Publicaţie trimestrialăAnul IV (X) - nr. 4 (41) - decembrie 2010ISSN1582-7852

MOTO: „Rupe-i şi pana din vârful aripii! Nu-iaripa frântă, e cea sănătoasă, dar vei mângâiacu ea sufletul prigoriei fără cuib din lanul degrâu, după trecerea secerătoarelor Kuhn …”

I

„Oaştept stând cu faţa spre ea, fac omişcare bruscă spre stânga şi-i aplic o

lovitură cu talpa piciorului drept, chiar în faţă.Mătur podeaua cu ea! Şi de n-o avea umeriiîncordaţi, pupă podeaua chiar coama roşcată decal ce-i acoperă ceafa.” Nataşa face o săriturădemonstrativă pentru deliciul fanilor, îşi mişcăşoldurile în stânga şi-n dreapta, pielea-i bronzatăluceşte sub stratul de fard Schimmering, iarvernilul costumului se prelungeşte-n culoare cucorzile ringului. Fanii strigă şi se ridică-npicioare, ea se roteşte parcă arătând tuturorpulpele lungi, umerii drepţi şi statura semeaţă azeiţelor. Se întoarce spre „coama de iapă”, facemişcarea bruscă spre stânga şi se stinge lumina.Dar ce-a fost asta? Ce figură nouă e asta? Faniise ridică-n picioare şi-aşteaptă. Jos pe ring eîntinsă Nataşa cu capul pe-o parte. Arbitrulsecund se apropie şi-i trage una cu prosopul lafund, vine şi cel principal. Nataşa e jos

nemişcată, doar oşuviţă roşie îşi facedrum din urecheadreaptă, îi mângâielobul uşor, apoi seprelinge spreîmbinarea păruluicu ceafa şi face opată ce se măreştepe podea. Arbitrulprincipal se ridică-n picioare, se uită spre culisaringului şi ridică mâna, apoi face două semne,unul cu degetul mare în sus şi altul cu el rapidspre orizontal. Din culise vin repede doibrancardieri, aşază brancarda pe jos şi trag desub ea sertarul dubluîncastrat în josul patuluipurtător, apoi închidcapacul în reţea din care sevede doar vernilulcostumului fetei. Dispar înfugă. O şuviţă de păr blonddeschis, platinat ieseprintr-un ochi de reţea şiflutură neputincioasă ca oaripă frântă, urmânddrumul brancardei.

E frig şi e întuner-ic. Nu se aude niciunsunet, ceva mă doare, maibine spus mă strânge, mămănâncă sub umărul drept.Trebuie să mă scarpin …Dar unde mi-e mâna

dreaptă? Nu e? Trebuie să fie, doar o simt … Dartrebuie să mă scarpin … Am ochii deschişi? Nu,dar îi deschid … Unde sunt? Parcă e o cameră despital … Da, văd, lângă mine sunt aparate, darniciun zgomot, nimic? Uite doi bărbaţi, au nişteuniforme ciudate albastru-deschis, se apropie

unul de mine …- V-aţi trezit? Cum vă

simţiţi? Vă doare ceva? -Vorbeşte, dar nu aud ce spune.Parcă mă întreabă ceva …Dar ce?

- Mă auziţi? - Vorbeştemai tare acum, da, mă întreabăceva, dar ce?

- Aceasta e mâna mea,aceasta e a dumneavoastră,strângeţi-mă de două ori dacăînţelegeţi ce spun. Îl strâng, cemă costă?

- Aţi avut un accident înring, o lovitură prea puternică,dar e bine că noi doi cooperămîncă de la prima trezire.

ARIPA FRÂNTĂ Adina DUMITRESCU

Fragment de roman, premiat la concursulde literatură „Alexandru Odobescu”,

Călăraşi, 2010

Amurit Adrian Păunescu, dar ne-a rămasopera lui, ne-au rămas poeziile lui din

care ne putem inspira, pe care le putem citiatunci când ne va fi dor de el.

De poetul Adrian Păunescu mă leagă oamintire foarte puternică. Cu zeci de ani în urmăvenise cu Cenaclul Flacăra în Rm. Vâlcea.Concertul se desfăşura în parcul din centrulRâmnicului, vis a vis de Magazinul Cozia.Ştiam că poetului Adrian Păunescu îi plăceatineretul, în special aprecia şi sprijinea tineripoeţi, poete, tinerii muzicieni şi cant-autori. Eunu mai eram aşa tânără, dar voiam să-l întâmpincu bucurie, atunci când va veni în mijlocultineretului vâlcean. M-am gândit mult şi m-amhotărât să-i scriu o scrisoare anonimă de bunsosit în mijlocul vâlcenilor.

Nu voiam să fiu o sursă de bătaie de joc,sau cineva să spună cuvine neplăcute la adresamea. Însă nici nu voiam ca prin aceastăscrisoare să cer protecţia marelui poet, sau sămă publice în revista Flacăra. Nu mai amscrisoarea aceea, am rupt-o, ca să nu se ştieniciodată despre ea. Vă voi reproduce câtevarânduri din amintire... I-am scris că eu sunt oelevă minoră, că am 13 ani şi jumătate, căpărinţii nu-mi dau voie să ies noaptea pe stradă,

dar că eu i-am citit poeziile, cărţile dumnealui.I-am zis că şi eu scriu poezie şi că aş vrea săscriu tot aşa de frumos ca şi dânsul; că noaptea,înainte de a mă culca, citesc în fiecare seară înloc de rugăciune, o poezie a domniei sale şi căi-am pus fotografia alături de Icoana MaiciiDomnului; că mă bucur că a venit în RâmnicuVâlcea să nevadă, că euam să încercsă vin în pri-ma parte laconcert, darapoi am săplec pentru anu-mi supărapărinţii. I-am scris cănu pot să-ispun numeleîn-treg, eufiind o elevă, o fată încă minoră, cu nişte părinţifoarte severi. Poate pe parcursul vieţii, dăcă măva ajuta Dumnezeu să mă realizez ca scriitoare,îl voi căuta. În încheiere îi uram succes în viaţăşi în poezie şi semnam simplu Alexandra.

Apoi am pus scrisoarea într-un plic şi l-amtimis la Inspectoratul pentru Cultură, „pentrupoetul Adrian Păunescu”.

Am stat prima parte a concertului şi amavut bucuria că înainte de a începe concertul,poetul Adrian Păunescu, a citit la microfonscrisoarea Alexandrei. I-a mulţumit şi a rugat-osă-i timită creaţiile sale pentru a i le publica înrevista Flacăra.

Nu i-am trimis niciodată nici o creaţiespre publicare. Niciodată nua ştiut cine este Alexandra.

Eram colegă şi prietenăcu criticul literar DumitruMitrana şi când venea prinRîmnicu Vâlcea, treceauneori şi pe la mine. I-amspus odată că AdrianPăunescu s-a interesat dacăştie cineva cine esteAlexandra şi dacă ar puteasă-i dea adresa acesteia.Mitrana mi-a mai spus că ela observat în scrisoarea

Alexandrei părţi, fragmente, care seamănă oare-cum cu stilul meu de scriere. Am negat că eu îiscrisesem scrisoarea. Acum pentru că poetul amurit vă spun dumneavoastră, că acele rânduriau fost scirse de mine. Şi faptul că rândurilemele l-au zguduit puţin pe Păunescu înseamnăcă am ceva talent literar.

Adio Adrian Păunescu!

NE DESPĂRŢIM DE ADRIAN PĂUNESCUAdina Al. ENĂCHESCU

Pagina 1

Adina Dumitrescu, o scriitoare aflată la al treilea roman, dar şi cunenumărate articole - eseuri în presa scrisă - excelând în proza scurtă; seimpune acestui timp literar printr-o proză cu un dinamism aparte, text binelegat în frază, care atrage prin bogăţia de idei şi de imagini - conexe multorarte, dovedindu-şi sie şi celorlalţi un adevăr esenţial: posedă o cultură solidă,însuşită prin lectură şi experiment, fiecare scriere raportând-o la realitate,dar nu în absenţa fanteziei şi ficţiunii artistice...

Petre CICHIRDAN

ADINA DUMITRESCU

Aripa Frântă

Editura INTOL - PRESS

Nichita Stănescu şi Adrian Păundescu, la Cenaclul Flacăra

(continuare în pag.9)

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

ALEXANDRU LĂPUŞNEANU… REVINEMihai SPORIŞ

Recursul la istorie însemnă scormonirea înmemorie pentru a afla soluţiile momentului,

în faptele trecute şi restauratoare de ordine. Dinlumea noastră, într-o tranziţie fără sfârşit, putemplonja într-o vreme cu tumultul ei, cum a fostMoldova secolului al XVI-lea, graţie cronicilorscrise, literaturii istorice şi inspiraţiei unor regizori înactul lor artistic, actualizator. În pur stil clasic, adicăfără forţarea imaginativului dincolo de canoanelegenului dramatic, izvorul istoric, împreună cudescifrarea prezentului, s-au pus laolaltă şi ne-ausugerat că acel deja vu, cu… „a fost odată… că dacăn-ar fi nu s-ar povesti”, este o posibilă şi necesarăsugestie, cu valenţe estetice şi morale…

O schimbare radicală a lumii, cum este începutulde mileniu trei, şi-a ales referinţa unui secol bântuitprin răsăritul Europei, de dihonia disoluţiei puterii şide lăcomia unor boieri, gata oricând să-şi trădezeneamul şi Domnul, pentru vremelnica şi nemernicalor mărire. În Rusia, scăpată din supunereatătărească, Ivan, cel în mod nemeritat numit „celgroaznic”, va fi scurtat de cap boierii uzurpatori şi vafi consolidat puterea ţarului. În Ţara Românească,Domnul Mircea Ciobanu, împreună cu Doamna saChiajna (fiica lui Petru Rareş!), în aceiaşi perioadăvor fi venit de hac boierilor, în confruntarea de laMilostea, (judeţul Vâlcea!) obligându-i să sepribegească prin Ardeal , ori peste Dunăre. Moldova,după lunga domnie a lui Ştefan cel Mare, va fiintrat şi ea în caruselul feudal al schimbărilordese de domni. Între regate şi imperii partizane,partidele boiereşti aveau orientări diferite, ca şipolarizarea politică modernă. Ecuaţiile de putereaveau în prim plan boierimea şi dorinţele ei de aaccede la dregătoriile din stat. Toate schimbărileînroşeau pământul cu sângele perdanţilor şiaruncau în jale şi sărăcie pe toţi truditoriipământului, plătitorii tuturor notelor de plată.Sânge, groază, văduvii, spoliere, sărăcie… traiulsub bocet, unul îndoliat, retragerea în lumearugăciunilor pentru mântuirea… păcatelor, toateacestea cotropeau pământul ca un blestem cetrebuia ispăşit.

Perioada istorică a domniilor legitime ale luiAlexandru Lăpuşneanul, vorbeşte de Heraclit DespotVodă, care îl va fi alungat pe Alexandru de pe tronulMoldovei, proclamându-se „prinţ al celor trei Dacii”. Despot, după spusa cronicarului Miron Costin:„ales-au patru boieri de credinţă, pe care au lăsattoată cârma Ţării, pe Stroici vel logofăt, pe BarnovHatmanul, pe MoŢoc vel vornic şi GrigoreLeveles…”(Let.II.437) Moţoc însă trădează;împreună cu alţi boieri, şi intră în partida lui TomşaHatmanul. ( Aşa cum apar după alegeri… partide,care denunţă opţiunea… electoratului, determinândcrizele de autoritate şi abuzarea democraţiei!). Spunecronicarul, despre… moţocii tuturor vremurilor, din-totdeauna boierii uzurpatori, ( cum şi astăzi cei mulţi,cinstiţi şi săraci nu prea contează! ) : „ care aveauvicleşug ascuns în inima lor asupra Domnului lorDespot Vodă”. În 1564, după ce omorâse „într-unmod mizerabil pe Despot”, spune o altă cronică,Tomşa ( şi el nelegitim, nefiind urmaş almuşatinilor!) ia tronul, dar va trebui să fugă alungatde „viteazul Alexandru Lăpuşneanul”. „şi au trecut înŢara Leşească cu Moţoc Vornicul, cu Spancioc şiVeveriţă Postelnicul… ” Şi s-au aşezat la Liov.Tomşa este ucis de poloni, la cererea lui Lăpuşneanuşi împreună cu el, vornicul Moţoc şi Veveriţă. (altfeldecât ştim din nuvela lui C. Negruzzi, unde Moţoceste linşat de… popor!)

Ordinea peste tot: în Rusia, Moldova, Valahia, seva restabili la fel. Boierii uzurpatori au fost vânaţi,pribegiţi… Opoziţia se elimina prin mijloacele…evului mediu. Măcelul celor 47 de boieri moldovenipotrivnici, se va fi vădit, nu un leac împotriva friciiDoamnei Ruxandra, ci modalitatea vremii de apedepsi potrivnicii şi a consolida autoritateaDomnului, ca uns al lui Dumnezeu pe pământulmoşilor, din osul cărora venea. Sânge domnesc cur-sese peste tot, în secolul acesta. În Valahia partida

boierilor craioveşti, va fi luat capul lui Vlăduţ Vodă,în 1512 şi-l va fi înscăunat pe Neagoe Basarab. Apoiginerele acestuia, Radu de la Afumaţi, împreună cufiul, vor fi fost ucişi în altarul bisericii din CetăţuiaVâlcii, în 1529… Sângele se răzbuna cu sânge…Lupta pentru putere, în spiritul timpului, însemnapeste tot acelaşi lucru, intuit de celebrul secretar flo-rentin, Nicolo Machiavelli: scopul atins cu oricemijloace! Nici astăzi lucrurile nu s-au schimbat. Suntdoar mai rafinate, şi măştile au altă putere deseducţie. „Nebunii” au intuit, că într-o lume cu douăfeţe, adevărul neaoş este un pericol mortal… Crimaîn public, la vedere, are nevoie de prezumţia denevinovăţie, până la pronunţarea instanţei, absentă dela eveniment…! Instanţele cu credibilitatea, intrată înduhul care nu cercetează, chiar cu aparenţa slujirii luiDumnezeu, au hangerele sub sutană, şi otrăvurilenecesare, în vinul de cuminecare… Decadenţaumanităţii, hrănită cu sânge şi lacrimi, groază şiblesteme, miroase a hazna pe roţi, ca un ciubăr încare rufăria politicilor din totdeauna se impregnează,maculând ceea ce doar părea curat. Ciudată zestreblestemul! Ciubărul privit şi ca o vâltoare, ovârtelniţă de ape înspumate, este un vehicul al istorieicare nu-şi modifică rostogolirea, el poate fi tras deproţap în direcţia dorită, după cum bate vântul…puterii, ultimului înscăunat. În economia vieţii, albulveşmintelor copiilor, exuberanţa lor, rămân speranţe,

până când şi ei, cu mult sârg, vor învaţa jocul de-arăzboiul… Lucrurile au tâlcul lor! Nebunul satului,bufonul, parabola, simbolul, într-un balans periculos,cu destinul tuturor profeţilor, al prezicătorilorvizionari, de a nu fi crezuţi, precum o tragică eroinăa unei lumi şi mai vechi Casandra, ori presaneangajată partizan de azi, rămân posibilităţidisponibile, să ne arate unde ne aflăm.

28 Noiembrie 2010. Este seară. ştirile ne anunţăcă în ţară vremea e urâtă, că boierii politichiei seceartă şi uneltesc… strategii de mult mai bine, cucăderea domnului, care şi el ne-a poruncit… „sătrăim bine”. Ba… se spune, de la divanul cel mare, căveştile venite din împărăţiile megieşe, care ne suntsfetnici aleşi, că ar fi mult mai bine pentru „ţărişoara”noastră, dacă s-ar aduna de la poporul cu cei mulţişi… „proşti”, parale mai multe. Suntem invitaţi la…comedie, una nouă, de însuşi Alexandru Lăpuşneanu.Venea de departe şi nu se cădea, cu orice risc, să-irefuzăm invitaţia. Vine lume multă. Mulţi poartăbarbă şi sosesc direct de la parastasele, nu puţinilorplecaţi din cauza unui trai prea bun. Toţi au murit de… moarte bună, spun cei ce au moştenit cele lăsatede grăbiţii către tărâmurile celelalte, să scape de gri-jile iernilor noastre reci. Aproape toţi spun că morţiiau fost frumoşi, că au avut pomeni îmbelşugate şi căau dat consistent de pomană. Nu toţi au apucat însăceva de pomană! Comedie?! Oamenii din foaierulsălii Flacăra, unde urmează spectacolul TeatruluiMunicipal Ariel, par veseli şi freamătă parfumaţi,plini de temenele reciproce, indiferent de taberelecărora le aparţin. Râsu-plânsul? În sală, tot o căutarede scaune, invitaţii fiind persoane… importante,dintotdeauna. Mă aşez între familii de… Popeşti şiMoţoci. Să fie vreun semn de happy-end? CăLăpuşneanu Vodă a reuşit să… popească pre mulţi şică l-ar fi graţiat de data aceasta pe Moţoc? Ori că

mulţimea a renunţat să-i mai ceară capul? Este chiarlângă mine… dorul-dor, şi îl salut cu multă bucurie.Are capul pe umeri şi în el mult teatru imaginativ,poezie, actorie, regie, publicistică, multăpedagogie… S-au schimbat vremurile! Mă amăgesceu, pornind doar de la un exemplu pozitiv. Cine mi-ofi permis o inducţie incompletă? Da! Cred că estevorba de o schimbare de macaz. Azi nu se maisacrifică individul corupt, ori grupul infracţional, sesacrifică direct poporul! Cei 47 de boieri uzurpatoriucişi de un domn justiţiar, mai mulţi din cauzainflaţiei decât hoţii din povestea cu Ali Baba, s-arplimba azi glorioşi, prin instanţele cu dregători înpiele de oaie, până la prescrierea din lipsa probelorpierdute… ori până la dispariţia subită aacuzatorului. Pe măsură ce lumea se aşează, dinsprescena din faţă, cu un decor întunecat, răzbategeamătul, ca o tânguire sfâşietoare. O umbră, ca oprelungire a întunericului de afară, venit din istoriafără fund, mătură obsedant, cu negru,semiobscuritatea. Desluşesc un ciubăr imens,spuneam mai sus, ca o vâltoare în care istoria şi-arputea spăla izmenele şi ţi-ar putea ispăşi păcatelerâurilor de sânge vărsat. Dar încă nu bătuse gongulspectacolului. Credeam naivi noi, cei luaţi în captivi-tate, de regizorul Doina Migleczi. Gongul venit doarca semn, că timpul porneşte cu noi împreună, cumsuntem de altfel în marea şi nebuna corabie, în

povestea spusă cu mare talent şi multă trudă deactorii teatrului, alături de mulţi partenerivoluntari. Suntem şi noi spectatorii acolo, ca poporînmărmurit, la cele ce îi este ursit să pătimească,mereu, mereu ...

Cum să te poţi desluşi, în propria-ţi ţară, încare metehnele pozează în virtuţi, iar „minciunastă cu regele la masă”, încă de pe vremea regilor,că mai este loc de îndreptare? Arta, cu cheile ei, şicu puterea să îşi ocrotească crainicii peste vremuripotrivnice, a rămas o soluţie verificată. Să neamintim de teatrul antic, de fabulele lui Esop, LaFontaine, Krâlov, Gr. Alexandrescu. Să neamintim de genul satiric, de caricatură, epigramă.Genul dramatic va fi rodit pe plaiurile noastreputerea rostirii adevărului incomod şi o va fi făcut

cu geniul şi inspiraţia unor dramaturgi, regizori şiactori de mare forţă. Deşi spusul adevărului, acelaomeneşte posibil, pare în ziua de azi, fie o prostie, fieo mare neghiobie, evident în orizontul îngust al luiacum şi aici, se găsesc nebunii cei frumoşi să ni-ltălmăcească, uneori administrându-ni-l cu putereaseducţiei şi tinerii sub ascultare prin forţa etichetei,lucru învăţat şi de cei parveniţi în lumea frumosgătită şi suleimenită. Înţelepciunea, aceea care ştie săspună oricând adevărul, îşi găseşte posibilitatea. Aşase face că Alexandru Lăpuşneanu revine, cu boieriilui cu tot, cu povestea lui întreagă, să ne vorbească decontemporanii noştri, la fel de intriganţi, iubitori demărire, cu acelaşi dispreţ pentru oamenii mulţi dinpreajmă, consideraţi la fel de proşti şi cu spinărilepregătite de noi taxe şi impozite, de noi corvezi.Umbra vremii, bocet neostoit vreo dată, va fi cuprinsşi povestea spectacolului la care am fost invitaţi. Opoveste-problemă, cu dezlegarea cunoscută apriori.Mâine se va găsi alt povestitor, aşa cum cu treidecenii în urmă, cu alte mijloace, permise de realis-mul de atunci, de presiunea manierei moderniste şide o cenzură atee profesionistă, o va fi făcut şi regi-zorul Dan Micu.

Doina Migleczi pătrunde sensul istoric alpovestirii, îi respectă scenariul şi ne arată tâlcurileascunse, acordându-ne la o nouă creaţie, proaspătă,respirând aerul vremii noastre. Ne provocă mirarea şiuimirea, bucuria, că a găsit o cale subtilă, să strigeadevărul în cetate şi noi nebunii să ne mulţumim căadevărului nu i se poate închide gura, spre disperareacelor ce văd în jur un popor prost, în răbdarea şisuferinţa lui fără leac. Actorii îi vor fi deprinslimbajul, ne vor fi vorbit nouă, şi noi îl vom fi dusacasă fiecare, aşa cum l-am priceput. Toatemulţumirile Teatrului Municipal Ariel!

