecii stinşii-n întunecimiCalul Troian al lumii nici n-ar fi existato invenţie pură a poeţilor sadiciun fel de vis macabru în sufletul lor beat

Şi noi aşteptăm singuri ca nişte cucuvăiceva ce-n vecii lumii n-ar putea ca să vinăcum ar putea Călăul ca ceva să se-aratecând acel Ceva-n lume nu are nici o vină

Cum ar putea moartea să vină într-o ţarăcând nimic în ţara aceea nu e viucând fiecare lucru şi ţara aceea nu edecât imensul, Doamne, propriul ei sicriu

Şi-atunci ei văd cu groază prin timp Cetateaaceeaca ceva care-n lume a venit ca s-aştepteun fel de buhă-n somnu-i pe stânca unui munteun fel de piatră-n visu-i pe-ntinsul unei stepe

Şi sensul lui în lume ar fi atunci nu Calulci însăşi aşteptarea pân' la sfârşit de vecişi se aud prin cosmos atomii cum coboarăşi cum le crapă smalţul oaselor tot mai reci

Şi-un fel de umezeală de mucegai albitcrescând ca buruienile ca lichenii pe munţicreşte în lumea asta acoperind oraşepodişurile stinse ale acestor frunţi

Şi dacă din adâncuri de patimi şi de vremuriCalul Troian e visul înalt din viitorSteaua ce duce lumea prin noapte luminând-oIdealul de care în veci de veci ţi-e dor

El numai ni se-arată în visuri şi credinţeşi ne lumină paşii şi calea ne-o aratăîn noaptea cugetării nu de atins el esteşi nici în noaptea lumii atins va fi vreodată

Materia-n Cetate crapă ca albe zidurişi din adâncuri iată un nechezat că vineşi Calul iar se vede mai stins şi fantomaticînşeuat cum trece pe-a lumilor coline

Mulţimile popoară aleargă mut pe dealurişi iată să-l atingă să-l pipăie ar vreaînsă el aer este o lumină stinsăproiecţie în spaţii a unei stinse stea

Şi în genunchi pe dealuri în strania luminăcum se zăresc popoare proiectate pe cerşi toţi așteaptă-n sine ca umbra de jeratec să fie lumea aceea în care cad şi pier

Şi iată Calul piere ca-n vecii cei trecuţiblestemele se-nalţă şi-ntunecă luminaAmerică de-a pururi fii blestemată-n lumeşi umbră-a vieţii tale să-ţi fie-n veacuri vina

Iluzie obscenă chip diavolesc şi sumbruai înşelat popoare şi-n fruntea lor te-ai pusCalul Troian e capul cel sfânt al sfintei TroiaEuropa este-al Americii apus

Calul Troian el este moartea ieşind din sinedin chiar codul genetic al tristei Europece se preface numai că de departe vineanunţată de umbra care-i e propriul cobe

Cumplită este drama Calului Troiande mii de ori ca Troia e mai nefericit

căci oare vrea pe lume din vrerea lui să vinăapus pe bolta lumii în loc de răsărit

Nu cumva e pretextul de a se sinucideal unei Europe mortuară şi tristăşi inventăm o formă ca să scuzăm o moarteo formă fără seamăn care nici nu există

Astfel vedem că toată istoria nu estedecât magia unei Americi ce ne parecum c-ar fi mii de forme un fel de aurorăarzând pe cerul vieţii şi reflectată-n mare

Când vai ea nu este decât umbra lumiice vine dinspre moarte lungindu-se-n apusde ce-n apusul bietei şi stinsei Europeaceastă umbră a dânsei nechezând s-ar fi dus

Dar fie de există fie de nu în veacuriacea nenorocire a Europei fucând afirmată-n Lume ea trebuia să fieel răsări din moarte ca forma unui nu

Când trebuia în lume un Dumnezeu să vinăiată că el ca diavol se arătă în eaşi ca de-o târfă tristă bătându-şi joc ironicşi umilind-o mândru plecă lăsând-o grea

El trebuia-n biserici afurisit şi duscât mai departe-n haos din suflet şi credinţeo, blestemată fie America în veacuriiluzie deşartă care din veci ne minte

Dispară orice urmă a ei de pe pământnu că doar rău aduse în lumea asta tristăşi că-i o rătăcire a minţilor bolnavecând de fapt în lume din veci ea nu există

Dar se-auziră glasuri izbucnind revoltateAmerica există şi e Calul Troianînsă El într-o luptă fără de seamăn esteşi pierit este-acolo mai mult din an în an

El este-asemeni unui înfrânt în bătălieşi-un Cal Troian aşteaptă să vină să-l ajuteşi el îşi naşte Calul cum altă dată Troiacum Troile murinde în veacurile multe

E un pretext că mama îşi naşte fiul eiea nu e decât Troia care-şi repetă dramaAmerica adusă de-o Europă-n timpfu prilejul dramatic de-aşi face-n lume seama

Chiar Dumnezeul nostru ce fu dacă nu Calulce în serbări înalte adus fu în Cetatecu schela lui în Lume şi-n sufletele noastrene inventarăm groaza şi ne-aduserăm moarte

Şi sufletele noastre ce sânt dacă nu scheleale-unui suflet cosmic ce-l închidem în noidin care ies miasme şi izvorăsc credinţedin care curge miere şi sânge şi puroi

Şi pe câmpia Lumii zăreşti împerecheateoasele unei Troie şi-ale unui Cal Troiandin Egipet la Roma strania formă-n spumecoboară şi nechează în fiecare an

Din Legile antice şi tainele zidiriifiecare Imperiu are la Porţi un Calşi pentru orice fiinţă din viitor tot vinecălare pe lumină un fel de Ideal

Calul Troian există e undeva departeca noi în agonie şi el un Cal aşteaptăde-ar putea fi Cetatea Calul Troian cel care vine din zări să-l scape ca singura răsplată

Datoare e Cetatea ca să-şi salveze visulea laşă e în neagra a vremilor tăcerepână în veci se-aude memoria Cetăţiicum n-ancetat în sine să creadă şi să spere

Judecătorul iată apare în Cetateo fantomă străină pe turle luminândcine va fi damnatul Calul Troian sau Troiadar iată Calul este Judecătoru-n vânt

De sus de pe Cetate Calul judecă lumeadar se întâmplă iată că lumea se revoltădacă noi ca popoare fiinţăm pe-ntinsul humeitu eşti inexistenţa răstignită pe boltă

Şi-atunci se-aude Vocea din cosmos bubuindnu să salvez lumea sau s-o distrug eu vinun alt chip al Conştiinţei oglindă-a voastră sânta ce e rău în lume când cerul e senin

Acel urlet de Fiară din beznele fiinţeice instinctul îl strigă ca presimţind neantuloglindă-n care moartea din veci vi se aratăca şi cum ar fi moartea ce se petrece-n altul

Voi să-nvășași cu groază-n a istoriei clipăde hâd eu vin în lume sufletul vostru sântcând voi pieri de-apururi voi înşivă pieri-veţicând voi veţi fi cenuşă eu vă voi fi pământ

Şi izgonit fu Cobea de pe Turlele Lumiişi-atuncea inventară ce nu e de gânditnu Calul fără seamăn ci golul lui aeveagolul urcând pe boltă în loc de răsărit

Golul purtat pe umeri şi-n lume înălţatgolul din care iată soldaţi de gol răsarşi golul bate-n lume ca un alt vânt sălbaticamintind stins şi palid vestitul armăsar

Dar iată şi el piere şi lumea iar rămânemai pustie şi stinsă şi ea ca niciodatăşi dârdâind asemeni săracilor în gerurifără speranţă-n sine şi mai înfricoşată

Şi rugile se-nalţă ca fumurile-n iarnăca arbori goi pe cerul atât de orb şi stinsşi-atunci se naşte-n lume ce nici n-ai crede-ţipareun dor adânc de forma tristă-a acelui vis

De Calul ce din vecii îndepărtaţi aparele e un dor ca moartea cutremurând în eicum dor ţi-ar fi de focul lucind pe orizonturicum dor ţi-ar fi de cerul cel născător de zei

Cum ţi-ar fi dor de mama ce te născu în lumeun dor de care nu poţi decât să mori cântândşi cum se sting în lume popoarele ca faclede dorul fără seamăn se trec agonizând

Cum creşte dorul, Doamne, ca un ocean Fiinţăşi Europa-ncepe în hohote să plângăşi urlete se-nalţă în golul ce se-ntindedupă-acel vis pe care în veci n-o să-l atingă

Si iată nu pe urma acelui Cal Troiannu Calul e cel care spre undeva i-ar duceci dorul fără seamăn durerea ancestralădupă-acea formă pură a lumilor antice

Popoarele-n pustie pierdute în apusurirătăcite în lume şi-n sine aiurânddupă atâtea veacuri iată-le tot în lumeîntr-un apus de soare mai triste ajungând

Un fel de isterie urlete de hienese-nalţă-n lumea care străină le priveştedurerea fără margini de-a nu putea fi-n lumedoar urletul din veacuri al principiului Este

Şi ceea ce se-ntâmplă e straniu şi barbarpopoare ce se schimbă şi-n cai troieni se facsinucigaşi ce-n forma unor Cai se preumblăîntr-o lume atroce şi-ntr-un haos sărac

Pagina 6(urmare în pag.8)


(Poemul lui Azazel)

Este capitalismul în stareeste posibil? să urmeze în

România muncitoare după democraţia populară

după socialism şi comunism?după ce am construit peuscat şi pe mare şi în aer

şi în cosmos pe dealuri şi pe ogoare

uniform în toată ţara sus şi jos de la dreapta la stânga

la suprafaţă şi în subteran?în cursă cu ţările străine

şi nu între noioraş contra sat şi sat contra oraş?

...să ţinem pâinea la preţ unic cincizeci de anide doi douăzeci de cenţi

şi cincizeci de bani?

Şi cum acumam desfiinţat muncitorimea clasa şi democraţia populară

ceareul şi banca popularănu şi pe cea din parc

din contrăam pus şi pe trotoare!...

Şi cum acumne spune Europa printre rânduri:

brav popor dinmarea noatră familie unită

mai bine să fiţi toţi pensionari şi şomeri cu şcoală

decât să munciţi bine sau prostcăci nu ne costaţi nici un ban!

...decât câteva procente din tva-ul nostru comunitar;

...iar noiîn schimb

vă cerem linişte şi paceşi nici pământ nu vă cerem

cel puţin până la al Treilea Război Mondial!

...şi totul în linişteşi după ce urmaşii tăi

din 48-59 interbelici şi postbelici s-au făcut

profesori doctori inginerifii de ţărani şi muncitori?!

...şi aşa am desfiinţat şublerulmicrometrul

plugul şi motorul şi lopatadupă sângeroasa revoluţie

din decembrie 1989 ...capitalism după

socialismul comunismul şi fascismul

Coanei Pipa?*

Opera lui Caragiale este după opera lui Eugen Ionescu?

şi opera lui Camusdupă opera lui Sartre?

şi opera lui Lenin după opera lui Petru Groza?

şi opera lui Ion Iliescu înainte de opera lui Nicolae Ceauşescuopera lui Vasile Militaru dupăopera lui Adrian Păunescu!?

Şi iarăşiuite

am desfiinţatpoezia şi arta postbelică

păstrând instituţia de creaţieuniunea

pentru umanizarea minorilor din canalul

perioadei postcomunistechiar şi postbelice cu toţi Goma lor

am desfiinţat avorturile nelegale dinghetourile fabricilor şi uzinelor

din capitalăjudeţe

oraşe şi sate şi cătune din marea noastră Românie

dar sărbătorim acum la Cannesavorturile comuniste

astăzi mai puţineoricum

cine mai ştiecă nu mai vrem nici judeţe!

vrem premii la francezi şi la nemţivrem numai euro

să vezi şi să nu crezi!

Kogălniceanu Eminovici şi Eminescudupă Macedonski

toţi trei dar şi Maiakovskichiar şi I.G. Duca

şi Iorgaşi Elena Ceauşescu

şi Carol al II-lea...după Nicolae Ceauşescu!?

şi eudupă George Achim

şi el după Gelu Naumşi ăsta

după Paul Brenoaia!?Şi iarăşi noi

noi după noi toţidar mai ales după cei cu cenacluri

în anii optzeci? cei în opinci

după cei în pantofi şi cei întenişi după cei în adidaşi

nu adidaşi de porcadidaşi de ieşit

prin Paris şi după Cortina de Fier?...

*Şi tot noi

nu ţigani şi veneticiam desfiinţat Baia Comunală

din Vâlcea-ţară de lupi! Baia şi Uzina electrică

obiective istorice când nu prea de mult

am fost de acordcu demolarea oraşului vechi

făcută chiar de ţigani şi veneticicând

culmeaRomânia era în culul

dezvoltării ei capitaliste şi populisteastăzi am ras de pe faţa pământului

CPL-ul şi Gara CFR obiecte de cult cu parohi la seral

pentru a construi cartier pentru hoţi şi Eurogară!?

...în fine pentru noi

chestiunea maghiară imaginară

instigată de români contra românieste şi mai actuală!

*...Oho ho ho ho

ole ole

ghiveciul în ulei nu mai eşi brânza topită de Dorna la felşi marmelada în blană de lemn

pe care stăteam la coadă să le pescuim

când făceam blatul la cantinăpândind la banda cu resturi

de mâncăruri studenţeştidin Grozăveştişi ouăle fierte

şi gemurile în plic nemâncate de studentele

cu bluze pân’ la buricşi bichini între picioare

de cele mai multe ori complet goale!...bine că le-am desfiinţat şi pe studentele cu bluze pân la buric

şi teneşiişi pantofii de piele

cu care făceam diferenţa la Paris! acum toate sunt curve

şi au în loc de bluze peste buric tatuaje care le-acoperă

ţâţele şi pielea!ole ole

este posibil râmatul porcului după zborul Măiastreidin toate materialele

metalice şi nemetalicedupă zborul păsării pasăre?

saueste posibil zborul avionului

şi aeroplanuluisemnat de Leonardo Da Vinci

după zborul rachetei şi aselenizarea Lunohodului

pe astrul nopţii care lumineazăplaneta Terrape întuneric?

*Şi-n consecinţă am desfiinţat

avionul Şoimulavionul IAR 99!

Intreprinderea de echipament hidraulic şi mecanica fină

nu ştim dacă mai facem elicoptereşi tancuri pentru apărarea ţării

apărarea măriiam desfiinţat armata poporului

şi am înfiinţat armata de bătut peaceia care nu sunt cu noi

...este posibil zborul zborului lui Constantin Brâncuşi

împreună cu zborul avionului lui Henry Coandă?

zborul artistului ceapist avangardist

după zborul marelui artistmarilor artişti doctori şi ingineri

zborul marelui Brâncuşi?

Şi am desfiinţat artaînfiinţând pseudoarta!

am înfiinţat comisia unică de aprobare a monumentelor

de for public formată numai dinartiştii monopolişti ceapişti

...am înfiinţat pensiile diferenţiatedupă ce am declarat recalculat

pensia de stat unică...după aportul la menţinerea

puterii în stat!

şi ce rost mai aurătăcirile noastre postrevoluţionare

în munca de cercetare agricolămunca pentru impozitele locale

toatefără nici un rost la pensionare

...rătăciri fără rost după rătăcirea deun secol cu rost

cu opinci şi izmene

alături de pantofii de pieleşi jobenşi baston

şi iarăşi ole ole este posibil

după revoluţia anticomunistăşi antisocialistă condusă de muncitori şi ţărani

aduşi de la Canal şi de la Ocnele Maride la Piteşti şi de la Gherla

şi alături de ungurii din judeţele Harghita şi Covasna

şi Gheorgheni acolo unde se joacă hochei vara

în România noastră turistică şi postrevoluţionară să trăim fără muncă

şi fără minunata producţieşi să strigăm neâncetat

că mergem întruna înspre progres?

şiTot Înainte!?

(Din vol. „Odiseea Sărutului”, PDF,www.culturaaesmundi.ro, 2013)

CAPITALISM DUPĂ COMUNISM?

CSAKY E POE

Pagina 7

Tosc

ris

suin

d...,

lem

n de

nuc

, cic

kird

an


ION DRĂGHICI: „POVESTIRI DIN VEACUL CE TRECU...”

...Ochii îi rămăseseră întredes-chişi şi stinşi, şi-n jalnica lor

nevinovăţie iertau parcă greşelile întregiiomeniri de la începuturi şi până când vaexista ea şi va păcătui. M-am închinat, ammurmurat un „ Doamne, iartă-mă!” printrebuze şi, fără să salut, am plecat hipnotizatparcă, să uit şi să iert la rândul meu tot ce afost şi va fi să fie...( Viţelul georgian )

La mai puţin de un an de la apariţia vo-lumului de versuri, Închinare, scriitorul Ion Drăghici ne pune cugenerozitate pe masa de lectură o carte de proză scurtă, intitulatăPovestiri din veacul ce trecu..., apărută la Editura ROTIPO, Iaşi,noiembrie, 2014.

Având, în partea de început, o sensibilă şi drept mărturisitoareDedicaţie ( „ Fratelui meu şi fiicei lui, prea devreme plecaţi sprealbe veşnicii...”), un Cuvânt înainte, semnat de profesor universitardoctor, Aneta Dobrea, şi o Altfel de prefaţă, scrisă de DomniţaNeaga, cartea la care ne referim adună între copertele sale cinci-sprezece proze scurte ale căror titluri orientează spre conţinut şiîndeamnă la lectură.

Întâlnim aici o proză realistă, în stil clasic, de tip balzacian, cupersonaje marcate de caractere puternice, bine conturate, la carepredomină una dintre trăsături ce impune acţiunea viitoare. Deşiexistă o galerie vie de personaje, nu putem vorbi totuşi de o ierar-hizare tipologică, aşa cum se întâmplă la Balzac. Registrul epicrealist este însoţit de cel de analiză psihologică, alternând, în unelesituaţii, cu cel liric sau cu dezbaterea polemică.

