Anul II(XXI), Serie nouă, nr. 1(50) - martie 2013ISSN 2285 – 6919 ISSN-L 2285 – 6919 Publicaţie trimestrială a Asociaţiei ECOSTAR 21

Revistă de cultură Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă

Povestea Vorbii 21Vara anului 1922 a cunoscut nu

numai dăruirea lui Brâncuşipentru lucrări tematice cu totul noi încreaţia sa, ci şi dăruirea pentru „prietenacare a stăruit cel mai mult timp în viaţalui, Eileen Lane..., şi ea o bună ţărancăirlandeză, muziciană. Era o femeiuşcăblajină şi bălană, bălană şi de fir şi depiele, sfielnică şi ruşinoasă, dar numironosiţă, ci de nepotrivită îndreptăţirede merite şi de drepturi dintre om şifemeie, insistând a fi ceea ce era.

Se distrau ori călătoreau întotdeaunaîn tovărăşie şi cheltuială pe din două şifiecare la locul lui: el la al lui şi ea la alei, nici o dimineaţă nu le-au înroşit

obrajii zorile de a nu-ifi găsit pe fiecare lalocul lui, într-atât făţişrespect de ce s-ar puteaspune că nimeni nu lemai înţelegea nicigândul şi nici intenţiilebine păzite de a nu

părea ceea ce nu erau: soţ şi soaţă, ciadevăraţi prieteni ai împreunării uneiciudăţenii care nu se mai poartă”(l).

Cu această inimoasă femeie, scul-ptorul a venit în România ca într-ocălătorie de nuntă, în perioada detoamnă, între 11 septembrie şi 7octombrie 1922 (2).

Până la Bucureşti au călătorit cutrenul. Eileen Lane şi-a amintitmomentul sosirii în Capitala română:„Ne-am oprit mai întâi la Bucureşti,unde avea un prieten, fost prieten laBiserica Românească din Paris (probabilVartolomeu, n.n.). Acesta ne-a dat omasă îmbelşugată şi a început să-şidepene amintirile de pe vremea cândlocuise la Paris; îi plăcea să mănânce, săbea şi să trăiască bine şi mi-a făcutimpresia că nu avea nimic din ascezaunui cleric”(3).

De la Bucureşti, călătoria a continuatimediat la Sinaia unde cei doi prieteni aurămas câteva zile. De la Sinaia în 12septembrie 1922, Brâncuşi i-a trimis oscrisoare prietenului şi colecţionaruluiJohn Quinn (4).

Etapa următoare a călătoriei a fost unpopas la o mănăstire, probabil la Cozia

sau Bistriţa, aproape de RâmnicuVâlcea, păstorită de acelaşi ierodiacon alCapelei Române din Paris, episcopulVartolomeu al Râmnicului şi NouluiSeverin. Invitaţia a venit însă din parteaunui militar. Eileen Lane a precizat acestmoment al venirii lor în România: „Unofiţer, prieten al lui Brâncuşi, ne-ainvitat la o mănăstire de maici, undemama lui era stareţă. La intrare ne-aîntâmpinat o călugăriţă tânără şifrumoasă...” (3, p.34). I-a însoţit şiofiţerul. Momentul următor al vizitei afost călătoria de la Olt la Jiu. „De laRâmnicu-Vâlcea până la Târgu-Jiu -spunea Lane - am mers cu trăsura pe

drumuri de o nespusă frumuseţe.Ofiţerul, prietenul lui Brâncuşi, ne-aajuns din urmă călare şi ne-a însoţitastfel până la capătul drumului”...(5)

Au ajuns la Hobiţa, satul care a fostpentru Brâncuşi «o rezervă de bucuriepentru toată viaţa». Au petrecut zile deneuitat.

Eileen Lane s-a integrat în lumea sa-tului românesc pentru întreaga perioadăcât a rămas la Hobiţa; îşi amintea cu nos-talgie de acele clipe de neuitat: „Cândam ajuns la Hobiţa, în satul lui Brâncuşi,mi s-a părut că toţi ţăranii alcătuiau omare familie. Am fost primită cu ocăldură pe care n-am mai întâlnit-o înnici o altă parte a lumii.Ţărăncile mi-auadus straie populare, mi-au arătat cum săle îmbrac şi apoi am pornit, toateîmpreună, în alai pe uliţa mare a satului.Ni se dăduse o casă unde urmau sălocuiască doi tineri care trebuiau să secăsătorească în scurtă vreme. Preotulsatului vorbea franţuzeşte, dar eu măînţelegeam cu femeile din sat şi farăajutorul lui, prin gesturi şi mai ales prinrâsete. Râdeam cu fetele din sat şi, câtam stat la Hobiţa, a fost tot timpulsărbătoare”. Eileen a precizat numeroaseelemente pentru reconstituirea biografieisculptorului. Ea i-a spus lui Ionel Jianucă „Brâncuşi avea foarte multe rude (laHobiţa) şi se simţea în largul lui printreţărani. Toţi îl cunoşteau, de la bătrânipână la copii, şi mai ales cu copiii seînţelegea foarte bine. Se amuza uneori,cioplindu-le bucăţi de lemn”.