Pagina 2

În prim plan boierii Veveriţă şi Moţoc

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

VOICHIŢA PĂLĂCEAN-VEREŞ, COLECŢIONARUL DE CACTUŞI Doamna Voichiţa Pălăcean-Vereş a scris şi

publicat, până astăzi, trei romane:CIOCOLATĂ AMĂRUIE (2007); O PICĂTURĂDE SÂNGE (2009); iar acum (2010):COLECŢIONARUL DE CACTUŞI. Toate cele treimonumentale volume au apărut la aceeaşiprestigioasă Editură Limes, condusă de poetul MirceaPetean, în colecţia „Romanul românesc al secoluluiXXI”. Recenzând şi cărţile anterioare, am reţinutintrospecţia scriitoarei, reprezentant al generaţiei încătinere, atenţia închinată vieţii contemporane,postrevoluţionare, aflată într-o tranziţie interminabilă,iscând o problematică cu mult mai complicată decât aoricărei alte epoci din istoria modernă a României.

Filolog de formaţie, însă şi cu studii de sociologieşi jurnalistică, redactor-şef al Editurii clujene NapocaStar, Doamna Voichiţa Pălăcean-Vereş ne apare, înacest moment al împlinirii sale, prozatorul român-transilvănean cu cea mai relevantă şi ambiţioasăviziune asupra tradiţiei şi realismului artistic, aşa cumîl ştim, în linia sa clasică, de la Ioan Slavici, la LiviuRebreanu (amintindu-ne, spre ilustrare, numai detematica obsidională, interetnică, din romaneleMARA şi PĂDUREA SPÂNZURAŢILOR).

Romanul COLECŢIONARUL DE CACTUŞIrămâne, în această ilustră dimensiune, o astfel deviziune interetnică, specifică numaitransilvanismului. Subiectul esenţial nu mai estepământul, ca în ION, ci casa (şi nu oricare, ci Casa,cu majuscule, pentru destinul familiilor numeroase şiputernice!); e perioada frustă, contemporană; –realitatea imediată – a revendicărilor în justiţie depăduri, case, pământuri, mori, alte şi alte proprietăţi,naţionalizate, restituind şi restaurând averi şi demni-tatea unor familii, deposedate, cândva, în urma unorrăzboaie, ideologii, revoluţii.

Personajul central, „bunicul” – Victor Nemeş(nemeş însemnând, în Ardeal: „stăpân de pământ”,boier, însă fără titluri nobiliare), oferă, bătrân şisingur fiind, o casă drept „dar”, „cadou”, încă tinereifamilii Maier, celor care, crescându-şi copiii într-unbloc-cutie de chibrituri, cum înşişi au crescut, viseazătoată viaţa la „o casă cu grădină”! De fapt, VictorNemeş este tatăl nerecunoscutei Mara Maier şi deabia l-a cunoscut pe Iustin, cel dintâi născut dintrenepoţii săi, cu familia căruia domnul Nemeş încheieun contract de întreţinere contra locuinţă. Variaţiuneatemei, devine, astfel, de acum, arhetipul biblic al„darului otrăvit”, provocând blesteme, despărţiri,suferinţă şi moarte.

Structura epică a romanului COLECŢIONARULDE CACTUŞI e gândită în adâncime de autoare,întâmplându-se într-un spaţiu la limita dintre„comitatele” de odinioară Cluj şi Alba, între Uioara(azi Ocna Mureş), Vinţu de Sus (azi comuna Unirea),cu cele şapte sate ale sale – legendare localităţi întrubogăţia pământului, grâului, viţei de vie şi a creşteriianimalelor, cu o populaţie când preponderentmaghiară, când preponderent românească orisăsească, în funcţie de tăvălugul istoriei! Vinţu deSus este aproape şters de pe hartă, la 1848; în vremece ungurii îşi pierd moşiile, în urma Legii agrare(„omul şi pogonul”) a regelui Ferdinand, din 1921 –ca urmare a căreia „ţara de mari latifundiari setransformă într-o ţară de mici proprietari de pământ”,„ Măreaţă voinţă politică” a României întregite, cu80% din ţărănime „nou împroprietărită”; Legeaasanării datoriilor (din 1932), Lega Naţionalizării (şi

a comunizării pământurilor – cu primele cooperativeagricole datând din 1949-1950) – toate acestemomente ale unui destin colectiv dramatic – suntplastic reprezentate, de prozatoare, într-o naraţiunestufoasă şi memorabilă. Există, interferată, persuasiv,şi o structură formală modernă: majoritateacapitolelor poartă numele unor personaje, după suge-stia „operei deschise”, cu mai mulţi naratori şiactanţi, ca în Cvartetul Alexandria de LawrenceDurrell. O altă componentă oreprezintă alternanţa simbolică-simetrică a unor întâmplări şi eveni-mente „cu cheie”, din anii 1937-1938,din 1940-1950, apoi, din 2003-2007-2009 etc.

Romanul COLECŢIONARULDE CACTUŞI posedă, astfel, texturaunui covor (precum ţesătura antică aPenelopei), interferându-se,împletindu-se, aici, şi file dintr-ocarte ştiinţifică, convenţie-document,ca în „Patul lui Procust” al lui CamilPetrescu – un îndrumător realizatdupă toate regulile elaborării uneiastfel de lucrări cu caracter ştiinţific,în fond, închinat creşterii cactuşilor,semnat de Victor Nemeş, volumul luiîn manuscris constituind calea apropierii de familiaMaier” fragmente din „Cartea colecţionarului decactuşi” prefaţează capitolele romanului, alegoric,realizându-se paralela între întâmplările prezentate şilumea „aricilor vii”, sau aceea dintre diferite specii decactuşi şi plante suculente (sunt „cactuşi” doardescendenţii lui Victor Nemeş, Eliana, rudă prinalianţă, o plantă suculentă) şi personaje. Pentru a serviobiectivului propus, în „Cartea colecţionarului decactuşi”, pe lângă speciile consacrate cunoscute deiubitorii familiei de plante reunite sub numele„Cactacee”, scriitoarea creează specii noi(„Sulcortebutia rauschii sergius bravo, Aloe eliansabrava”, de pildă), hibridizând metaforic specii atestatede literatura de gen. Întregul roman se stratifică, ast-fel, pe mai multe niveluri narative, transformându-seîntr-o imensă parabolă, cu valenţe estetice rafinate,amintindu-ne (şi) de cărţile anterioare ale scriitoareiVoichiţa Pălăcean-Vereş.

O relaţie parabolică-simbolică: om – cactus, om –plantă şi „pom – om”, cu un umor şi ironie artisticepersuasive, de un realism crud. De amintit că prefaţaromanului e semnată de cel mai cunoscut umorist dinArdeal, Cornel Udrea. Ne aflăm în cumplita apropierede celebra metaforă a poetei Ana Blandiana: „românii– popor vegetal”; societăţile comuniste sud-est-europene: „naţiuni de cactuşi”. De la condamnaţiipolitici, la cetăţenii membri de partid unic, autoareapotenţează, necontenit, cu asprime, sintagma„adaptării la mediu” (politic, desigur); cactusul denisip, apoi „de seră” – cetăţeanul (comunist) „deseră”; omul deposedat, mutat, condamnat,transplantat, sortit la o viaţă „de interior”, de gulag,pierzându-şi şi uitându-şi libertatea!... Sunt acesteaclare şi violente simboluri, metafore, din sferabotanicii, pentru ariditate, austeritate, secitate,sterilitate!... Căci oamenii-cactuşi trăiesc şi eipedepsiţi, în suplicii absurde, în viaţa nebuloasă, „deseră”, specifică „unor societăţi şi regimuri totalitare”.O frază esenţială, despre dramatica schimbare deistorie şi de epocă o strecoară autoarea în capitolul

prezentând culesul de struguri ce a avut loc în 8octombrie 1949: „Nimeni nu are de unde şti căaceasta este ultima toamnă în care mai sunt stăpâniiviilor, ai lanurilor şi ai grajdurilor. Tăvălugul pornitde mujicii ruşi, stârniţi de discursurile patetice, rostiteîn pieţe, de carismaticul Ulianov, conducător alPartidului Bolşevic, cunoscut în istorie sub numele deVladimir Ilic Lenin, va ajunge până aici, pe cursulmijlociu al Mureşului, în Vinţul pe care, cu un veac în

urmă, cealaltă Mare Revoluţie, de la1848, l-a pârjolit, până în praguldispariţiei de pe hartă”.

Şi, cu aceeaşi persuasiune,vorbind de vinurile strămoşilor antici,precum cel de Ciumbrud sau Jidvei –Alba, alt personaj aminteşte nobilelevinuri „corcite” (amestecuri, desigurromâno-ungureşti – unii le cunosc, leştiu – alţii nu le mai ştiu, le-au uitat);„şi cactuşii sunt corciţi”, opunându-se, îndârjiţi... „cerniţilor zori noi”;alte personaje vorbesc despre„cactuşii altoiţi”, „tulpini şi crengigrefate” , cactuşi „hibrizi” etc.

Viziunea parabolică, amplă, dinromanul COLECŢIONARUL DECACTUŞI devine transparentă, într-

o frază finală, din „Cartea crescătorului de cactuşi” –aceste „majestuoase frumuseţi ale Naturii”, „sim-boluri ale omului” chinuit de istorie: „... Arborii ţinomenii locului!... În clipa în care ai sădit un copac,faci un legământ: acela de a rămâne acolo, fiindcăviaţa pomişorului aceluia a devenit şi viaţa ta!...”.

Voichiţa Pălăcean-Vereş surprinde şi dramaactualităţii imediate, austeritatea, minciuna, corupţia,pauperizarea unor pături ale societăţii de astăzi, aflateîntr-o tranziţie veşnică. Chiar şi aici concluziileautoarei sunt îndrăzneţe, pline de cruzime artistică:„Nu mai vine înaintaşul hun Atila să cucereascăArdealul, ci «drujba lui Dumnezeu» – modernulAttila” (Verestoy, n.n.), îndelung timp senator înParlamentul României, care, „în scopul atingeriiprosperităţii personale, a ucis pădurile, arbore cuarbore!... Şi nu doar pădurile, ci munţi întregi Nemirăm că dealurile o iau la vale, că viiturile pun lapământ gospodăriile oamenilor!...”.

O altă concluzie a scriitoarei Voichiţa Pălăcean-Vereş e cea referitoare la generaţiile tinere, urmaşe alepersonajelor interetnice, de peste o sută de ani, caretrăiesc doar „în actualitate” – „într-un prezent per-petuu!...”, „reconciliindu-se cu trecutul” sau„uitându-l”; tineri care îşi întrerup studiile, se şcolescpragmatic, din mers, nu mai vântură mapa de acolo-acolo, ci muncesc ca salariaţi în epoca internetului,trăind după noul dicton: „Nu vă lăsaţi transformaţi înpreşuri – călcaţi-i voi în picioare pe alţii!...”.

Romanul politic CRESCĂTORUL DECACTUŞI este o panoramă a societăţii româneşticontemporane, de un realism artistic complex şi frust,structurat în aceeaşi dimensiune valoroasă a mariiproze clasice, de la Ioan Slavici la Liviu Rebreanu,căreia i se adaugă şi o coordonată rafinată şimemorabilă, specifică psihologiei feminităţii.Viziunea scriitoarei Voichiţa Pălăcean-Vereş neaminteşte de aceea a înaintaşei sale: HortensiaPapadat-Bengescu.

Constantin ZĂRNESCUPagina 3

Ocarte care spune aproape totul despreAdina Al. Enăchescu, despre sensibili-

tatea, rafinamentul intelectual, talentul pentrumicropoemele de tip nipon, dar şi exegezele pemarginea unor haiku-uri, calităţile de teoreticianliterar al fenomenului poetic în discuţie, primelecontacte, ascensiunea autoarei, memorialistica,însemnări despre revistele „Orfeu”, „Haiku”,„Albatros”, colocvii, concursuri, confirmări,

recunoaşteri în presa internaţională, cronici şirecenzii despre poeţi români premiaţi în ţară şipeste hotare, alte specii de tip nipon ( haibun,renku, haiga ), dar şi corespondenţă, premii,medalii, titluri, diplome ( peste o sută ). Şi toateacestea într-o singură carte!

M-am simţit onorat, când i-am auzit vocea latelefon şi am planificat recenzia pentru lunanoiembrie, fiind din cale-afară de ocupat. Era ovoce gravă, în care am recunoscut siguranţa,conştiinţa valorii şi înţelepciunea în a mă

înţelege, la vreme de seară, cândrăscoleam în mormanul de fişepentru viitoarea mea carte

„Romantismul românesc”.Nu numai haijinii( consacraţi ) au atras-o pe

Adina Al. Enăchescu, ci şi copiii care exerseazăîn haiku şi care i-au prilejuit conturarea unuistudiu, în urma experimentului de la Constanţa,unde au loc întâlniri internaţionale. La urmaurmei, copiii şi haiku-ul sunt două lumi miracu-loase, atâta timp cât copiii pot să vadă ceea cenu văd adulţii( n. a ).

Adina Al. Enăchescu - Frumuseţea poeziei niponeGeorge BĂDĂRĂU

(continuare în pag.15)

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

LIMBĂ ŞI ROSTIREBABILON LINGVISTIC ŞI CULTURAL

Constantin POENARU

Lumea trece periodic printr-o dominaţie a uneianumite limbi şi culturi. Evul mediu catolic a

fost supus rigorilor canonice ale limbii latine, în timpce mai spre răsăritul Europei, cancelariile domneşti şiritualurile Bisericii ortodoxe se slujeau de limbaslavonă. Extremul Orient era copleşit de chinezi şilimba lor atât de complicată, iar pustiurile Sahareipână la Marea Roşie încercau să-şi unifice triburile şisă capete tăria unui mare imperiu adoptând limbaarabă ca mijloc de comunicare..

Odată cu marile descoperiri geografice şi cudezvoltarea tehnicilor de navigaţie şi transportterestru, lumea cea mare începe să nu mai fie doar unuriaş babilon lingvistic şi cultural. Nevoile comerţuluişi ale cunoaşterii reciproce dintre oamenii planeteiimpun mijloace de comunicare comună. Aşa aparenoţiunea de “lingua franca”, acordată pe rând unorlimbi care simplifică legăturile verbale dintre oameni,mai ales în relaţiile de comerţ din diverse zone alelumii. E cazul limbii malaeze, care uşurează stabilireade contacte în spaţiul sud-est asiatic în care seînvălmăşesc sute de limbi şi dialecte locale, multdiferite între ele.

Treptat, orgoliile statelor mari înghit orgoliileţărilor mici, iar marile imperii îşi impun propriilelimbi ca mijloc de înţelegere între popoare, dar şi destăpânire a acestora. E cazul limbilor spaniolă şiportugheză pentru America Centrală şi de Sud.

Până la primul război mondial, limba franceză afost pentru europeni, inclusiv pentru noi, românii, nudoar limba diplomaţiei şi cea a aristocraţiei, dar şilimba artiştilor şi a tinerilor dornici de reforme struc-turale. Apoi, “visul american” al milioanelor deemigranţi europeni a transformat limba engleză în ceamai râvnită şi mai uzitată limbă. Exportul masiv defilme produse la Hollywood, ca şi de Coca-Cola şichewing gum, dominaţia SUA în politicainternaţională după cel de-al doilea război mondial şi,mai recent, Internetul au impus definitiv limbaengleză ca limbă de circulaţie universală.Imperialismul culturii americane domină lumea şi osupune canoanelor sale.

Scăpată în 1989 de sub tirania limbii ruseimpuse de ocupanţii sovietici, România s-a deschis

imediat receptării culturii americane şi folosiriiaproape exclusive a limbii engleze ca nouă limbă decontact şi dandysm, în ciuda gravitării noastre haoticeîn spaţiul unei francofonii tot mai anemice pe planinternaţional. Nu doar “lumea bună” vorbeşteenglezeşte, uneori chiar cu accent americănesc, că emai cool, dar şi copiii din şcoli preferă astăzi aceastălimbă ca obiect de studiu şi comunicare.

Din păcate, ziarele şi revistele, dar mai alesteleviziunile din ţara noastră, sau mass-media cum sespune astăzi cu un termen globalizator, folosesc totmai mult cuvinte englezeşti în locul celor româneşti.Şi nu e vorba doar de identificarea unor produse şirealităţi anglo- americane pătrunse masiv după 1989în spaţiul românesc, precum “fast-food”, “baby-sit-ter”, “broker”, “dealer”, “rating”, “site”, “hard”,“soft”, “screening”, “banner”, “hot line”, “modeling”,“snaks”, “showroom”, “training”, “trend”, “stripper”,“skateboard” etc. Cei mai receptivi la preluareatermenilor din engleză sunt utilizatorii de Internet,tinerii şi copiii, dar şi cei care călătoresc mult în afaraţării.

Conform legilor universale ale limbii, careeste un organism viu, supus mereu transformărilor,unele din aceste cuvinte străine tind să seîncetăţenească în limbajul autohton, mai ales dacă nugăsesc termeni locali adecvaţi care să le înlocuiascăsau suplinească. În plus, vorbitorii de astăzi, presaţi depresiunea timpului şi a multitudinii problemelorprofesionale şi de serviciu, dar şi de omniprezenţaInternetului cu discuţiile simplificatoare de pe “chat”,“messenger”, “facebook” sau “blog”, mai toţi suntemtentaţi să adoptăm un limbaj cât mai sintetic, cât maiscurt, iar limba engleză oferă această oportunitate.

Pericolul mare este să nu se ajungă la un felde “rom-gleză”, precum “furculision”-ul CoaneiChiriţa de altădată. Vă aduceţi aminte de “ciunga” cucare te îmbiau ţiganii la colţul străzii înainte de 1989şi puţin după aceea? Astăzi deformarea lingvisticărespectivă a termenului “chaving gum” a dispărutpractic din limbajul românesc, fiind preferat cuvântulautohton “gumă de mestecat”, care, deşi e mai lung,este considerat mai elevat faţă de “ciunga” lansată deţigani.

Necunoaşterea corespunzătoare a unoranglicisme, ca şi graba şi superficialitatea înasimilarea altora creează multe capcane lingvistice,precum construcţii pleonastice, împrumuri neglijentesau prost asimilate, “falşi prieteni”. Nu rareori auzisau citeşti despre “mijloace mass media”, “hit de maresuccess”, “conducerea managerială a unităţii”, “strip-teuz” ori chiar ilariantul “fripteuză” (creat dinrom.”friptură” cu terminaţie vag-aluzivă engleză).Deşi Consiliul Naţional al Audiovizualuluisancţionează încălcările grave ale limbii române, pemulte canale de televiziune de la noi poţi auzi adesea:“În audienţă se află şi...”, în care cuvântul românesc„audienţă” este utilizat greşit cu sensulengl.”audience” (public), ori “Aplicanţii laconcursul”, unde rom.“aplicanţii” ar trebui să acoperesensul engl.”Applicant”, care înseamnă însă “con-curent”, “candidat”.

Pe z ice trece, limba română este pe cale săasimileze tot mai multe împrumuturi prin calclingvistic, cărora le-a creat şi mijloacele gramaticalepentru utilizare: flexiune, forme de plural, conjugare.Astfel, de la engl. “to scan”, se foloseşte verbul rom.“a scana” şi subst. “scanare”, de la engl. “grant”,avem pluralul “granturi”, iar de la “clip” (scurt filmpublicitar”) avem “clipuri”. Engl. “laptop” e folosit caatare şi în româneşte, doar că e pronunţat mai ales caîn engleză “leptop”, la fel şi “brand” (pl.”branduri”).

Nebunia limbii engleze a pătruns puternic şiîn estetica străzilor, mai ales în scrierea firmelor.Acum găseşti peste tot aproape numai “Supermarket”,dublat, inutil şi redundant, de “Hipermarket”, ”Shop”,“Fitness”, “Showroom auto”, “Pet-shop”, “Fast-Food”, “Shaorma” (dar şi barbarismul “Şaormărie”),“Parkimg” etc. Adaptarea după ureche a unor cuvinteengleze la pronunţia şi semantica noastră dă naştere,uneori, la cuvinte noi precum “bişniţă” şi “bişniţar”(din engl.”business”), folosite cu conotaţie peiorativă,sau la citatul deja “ciungă”, format prin etimologiepopulară.

Iar nebunia limbii engleze continuă, cel puţinîn ţara noastră.

AM ÎNMÂNAT „DIPLOMA DE EXCELENŢĂ”Gheorghe ŞPORIŞ

În perioada 11 – 14 noiembrie 2010 amparticipat la întâlnirea (expediţia) din Apuseni,

organizată de Asociaţia „Veteranmont” – România,mai precis de reprezenantul său local Nicu Jianu.Această întâlnire a avut drept scop atingerea maimultor ţinte. Prima, a fost aceea de a răspundeinvitaţiei de participare la Festivalul „ToamnaFolclorică Hunedoareană”, organizat de CentrulJudeţean pentru Conservarea şi Promovarea CulturiiTradiţionale Hunedoara şi cea de a doua, oficială:întocmirea proiectului de program pentru activităţiile„Veteranmont” – România, ce vor urma a sedesfăşura pe parcursul anului 2011. În afara progra-mului stabilit, în decursul celor patru zile afectateacestei deplasări am vizitat o serie de obiective deinteres turistic unde, colegul nostru de asociaţie, NicuJianu, ne-a fost ghid.

Festivalul „Toamna Folclorică Hunedoreană” s-adesfăşurat în istorica sală de la „Casina Militară”,unde eu am participat pentru a doua oară. Prima a fostîn toamna anului 2008, când am fost invitatul luiNicu Jianu de a fi prezent la Festivalul „Satul dinSufletul Meu”. Acţiunea din acel an, a fost dedicatăartistului, etalându-şi exponatele sale fotografice, subacest titlu. Acele adevărate opere de artă, unde maitoţi dintre noi ne-am regăsit copilăria petrecută înminunata lume a satului din care ne-am tras seva,avea-u să-mi trezească plăcute amintiri.