Fie că este vorba de povestirile citadine, sau de cele ale uni-versului rural, ambele tipuri fixează în cadre sociale clar definiteo frescă a societăţii româneşti dinainte şi de după 1989, din carenu lipsesc elementele comice, umoristice, acele vorbe în „ doi peri”atât de expresive ale românului, nu lipseşte ironia fină, care la unloc dau coloratură şi savoare textului epic, individualizează şi par-ticularizează şi care constituie, fără dubii, punctul forte al origina-lităţii prozatorului Ion Drăghici.

Perspectiva narativă este una auctorială, de tip omniscient, om-niprezent şi omnipotent. Naratorul ştie despre fiecare personaj totce este de ştiut şi de transmis, iar pe parcursul acţiunii îl găsim înmai multe locuri simultan. Povestind în scris, autorul retrăieşte ace-leaşi întâmplări, dar cu o altă simţire care le face autentice, credi-bile, vii, fiindcă el ştie ce se întâmplă până la urmă, ştiedeznodământul. Cunoaşterea finalului aruncă o lumină controlată,dar nu mai puţin autentică, asupra faptelor trăite.

Am observat că în procesul de construcţie al prozelor sale po-vestitorul I.Drăghici urmează un anume tipic. După ce se trece deincipit, un fel de „ uvertură” în care se aude un singur instrumentmuzical, cel al naratorului, şi unde se produce „ punerea în scenă”prin propoziţii de cele mai multe ori eliptice de predicat ( „ Sfârşitde aprilie. Primăvara în toi...”, în Crocodilul; „ Frig, gust amar îngură, stare de emoţie supremă...”, în Examen în prima sesiune...),se intră în desfăşurarea acţiunii propriu-zise, unde naraţiunea be-neficiază de perspectiva unuia sau altuia dintre personaje, „dirijate”totuşi de narator. Atunci se produce un lucru fantastic: valurile deadâncime, stârnite în faza iniţială, cuprind şi influenţează întregaviaţă a povestirii care va curge apoi ca o apă învolburată, liniş-tindu-se abia la final.

Personajele, care populează universul epic al scrierilor autoru-

lui Ion Drăghici, sunt în cea mai mare parte reale, unele dintre elefigurând cu numele adevărat sau cu nume uşor schimbate, alteleavând nume prin care li se defineşte caracterul.

Doctor Ciorăscu şi Marin din povestirile cu aceleaşi titluri,Gheorghe din povestirea De pază la pâinea ţării, şi nu numai, suntprototipuri care definesc lumea dinainte de 1989, în sensul frumosal cuvântului. Aceste personaje trăiesc un zbucium interior teribil,sunt leale, au convingeri profunde şi un simţ al responsabilităţiidincolo de obişnuit. Sunt personaje autentice, construite de autorla înalte standarde livreşti. Doctorul Ciorăscu îşi face datoria la sa-natoriu, are o atitudine modestă, duce o viaţă austeră şi discretă,este principial, dar devine de nerecunoscut, când cineva îl „ calcăpe bombeuri”. Marin „cade în păcat”, obligat de şeful său să facărost de fonduri pentru protocoalele dezmăţate ale înaltelor feţe co-muniste. El, însă, îşi dă seama de pericol şi se re-dresează, fiindcă este un caracter puternic, înzestratcu echilibru, dăruire, omenie..., chiar dacă redresa-rea sa va însemna plecarea din postul pe care îl de-ţine. Gheorghe este omul cinstit, care nu poaterezista într-o lume viciată de hoţie. Demascarea ho-ţilor, din poziţia de paznic, îl duce la pierderea sluj-bei, când hoţul demascat este însuşi directorulFabricii de pâine la care Gheorghe este angajat.

O a doua categorie de personaje se referă laacelea create sau modelate de perioada postdecem-bristă. Pe de o parte, sunt oamenii de rând, trimişiîn şomaj, fără speranţa unui loc de muncă şi obli-gaţi să se descurce, pentru a supravieţui... Găsireasporadică de lucru pe la unii concetăţeni va deveniun mod de viaţă pentru Trică, Pandele şi chiar Ho-raţiu, „ pictorul”, din povestirea Crocodilul. Întoată această neorânduială există şi o parte „bună”:nu sunt ore de program, se lucrează „ în natură”,pe mâncare şi băutură, este timp de stat la taifas, nu există con-strângeri din partea şefilor.... Pe de altă parte, sunt politicienii, sin-dicaliştii, directorii de trusturi de presă, jurnaliştii aserviţi,îmbogăţiţii din retrocedările ilegale, beneficiarii privatizărilor frau-duloase, procurorii şi judecătorii corupţi, baronii locali..., o în-treagă faună socială care „...colcăie ca un ghem de şerpiprimăvara, la vremea împerecherii...” ( Despre democraţie). Existăşi câteva personaje care rămân consecvente „ apucăturilor” dobân-dite în cele două perioade temporale menţionate, în sensul că ceeace făceau rău înainte, continuă să facă, la o altă dimensiune, şi înprezent, fără nicio mustrare de conştiinţă. Este cazul lui Pârvu, Pi-ţigoi şi Mihalache din Totul e legal, Darie şi Alexe din Vecini fo-rever, doamna M. din Bacalaureat...

Un personaj aparte, de o fineţe şi o sensibilitate speciale, esteacela din Viţelul georgian (povestire pe care aş rezuma-o într-o sin-tagmă: O durere povestită este o durere diminuată, dar armo-nioasă). Golul sufletesc, pe care îl trăieşte eul epic aflat departede ţară şi printre străini, în loc să se umple de clipele frumoase pe-trecute la ski, în mijlocul naturii caucaziene, dimpotrivă, se adân-ceşte, în urma unei întâmplări dramatice, legate de întâlnirea cu unanimal de o puritate dumnezeiască, un viţeluş, ce urmează a fi sa-crificat de stăpânul său gruzin... În momentele grele din viaţa noas-tră, ne gândim la mama, care, „cu vorbele ei blânde şi vocea eisuferindă, roasă parcă de neîmplinirea” noastră, nu ne poate ajuta.Ne gândim la întâmplările frumoase din viaţă şi descoperim, fărăsă vrem, în ochii unui biet animal, paradisul pierdut, lumea pri-mară, şi, odată cu ea, frumuseţea chipurilor care au însufleţit-o şi

pe care le-am iubit. Moment absolut fabulos în care ne redobândimpentru o vreme sau pentru totdeauna echilibrul sufletesc... Poves-tirea, în sine, este o metaforă, care aminteşte de Moartea căprioa-rei, poezia lui Nicolae Labiş, cu diferenţa că, de data aceasta,sacrificiul nu era absolut necesar.

Cum lumea în care trăim este plină de situaţii absurde, întâlnimşi în povestirile scriitorului Ion Drăghici personaje care creează si-tuaţiile sau sunt ele însele creaţii ale acestor situaţii ciudate. Estecazul domnului Dezrobitu din Învăţăcelul, un pensionar dispus, lao vârstă destul de înaintată, să înveţe să cânte la vioară; este vorbade Gheorghe din O altă manta, care, mânat de o constiinţă civicăspecială, nu are astâmpăr până nu predă statului o manta veche,rămasă la el din cine ştie ce vremuri imemorabile, şi, în fine, cazullui Vasile şi Gheorghe, care poartă un dialog absurd, dar plin de

tâlc, în povestirea Vasile... Volumul de proză scurtă, Povestiri din

veacul ce trecu, se încheie cu povestireaVioara. Scriitorul o aşază la final, parcă pen-tru a ilustra cunoscutul dicton latin, aparţi-nând lui Ovidiu, Finis coronat opus.Conţinutul ei aminteşte de universul nuvelis-ticii lui Gala Galaction, în special de acela dinCopca Rădvanului. Este o povestire maiamplă, foarte reuşită, care oferă autorului pri-lejul de a înfiera tarele societăţii româneştipostbelice: abdicarea regelui, confiscarea ave-rilor, declararea şi stigmatizarea chiaburilor,cooperativizarea forţată a agriculturii, lipsa derăspundere pentru bunul public... Maniera încare este creată atmosfera epocii şi sunt evo-cate întâmplările, strategia cu care este con-dus dialogul demonstrează meşteşugulscriitorului şi maturitatea sa creatoare.

Limba folosită de autor este cea literară, presărată cu puţine re-gionalisme din Muntenia, care trec aproape neobservate.

Întâlnim în paginile cărţii un umor sănătos, realizat prin comi-cul de situaţie: comportamentul celor doi vecini din Vecini forever;atitudinea doctorului Ciorăscu la venirea poliţiştilor în apartamen-tul său, sau când este chemat să fie primit în partidul comunist...;comicul de limbaj: Floarea, Crocodilul; comicul numelor: doctorCiorăscu, tov. Cotoarbă, tov. Poşoacă, tov. Cruceru, Rândaşu, dinDoctor Ciorăscu; d-l Dezrobitu din Învăţăcelul; contabilul şef,Piţigoi, din Marin; Pavel al lui Tămâie din Vioara...

Spuneam la începutul consideraţiilor noastre că, în aceastăcarte de proză scurtă, alături de registrul epic realist întâlnim şi unregistru liric. O dovadă a lirismului o constituie paginile inegala-bile de descriere artistică subiectivă şi multitudinea figurilor de stilcare colorează textele, din care voi cita câteva comparaţii, întâlniteîn povestirea Crocodilul: „ Pauza se lungeşte ca o pisică la soare”;„ Totul dormea încă, de parcă timpul înlemnise”; „ Trică munceafără chef, ca un animal bolnav”...sau: „ Două zile trecură ca douăluni de armată în perioada de recrut”, în Vioara...

Scriitorul Ion Drăghici prezintă, în recentul său volum de po-vestiri, o lume plină de trăiri pătimaşe, dar şi de linişti curative; olume oarbă ca orice lume vie, dar şi una luminată de înţelepciune,iubire şi credinţă; o lume periculoasă prin exemplele pe care leoferă, dar şi una inocentă. În fine, întâlnim aici acea lume fabuloasăale cărei farmece şi vrăji nu s-au epuizat şi nu au fost încă zădăr-nicite de omenire...

Domniţa NEAGA

Şi drama este-n lume nu a Europeisau a Calului sumbru ce trebuia să vinăuna pe alta-n lipsă dramatic se distrugecosmos în care piere şi beznă şi lumină

Privită de pe altă planetă totul parenu drama unei fiinţe şi-a unei lumi înfrânteci spectacolul cosmic al unui circ ecvestruce vine-n lumea Lumii regnurile să-ncânte

Şi drama fără margini spectacol comic parece poate fi în lume mai dureros decât

ce e mai sfânt în lume să-ţi

pară un ridiculridiculile toate să-ţi pară lucru sfânt

Calul Troian al Lumii de-ar putea să-nţeleagăcumplita dramă care după ce că existăşi e-o durere-adâncă iată mai e nemernicprin ea însăşi vulgară în forma cea mai tristă

De-ar putea să priceapă Calul Troian de-acoloel ar veni în spume Cetăţii să se-nchinede n-ar putea-o lumea salva din decăderecu ea în moarte simplu s-ar duce pe coline

Şi-atunci începu dorul straniu şi ancestraldupă Calul nemernic care nici nu existădorinţa fără margini de-a mă-ntrupa în golulîn arătarea albă în forma-aceea mixtă

Dorul poetului venind din veacuri târându-l ca o forţă pe lume prin pustieca un Cal fără seamăn ce-l duce şi-l tot duceşi nimeni nu mai este şi nimeni nu mai ştie

De n-aş fi fiinţa pură străină de frumoasăîn lumea asta-n care nimic nu este viuşi-ar exista o lege ce m-ar iubi nebună

eu aş voi în lume America să fiu

Şi primul gest pe care l-aş face-n dimineaţanaşterii mele stranii ar fi să mă dezbracpe scena nesfârşită a oceanului Atlanticeu aş juca-n picioare sublimul nostru veac

Când aş cădea pe ţărmuri de-atâta obosealăaş mai voi în lume să-mi fie-o silă-adâncăde cărnurile mele vărsate peste ţărmurila care viermii Lumii se-ndeasă şi mănâncă

Pagina 8

(continuare din pag.6) CALUL TROIAN AL LUMII...


CU O MIE DE IMAGINI, POEMUL ÎL ADAUGI

„Tratat despre psiho-stomie sauDisecţii cu un bisturiu aprins, Prima

toamna”, Decepţia curiozităţii, cuprinde poemescrise de Răzvan Ioniţescu-Gorj în perioada1997-1998. Aşa cum am remarcat şi la volumulde debut, „Prima toamnă”, autorul ne relevă ocunoaştere profundă a lirismului de tip saxon,cu reverberaţii în poezia noastră la LucianBlaga şi Ştefan Augustin Doinaş. În acest al

doilea volum, latura conceptuală este pregnantă. Ceea ce nedemonstrează că pasul spre metafizica poetică a fost făcut. LaRăzvan Ioniţescu-Gorj nu este vorba despre o filozofare în termenipoetici, cât mai degrabă de o încorporare a meditaţiei în magmapoetică. Îngerul care îi stă aproape, îl face să vadă că în secolul pecare nu demult l-am părăsit, oamenii nu mai au mâini, ci labe.Adică, este vorba de o dezumanizare în faţa căreia forţa poetuluide a lupta, cu armele sale, se vede a fi inutilă. Şi atunci, ce îirămâne poetului să facă? Să constate, să arate cu degetul, să punăpunctul pe i, într-o manieră declanşatoare de întrebări şi meditaţii.În fapt, remarca Ştefan Augustin Doinaş în „Lectura poeziei” (Ed.Cartea Românească, 1980) că „lirismul nostru modern a depăşitîn general mistica fondului poetic lexical şi practică o poetică acontextului în care – de la invazia prozaismului, până la funcţiaestetică şi semantică pe care o poate îndeplini un element morfo-logic, o simplă conjuncţie, de pildă - expresivitatea devine un jocal multiplelor planuri pe care se confirmă plasticitatea limbii”.Despre expresivitatea limbii este vorba la poezia lui RăzvanIoniţescu-Gorj. El caută resursele care stau adormite în verbul po-etic şi ni le scoate la suprafaţă, asemeni unui aurar. O poezie de ofrumuseţe şi tristeţe aparte este „Întristare” (cum poate să senumească un poem în care oamenii şi-au pierdut rostul de a fi!?)

„Sfârşite sunt după-amiezile cuîngeri în ploaie!/ Palmeleblânde ale toamnei năpădit-autoţi zeii; Plasma ruginită, oa-menii murdari, murdari pestebot!/ Mâinile în secolul XX numai sunt mâini, sunt labe!/ Înfapt niciodată nu au fostaltfel.../ Distanţa le apropie,atingerea le aţâţă răutatea./Unii le numesc paradox, dargestul e pur raţional... Pletelemâini sărută lălâi Atinsul şi sesting!/ Oare unde-i căpşorulfetei celei sărace/ Pe care-lsmulgeam cu atâta aviditate?/Credulul de el... Cum s-a dusdeodată şi gata!/ Acum îmi pare o biată căpăţână-n memoria/ Cu-vintelor de lemn;/ Dar zâmbetul ?! Ochii?! Jurămintele pe care Ni-meni/ Nu le-ar fi putut rupe atunci//”. Acest joc, pe care îl practicăautorul, între registrele poetice este o manifestare a modernităţiiaflate în pragul postmodernităţii. Pentru că Răzvan Ioniţescu-Gorjîsi propune doar în treacăt o ghiduşie postmodernă. Este vorbadespre baladele sale, care, păstrând metrica tradiţională, ele nevorbesc despre fiinţa pierdută a sfârşitului de secol XX. Sunt destulde multe în volum. Au un parfum de fân cosit , agrementat cu cevalicori existenţialiste. Dar, nu aceste balade sunt puctele forte alepoeziei acestui autor plin de talent şi care a stat la umbra molizilordin Vâlcea fără să dea cu nasul prin cenaclurile bucureştene şi săse contamineze de esopismul ironic al poeţilor generaţiei optzecisau de aroganţa şi erotismul dus până la obsesie a nouăzeciştilorsau douămiiştilor. Răzvan Ioniţescu-Gorj este atipic pentru lumealiterară de acum. Dar această caracteristică este, după părerea mea,

un mare câştig, chiar dacă se vor găsi destui să mă contrazică. Dece? Pentru că el şi-a găsit Calea şi nu mai are cum s-o piardă.Spuneam că nu baladele sunt punctul lui forte – acestea sunt unexerciţiu, o joacă a limbajului -, ci poemele în care luciditatea esteatoatecuprinzătoare. Un exemplu? Poemul „Fericiri de idoli”.„Oricât de răcoritor/ Ar fi Universul,/ Degeaba. Eter./ La capăt decimitir, eter./ Pământul încetează o dată pentru tine,/ O dată pentrumine,/ Şi de fiecare dată, o dată pentru toţi./ Au nins zgomotele./Au, oare unde sunt?/ Ce semilună! Ce dor învins!/ Trec portretelegoale/ Prin faţa minţii. Lumină. Întuneric.../ Uite-l pe Einstein!Scrum./ Şi pe Cioran, pe Nietzsche... Suicid./ Uite-l pe Amor, peGoethe/ Plimbându-mi frunzele moarte./ Avicenna, portret fărătablou. Indigo./ Iată-l pe Freud creionând vise pe hârtie./ Libidoulcontemporan şi libidoul restrâns:/ El şi Jung;/ Faţă-n spate într-unduel mereu incert./ Cu toate astea, păşesc continuu printre ele,/ Cugrijă,/ Să nu le ating, să nu le sparg./ La toţi ne rămâne însă, am-prenta./ La ce bun?!/... Pustiul a rămas intact//”. Iată o mostră amodernităţii dusă în postmodernitate. Un poem care, cu portretecreionate dintr-o singură tuşă, spune mai mult decât tomuri întregidespre ceea ce înseamnă să-ţi asumi modernitatea şi s-o proiectezimai departe, în postmoderniate. Ce rămâne din aceste fericiri deidoli? Scrumul care nu se adaugă pustiului. O concluzie greu desuportat pentru umanitatea secolului XXI avidă de putere şi de glo-rie. Volumul cuprinde un poem realizat pe două voci, ducându-necu gândul la poezia antichităţii, ce este un omagiu adus lui MarinSorescu. Finalul poemului este extraordinar: „Cad florileades...IONA!? IONA!?/ Ai jumulit de suflete pământul, Şi acum:POEZIE, unde eşti!?” Un verdict de o actualitate dureroasă!