Se ştie că, în timpul vizitei din 1922,Brâncuşi a locuit la Hobiţa în casafratelui său Dumitru, iar Eileen Lane încasa prietenului din Peştişani, Mihail

Tabacu, contabil la parohie.Când un prieten dincopilărie rămas în sat,Vasile Blendea-Trifu, l-aîntrebat dacă are de gând săse căsătorească, cuirlandeza, Brâncuşi ar firăspuns: «Am luat-o pedomnişoara numai ca să opriumblu, să vadă cum e lanoi». Către acelaşi prieten,când a fost întrebat de ce nuse însoară, a răspuns:

«Dacă nu m-am însuratla tinereţe, pentru că eramsărac, acum nu, pentru căsunt bătrân şi n-aş apuca săvăd fericirea copiilor mei»

Brâncuşi a discutat atunci cuprietenii din copilărie, dar mai ales cupreotul Vasile Brâncuşi, nepot de văr alsculptorului. Au pus la cale ridicareaunui monument la Peştişani sau Hobiţa.

Brâncuşi i-apromis:«Fac! Să-mi aduceţi douăvagoane de piatrăde Albeşti; măgândesc la opoartă»

Un oarecareDiaconescu de laPrimăria Peştişanii-a promis adu-cerea pietrei pen-tru anul viitor. Câtau stat la Hobiţa,Brâncuşi şi Laneau participat la onuntă. Au făcutvizite la Tismanaşi la Romaneşti,lângă Târgu-Jiu,

la prietenul Smântânescu, cel care l-aajutat în 1903 în pregătirea plecării laParis. Înainte de despăr-ţire, a chemattoate neamurile la o petrecere în dealulHobiţei, la Cioaca, între castani, unde aadus şi lăutari, totul, organizându-se pecheltuiala sa.

Când au plecat din sat spre Paris,Brâncuşi a rugat-o pe Măria IlieNicolcioiu, nepoata sa, să-i găsească pecea mai bună lucră-toare din sat pentrucel mai frumos costum gorjenesc caresă-l îmbrace Eileen Lane şi i-a maispus: «Îţi voi trimite bani pentruconstrucţia bisericii. Îţi voi trimite banisă-ţi ridici o casă nouă şi, te rog, săîngrijeşti o odaie care să fie numai amea. Am să mă reîntorc şi am să-mi facşi eu o casă aici, colo pe creastadealului, pe Cioacă, de unde se vedelunca Bistriţei şi se văd şi munţii». S-aţinut de promisiune, a trimis nepoateibanii pentru casă, iar Măria i-a trimiscostumul făcut de Cireşoanea, care l-aţesut şi cusut cu mare grijă. Lane luasede la soţia fratelui lui, Dumitru, niştepânză de in topit şi altele. Pentru bise-rica satului, unde era înmormântatămama sculptorului, a donat şi ea o sumăde bani. Avea să trimită apoi „salutări latoţi”, fară să uite nepoatele lui

BRÂNCUŞI ŞI EILEEN LANE

ÎN GORJIon MOCIOI

Pagina 1

Brancuşi, Roche, Satie & Foster, 1923, jucând golf

C. Brâncuşi, Eileen Lane

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

Brâncuşi, Măria Nicolcioiu şi Elena Dăneţ, care seîngrijiseră îndeaproape de ea. După plecarea dinHobiţa, sculptorul însoţit de Eileen s-a oprit în treacătşi la Craiova, pentru a-1 saluta pe Ion Georgescu-Gorjan, care-i fusese ca un frate cu mulţi ani în urmă,apoi s-a dus la Bucureşti.

La vreo trei săptămâni după plecarea din ţară,Brâncuşi a trimis din Paris, fratelui Dumitru de laHobiţa, un cec cu banii promişi pentru biserică şi deajutor pentru familia acestuia, cât şi o scrisoare din carereiese promisiunea lui pentru monumentul eroilor.Cităm din scrisoarea datată 27 octombrie 1922: «...Frate Dumitru, n-am putut să trimit bani de la Bucureşticum făgăduisem pentru biserică. Primeşte cecul decinci mii lei ce-ţi alătur, din care să dai trei mii pentrubiserică, ca să completeze suma de şase mii cu cele treimii ce ai primit de la d-ra Lane şi te rog fa aşa ca să nuse mai işte vreo nemulţumire. Restul de două miiţine-i pentru tine. Fă cumnatei un cadou frumos, că i-am luat pânza şi brăcirile... Domnişoara e încântată, vătrimite multe salutări la toţi şi sărută nepoatele cu multădragoste.