La această a doua ediţie, la care am fost prezent,titlul expoziţiei fotografiece a fost: „TimpulŢăranului Român”, dedicată oamenilor şi locurilor

din „Ţinutul Zarandului”. Aici, pe acest tărâm neaoşromânesc, ne-am petrecut micul nostru sejur, undeprietenul nostru ne-a găzduit în ospitaliera sa casă„de vacanţă”, de la Uibăreşti (sat aparţinător comuneiRibiţa. Aceasta se aflat în vecinătatea celebreilocalităţi Baia de Criş, unde şi-a aflat sfârşitul Avram

Iancu, cunoscut în popor de „Craiul Munţilor”. Pestetot, pe unde umbli pe aceste locuri, urmele celui ce aapărat drepturile moţilor se fac viu simţite).

Întregul program folcloric, de la „CasinaMilitară” a fost dedicat acestui Ţinut al Zarandului.Pe lângă cântecele şi jocurile care ne-au bucuratprivirile, am avut ocazia, în premieră, să asist la oşezătoare tradiţională din valea Crişului Alb. Am fostîncântat de frumuseţea şi curăţenia costumelor, în

mod cu totul special, a celor femeieşti şi a colecţiei de„ştergare” care au îmbrăcat albii pereţi, împodobindsala. „Patroana” serii a fost celebra cântăreaţă amelosului popular din această parte de ţară, MarianaDeac, care ne-a încântat cu doinele sale. Alături dedomnul Marcel Lapteş – maestrul de ceremonii şipolivalentul om de cultură – Nicu Jianu, doamnadirectoare a CJCPCT Hunedoara, mai sus amintită,ca şi la ediţia din 2008, a ştiut să-şi etalezecunoştinţele acumulate pe acest frumos tărâm al fol-clorului, îmbinându-le armonios cu ştiinţamanagerială. Pentru aceste calităţi şi pentru existenţaunor oameni care obosesc pe tărâmul conservării şipăstrării tradiţiilor şi comorilor noastre naţionale, câtşi pentru crearea unor punţi culturale trainice, treiinstituţii neguvernamentale vâlcene au hotărâtacordare „Diplomei de Excelenţă” celor trei oamenide cultură hunedoreni: Asociaţia Naţională „CultulEroilor” – Fil. Vâlcea, Forumul Cultural alRâmnicului şi Societatea Culturală „Anton Pann”,m-au delegat, ca reprezentant al acestora, să înmânezaceste însemne de preţuire. Seara s-a încheiat într-oatmosferă pur românească, unde ospitalitatea gazde-lor nu s-a dezis. În jurul tradiţionalei mesesărbătoreşti, încărcată cu tot felul de bunătăţi, unde laloc de frunte s-au aflat plăcintele şi „vinarsul” decireşe, specifice zonei, s-a vorbit mult şi s-au legatprietenii trainice. Spre miezul nopţii am plecat sprelocul nostru de cazare, la casa lui Nicu de laUibăreşti. Va urma ...

Pagina 4

Gheorghe Sporiş alături de Mariana Deac

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

1.1 Clarificări terminologice preliminare.Paradigmele reprezintă convingerile esenţiale,

ideile-forţă, ideile standard, tipar, şablon, carecălăuzesc gândirea în conceperea şi modelarea unorcomportamente, manifestate în activitatea noastrăteoretică sau practică. In contextul acestui studiu,paradigma desemnează modul de gândire, deconcepere a istoriei naţionale de către unii istorici dinţara noastră în aproximativ ultimele şapte decenii, înesenţă, istoria noastră excelează în supraevaluareaunor evenimente istorice în care poporul roman aobţinut victorii pe câmpul de luptă dar sunt trecute cuvederea eşecurile şi învăţămintele ce s-ar fi pututdesprinde din greşelile trecutului.Evident, prinaceasta era anulată o parte din funcţia educativă aistoriei, anume aceia că oamenii din greşeliînvată.Consecinţa pe termen lung a acestei lacune, afost aceea că multe generaţii de elevi au fost privatede posibilitatea de a înţelege ,în fapt, de ce Româniaşi românii sunt aşa cum sunt şi nu cum s-ar cuveni săfie. Deci istoria nu este prezentată elevilor ca opovestire a întâmplărilor adevărate şi a experienţelortrăite de acest popor, de-a lungul veacurilor, din caresă rezulte învăţăminte pentru generaţiile viitoare, cumsugera marele cărturar şi om de stat M. Kogălniceanu:" Istoria...după zicerea autorilor celor mai vestiţi, esteo povestire şi o înfâţoşare a întâmplărilor neamuluiomenesc; ea este rezultatul vârstelor şi aexperienţelor...Karamzin...o numeşte testamentullăsat de cătră strămoşi strănepoţilor, să le slujească detălmăcire vremii de faţă şi de povăţuire vremiiviitoare"

( M.Kogălniceanu - Cuvânt pentru deschidereacursului de istorie naţională )

O precizare secuvine să facem şi cuprivire la termenul de"naţiune". După cumeste bine ştiut acestcuvânt a fost decupat,fără nici un fel deexplicaţie, dindenumirea oficială aunor importanteinstituţii ale statului.De pildă," MinisterulApărării Naţionale" adevenit "Ministerul Apărării" Logic, ne întrebăm cemai apără acest minister, dacă nu i se precizeazămisiunea sa fundamentală ? Considerăm că trebuia săse pună ceva în locul cuvântului demolat. Dar maigrav mi se pare precedentul ce s-a creat. Ce se vaîntâmpla, după ce acest cuvânt va a fi scos şi dindenumirea unor documente cu caracter juridic. Depildă din Constituţia ţării noastre. Statul român vamai avea un caracter naţional-unitar? Considerăm căgraba cu care s-a renunţat la acest concept sociologiceste totalmente contraproductivă sub aspect ştiinţific,moral, juridic şi politic. Am intrat, peste noapte, încercul vicios al "Teoriei formelor fără fond" ingeniossesizat de către eminentul filosof al istoriei şi culturiinoastre naţionale,Titu Maiorescu, acum aproape 150de ani înaintea noastră.Trebuia să analizăm ce seîntâmpla şi în alte ţări de pe mapamond. De pildă înFranţa sau Statele Unite.

Cu privire la termenul "naţiune",vă propunem săurmărim raţionamentul domnului profesor PierreManet de la Ecole des Houtes Etudes en SciencesSociales din Paris, exprimat în eseul "La raison desnations. Reflesions sur la democraţie en Europe",apărut în Editions Gallimard,în anul 2006, pe care îlreproducem mai jos:

" Fenomenul despre care vorbesc constă îndispariţia-sau demolarea- acelei forme politice care,vreme de mai multe secole, a găzduit progresele omu-lui european: este vorba de naţiune. Dar o formăpolitică-precum naţiunea sau cetatea-nu este o haină

pe care s-o poţi pune sau scoate de pe tine, după cumai chef, tu rămânând ceea ce eşti... Ea reprezintă acelîntreg în care se reunesc toate elementele vieţiinoastre şi în cadrul căruia ele capătă un sens. Dacănaţiunea noastră ar dispărea dintr-o dată şi dacă totceea ce ea reuneşte s¬ar răspândi în toate direcţiile,fiecare dintre noi ar deveni un monstru pentru el-însuşi."

Precizăm că nu este aici locul în care să facem ojudecată exhaustivă asupra necesităţii existenţeinaţiunilor în cadrul democraţiei europene.Totuşi secuvine să arătăm - aşa cum menţionează profesorul

Pierre Manet în eseul "Raţiunea naţiunilor" (1) - căStatele Unite...îşi sacrifică o bună parte din creditulmondial de care se bucură pentru ceea ce ele numesc"apărarea naţionala" (2), şi, oare de ce intelectualiiamericani nu se tem de cuvântul "naţiune" ?

Considerăm că trebuia urmat exemplul ilustruluiprofesor de filosofie al Universităţii din Iaşi, VasileConta, care de la tribuna parlamentului, în Şedinţaadunării deputaţilor din 5 septembrie,1789, în cadrulDiscursului rostit în chestiunea revizuirii art.7 din

Constituţie, a spus :"Dacă este adevărat că noi trebuie

să respectăm principiul de umanitate,apoi, înainte de toate, trebuie sărespectăm principiul de conservaţie, deexistenţa noastră naţională, şi, numaidupă ce vom respecta acest principiu,imperativ pentru noi, numai atunci neeste permis, şi ni se poate cere ca sărespectăm şi celelalte principii, de carese face atâta vorbă" (3).

1.2 Câteva schimbări dementalitate didactică ce ar putea modi-

fica paradigma conceperii istoriei noastre naţionale.O modalitate simplă, dar de mare efect (rezultată

chiar din "Cuvânt pentru deschiderea cursului deistorie naţională", rostit de M. Kogălniceanu), ar fipreocuparea ca orice lecţie de istorie să fie în primulrând o povestire limpede şi plăcută. Acest deziderat sepoate realiza practic în două modalităţi:

- în învăţământul primar şi gimnazial prinfolosirea lecturilor cu caracter istoric care săcomplementeze conţinutul manualelor şcolare. Acestlucru se realizează cu mult efect la disciplinelegeografie, filosofie, limba şi literature română, ş.a ;

- în învăţământul liceal conţinutul lecţiilor deistorie ar trebui prezentat ca în şcolile din Europa devest, pe baza unor extrase din cronici şi documenteoficiale, eventual prin citirea expresivă a unorstenograme, când este vorba de evenimente din istoriacontemporană, stenograme selectate de cercetătoriistorici autorizaţi să facă acest lucru.

O altă modalitate de predare a Istoriei Românilor,consider că ar putea fi prezentarea comparată aevenimentelor şi a personalităţilor politice aparţinândaceleaşi perioade istorice. Acest procedeu de învăţarese folosea la noi, în perioada interbelică. De exemplu,într-un manual de istorie, având ca autor peD.Munteanu-Râmnic, publicat în iulie 1928, găsimlecţii precum: “Horea şi Washinghton” ( pg.81),„Revoluţii naţionale în Răsăritul Europei: Cara-Gheorghe, Ipsilanti şi Tudor" (p.127) etc. Autoriimanualelor de istorie ar putea compara istoria noastră

cu istoria altor popoare. Acest procedeu ar avea douăconsecinţe benefice: 1. Elevii şi-ar putea face o idéeşi o imagine mai clară despre locul şi rolul nostru înIstoria universală; 2. Acest lucru ne-ar scăpa decomplexul de autoizolare de ţările Uniunii Europenedin care facem parte de acum înainte.

Plecând de la convingerea că istoria este odisciplină cu mare valoare formativă, considerăm canoţiunile precum popor-naţiune, ţară-stat, cultură-civilizaţie, ş.a., cuprinse în aria curriculară a sociolo-giei - pg.34-36- (care se predă în alternanţă cufilosofia), ar trebui tratate în cadrul istoriei, deoareceunii elevi care nu au ca obiect de curs sociologia, nuvor avea posibilitatea să le cunoască niciodată.

Pornind de la constatarea că istoria este disciplinacu cel mai însemnat rol în formarea sentimentelorpatriotice ale tinerilor considerăm că, s-ar cuveni, caaceastă ştiinţă, să fie mai mult folosită în procesulcultivării acestor sentimente, tinerilor de vârstăşcolară. Desigur, ţinându-se seama de filosofiademocraţiei europene, patriotismul indus în şcoală nutrebuie să se schimbe nici în şovinism, dar nici înpatriotism pasiv, întors cu faţa spre trecutul istoric.Evocând exaltările şi căderile trecutului, istoriatrebuie să cultive la elevi un patriotism activ, bazat perealităţile istorice, pe strălucirile, dar şi pe neguriletrecutului, pe victoriile evocate de poeţi, dar şi peeşecurile dezolante, trecute cu vederea şi excluseastfel de la o analiză critică necesară. Ori este ştiut cădin greşeli se învaţă. Ascunderea lor diminuiazăcapacitatea de evaluare obiectivă a istoriei. Deoareceistoria este disciplina cu un mare impact educativ, secuvine, ca aceasta, să contribuie mai mult decât întrecut, Ia formarea personalităţilor istorice, de carefiecare popor sau naţiune are nevoie.

* 1. Pierre Manet, RaţiuneaNaţiunilor.Reflecţii

asupra democraţiei în Europa, EdituraNemira,2007,p.8-9

2. Idem, p.27 3. I.Mihăilescu, Spiritul timpului de azi, Editura

Soccec & Co, Bucureşti, l945, p.34-35

PledoariePENTRU O NOUĂ PARADIGMĂ ASUPRA ISTORIEI NOASTRE NAŢIONALE

(Puncte de vedere)Je pense, donc je suis

(Rene Descartes)Profesor Ion POPA

Ion Popa la Simpozionul Gh.Petre Govora-100

Pet

re G

heor

ghe

Gov

ora-

100

Pagina 5

PETRE PETRIA A SCOSNR.2 DIN REVISTA

„MEMORIA SLOVELOR”

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

« … încet pe boltă suie», constata Eminescu atuncicând teoria relativității dădea târcoale lumii. Problemaaccederii pe boltă în amiaza mare era demult cunoscută detoți fântânarii care săpau, săpau… să dea de «stele înapă», cum ar fi spus un alt mare poet și filosof, LucianBlaga. Vorbim aici de amiezele noastre, ale tuturortrăitorilor dornici să vedem și fața nevăzută a lumii,retrasă în umbra de culoarea întunericului. Ce întunericdens este trecutul uitat, ori interiorul în care tainele nu sepătrund decât cu ochii minții! Pentru minte este nevoie deștiință, de dragoste pentru taine și de multă voință să poțiînvinge caznele din cale.

O tânără, Alina Nicoleta Vețeleanu, a fost vrăjităca Ulise de Circe, devenind prizonieră pentru o vremeinfernului, ca un adânc de fântână, din care în miezul zileivedea clar, pe bolta senină, pe Marin Preda seducătorul șide aceea «idiostil». Se cunosc multe povestiri desprecoborârea în infern pentru diferite treburi. Sub stigmatulunor dogme care au văzut din necunoscut pe… dracul gol,și au interzis cercetarea dincolo de limitele credinței,infernul este locul tenebrelor în care ard focurile veșniceși unde caznele mântuiesc păcatele unor treceriinconștiente prin lumină. Acolo, în adânc, sunt multe cheide înțeles pentru cele ce s-au rostit déjà, un fel de arhiveîn care intri dacă ști să le cercetezi. Atunci când cauți unom care a fost, spiritul lui îți este în preajmă cu toatăzestre lui de trăire a ceea ce a fost timp viu. Lumea aconvenit demult că spiritul este nemuritor și că își poartăamprenta personală, umbrire specifică. Dacă în lumeacontemporanilor săi era «stilul» însuși, din lumea dedincolo el rămâne pentru urmași doar « idiostil », adicăideatica purtătoare de gânduri nemuritoare, atunci când airăbdarea să le constați. Infernul este o țintă, ca oprovocare eroică pentru Orfeu, Heracles, Ulise, Dante, darși pentru Mântuitorul lumi : Iisus Hristos. Fiecare își aveao căutare acolo. Ajunși în adâncul extrem, după multe cer-curi sfredelite, se luminau înalt de lumina cerului damnatăsă fie cucerită doar prin cazne. Orfeu, cu lira lui o căuta peEuridice ? Pretextul personificat putea fi această iubire.«Fonemul», acel sublim alt strigătului primordial, credemcă era căutarea, acelui împătimit de vibrația pură.«Semnul», scrijelit literă, în lumea oralității de atunci, seva fi ivit în alte cercuri, când « lexemul » ca o silabă, seva fi făcut cărămidă cuvântului… Apoi știm, că s-a scrisîn Evanghelii, despre alt început : cel al Lui Dumnezeu-Logosul și Făcătorul noilor reguli, pentru o lume creștină.Ieșit din adânc cu Euridice, sunetul primordial se va topiîn haosul ca un Babilon al sonorităților. Unicitatea estedoar în liniștea primordială. Piere sunetul, piere și liraodată cu cântărețul sfâșiat de vacarm… Heracles, eroulrobit lui Euristeu, ajunge în Hades să-și dovedeascăputerea în săvârșirea muncilor sale, rămase celebre, care îlvor slobozi din robie și-l vor face semizeu în Olimp.Ulise, eroul învingător în războiul troian, se întorcea acasăla Penelopa El știa drumul pe mare, dar faptele luifuseseră damnate de zeii partizani. El trebuia să afle cumsă-și îmbuneze potrivnicii… A ajuns în Ithaca. Danteînsoțit de poetul Vergilius, pretextează căutarea Beatricei,dar dă la iveală… Divina Comedia. Lumea arabă va fi sal-vat de la pieire antichitatea, de sub obrocul bigotismuluicreștin, și o va fi dăruit prin temerarul florentin…Renașterii. Mai înainte, coborârea în iad a Mântuitoruluiva fi fost cazna care l-a mărturisit : «adevărul, calea șiviața». Da ! Cei ce pot face prin cercetarea lor, cu oricâtecercuri, călători inițiatice în adevărul tezaurizat al lumii,sunt mai luminați și pot, conform legilor (invocăm aici pecele ale fizicii !) să dea din preaplinul lor și celor dinvecinătate. Este aici momentul să spunem că AlinaNicoleta Vețeleanu are și ea călătoria ei personală înspațiul inferențial al lui Marin Preda și ne poate lumina,cu un alt fel de dumerire lămuritoare, cum nu a mai făcut-o nimeni până la ea, asupra spiritului prezent în ideilepatenate, evident idiostil, de o mare personalitate a culturiiromâne. Lucrarea Idiostilul Marin Preda, ivită la EdituraOFSETCOLOR, Râmnicu-Vâlcea, 2008 este o amplăcercetare, ce finalizează un doctorat meritat, în domeniulcriticii literare. Abordarea foarte tehnică –cum altfelîntr-o cercetare științifică ?- arată pe specialisă într-undomeniu al culturii românești performant : critica literară.Cu atât mai dificilă întreprinderea aceasta când modavremii noastre este pe un sens inversat. Hemoragia desubproduse culturale într-un spațiu în care se citește foartepuțin, în care critica de specialitate a lăsat în bună măsurălocul întâmpinărilor zgomotoase, partizane, poate creasenzația inutilității. Este doar o aparență ! În câmpulcultural vâlcean, nici el străin de modele societățiiinformatizate, globală, critica de orice fel, ca atitudine față

de nerespectarea regulilor instituite, ori asumate în vreme,s-a manifestat cu iradiere largă. Intre marii critici ridicațidin Vâlcea pentru cultura națională sunt nume ilustre :Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Alexandru Oprea,Dumitru Mitrana, Constantin Deaconu, Emil Istocescuș.a. Din acest șir de exemple pot remarca pe profesoruldin Drăgășani, Emil Istocescu, care are o bună exegezăpentru Marin Sorescu. Invocăm acest lucru pentru a arătaafinitatea vâlceană și pentru scriitori câmpului… În faptMarin Sorescu se bucură în Râmnic de un festival anual,organizat de Colegiul Național Mircea cel Bătrân. Despremai puțin cunoscutul Constantin Deaconu, o viațăprofesor de Limba Română la Govora, spuneam cu oanumită ocazie că este unul dintre cei mai mari critici lit-erari pe care i-a dat Vâlcea, în ciuda unei concurențe apre-ciabile. Nu ne dezicem nici acum, dar trebuie să nebucurăm când constatăm că în locurile lăsate de cei plecați(cu care timpul nu a avut răbdare !) vin oameni cudragoste de adevăr, și că dincolo de talent pun alături șicercetarea științifică, credem singura în măsură să deastrălucire talentului.

Explicabilă atracția unei tinere profesoarepentru silișteanul din câmpie, unic înexpresia sa, Marin Preda, atunci cândîi constați iubirea de lectură, discur-sul spontan, ca un poem ivit sincer,punte între sensibilități. Liniștea, dinputerea ascultării celorlalți, spunânduneori vrute și nevrute, pare ocameră de mijloc… dintr-o lumeezoterică. Capacitatea de a scoate dinamestecul de păreri, numitorulcomun, cu argumente dintr-omemorie cu referințe, parcăinepuizabilă, se vădește prinimpresionanta bibliografie pusălucrării sale și concluzile sale origi-nale.

Am aruncat câteva priviripeste o carte frumoasă ce trebuiestudiată cu multă râvnă de specialiști,cu precădere. Apoi ne-am validatpercepția prin concluziile autoarei.Credem că nu am trecut departe deintenția demonstrației autoarei, când ne-am pus părerile,față către față. Am înțeles de la început și am apreciatdemersul. Acela al restituirii panteonului românesc a uneimari personalități, pe care vremea nu se grăbea nici ea, săo plaseze în cercul, ca un cer special potrivit, fărăreferințele, ca pașapoarte de trecere, ale contururilor tabu.Avem mereu probleme cu criterile de evaluare, pe care leoficializăm după bătaia unor vânturi cu spulberări. Acumse poartă oficial sincronismul total, în care țăranii nu preamai sunt la modă, ba sunt socotiți chiar piedicidesființării… nesuferitului de sat. Evident că… «omulrecent », unul citadin, trăind virtualitatea televizorului și ainternetului, nu mai citește pe banca de la poartă, peprispă, ori sub salcâm, veștile venite de departe. Încontrasens, ca o temă secundă a… sonatei lunii,nostalgiile, luate doar ca inerții ale legilor curgerii, există.Constatăm că venim de undeva și ne agățăm firesc desoarta cu trecut, prezent și viitor, înșiruirea lor având sensdoar împreună. Iată-ne și protocroniști fără voie, într-ooarecare măsură, când prezentul sincronizant vreadesrădăcinare, cu «unitatea în diversitate », un soi de«integrare » după puterea de a te insinua în « noul întreg». Sigur pentru cei care și-au pierdut rădăcinile demult șiacum se aclimatizează mai ușor, este un teren fertil.Abolind specificitățile purtătoarte de identitate, redutaidentității nu mai poate fi un obstacol, o piedică în caleaacestor avangardiști de… profesie, de culoareacameleonului erelor internaționalismului.. Alina NicoletaVețeleanu vine din substratul neaoș românesc, știe ceînseamnă semnul identitar și nevoia primenirii lui în rostullumii globale și curgătoare, cu noi în șuvoi. Spuneam…«cu noi», cei vii în cultura românească, cu exponenții eicultural-spirituali remarcabili.