Acest al doilea volum al ciclului „Tratat despre psiho-stomiesau Disecţii cu un bisturiu aprins”, mizează pe jocul lexical şi peplasticitatea imaginilor, ce ţin de forţa poetului de a le dasemnificaţie, reuşind să le scoată din amorful la care erau sortite.

Mariana CRIŞ

Galileea o vizitasem în 1973, deci înurmă cu zece ani: un peisaj impresio-

nant de frumos, cu munţi şi văi fertile, platourişi stânci, precum şi ţărmul mării. Galileea – înebraică לילגה (ha-Galil), adică „ţinutul neamu-rilor” sau al „necredincioşilor” – este regiuneadin nordul Israelului, divizată în GalileeaSuperioară, Galileea Inferioară şi Galileea deVest. Limitele Galileei sunt: la sud, Valea Izreel

şi Valea Beit Shan; la est, Valea Iordanului, Lacul Galileei şi ValeaHula; la vest, coasta Marii Mediterane şi Valea Zebulon, iar la nord,Libanul. Galileea este un loc de întâlnire a mai multor religii şi ci-vilizaţii: iudaică, elenistică, creştină şi islamică.

Această regiune a fost locuită încă din epoca pietrei; în paleoli-tic, a sălăşluit aici „Omul din Galileea” ale cărui oseminte au fostgăsite în Peştera din Nahal Amud. De asemenea, şi în alte locuri dinGalileea s-au descoperit urmele unor aşezări din perioade preisto-rice, precum: în Valea Hula, lângă izvoarele Einan, în peştera Kaftzade lângă Nazaret. Vestigiile unor aşezări omeneşti din epoca pietreia fost găsite şi pe Nahal Batzat, la cariera Evron, unde a existat oaşezare din paleoliticul mijlociu. Mai târziu, în neolitic, au fiinţat înregiune, inclusiv la Ein Gev, aşezări ale Culturii Natufiene din anii12.800–10.200 î. H. Sunt bine reprezentate în Galileea mărturiiledin vremea calcoliticului, de pildă Peştera funerară de la Pekiin. Învremea noastră, sunt cunoscute în munţii Galileei 22 de aşezări cal-colitice, în care s-au descoperit obiecte de ceramică caracteristiceregiunii, alături de elemente tipice pentru epoca cronologică. Existadiferenţe între aşezările umane preistorice găsite în Galileea Supe-rioară şi cele din Galileea Inferioară, unde de pildă, ele nu erau pla-sate în preajma bazinelor de apă. Epoca bronzului este caracterizată

în Galileea de începutul urbanizării.De la Ierusalim în Galileea, se ajunge în trei ore. Aici, se află

numeroase locuri care se cuvin a fi vizitate. Dintre ele, menţionăm:oraşul Acre, o veche fortificaţie şi portul, construite în urmă cu 4.000de ani de fenicieni; în secolul al XII-lea, Acre a fost capitalaRegatului cruciat de la Ierusalim. Oraşul a fost ultimul domiciliu înŢara Sfântă, pentru multe dintre ordinele creştine cavalereşti:Cavalerii Sfântului Ioan (Ospitalierii), Cavalerii Templului(Templierii), cavalerii germani (Ordinul teutonic). Portul Acre a fostlocul unde Richard Inima de Leu, Marco Polo, Louis IX, Napoleons-au angajat în expediţiile lor. Beit She’an National Park este unbogat tezaur arheologic cu un stadion roman, o colonadă veche şi ozonă a gladiatorilor. Karmiel, oraş relativ tânăr, în vestul Galileei,fondat în 1964, cu o comunitate de aproape 50.000 de locuitori, esteun centru comercial şi educaţional, cultural şi industrial. Oraşul Na-zaret, locul unde s-a născut şi a crescut Iisus Hristos. Oraşul Safed,unde, în secolul al XVI-lea, s-a născut Kabbalah, o gândire evre-iască; mulţi rabinii şi înţelepţii evrei au fost îngropaţi în cimitirulvechi al localităţii. Oraşul Tiberias, fondat de regele Irod Antipa,după relatările lui Iosephus Flavius, şi numit astfel în onoarea pro-tectorului său, împăratul roman Tiberius; în antichitate, cea maimare atracţie din Tiberias au fost izvoarele termale Hamat. OraşulGamla este o veche localitate construită de evrei pe un munte abrupt,fiind cunoscut sub numele de „Masada de Nord”, pentru că evreii,fiind conştienţi că romanii vor cucerii oraşul, după şapte luni delupte, în anul 67 d. Hr., s-au azvârlit în abisul de la baza oraşului.Rosh Hanikra este punctul cel mai nordic de pe malul Mediteranei,la graniţa dintre Israel şi Liban, unde se află grote unice prin fru-museţea lor, formate de apele mării în stâncile de calcar. MunţiiGalileei au fost locul de naştere al misticilor evrei; Shimon BarYohai, considerat ca fiind primul evreu mistic, a trăit aici. MareaGalileii este înconjurată de numeroase locuri arheologice, multemenţionate în Biblie. În plus, Marea Galileii are legătură cu activi-

tatea biblică a lui Iisus: Muntele Fericirilor, Tabgha, Capernaum etc.În ziua de 23 august 1982, fiind programată vizitarea Galileei,

deşteptarea a avut loc la ora 5.00; îmbarcaţi în maşina Căminului,condusă de ierodiaconul Ioanichie, cele nouă persoane erau dornicesă ajungă în patria lui Iisus şi a apostolilor Săi, unde este leagănulcredinţei creştine. Deşi poporul galileean „zăcea întru întuneric şiîn umbra morţii” (Matei 4, 16), Galileea a devenit vestită pentru că,în Nazaret a primit Sfânta Fecioară Maria vestea că va zămisli şi vanaşte pe Fiul lui Dumnezeu; în el şi-a petrecut Iisus copilăria şi ti-nereţea; aici şi-a început propovăduirea, stabilindu-se la Capernaum,după întemniţarea Sfântului Ioan Botezătorul (Matei 4, 12-13) şidupă plecarea Sa din Nazaret; în Galileea, a făcut primele şi celemai multe minuni, începând cu nunta din Cana Galileei. De aici, şi-a ales Domnul unsprezece dintre apostolii Săi – singur IudaIscarioteanul era din Iudeea – şi pe cei şaptezeci de ucenici (Luca10, 1).

În drum spre Galileea, am trecut pe lângă o serie de localităţi cuprofundă rezonanţă istorică, dar şi actuală, precum: Rama, locul deunde a pornit convoiul de iudei în robia Babilonului; aeroportulIerusalimului Atarat, o pistă de aterizare asfaltată; Beit-El, Casa luiDumnezeu, locul unde patriarhul Avraam a zidit un altar Domnului,iar patriarhul Iacob a visat o scară ce se înălţa de la pământ până lacer; Shilo, unde a fost adăpostit Sicriul Legii, înainte de ridicareaTemplului din Ierusalim; Nablus sau Sichem, prima capitală a po-porului Israel, în Canaan; despre el aminteşte sfântul ArhidiaconŞtefan în cuvântarea sa de apărare, afirmând că Iacov a fost chematîn vremea foametei în Egipt, cu toată familia sa, de fiul său Iosif,cel vândut de fraţii lui. Şi murind Iacov acolo, după dorinţa sa, Iosifl-a adus în pământul lui Israel. „Şi au fost strămutaţi (el şi soţia saLia) la Sihem şi au fost puşi în mormântul pe care Avraam l-a cum-părat cu preţ de argint, de la fiii lui Emor, în Sihem” (Fapte 7, 16).Aici se află „puţul lui Iacov”, unde Mântuitorul Hristos întâlneştepe femeia samarineană şi stă de vorbă cu ea despre „apa cea vie” aînvăţăturii Sale mântuitoare, după care ea se converteşte şi aduce laHristos şi pe consătenii ei, care-L invită în cetatea lor (Ioan 4, 5).Deasupra fântânii, adică la 40-60 m, împărăteasa Elena a zidit o bi-sericuţă, care a fost distrusă de persani în invazia din anul 614. Peruinele ei, Patriarhia Ortodoxă a Greciei a construit o frumoasa bi-serica. În data de 29 noiembrie 1979, aici a fost martirizat PărinteleFilumen. Toate acestea le-am aflat de la parohul Dimitrios, preot că-sătorit, foarte distins; superiorul Ilarion arhimandritul lipsea. Se gă-seau ulcioare cu apă de vânzare, dar erau prea scumpe pentru noi.În apropiere, se vedeau munţii Garizim şi Efraim.

Garizim, muntele sfânt al samaritenilor seaflă în regiunea Samaria, fiind unul dintre re-

DE LA IERUSALIM, SPRE GALILEEA ŞI RETUR

– Note de călătorie – II

Arhim. Veniamin MICLE

Pagina 9

numitele locuri biblice din Ţara Sfântă, care a rămas în istorie ca simbol al revoltei samaritenilorimpotriva evreilor. În Samaria, o regiune aflată între Iudeea şi Galileea, locuiesc samaritenii; eisunt descendenţii unui popor rezultat din amestecul evreilor rămaşi în ţară, după prăbuşirea Re-gatului din Nord (722 î. Hr.), cu membrii unor popoare străine, aduse de cuceritorii asirieni. În-rudindu-se între ei, evreii rămaşi în ţară şi asirienii, au dat naştere unui nou popor, numit dupănumele cetăţii lor principale, Samaria, adică „samariteni”.

După întoarcerea din robia babiloniană în Ierusalim, evreii au dorit să-şi reconstruiască Tem-plul, dărâmat de Nabucodonosor (597 î. Hr.), lucru pe care îl vor înfăptui în anul 538 î. Hr. Sa-maritenii au cerut voie evreilor ca să fie primiţi şi ei în comunitatea alcătuită spre ridicarea nouluiTemplu. Datorita elementelor păgâne, păstrate de aceştia de la asirieni, cât şi pentru amestecareasocială cu aceia, evreii i-au refuzat. Manase, fiul unui arhiereu, se căsătoreşte cu o samariteancă,motiv pentru care este alungat de evreii din Ierusalim, fiind nevoit să se stabilească în cetateaSamaria. Aici, pe muntele Garizim, îşi va ridica un templu propriu, diferit de cel din Ierusalim.Autointitulându-se arhiereu, el va aplica Legea lui Moise în popor, înlăturând practicile păgâneasiriene. Într-o noapte, evreii au distrus acest templu, văzut ca rival al celui din Ierusalim. Totuşi,până astăzi, Muntele Garizim a rămas cel mai sfânt loc pentru religia samaritenilor, în apropierealui vieţuind peste 90% din samaritenii din întreaga lume, în special, în localitatea Kiryat Luza.

În cetatea Sebastia, capitala vechiului stat Israel, după separarea de Iuda, cu capitala laIerusalim, am vizitat ruinele fostului palat al lui Irod; la subsol, temniţa unde a fost închis SfântulIoan Botezătorul; coborârea se face pe nişte trepte înguste. În tavan, era practicat un orificiu princare paznicii supravegheau pe deţinuţi. Deasupra, creştinii au construit un paraclis, aflat acumîn paragină, întrucât toţi locuitorii sunt musulmani. Din Sebastia, am ieşit prin vechea poartă acetăţii, care mai păstrează doi stâlpi şi resturi de zidărie. Poarta, potrivit tehnicii de apărare, eraamplasată la mijlocul colinei, pentru a fi mai uşor de apărat cetatea.

Am trecut pe lângă Muntele Ghilboa, unde regele Saul, împreună cu fiul său Ionatan, a căzutîn lupta cu filistenii.

Iată-ne la Muntele Taborului, care este acoperit cu păduri. Drumul este numai serpentinefoarte periculoase. Sus, două aşezăminte monahale: unul ortodox, altul catolic. Mănăstirea or-todoxă a fost construită în anul 1845 de călugărul român Irinarh Rosetti, pe locul peşterii unde,după tradiţie, a trăit Melkisedec, viitorul rege al Salimului, care l-a întâmpinat pe patriarhulAvraam cu pâine şi sare. Cea catolică, construită în anul 1911, pe locul unei foste mănăstiri dinsecolul al IV-lea, distrusă, ca multe alte aşezări creştine, în anul 614. Aici au fost construcţiimari de piatră, impunătoare, executate artistic, dar acum sunt ruinate. Actuala biserică are douăaltare: sus, al catolicilor; jos, al tuturor confesiunilor care doresc să oficieze.

La Cana Galileei, am vizitat cele două biserici: ortodoxă şi catolică. O creştină ortodoxăarabă ne-a servit cu apă şi gheaţă.

În Nazaret, ne-a impresionat Biserica ortodoxă de la Fântâna Maicii Domnului, unde FecioaraMaria lua apă. Izvorul este în partea de nord a bisericii, dar era interzis a lua apă; motivul: cinevaar fi introdus ceva în ea. Pictura bisericii a fost realizată de fraţii Moroşan din România.

Am urcat pe Muntele fericirilor, locul unde Mântuitorul Iisus Hristos a rostit fericirile. Aici,se află o mănăstire catolică; pe geamurile tamburului turlei, sunt scrise cele 9 fericiri în latină,ca vitralii. O privelişte minunată se deschide spre Marea Galileei. Am admirat metodele ştiinţificeşi tehnice depuse de statul Israel pentru a reda pământul agriculturii. Buldozerele uriaşe scot bo-lovanii din pământ, apoi îi depozitează în stive la marginea tarlalelor, iar pământul fertilizat estecultivat. Ceva măreţ, demn de vrednicia omului inteligent, harnic şi conştient de ceea ce voieştesă înfăptuiască.

Am ajuns la Tabgha, locul înmulţirii pâinilor de către Iisus Hristos. Catolicii au ridicat într-un an şi jumătate o mănăstire monumentală, din piatră cioplită; mozaicul din vechea biserică,fiind folosit ca pardoseală. O icoană mozaic, înfăţişând pe Mântuitorul, se păstrează în absidaaltarului. Pe tetrapoduri, câte o icoană ortodoxă: Iisus Hristos şi Maica Domnului. Devizul bi-sericii a costat 50.000.000 $, dintre care, 100.000 $, donaţie a papei de la Roma. Se spune căs-au cheltuit bani cu sacul!

Bucuros să revăd oraşul Capernaum, pe care nu l-am mai recunoscut, faţă de ce văzusem înanul 1973; s-au efectuat săpături arheologice, amenajări urbanistice. La Sinagogă, au fost re-constituite cele două rânduri de coloane, folosind fragmentele originale, cu capitelurile; cele treiporţi: principala, prin care intra arhiereul, şi cele două laterale, pentru credincioşi. În parteadreaptă, locul rezervat femeilor. În faţa Sinagogii, casa lui Simon Petru, unde Mântuitorul a tă-măduit pe soacra Apostolului. În secolul al IV-lea, aici a fost construită o biserică, dărâmată depersani în 614. Am întâlnit un ghid român din Haiffa, care însoţea un grup de turişti americani.

Am trecut Iordanul şi am înconjurat Marea Galileei. Şi aici, am admirat culturile, livezile,grija faţă de fructe, de plantaţii, toate fiind protejate cu pânze speciale. Am ajuns din nou laIordan care ieşea din Mare, unde era o uriaşă îmbulzeală de turişti. În râul Iordan, există un locspecial amenajat pentru turiştii care vor să facă baie. Ne-am scăldat în apa Iordanului, şi – potrivittradiţiei – ne-am gândit la cei dragi ai noştri.

Din Galileea, am plecat spre oraşul Ierihon; câmpia Iordanului este bogată şi bine lucrată.Dincolo de Iordan se văd Munţii Iordaniei; la poale lor, sate bogate, având culturi până la malurileIordanului. Zona este militarizată: drum strategic, garduri de sârmă ghimpată, tunuri în adăposturisubterane.

Am ajuns la străvechea cetate a Ierihonului, care este un oraş frumos; se mai păstrează vecheacetate, cu zidurile surpate de evreiiconduşi de Isus Navi. Aici există douăcase ce aparţin unor români stilişti; arfi interesant să se achiziţioneze pentruCăminul românesc din Ierusalim.

Angajaţi pe drumul spreIerusalim, am constatat că şoseauaeste plină de ulei, datorită unor acci-dente de maşini. Părintele Ioanichie,bun şofer, a condus minunat de-a lun-gul întregului traseu.

Sosirea la Cămin a fost în jurulorei 20.00. Obosiţi, ne-am culcat.


TREBUIE SCHIMBATĂ ZIUANAŢIONALĂ A ROMÂNIEI?

Pagina 10

Prin actul politic al unirii Moldovei cu Ţara Românească (24 ianuarie/5 februarie1859), cunoscut în istorie sub numele „Unirea Principatelor” s-au pus bazele sta-

tului naţional unitar român, desăvârşit în 1918. România a atins acest obiectiv major dupăPrimul Război Mondial, care a dus la prăbuşirea a patru dinastii imperiale, în Germania,Rusia, Austro-Ungaria şi Turcia. Între 1866-1947, Ziua Naţională a României a fostsărbătorită pe 10 mai, iar în perioada 1948-1989, pe 23 august. Prin Legea nr.10 din 31iulie 1990, ziua de 1 Decembrie a fost adoptată ca Ziua Naţională şi sărbătoare publicăîn România, lucru consfinţit de Constituţia ţării. Împlinirea, la 1 decembrie 2014, a 96de ani de la Marea Unire a fost celebrată în toată ţara prin manifestări ample, organizate

de prefecturi, garnizoane militare, instituţii de cultură, învăţământ, de biserica ortodoxă, structuri neguverna-mentale etc. Este semnificativ că această sărbătoare de suflet a tuturor românilor, „Ziua Zilelor”, a avut loc înanul comemorării Sfiinţilor Martiri Brâncoveni şi a urmat prăznuirii Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul României.