PS. Pentru moment, voi trimite în curând toatedesluşirile»

Deşi la Hobiţa s-au comportat ca doi prieteni, estesigur că irlandeza Eileen Lane, foarte tânără, a fost...îndrăgostită de sculptorul în vârstă de 46 de ani, cucare a acceptat să vină în weekend prelungit în Gorj (7)

A început să-i ajute pe toţi românii care îl solicitau.Eileen Lane îşi amintea că „Brâncuşi era foartegeneros: îşi risipea banii, ajutorând pe toţi cei care îicereau sprijinul”. Într-o zi i-a atras atenţia „că se abuzade bunătatea lui, că ar trebui să fie mai prevăzător şisă-şi pună bani deoparte pentru zile negre”, iarBrâncuşi i-a răspuns: „Nu-mi pasă de ziua de mâinecăci ştiu că întotdeauna voi fi în stare să-mi câştigpâinea de toate zilele. Am facut-o încă de pe vremeacând eram copil. Dacă n-aş mai putea sculpta, aş pornisă cutreier lumea cântând. Şi m-aş descurca”. Aveaîncă de pe atunci... rezerve pecuniare apreciabile.

Încet-încet, Eileen Lane avea să nu-1 mai vizitezepe Brâncuşi în atelierul lui. Miliţa Petraşcu aprecia că„după întoarcerea lor la Paris din această călătorie (laHobiţa), nu s-a mai văzut cu ea. Era prea fantastic defrumoasă ca să statornicească atmosfera obişnuinţei”(8)

Şi totuşi, au rămas buni prieteni pentru toată viaţa.Portretul „Eileen” s-a decantat greu în sufletul

sculptorului, abia în anul 1923, când l-a cioplit maiîntâi în piatră albă. L-a păstrat toată viaţa în atelier,amintindu-i de fericire şi durere, de dragoste şi uitare.Sculptorul a lucrat abia în 1927 portretul „Eileen” înonix negru, operă ce se va păstra după 1930 în colecţiainspiratoarei de neuitat Eileen Lane. Iubirea frumuseţiipure.

1. Paleolog, V. G.: „Un mare sculptor al omenirii-Brâncuşi”, „Înainte”, Craiova, XXIII, 21 februarie1967, p.3.

2. Geist, Sidney: „Brâncuşi, un studiu asupra sculp-turii”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1973, p.24.

3. Comarnescu, Petru: „Brâncuşi”, EdituraMeridiane, Bucureşti, 1972, p.34.

4. Geist, Sidney, op.cit., p. 188.5. Comarnescu, Petru: op.cit., loc. cit.6. Anghel, Paul: „Convorbiri culturale”, Editura

Eminescu, Bucureşti, 1972, p. 79.7. Pandrea, Petre: „Brâncuşi. Amintiri şi exegeze”,

Editura Meridiane, Bucureşti, 1967, p.58.8. Jianu, Ionel: „Constantin Brâncuşi. Viaţa şi

opera”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1983, p.35.

De poetul Mihai Eminescu,ne-am legat sufleteşte prin

poeziile care au circulat şi circulăîncă. Îl omagiem şi-l căntămpentru că este poetul nostru dragale cărui poezii exprimă cel maibine caracterul poporului romăn,istoria sa milenară, oamenii săi.

Câţi dintre noi, nu vibrăm la frumuseţea slovelorcelebrei ,,Doine” sau ale ,,Luceafărului”.

Cu fiecare aniversare, îl simţim mai aproapede noi, de timpurile noastre. Cănd ni se aduc înfaţă dovezi ale unor manifestări de omagiere, deaniversare sau de semnalare a apariţiei unei opereliterare suntem măndri că nu l-am uitat, că înciuda unora, nu ni se poate şterge din memorie.

Gazeta ,,Informaţia de Duminică” din SatuMare, anul X, nr.471, 15 ianuarie 2012, prin IoanNistor, ne semnala un fapt inedit, acela al scrieriinumelui Eminescu cu molizi într-o perioadătulbure a istoriei noastre şi într-un loc pe carenimeni nu l-ar fi bănuit că există sau că poatedeveni celebru în istorie. Dar, să vedem care esteconţinutul informaţiei.

În 1939, cănd se sărbătoreau 50 de ani de lamoartea lui Eminescu, în plină vară, generalulGeorgescu Pavel Ion (Pion), comandantulDiviziei a-20 infanterie de la Tărgu-Mureş, ceavea misiunea de a înfrunta armata hitleristă ceameninţa graniţa de vest a Romăniei, şi de apregăti tranşee pentru a apăra Poarta Someşului,pe un aliniament situat între comuna Racşa(Cimitirul evreiesc) -Vărful Comja ( altitudine635 m), deasupra localităţii Seini, a avutinspiraţia şi iniţiativa de a planta acolo înpămăntul Ţării Oaşului, în Poarta Someşului,10000 de brazi care să exprime numele mareluigeniu al poeziei româneşti-,,Eminescu”.

Derularea întregii acţiuni face obiectulconţinutului unui raport aflat în arhiva M.Ap.N,Fondul 3027, dosar 8736, filele 169-172, raportcitat de poetul Gheorghe Istrate în revista,,Luceafărul”, nr.1(679) din 12 ianuarie 2012,p.2. Aflăm, astfel, că brazii au fost aduşi de laaltitudinea de 635 m, că terenul unde urmau a fiplantaţi a fost obţinut de la locuitorii comuneiSeini-Racşa ,,convingăndu-i şi însufleţindu-i şipe ei la această idee... Puieţii au fost aduşi înSeini, apoi transportaţi până sus pe ,,samare decai şi catâri”, veniţi de peste munţi din Moldova.