Autoarea constată că «identitatea» poate fi citităși recomandată, prin harul celui nutrit și manifest în spiritprin ea. Are răbdarea să studieze procesul acestei osmozeurmărindu-i, prin omul chemat, închegarea într-un fruct algândului. Cum s-a făcut cântec o realitate, trecând prinscriitorul-poet și cum acesta ne încântă de sufletulțărănesc autentic românesc, (sic !) neuitând nicio clipăaserțiunea cu … « veșnicia » și cea cu filosofia trăirii cos-mosului, din satul cu atâtea grădini.

Pentru nespecialiști cercetarea aceasta pare un

lucru ascuns, ezoteric, ca munca alchimiștilor căutători aipietrei filosofale, ai elixirului vieții veșnice, într-ochestiune egoistă. Credem, dimpotrivă, că autoarea scoatedin ascundere, potențează strălucirea operei lui MarinPreda, luminându-ne asupra atanorului în care s-auplămădit, prin ciudatul proces, sigur inefabil, din cuvinteideiile. Vorbim aici despre idei, ca despre amprenteinconfundabile ale personalității artistice a omuluicercetat.

Am deslușit, sigur cu ajutorul Alinei Vețeleanu,un joc interesant, (autoarea vorbea undeva de … «brâu» !)cu regulile lui stricte, într-un desen amprentat genetic.Cum să tivești «cuvinte potrivite », după rostirea lui TudorArghezii, fără știința alegerii lor din inepuizabila bogățiede limbă, cu graiuri și nuanțe de sensuri la fiecare cută dedeal, ori soroc al trăirii unice ? Aici intervine sensibilitateacelui acordat cu ritmicitățile și dăruit din vreme cu simțulspecial, inexplicabil al alegerii fericite. Cuvintele alese«după săbaș », cum ar fi spus cândva o bunică anonimă,se așează de la sine, în formule exersate de locurile trăiteși ele. Uneori proverbe, alteori bășcălii, înjurături, sigurexpresii de maximă sinteză, pentru toate stările posibile,se aliniază, « potrivit » și se arată, « turburător » de…noi,de parcă abia au fost rostite. Așa apar ideile, adevăratelecuvinte potrivite, ale lui Marin Preda. Da ! este creator de

idei, consonante gândului său,unic. Este făurar de idei, nu decuvinte, pentru că pe acesteaneamul său i le-a dăruit.Constatarea aceasta majoră dăchiar numele cărții :IdiostilulMarin Preda. Ideile sunt cele caregenerează… jocul. Intri în joc caîntr-o lectură, potrivită desiliștean, și constați că nu poțiieși. “Cine s-o lăsa de brâu”…!Joci în povestea scriitorului de-aîmpreună cu eroii lui, dar și cutoată lumea ta, ieșită și ea la horă.Joci personal hora în care te prinziși trăirea ta iese din timp. Deviparte a cercului ce se rotește înregula proprie jocului. Invecinătatea interiorului dar și înspate, alte cercuri, ca alte lumi,poate culturi, nu se potamesteca… încă. Jocul rămâne

adevărul rotirii acesteia, poate al ludicului cu iubireintensă căt ține îmbrățișarea, ca orice patriotism întrefruntarii de neam, grai, credințe și consonanțele semnuluicomun. Este foarte departe comuniunea planetară aomenescului din noi, când diferențele neabolite natural,nu restrâng cercurile la orbita singulară a pământului.Trăiască deocamdată diversitatea…

Jocurile potrivite de Marin Preda vor fi fostjucate toate, cu trăirea întreagă, de autoarea cărții despreel. Se va fi îndrăgostit de cel ce… face jocurile. Apoi depe margine, cu luciditatea celui ce vede întregul, se va fipătruns de meșteșugul făcătorului de jocuri. Nu imediat !Va fi ascultat glasurile celor ce au vorbit în general desprejoc, despre pași, despre ritm, desen și melos. Îi va ficomparat în cele spuse cu părerile proprii venite din par-ticiparea la jocuri, la jocurile altor… demiurgi. Multăcontemplație, multe păreri, sfaturi, apoi ceața s-a ridicatîntr-o dimineață de vară înaltă, lăsând privirii contururiledesenului proaspăt trasat cunoașterii sale, de cel cercetat.Identificarea fiind săvârșită a urmat apoi încercuireasistematică, pe circumferințele diferite, necesarecuprinderii totale a unghiurilor de vedere. InvocatulRoland Barthes, când ne vorbește de subtext, intertextdefinește originea în…. “gradul zero”. Vrem să credem cămomentul primordial, originea, în jurul căreia se traseazăcercurile este Dumnezeu, însuși, la ceasul voinței facerii,apoi cercurile, delegate celor de un chip, ne sunt accesibileși nouă căutătorilor de chipuri îndumnezeite. Drumulinvers, către creator, în invocata triadă: cititor-operă-autor,are loc tot ca în… cercetarea lui Dante, prin încercuiri suc-cessive. Tabela de cuprins a cărții este o cheie în aceastăcuprinzătoare cercetare. Momentul atingerii izvorului esteatunci când, cu toată determinarea științifică și crezul cenu trebuie demonstrat, autoarea se bucură : Ecce Homo !Ne bucurăm alături de ea și-i salutăm fapta bună, cum arfi făcut-o Marin Preda, «omul», conștient de glasul său,pus în rostirea românească să dăinuim. Remarcăm alăturide autoare câțiva prieteni cărora… strigarea aici a numeluilor, se vrea un salut de vremuri (mai) bune : Victor Grecu,venit odată în Râmnic să facă elogiul ochiului…, DanSîrbu, colegul nostru de societate culturală.

Să ne bucurăm sincer că Râmnicul are, cu ates-tate de valoare incontestabile, un critic literar performant :Alina Nicoleta Vețeleanu.

LUMINA STELEI CE-A PIERIT...M. SPORIŞ

Pagina 6

Nicoleta Veţeleanu

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

CUVÂNT LA LANSAREA CĂRŢILOR LUI MARIAN PĂTRAŞCU-25.11.2010

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

Dacă îl parafrazăm pe distinsul om decultură Dan Zamfirescu – teolog,

bizantinolog, scriitor, vâlcean după mamă - dinVaideenii Vâlcii, care la Sesiunea anuală decomunicări ştiinţifice a Centrului de StudiiMedievale „Antim Ivireanul”, ed. a VIII-a,desfăşurată la 27 sept. 2010, la Biserica „SfinţiiPetru şi Pavel” din Râmnicu Vâlcea, spunea că:„La Vâlcea curge de când lumea cultură şi, nuîntâmplător, la Vâlcea s-a născut cultura română”,putem spune, la rândul nostru, că Marian Pătraşcunu s-a născut întâmplător în acest spaţiu sacruconsiderat sufletul spiritualităţii şi culturiiromâneşti.

El vine dintr-o lume străveche, în care arhaicul– şi aici mă refer la cultura populară, s-a păstratnealterat până în zilele noastre – vedeţi tradiţiile depeste an din Ţara Loviştei, a căror diversitate estecovârşitoare; el vine dintr-o lume în care istoria numoare, pentru că acolo în Ţara de Piatră a Loviştei,ea musteşte la tot pasul. Cred că sute de ani deacum încolo, pământul acesta din inimaRomâniei, va continua să dea noi şi noi doveziale existenţei noastre multimilenare aici, înbătrânul şi legendarul spaţiul nord-dunărean.

*Eu nu mi-am propus să fac o analiză literară

a celor două volume pentru că ne-ar trebui câtevazile şi nici nu sunt un bun specialist în acestdomeniu. Vreau doar să punctez câteva aspectelegate de omul Marian Pătraşcu şi opera sa.

De exemplu, în lucrarea antologică „Americae de vină, trăiască America!” subiectele abordatede autor, sunt atât de variate şi de reale încât nu lepoţi lua în discuţie doar aşa, în trecere. Şi astapentru că, ele vin din realitatea românească în care,incompetenţa, hoţia şi trădările ne-au adus lasituaţia în care ne aflăm astăzi. Sunt subiecte pline,precum nuca sănătoasă, nu seci, lipsite de esenţă şide interes, ci puse în pagină cu dibăcie – cum arspune unul dintre personajele sale, într-o formăplăcută şi captivantă.

Paleta subiectelor este largă şi cuprinde pelângă teme politice, o serie de critici dure la adresaincompetenţilor din toate domeniile de activitate, apungăşiilor şi balcanismelor de care se pare că nuvom scăpa niciodată, subiecte legate de cercetareaîn domeniul chimiei, hidrotehnicii şi istoriei,cronici la diferite manifestări ştiinţifice şi apariţiieditoriale, referinţe, articole legate de viaţă în ge-neral. Toate acestea sunt prezentate în stilul pro-priu, binecunoscutul stil dur, sincer şi curat, stilul„Marian Pătraşcu”.

Pentru cei care nu au intrat în posesia acestuivolum vreau să dau ca exemplu doar câteva titlurisemnificative: „Ce fel de popor suntem?”;„Incompetenţa costă prea mult”; „Tâlhari ladrumul mare şi hoţi la mica ciupeală”; „America ede vină, trăiască America!”; „Din fericire înRepublica Moldova nu sunt mineri”; „Iliescupleacă pe uşa din dos a istoriei”; „Ţara lu’ PapurăVodă”; „Securitatea e-n toate…”; „Băsescu nu esteCuza, Johannis nu este Carol I”; „Eu cu cinevotez?” ş.a.

Iată doar câteva titluri din cele 62, ieşite lasuprafaţa materialului publicat precum smântâna lasuprafaţa laptelui.

*În volumul „Viaţa ca o provocare”, prefaţat de

unul dintre cei mai buni „meşteri” ai condeiului,Doru Căpătaru, avem de-a face cu patru generaţiide lovişteni din care, prin rânduiala divinităţii, arăsărit autorul. De asemenea întâlnim o mulţime dealte personaje care vrând-nevrând s-au aflat înpreajma acestuia de-a lungul celor 57 de ani –părinţi, rude apropiate, neamuri mai îndepărtate,profesori, colegi, cunoştinţe, prieteni sau duşmani

– toţi fac parte din tabloul vieţii pământene aomului Marian Pătraşcu.

Este o carte excepţională, cu personaje realeaparţinând istoricului ţinut loviştean şi altorţinuturi pe unde l-au purtat paşii pe prietenul nos-tru, oameni care au contribuit, fiecare în felul său,aşa cum spuneam – conform rânduielii, laplămădirea şi, ulterior, la formarea şi şlefuireaacestui om deosebit.

Dacă adăugăm la cele două volume lansateastăzi, volumele anterioare, adică: „Monografiacomunei Câineni”, apărută în 2008 şi „Condamnatla viaţă” – volum de proză, publicat în 2009, şicele peste 80 de articole, studii şi texte literare(eseu, proză, poezie) publicate după anul 1989,putem vorbi de Marian Pătraşcu ca despre unuldintre cei mai valoroşi oameni de cultură ai Vâlcii.

Cu toate acestea, trebuie să recunosc faptul că,singurul lucru pe care i l-am reproşat şi i-l reproşezîn continuare este acela că nu s-a apucat de scrismai devreme. Talentul său trebuia exploatat încădin tinereţe. Vă daţi seama câtă informaţie a fostirosită, trecută în necunoscut ? Dacă în doar câţivaani, să spunem 3-4 ani, luând în calcul timpul alo-

cat celor 4 volume, a realizat o operă de invidiat,gândiţi-vă unde s-ar afla poziţionat acumcercetătorul, publicistul şi scriitorul MarianPătraşcu.

Se spune că măsura valorii unui om este dată deinvidia celor din jur. Cu siguranţă că aşa se explicăreacţiile unora atunci când vine vorba de inginerulcercetător chimist, istoric, publicist şi scriitorMarian Pătraşcu.

Conţinutul consistent în informaţii, diversi-tatea subiectelor, stilul în care acestea suntprezentate, demonstrează că prietenul nostru, pelângă inteligenţă a fost înzestrat de Dumnezeu cu omemorie şi un talent de invidiat, calităţi care „frig”pe mulţi dintre cei obişnuiţi să li se spună că suntcei mai deştepţi şi cei mai buni, ei neacceptândideea că în realitate, în jurul lor, există oameni lafel de buni şi de creativi ca şi ei. „Oare nu este preamult?” se întreabă aceştia. „Nu este suficient să fiedoar chimist ? Nu se bagă cumva peste noi ? Hopa,pierdem teren. Hai pe el”. Aşa se întâmplă. Dacă aialtă profesie decât cea de filolog, se spune că nu aidreptul să te consideri scriitor, chiar dacă opera terecomandă. Dacă nu ai studii de istorie, nu ai voiesă ai păreri cu privire la istoria poporului din carete tragi, sau să pui pe hârtie date cu caracter istoricculese de la moşii şi strămoşii tăi, de la bătrânii dinsatul natal pentru că pur şi simplu nu eşti istoric.Eu spre exemplu, am avut un profesor de istoriecare evita să-mi pună întrebări pentru faptul cărăspunsurile date de mine îl depăşeau şi nu ştiadacă ceea ce spun este real sau pură invenţie. Aşacă prefera să-mi dea notă din oficiu, pentruintervenţiile pe care le aveam mai mult forţat,decât să cadă în derizoriu. Din păcate aşa staulucrurile. Există un război deschis între cei deformaţie umanistă şi cei de formaţie reală,ştiinţifico-tehnică. Primii nu-i înghit pe ceilalţi pemotivul că se bagă peste ei fără să fie autorizaţiprin diplome universitare de profil.

Pe unii dintre aceştia, Marian Pătraşcu i-aprovocat în stilul său inconfundabil să abordeze şidumnealor subiecte de ordin tehnic. Răspunsul afost acela că nu se poate pentru că dânşii respectăregulile, şi apoi – „una-i una şi alta-i alta”.

– Nu domnilor, fals, a spus Marian Pătraşcu. S-a demonstrat că noi putem face ce faceţidumneavoastră, dar invers niciodată. Acesta estemotivul real pentru care nu acceptaţi provocareanoastră!

Iată de ce, cei veniţi din domeniile tehnice, dinafara sferei umaniste sunt priviţi de sus şi acceptaţicu greu printre oamenii de cultură, după încercăride tot felul pentru marginalizarea lor.

Un proverb cu circulaţie universală spune că:„Un om are dreptul să-l privească pe altul de susnumai atunci când îl ajută să se ridice”. Din câteştiu, singurii care l-au ajutat pe Marian Pătraşcu săse ridice au fost părinţii săi – „acei sfinţi de la coar-nele plugului”, cum frumos i-a numit pe ţăraniiromâni prof. Ion Şt. Lazăr, în cadrul uneimanifestări etno-culturale. Iar dacă, părinţii nu-şipot privi copii de sus, nimeni nu are dreptul să facăacest lucru cu Marian Pătraşcu.

Mircea Eliade spunea că: „sensul existenţei şidatoria fiecărui om este creaţia”. Păi doamnelor şidomnilor, omul acesta, în comparaţie cu mulţi din-tre noi, a creat, a inventat tehnologii în domeniulchimiei ceea ce înseamnă puncte importante pentruprogresul şi civilizaţia omenească. Şi nu vorbesceu, vorbesc documentele. Iată ce spun acestea:autor a 16 lucrări ştiinţifice publicate în reviste despecialitate, 66 de comunicări ştiinţifice, 198 delucrări tehnico-economice şi a 20 de brevete deinvenţie – şi toate acestea datorită moştenirii salegenetice, a inteligenţei, a instruirii temeinice şi aputerii de a stăpâni natura supunându-se legiloracesteia dar şi folosindu-le după evidenţierea lorprintr-o asiduă muncă de cercetare. Dacă luămviaţa ca pe un zbor între lumea de aici şi cea dedincolo, mă întreb: oare câţi dintre noi au labordul navetei lor spaţiale un asemenea „bagaj”?

Despre acest om care a făcut încă din şcoalaprimară pasiunea vieţii sale pentru ştiinţa ele-mentelor chimice, pasiune pe care, ulterior,printr-o instruire remarcabilă a transformat-o înprofesie şi mai apoi în artă dovadă fiind lucrărileştiinţifice elaborate şi invenţiile realizate, despreacest om care a făcut din istoria poporului său – undomeniu controversat şi spinos, o pasiune fărămargini, obţinând şi aici rezultate remarcabile,putem scrie un roman.

*Din păcate, există printre noi, vâlcenii, un

cetăţean stabilit aici cu ani în urmă, care contestătot ce ţine de istoria noastră locală inventând totfelul de teorii aberante şi jignitoare. Pentru că îistăm în coaste, ori de câte ori are ocazia încearcăsă ne jignească la pachet folosind termenii:alchimist, electrician, pozar şi agricultor, cureferire la patru dintre cei prezenţi aici. Vreau săştie că nouă, celor patru nu ne-a fost niciodată fricăde babau sau de omul negru – personaje cărora leseamănă şi pe care încearcă să le joace crezând căne sperie.

Mi-am permis să spun toate acestea pentrucă sunt un om liber, fără stăpâni, aşa cum şi-audorit cruciaţii martiri anticomunişti ucişi în sfântanoapte de Înviere a anului 1949, pe MunteleArnota din Plaiul Hurezilor, pe care cetăţeanul încauză îi numeşte cu răutate, asemenea ştim noi cui,„bandiţi”.

Închei prin a spune că omul de ştiinţă şiomul de cultură, Marian Pătraşcu, românul absolut– adică românul adevărat cum spunea regretatuleseist, filosof şi om politic Petre Ţuţea, târât animulţi prin puşcăriile comuniste – „este unul dintrepuţinii cetăţeni de onoare ai sufletului meu”.

Îi mulţumesc şi îl felicit pentru tot ceea ceface şi pentru crezul său într-o Românie adevărată,iar dumneavoastră vă mulţumesc pentru răbdareacu care m-aţi ascultat.

Să ne dea Dumnezeu, tuturor, sănătate şibucurii iar „omului negru” mai multă minte şi undram de înţelepciune.

Eugen PETRESCU

Pagina 7

Marian Pătraşcugândind la

viitoarele sale cărţi

FIX LA |INT~EPIGRAME

Cum voteaz` unii rom@niMul\i voteaz` la-nt@mplarePentr-un pix sau o g`leat`}-apoi zic cu disperare- Vom tr`i bine vreodat`?

{n ParlamentSe voteaz` automatLa un deget ridicat,|ara [ns` e s`rman`Pune\i degetul pe ran`!

Rezolvarea crizeiSolu\ia e divin`}i f`r` cheltuieli mariTo\i rom@nii s` devin` Un popor de c`p]unari!

PseudoscriitorilorS-au [nmul\it « scriitorii »Mul\i sunt dornici de lansareDar se-ntreab` cititoriiC`r\ile lor au valoare?

« Capteaz` » audien\aVorbe]te f`r`-ncetarePublicul e plictisitC` spune lucruri banaleEl crede c`-i erudit.

(...)Cine ne conduce?

|ara este la r`scruceNimeni nu are un planFMI-ul ne conduceTot mai sus, pe tobogan.

SAGITTARIUS

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

Pagina 8

1 DECEMBRIE

Dacă n-ai ţară şi mamăNu ai pernă, nu ai pat.În tabloul fără ramăNu ai chip, eşti surogat.

Dacă n-ai mamă şi ţarăN-ai lumină, dar ai foc.Trăind vagabond prin garăEşti bogat fără noroc.

Dacă n-ai ţară şi mamăN-ai speranţe nici în gând.Fără paşaport la vamăEşti sătulul cel flămând.

Dacă n-ai mamă şi ţarăSufletu-ţi plânge de dor.Îngheţat în plină varăVei fi pururi cerşetor.

Dacă n-ai ţară şi mamăZi de zi şi an de anŞtergând notele din gamăEşti pe portativ orfan.

Când ai mamă, dar n-ai ţarăŞi pornirile te ardEşti pe glia-ţi ce se arăAcceptat ca un bastard.

DuEl

Dor de Păunescu

Dr. George Mămularu

1. Limba română mamă i-a datTatăl cel sfânt-Mihai Eminescu,Fără el multe nu-şi mai au rost,Căci el ni-i cuvântul, el, Păunescu.

2. Dulcea Moldovă viaţă i-a dat,Ardealul îl cântă cu tot oltenescul,Oltenia însuşi de mult l-a-nfiat,Şi valuri la ţărm şoptesc: Păunescu.

3. Vultur de casă când blând, când rebel,Epoca-şi cântă cu tot firescul,El, cel deştept, şi el cel tembel,El ne e strigătul, el, Păunescu.

4. De viaţa planetei şi el s-a-ngrijitStrigând să păstrăm cei sfânt: omenescul,Vibrând prea frenetic spre plus infinit,Un plus infinit ne e Păunescu.

5. Flacara-i vie în inimi mai arde,Cântul şi versul pe el amintescu-l,Comedia lumii fără el cade,Căci el ni-i actorul, el, Păunescu.

6. În glume vulgare ades amintitŞi grav înjurat, cu tot românescul, De-o generaţie-n blugi foarte iubit,El ne rămâne el: Păunescu.

POETUL ÎNCĂTRĂIEŞTE

Poetul nu moare, el veşnic trăieşte:

I-ai cartea din rafturi – citeşte, citeşte!

Izvorul tot curge, poetul recită şi plânge:

El încă trăieşte, i-ai cartea – citeşte, citeşte!

Poetul întreabă, se răzvrăteşte,

El încă e-n viaţă, trăieşte:copile – citeşte, citeşte!