În Bucureşti, în Piaţa Constituţiei s-a desfăşurat o paradă militară grandioasă, la care au fost prezenţi şimilitari americani, francezi, polonezi, turci şi moldoveni.

O ceremonie impresionantă a avut loc în oraşul Marii Uniri, Alba Iulia. Şi în judeţul nostru, acest eveniment unic a fost marcat prin activităţi bogate, diverse. La Monumentul

Independenţei din Râmnicu Vâlcea s-a realizat o ceremonie militară şi religioasă, care s-a încheiat cu depunereade coroane de flori şi cu defilarea gărzii de onoare.

Se ştie că după Primul Război Mondial (1914-1918), conflagraţie internaţională majoră, probabil cea mainimicitoare înfruntare a tuturor timpurilor, în 1919 a fost semnat, în Franţa, la Palatul Versailles, un Tratatinternaţional negociat, în special, între SUA, Marea Britanie şi Franţa, fără participarea ţărilor învinse, princare s-a pus capăt conflictului. La 4 iunie 1920, în Marele Trianon, unul din cele două palate de la Versailles,a fost semnat unul dintre tratatele de pace ale sistemului Versailles, între puterile Antantei şi ţările aliate pe deo parte, şi Ungaria pe de alta. Acesta stabilea fixarea graniţelor Ungariei cu statele vecine şi recunoştea pe planinternaţional, unirea teritoriilor româneşti, Transilvania, Banatul de Est, Crişana şi Maramureş cu România, aSlovaciei şi a Ucrainei Subcarpatice cu Cehoslovacia, a Croaţiei, Sloveniei şi Banatului de Vest cu Serbia;regiunea Burgenland, fără oraşul Sopron, intra în componenţa Austriei.

În ultimii ani au fost propagate unele opinii conform cărora Ziua Naţională a României, cea mai maresărbătoare a naţiunii, ar trebui mutată pe 4 sau 26 iunie, aducându-se ca argument importanţa actului de laTrianon, puncte de vedere, la care ne vom referi în continuare.

Susţinătorii acestei propuneri consideră că, judecând cu inima, 4 iunie 1920 a însemnat cu adevărat RomâniaMare, dar judecând după norme, 1 decembrie 1918 a reprezentat exprimarea dorinţei a 1228 de delegaţi,participanţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, care dădeau glas unui deziderat: „Noi vrem să neunim cu ţara!” Cu toate acestea, începutul luptei pentru recunoaşterea voinţei românilor a fost finalizat abia laTrianon. În opinia lor este ca şi cum am avea o revoluţie începută în 1918 şi finalizată în 1920, la care sesărbătoreşte doar declanşarea, iar ca paralelă este ca şi cum am marca ziua de 17 decembrie 1989, când laTimişoara s-a aprins flacăra Revoluţiei Române ( şi nu am lua în seamă victoria acesteia, consfinţită pe 22 de-cembrie.

Cel de-al doilea motiv pentru care s-ar putea muta Ziua Naţională se referă la nevoia de a sărbători eveni-mentul într-un anotimp mai prielnic. Fiind la începutul iernii sărbătoarea naţională se reduce la 2-3 ore, cândse depun coroane de flori şi se defilează, se mănâncă fasole cu cârnaţi şi se bea ţuică fiartă, iar seara concertează,uneori, formaţii arhicunoscute sau se lansează artificii.

Evenimentele istorice nu sunt programate şi nu ţin seama de anotimp. Am verificat data când sărbătorescstatele lumii ziua naţională. Într-adevăr majoritatea se desfăşoară vara, toamna sau primăvara, cînd s-a produsevenimentul aniversat. Dar sunt şi ţări din zona temperată cum este România, care sărbătoresc iarna: Japonia,pe 23 decembrie; Finlanda, pe 6 decembrie; Lituania, pe 16 februarie; Estonia, pe 24 februarie. Totodată seapreciază că este cam puţin faţă de ce se întâmplă de ziua naţională în SUA, Franţa sau Germania, dar nimeninu ne opreşte să diversificăm programele, cum s-a întâmplat în 2014. În sfârşit, al treilea motiv invocat pentruschimbarea datei zilei naţionale ţine de „rădăcină”. Pentru moldoveni, apartenenţa la România a început după1859, dar pentru transilvăneni abia după 1918. De ce să nu adoptăm o dată ca 4 sau 26 iunie la care să rezonezetoate provinciile româneşti?

În opinia noastră legarea Zilei Naţionale, zi de referinţă în istoria României, de Trianon este completneinspirată, o diversiune, în condiţiile în care unii continuă să conteste Tratatul încheiat la 4 iunie 1920.

Am asistat deja în decursul anilor la multe sfidări la adresa Tricolorului Românesc, a Zilei Naţionale aRomâniei, şi nu sunt necesare noi tensiuni.

Respectând prevederile legale, conform cărora „Ziua Naţională a României este 1 Decembrie”, toţi factoriicare au atribuţii în acest sens trebuie să înceapă din timp pregătirile pentru a sărbători, cu strălucire, în 2018,împlinirea unui secol de când s-a înfăptuit visul milenar al românilor - Marea Unire.

În aceste momente speciale, de profundă vibraţie patriotică, să ne amintim cu veneraţie de cei care s-aujertfit pentru crearea statului naţional suveran român, pentru libertate, unitate şi demnitate şi indiferent de vi-cisitudinile istoriei să ne păstrăm speranţa, să fim uniţi şi să ne mândrim că suntem români.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla!

Gheorghe PANTELIMON

Sfântul nostru Nicolae, în Mira Lichiei PăstorConducea Arhiereşte, turma spre Mântuitor!Erau vremi de prigonire sub durul DiocleţianCe au fost total aidoma sub asprul Maximilian

Dar Împăratul Constantin, din temniţe creştinii-a scosLa fel pe Sfântul Nicolae, pentru semeni şi Christos!A făcut multe Minuni pentru oameni pe PământA fost un luptător tenace la întâiul Sinod Sfânt!

Salvat-a oameni de înnec; la fecioare dat-a zestreSă aibe suportul vieţii, s-ajungă bune nevesteA fost şi este milostiv prin daruri duse la copiiPrin părinţii ce-i educă să ajungă rodnici fii

Iar la cei ce nu-s cuminși, <<bagheta dirijorală>>Pe post de <<câine păzitor>> şi acasă şi la Şcoală!Frumosul nume Nicolae, să îl cinstim că e de Sfânt!Dat nouă de Proniatorul ca exemplu pe Pământ!

... Ai numele de Nicolae? Se tâlcuie <<învingător!>>Să făptuieşti totul din suflet şi inimă!(să le dai spor!)Eşti Nicoleta, Niculina? Alt derivat din Nicolae?Să n-ai astâmpăr niciodată! Să-ţi ardă inima-n văpaie,Pentru săracul ce nu-i leneş şi-n muncă e sârguinciosSă-şi depaşească sărăcia, crezând Drept, doar în

Christos!

P.S.: Iar în cupele de-acasă, cu-n vin Regal de DrăgăşaniSă le urăm tot creştineşte: o Viaţă Sfântă,<<La mulţi ani !>>.

PAULIAN BUICESCUSFÂNTUL NOSTRU

NICOLAE


Încep să enumăr câţiva colegi degeneraţie, de la „real”: Elisabeta

Gălăţescu, Maria Nemoianu, Dorin Nadolu,Laurenţiu Petre, Grigoriţă Predişor, WernerRenner, Mihai şi Nicolae Ţilivea, plus câţivaumanişti şi umaniste: Doina Creţu, RodicaVulpe, Nelu Vasile, Dan Ioan, Telu Popescudar şi, de la liceul paralel: Daniel Medvedov,Petru Simion Cichirdan, Marian Marin,

Tudor Popescu, Virgil Toia… iar listele ar fi… nesfârşite, în gân-durile noastre…printre ei aflându-se, desigur, şi Gh. Paraschiv, cucare mă „duelam” în epigrame, în revista şcolară „Ramurivâlcene”. El, din păcate, nu a publicat nicio carte până la vârstasăvârşirii dintre noi, la data de 9 octombrie 2014, timp în care „co-chetase” cu literatura, după cum se exprimă şi familia îndurerată,înmânându-ne o dactilogramă a unui roman care se încadrează îngenul mult gustat de public al romanului poliţist, intitulat „De treiori, ura”. Aflăm, din scurta biografie a autorului, că a mai scris unroman, „Rutina”, aflat, de asemenea, în manuscris. Sperăm că Gh.Paraschiv va rămâne, pentru totdeauna, în memoria celor care

l-au cunoscut, „acelaşi tânăr ambiţios, tenace şi plin de veselie dinprima jumătate a vieţii, dar şi omul cu experienţă care a luptat, câtde mult a putut, pentru a nu se lăsa doborât de un sistem corupt,din partea a doua a vieţii…” Adevărul întotdeauna va învinge,dreptatea va ieşi, curând, la suprafaţă… iar noi, până atuncea,sperăm că vom găsi o portiţă deschisă la o editură pentru publi-carea unui roman dintre acestea.

Am selectat, din primul volum, câteva pagini de început, pecare le aducem în faţa cititorului, în continuare.

GHEORGHE PARASCHIV, UN COLEG ROMANCIERFelix SIMA

DE TREI ORI, URA!!!Aventurile echipei operative a maiorului Adrian Pavel

…Colonelul Pătraşcu deschise uncarneţel, răsfoi câteva file şi

continuă:- Victima, Maurice Paulet, cetăţean francez,

paşaport diplomatic, ataşat al ambasadeiFranţei din România. Cel puţin, asta reiese,deocamdată, din actele lui. În municipiul nostruse afla, în tranzit, pentru două zile. Faptele:intră în ţară ieri dimineaţă, la ora opt, la bordul

automobilului său personal, marca „Peugeot”, parcurge drumul,până aici, fără incidente majore, exceptând o amendă pentrudepăşirea vitezei legale la Sebeş, îşi reţine o cameră la motelul„Cozia” pentru două zile şi face o vizită, ca orice turist, în mu-nicipiul nostru, vizită care se rezumă, e drept, la un singur obiectiv:barul hotelului, la care, din pură întâmplare, locuieşte un oarecareLarsen. Banal, aş zice, pentru că Larsen nu este singurul cetăţeanstrăin din acest hotel şi nu putea şti dacă, printre obiectivele dom-nului Poulet, nu figura şi dorinţa arzătoare de a se convinge per-sonal de faptul că respectivul bar dispune de cantităţi suficiente de„Mastică”, băutura sa preferată. Mai puţin banal este că la ora şasesau, mă rog, în jurul acestei ore, după ce închiriază o cameră aici,este asasinat în camera trei sute optzeci şi patru şi este găsit pe pat,lângă valizele lui Larsen ce se aflau deschise şi goale, tot conţinutulfiind împrăştiat prin întreaga încăpere. Şi, încă un amănunt, carevine în sprijinul ipotezei medicului legist Lascu, în ceea ce priveşteora la care s-a petrecut asasinatul, dar este total ilogic din punct devedere al asasinului care avea timpul necesar să iasă din ţară pânăcând noi descopeream cadavrul, fiind, astfel, la adăpost de sur-

prizele neplăcute ce îl aşteaptă: la ora şase şi treizeci de minute, larecepţia hotelului, s-a primit un telefon de la Larsen, prin care rugasă-i fie coborâte bagajele în hol şi să i se întocmească nota de plată,întrucât este foarte grăbit şi vine la ora şapte să le ia, urmând săprindă acceleratul de Bucureşti, la ora opt. Cum Larsen nu dispunede vreun obiect care, măcar, să aducă, aşa, pe departe, cu un tele-fon, acolo unde ai avut deosebita plăcere să-l depui azi dimineaţăşi, cum preocuparea pentru garderoba proprie este ultimul lucru lacare se poate gândi în aceste momente, mă văd nevoit să iau înconsiderare unica ipoteză posibilă şi, anume, că la telefon era chiarasasinul. Iată o întrebare al cărei răspuns poate constitui rezolvarea,măcar parţială, a acestui caz, concluzionă colonelul.

- Sau, ne poate încurca definitiv, se trezi Cernat, din visare.- Ai dreptate, căpitane, dar o spui de parcă aş fi eu vinovat de

cele petrecute, râse colonelul.- Nu… gândeam cu voce tare…- Întrebări?Au urmat câteva clipe de linişte, aproape ireală, în care fiecare

avea o altă preocupare. Colonelul îşi strânse cele câteva lucruri depe birou, Cernat îşi completa notiţele, iar eu priveam, pur şi simplu,pe fereastră, ca şi când singurul lucru important, în acel moment,era dacă mai plouă sau nu. Tăcerea a fost destrămată de Lucian:

- Cam asta ar fi tot, până în momentul de faţă…- Restul e treaba voastră. Miliţia ne-a predat cazul în întregime.- Atunci… , se ridică Lucian.- Puţintică răbdare, căpitane, amintisem de un oarecare

raţionament, dar… dacă nu vă interesează…- Vă rog să mă scuzaţi, îngână Lucian.-E-n ordine. Iată cele două ipoteze pe care le-am formulat pe

baza celor ce ştim până la această oră şi, mai ales, cunoscându-ipe şefii lui Larsen: Centrala de spionaj din Duselldorf, considerândcă „amicul” nostru comun, Larsen, este prea cunoscut la noi şi,

poate, şi prin alte părţi, ce şi-a zis, „maurul şi-a făcut datoria, mau-rul trebuie să moară”. Efort minim, câştig maxim, dacă ne gândimnumai la conturile victimei, care vor umple buzunarele mai ştiu eucui. Iată-l, deci, pe asasin la treabă şi urmarea aţi putut s-oconstataţi puţin mai-nainte. Faptul că victima este cu totul alta, nupoate fi decât o stranie coincidenţă sau o necorelare a acţiunilorCentralei, vom vedea. Şi, în sprijinul ultimei afirmaţii, iată o a douaipoteză: centrala, dându-şi seama că materialul trimis de Larseneste fals, şi aici le dau dreptate, pentru că era furnizat de noi,hotărăşte scoaterea acestuia din circuit, urmând a fi înlocuit deMaurice Paulet. Puţin probabil, însă, ca acesta din urmă să fie unageamiu şi să cadă victimă uneltirilor propriilor săi stăpâni, cutoate că surpriza a fost surpriză şi, cum bine ştim, la cei de genullor, nu prea ştie dreapta – ce face stânga. De aceea, eu înclin pentruun accident stupid şi regretabil, mai ales că, dacă dosarul MauricePaulet era, cu adevărat, ceea ce arată actele, balamucul va fi imens,urmând ca noi să ne cerem scuzele de rigoare cât mai repede şi el-egant cu putinţă. Concluzii?

- Dacă îmi permiteţi, am zis şi - primind încuviinţarea – amcontinuat, fie că era trimis al Centralei cu scopul de a-l înlocui peLarsen, fie că aparţinea unei firme rivale şi, mai ales, dacă eradiplomat, un lucru e clar pentru toată lumea şi anume că acestfrancez a murit nevinovat. Sper să avem în curând dovada clară aintenţiilor lui. Cert este că asasinul trebuia să-l omoare pe ocupan-tul camerei trei sute optzeci şi patru, fie că-l cunoştea sau nu. A in-trat, a tras, iar acum se află în drum spre casă, cu conştiinţaîmpăcată pentru datoria împlinită, dacă ceea ce posedă acest indi-vid, în cutia craniană, se mai poate numi conştiinţă.

Celor pe care-i iubesc…Dar, mai ales, fetelor mele dragi

Gheorghe PARASCHIV

Eugen Ionescu afirma despre poeţi că „sunt inimaumanităţii” şi cu siguranţă că această definiţie are valoare

general-valabilă, gândindu-ne la ceea ce semnifică poezia şi larolul pe care-l îndeplineşte pentru iubitorul de frumos. Poeziadevine un mijloc prin care omul se apropie de sferele înalte, seapropie de Dumnezeu, căci versul înnobilează spiritul, îlînfrumuseţează. Volumul de poezii al lui Nicu Cismaru, intitulatCălimara din firidă este edificator în acest sens, deoarece lectoruleste dus spre un tărâm în care Binele, Frumosul şi Adevărulguvernează. Poezia lui Nicu Cismaru este simplă, naturală, născutădin nevoia de a oferi cititorului, cheia spre o lume dreaptă,armonioasă, luminată de sentimentul împăcării cu Destinul.

Omul Nicu Cismaru se suprapune eului creator, deoarececrezul artistic este izvorât din modul în care îşi asumă propriaexistenţă în acestă lume. În fond, versurile autorului atestă viziuneaactuală a criticii literare, conform căreia arta cuvântului poate fiinterpretată în raport cu sociologia şi cu psihologia modernă. Dinacestă perspectivă, creaţia lirică a poetului Nicu Cismaru capătăvalenţe interesante, analiza versurilor subliniind astfel, crezul artis-

tic despre lume şi viașă. Tematica acestui volum este diversă, dar

supratema poeziilor este cea a iubirii, înţeleasă caformă supremă de supravieţuire a spiritului într-osocietate alertă. Iubirea e portalul care deschide unspaţiu nou, un spaţiu destinat salvării spiritului cap-tiv într-o lume sufocantă. Poetul vrea să „fugă” dinaceastă existenţă anodină şi reuşeşte să facă acestlucru, refugiindu-se în arta scrisului: „Tu eşti un nor,eu sunt materie, / Sunt lacrimă de dorul tău… / Se-cundele nu mă mai sperie / Căci pe pamânt e tot mairău; // Aş vrea să zbor s-ajung la tine / Să te sărutfrumoasa mea!/ Dar ceru-n braţe nu mă ţine, / Eucred că încă nu mă vrea; / ……..Am norul meu şi mă aşteaptă/ Şiversul care stă nescris…/ Iubita mea, ecou de şoaptă,/ Să ne-ntâl-nim în paradis!”(Să ne-ntâlnim în paradis).