Finalul documentului citat de Gheorghe Istrate

sună a poezie ,,Treceam, de la săparea tranşeelorpentru apărare, la aceea a unei tranşee maiputernice, aceea a plantării cu brazi în pământulde acolo, din Ţara Oaşului, şi acolo, la PoartaSomeşului, a numelui lui Mihai Eminescu, careştiam şi eu şi ei că este şi va rămâne cea maistraşnică fortificaţie ce puteam ridica acolo...”.

Puţini ştiu însă că este vorba, în timp, de douămonumente. Cel din 1939 şi cel refăcut în 1988.Dacă în timp, acest monument a suferitstricăciuni din cauza calamităţilor naturale dar şia indiferenţei adminstraţiei locale, în anul 1988Ocolul Silvic Tăuţii Măghieruş, la intervenţiacomandantului Comisariatului MilitarMaramureş, colonel Moldovan, primeşte sprijinulunei unităţi militare din Baia Mare pentru areface monumentul de pe culmile dealului Comja.Astfel, s-au respectat literele iniţiale, dar au fostmărite. Numele întreg ocupă 50 m lăţime, 100 mlungime şi o suprafaţă de 0,24 ha, comparativ cuvechea suprafaţă de 0,16 ha. Pe această suprafaţăs-au plantat 1140 de puieţi, în exclusivitatemolizi, pinul fiind eliminat din acest perimetru.Puieţii au fost aduşi de la pepiniera Băiţa, aflatăla aceeaşi altitudine cu muchia Dealului Comja-Seini. Întreg monumentul a fost împrejmuit cugard şi cu un şanţ pentru delimitare şi prevenireaincendiilor. Eventualilor turişti ce vor să calce cupiciorul acest ţinut de legendă, Ocolul silvicTăuţii Măgheruş le pune la dispoziţie în aşanumita ,,Poiană a lu Mandi”, încă din anul 1989 ocabană cu două camere a douăpaturi şi apă curentă. Multeîntălniri ale scriitorilormaramureşeni mobilizaţi de poe-tul Vasile Radu Ghenceanu auavut loc în acest punct fiindînchinate poetului MihaiEminescu.

Săpând în roca dură adealului tranşee care puteau să lefie şi morminte, nişte soldaţi auastupat acolo mai întâi rădăcinide conifere, ca într-un ritual de

salvare a brăţărilor dacice. Dar oştenii de atunciau săpat şi o tranşee a spiritului, un nume care nupoate fi şters de nimeni şi de nimic. Moliziiaceştia pot fi prilej de aducere- aminte, de evo-care a lui Eminescu, de 15 iunie sau oricând.

Acolo sus, visând lângă una dintre litereleverzi simţi că eşti mai înalt, mai inteligent, căpentru un timp eşti şi tu... unic. A scrie cu opădure întreagă numele Poetului, iată o ideedemnă de un suveran al iubirii, un omagiureîntors creatorului însuşi. Pădurea există. Ne tre-buie doar aripi s-o privim de sus. Luceafărul seaflă deasupra ei.

Întru cinstirea lui Eminescu, generaţii dupăgeneraţii de admiratori, un popor întreg au simţittotdeauna nevoia de a-şi dura preţuirea orirecunoştiinţa faţă de cel care ales de destin, aînălţat rostirea romănească în universalitate.

Bibliografie:

Ioan Nistor ,,Pădurea Eminescu din MunţiiOaşului este un monument unic în ţară” în Gazeta,,Informaţia de Duminică”, Satu Mare,Anul X,nr.471 din 15 ianuarie 2012, p.7;

Oana V.Danci, Ioan Pop ,,Pădurea cu piniComja” –vezi www.marasilva.ro ;

Gh.Istrate ,, în Gazeta ,,Luceafărul”, nr.1(679)din 12 ianuarie 2012, p.2;//enciclopediaromaniei.ro/wiki/PionGeorgescu;

Pagina 2

Mihai POPA

,,PĂDUREA EMINESCU”

Comuna Seini

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

De-un secol şi mai mult mă chinuiescu,Răpus de-un gând cumplit, mistuitor,Noi nu l-am meritat pe Eminescu -Un fiu al românescului popor...

Din Bucovina vă vorbescu:Noi l-am iubit pe Eminescu,L-am ocrotit pe EminescuŞi l-am jelit pe Eminescu...

De ani şi ani tot plâng şi mă crucescu,Stivit de presimțiri şi de poveri...Noi nu l-am înțeles pe Eminescu,Preocupați de griji şi de averi...

Din Basarabia vorbescu:Noi l-am iubit pe Eminescu,L-am ocrotit pe Eminescu,

Și l-am jelit pe Eminescu...

Nu am speranță să mă mîntuiescu...Chiar voi, popor frumos, popor urât -Pe cel cinstit și drept, pe EminescuPuterilor străine l-ați pârât...