……………………………Şi iată-mă-s astăzi, aici între

voi,Eu nu voi fi niciodată

plecat, Mai plâng printre rânduri

şuvoiŞi vă privesc din cer

neîncetat!

Copile – citeşte, citeşte, I-ai cartea din rafturi,Poetul nu moare,Poetul trăieşte!

IUBIREA DE ŢARĂIubirea de Ţară,A rămas un cuvânt

Fără răsunet,În sufletul sfânt.Pământul parcă,Nu e pământŞi plâng eroiiAcolo-n mormânt...Pierit-a iubireaDe Ţară, Şi tot...Şi tot ce e sfânt,Se răsucescStrămoşii-n mormânt;Iubirea de Ţară...E cuvântul meu, sfânt!

Gigi POŞIRCĂ

CENACLUL ARTELOR

Ceremonialul comemorării celor două IuliiHaşdeu (mamă şi fiică), an de an, la

aceeaşi dată de 2 iulie m-ajută să vă transmit pecalea scrisului un mesaj emoţionant purtător derecunoştinţă şi de spranţă cum că "eternulfeminin" este "energie cosmică"...

Entuziasmul i-au dat micuţei Iulia, din ceamai fragedă copilărie, puterea care zideşte şi carecrează fondul adevăratei înţelepciuni.

Frumuseţea intelectuală îi este eternă şiînsoţită de cele mai cordiale simţăminteomeneşti.

Peste colb de vremi Iulia Haşdeu a fost şirămîne o excepţie a tuturor timpurilor.

Bogăţia minţii ei, prin excelenţă, i-a aparţinut,moştenindu-l pe marele titan al literaturii româneBogdan Petriceicu Haşdeu.

A fost prin exelenţă o adevărată ziditoarede slove contemporane, amintindu-ne deluminile care i-au ordonat opera şi viaţa din

primii ani de copilărie....Avea numai 11 ani când a intrat în clasa a V-

a gimnazială învăţând greaca şi Latina, iar laoptisprezece ani avea deja doctoratul luat.

Iulia plângea toată ziua pentru nedreptate, şi,atunci, mama ei s-a dus la tatăl Bogdan şi l-arugat să le lase sa plece împreună la Paris unde sădovedească cât de bine învaţă fară nici oinfluenţă din afară. Da, răspunse el, dar lucrurileşi lucrările mele nu-mi permit sa merg cu voi.

„Ştiinţa este aripa care a ridicat-o direct la cer,iar celebritatea a făcut-o unică întrecontemporani”.

"Amintirile îndepărtate ale unei dulcicopilării duc spre dragostea sortită eterneiveşnicii!"

Profunzimea sentimentelor, detaşarea, mi-acreat un sentiment nou, naţional - aparte.

Da, în mod excesiv, cred în jertfă, însolidaritate frăţească (ostăşească), într-o lumeplină de tot felul de războaie civile, ameninţări şivictime.

Asociaţia Culturala Iulia Haşdeu - UNESCOprin distinsa personalitate a doamnei CrinaDecuseara -Bocşan, profesor universitar, doctor,preşedinta Asociaţiei, ne- a insufleţit atmosferaaproape două ore cu evocări despre viaţa şi operaIuliei Haşdeu, ne-a repus în circulaţie numelescriitoarei prea devreme dispărută, publicând laedituri de prestigiu, în totalitate, opera IulieiHaşdeu. După anul 1989 sub auspicile UNESCOa fost editată întreaga moştenire literară ascriitoarei în versiune românescă şi în originalfrancez. Tot cu acest prilej a fost anunţatproiectul lansării "Medaliei omagiale IuliaHaşdeu”, la 120 de ani de la trecerea îneternitate...

”Eternul feminin” va dăinui veşnic în con-temporaneitate.

ETERNUL FEMININLaura VEGA

ÎN CRAIOVA PE OBANCĂ

Luigi-Iliuţă UNGUREANU

În Craiova pe o bancăAm rămas să-ţi povestesc,Nu ştiu de ce, cum şi parcă,Simt mai mult că te iubesc.

Tu rămâi, uşor miratăNu-ndrăzneşti să zici nimic,Chipul tău ar spune-ndatăMai gândeşte-te un pic.

Te întorci şi râzi la mineMă priveşti puţin cu teamă,Oare, ce gândeşti de mine?Ţi-am deschis cumva o rană?

Mai atent, tot mai atentăÎnsăşi gura ta îmi ziceTe iubesc şi aştept clipa,Celor mai frumoase vise.

Un vis

Plănuiesc demult o evadaredin tainele nespusului şi vreau să inventez iubirea,bunătatea între oameni...

Lacrima mea vine din amintiresă-şi împrumute gustul cu amintirea lacrimii tale-căci numai tu, mă poţi ierta, mamă...

Să ne împreunăm mâinilereînviind mângâierea de foc din vremuri uitate, a râsului şi-a plânsului ferecate...

O ploaie sfântă picură-n cana cu lapte, mă oglindesc în strălucirea - curată, şi- apoi, mă aşez la dreapta ta, mamă...

Andreea BARBUElevă Colegiul Mircea cel

Bătrân

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

Pagina 9

TITA CRISTESCU – VICTIMĂ A PROPRIEI FRUMUSEŢIGheorghe MĂMULARU

Tragicul sfârşit al Titei Cristescu s-apetrecut în Ajunul Crăciunului 1935. Ea

a fost fiica lui Gh. Cristescu (1882-1973),militant al miscării socialiste şi comuniste dinRomânia, primul secretar general al P.C.R. Înperioada 1921-1924. În tinereţe acesta a iniţiatmeseria de plăpumar. Faima lui “Nea GhiţăPlăpumaru” aşa i se spunea, ajunsese atât demare, încât a participat şi la ExpoziţiaUniversală de la Paris, unde plăpumile sale aufost premiate. Însuşi regina Spaniei l-a chematla Madrid să-i lucreze nişte plăpumi după mode-le pe care regina le admirase la expoziţie.

Gh. Cristescu a fost căsătorit cu Aneta Iosif,muncitoare cu care a avut 5 copii: Valeria, carea murit la o vârstă fragedă, Eugenia (Gella),Ferer, Tita şi Gheorghe (Gogu).

Tita a devenit o bună actriţă şi era de ofrumuseţe tulburătoare, a ajuns chiar MissRomânia. S-a măritat foarte tânără cu AlexandruIonescu Bujor, un afacerist care dispunea de omare avere; căsnicia lor a fost de scurtă durată.

Propulsată de concursurile de frumuseţecăştigate, Tita îşi începe cariera teatrală. A fostchemată şi la Berlin unde a jucat într-un film.

În anul 1929, Tita Cristescu l-a cunoscut peing. Liviu Ciulei, tatăl celebrului regizor LiviuCiulei, care era antreprenor în construcţii.Acesta făcea o mare pasiune pentru tânăraactriţă, a cărei frumuseţe uluise Bucureştiul.Averea foarte mare şi generozitatea lui LiviuCiulei îi atrag simpatia familiei Cristescudispusă să treacă cu vederea că acesta esteinsurat, are doi copii şi este cu mult mai învârstă decât Tita. Ing. Liviu Ciulei o iubea si era

foarte gelos. Cu toate ca îl iubeşte şi ea şi ar vreasă se mărite cu el, Tita nu este fericită. Cu timpulrelaţiile dintre cei doi amanţi încep să se deteri-oreze.

În seara ajunului de crăciun (1935) Tita s-aîntors acasă de la cinematograful Aro, unde

fusese însoţită de sora ei,Gella şi soţul acesteia, MişuGregorian şi o verişoară alor, MărioaraConstantinescu. Femeile auurcat în apartamentul Titeidin blocul Pherechide de pebulevardul Brătianu nr.24.Mişu Gregorian a rămas sămai facă nişte cumpărături.

Intrate în casă, femeilesunt întâmpinate de servi-

toarea Titei, Maria Suciu care-i spune stăpâneisale ca a căutat-o “domnu inginer” (LiviuCiulei) şi i-a lăsat o cutie de bomboane deciocolată. Tita deschide cutia şi îşi invitămusafirele să se servească. Gella şi Mărioara aurefuzat-o. Tita mănâncă vreo doua bomboane;după câteva minute, albită la faţă, se plânge dedureri abdominale. Gella îi aduce un castron cusupă, dar Titei îi este din ce în ce mai rău. L-auchemat pe doctorul Altandari; acesta disperatmai cheamă încă doi doctori, somităţi alevremii. Dar cu toată asistenţa medicală, după ojumătate de oră, Tita Cristescu era moartă.Cadavrul este transportat la Institutul MedicoLegal. Analizele toxicologice au fost făcute deconf.dr. M. Ioanid care a arătat că Tita a muritotrăvită cu cianură de potasiu. Anchetatorii au

stabili că otrava fusese injectată în bomboanelede ciocolată cu puţin timp de moartea Titei.Toate probele anchetei îl încriminau pe LiviuCiulei; el a recunoscut că i-a adus cutia debomboane, dar afirma că nu stie cum au ajuns săconţină cianură de potasiu. Unele dinbomboanele rămase în cutie, analizatetoxicologic conţineu şi ele cianură de potasiu.

În urma cercetărilor, ing. Liviu Ciulei a fostacuzat de crimă cu premeditare şi ajunge în faţainstanţei de judecată. Presupusul criminal a fostajutat de cei mai mari avocaţi, printer care şicelebrul Istrate Mircescu.

Din numeroasele depoziţii s-a desprinsconcluzia că fosta “Miss România” a fostvictima propriei ei frumuseţi. Ea a fost o femeienefericită, ea nu a fost înţeleasă de nimeni.

După 20 de ani de la asasinat, cu totulîntâmplător, un preot din Bucureşti a fostchemat să spovedească o bătrână aflată pe patulde moarte. Muribunda era Maria Suciu, fostaservitoare a Titei Cristescu. Înainte de a-şi dasufletul, Maria Suciu i-a mărturisit preotului căea a fost cea care a injectat cianură înbomboanele de ciocolată, asistând impasibilă laagonia artistei. “De ce?” a întrebat-o preotul.“Din invidie şi gelozie” a explicat bătrâna;“Pentru că prea era frumoasă şi avea de toate, iareu nu aveam nimic.”

Maria Suciu a încercat mai întâi prin“farmece” să se răzbune pe Tita, dar cu magianeagră nu a reuşit. Şi atunci servitoarea a recursla ajutorul cianurii de potasiu şi şi-a omorâtstăpâna.

Vi s-au făcuto serie de inves-tigaţii, aveţi o fractură de centură scapulară şidouă de humerus, de-asta sunteţi în aparatgipsat, dar nu-s o problemă … se rezolvărepede, se vindecă repede, sunteţi foarteputernică! Încă nu ştim ce se întâmplă cunervul auditiv, tomografia făcută trebuierepetată şi asta se va întâmpla chiar astăzi!Vorbiţi ceva, întrebaţi-mă ceva!

- De când sunt aici?- De ieri după-amiază, spre seară. - Unde-i Nass, cine m-a adus, a venit

cineva să mă vadă? - Eu unul n-am văzut când v-au adus,

probabil a fost cineva cu dumneavoastră, doarvi s-au întocmit nişte acte, am să mă interesezşi am să vă spun.

Cei doi în albastru se apropie de luminator,privesc nişte radiografii, discută. Se vede pringeamul uşii venind cineva, o fi Nass. E bărbat,precis e el! Nu-i el, e Al, băiatul bun la toate.Are un buchet de flori, precis sunt trimise deNass, dar ce flori, ce culoare urâtă, seamănă cucoama roşcată a iepei. Of, rea sunt acum,probabil sunt iritată că n-a venit încă. Dar ce-ofi cu el? Pe unde-o sta? Să fie plecat deja înracolare de stele, de dive? Parcă nu-mi vine săcred, doar s-a purtat mereu cinstit cu mine, amfost o echipă pe cinste, am bătut toate recor-durile în K1, în RAW ZONE …Al se apropiede cele două uniforme albastre, vorbeşte cu ele.Îmi face semn cu mâna, mă salută adică şi iese.Dar ce-o fi cu Nass? Poate i s-a întâmplat cevace eu nu ştiu, e atâta mister … În sticla de

perfuzie mi se injectează ceva,parcă mi-e somn, doamne, atâtasomn …

Deschid ochii. Ce de lume lângă mine! Suntcele două uniforme albastre, e Al, parcă e şi-ofemeie în alb, da, e o femeie, dar Nass, unde-iNass? Mă jenează ceva deasupra frunţii … suntbandajată la frunte, ba sunt la tot capul şi mi-este cald sub bandaj. Iar se apropie de mineunul dintre albaştri, e cel cu strânsul mâinii, îlcunosc deja. Le privesc feţele, sunt senine, ei,e semn bun, înseamnă că am trecut cu bineceva, altfel n-ar avea mutrele astea haioase! Seapropie Al, îşi duce degetul la buze ca şi cândn-aş avea voie să vorbesc, iese. Ies şi ceilalţi …Dar de ce ies? Ce se întâmplă cu mine? Nu-sdoar eu cea schimbată, cea venită în LumeaNouă cu toate armele şi toată muniţia săînving? Nu-s tocmai eu cea minţită de Adiţu,de Miu-Tu, japonezul tăcut ce-ai fi zis că sedărâmă cerul de nu mergeam cu el? Dar nu-mipare rău! Ţineam la Miu-Tu, dar nu-l iubeam,însă i-am fost fidelă. Eu da, el nu! Ai fi crezut?Dar mi-a prins bine Japonia, pot acum să o facşi pe gheişa, pot să merg şi cu paşii mărunţi şicu cei mari, hotărâţi. Am învăţat de toate, darm-am şi distrat cu ceva! Îmi plăcea sumo, amvăzut toate meciurile din Nagoya şi Kyoto. Laprimul meci când a intrat Musaschimaru cutrupul lui de malac, cu sprâncenele împreunate,m-am speriat. Era măreţ în mawashi lui cândbleumarin, când grena, era un rikishi de toatăsplendoarea, stăpânea ringul nu alta! Mi-apărut rău când s-a retras, era ca o legendă vie,dar de … avea ceva ani în spate … Ca şi Kaio!Dar aveam şi-un iubit, auzi iubit, ce vorbă pemine … Îmi plăcea de Takamisakari. Dar nu

numai mie-mi plăcea! Toate doamnele dinprimele loji erau moarte după el, după mimicaşi gestica lui … Şi ce deosebire între el şiAsashoryu, cât era acela de nesuferit, cu toatecă-i dărâma pe toţi ca pe nişte muşte! Dar nicijaponezii nu-l plăceau, dacă făcea o greşealăzburau pernele din toată rotonda, se vedea cănu e iubit … Era prea plin de el, prea îngâmfat,l-aş fi lovit la moacă aşa cum numai eu ştiu, darde … vorbesc şi eu singură, de bun era bun însumo, era cel mai bun!

Dar nu pot să spun acum că n-am avutniciun iubit printre ei! Râd a pagubă! Aşteptamcu înfrigurare toate apariţiile lui Takamisakari,iată deci că nu mă înnebuneam după japonezi,acesta era mongoleţ, ca şi Asashoryu, dar era oplăcere să-l vezi! Mânca o bătaie la cataramă,dar avea o expresie când le încasa, de-ţi veneasă-l pupi, nu alta! Trist, abătut, ieşea din ring cucapul plecat ca boul care trage la jug şi e obosit… Dar ce încălzire făcea, ce-şi trăgea cupumnii în piept să prindă curaj, ce se maiîncorda … Şi cât de ţanţoş ieşea el cu plicurile-n mână când câştiga! Şi câte plicuri!Înnebuneau şi japonezii adevăraţi după el, eradeliciul tribunelor, era picătura de zahăradăugată sosului de soia, stropul ce facedeliciul unui sport atât de vechi şi de sobru!Dacă aş sta la poveşti cu fetele mele din Raw-Raw şi le-aş spune ce „iubit” am avut înJaponia ar râde de mine, n-ar da nici doi banipe sufletul meu, mi-ar spune că-s ultimaproastă din L.A., ultima zdreanţă din convoiulde homeless ce-şi uită condiţia pufăind dinţigara comună aşezată pe cartoanele din jurultomberonului.

(...)

(urmare din pag.1)ARIPA FRÂNTĂ

Doctorul Mămularula 40 de ani

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

I

„Nu trebuie irosită frumuseţea sufletească,pentru că astfel se pierde orice urmă de

simţământ omenesc. Dar nu trebuie folosită niciprea mult inteligenţa nativă, pentru că, secătuindizvoarele sufletului intuitiv, vor reveni torente depasiuni care vor anihila sufletul afectiv, iar dinsufletul posesiv vor înmuguri ciorchini de poftecare vor ucide frumuseţea spiritului”.

Aceste cuvinte le întâlnise cu ani în urmă, pecând îşi făcea ucenicia în domeniul tainelor oculte.Însă atunci, ca de altfel şi acum, sensul acestora îirămânea ascuns.

„Nu considera ceea ce atingi ca pe un simpluobiect, ci primeşte ca pe o rază ceea ce, trecândprin ochi, pătrunde în suflet. Cuvântul, socotit doarca un simplu obiect, ucide, pentru că, în fond,cuvântul nu este doar o unealtă. Orice entitatenumită prin cuvânt are un suflet prin care ne-oapropiem, dar, în acelaşi timp, orice cuvânt are unspirit care ne pârjoleşte dacă nu îi căpătămbunăvoinţa.

Nu uitaţi, oameni ai acestui veac: A CĂUTA SĂŞTII PREA MULTE, ESTE UNEORIECHIVALENT CU A TE OTRĂVI ! Nu esteîndeajuns să cunoşti, ci trebuie să şi trăieşti dupălegile aprofundării înţelepciunii, ajungând prinaceasta la cunoaştere. Trăieşte în conformitate culegile cuvântului, pentru că altfel spiritulcuvântului te va ucide pentru că ai perturbat legilefrazei şi rosturile comunicării ideii”.

Mehedun Ran ignorase aceste precepte. Demulţi ani se dedicase studiului unui text sacru. Eraşi el unul dintre preoţii Marii Piramide şi încercaprin intermediul cunoştinţelor dobândite săavanseze în ierarhia preoţească.

Preotul suprem, aflat pe patul morţii, repeta decâtva timp: „Cu mine se va sfârşi începutul şi vaîncepe sfârşitul”.

O dată cu moartea preotului suprem, conformdatinii, ceilalţi urcau pe o treaptă superioară aierarhiei preoţeşti. Făcând parte dintre cei patrupreoţi ai zeului Nix, Mehedun Ran dorea să ajungă,eludând treapta intermediară, pe cea de vicar apoipreot suprem.

Ne-am putea întreba: ce-ar mai însemna oare,pentru un om trecut de optzeci de ani, avansarea încadrul ierarhiei preoţeşti? Însă nu trebuie să uitămcă preotul suprem era socotit ca un rege alînţelepciunii şi nimic nu se putea înfăptui fărăbinecuvântarea sa.

Cei patru regi se prosternau în faţa mareluipreot şi se rugau zeilor care răspundeau prin voceaacestuia.

În raport cu tipul anului – al leului, al leopardu-lui, al focului, al panterei, al argintului, al apei, alsoarelui sau al balanţei – un anumit număr depreoţi din cele patru regate era trimis la MareaPiramidă pentru iniţiere, în vederea asigurării unuiechilibru spiritual; între cele câteva milioane delocuitori ai acelor ţinuturi şi zeul Nix, cu eneada sadin care mai făceau parte Erus, Nirve, precum şiputernicele zeiţe Ea şi Ai.

Regatul verde se afla în anul soarelui, iar celroşu în anul leului, pe când cele portocaliu şialbastru în anii focului şi apei.

Cei patru preoţi reprezentau cele patru regate.Alături de aceştia se mai aflau alţi o sută de preoţi,de rang inferior, care formau un fel de senat al celorpatru regate. Mai erau şi alţi o mie de preoţi de ranginferior, numiţi şoţi, care reprezentau regatele înraport cu anul în care se aflau acestea – al soarelui,al leului, al leopardului, al argintului, al panterei, albalanţei, al focului sau al apei.

În vremurile acelea, magia alături dereligie, ocupa un rol important în viaţa spirituală,iar cunoaşterea era subordonată magiei. Bazelemagiei au fost puse de Onix, preotul Eneadei şiîntemeietorul ordinului preoţilor Zen.

În cadrul acestei religii, revelaţia avea un rol

fundamental, iar cuvântul era respectat ca fiind oentitate superioară.

Mehedun Ran a încălcat un preceptfundamental, şi anume acela prin care cuvântul seputea utiliza numai în scopul înţelegerii şi folosiriitainelor Zeda, pentru salvarea de sub influenţanefastă a elementului Tzan, dar el căzuse în mreajadiabolicului Tzan, ca de altfel şi mulţi alţii înainteasa, acei care nu respectau preceptele religioase,erau atraşi de forţele întunericului şi torturaţi decătre Maeştrii Abisului.

Regiunea în care se aflau cele patru regate şiMarea Piramidă aparţinea unui continent astăzidispărut, asemănător legendarei Atlantida.Vegetaţia şi fauna regiunii se asemănau celor dinzona tropicală.

Piramida se afla lângă o oazăînconjurată de deşert. În afară deMarea Piramidă existau şi altele maimici, care formau împreună un totunitar.

Conform legilor Zen un numărde şoţi trebuia să străbată anual unlung drum prin deşert, pentru aajunge la Marea Piramidă. După unan, cei care au fost iniţiaţi seîntorceau în regatele lor.

IIMehedum Ran, strălucit

astronom şi maestru în legile Onix, a fost iniţiat şiîn astrologie, precum şi în tainelealchimiei.Avansând, a ajuns în rândul celor patrumari preoţi şi a intrat în posesia unui text magic,aflat în biblioteca piramidei.