Viziunea artistică a poetului este desprinsă parcă dintr-o altăepocă, dintr-un timp străvechi, în care dragostea se manifesta înformele ei diafane, nobile. E o dragoste desprinsă parcă din liter-atura trubadurilor, unde acest sentiment putea mişca universul dinloc, avea rol de doctrină existenţială. Nobleţea simţirii şi a gândirii

e exprimată în forme rafinate, într-un limbaj elegant, presărat cutermeni uşor romantici. În anumite puncte, poezia luiNicu Cizmaru aminteşte de versificaţia tradiţionalistădin perioada modernă a literaturii române, fiind opoezie ce descinde din linia lui Ion Pillat. E vorbaaici de viziunea artistică asupra iubirii, dar mai alesde tehnica stilistică întrebuinţată: „Pot să nu vin,desculţo, la-ntâlnire/ Pot să-ndrăznesc să mi tepăcălesc/ Mai dă- mi o clipă, una de trăire/ Şi îţipromit că mă călugăresc;// Mai am un vin de toamnăîn pahar/ O floare de grădină să iubesc,/ Să mai citesco carte şi măcar/ Mai lasă-mă puţin să-mbătrânesc;”(Mai lasă-mă-ntre vii).

Poetul volumului Călimara din firidă sedovedeşte a fi un curajos, o fire puternică, deoarecese aventurează fără frică, într-o lume plină de obsta-cole, într-o lume în care pericolul pândeşte la oricecolţ pe cel care vrea să instaureze dreptatea. Tematicaversurilor capătă la un moment dat, o notă socială,din care răzbate dorinţa eului liric de a instaura drep-

tatea într-o lume prea agitată. În unele zone, poezia atinge coteironice, persiflarea fiind dusă până la şarja caricaturală a uneisocietăţi în derivă. Dar autorul ştie să se salveze din aceastăexistenţă anodină prin arta scrisului. Creaţia artistica devine aşadar,modalitatea prin care spiritul rămâne triumfător şi trece peste dur-erea existenţială: „ Şi cuvintele se roagă/ cineva să le deschidă,/ săpătrundă nemurirea/ călimării din firidă;//Trenul nu opreşte-n gară, viaţa însăţi mă irită,

NICU CISMARU – UN POET ALNOBLEŢII SENTIMENTALE

Mihaela RĂDULESCU

Pagina 11


nu am zori, nu am nici seară/ doar o simplă călimară/ ce-i ascunsăîn firidă…”(Călimara din firidă).

Stilul scriitoricesc al acestui poet e desprins dintradiţionalismul interbelic, dar viziunea tematică are o aurănostalgică, din care răzbat fiorii nobili ai unui poet romantic. Dinpunct de vedere compoziţional poezia îmbracă o structură clasică,bazată pe o formulă bine gândită. Limbajul poetic e natural,aparent simplu, însă procedeele artistice sunt mânuite cu talent,ceea ce conferă mesajului poetic o încărcătură simbolică aparte.În creaţiile poetice cu temă socială, limbajul vine dintr-o zonăarhaică, presărat cu regionalisme din spaţiul oltenesc-muntenesc,

mod prin care se stabileşte apartenenţă poetului la o anumita ge-ografie spirituală. În unele creaţii poetice dedicate iubirii, autorulare predilecţie spre inovaţie lingvistică, in linia lui NichitaStănescu: „şi mi-e de joi/ mai ieri ca niciodată/ şi mi-e de mâine/augustul de ieri/ cu buze dulci de nişte coapte veri/ mă iert de ieri/de mâine, niciodată/……….Pun ochi de azi/ la sfârâit pe tine/ pecelălalt în joi la perpelit/ mă doare-n cot de mine” (Sonet de opt).

Nicu Cismaru este un poet al dezmierdărilor sentimentale, alelogiului şi imnului închinat femeii iubite, dar este şi un poet alîncercărilor existenţiale, al prefacerilor lumeşti. Versurile acestuia

ne duc spre forme spirituale diversificate, dinspre aromele vieţiispre culori sentimentale, dinspre muzica fiorilor iubirii spre dansulprea asaltat al lumii contemporane. Volumul Călimara din firidăoferă cititorilor(avizaţi sau neavizaţi) un orizont larg, o deschiderebenevolă spre tărâmul nesecat al poveştilor şi cântecelor de iubire.Călimara devine simbolul spaţiului sacru, iar conţinutul dincălimară(cerneala) poate fi considerată metafora substanţei ma-gice, cu ajutorul căreia povestea lumii este rescrisă, eternizată.

Nu mai prididim să ne conservăm valorile naţionale, iden-titatea, bla-bla. În realitate, nu suntem în stare să ne

păstrăm nici muzica, nici tradiţiile şi nici măcar prenumeleromâneşti. Vedetele nasc pui vii, îi hrănesc cu lapte şi-i botează înciuda românismului. E mult până au început unii cu delirul cos-mopolit, că epizotia s-a întins.

Câteva modeste exemple vă pot oferi…Pe băiatul Monicăi Anghel în cheamă Aviv, nu ştiu ce-a visat

ea înainte să nască. Nici nu mă interesează.Pe băiatul lui Andrei Duban îl cheamă Armin, parcă-i nume de

muşchetar.Dan Bittman are trei băieţi cu nume de patinatori. Îi cheamă

Alex, Patrick Noah şi Mark Nicolas.

Marcel Pavel are un băiat intitulat Richard, iar pe fiica luiMădălin Voicu o cheamă Vanessa. Altfel, Mădălin Voicu este vaj-nic apărător al valorilor sale etnice…

Madam Andreea Esca are doi copii pe care-i cheamă-n acteAlexia Margot şi Aris.

CRBL, în schimb, a preferat pentru fiică-sa prenumele Alesia.Nicoleta Luciu a împroprietărit trei gemeni deodată cu nume

vestice: Kim, Kevin şi Karoly.Diafana Oana Cuzino şi-a botezat fetiţa Noemi, iar Romaniţa

Iovan are un băieţel făcut pe ultima sută de metri a fertilităţii, pecare-l cheamă Albert.

Cântăreţul Cătălin Crişan are un băiat pe care-l cheamă Raris,un nume inventat de tati, din câte recunoaşte.

Colegul lui de breaslă, Gabi Cotabiţă are o fiică pe care ocheamă Aela. Ce să mai spun de Noa (fiica lui Robert, clăparul dela Proconsul), de Nidia (fiica lui Moculescu) sau de Calina (fiica

faimoasei Catinca Roman, fosta fiică a lui Petre Roman, că acumn-o mai recunoaşte drept mlădiţă decât pe Oana)?

Pe fiica antrenorului echipei Gaz Metan Medias, Cristi Pustai,fost profesor de matematica, o cheama Maia Hiperboreea.

Pe fiica ziaristului Mircea Toma o cheamă Una, pe fiica DaneiSăvuică o cheamă Julie.

Nume misterioase, respectiv universale, monşer! De numele unui procuror de la Parchetul Tribunalului Calarasi-

Xenofonte Purcarea ce sa mai zicem ?!?Iar dacă vă spun cum îi cheamă pe puii oamenilor din fotbal, o

să spuneţi că vă mint. Dan Petrescu are trei fete denumite Rebecca,Chelsea şi Jennifer Anne Marie.

Pe băiatul lui Gică Popescu îl cheamă Nicolas, pe fata luiRăzvan Lucescu o cheamă Marilu, iar pe don’Şoara lui GiovanniBecali o cheamă Pamela.

Şi când te gândeşti că, în ţara asta românească plină de numestrăineşti, se miră unii că pe prinţuleţul născut de Prinţesa Lia(coroborată cu Prinţul Paul) îl cheamă Carol Ferdinand, ca peta-su mare!

Simona CATRINA

Cum te cheamă, pui de dac? Richard!

Fiinţa îşi este sieşi imanentă şi,în acealaşi timp, sieşi,exterioară. Ea umple întreaga existenţă şi studiul ei, dacă,

totuşi, se poate face, este despre întreaga sa fiinţare. Asta din punctde vedere - desigur - filosofic, pentru că din punct de vedereştiinţific studiul său are drept obiect diferitele ei părţi concrete..Fiinţa ca atare este unică şi infinită. Ea este - concomitent - atâtimuabilă cât şi contingentă.Este identică cu sine însăşi, dar,totodată, este şi continuă devenire.

Este, de asemenea, metafizică, materialistă, idealistă şidialectică, corespunzând, astfel, tuturor opţiunilor epistemice, dar,în pofida acestei largi deschideri cognitive,ea rămâne, totuşi,mereu, o mare şi inexplicabilă enigmă. Ea este inepuizabilă, atâtdin punct de vedere ontologic cât şi din cel gnoseologic. Noi nuputem cunoaşte mai mult din manifestările şi valenţele ei decât nepermite limitata noastră putere cognitivă. Pentru noi, conceptul deinfinit, pe care ni-l sugerează fiinţa, în genere, este ceva iremedia-bil nedefinit. Ea se ascunde, în cea mai bună parte a ei, de noi, prinînsăşi neputinţa funciară a propriului nostru organon epistemic, dea-i decela multiplele sale cauze ascunse.

Cu toate acestea,curiozitatea nostră de a cunoaşte este inepui-zabilă,ne incită mereu la noi şi neîncetate asalturi noetice asuprafiinţei,la îndârjite tatonări şi metodice recurenţe,smulgându-i,încele din urmă, insolite frânturi din nesfârşitele ei procese ontice şimetamorfice fenomenologii. Nu vom putea, însă, niciodată să cu-noaştem mai mult decât ne este dat s-o facem, dar ceea ce este ex-trem de interesant şi demn de relevat este faptul că trebuie săaspirăm continuu la o mai bună şi mai eficace discernere a noi şisemnificative date şi informaţii, pe care îndărătnica şi ascunsa fi-inţă ne permite să le vedem şi să le înţelegem, să le valorificămdin punct de vedere epistemologic, stabilind paşi, încă necunoscuţi,pe drumul sinuos al comprehensiunii şi înţelegerii înaltelor salevalori gnoseocognitive.

Dar fiinţa nu este numai sensibilă materie, ci şi spirit impalpabilşi subtil, care nu se supune, defel, unor cercetări ştiinţific determi-nate, decât, poate, într-o neînsemnată măsură, el păstrând, inexo-rabil, pentru sine, o pregnantă ipostază de autonomie, unimpenetrabil iraţionalism şi o inatacabilă raţiune. S-ar putea spune,totuşi,cu destulă probabilitate, însă, că între spirit şi materie existăun raport sui-generis de codeterminare şi interacţiune, că, întreele,are loc un conflict irepresibil şi permanent, dar fără ca unitatealor, desăvârşită, să fie în vreun fel periclitată. Am putea spune, de

asemenea, chiar cu riscul de a greşi,că spiritul

însufleţeşte materia,iar,la rândul ei,aceasta,îi oferă un variat şi co-erent veşmânt existenţial, simplificând,astfel, într-o măsură anu-mită, lucrurile, deşi, in re, faptele şi evenimentele sunt infinit maicomplicate şi mai complexe. Se poate susţine că între spirit şi ma-terie trebuie să fie un raport de strânsă şi indisolubilă conexiune,alcătuind, într-o strictă viziune filosofică, fiinţa totală, unică şi uni-tară.Spre deosebire de elementele materiei, spiritul ca atare n-areculoare, n-are gust, n-are miros, nu poate fi pipăit,el fiind, in fact,o nedeterminată şi infinită neutralitate.

La materie ajungem prin simţuri,chiar dacă nu la toate detaliileei,iar la spirit numai prin gândire.Desigur,spiritul şi materia nu potfi privite disociat decât numai sola cogitatione,în realitate, ele, facparte, inerentă, dintr-o aceeaşi indestructibilă unitate, constituindun coerent şi indisolubil tot.Legătura dintre spirit şi materie esteatât de strânsă şi de intrinsec împletită încât unii gânditori au crezutcă spiritul a dat naştere materiei,în tim ce alţii au susţinut - dim-potrivă - că cea din urmă este baza şi temeiul celui dintâi.În jurulacestei complicate chestiuni au avut loc lungi şi aprinse polemici,de-a lungul a numeroase secole, care nu s-au soldat, însă, cu niciunrezultat definitiv.

Mai plauzibil este a crede că spiritul şi materia coexistă dintruinfinit început, ele fiind elemente fundamentale ale fiinţei şi ne-contenitei sale deveniri şi că, prin urmare, aprioritatea şi aposte-rioritatea lor se rezolvă numai în cadrul inefabil şi nedefinit alacesteia.Şi noi înşine, desigur, facem parte inerentă din infinita şimirabila fiinţă, pe care, însă, în mod cu totul eronat, o privim şiîncercăm s-o înţelegem dintr-o nejustificată şi exclusivă perspec-tivă exterioară, fapt care ne aduce numeroase, şi aproape de netre-cut, impedimente în complexul act de cunoaştere a ei.

Fiinţa,ca atare,este ceva în permanentă mişcare şi devenire,acestea reprezentând ireductibile norme şi legi ale modului său dea exista şi de a se metamorfoza.Ea pleacă de la sine şi, prin sine,se-ntoarce, iarăşi, la sine.Este greu, fără îndoială, de înţeles o astfelde mişcare de rotire, dar toate problemele acestei inextricabilenevoi existenţiale îşi găsesc temeinica lor renumire în logica sa ne-cesitate de a fi şi de a se regăsi pe sine.Fiinţa fiind unică şi infinităse raportează cu o absolută necesitate la sine însăşi, acest lucru re-prezentând un suprem act de recreare de sine, un relaitv act de pro-vizorat în faţa sa însăşi şi un inefabil moment de înstrăinare desine, însă toate acestea numai spre a se cunoaşte pe sine într-o ipos-tază insolită şi într-un proces inedit de acţiune faţă de sine.Este unsui-generis act de compromis pe care ea îl face cu sine, un salt dela sine către sine, o inexplicabilă punere în conflict cu sine, careapoi se rezolvă revenind, mai îmbunătăţită, la sine.

Iraţionalul raţionalului său este, deopotrivă, ininteligibil şi in-teligibil, costurile acestor acute şi subtile contradicţii repercutându-se vag şi nelămurit în nebuloase intuiţii intelective.Poate căaceasta este singura cale prin care subiectul cunoscător reuşeşte săaibă, cât de cât, acces la unele dintre relevanţele logice şi intuitiveale fiinţei, să-şi dea seama, fie şi într-o minimă accepţie, de exis-tenţa ei de netăgăduit.Fiinţa este, simultan, subiect şi obiect, esteact ontolologic şi, totodată, gnoseologic, este moment de intrinsecăsciziune, dar, în acelaşi timp, şi de congruentă unitate cu sine.Eaeste un irepresibil paradox, în cadrul căruia, este ceea ce este şi nueste ceea ce a fost sau putea să fie.Este un perpetuu şi prodigiosmiracol, un salt sublim de la finit către infinit şi viceversa, ea fiindexpresia dinamică şi desăvârşită a amândurora.

Ea este spaţiul şi timpul consacrate - logic şi structural - înmod relativ, dar este, în completare, şi ceea ce se află dincolo deaceste concrete coordonate, cărora Kant le conferise un strict şipernicios caracter subiectiv.Fiinţa se oglindeşte, într-un fel ce nupoate fi precis determinat, în sine însăşi, precum şi în subiectul cu-noscător. Existenţa absolută ca şi infinita devenire îi aparţin, sub-sumându-le unităţii sale indestructibile şi nelimitate. Fiinţa estetemeiul adevărului său absolut, ca şi al oricărui alt adevăr ieşit dincontingenţele nesfârşitei sale deveniri. Ea este, există şi devine.Totea este şi temeiul presupusului său neant epistemologic sau al unuiintuitiv neant ontologic. Infinita sa putere de a fi acoperă toate con-ceptele, care s-au rostit cu privire la posibilele ei determinări şi re-denumiri.

În ea se condiţionează, reciproc, lumina şi întunericul, finitulşi infinitul, abstractul şi concretul, cognoscibilul şi incognoscibilul,intensiunea şi extensia etc.Ea este baza absolută a tuturor formeloractuale şi posibile.Fiinţa este adevărata fire văzută şi nevăzută, iz-vorul nesecat al tuturor fenomenelor şi lucrurilor.Ea este suma tu-turor evenimentelor finite şi infinite, a tuturor producerilor şireproducerilor, precum şi a revenirilor şi a recurenţelor, care au unrol esenţial în formarea şi reformarea oricăror fapte de existenţă.Fiinţa incumbă, în mod absolut, unitate şi unicitate, dar într-o in-finită diversitate. În ea îşi gaseşte loc orice act creator şi creat, înea iau naştere toate lucrurile şi toate fenomenele, consumându-şi,potrivit cu o implacabilă ordine divină, efemera şi puţin însemnatalor existenţă. Fiinţa este specia şi universalul, este hic et nunc şi,deopotrivă, semper et ubique.Aria sa de acoperire atâtontologică,cât şi gnoseologică este una strict infinită, id est, dinpunctul nostru de a cunoaşte, ceva nedeterminat şi indeterminabil.Cu toate acestea, nouă ne este dat să discernem numai fapte şi eve-nimente situate în cercul restrâns al contingenţelor ei, al fenome-nelor determinate, în mod stricto sensu, relativ.S-ar putea vorbi deo paradoxală istoricitate a fiinţei, tot aşa cum putem aserta despreo inefabilă imuabilitate a ei.