Din Herța eu vă tot vorbescu:Noi l-am iubit pe Eminescu,L-am ocrotit pe Eminescu,Și l-am jelit pe Eminescu...

Nu am puterea să destăinuiescu -A mea durere nu mai are leac...Pe soclu l-ați urcat pe EminescuDar de citit nu-l mai citiți de-un veac...

Vai, Doamne, cum să-l întregescu?!Un neam străbun, un neam mişel...Ce l-a jertfit pe Eminescu,Precum ar junghia un miel...

E purul adevăr, dumnezeiescu -El vă iubea şi nu vă ignora...Pe cel mai drag poet, pe Eminescu,Voi l-ați numit cadavru-n debara...

Mereu mă chinui şi gândescu:Voi oameni răi, voi oameni buni -L-ați răstignit pe EminescuPe crucea casei de nebuni...

Cad în genunchi, cu greu măspovedescu...El s-a zidit de-a pururi în Cuvânt!Nici mort nu l-ați jelit pe Eminescu -Cu fața-n jos el zace în mormânt...

Nu pot să nu afurisescu:Voi l-ați ucis pe Eminescu!Noi l-am ucis pe Eminescu...Eu l-am ucis pe Eminescu...

Bucureşti, 14-15 ianuarie 2013

Motto:”E ascuns în fiecare secol din viaţa unui popor complexul de cugetări cari

formează idealul lui cum în sâmburele de ghindă e cuprinsă ideea stejaruluiîntreg. Şi oare oamenii cei mari ai României nu-i vedem urmăriţi cu toţii, cumai multă ori mai puţină claritate, de un vis al lor de aur, în esinţă acelaşi latoţi şi în toţi timpii?

Crepuscului unui trecut aruncă prin întunericul secolelor razele lui cele maifrumoase şi noi, aginţii unei lumi viitoare, nu suntem decât reflesul său.”(Mihai Eminescu)

Mihai PREPELIŢĂ (n.19.10.1947)

VOI L-AŢI UCIS PE EMINESCU...

Sabin Bălaşa, Luceafarul

La 22 aprilie 2013iubitorii de cultură

serbează 163 de ani de lanaşterea aceleia care a fostVeronica Micle. Adesea, viaţa,dar mai cu seamă opera sa aufost prezentate „ca un capitoleminescian de istorie literară”.Ba mai mult, mulţi critici literarivorbesc cu plăcere numai deinfidelitatea Veronicăi Micle.

Parafrazându-l pe Iisus Hristos cu referire la MariaMagdalena, putem spune: „Mult i se va ierta, căci multa iubit!” Noi, cei de azi, care-i serbăm aniversarea oiertăm şi zicem în cor: „Fie-i toate iertate căci mult l-aiubit pe Eminescu, luceafărul poeziei noastre naţionale.”

Veronica Micle s-a născut în localitatea Năsăud, înArdeal, la 22 aprilie 1850, în acelaşi an cu MihaiEminescu. A fost al doilea copil al cizmarului IlieCampan şi al Anei, soţia lui, de profesie moaşă. Primulnăscut, Radu, a murit la puţin timp, după ce familia s-amutat la Tg. Neamţ.

Numele de tată era Ana Campan, ca şi al mamei sale.Ceva mai târziu, din motive necunoscute, părinţii i-auschimbat prenumele în Veronica. În timpul revoluţiei dela 1848 Ilie Campan, tatăl ei, a luptat sub drapelul luiAvram Iancu; a fost rănit, primise două gloanţe în pieptşi a murit la puţin timp după naşterea fetei.

Numele de familie suferă şi el o mică modificare,devenind Câmpeanu, din Campan. Rămasă fără sprijinmaterial, Ana Câmpeanu şi-a luat cei doi copii, şi prinpasul Dornei a trecut munţii în Moldova şi a ajuns laPiatra Neamţ. Aici şi-a cumpărat cu 100 de galbeni ocasă. La Tg. Neamţ au stat numai doi ani, deoarece orudă de-a lor, Petru Câmpeanu, jurist universitar la Iaşi,le cheamă la el. Ana Câmpeanu şi-a lăsat casa din Tg.Neamţ în grija maicilor de la mănăstire. La Iaşi, familia