Născut în Regatul Albastru, s-a format la curtearegelui Anix Xama, căruia îi slujise până la vârstade 30 de ani; după aceea, timp de 20 de ani, a fostiniţiat în piramida Șotul Mega. Ajuns în rândulpreoţilor șoţi ai Marii Piramide, a fost remarcatdatorită cunoştinţelor sale deosebite şi avansat înrândul celor o sută, iar apoi în rândul celor patrumari preoţi.

Orgoliul şi trufia, crescute vertiginos mai alesîn ultimii ani, cu greu erau intuite de ceilalţi preoţi,deoarece el le ascundea cu multă grijă. O încercarede a se impune în cercul celor patru mari preoţi i-aatras mustrarea din partea preotului suprem:„Ridicându-te, vei cădea; înălţându-te, te veiprăbuşi. Mărirea o dăruieşte numai zeul Min, careveghează asupra soartei dacă şi numai dacă te veisupune legilor cuvântului, iar spiritul lui Onix îşiva afla sălaşul în fraza fiinţei tale”. Resemnareaaparentă nu dezvăluia pe Mehedun Ran de maitârziu. Tzan semănase în sine îndoiala faţă decuvânt, care i-a crescut neliniştea şi i-a sugerattendinţa de mărire. Deci, dorind să ajungă preotsuprem, care era sfătuitorul regilor, a încercat săeludeze treapta a treia a măririi de sine precum şipe cea de-a doua, de stăpânitor al tainelor fiinţei, elaflându-se, deocamdată, pe treapta a patra: omul deîncredere al tainelor Zen.

Într-o zi a găsit fraza prin care puteastăpâni timpul şi spaţiul. Însă el nu a ţinut seama demotto-ul acelei fraze: „Caută să uiţi că ai ştiut săfaci rău, însă nu pregeta să faci rău răului mai întâiîn inima ta, apoi în cugetul celorlalţi”.

Ajungând la jumătatea frazei, simţind omare bucurie, a exclamat: „Timpul şi spaţiul suntîn posesia mea! Deci <<Focul este numărul, iarnumărul este tăria focului! Tăria focului este dupăapă, precum înaintea apei se află tăria cerului.Pătrunde în eter dacă te poţi debarasa dereprobabilul humus. Însă nu uita pământul, careeste apă, iar flacăra, cerul...>>”

Abia a putut să rostească cuvântul „Eşti...”când, deodată, s-a simţit încorsetat de uriaşe obezişi întemniţat în locuri incogniscibile. Atunci unglas a răsunat: „Spiritul cuvântului ESTI te-a robit

între temniţele literelor şi te obligă să îndeplineştiporuncile stărilor frazei pentru nesăbuinţa de aîncălca legile cuvântului”.

În aceeaşi zi a murit şi preotul suprem născut înRegatul Verde. Lângă el se aflau preoţii RegatelorRoşu şi Portocaliu. În ultimele clipe, acesta a rostit:„Cu mine se va sfârşi începutul şi va începesfârşitul, întrucât este anul soarelui, veţi afla otaină: a pierit şi preotul Regatului Albastru, acumcâteva momente a intrat în lumea frazei. El estechinuit pentru că a depăşit hybrisul intrând în joculfanaticului Tzan, cel necuprins între litere, şi care afost condamnat de Nix la veşnica remuşcare. Tzaneste fratele lui Onix dar Onix este profetul zeuluiNix, iar Tzan al lui Nematrumba. Mari preoţi,numele lui Nematrumba poate îl veţi uita; dar să nuuitaţi ce a păţit Mehedun Ran, cel înrobit de spiritul

cuvântului ESTEM şi care senumeşte FIINŢIS. Eu mă voi numiERAM şi voi stăpâni cuvântulFOST-A. Voi să pregătiţi lumea pen-tru ziua în care Tzan se va întoarce,iar Nematrumba va încerca sădistrugă cartea Zen a eternului Nix.Tzan va încerca să distrugă cuvinteleşi să înrobească spiritul acestora, vaîncerca să stăpânească FRAZA. Eumă duc, însă voi să păziţi carteasacră şi să n-o mai lăsaţi la îndemânaorişicui. Numai cel care, trecând printreapta smereniei de sine, va putea săintre în posesia tainelor fiinţei, ne

mai dorind să eludeze părţile înţelepciunii, prinaceasta numai eludându-se pe sine va putea să aibăîn grijă cartea sacră.”

Marele Preot s-a stins împăcat, iar preoţiiRegatelor Roşu şi Portocaliu au primit taina.Primul a devenit preotul suprem, iar cel de-aldoilea vicarul.

Ce s-a întâmplat mai departe, nu ştim.Cunoaştem numai că această civilizaţie a dispărut,din ea rămânând doar o legendă. Ca şi Atlantida, afost înghiţită de ape.

Secretul Piramidei este secretul existenţei. Iarexistenţa este unul din marile mistere aleUniversului. Totuşi, se naşte o întrebare: cine estecel mai puternic? Cel care, prin cunoaştere,încearcă să stăpânească lumea şi să domine legilenaturii, sau acela care, eliberat de temniţelecarnale, se înalţă atingând Divina armonie în careTOTUL se oglindeşte în PĂRŢI, iar PĂRŢILE seregăsesc în TOT.

SECRETUL PIRAMIDEIConstantin GEANTĂ

Pagina 10

CONSTANTIN GEANTĂ ASCOS NR.2 DIN REVISTA

„MIRAJUL OLTULUI”

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

SERATĂ LITERARĂ EMINESCU-ESENINMarian PĂTRAŞCU

La jumătatea lunii decembrie a. c., seîmplinesc 20 de ani de la înfiinţarea

Societăţii Naţionale Independente a Persoanelorcu Handicap (SNIPH) Râmnicu Vâlcea, al căreipreşedinte-fondator este Dumitru Zamfira –artist plastic şi scriitor. În prezent societatea arepeste 1000 de membri înscrişi din tot judeţulVâlcea, dintre care doar o treime sunt membricotizanţi. La ceas aniversar, SNIPH îşidesfăşoară activitatea într-un sediu modern,care cuprinde un club, o sală de fizioterapiedotată cu toate cele necesare şi un cabinetmedical unde se acordă consultaţii deneurologie şi se face psihoterapie. Sediul a fostamenajat la centrala termică din stradaPrimăverii 6A cu ajutorul Primăriei RâmnicuVâlcea şi al sponsorilor Clubul Rotary RâmnicuVâlcea şi Clubul Rotary Cozia.De asemenea sponsor permanental acţiunilor SNIPH este SC„Magic Tic-Tac” SRL RâmnicuVâlcea, patron dl. ConstantinPloscă. Trebuie să maimenţionăm colaborareafructuoasă pe care o avem de maimulţi ani cu Fundaţia „Pater Pio”din Voineasa, condusă de doam-na prof. Cristina Badea, careperiodic ne pune la dispoziţiepersonal calificat pentru fizio- şielectroterapie şi oferă membrilornoştri sejururi de odihnă şi tratament în locaţiadin Voineasa. Tuturor le mulţumim pe aceastăcale pentru ceea ce au făcut şi, suntem convinşi,vor mai face pentru noi!

Pe lângă cele precizate mai sus, să maiamintim că anul 2010 a fost declarat în Europa„an de luptă împotriva sărăciei şi amarginalizării sociale”, persoanele cu handicapfăcând parte din categoriile vulnerabile dinacest punct de vedere, datorită ignoranţei şiprejudecăţilor multora dintre cei care seconsideră normali; pentru a-l marca, la 13noiembrie 2010 în toată Europa s-au făcutdonaţii, iar seara, în semn de solidaritate cu ceisăraci şi marginalizaţi, s-au aprins milioane delumânări şi făclii în faţa catedralelor, bisericilorşi a instituţiilor publice, evenimentul fiindintens mediatizat.

Între acţiunile menite a evidenţia aniversareaa două decenii de existenţă, SNIPH încolaborare cu PNŢCD Vâlcea a organizat înziua de 12 noiembrie 2010, o reuşită seratăliterară cu tema „Eminescu-Esenin”.Temaaleasă nu a fost întâmplătoare: anul acesta s-auîmplinit 160 de ani de la naşterea „Luceafăruluipoeziei româneşti” (15 ianuarie 1850) şi 115 anide la naşterea marelui poet rus Esenin (3octombrie 1895), dar în curând se vor împlini şi85 de ani de la moartea celui din urmă (27decembrie 1925). Deşi pot fi identificate uneleasemănări între creaţiile poetice ale celor doiautori – natura, satul, mitologia, viziunilecosmice –, ei au în comun o viaţă zbuciumată şi,fiecare în felul său, un destin tragic: ambii s-austins din viaţă la vârste foarte tinere (Eminescula 39 de ani, Esenin la doar 30) şi nu din cauzenaturale (Eminescu – otrăvit sistematic cu mer-cur din motive politice iar Esenin s-a sinucis).Inteligenţe sclipitoare dar şi firi permanentneostoite, aflate tot timpul în căutarea a cevanou, reacţionând prompt şi uneori violent lanedreptatea socială, ambii au ars ca nişte torţevii nereuşind totuşi să-şi desăvârşească studiile

superioare, ei rămânând nişte autodidacţi, estedrept – geniali.

Dar, dacă despre Eminescu cei mai mulţidintre noi ştim destul de multe lucruri să vedempe scurt cine a fost Esenin. SergheiAlexandrovici Esenin s-a născut într-o familiede ţărani din satul Konstantinovo (azi Esinino),regiunea Riazan din Rusia. În copilărie a fostabandonat de părinţi şi a fost nevoit să trăiascăpe lângă bunici. A început să scrie la vârsta de 9ani. Socotit copil-minune al literaturii, în 1912s-a mutat la Moscova, unde s-a întreţinutmuncind în calitate de corector la o tipografie.În anul următor s-a înscris la Universitatea deStat din Moscova unde a studiat timp de un anşi jumătate ca student extern. În aceastăperioadă, a scris poezii inspirate din folclorul

rus, devenind un apropiatal poeţilor Alexandr Blok,Serghei Gorodetski,Nikolai Klinev şi AndreiBelâi. Este autorul unorpoezii pătrunzătoaredespre dragoste şi despreviaţa simplă a ţăranuluirus. De altfel, el însuşirecunoştea: „Sunt ultimulpoet cu satu-n glas…”.Romantic şi de ofrumuseţe fizicăremarcabilă, Esenin a fost

căsătorit într-o perioadă scurtă de nu mai puţincinci ori, între altele şi cu celebra dansatoareamericană Isadora Duncan stabilită la Paris. Înacest timp, Esenin a început să abuzeze dealcool şi droguri, devenind adeseori necontrolat,violent chiar. S-a sinucis prin spânzurare la 27decembrie 1925, după ce anterior şi-a tăiatvenele de la mână şi a scris un poem de adio cupropriul sânge. Atunci era căsătorit cu SofiaAndreevna Tolstaia, nepoata lui Lev Tolstoi.Galina Benislavskaia – cea de-a treia soţie a luiEsenin, s-a sinucis la un an de la moarteapoetului, chiar pe mormântul său.

Intre 1915 şi 1925, Esenin a publicat 13 vol-ume de versuri, care au fost traduse înnumeroase limbi. Lirica lui Esenin estecontemplativă, modernă ca expresie,caracterizată prin imagism descriptiv şi o diver-sitate de tonuri afective, de la percepereacosmică a naturii ruse şi până la evocareamiturilor vechi, păgâne şi creştine, de lanostalgia satului şi până la fronda faţă deformele civilizaţiei urbane.

Au fost prezenţi la manifestare oamenii decultuă: I. St. Lazăr, Ilorian Păunoiu, ValentinDolfi, Puiu Răducan, scriitori; IulianIordăchescu-preşedinte PNŢCD VL, Gabriela-Elena Gagiu-vicepreşedinte PNŢCD VL,Nicoleta Constantin - preşedinte comisieSNIPH, Irina Constantin (elevă), şi membriSNIPH: Rodica Vişinescu, Laura Vega, AndreiDumitru, Elena Rădău, Gheorghe Badea, MariaIon, subsemnatul şi alţii...

A fost de asemenea prezentă formaţia„Romanticii” a PNŢCD VL, în următoareacomponenţă: Ilorian Păunoiu – solist vocal şişeful formaţiei, Gabriela-Elena Gagiu – solistăvocală, Cornel Răboacă – orgă-acompaniament,Petre Ionescu – orgă-armonie şi Florin Ilinescu– chitară-solo.

Cunoscători ai vieţii şi operei celor doi, şii-am numit aici pe I. St. Lazăr, Ilorian Păunoiu,Valentin Dolfi şi Dumitru Zamfira (cel care a

avut ideea alăturării oarecum surprinzătoare acelor doi mari poeţi), aceştia au discutat aplicatdespre ilustrele nume, căzând repede de acordcă au fost nişte „poeţi damnaţi”, ca urmare avieţii zbuciumate şi tragismului morţii lor. Înceea ce mă priveşte, în intervenţia mea am abor-dat omul politic, omul religios şi omul interesatde ştiinţele exacte care a fost Eminescu.

Iată câteva spicuiri din intervenţiile lor:Dumitru Zamfira, citându-l pe Arghezi... „avorbi despre poet este la fel cum ai striga într-opeşteră vastă” ... a mai arătat că „Esenin, printraducerile muzicale ale poeziilor sale, realizatede Zaharia Stancu şi, mai ales, de GeorgeLesnea, a avut o puternică influenţă asupracreaţiilor poetice de început ale lui NichitaStănescu, Gheorghe Tomozei, Ioan Alexandru,

Adrian Păunescu şi, nu în ultimulrând, asupra poeziei lui NicolaeLabiş, socotit şeful generaţiei demai sus”.

Ilorian Păunoiu a arătat căEsenin este o confirmare afaptului că stepa rusească a născutpoeţi exemplari. Angoasa şimelancolia lui sfâşietoare au arun-cat în lume versuri de o simplitateşi, în acelaşi timp, de o profunzi-me cu totul aparte. DespreEminescu, Ilorian Păunoiu a arătatcă, în contextul modernităţii, el

trebuie privit ca un poet cu un destin aparte.„Omul deplin al culturii române” aşa cum l-adefinit C. Noica, Eminescu a fost şi o conştiinţăpolitică exemplară – a mai remarcat acelaşivorbitor.

I. St. Lazăr, a recitat din poeziile lui Esenin,în tălmăcirea lui G. Lesnea, şi ale lui Eminescu,şi fiindcă atmosfera s-a încins când s-a amintitdespre moartea lui Eminescu, a făcut o trecereîn revistă a autorilor, care s-au ocupat de acestsubiect. Concluzia a fost că Eminescu n-a fostnebun, n-a avut sifilis, Eminescu a murit prinotrăvirea sistematică cu mercur din motivepolitice. Aici, eu aş adăuga că aceasta este încăo confirmare a faptului că trădarea face partedin firea poporului român... A continuat domnulprofesor Lazăr, ţinând aproape un ampludiscurs, o valoroasă exegeză asupra opereiliterare a celor doi mari poeţi, încheind ...” Însfârşit, Eminescu a fost un mare ziarist, cel maimare ziarist român, iar această condiţie i-a fostşi fatală; s-au spus deja multe lucruri în acestsens de către domnii Păunoiu şi Pătraşcu. Eu măopresc aici şi vă mulţumesc pentru invitaţie,urându-vă totodată cât mai multă puterespirituală în lupta vieţii…” ...Aş adăuga cămembri SNIPH, am primit acest discurs(datorită preambulului adresat membrilorSNIPH) ca pe un cadou l-a adresa Societăţiinoastre...

Pot spune, fără teama de a greşi, că sera-ta Eminecu – Esenin a fost una de înaltă ţinutăintelectuală, un real succes care, evident, ne vaîncuraja pe viitor în acţiunile SNIPH. Pe par-cursul ei, prietenul nostru Puiu Răducan şi-aîndeplint cu conştinciozitate rolul autoasumatde fotograf, fapt pentru care îi mulţumim.

În partea a doua a manifestării formaţiaRomanticii ne-a delectat cu un program muzicalexcelent, serata prelungindu-se până târziu, înnoapte datorită componenţilor ei, pentru care leşi mulţumim şi le urăm multe succese (muzi-cale)!

Pagina 11

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

S-a nascut în 1895la Paris, ca fiu al

lui Al. Slãtineanu si al Irinei (nãscutãMetaxa). Tatãl se trãgea din familia Brîncoveanusi a ajuns una dintre marile personalităţi alemedicinei românesti, totodatã colectionar de artãdecorativã. Pasiunea aceasta a mostenit-o si fiulsãu Barbu, devenit expert în materie, autor delucrãri de referinţă despre ceramica autohtonã.

În timpul primului rãzboi mondial, seînroleazã ca sublocotenent de artilerie, participãla luptele de la Turtucaia, apoi la cele de peValea Prahovei, Oituz si Mãrãsti, primind dis-tinctii militare si, de douã ori ,,CruceaRomâniei’’. În 1919 face parte din armata care aînfrânt bandele comuniste ale lui Béla Kun,intrînd cãlare în Budapesta.

La 25 de ani s-a cãsãtorit cuAlexandra(n. Lahovary) descendenta aunui şir de oameni politici şi ambasadori aiRomâniei la Roma, Paris, Sankt Petersburgetc. (Alexandru Emanoil Lahovary, dr.Nicolae Kretzulescu.), viitoare doamnã deonoare a reginei Elena. Din cãsãtoria lors-au nãscut Alexandra Maria, artist plastic,Barbu Ion, mort în luptele din 1944 de laIasi, si Stroe Constantin, militar de carieră,profesor de Istoria ceramicii la Şcoala deBelle Arte din Bucureşti, scriitor, custode al“Muzeului de Artă Comparată -Slătineanu”. In martie 1947 intreagafamilie Slătineanu este arestată, ladomicilliu. In 1948 , în casa Slătineanu seconstituie “Cenaclul literar Slătineanu”, din careau făcut parte Şerban şi Barbu Cioculescu,Vladimir Streinu şi soţia sa Elena IordacheStreinu, Vasile Voiculescu, Dinu şi Nelly Pillat,Valeriu Anania, Constantin Bălăceanu-Stolnici,Alice Voinescu, Măriuca Vulcănescu ş.a.Tot incasa Slătineanu , Barbu Slătineanu fiind la aceadată conferenţiar la Institutul de Belle Arte -funcţionează şi un “Cerc de istoria artei” la careparticipau arheologi, artişti plastici, cercetători,muzeografi, scriitori, printre care: Dinu Rosetti,Adrian Maniu, Dragoş Morărescu, MihaiStephănescu, Ionică Voiculescu, StoicaDiamandi, Mary Kitzulescu, I. Barna, CorinaNicolescu Voican ş.a.

In 1950, casa familiei din strada Dr.Obedenaru (cartierul Cotroceni) estenationalizata, colecţia de artă comparată - subpresiunea autorităţilor comuniste şi subameninţarea de a fi aruncată în stradă - familia odonează, parţial, statului. Barbu Slătineanu, îşipăstrează dreptul de a rămâne în casă, în calitate

de chiriaş, fiind numit custode al muzeului. (Înanul 1979, încălcându-se clauzele actului dedonaţie, “Colecţia de artă comparată” estemutată la Muzeul Colecţiilor, iar familia esteobligată să plece din casă).

In aprilie 1958, toţi membrii cenacluluiSlătineanu sunt arestaţi şi condamnaţi la ani greiîn puşcăriile comuniste. Capul de acuzare eracitirea în Cenaclu a cărţii lui Emil Cioran -,, LaTentation d`Éxister’’. Barbu Slatineanu se aflamai de multa vreme în atenţia Securitatii, iar se-ratele literare de la domiciliul lui au fost atentsupravegheate. Calvarul său a inceput în noapteade 17 spre 18 octombrie 1958, cand o echipa a

Securitatii l-a ridicat de acasa, pentru ca aici "seadunau si citeau poezii cu caracter mistic dus-manos". Dupa noua zile, a fost insa eliberat. Ladecizia de eliberare a colonelului Slatineanu s-aaflat un dublu temei. Securitatea risca sa-lomoare, datorita sanatatii sale subrede. Indimineata de dupa arestare, i se facuse obisnui-tul control medical, pentru a se "prescrie" gradulde duritate ce putea fi folosit in ancheta.Certificatul medical, eliberat de ServiciulInchisori din MAI si semnat de dr. EnescuMihail, certifica o "scleroza cardiovasculara,angor pectoris si diabet zaharat", care impuneauprudenta. Dar nu mila. Asa ca s-a luat o altadecizie, la fel de cruda ca tortura pentru onora-bilul colonel: "considerand ca Slatineanu Barbuare relatii multiple in randul artistilor plastici sipoate fi folosit de organele noastre, in urmaaprobarii primite, la data de 28 octombrie 1958 afost recrutat ca agent". Fusese si botezat deSecuritate cu un nume conspirativ. Dar fara suc-ces: aveau de-a face cu un material uman care searata mult mai refractar, sub aparenta sa pruden-ta si politete burgheza. "De la data recrutarii sipana in prezent, agentul Petrovan nu a furnizat

nici un material informativ si, maimult, a deconspirat legatura pe careo are cu organele Securitatii".

Pentru ca "nu si-a respectat angajamentul luatfata de organele statului", Barbu Slatineanu afost rearestat in 8 septembrie 1959; la 28 sep-tembrie, a fost pus oficial sub invinuire deanchetatorii penali ai Securitatii. A murit in 31octombrie 1959 la spitalul penitenciar Vacaresti,in coma diabetica. In certificatul de deces sem-nat de dr. Alexici Ileana se spune ca "a decedatin ziua de 31 octombrie anul 1959, suferind dediateza urica, diabet zaharat, hipertensiune arte-riala visceralizata, retentie vezicala deurina"."…odata cu moartea lui BarbuSlatineanu, s-a dus o lume", nota atunci, indu-rerat, prietenul sau Serban Cioculescu.Esteingropat in cimitirul penitenciarului sub o pla-cuta purtand un numar.Dupa 8 ani este reinhu-mat in Cimitirul Bellu,in cavoul familieiKretzulescu

Fiul sau,Stroe Constantin Slătineanu, înurma avatarurilor politice ale familiei sale, deşise dovedeşte deosebit de capabil în meseria sa -cu dese plecări în străinătate pentru proiectareaşi realizarea unor automatizări de staţii deirigare - nu poate deţine nici o funcţieadministrativă. Dar datorită capacităţilor saleurcă până la gradul de consilier, pensionându-seîn anul 1984. Deţine şase Certificate deInventator omologate la Oficiul de Stat pentruInvenţii şi Mărci, toate legate de aparate şisisteme de automatizare a staţiilor de irigare şi

pompare, dintre care cinci puse în practică înţară şi străinătate.