Şi într-un sens şi în celălalt, oricum am privi-o, ea tot nu iese

DESPRE FIINŢĂVasile CÎRSTEA

Pagina 12


din imanentele ei coordonate, adică, ea, rămâne atât imuabilă, câtşi istorică, conexând în sine însăşi ambele ipostaze.Fiinţa este mu-tabilă şi imutabilă, dogmatică şi progresistă,imobilă şi dinamică,reală şi suprarealistă, universală şi particulară,individuală şi mul-tiplă, identitară şi diversă, convenţională şi originară etc. Ea umpleîntregul act de cunoaştere - gnoseologic şi epistemologic - şi ră-mâne, perpetuu o nesfârşită şi miraculoasă ontologie. Este unicultemei şi raţiunea suficientă a formidabilei sale existenţe. Ea nu are,în schimb, un ce determinat, ci, ea, este nedeterminarea tuturor po-sibilelor determinabile, este disponibilitatea nelimitată a tot ce ur-mează să fiinţeze şi să devină.

Fiinţa este cel mai vag şi cel mai general concept,sub semnulsău absolut aliniindu-se, în mod coerent, toate celelalte construcţiinoetice, cum ar fi categoriile,noţiunile,judecăţile,silogismele,pro-poziţiile logice etc. Despre fiinţă se poate spune totul sau nimic,sepoate divaga sau aserta într-un fel precis, dar niciodată exhaustiv,pentru că ea este de necuprins,este infinită conceptualitate şi inco-mensurabilă existenţă.În ea converg şi se desfac toate lucrurile vi-zibile şi invizibile, în ea subzistă latent toate lumile posibile şiincomprehensibilele prefaceri şi transformări.Ea nu este numai ovariată şi nesfârşită intuiţie, ci şi acel sublim şi infinit logos,princare, aceasta, ajunge la reflexiva conştiinţă de sine,se defineşte pesine ca inepuizabil act creator, se cunoaşte pe sine ca fiind aceeaşiîn toate formele pe care le îmbracă şi, în acelaşi timp, ca sumă,egală cu sine, a tuturor esenţelor.

Fiinţa a fost văzută, de-a lungul veacurilor de căutări noetice,din diferite perspective, de către acei gânditori care s-au hazardatsă-i intuiască un chip şi un model gnoseologic. Astfel, filosofii an-tici greci - ca find cei dintâi care au marcat începutul marii cu-noaşteri omeneşti - au văzut fiinţa ca un ce unic, imobil şiimuabil,cum au făcut eleaţii, în timp ce alţii, ca, de pildă, Thales,Anaximene, Anaximandru au existenţializat-o prin unele dintreelementele ei, cum ar fi apa, aerul şi pământul,iar Heraclit a afirmatdespre ea că este un foc veşnis viu şi că totul curge,panta rhei.Ana-xagoras, în schimb, vine cu o concepţie mai elaborată, susţinândcă existenţa ca atare este alcătuită din particule indivizibile şieterne, asupra cărora acţionează, spre ale ordona, o forţă denumitănous, care însemna intelect,inteligenţă.

Apoi Platon vede fiinţa prin prisma unei structuri de idei im-uabile şi eterne, acestea fiind paradigme absolute, în timp ce lu-crurile şi fenomenele nu sunt decât palide copii ale lor.Aristotel,însă, crede că materia este ceva pasiv şi nedeterminat,asupra căreiaacţionează forma, inculcându-i sens şi determinare.După el eidos-ul, universalul este elementul esenţial care asigură ştiinţa, cunoaş-

terea ca atare. În sfârşit, mai târziu când metoda de cercetare şi cu-noaştere a evoluat superior calitativ, fiinţa a fost privită fie ca idea-litate absolută, fie ca materialitate infinită.Între aceste douădihotomice concepţii s-au dus,de-a lungul a numeroase veacuri,ire-conciliabile polemici, ale căror ecouri epistemice se resimt chiarşi astăzi. Numeroasele şi complexele date şi informaţii, privindlumea şi universul,acumulate, ca urmare a spectaculoasei dezvol-tări a cunoaşterii ştiinţifice, mai ales în ultimul secol, schimbă, cutotul, viziunea privind conceptul general de fiinţă.

Există numeroşi oameni de ştiinţă,împreună cu pzitiviştii lo-gici, care resping, apriori, orice abordare metafizică a problemelorfiinţei, considerând, în mod cu totul unilateral, că limitele existen-ţei, în general, sunt marcate, definitiv,de limitele,de altfel mereufluide, ale cunoaşterii ştiinţifice.Spunem în mod unilateral pentrucă există, totuşi, pe tărâmul nelimitat al cunoaşterii, o zonă inson-dabilă, pe care numai o presimţim,a subtanţialului imuabil şi esen-ţial, pe care, desigur, simţurile noastre nu-l percep, dar care estecu necesitate, real şi ireal, altfel cugetul nostru se scufună, ireme-diabil, într-un absurd şi de neînţeles relativism.

Pe lângă acest inextricabil adevăr nu putem decât să navigămprudent, cu gândul şi cu imprecisa noastră imaginaţie, formulândvagi ipoteze şi plauzibile judecăţi.

Sau mai exact, nu putem decât să speculăm, dar, fireşte nu ori-cum, ci după o metodă metafizic acceptabilă. Dincolo de inevita-bilele limite ale cunoaşterii ştiinţifice există,în mod necesar, cevadespre care nu putem să vorbim decât într-un tempo eminamentemetafizic, orice ar zice redutabilii adversari ai acestui mod specialde a gândi.

Absolut şi relativ sau esenţă şi fenomen, două perechi de uni-tare contrarii, pe care nu le putem gândi decât numai împreună,denaturând grav adevărul lor de sine, încercând să ni le reprezen-tăm disjuncte sau izolat.Nu se poate judeca asupra ceva absolutdecât numai prin relativ şi invers.La fel, orice fenomenpresupune,implicit, existenţa unei ipotetice şi impalpabile esenţe.Precum şi orice esenţă se manifestă într-un perceptibilfenomen.Aceeaşi relaţie necesară există, fără doar şi poate, şi înperechea de contrarii formate din fizic şi metafizic.

Fiinţa este liberă în sine, ea existând conform cu inefabilelesale legi imanente. Ea ni se prezintă simţurilor noastre ca o multi-plicitate nedefinită de lucruri, fenomene şi evenimente,aflate într-o dinamică şi mişcare permanentă, având, totdată,un sens coerentşi unitar, o perpetuă creativitate metamorfică. Noi înşine facemparte inerentă din structura şi destinul său infinit, fiind supuşi unor

ineluctabile norme, pe care ea ni le impune în mod implacabil. Fi-inţa este o forţă creativă absolută şi majoră,întinzându-şi compe-tenţa existenţială pe durata întregii eternităţi.Timp şi spaţiu suntpentru ea dimensiuni, cu totul relative,reprezentând un provizoriujoc al nepotolitei sale puteri creatoare.Ea permite, în nelimitatulsău act de fiinţare, momente de contradicţie şi conflict, care, însă,nu periclitează cu nimic infailibila sa unitate, ci constituie un ele-ment de continuă şi neîngrădită fervoare a puterii sale de creaţie.

Sigur că ea este atât veşnică imuabilitate cât şi nestatornică re-lativitate, dar o astfel de contradictorie viziune trebuie înţeleasă cao inexplicabilă necesitate, a cărei profundă motivaţie se impune afi căutată în intrinsecile ei rosturi, reale şi ideale.

Fiinţa îşi are sensul său adevărat în sine însuşi şi numai la sineeste scpoul ei ultim, parcurgând, astfel, o sugestivă traiectorie en-telehică, reprezentând un suprem deziderat, menit a-i aduce o înaltăşi necontenită împlinire. Ea este atât obiect cât şi subiect, precumşi, egalement, identitate absolută cu sine. Este nemuritor principiual tuturor formelor de sine, atât al celor care sunt, cât şi al celorcare nu sunt, dar urmează să fie.În ea se configurează, ca specificmoment al ei de a fi, ininteligibilul neant, precum şi inextricabilulconcept de nonsens şi absurd, fără ca acest lucru să impieteze, învreun fel, asupra infinitei sale raţionalităţi şi a sensurilor sale i-manente.

Neantul poate fi definit ca fiind o latură sui-generis a ei, a căreineîndoielnică necesitate se află înscrisă în temeiurile sale adâncişi în raţiunile ascunse ale propriei deveniri.Fiinţa este, de aseme-nea, ceva indivizibil şi - simul - infinit divizibil, ea este necreatăşi, totdată, mereu recreabilă, este un incomensurabil proces im-anent şi, în acelaşi timp, un indicibil dincolo transcendent. Poatefi ea cuprinsă în explicite propoziţii logico-simbolice? Fireşte cănu. Acestea nu pot decât să redea, într-un subtil limaj specializat,unele aspecte ale cunoaşterii ei, fără să fie, însă, în măsură să sur-prindă, într-un sistem organizat cognitiv,insondabilul său conceptnemărginit. Dar fiinţa nu este numai nesfârşită raţiune,ci şi un ne-definibil şi persistent feeling, ea are, totuşi, şi o altă dimensiune şianume aceea care ţine de o inextricabilă sensibilitate şi simţire, di-mensiune care nu poate fi vădită, din păcate, prin acte şi procesediscursive.

Aici se impune, desigur, un alt mod de lucru, o altă formă de acăuta şi a înţelege, o metodă diferită de a privi şi cerceta fondulesenţial al chestiunii.

Magnific, colosal, cuvintele noastre nu pot să cuprindă inter-pretarea de excepţie a acestui concert atât de mult aşteptat...

Dimitri Şostacovici face mari valuri în universul sonor din a doua jumătatea sec XX, face valuri mai ales acum, cu muzica sa de cameră - cvartetele,concertele sale, fiind cu plăcere şi mare interes urmărite în orice locaţie,în orice sală destinată muzicii... Nu există concurs internaţional în carelaureaţii să nu interpreteze o lucrare de Dimitri Şostakovici-semn almodernităţii acestui compozitor. Credem că muzica sa este un punct deplecare pentru orice muzician care doreşte să se afirme în secolul XXI,pentru orice „cowboy” muzician-interpret, care vrea să impresioneze, săatragă orice auditoriu-de orice gen, demostrând că este cel mai bun! căpoate ieşi învingător din orice fel de încercare!...Cu atât mai mult concertuldin această seară (17 03 14) a fost aşa, ca o pungă mare de oxigen menităsă creeze un nou potenţial în rândul melomanilor vâlceni, să-i poarte încele mai înalte şi rafinate sfere ale estetismului sonor. Orice evenimentcare îl are pe Şostacovici în centrul atenţiei este mai mult decât bineprimit! ...Ce travaliu, ce muncă, ce importanţă semnifică orice interpretarecu un opus, două, din muzica compozitorului sovietic... Atât de puternicăeste impresia pe care o lasă această muzică-interpretată bine! asupraascultătorului, că orice bis este de ...prisos! Melomanul trebuie să rămânăcu sunetele concertului în inimă şi în cap, şi să-şi dorească peste osăptămână, peste o lună, un an, să-l asculte din nou sau să asculte altcevadin repertoriul acestui mare artist!...

Prima parte a concertului, „sofisticată” şi pregătitoare, ca orice lucruvaloros care se produce greu!...aşa cum a fost şi politica leninistă înprimele decenii ale secolului trecut din Rusia post ţaristă, plină de crimă,dar şi de deliciu în lumea ideilor! ...să nu uităm că acea Rusie a dat în toateartele geniile modernităţii!-cum spuneam, prima parte a dus, cum era şicazul, melomanul în aşteptare şi cu ochii în programul de sală! ...Cemuzică e asta, oare? Da, şi urmează partea a doua, apoi şi a treia într-unlogos atipic muzicii de până acum, care, de două sute de ani (mai puţinnoile experimente ale sec. XX-destul de fâsâite) se organizează-autoreglează după modelul Repede Lent Repede încă de la Vivaldi!...Con-certul lui Şostakovici neagă acest principiu şi ia ca model viaţa însăşi, carese naşte greu apoi se desfăşoară în alertă maximă, şi moare la fel... Partea

a doua şi a treia, dincolo de dodecafonism-pe care nici un rus nu l-a luatîn braţe-nici sovietic, îmbină ritmul accelerat cu armonia, speculeazăfericit contrapunctul, şi în ritmuri îndrăcite, specifice doar lui Şostakovici,cu participarea tuturor instrumentelor, transportă spectatorul în delir sonic,în eterul colosal al unui impresionism muzical, actual! În general artasonoră rusă mai puţin poate fi explicată-narată prin cuvinte şi, ca oricesensibilitate slavă, se regăseşte mai bine în ...simţuri! Neglijândexperienţele începutului de secol, care solicita în toate direcţiile mod-ernismul, Şostakovici impune în contra balans, în compoziţiile sale,modernitatea! Impune ritmul, interferenţa, gândul în mai multe direcţii,ducând arta muzicii deasupra celorlalte arte! Acest concert pentru vioară,împreună cu cvartetele, cu simfoniile, muzica pentru pian, muzica de film,fac din Dimitri Şostacovici unul dintre cei mai importanţi compozitori aisec. XX!

Pe acest mare violonist, care ne-a impresionat în această seară, l-amurmărit în 2005, într-un concert al Tinerelor Talente, şi spuneam, atunci,că geniul său se întrevede, pregnant. Astăzi Farancesco Ionaşcu nu a venitcu orice lucrare în capitala muzicii-Tinerelor Talente, ci, chiar cu unul din-tre cele mai grele concerte, care fac din orice violonist, care se încumetă-şi reuşeşte, un as al timpului său...Sala de la Lahovari a înmărmurit, aintrat în extaz, în timpul celor două părţi finale ale concertului savant!...Un rol esenţial la această reuşită l-au avut dirijorul şi orchestra simfonicăcare au interferat foarte bine...Am montat pe Cultura Ars Mundi, secţiuneavideo, aceste două părţi în interpretarea orchestrei simfonice a Râmnicului,cu Meda Stanciu la cârma orchestală şi cu dirijorul Florin Totan, mereu,simţitor şi inteligent!...împreună cu această minunată surpriză, care s-anumit Francesco Ionaşcu, revenit după zece ani să impresioneze din nou,Râmnicul...!

Acum zece ani Francesco Ionaşcu concerta aici la RâmnicuVâlceasub bagheta dirijorului Florin Totan într-un concert al Tinerilor Talente,în Concertul nr.3 pentru vioară şi orchestră de W.A.Mozart. Iată cum îlvedea cronicarul de atunci pe acest violonist atât de înzestrat şi care acumne-a uimit cu acest greu şi valoros concert de Şostakovici... „În finalul

părţii, prima din concert, copilul de 14 ani, Francesco Ionaşcu, cel carede cum a apărut l-am numit „micul Oistrach”, care îşi legăna inspirattrupul în armonie deplină cu sunetul, cu mişcarea muzicală, şi, probabil,care a dat multă bătaie de cap dirijorului şi formaţiei orchestrale, a impre-sionat mai mult decât plăcut sala, a demonstrat că idealul nostru în viaţăse menţine, mai putem încă avea speranţă... O formidabilă personalitate,un maestru, cu multe posibilităţi de desăvârşire încă, un model, un profilde artist! Numele lui îl vom auzi încă mulţi ani de aici înainte...” ( PetreCichirdan, „Remember Enescu, Marile speranţe”, Info Puls-29 mai 2005)

*Francesco Ionaşcu s-a născut într-o familie de muzicieni, la 21 de-

cembrie1991 la Venezia, descoperind lumea minunată a notelor muzicalela vârsta de 4 ani, iar la 6 ani începe studiul viorii.

În prezent este student la Royall College of Music din Londra la clasaprofesorilor Natalia Lomeiko şi Yuri Zhislin.

Pâna la douăzeci şi doi de ani, a avut peste optzeci de concerte, casolist, cu prestigioase orchestre din România. A susţinut concerte în An-glia, Germania, Franţa, Italia, Ungaria, în prestigioase locaţii: AteneulRomân şi Sala Palatului (Bucureşti), St.James’s Piccadilly, Steinway Hall,St.Mary Abbots Church ( Londra), Tonnhalle ( Dusseldorf), AmbasadaRomâniei din Paris şi Londra.

Este laureat a peste 25 de concursuri naţionale şi internaţionale (wiki-03 05 14).

pcickirdan

MAGNIFIC-COLOSAL! FRANCESCO IONAŞCUÎN CONCERTUL NR.1 DIMITRI ŞOSTAKOVICI

Pagina 13

urmare în numărul viitor(...)


CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA VIENA, 2015 ... PERPETUUM ARMONIE ÎN LUME

Anul cel nou s-a instalat deja pe pla-neta albastră. Ca nişte vulcani de

stele multicolore şi nestăvilit vuiet omenscvor fi strălucit în noapte speranţele de maibine ale satelor şi oraşelor pământene. Untimp al înnoirii firii, noul an va fi fost ursitcu toate cele aşteptate, întotdeauna, şi puseîn pomul vieţii. Viena, şi ea oglindindu-se înalbastrul de culoarea păcii al Dunării, s-a îm-podobit pentru marea ei sărbătoare, să placă

tuturor şi să transmită mesajul de pace şi de iubire al muzicii. Fa-milia Johan Strauss, prin zestrea de nume şi cântec, un perpetuummobile prin generaţii şi anii adunaţi în aproape două secole, ne-achemat, iar şi iară, în sala aurită a muzicii, împodobită cu toateflorile florăriilor vieneze, chiar în miezul primei zile a noului an.Ambasadorii lumii acreditaţi din vreme, dintre fericiţii şi grăbiţiicâştigători ai sorţilor pentru un bilet, numeroasele televiziuni con-ectate în direct cu meridianele şi paralele pământului, mari perso-nalităţi, oameni de stat,... blazoane cu sânge albastru au umplut,ca în fiecare an, de foarte multe decenii, sala cea mare, precum ocatedrală, în aşteptarea unei liturghii de taină. Oficianţii, garant cămuzele nu vor fi trădate, au fost Filarmonica „Johan Strauss” şibalerinii operei vieneze dirijaţi de reputatul dirijor Zubin Mehta.Simultan, proiecţiile video întregeau mesajul sonor, cu dansul, cuarhitectura, cu imaginile citadine, ori din natură, de la manej etc.,dând consistenţă mesajului, ca o predică în faţa altarului.