Câmpeanu s-a stabilit în cartierul Tătăraşi. Casa din Tg.Neamţ, moştenită de Veronica Micle, va fi dăruită deaceasta în anul 1886 Mănăstirii Văratec. Ana Câmpeanu,pentru a se întreţine pe ea şi pe copii, atât la Tg. Neamţ,cât şi la Iaşi, nu s-a sfiit să spele rufe în caselebogătaşilor şi să se ocupe cu moşitul. Veronica a făcutŞcoala Primară şi apoi Şcoala Centrală din Iaşi. De cândera elevă avea aptitudini pentru muzică şi literatură. Înprimăvara anului 1863, în faţa comisiei executoare, dincare făcea parte Titu Maiorescu şi Ştefan Micle,Veronica şi-a susţinut examenul de absolvire şi a obţinutcalificativul de „eminent”. Abia împlinise 13 ani, daravea minte ageră şi era bine dezvoltată la trup. A fostremarcată de Ştefan Micle, care, după examen, a stat maiîntâi de vorbă cu mama fetei, pe care a rugat-o să-şidetermine fiica să se căsătoreasca cu el, apoi cuVeronica, fosta lui elevă. Ştefan Micle i-a explicatsituaţia sa materială, după ce i-a cerut mâna fetei. Le-apromis că nu vor mai avea griji materiale. Ştefan Miclese născuse în anul 1820 în Feleac lângă Cluj din părinţisăraci. A fost uncenic la un fierar. Cu toate greutăţilevieţii, el a urmat gimnaziul romano-catolic. A studiatapoi dreptul la Sibiu timp de 4 ani. A luat parte activă lamişcarea din 1848. Mai târziu şi-a continuat studiile laPolitehnica din Viena. În 1856 a fost numit profesor defizică la liceul din Iaşi. În 1860 devine profesor de fizicăşi chimie la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. În perioada1867-1875 el a fost şi rectorul universităţii. Când i-acerut mâna Veronicăi, el avea vârsta de 43 de ani şi eraunul dintre profesorii universităţii dintre cei mai buni.Căsătoria a avut loc la 7 august 1864. La scurt timp dupăcăsătorie, Veronica şi mama ei au fost implicate într-unproces în care trebuia să aducă mărturie că TituMaiorescu a făcut nişte vizite „pe furiş” unei directoarede pension şi unei subdirectoare a Şcolii Centrale. SoţulVeronicăi făcea şi politică, de fapt el le-a atras pe celedouă femei în procesul în care Veronica trebuia sădepună mărturie împotriva lui Titu Maiorescu.

Ea a depus o mărturie falsă în ziua de 11 noiem-

brie 1864, la proces. Peste ani însă, Maiorescu, nu vauita episodul şi îi va plăti poliţa d-nei Veronica Micle.

Din căsătoria cu Ştefan Micle, Veronica a dus pelume două fete: Valeria şi Virginia. Valeria s-a născut la10 noiembrie 1866 şi a urmat conservatorul de muzicădin Bucureşti şi Şcoala de Canto din Paris. Virginia s-anăscut la 7 martie 1868 şi a urmat Facultatea de fizică-chimie la Iaşi. Ştefan Micle i-a oferit Veronicăi o viaţălipsită de griji. Ea ar fi trebuit să fie fericită. Darsobrietatea şi prestanţa universitară care îl caracteriza pesoţul ei, contrastau prea mult cu manifestările copilăreştiale soţiei sale. Îi despărţeau nu numai cei 30 de ani(diferenţă de vârstă ce nu poate fi neglijată în dragoste),ci mai ales felul diferit de a înţelege viaţa. Pentru a-şihrăni spiritul, încă din primii ani de căsătorie, Veronicaşi-a găsit refugiul în literatură, în muzică şi activităţisociale. În 1867 a făcut parte din Comitetul deConducere al „Reuniunii Femeilor Române” caremilitau pentru ajutorul copilelor sărmane. În timpulrăzboiului pentru independenţă 1877-1878, a activat casoră de caritate, etc. Ca soţie a rectorului Universităţii,Veronica a cunoscut activitatea societăţii „Junimea”,

VERONICA MICLE 163 DE ANI DE LA NAŞTERE

Pagina 3

Gheorghe MĂMULARU

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

mai ales că soţul ei participa la unele şedinţe şi avea legături amicale cu mulţijunimişti.

Veronica a început să scrie şi ea poezii, mai întâi poezii de dragoste. În1872 a trimis revistei „Noul curier român” două nuvele: „Plimbarea de mai laIaşi” şi „Randez-vous”, pe care le-a semnat. Ea era o femeie plină de viaţă, plinăde farmec, frumoasă, drăgălaşă, talentată, cu voce foarte plăcută, era o femeiefoarte sinceră şi dezinteresată. Veronica a fost victima numeroaselor sale calităţi.

Dar când l-a cunoscut pe Eminescu? Se presupune că s-a întâlnit prima datăcu poetul la Iaşi în 1869 cu prilejul participării la cercul literar. Alţi cercetătoriafirmă că în 1872 Veronica mergea la Viena pentru a se trata de o eczemă ce oavea la obrazul stâng. Aici l-ar fi cunoscut pe Eminescu, care era student lafilosofie. Vizitând pe fosta sa gazdă, d-na Lövenbach, Eminescu o întâlneşte peVeronica, care deja îi citise „Venere şi Madonă”, poezie publicată în „Convorbiriliterare” în anul 1870. De atunci a început idila lor. Mai întâi au fost 8 ani dedragoste platonică, de aşteptări şi renunţări dureroase. Data cedării (Veronicăi) afost la 27 octombrie 1878, pe când Ştefan Micle, soţul ei, mai trăia. Locul mariiîmpliniri şi dăruiri s-a petrecut la Hanul lui Năstăsache, han local mai multpentru femei uşoare şi cu odăi de închiriat cu ceasul.