Barbu Slãtineanu si-a împãrtit timpulîntre lucrãrile cu caracter militar si acelea decritic de artã, volumul ,,Ceramica Româneascã’’,tipãrit la Editura Fundatiilor Regale, primind“Premiul Academiei” pe anul 1938. Personajintrat în legendã, vestit prin colectia de ceramicãpopularã ce a alcãtuit un muzeu rarissim înCapitalã, desfiintat în perioada comunistã (ime-diat dupã cutremurul din 1977) si gazdã a unuicenaclu literar frecventat de scriitori de valoa-re,pictori,colectionari,etc. Barbu Slãtineanu vatrebui sã fie recunoscut printre prozatoriiromâni de frunte ai literaturii romanesti.Ierarhiile nu pot sã rãmînã înghetate, iar nedrep-tãtilor le-a sosit, probabil, ceasul din urmã, încetdar sigur.

Bibliografie:- Barbu Slatineanu ,,Ceramica

romaneasca”, Bucureşti, Fundaţia pentruliteratură şi artă ,,Regele Carol II”, 1938;

- Marius Oprea ,,Moartea DomnuluiSlatineanu” în Ziarul financiar din 23.03.2007;

BARBU SLĂTINEANUMihai POPA

ZIUA DE MĂRIRE (24 IANUARIE

1859)

Andrei M. CÂRSTEA Stăneşti

(Evenimentul, nr. 741, 22-25ianuarie 1993)

Căci Mircea, Ştefan, MihaiAu venit la El în CeruriŞi s-au plâns de nedreptateaCe li se făcu pe vremuri.

Iar Constantin BrâncoveanuPrin jertfa de la Bosfor,

Pentru sfânta lui credinţă,Mântui al său popor.

„...Deci vă spun că Domnul, astăzi,

Vrea ca voi să vă uniţi,să trăiţi în libertate,Pentru veci nedespărţiţi...”

Îngerul, zicând acestea,A zburat spre înălţimi,Şi-apoi o Lumină MareSe lăsă peste români.

E lumina cea mai mare,Căci pe toţi duşmanii-nvinseŞi creă o ţară nouă,

Cum românul o gândise.

Milcovul nu mai existăCa hotar despărţitor, I-a pierit apa aceeaCu murmur înşelător.

Moldovenii şi munteniiVin acum şi joacă Hora,Hora mândră a UniriiCe le place tuturora.

Şi un singur glas se-aude,Împărtăşind bucuria,„Să trăiască Domnul Cuza,Să trăiască România!”

Pagina 12

And

rei

M. C

ârst

ea

(montaj de Vasile Grevuţu)

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

Pagina 13

...Mulţi paşi dintr-o anumită perioadăa vieţii mele m-au purtat pe la

Universitatea din Craiova, în încercările mele dea înţelege mai bine, faţă de ceea ce înţelesesempână atunci de la părinţii mei religioşi şi din altesurse, dogmele, riturile, izvoarele unei disci-pline care s-a dovedit a fi cu adevărat ,,ştiinţă aştiinţelor”, adică pentru a studia teologia.

Grupa noastră se afla înaintea unui exa-men (ajunsesem deja la prima sesiune), era unpic de agitaţie ca de obicei în asemeneaîmprejurări, intram câte trei la examenul de,,Vechiul Testament”, ceilalţi mai încercam pânăsă ne vină rândul să mai ,,buchisim”, câte ceva.Eram pe hol, dar gândindu-mă că intram printreultimii (iniţiala numelui meu în toate cazurilede acest fel m-a ,,lăsat”, printre ,,ultimii”), ampătruns într-o sală alăturată unde colegii maideschideau din cărţi. M-am aşezat într-o bancăfaţă în faţă cu o figură cunoscută (îl maivăzusem de câteva ori,) care studia cu ardoarepagini din Vechiul Testament. Mi-am cerut voieîntrerupându-l , cu scuzele de rigoare, ,,- nu-inimic” mi-a zis, apoi doi ochi blânzi, adânci ,pătrunzători, aproape lăcrimoşi m-au fixat , întimp ce ,,el”, a continuat: ,,- iată în sfârşit unvâlcean de-al meu! N-aţi fost inginer pe laN.B”? ,,- Ba da”, i-am răspuns , ,,- dar dv. nusunteţi directorul Bibliotecii Judeţene Vâlcea?”

,,- Ba da” mi-a răspuns şi parcă acest ,,ba da”ne-a legat într-o strânsă colegialitate,afectivitate reciprocă, aproape prietenie.

Îl vizitam adesea la biroul său de laBiblioteca ,,Antim Ivireanul” lângă ,,Apicola”pentru a-l vedea şi a sta de vorba, dar şi dininteresul de a mai face rost de ceva cărţi dindomeniul studiat , şi - slavă Domnului - defiecare dată era pe fază împrumutându-mi celenecesare la unele examene.

Era de o bunătate ieşită din comun, deo amabilitate, onestitate, generozitate şi spiritcolegial aşijderea, ar fi fost în stare să-şi dea şihaina de pe el pentru aproapele. De câte orimergea cu maşina la Craiova mă suna şi nu mălăsa ,,pe jos” naveta cu trenul fiind foarte grea:ore nepotrivite, legături aiurea în Piatra-Olt, etc.

De foarte multe ori îmi dezvăluia cupatos visul său de ani şi ani de zile de a construiun sediu propriu al Bibliotecii Judeţene, vispentru care se lupta din răsputeri, bătea la toateuşile , se interesa pentru amplasament, pentruproiecte, investiţii ,etc.

Terminasem cu bine anul întâi, nepregăteam pentru al doilea. Într-o seară dedecembrie l-am sunat întrebându-l dacă ştieceva despre prima sesiune de examene dinianuarie următor. Era la zi cu toate informaţiile,pe care n-a ezitat să mi le transmită cu aceeaşicumsecădenie, dar şi jovialitate.

Totul decurgea normal, viaţa îşidesfăşura ritmul ei, nepregăteam de sărbătorile

Crăciunului 1997, când înt-o seară,sosit din peregrinările mele zilnice,din întâmplare am butonat un postde televiziune local - cinstit să fiu

nu mă prea interesau cele locale la aceea vreme– dar ca un făcut, totul s-a oprit pe un ecrannegru, ... ,,ce o fi cu asta” mi-am zis, încercândsă dau mai departe, dar în clipele următoare aapărut un text în chenar, şi...am înmărmurit, erasă cad , întunecându-mi-se privirile ca şiecranul; nu-mi venea să cred, ,,nu se poate, credcă e o eroare, acum două săptămâni doar amvorbit la telefon” mi-am zis, dar imagineacontinua să aducă spre mine crudul adevăr :MARIAN CREANGĂ nu mai era printre noi,fusese răpus de o boală nemiloasă la numai 47ani.

Şi acum mă cutremur când îmi amintescacel moment nefast, Doamne cât de nepotrivitesunt uneori căile Tale (pentru noi, aceste micifărâme ale Universului Tău). El care era plin deviaţă, el care îşi dăruise hărnicia, devoţiunea şitalentul său acestui edificiu al culturii vâlcene,el care trebuia să ducă la bun sfârşit visul său...

,,Cum se poate sfârşi într-o singură ziatâta viaţă?”

Imaginea sa de pe coperta volumului,,Biblioteca, scriitorul şi cartea” încă îmizâmbeşte, iar pe prima pagină din ,,Imnelecărţii” stă scris: ,,ÎN AMINTIREA BUNULUIMEU COLEG DE LA TEOLOGIE CRAIOVA,INEGALABILUL MARIAN CREANGĂ.DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎNPACE”...

1998

…Mi-e sete de Herăstrău, sorbindumbra castanilor de pe

margini, îmi vine să urlu de arici ţepoşi prinşiîn stepele Bărăganului, mi-e foame de uncremvurşt servit la repezeală cu muştar şi cucâţiva colegi între două ore de curs la capătulmaşinii 48.

Dorul strâns nu cu multă migală în serilelungi de veghe mă chinue ostentativdecolorându-mi trăinicia multicoloră aamintirilor. Cu nonşalanţă pătrund în cele maimici cotloane ale sufletului, adumbrindultimele sclipiri de autentică trăire, coborându-mi fiinţa într-un noptatec, imens abis din caredoar ultimele reminiscenţe din ceea ce se maipoate numi speranţă sclipesc ici-colo,minusculi licurici pe o întunecată tablă deabanos.

Cobor în amintire, trăgând după mineprezentul înfometat, hrănindu-mă doar cuoscioare din peştişorii de aur ai trecutului neui-tat, sorbind licorile toamnelor târzii, dardevreme duse, ghemuindu-mă de spiniiapusului irefutabil.

Cocorii anunţă sosireaprimăverii, primulanotimp de flori şi cântecpetrecut în singurătateamugurilor mirosind a

verde crud , o rândunică îmi alunecă în sufletsă-mi adulmece amintirea şi primul fluturegalben- se zice că tot anul vei fi bolnav,- mi seaşează pe umărul drept fâlfâind nesiguranţacăutărilor spre prima floare albă ivită dintrefrunzele trecute de o iarnă murdar-cenuşie.

Cobor în mine căutând reperele abisuluidar nu găsesc decât amintire. Amintireşi...speranţă.

Pasărea paradisului îşi fâlfâie aripile sprezenit , lăsând oul de aur să cadă zgomotos înoceanul planetar împrăştiind pretutundenistropii speranţelor , dar în jurul meu găsescdoar secetă.

Umbra salcâmilor şi a sălciilor plângătoarese lungi departe şi diform peste scoarţa vălurităa pământului, pe când eu calc...calc peste dunede nisip aspru scârţâind sub tălpile aprinse ,calc prin pustiul sufletului meu, căutând oazade linişte şi verdeaţă de la capătul (sausfârşitul?) existenţei.

Aaa...!O ameobă îmi stăruie în minte , departe

într-o branişte de-o ramură uscată mă aşteaptă

amuleta (posibil?) Amfiocşi besmetici se destrăbălează

crezând în nimicnicia lor că au culoareaametistului în marea prezentului ambiguu.

Amoniţii stau liniştiţi în umbra decerneală a caracatisimelor înălţimi marine, col-orând prezentul cu istorica distanţă dintrememoria uitată şi piciorul nebătut de drum.

Un preot budist propovăduieşteîmprăştiind din amvonul său felii de speranţăstropite din belşug cu sirop ascetic dulce-amar,amar-dulce, consistent de negru-sclipitor,transparent de roz-întunecat.

Livanii înfloresc anunţând apropiereaÎnvierii, mirosul irită nările sfinţilorstrănutând, smirna afumă bolţile susţinânde decandelabre roase de rugină.

Un liliac se dezlipi vrând să vadă lumeaîn picioare , dar se prăbuşi amorţit din înaltulturlei în noroiul de sub clopotniţa secularătrecerii nesfârşitului şir de peregrini.

Cascadele întunecate ale neantului vor sămă împresoare dar...aştept cântatul cocoşilor...

...NESSUN MAGGIOR DOLORE CHERICORDARSI... ... ...

1981

“NESSUN MAGGIORDOLORE CHE RICORDARSIDEI TEMPI FELLICI-NELLA

MISERIA”

EVOCARE…MARIAN CREANGĂ...Vasian MIRCESCU

VASIAN MIRCESCU ( MIRCEA VASÎI)

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

Pagina 14

CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE VÂLCEA EURO-WINE 2010

Abstract: To emphasize the importance ofpreserving wines, this paper briefly

reviews the diseases and microbiological factorsthat affect their chemical and organoleptic qual-ities. Then the paper proposes using ozone ster-ilization for wooden pots and their properpreservation. Sterilization efficiency control willbe made by using a growth medium, type agar toculture the microorganisms in Petri dishes.

Key words: ozone, sterilization, wines, stor-ing, preserving.

(articol selectat, redacţia deţine materialulcomplet)

1. Vinurile româneşti - tradiţie şi actualitateMoştenită de la stramoşii daci îndeletnicirea

cultivării viţei de vie şi a prelucrării strugurilorpentru a se obţine licoarea cu gust îmbietor şibuchet minunat - adica a vinului - a fost mereuîmbogăţită şi perfecţionată de genaraţiile deviticultori şi vinificatori ai neamului românesc.Aşa s-a ajuns ca România să fie cunoscută dinvechi timpuri ca ţara producătoare a unorrenumite soiuri de vin - obţinute în podgoriilerăspândite pe tot teritoriul ei: Drăgăşani,Segarcea, Dealul-Mare, Vânju-Mare, Târnave,Jidvei-Alba, Murfatlar, Recaş, Vrancea,Sâmburesti, Tohani, Iasi, Huşi, Miniş, Niculiţeletc. Amintim aici şi câteva din noile podgoriiapărute la noi dupa 1989: Opişor-Mehedinţi,Stirbey-Drăgăşani, Isărescu-Drăgăşani, Cetate-Dolj-Dinescu etc. unde viticultori indrăgostiţi deviţa de vie, au făcut să apară pe piaţaromânească a vinurilor, şi în afara ei vinuri decalitate, cu gust şi buchet autentic. Vinurileromâneşti sunt actualmente oferiteconsumatorului intern şi exportului în deplinăconcordanţă cu normele Uniunii Europeneprivind calitatea şi originea provenienţei lor,fiind protejate de Oficiul de Stat pentru Invenţiisi Mărci - Bucureşti - România, prin Marca deFabricaţie a fiecărui soi de vin. Trebuie săamintim şi despre contribuţia comunităţilor decălugări, la întregirea practicilor cultivării viţeide vie şi a vinificării, unde vinurile obţinute înpodgoriile lor erau destinate practicilor ritualiceale cultului nostru ortodox. O astfel de podgoriemonahală din ţinuturile vâlcene a fost şi este ceade la Dobruşa-Drăgăşani, pentru caredomnitorul Gavrilă Movilă Voievod întăreşteprin zapis, datat 23 aprilie 1619, MănăstiriiStăneşti "Vinariciul domnesc din dealulDobruşa" (l), podgorie unde actualmente SfArhiepiscopie a Râmnicului îşi produce toatăcantitatea de vin necesară oficierii ritualuluiliturghic din bisericile şi mănăstirile aferenteEparhiei Sale - precum şi cantităţi de vinsolicitate de comunitatea civilă, tot pentruconsumul la evenimente tradiţionale aleortodoxiei noastre: nunţi, botezuri, inhumări.

Iată cum vinul - acestă licoare minunată neînsoţeşte din vechi timpuri fiindu-ne strop dinviata noastră.

2. Vinul - o licoare intens cercetatăVinul este o soluţie atât moleculară cât şi

coloidală pentru ca pe lângă molecule de apăşi alcool etilic mai conţine molecule de aciziorganici, zaharuri, săruri minerale, esteri, bioxidde Carbon, Oxigen etc. şi coloizi, adică particuleîn suspensie de pectine, gume, proteide, colo-ranti etc. Cu o asemenea complexitate procesulfermentaţiei alcoolice a vinurilor a atras atenţiaoamenilor de ştiinţă încă din secolul VII, dar nua putut fi descifrat definitiv decat după apariţiamicroscopului, inventat de Antony vanLeeuvenhoek. Acesta este primul microbiologcare a analizat la microscop sedimentele dinvinurile roşii franţuzesti(5) Studiile salemicrobiologice efectuate asupra oţetului din vinşi asupra vinului le face publice în anul 1687 laRoyal Society din Londra, reuşind să observe lamicroscopul său şi să reproducă pentru primadata imagini ale grupurilor de ciuperci din vin -în mod deosebit cele de Botrystris cinarea-unmucegai responsabil de multe din bolilestrugurilor, aşa numitul "putregai cenuşiu".

Abia în 1789, Lavoisier inaugurează serialucrărilor chimice referitoare la fermentaţiaalcoolică a berii şi vinurilor. Amintim şiobservaţiile efectuate de Pasteur în anul 1861asupra fenomenului de inhibitie a fermentatieialcoolice de către oxigenul liber în concentraţiesuficientă, care arată că fermentaţia estecapabilă să se dezvolte tot atât de bine şi înabsenţa aerului dar în prezenţa levurilor, iarfenomenul a fost denumit de catre Warburg in1936 "reacţia sau efectul Pasteur". Abordândistoricul cercetărilor ştiinţifice în domeniulOenologiei(5) se menţionează şi numelecreatorului şcolii româneşti de microbiologie avinului: Ernest Russ, de la Universitatea din Iaşi.Acesta, între anii 1920-1927 are contribuţiioriginale în lucrări referitoare la microfloralevuriană, din regiunile viticole ale Romaniei. Şicare, în România, pune la punct tehnica şi modulde organizare a muliplicării si livrării în fiole aculturilor pure de levuri. Stiinţa Oenologică dinRomânia a mai consacrat şi alte nume de pres-tigiu din domeniul respectiv printe care: ValeriuCotea. Vasile Doholici, l.C. Teodorescu etc. Olucrare monografică amplă este(l) cu peste 185de semnalări bibliografice şi se referă la vinuriledin podgoria Drăgăşani.

3. Stabilizarea vinurilorSe cunoaşte că după terminarea fermentaţiei

vinurile sunt tulburi datorită particulelor în sus-pensie rezultate în urma fermentaţiei: fragmenteale părţilor constitutive ale strugurilor, celule dedrojdii, de bacterii şi cristale ale sărurilor tartriceetc. Desăvârşindu-se fermentaţia, acestea începsă se depună sub formă de drojdii pe fundulvasului de depozitare şi vinurile încep să selimpezească. Uneori, dupa o perioadăîndelungată de păstrare, vinurile albe mai ales,se tulbură iarăşi. Oprirea transformarilor fizico-chimice şi biologice, care au loc în mod naturalşi obligatoriu în vin, după limpezirea lorreprezintă procesul de stabilizare. Stabilizareavinurilor se realizează natural sau prin mai multeprocedee tehnologice fizice şi chimice.

Esenţială este însă sterilizarea vaselor dedepozitare şi păstrare deoarece cu ocaziasterilizării se distrug resturile de ciuperci şimucegaiuri existente în drojdii ce se depun îninterstiţiile elementelor constructive ale recipi-entelor din lemn. Aceste resturi de drojdii suntresponsabile de amorsarea şi evoluţia în timp adegaradării calitaţii vinurilor.

4. Bolile principale ale vinurilor4.1. Floarea vinurilor — datorată unor drojdii

peliculare ce conţin enzime şi a microorganis-melor anaerobe ce au nevoie de oxigenul din aerpentru existenţa lor (de tipul Candida, Pichia şiHansenula). Se manifestă prin apariţia unor petede culoare albicioasă care se măresc unindu-se.Gustul vinului devine usor fad, neplacut,tulburându-se (...urmează date pur tehnicen.r.ed.)

4.2. Oţetirea vinurilor cu urmări dezastruaseşi ireparabile pentru vin. Se produce prin trans-formarea alcoolului etilic în acid acetic prinoxidare prelungită în prezenţa unor bacterii detip Acetobacter (...date pur tehnice n.red.)

Principala măsură împotriva oţetirii vinuriloreste aceea de a face ca în vin să apară cât maipuţine bacterii ale oţetirii adică vasele pentrucules strugurii să fie curate; strugurii cumucegaiuri să fie îndepărtaţi de la vinificaţie;vasele şi linia tehnologică de vinificaţie sa fiesterilizate înainte de începerea vinificaţiei, iar întimpul vinificaţie acestea să fie folosite îndeplină curăţenie; evitarea contactului cu tem-peraturi ridicate (timp scurt de vinificaţie!);fermentaţia alcoolică să aibă loc la temperaturicât mai scăzute; să se folosească pâlnii specialepentru fermentare (care anulează contactul cuaerul) iar vasele de păstrare să fie mereu pline.

4.3. Fermentaţia manitică sau manitarea vi-nurilor.

(...) Vinurile manitate nu-şi modificăculoarea dar se tulbură şi capătă gust acru-dulceag şi miros de fructe în descompunere iarîn final au gust şi miros de oţetire. Măsurile prin-cipale sunt legate de controlul sterilizării vaselorşi a liniilor tehnologice de vinificaţie prin care sedisting bacteriile Manitopeum şi amorsele deoţetire.

4.4. Fermentaţia malolactică. (...) Măsura principală de prevenire a

fermentaţiei malolactice este aceea de a sterilizatemeinic linia şi vasele de depozitare spre adistruge bacteriile lactice şi cele de oţetire.

4.5. Acrirea lactică a vinurilor. (...) Măsurile de prevenire şi combatere a

bolii constau în sulfitarea corectă a vinului şirespectarea regulilor de îngrijire a vinului încramă şi pivniţă (temperatură scăzută) iarfermentaţia alcoolică să fie completă. Sigur căhotărâtor este ca vasele de depozitare şi păstraresă fie bine sterilizate.