Dirijorul indian, dar în slujba omenirii de peste o jumătatede secol, aproape octogenar la cei 78 de ani de viaţă, arăta ca unsacerdot venit cu sfintele daruri şi să împărtăşească lumea cu duhulmuzicii, care face omul mai bun. Cu un sfert de secol, prin 1990,la Roma – altă eternă capitală imperială!- împăca pe cei trei tenoricelebri (Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Jose Careras) în ce-lebrul concert organizat la termele lui Caracalla cu prilejul uneicompetiţii mondiale dedicate „zeului”: Fotbal. Impetuozitatea deatunci, aprinsă de cele trei incandescenţe, de sudul de foc al Italiei,

s-a arătat la Viena acestui început de an sobrietate calmă, zâmbetdiscret şi o imensă putere de-a fi în muzică, deasupra orchestrei,în mijlocul sălii, simultan peste tot, anticipativ, în miezul sonor, înecoul aurit al înconjurătorului ca o binecuvântată ubicuitate.

Orchestra, spirit nemuritor al „Casei Strauss”, şi prin recurenţănu doar a lui Johan-tatăl, ori a fiilor săi, nu mai puţin celebrii:Johan, Josef, Eduard, ci al Vienei: cu valsul ei sincron Dunării; cugalopul din aerul vremii imperiale cu glorie militară mărşăluită degenerali, onorând imperiul; cu balurile din strălucitoarele palate,

ori locurile publice unde artiştii îşi manifestau talentul; cu parcurileşi pădurile, locuri de tihnit refugiu şi îngănare de triluri; o lume abreslelor, a ştiinţei şi artei, a vieţii oamenilor simpli, ori a unei aris-tocraţii înnobilate de timp şi averi. Orchestra păstrează în sine acestspirit cu o tenacitate conservatoare, evidentă. Orchestra se prime-neşte şi se emancipează... totuşi. La concertul acestui început dean între instrumentişti am zărit vreo cinci (?!) chipuri feminine şimai mulţi tineri, semn că timpul emancipării globale îşi produceefectele. Plăcerea de-a cânta, virtuozitatea tehnică a fiecărui in-strumentist, a grupelor de instrumente şi a ansamblului au fost mi-

nunat ilustrate de regizorul transmisiei TV care le-a scos magistralîn evidenţă, ca un model de transmisiune pentru mulţi pseudo-pro-fesionişti în astfel de evenimente.

Toate fiind pregătite să se rostească, mesajul, în fapt scopulevenimentului, s-a pogorât spre oamenii în aşteptare. Concertul afost structurat în două părţi să poată da o notă de respect unor in-teresante aniversări. Viena sărbătoreşte în acest an 150 de ani dela inaugurarea Ringstrasse, adică a inelului central pe care suntplasate majoritatea edificiilor publice, inclusiv Opera; de 650 deani s-a înfinţat Universitatea Tehnică, în spaţiul germanic, fiindcea mai timpurie; de 450 de ani s-a înfinţat Şcoala Spaniolă deEchitaţie; se împliniseră 200 de ani de la naşterea lui JohanStrauss- tatăl, n.1804. Perioada efervescentă a „casei Strauss” acorespuns unei perioade explozive a tehnologiei de la mijlocul se-colului al XIX-lea. Repertoriul ales pentru concertul acestui an l-am perceput ca pe o sumă a celor ce puteau reliefa aniversările.Prima parte a fost o dedicaţie de dragoste pentru Viena adusă decompoziţiile celor patru membri ai familie Strauss şi Frantz Soupe.

Spaţiul germanic a fost ilustrat şi de... malurile Elbei, alăturide Dunăre. Viaţa studenţească a avut şi aportul coregrafic cu o con-tribuţie esenţială a designului costumelor şi a cadrului universitar,prezent imagistic. Un frumos număr de echitaţie a completat su-gestia. Partea a doua s-a circumscris temei Perpetuum mobile. Sim-bolurile tehnologiei vremii apar într-o retrospectivă a înnoirii,continue: moara de vânt, moara de apă, meşteşugul artizanal, abu-rul, locomotiva, strada îngustă cu rusticitatea ei, apoi evoluţia ur-banistică şi trecerea de la barcă la ambarcaţiunile moderne...

Permanent în mişcare, permanent în actualizarea care prime-neşte, spiritul omenesc, deasupra tuturor deosebirilor dintre oa-meni, este darul dumnezeirii care se respiră prin libertateacreatoare, iubirea de frumos şi pacea, ca bucurie de-a fi împreună,în deplina înţelegere a ceea ce ne deosebeşte. Viena a fost loculunde toate acestea au fost rostite prin graiul inimii, în limbajul ar-telor, de către oameni investiţi cu har, la momentul unui nou înce-put din acel neostoit perpetuum mobile. La mulţi ani tuturor!

Mihai SPORIŞ

(Despre un luptător, tânăr şi neliniştit,răzvrătit împotriva regimuluiceauşist, care bătut de mineri în1990, dar oportunist fiind, a făcutpactul cu toţi diavolii regimului şi elînsuşi îi va deveni continuatorul…de nădejde!)

Pui de leu era, neostoită fireCu luptă dreaptă şi iubireRămas-a doar din toate celeCameleonul: pui de… lele!

*La trista-ne mineriadăEra bătut de soartă-n stradăAcum, după o vreme slută„Ortac” fiind, toţi îl ascultă.

*„Pe el! Pe mama lui de dictator!”Scanda poporul revoltat„Golani sunt ăştia, nu popor!”Striga şi el, alt el, de la palat.

*Liceul terminat, doar înnodatÎn căsnicie cu… mai trage- odatA tot urcat, târâş, perfidCu lingeri, plângeri şi… partid!

*Ilici, Năstase, Ponta-Victor

Sărmană ţară! Hăituit popor!Fir înnoit, smintit din 89Cu catastrofala eră nouă…

*Tot pe urma lui NăstaseA intrat în gaşcă, bandaLupul părul şi-l schimbase…Ce nu face… propaganda!

*Într-o vreme-a imposturiiS-a dus pofta-nvăţăturiiLicenţe multe, masterate

Stau pe tejghea… validate*

Tartorul mai multor zeciA ajuns primul la beciDar justiţia n-o să-i lasePe ortacii lui Năstase…

*Pari desigur mai deşteptCu un doctorat în drept.Să fie oare, hoţul ocrotitul?Iar Năstase, Stan Păţitul?

M.Sporis

Metamorfoze…

RecondiţionariS-a dovedit că nu e proastă,Făcându-şi un implant la sâni,Să fie fermi, ca doi grăsuni,Dar şi mai jos, să pară castă.

RăsplataA doua zi de la votare,Primarul ne-a adus îndată,Un sac cu ceapă degerată,Că doar de-atât avem valoare.

La moartea unui magistratA fost in viaţa-i trecătoare,Un procuror preocupat,Că martorele din dosare,

Le-a cercetat ades la pat.

Epitaful unui chirurgN-a fost un doctor prea dibaciCă pacienţii i-au murit,Şi nici în iad n-a fost primit,Că iar ucide şi pe draci.

Control financiar în raiMurind, ministrul de finanţe,I-a zis în faţă, Domnului,Că la impozit sunt restanţe,Chiar pe grădina raiului.

Proiect guvernamentalŞcoli şi drumuri ori spitale,

Sunt minciuni adevărate;Iar salarii, compensate,Sunt doar nişte minciunele.

La referendumVăzând cât sunt de ignoranţi Cinzeci la sută din votanţi,S-au dus la preoţi pe-nserare, Să scoată morţii la votare !

CutezătoriiVre-o şapte, opt săteni semeţi, Săpând tunele prin nămeţi,S-au dus cu toţi la magazin,Să-şi cumpere ţigări şi vin.

Anotimp cu bucuriiÎn primăvara care vine, Oltenii scapă de necaz, Că se hrănesc cu vitamine,

Din ştevie, urzici şi praz.

Lui Eugen Petrescu, care mi-apromis că voi fi inclus în volumDe visul meu s-alese praful, Că nu-s cuprins în noua carte, Dar mi-a promis ceva aparte, Că îmi va scrie epitaful.

N-am roditCât am umblat curtând cucoane,Şi timpul cât le-am adorat,Mi-aş fi luat un doctoratŞi aş fi scris vreo opt romane.

Guvernul a creat locuri libereîn penitenciareDin Rahova şi Colibaşi,Au fost mutaţi mai mulţi ocnaşi,Că vin cu dubele primariiŞi dau buluc parlamentarii

Pagina 14

(epigrame)

ION MICUŢ

CH

IOR

EA

N: d

omin

atio


Elanul scădea vizibil pe măsură ce lecţia de engleză,începută altfel la cererea celor doi, a lui Andrei şi a lui

Giani, se apropia de sfârşit. - Bunica, i se adresează Andrei profesoarei de engleză, închide,

te rog, ochii, pentru că eu şi Giani vrem să-ţi facem o surpriză.- Andrei, please, answer the question, first.- La care întrebare---întreabă Andrei.- Is Giani from Italy---- No, he isn t. Bunica, închide ochii, haide, închide-i! Te rog......Era clar că lecţia de engleză se închiase înainte de vreme, aşa

că profesoara de engleză a închis ochii, dând curs rugăminţilorcelor doi, de-acum, aliaţi, pentru ceva vreme.

Îndată ce Bunica a închis ochii, Andrei şi Giani au zbughit-oca din puşcă şi s-au făcut nevăzuţi după casă. Bunica a deschisochii şi a continuat să se legene în leagănul, pe care, cu douăminute mai înainte, şezuseră toţi trei.

Aşa a început aventura. Primul care a traversat grădina, ieşind de după casă şi ascun-

zîndu-se în spatele chioşcului, a fost giani. Andrei l-a urmat la unminut. A urmat cursa înapoi. Cei doi alegau tupilându-se şifurişându-se, voiau să fie umbre nevăzute care trec ca fulgerul derepede dintr-un loc într-altul. Să nu fie văzuţi. Dar, mai ales, să fiecăutaţi... Căutaţi de Bunica - care, se gândeau ei, deveniseîngrijorată de dispariţia copiilor-! Numai că, surpriză! La

următoarea traversare a grădinii, ochii celor doi s-au dilatat deuimire. Bunica nu mai era aşezată în leagăn.

- Este în chioşc, probabil... spune cu voce şoptită Andrei.Uşor descumpăniţi, tip-til, tip-til, cei doi s-au îndreptat spre

chioşc. În chioşc, nu era nimeni...- În casă...a intrat în casă, poate, spune Giani, pe gânduri.- Haide în casă!, spune Andrei.Deschid uşa şi intră amândoi, cu capetele împinse înainte, cu

ochii cercetători, pe vârfuri..., ca s-o surprindă pe buinica... Dar,Bunica nu este nicăieri.

- Giani, du-te sus! Vezi dacă este acolo, spune Andrei.- Ba eu nu mă duc! Du-te tu!, răspunde Giani.- Am hotărât că eu sunt comandantul. Du-te! Eu rămân să

supraveghez la parter, insistă Andrei. - Andrei, nici aici nu este. Camera este goală.- În baie ai căutat----, întreabă Andrei, de-acum cu o voce destul

de puternică, pentru a se face auzit la etaj.- Nu!, vine răspunsul lui Giani.- Caută! îi strigă andrei.- Ba nu! Uşa este închisă, anunţă Giani.- Deschide şi intră! stăriue Andrei.- Ba nu! Dacă este în baie... răspunde Giani.- Of!!! Haide că urc eu să caut în baie. Coboară, să rămâi tu de

pază, aici.Cei doi se intersectează pe scări. după puţin timp, se aude vocea

lui Andrei--

- Nu este nici în baie... haide că voi coborî şi eu...Giani îl aşteaptă la baza scărilor. Sunt, amândoi destul de

nelămuriţi.- SUNTEM SINGURI!!! răsună cristalin şi triumfător glasul

lui Andrei. Haide afară!...Cei doi ies ca un iureş şi, în clipa următoare, sunt sus, în căsuţa

de deasupra toboganului.

Acum, se ridică şi Bunica şi iese de după dulapul de bucătărie,după care stătuse ascunsă, în tot acest timp. Faţa îi era luminată deun zâmbet şugubăţ. Îşi drege hainele şi se aşează cuminte pe cana-peaua de lângă bibliotecă, cu o carte în mână. Îi aude pe cei oi dis-cutând aprins, afară. Nu înţelege ce îşi spun, dar, la un momentdat, uşa de la intrare se deschide şi Giani intră, dezinvolt, urmatde Andrei. trece pe lângă canapeaua pe care era aşezată Bunica,îndreptându-se spre glazvantul ce face trecerea spre camera de zi.Când să facă pasul peste prag, zăreşte, cu coada ochiului, siluetaBunicii, pe canapea. Un ţipăt neomenesc se aude. Giani se opreşte,stană de piatră, în prag. Urmează alt ţipăt-râs, al lui Andrei, careface stânga împrejur şi iese din casă. Giani se aruncă în urma lui,în disperarea de a ajunge mai repede afară.

Bunica râde homeric, la început, aăoi se ridică şi iese în curte,pentru a-l linişti pe Giani, care râde şi el, acum, dar universul luinu a ajuns încă la fporma pe care o avusese înainte de acest ultimepisod.

- Giani, vino la mine! Ia să văd cum îţi bate inima... spuneBunica.

Inima lui Giani bubuie, nu alta, în pieptul lui de copil care tre-cuse printr-o mare spaimă.

- Am crezut că văd o fantomă, spune el, scuzându-se, parcă...şi apoi încearcă să râdă...

A dispărut BunicaAna ANDREESCU

(povestire)

Ana AndreescuNãscutã la Olãneşti, în 1950, 1mai.Facultatea de Filologie - UniversitateaCraiova.1969-1973

Membrã a Uniunii Scriitorilor din anul 2003

Cãrţi de autor publicate:

Arta cãrţii (1508 - 1652), ed. DU Style, 1997Cartea de colecþie, ed. Meridiane, 2000Arta cãrţii ( 1508 - 1700), ed. Univers Enciclopedic, 2001(ediţia a2-a adãugitã)

Arta cãrţii (1508 - 1700), ed. Capitol, 2003 (ediţia a 3-a)Cartea româneascã în veacul al XVIII-lea, ed. Vremea, 2004Începutul cãlãtoriei, ed. Coresi, 2010 (carte pentru copii)

Traduceri din limba francezã:Intre 1998 - 2010 am tradus şi publicat

18 volume, între care aş menţiona: Dan Frank, Boema, ed. Universal Dalsi, nominalizatã la premiileUSR 2003Marina Picasso, Bunicul, ed. Vivaldi, 2003Gaetan Soucy, Fetiţa care iubea prea mult chibriturile, ed. polirom2004Veronique Ovalde, Mã chiamã Rose ca pe mama mea, ed. Minerva,2006Claude Frisoni, Necroloage spirituale, ed. Paralela 45, 2007Francois Mauriac, Cuibul de vipere - Genitrix, Polirom, 2009

Traduceri din limba englezã:Intre 1999 - 2014 am tradus şi publicat 25 de volume,

între care aş menţiona:

Edward Said, Orientalism, ed. Amarcord, 1999Michael Cunningham, Capãtul pãmântului, ed. Vivaldi, 2006John Updike, Gertrude şi Claudius, ed. Paralela 45, 2006, premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti 2007Neil Jordan, Umbra, ed. Minerva, 2007 Victor Lavalle, Extaz, ed. Minerva, 2008 Tahsin Yutcel , Zgârie nori, ed. Vivaldi, 2009Aifer Tunc, Incidentul lui Aziz-bey, ed. Vivaldi, 2010D.W. Buffa, Trandafirul negru, ed. Rao, 2011Bridget Asher, Iubitele soţului meu, ed. Curtea Veche, 2012Martin Langfield, Cutia rãului, ed. Rao, 2013Jared Cade, Rãzbunare mortala, ed. Rao, 2014

CV - ANA ANDREESCU

Acum câșiva ani în urmă am fost cu un grup de elevi din ciclulprimar într-o excursie la Muzeul Satului de la Bujoreni, Vâlcea.

Acolo am avut surpriza neplăcută să constat că Valea Olteţului este slabreprezentată sau aproape deloc. Când vorbesc de Valea Olteţului am învedere mai degrabă comuna mea, Grădiştea. Acasă, am vorbit cu soţul,bibliotecar la Biblioteca Publică Locală Grădiştea, cu care fusesem în aceaexcursie, despre această stare de lucruri. Atunci am luat hotărârea de aface demersurile necesare pe lângă autorităţile locale de a remedia aceastăanomalie.

Trebuie să spun că de la început am găsit înţelegerea necesară dinpartea autorităţilor şi în consecinţă Consiliul Local Grădiştea a dat oHotărâre prin care Primăria Comunei Grădiştea putea achiziţiona „CasaVoichiţa” – monument istoric, de la actualii proprietari, în vedereaconservării acesteia şi realizării unui muzeu în ea. Din păcate acest lucrunu s-a putut materializa pentru că proprietarii au cerut o sumă mult preamare faţă de posibilităţile administraţiei locale. Acum respectivul imobileste într-o avansată stare de degradare, practic în câţiva ani nu va mai e-xista!

Dar ideea organizării unui Muzeu al satului la Grădiştea a prins, iarPrimarul comunei, ing. Ilie Boiangiu, a găsit o casă veche, folosită pe tim-pul CAP-ului ca magazie, a demontat-o cu un grup de meseriaşi locali şia remontat-o în incinta Parcului comunal. Casa respectivă are două camereşi o tindă. Aici am organizat Muzeul Satului Grădiştea. Cu această ocaziea fost pus în valoare şi Parcul comunal.