Anul 1876 a fost pentru Veronica începutul unor nenorociri care se vorsuccede cu intermitenţe până la sfârşitul vieţii sale. În 1876 încetează din viaţămama sa. Peste 3 ani, la 4 aprilie 1879, Ştefan Micle moare la Iaşi în vârstă de59 de ani. După moartea soţului ei, rămâne singură, fără mijloace de întreţinere.Pe la mijlocul lunii august 1879, Veronica se adresează Ministrului Instrucţiunii.Cu „umilinţă” solicită ca până la stabilirea pensiei, dat fiind că Ştefan Miclemurise sărac, să primească în continuare salariul soţului ei. A intervenit şiEminescu. Lucrurile s-au tărăgănat, se plătea o poliţă din partea lui TituMaiorescu d-nei Veronica, care cândva a depus o mărturie falsă; criticul literar,Titu Maiorescu, ajunsese acum mare demnitar.

Grijile şi greutăţiile materiale care au survenit acum după decesul soţului, facsă apară şi primele simptome ale unei boli care se agravează pe zi ce trece, pânăla sfârşitul vieţii sale. Aceste suferinţe le aflăm din cele câteva scrisori ale ei pecare i le adresează lui Mihai Eminescu. În scrisoarea din decembrie 1878:„scumpul şi iubitul meu (...). M-am săturat de această lume (...) am clipe aşa deîntunecate, că adesea mi-e silă de viaţă şi aş vrea să mor, dar sunt prea laşă să măsinucid eu însumi”. În august 1881 îi scrie din nou lui Eminescu şi-i cere acidprusiac „pentru că nu vrea nimeni să mi-l dea, dă-mi-l dumneata care îl poţiprocura mai uşor (...), de un an încoace caut care ar fi moartea cea mai fără ago-nie”. Acidul prusiac (acid cianhidric) este o substanţă otrăvitoare care acţioneazăcel mai rapid. Acţionea lui se datorează ionului CN care produce o anoxiecittoxică.

Veronica Micle prezenta simptomele caracteristici unei nevroze cu stări dedepresie, în care ideea sinuciderii predomina şi care până la urmă a cedat.Singura rază de lumină în intunecaţii ani pe care Veronica i-a trăit, a fostdragostea ei pentru Eminecu. Acesta insista ca Veronica să îşi părăsească soţul şisă îl urmeze oricând şi oriunde. În anul 1880 au vrut să se căsătorească. În lunamai 1880 Veronica a avut chiar un copil de la Eminescu, care s-a născut mort.Referindu-se la dragostea ei, Gala Galaction spunea că Veronica Micle a iubit peEminescu, cu o iubire teribilă, completă şi nimicitoare, aşa cum numai rar sevede pe pământ.

Cu toată această mare dragoste, începând cu vara anului 1880 relaţiile lor deprietenie sunt întrerupte vremelnic până către sfârşitul anului 1881. N-au maicorespondat. Eminescu era deja la Bucureşti, iar Veronica în Moldova. În aceastăperioadă Veronica a avut o dragoste trecătoare cu I.L. Caragiale, prietenul deredacţie al lui Eminescu. I.L. Caragiale, la 16 octombrie 1881 a fost numitrevizor şcolar al circumscripţiei Neamţ-Suceava şi s-a stabilit la Piatra Neamţ.Caragiale o întâlneşte pe Veronica cu care leagă o prietenie şi chiar o idilă. Eatrecea atunci printr-o criză amoroasă. Caragiale aflase de ea şi profită de crizapsihică. Veronica, femeie credulă, îl primeşte în casa ei din Piatra Neamţ. Dupăaceea Caragiale s-a lăudat cu isprava sa. Natural că până la urmă a aflat şiEminescu care s-a supărat pe Veronica şi i-a reproşat gestul ei de infidelitate.După puţin timp Caragiale a fost transferat cu serviciul în judeţul Vâlcea. În celedin urmă Eminescu şi Veronica s-au împăcat.

Pe la începutul verii lui 1889 se retrage la Mănăstirea Văratec. Ea esteputernic afectată de moartea lui Eminescu (15 iunie 1889). Ultimele două lunidin vara anului 1889 au fost un chin pentru viaţa ei. Veşnic tulburată de vedenii,avea insomnii şi veghea nopţi întregi, petrecându-şi singurătatea transcriindu-şiîntr-un album poeziile sale şi ale lui Eminescu.