4.6. Fermentaţia propionică prin degradareaacidului tartric. Boala este frecventă la vinurileroşii, mai rar la cele albe. Incepe cu o degajareslabă de bioxid de carbon la vinurile limpezicare se intensifică dând impresia că s-a reluatfermentaţia. Vinul afectat de această boală estepişcător la gust, fad, oţetit şi în final are un miros

(29-30 octombrie 2010, Râmnicu Vâlcea - România)

POSIBILITATEA STERILIZĂRII CU OZON A RECIPIENŢILOR FOLOSIŢIPENTRU DEPOZITAREA SAU INVECHIREA VINURILOR

ing.prof. Constantin-Nicolae DRAGANESCU ing. Diana PRUNARU

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

greţos (…) .4.7. Amăreala vinurilor. Apare frecvent la

vinurile roşii, chiar la cele vechi, de bunăcalitate (...) Protecţie: prelucrarea strugurilor şia mustului ca şi condiţionarea vinului să se facăconform tehnologiilor din domeniul Oenologieiiar în timpul fermentaţiei alcoolice să nuintervină termperaturi excesive.

4.8. Băloşirea vinurilor. Apare în zonele cuclimat mai răcoros la vinuri tinere, slabalcoolice, la vinuri sărace în aciditate, bogate însubstanţe azotoase şi cu zahăr rezidual. Vinulbăloşit se recunoaşte atunci când se toarnă înpahar tragându-se ca zeama de varză stricată, iarla gust apare cleios, dar rămâne cu buchetnealterat. (...) Măsuri: vinul se va trage rapid depe drojdie imediat după fermentare, vaselesterilizate se menţin mereu pline iar temperaturade depozitare să nu depăşească 12°C.

5. Ozonul. Sterilizarea cu ozon a vaselor dedepozitare a strugurilor, a mustului, a vaselor dedepozitare şi de păstrare a vinurilor limpezite,stabilizate.

5.1. Ozonul (o3) este forma alotroprică deexistenţă a oxigenului în natură. Descoperit deMax van Maruan in 1785, a fost denumit deSchonbein în 1840 „ozon" după cuvântul„ozeini" din limba greaca -adică mirositor,datorită faptului că are un miros înţepător şi deusturoi. Se cunosc cel putin 18 reacţii chimice înurma cărora rezultă ozon(6). Este cu atât maipuţin instabil cu cât temperatura este mai joasă(se poate depozita numai lichefiat). (...)Avantajele folosirii ozonului ca depoluant: esteagent oxidant ecologic pentru că nu produce

compuşi secundari nocivi; distruge ciupercile(mucegaiurile, microorganismele, bacteriile şimicrobii : E. Coli, Streptococus, Aureas etc.) şinu necesită operatii de depozitare, deoarecetrebuie să fie folosit chiar la locul de producerea lui. Industrial, ozonul se produce prinfenomenul de descarcare electrică tip„corona"(intre electrozi se aplică o tensiune de15-18 kv).

5.2. Sterilizarea (...) Se face precizarea că sterilizarea cu ozon se

poate folosi" numai pentru vasele şi recipienţiiconfecţionaţi din lemn, pentru că ozonulcorodeaza rapid metalele şi este decicontraindicată folosirea acestuia la sterilizarea atot ce este contruit din metal. La vasele şirecipienţii confecţionţi din metal este permisădoar o singură spalare cu apă ozonificată, numaidupă terminarea operaţiilor clasice de spălare.

(...) Controlul efectului de sterilizare cu ozon a

vaselor şi recipienţilor folosiţi în viticultură -vinificaţie- se face prin metodele standard învigoare în Uniunea Europeană- din domeniulrespectiv- folosind vase de tip Petri, în mediu decreştere tip agar. Utilajele de îmbogăţire cuoxigen din ozon a aerului şi apelor folosite lasterilizare precum şi tehnologiile de sterilizaresunt în România puse la dispoziţia utilizatorilorde către S.C. Institutul de Cercetare-PrioiectareElectrotehnică S.A. Bistriţa Năsăud - care işiprotejează din punct de vedere al proprietăţii in-telectuale respectivele utilaje şi tehnologii.

6- Concluzii6.1 Calităţile microbiologice şi organo-

leptice ale vinurilor se obţin şi dacă se acordăatenţie totală sterilizării vaselor şi liniilortehnologice folosite la vinificaţia strugurilor şiprepararea vinurilor.

6.2 La vasele deschise şi recipienţii tipînchis, confecţionaţi din lemn se poate folosi curezultate eficiente sterilizarea cu ozon (Vaseledeschise se spală cu apă ozonizată, iar vaseleinchise se aerează cu aer ozonizat).

6.3 Sterilizarea cu ozon realizeazădistrugerea resturilor de drojdii şi alte deşeuri cese găsesc în interstiţiile dintre elementele con-structive ale acestora (care conţin ciuperci şimucegaiuri care amorsează oţetirea şidegradarea vinurilor).

6.4 (...) (Urmează un sumar în l. engleză) 7 Bibliografie

1. Felicia Stoica : Vinuri aromate şisemiaromate în podgoria Drăgăşani. Traditie şiperspective. Editura Universitaria , Craiova,2008

2. C.I. Teodorescu : Caracterizareadiferitelor podgorii ale României EdituraTiparul Românesc , Bucuresti, 1925

3. Valeriu Cotea: Tratat de OenologieEditura Ceres, Bucuresti, 1985

4. Vasile Doholici: Testarea tehnologicăfizico-chimică şi microbiologică a vinurilor.Editura Ceres, Bucuresti, 1981

5. A. Popa: Microbiologia vinului, EdituraCeres, Bucuresti, 1990

6. D. Negoiu: Chimie Anorganica- Vol II,Editura Tehnica, Bucuresti, 1992.

În oraşul de la malul mării au conferenţiatpoeta şi eseista Penny Harter din Statele Unite,scriitorul japonez Kimbo A. Jambor, alţi haijinicare s-au referit la un îndrumar pentru scriereahaiku-ului, la revistele „Albatros” şi„Hermitage”, la o antologie cuprinzând creaţiilecopiilor ( 143 de haiku-uri şi 45 de fotografii ).

Societatea de Haiku din Constanţa este, într-un anume fel, deschizătoare de dru-muri, într-un domeniu alunecos, acelaal studiilor pe tema „educaţiei înhaiku”; s-au efectuat primeleexperimente româneşti şi s-au impuscâteva personalităţi: pictorul,graficianul şi profesorul Ion Codrescu( experiment poetic şi pictural ), profe-soara Anastasia Dumitru cu grupul deelevi şi profesorul Ioan Găbudean dinTârgu- Mureş.

Un alt articol insistă asupra„Educării prin haiku” face referiri la elementelestructurale ale micropoemului, la o serie de va-lori morale ( iubire, altruism, bunătate, emoţie,sensibilitate) şi analizează construcţii poematicesemnate de Vasile Moldovan, Doina Găbudean,Eduard Ţară, Radu Patrichi, Valentin Nicoliţov,Vasile Spinei, Şerban Codrin, dar şi de maripoeţi ai haiku-ului japonez. Analizele autoareisunt prin excelenţă impresioniste, emoţionanteprin rupturi şi asocieri, imagini proaspete.Adina Al. Enăchescu nu interpretează de pepoziţia criticului literar, ci din perspectivacititorului şi creatorului de haiku.

Alte articole se încadrează la capitolul„studii” : „Marea, în poezia de sorginte niponă”( haiku-uri româneşti despre mare, unele despreDelta Dunării, ale poetei croate ZinkaSimunovic, altele incluse în antologia „Scoici

de mare” –antologatori :Laura Văceanu,

Alexandra - Flora Munteanu şi Ana Ruse; unalt studiu, intitulat „Toamna în haiku”,evidenţiază dinamicul, culori sumbre, ramul,corbul, amurgul, soarta măceşilor şi a ciulinilor: ’’Măceşii toamna -/ pe gardul de ciulini râd /lampioanele ’’( Şerban Codrin ) sau „Temasingurătăţii, tristeţii şi melancoliei în haiku-ul

românesc”, ilustrată, între altelede micropoemul : ’’Femei la gârlă/ îşi spală gândurile-/ pânze peape’’. ( Aurelia Rânja ). Din cândîn când, autoarea abordeazăfenomenul poetic din perspectivădiacronică, aşa cum o face însecţiunea „Poemul tanka de laînceputuri până în ziua de astăzi”,prezentând definiţia, structura,tematica ( natură, călătorie,dragoste ), meditaţia filosofică de

esenţă buddistă a instabilităţii lumiifenomenale, în faţa universului veşnic. Un rolimportant îl joacă Şerban Codrin, care fundeazăŞcoala de tanka şi renku din Slobozia, iarEduard Ţară se grăbeşte să ilustreze cu talentulsău, un poem tanka: ’’Suspinul fetei / lângămagnoliile/ cu flori căzute / pierdut de înc-unînger/ veşmântul alb din ceruri ’’.

Capitolul al II lea cuprinde cronici şi recen-zii despre haijini români recunoscuţi în ţară şipe plan mondial, semnate de Adina Al.Enăchescu. Abordând problema divinităţii,Anastasia Dumitru caligrafiază un graţios haikucreştin: ’’ răsărit de soare-/ marea-i în flăcări/până la Dumnezeu’’. În altă parte sunt amintiţihaijini români premiaţi la numeroaseconcursuri, poezia japoneză având de laîntemeierea ei un caracter competiţional.

Capitolul al III lea include câteva recenzii şicronici despre opera niponă a Adinei Al.Enăchescu, dar şi despre recunoaşterea valoriiacesteia în presa internaţională, prin publicareaunor haiku-uri, comentarea altora, acordareaunor premii şi menţiuni de onoare cât şi prinnominalizarea pentru Marele premiu laFestivalul Mondial Basho- 2007. Articolul areun caracter prin excelenţă ştiinţific, adunândinformaţii exacte, la zi, cu trimiteri la număr,pagină, anul apariţiei.

Adina Al. Enăchescu a excelat în haiku, dara experimentat şi alte specii literare, înrudite:haibun, renku, haiga, incluse în acest volum dincare ne-au mai atras atenţia corespondenţa (literară ) cu Vasile Moldovan şi ConstantinCiopraga, mulţimea de premii, medalii, titluri,diplome, apariţii editoriale, antologii,dicţionare, enciclopedii, cataloage şi nu înultimul rând, postfaţa lui Constantin Geantă.

Adina Al. Enăchescu, „Frumuseţea poezieinipone”, Editura Societăţii Scriitorilor Români,Bucureşti, 2010.

(urmare din pag.3) ADINA ENĂCHESCU...

www.globalartfusion.com

InterferenţaArtelor

Revistă electronicăde cultură

Pagina 15

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

După un stadiu de zece anide operă de sertar şi după

cinzeci de ani de detenţie,romanul luiDinu Pillat, Aşteptând ceasul de apoivede lumina tiparului la Humanitas2010. Ideea romanului o avea din1943, pe cînd lucra la „Tinereţeciudată”.

Din scrisoarea din octombrie1948 adresată lui Călinescu rezultă căromanul era terminat. Justiţia comu-nista va folosi romanul, confiscat în1959, drept "corp delict" şi "cap deacuzare" împotriva autorului în proce-sul lotului Noica-Pillat din 1959-1960.

La istoria romanului arestatnu mai avem, deocamdată, ce adăugala cele spuse de Gabriel Liiceanu în"prefaţă" şi de Monica Pillat în "notaintroductivă" care însoţesc aceastăprimă ediţie.

Putem considera că "Tinereţeciudată"(1943), "Moartea cotidiană"(1946) şi "Aşteptând ceasul de apoi"(1948/2010) formează o trilogie desprecăutarea adevărurilor esenţiale aleexistenţei.

„Aşteptând ceasul de apoi”conţine suficiente date de încadrareistorică, dar scopul scriitorului nu afost fresca istorică a momentuluipremergător izbucnirii celui de-aldoilea război mondial, ci cel de romande analiză a conştiinţelor şipsihologiilor, în căutarea unui răspunsla întrebarea cum a fost posibilădeturnarea purităţii sufleteşti a unortineri către violenţă şi crimă, cum afost posibilă implementarea înconştiinţa lor a ideii-obsesie a "omuluinou". Folosind metafora, sugerată detext, putem afirma că romancierulvrea să desluşească drumul de lamuşchetar la demon. Titlul romanuluia trecut prin trei variante. Primul titlu,"Tinerii noului veac", fiind prea lipsitde expresivitate şi avînd şi un înţelessociologic banal a fost abandonat.

Şi al doilea titlu, "Vestitorii"părîndu-i-se neadecvat pentru ceea cevoia să exprime romanul, este părăsit."Âşteptînd ceasul de apoi" este titlul lacare s-a oprit romancierul înconvingerea că e cel mai potrivit pen-tru a sugera una din ideile ideologiei"vestitorilor", lichidarea lui Miticăpentru a pregăti parusia. În interiorulromanului e păstrată pentru personajedenominaţia generică, "vestitorii".

La un prim nivel al textului,tema romanului ar fi una veche şiuniversală: confruntarea dintregeneraţii care reprezintă douămomente istorice, cea a părinţilor, ceicare au luptat şi au împlinit nişteidealui naţionale şi care acum, înprezentul copiilor se complac, maimult sau mai puţin, în starea de „dolcefar niente”; şi generaţia copiilor,generaţia „anilor furioşi” impusionaţişi pulsionaţi de alte idealuri, de alteconcepţii, în speţă de mitul omuluinou, ideal pe care istoria 1-a invalidatca fiind nu numai utopic, ci de-a drep-tul antiuman. Pentru ideea ideo-logică în jurul căreia se brodeazăîntreaga problematică psihologico-morală a romanului este importantădiscuţia din primele pagini dintreSebastian Răutu, viitorul prim-min-istru care va fi asasinat de "vestitori"

şi Rotaru, viitorul asasin. Acesta dinurmă susţine fanatic că pentrudepăşirea prezentului decăzut nuexistă decît o singură soluţie, unaradicală, adică prin violenţă - revoluţieîn limbajul "vestitorilor" - Iisus înlocul lui Mitică. Să reţinem de peacum că asasinarea prim-ministrului(Mitică!) este programată să seînfăptuiască în Teatrul Naţional cuocazia spectacolului aniversar a"Scrisorii pierdute", comedia luiCaragiale.

Fundalul istoric cu întreaga şicomplexa lui probematică e doar ramaromanului în care scriitorul epreocupat de dimensiunea psiho-morală şi de conştiinţă a personajelor,produse ale acelui fundal istoric.Formal, materia romanului estestructurată în optpărţi, fiecareparte în trei capi-tole, care la rîndullor sunt construitedintr-un numărvariabil de sec-venţe.

Nu credcă autorul a avutvreo intenţie vis-â-vis de simbolis-tica numerelor,dar cei interesaţide acest domeniusunt liberi să speculeze.

Firul epic, atît cît există, esteunul simplu, liniar, fără ramificaţiiarborescente ale conflictului şi intrigii.Cu toate că are cîteva ingredientepoliţiste (călătorii şi acţiuniclandestine, urmăriri, împuşcături,percheziţii), totuşi ritmul naraţiunii nueste alert, "exterior", ci unul "interior",tensionat. După incipit-ul cu inserţiibalzaciene, unul din elementele con-structive, care devine vizibil, estealternanţa imaginilor de grup cu celede personaliate (a individului).

Acestea din urmă ilustreazătipologia personajelor. Analitic acesteialternanţe îi corespunde aceea dintreanaliza aplicată pe psihologiaindividului şi ceea a psihozeicolective. Pentru psihoza colectivărămîn exemplare scenele care redaumanifestarea antisemită violentă de lafacultate; marşurile nocturne ale"camarazilor"; amintirile "vestitorilor"din taberele de muncă.

Există şi alternanţa planurilortemporale, (de multe ori pe aceeaşipagină) prezent/trecut şi a planurilorpsihice, trăirea în concret (autenti-citate) / proiecţie în imaginar. Pentruproiecţia în imaginar, ilustrativă estesecvenţa în care Ştefănucă trăieşte înînchipuire atentatul asupra prim-ministrului, graniţa dintre realitate şiimaginar dispare (p. 269-271).

În interiorul alternanţelor na-rative, elemente de stil indirect liber,dialog, monolog,momente de analepsăşi de prolepsă sunt de remarcat douăaspecte: obiectivitatea şi impersonali-tatea naratorului, fiecare personajfiind lăsat să-şi execute partitura, şicaracteristicile dialogului; un dialogcaracteristic textului dramatic:concis,'clar, care impune "dicţie" din

partea celor implicaţi în el, şiinterşanjabilitatea dialogului de ideicu dialogul psihic, neliniştitor, albuimăcelilor. Textul romanuluiconţine şi cîteva aspecte revendicatede la poetica autenticităţii: documen-tul, scrisoarea, jurnalul. La acesteamai adăugăm citatele biblice caretrimit, fie la ideologia "vestitorilor",fie la gîndul sau gestul personajului.

De structura compoziţionalăşi de tehnica narativă, ţin simetriile şicorespondenţele. Spicuim cîtevaexemple: Grigore Holban-senior,istoric, lucrează la studiul "Influenţaşcolii filosofice reformate a lui Mo-Tsu asupra jurisdicţiei imperiale înepoca dinastiei Han" (atenţie latitlu - temă!). Lucian Holban-jun-ior, filosoful "vestitorilor", lucrează la

elaborarea doc-trinei despre"Omul nou".

Intr-o dis-cuţie cu Vasia,Liliana Holban îispune acestuia: "-Vasia, trebuie să-ţi mărturisescceva... o prostie.Dar nu facenimic. Poate aresă te amuze.Revoluţia de carevorbeşti cînd

stăm la masă mă face să mă gîndesc launele coşmaruri pe care le aveam încopilărie, după ce o guvernantă de-anoastră, baptistă sau aşa ceva, ne citea«Apocalipsul».

„Aşteptînd ceasul de apoi” stăpe un paradox: roman psihologic fărăanaliză psihologică! Analiza din"vîrful peniţei" este suplinită cusucces de două "tehnici":

1. Coliziunea dintre identităţicontradictorii şi incompatibile cum arfi: refuzul disciplinei/ aceptareaînregimentării, iubire/crimă, blîndeţecreştină/violenţă în numele lui Iisus.Acestea ţin în primul rînd de infra-structura romanului.

2. Tehnica simbolului(imagini - situaţii, gesturi, obiecte) .Nu întîmplător, romanul începe cu oimagine simbolică: căruţa (o luntre alui Caron) care transportă pe cei trei"vestitori"fugari, din care unul e rănit.Alt exemplu: în timpul percheziţieidirectorului liceului în scopuldescoperirii şi confiscării materialelorde propagandă legionară, Ştefănucăfrămîntă în mîini în neştire manualulde etică etc. Dintre obiectele cuîncărcătură simbolică amintim: pen-dula din castelul Holbanilor caremăsoară timpul; ceasul mort careindică aceeaşi oră; cupeul; castelul vsBucureşti; tabloul cu Napoleon înbătălia de la Waterloo.

Aminteam mai devreme deobiectivitatea naratorului (scriitoru-lui). Această obiectivitate şiimpersonalitate nu-1 împiedică pescriitor să-şi manifeste poziţia vis-â-vis de ideologia şi faptele "vestito-rilor". Mijlocul de exprimare esteironia fină, care la o lectură rapidă şineprofesională nu e remarcată. Iatăcîteva exemple: criminalul fanatic

Rotaru citeşte şi citeşte fascicole deromane senzaţionale: "Aventurile sub-marinului Dox", "Omul cu cincimăşti"; Neavînd scaun pe ce să şadă întimpul unei şedinţe a camarazilor,Lică adună un braţ de cărţi pe care şile clădi "sub şezut"; naivitatea luiŞtefănucă e consemnată ironic: laîmpuşcarea camarazilor în frunte cuVesper (Căpitanul) în încercareaacestora de fugă de sub escortă,Ştefănucă întreabă "-Dar cum de 1-apărăsit Sfintul Gheorghe? Nu înţeleg.Putea să se întîmple o minune...". Cucît ironia este mai fină, cu atît e mainimicitoare. Obiectiv şi impersonal,romancierul lasă pe Gheorghiu, unuldin "vestitori", să-şi expună tehnicplanul de aruncare în aer a clădirii par-lamentului, evident în timpul uneişedinţe. A treia oară, personajul îşi"vizualizează" planul pe partea de"părete" mascată de patul din camerade ospiciu unde este internat. în viaţacivilă Gheorghiu cu cocoaşă era medicpsihatru şi a lucrat tocmai în sanato-riul în care acum este internat.

Trecerea de la epic la analizăşi problematizare, relaţia dintrefundalul istoric concret şi ficţiunealiterară (şi în special cu ficţiuneanumită personaj) arată că romancierulnostru a învăţat corect şi creator lecţialui Dostoievski (Dinu Pillat e autorul,parcă, a unicului studiu despreprezenţa rusă în literatura noastră).

„Aşteptînd ceasul de apoi”încorporează în el două romane:romanul naratorului obiectiv ("dinafară") şi romanul naratorului "dinlăuntu", jurnalul Ralucăi Holban("caietul cu coperţi negre").Interesant, jurnalul e scris la persoanaa treia.

REVISTĂ DE CULTURĂDirector onorific

Costea MARINOIURealizată cu sprijinul

Primăriei Rm. Vâlcea, alForumului Cultural al Râmnicului,

şi al Editurii INTOL PRESS

Redactor şefPetre CICHIRDAN

Secretar redacţie Felix SIMATehnoredactare: SC INTOL SRLTehnoredactare Bogdancomputerizată: CICHIRDANColaboratori: Constantin POENARU

Valentin DOLFIMihai SPORIŞ

Marian PĂTRAŞCUVasile GREVUŢU

Constantin GEANTĂCorector: Leontina RUSRedacţia: Rm. Vâlcea, Calea lui Traian nr. 169,bl. 5, sc. E, ap. 3Telefoane: 0250.736615

0350.4059860350.4012540746.029824

E-mail: cichirdan@yahoo.comcontact@globalartfusion.com

Website: www.globalartfusion.comwww.publiconline.ro

www.publictv.roISSN: 1582-7852 Preţ: 3 lei

Din

u P

illa

t

ELIBERAT DIN DETENŢIEIonel POPA

Pagina 16

(continuare în numărul viitor)

NOTĂ: Întreaga responsabilitate a conţinutului articolelor revine autorilor