Am realizat acest muzeu în vederea conservării şi păstrării nealteratea tradiţiilor şi obiceiurilor locale , a stilului arhitectonic specific grădişteanpentru generaţiile viitoare, generaţii vitregite de tendinţa generală de glob-alizare şi efectele distructive ale acesteia.

În cadrul acestui muzeu, organizat în aer liber, asemănător celui de laBujoreni-Vâlcea, generaţiile viitoare vor putea vedea pe viu o gospodărieţărănească cu tot inventarul agricol şi gospodăresc aferent. În felul acestanu-şi vor uita rădăcinile. Orice întârziere ne putea pune în situaţia de apierde din acest tezaur valoros acele piese cu perisabilitate mai mare,asupra cărora natura acţionează distructiv.

În prima sală, camera ” a bună” sau ” de bună”, cum se mai numeapopular, se găsesc expuse două lăzi de zestre, un pat, o maşină de cusutiar pereţii acoperiţi cu tradiţionalele velinşe, ţesute în casă cu motive flo-rale în culori vii. Peste velinşe sunt prinse câteva costume populare aut-entice, de vechimi diferite, unele atingând vârsta de 200 ani. Patul este şiel foarte vechi, donatorul are peste 70 de ani şi spune că patul este primitca zestre de la soacra sa. Pe el am pus o saltea din cânepă umplută cu paie.Este acoperit cu un cearceaf şi o cergă de cânepă, toarse şi ţesute în casă.Căpătâiele şi perinele sunt la fel ţesute şi cusute în casă. Pe jos suntaşternute preţuri. Tot aici este expusă o frumoasă cămaşă denoapte,cusută,de damă şi o haină groasă de dimie, lungă de bărbat.

În sala a doua, sală cu mai multe funcţionalităţi, bucătărie, cămară,atelier, etc. Aici se găsesc expuse un război de ţesut funcţionabil cu toate

accesoriile necesare, o masă mică, rotundă, cu scăunele la care se serveamasa, unelte, etc. Ogeacul ( hogeacul ) ocupă un loc important în peisajulacestei săli. Pe vatra acestuia se pregătea mâncarea, iar iarna, pentru a seîncălzi şi camera cealaltă, focul era împins în soba din această cameră,sobă ce făcea corp comun cu acest ogeac.

Lângă casă am construit un şopron sub care se găsesc un car şi osanie, iar în car o butie.

Acest muzeu, alături de celelalte 5 monumente istorice din localitate,le-am dori să fie parte a unei oferte turistice viitoare pentru această zonăa Văii Olteţului, ca parte integrantă a spaţiului turistic vâlcean.

De-asemenea, şcolile din comună pot valorifica respectivul spaţiumuzeal atât în procesul instructiv-educativ, prin ţinerea unor ore de cursla unele materii în incinta muzeului, cât şi în procesul cultural, prinprezentarea unor programe artistice în cadrul muzeului.

Radio Antena Satelor a acordat multa atenţie acestui muzeu, realizânddouă emisiuni, în date diferite, de câte 45 minute fiecare, având ca temămodul cum s-a realizat acest muzeu şi materialele expuse. Rezultateleacestor emisiuni nu s-au lăsat prea mult aşteptate, materializându-se învizita unui grup reprezentativ al comunei Peretu, judeţul Teleorman, grupcondus de chiar Primarul acestei localităţi. Scopul vizitei a fost unul dedocumentare în vederea realizării şi în această localitate teleormăneană aunui muzeu similar celui de la Grădiştea, Vâlcea.

Trebuie să amintesc aici şi faptul că de Ziua comunei Grădiştea,sărbătorită în fiecare an la 15 august, zi de târg anual cu o vechime depeste 150 de ani, Muzeul este deschis publicului larg toată ziua, bu-curându-se de o atenţie deosebită atât din partea localnicilor cât mai alesdin partea celor care trec prin localitate cu această ocazie. Am avut viz-itatori din judeţele Teleorman, Gorj, Olt, Dolj şi Mehedinţi. Unii dintreaceşti vizitatori având legături de sânge cu Grădiştea, dar marea majoritatedintre ei doar ascultând emisiunile de la Radio Antena Satelor.

Aşa că, dacă treceţi prin Grădiştea, răpiţi-vă câteva clipe din timpuldumneavoastră preţios şi vizitaţi acest muzeu realizat cu mare dragostefaţă de obiceiurile şi tradiţiile locale şi oferit din inimă celor care mai credîn aceste valori.

MUZEUL SATULUI DE LA GRĂDIŞTEA

Pagina 15

Înv. Ioana FÎRTATLiceul Teoretic, Comuna Grădiştea,Judeţul Vâlcea


Doctorul ConstantinFrumuşianu a fost

medic balneolog al staţiuniibalneare Călimăneşti-Căciulata în sezoanele estivaleîn perioada 1903-1928.

Pe lângă asistenţamedicală, el a făcut studiiasupra izvoarelor minerale dinCălimăneşti şi Căciulata. Pe

vremea societăţii „Govora-Călimăneşti” dr.Frumuşianu a fost şi director medical al staţiunii. Afost considerat ca primul director medical alaceastei staţiuni.

În anul 1928 a încetat din viaţă la vârsta de 66de ani. După 10 ani de la moartea sa, în anul 1938,Consiliul de Administraţie al Societăţii „Govora-Călimăneşti” a hotărât să facă o statuie a dr.Frumuşianu. Soclul acesteia, înalt de 2m, a fost ziditdin cărămidă de către Nicolae Albuleţ dinCălimăneşti. Bustul medicului a fost făcut din bronzde către Societatea „Govora-Călimăneşti”. Statuiaa fost amplasată la circa 200 de m nord de sursa deapă minerală Căciulata. Tot în 1938, după ce a fostfăcută această statuie, tatăl meu, GheorgheMămularu, grădinar şef la sera de flori din Ostrov,a amenajat în jurul acestei statui un mic parc plantatcu flori. De atunci, din 1938, tatăl meu a amenajatacest parc până în anul 1968 când s-a pensionat pen-tru limită de vârstă.

După 1968 nu s-a mai îngrijit nimeni de ame-najarea parcului din jurul statuii, au crescut burienişi tufişuri în jurul statuii şi locul a fost transformatîn WC public.

În 1970 s-a făcut unificarea Serviciului MedicalBalnear condus de dr. Gheorghe Mămularu, director

medical, cu Întreprinderea Economică Balneară,condusă de Constantin Predescu. A rezultat prinacestă unificare, Complexul Balnear Călimăneşti,condus de Constantin Predescu, director coordona-tor, dr. Gheorghe Mămularu, director medical, şiBoris Hirni, director comercial.

În 1971 dr. Gheorghe Mămularu, văzând stareadeplorabilă în care ajunsese statuia dr. C.Frumuşianu, s-a hotărât să o mute la Călimăneşti,în Parcul Central. Dar pentru acest lucru trebuiaaprobarea Comitetului Judeţean pentru Cultură şiEducaţie Socialistă Vâlcea, condus de prof. VasileRoman. Acesta era şi membru în Comitetul Execu-tiv al Consiliului Popular Judeţean Vâlcea. Îlcunoşteam bine pe Vasile Roman, eram în bunerelaţii, chiar amicale. L-am dus la Căciulata la sta-tuia „Dr. C. Frumuşianu” să vadă în ce stare se aflastatuia. A rămas mirat de starea deplorabilă în carese afla şi atunci dânsul mi-a spus următoarele: -Tovarăşe director, eu nu pot să vă dau aprobareascrisă pentru mutarea acestei statui. Puteţi faceintervenţii chiar la Consiliul Naţional pentru Culturăşi Educaţie Socialistă şi tot nu veţi obţine aprobare,mai ales că este vorba de statuia unui medic. (Pevremea aceea medicii nu se bucurau de simpatia şiaprecierea organelor de partid). Vasile Roman mi-amai spus atunci: - Tovarăşe doctor, eu vă aprob ver-bal mutarea acestei statui la Călimăneşti, dar nu potsă vă dau un act scris.

Doctorul Gheorghe Mămularu, având aprobareaverbală a preşedintelui Comitetului Judeţean pentruCultură şi Educaţie Socialistă, a luat măsurile nece-sare pentru amplasarea acestei staui în ParculCentral de la Călimăneşti. A apelat la câţiva munci-tori de la Serviciul Tehnic: Buduleci Constantin,şeful Serviciului Tehnic, Mircea Tudose, mecanicşef, Sinea Ion, zidar, Moţ Alexandru şi DevolescuEmil, mecanici. Toţi aceştia au fost salariaţi la fostul

S.M.B. şi erau animaţi de patriotismul local. SimaIon cu ceilalţi colegi au înălţat soclul din zid decărămidă în parc, în faţa Pavilionului Central.

Pe când se lucra la soclul statuii, ConstantinPredescu, directorul coordonator, m-a întrebat:

- Ce pui pe socul acela, doctore?- Pun statueta muncitorului din holul Pavilionu-

lui Central, am răspuns eu.După ce soclul a fost terminat, într-o noapte de

mai, pe la orele 400, Mircea Tudose, Sima Ion şiDevolescu Emil s-au dus cu salvarea la Căciulata.Menţionez că şoferul acestei salvări era pe atunciMesea Ion (Nelu), şi el un mare patriot. Au luat bus-tul „Dr. C. Frumuşianu” de pe soclul vechi, l-auadus la Călimăneşti şi l-au montat pe noul amplasa-ment.

Dimineaţa, pe la ora 700 , în drumul meu sprebirou, am ajuns în dreptul statuii, am privit-o în-delung şi mi-au apărut lacrimi pe obraz de bucurie.Se împlinea un vis, o îndatorire şi un respect faţă depredecesorul meu.

Am ajuns la birou. Lucram împreună, în acelaşibirou cu Constantin Predescu. După câteva minutesoseşte şi dânsul în birou şi, în loc de „bunădimineaţa”, mi-a adresat următoarele cuvinte:

- Doctore, ai făcut o mare greşeală, pentru carevei fi sancţionat pe linie de partid şi administrativă.S-ar putea să te schimbe imediat din funcţia de di-rector medical. Şi mai departe, C. Predescu mi-a zis:

- Cum ţi-ai permis, doctore, să faci prostia asta,să muţi statuia unui medic de la Căciulata laCălimăneşti? Cine ţi-a dat aprobare pentru acesttransfer?

N-am putut răspunde nimic. Am tăcut şi amplecat la cabinetul meu medical. Asistenta meamedicală, Georgeta Vochiţa, m-a văzut tare supărat.I-am mărturisit cele întâmplate. Dânsa, cu multăcăldură sufletească, a căutat să mă consoleze. După

plecarea mea din birou, Constantin Predescu l-a in-format pe Vasile Dumitrescu, care era secretar alComitetului Orăşenesc P.C.R. şi preşedinte alComitetului Executiv al Consiliului PopularCălimăneşti.

A doua zi, pe la ora 1000, în staţia de autobuzde la Călimăneşti (de lângă Primărie) l-am întâlnitpe Vasile Dumitrescu. Eu l-am salutat reverenţios,iar dânsul drept răspuns, mi-a zis:

-Doctore, vei fi amnedat cu 5000 de lei pentruprostia pe care ai făcut-o. S-a hotărât în şedinţaComitetului Executiv.

Eu îl întreb:- În care şedinţă, tovarăşe secretar, că eu am fost

prezent la toate şedinţele (eram şi eu membru înComitetul Executiv al Consiliului Popular alOraşului Călimăneşti).

- Nu ştiu, răspunde dânsul, dar vei fi amendatcu 5000 de lei şi destituit din funcţia de director.

Eu i-am răspuns atunci:- Tovarăşe secretar, accept să fiu amendat cu

5000 de lei pentru gestul meu de-al aduce pe dr.Frumuşianu de la Căciulata la Călimăneşti. (Pe vre-mea aceea eu aveam un salariu de 850 lei pe lună).

După această „întrevedere” i-am dat telefon luiVasile Roman şi l-am informat despre cele întâm-plate, precum şi despre viitoarele sancţiuni ce mi sepregăteau. În zilele şi săptămânile următoare am statîn tensiune, cu sabia lui Damocles deasupra capului,în aşteptarea sancţiunilor. A trecut timpul, săptămânişi luni, şi nu am mai fost sancţionat. Vasile Romanşi-a menţinut aprobarea verbală şi l-a „lămurit”,probabil, şi pe tovarăşul Vasile Dumitrescu.

Din 1971 în jurul statuii a fost amenajat un rondde flori care a fost îngrijit an de an de lucrătorii dela sera de flori din Ostrov. Şi statuia a dăinuit pânăîn noaptea de 2 spre 3 martie 2011, când a fost luată,nu se ştie de către cine şi în ce scop.

Gheorghe MĂMULARU

POVESTEA STATUII „DR. CONSTANTIN FRUMUŞIANU”

Dor de OradeaOriunde-aş fi, oriunde-aş pe lumeŞi orice fel de taxă mi-aţi pretinde,

În amintiri antume şi postumeUn dor nebun de-Oradea mă cuprinde.

Să merg cu vara-n fiecare an,Să mă mângâie cu sclipiri de soare,Când mă-ntâlnesc cu Vicaş şi CozmanSă-mi fie ziua-ntreagă sărbătoare.

Când se răsfaţă vara peste plaiSă rătăcesc pe căile cereştiŞi pe-o terasă-n Băi, la 1 Mai,Să stau cu Nelu Purdea la poveşti.

Şi-n atmosfera sfântului altar,Cu sfinţi de azi de mâine şi de ieriCe străjuiesc la piatra de hotar,Să-i regăsesc pe bravii grăniceri.

Revin aici din Sudul meu natal,Chiar de s-ar întâmpla să mai şi mor,Sub cerul pătimitului ArdealSă sufăr lângă fraţii din Bihor.

GEORGEMĂMULARU

REVISTĂ DE CULTURĂTRIMESTRIALĂ

produsă de ECOSTAR 21 şi EDITURA

INTOL PRESS

Editor şef: Petre CICHIRDANRedactor şef: Bogdan CICHIRDANSecretar de redacţie: Felix SIMATehnoredactare: SC INTOL SRL Colaboratori:

Constantin POENARU Mihai SPORIŞ

Marian PĂTRAŞCUSimona Maria KISS

Gheorghe PANTELIMONGheorghe MĂMULARU

Paulian BUICESCUVasian MIRCESCUGheorghe SPORIŞ

Adina DUMITRESCURedacţia: Rm. Vâlcea, Calea lui Traian nr. 169, bl.5, sc. E, ap. 3Telefoane: 0250.736615

0350.4012540746.029824

E-mail: [email protected]: www.globalartfusion.com

www.culturaarsmundi.ro

ISSN: 2285 – 6919ISSN-L: 2285 – 6919 Preţ: 3 lei

Păianjenul îşi ţesuse o pânzăatât de mare încât avea loc să se plimbesă se culce, ţesuse un fir lungpe care să coboare unde şi când va dorisau va trebui.Îşi privea deseori perii rămaşi ascuţiţi ai chelicerelor.Subţiratice, uşurate de vreme, rar s-avântau după musculiţa ce-avea să îi ţină de foame mai mult timp ca-nainte.Uşor se usca, avea zile de lungă tânjeală, dormita sau gândea.„Viaţa, spunea Emerson, consta în ceea ce un om gândeşte toată ziua”.Ca şi a omului, probabil că şi-a păianjenului, tot în asta consta…Nu-mi mai trebuie nici muşuroiulfără regină al şirului de furnici ce tot apare din duşumea,nu mă mai iau la trântă cu muscoiul

între pânze să-l prind,

nu cuprind alt abdomen de păianjendoar în gând să-l alint.Aş vrea doar să mintsau poate să mă laudcă am fost, cale de-un stânjencel mai aprig şi vesel păianjen,sau poate nici nu m-aş lăuda.De mă gândesc bine,bine mi-ar picasă mai gust o taclasă vorbesc, să povestescsă mă primenesc, dezvelindu-mă.

În colţul din dreapta plafonuluiîntre pânze stă bătut cuiul pantofuluide dans, de plimbare, atârnat.Muşte moarte fac passe-partout-ulaltui păianjen.„Viaţa, spunea Emerson, constăîn ceea ce un om gândeşte toată ziua”.O, mi-amintesc pulpele-mi, gambele ca zoreleleîn plin soare, zvelte, parcă fiecare purtătoare de tutu.Nu le mai văd. Muzici aud tot mai rariar chiparoasa grădinii nu-mi mai trimiteaceleaşi efluvii ameţitoare pe răcoare.Zilele trec şi mi-e gândul

la păianjenul ce mi-ar putea ascultaviaţa. Mă uit pe podea, prin colţurivaluri, valuri îmi trimite marea uitarea.Vegetare, stagnare, voită uitare,plânsă fără lacrimi de ambii păianjeni. Dintr-un colţ începe să pătrundăaer rece. De ce, se întreabă primul păianjen,pân-acum n-am simţit frigul, curentulşuierul drumului spre nefiinţă. Un ocel caută.Un ocel aşteaptă resemnat.Înfrigurat, primul iese din pânză cărându-şi firulspre al doilea. - Nu mai sta, nu judeca,nu-ţi despica firul în două, în nouă,e loc destul pentru o resemnaredar îţi pun o întrebare:- ştii, postaşul nu sună niciodată de două oridar cea cu coasa, neagra, urâta, aşteptata,ce face când doi păianjeni găseşteîn loc de unul?- Ei, îşi ia tălpăşiţa, crezând c-a greşit adresasau, seceră doi dintr-o lovitură.- Nu, pentru că atunci când eram tânărîn colţul nostru se spunea, ta, ta, …ta,ta,ta…..-Da, da,… da, da, da, mi-amintesc, dacă stau şi mă gândescşi la noi, tot aşa…ta, ta, … ta, ta, ta ……

20.01 2015

ADINA DUMITRESCU

PÂNZE

NOTĂ: Întreaga responsabilitate a conţinutului articolelor revine autorilor.Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţin editorului.

Pagina 16

povestea vorbii 21 -...

Documents