În seara zilei de 3 august 1889, ca niciodată Veronica a invitat pe toţicunoscuţii la Văratec. Era foarte bine dispusă. A cântat „Steluţa” şi „Vezi rân-dunelele se duc”, a recitat din poeziile ei şi ale lui Eminescu. Pe la miezul nopţiiinvitaţii s-au retras, iar Veronica a spus că este obosită şi doreşte să seodihnească. „Pe la patru spre ziuă, povesteşte maica Fevronia, vine speriatăVirginia, fiica mai mică a Veronicăi, în camera mea şi-mi spune că mamei sale îieste foarte rău, rugându-mă să trimit pe cineva să cheme un doctor, că trage demoarte”. Veronica zăcea înţepenită pe pat. A vrut să-i dea lapte; l-a găsit vărsat.Cine îl vărsase? „Eu măicuţă”, i-a răspuns Veronica în şoaptă. „Sunt taremâhnită, continuă bolnava, am avut un ibovnic şi mi-a murit!” A stat aşanemişcată până către orele 23 din seara zilei de 4 august 1889, când a încetat dinviaţă. În ziua de 4 august 1889 au văzut-o medicii Cantemir şi Ursuleanu; cauzamorţii: a ingerat o mare cantitate de licoarea lui Fowler (arsenic de potasiu). Afost înmormântată la Mănpstirea Văratec. Pe placa de marmură există epitaful:

„Şi pulbere, ţărână de tine se alege,Că asta e a lumii nestrămutată lege.Nimicul te aduce, nimicul te reiaNimic din tine-n urmă nu va mai rămâne.”

Pagina 4

NICOLAE STEINHARDT

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „ANTIM IVIREANUL” VÂLCEABiroul Informare bibliografică şi documentară

COLECŢIA: PERSONALITĂŢI NAŢIONALE ŞIINTERNAŢIONALE ÎN TRECERE PRIN VÂLCEA Nr. 22, 2012

Fragmente de sfânt - luminoase - dinviaţa părintelui Nicolae Steinhardt

scoase dintre rândurile cărţii „Viaţa ca opoveste de dragoste” - teză de doctorat - atinerei şi scânteietoarei doamne ElenaCiungan, crescută în vecinătatea MănăstiriiRohia, fiică de preot, soţie de preot, cu valu-rile vieţii ajunsă la Râmnic, prin bunătateaDomnului care ne atotînconjoară.

„Jinduiam după călugărie. O doream încădin închisoare.

După moartea tatălui meu (în vârstă denouăzeci de ani – 1967) am început să-micaut o mănăstire, am întâmpinat însă greutăţişi refuzuri, stareţii se fereau de un deţinutpolitic. Părintele Mina vroia să mă cheme laHuşi, la mănăstirea din dependinţele fosteiepiscopii; s-a opus părintele Ciprian.

La Cozia, stareţul Gamaliil Vaida mi s-adovedit plin de bunăvoinţă, lăcaşul mi s-apărut însă mie mult prea bântuit de turişti şivizitatori.

Abia în 1973 Constantin Noica m-a înşti-inţat că a fost la Cluj, unde l-a cunoscut peproaspătul episcop Justinian Chira şi că avizitat mănăstirea Rohia unde acesta fusesestareţ vreme de treizeci de ani.

<<Ţi-am găsit locul potrivit>>, mi-a spusConstantin Noica.” (pp. 126 – 127)

„În Maramureş, la Rohia, în sat, undeviaţa e cu picioarele pe pământ, şi-a asumatresponsabilitatea de părinte duhovnicesc,pentru că înţelesese că cea mai lungă cale pepământ e de la urechi la inimă şi a doveditoamenilor, prin puterea propriului exemplu,că pot să se bucure fără să se împătimească”(E.C., p. 13).

„Chiar dacă este mai puţin important, aşdori să vă mărturisesc efectele tangenţelormele cu Steinhardt. Prima dată când îmiamintesc să-l fi văzut, era într-o dimineaţă de6 decembrie, chiar de Sfântul Nicolae.Monahul se afla în drum spre MănăstireaRohia şi se oprise la casa părinţilor mei.Copil fiind, de şapte – opt ani, pândind apari-ţia cadourilor, l-am zărit şi pe Moş Nicolae(adică pe monahul de la Rohia) la pervazulferestrei, impresie care mi-a rămas întipărităîn suflet mult timp, ca o materializare a exis-tenţei reale a sfântului printre noi, chiar dacăla scurtă vreme după aceea am înţeles cine nevizitase în acea dimineaţă de decembrie (înŢara Lăpuşului, chiar el mărturisea că sesimte ca şi în Ţara lui Moş Crăciun).

A doua întâlnire a fost când am citit primadată Jurnalul fericirii, o carte a suferinţei,care totuşi m-a umplut de bucuri. Cred că peatunci îmi spuneam ceva de genul acesta:Dacă el, ca om, a putut înţelege astfel sufe-rinţa, înseamnă că a-ţi lua crucea şi a-i urmalui Hristos nu este altceva decât exaltarea cucare te îndemni să mergi la întâlnirea cu celpe care îl iubeşti.

Apoi, au urmat altele şi altele, despre careîmi place să cred că le voi dobândi pentru a vile dărui” (E.C., p. 89).

„În pragul cabinei de înregistrări, cabina15 de la Radiodifuziunea Română, repartiza-tă redacţiei culturale, apărea, prin anii 84 – 85un domn în vârstă, cu barba albă, ochi trişti şiveseli totodată, zâmbitor şi amabil, spunândbună ziua într-un fel atât de convingător,încât ziua se făcea, într-adevăr, bună. Avea, înmâna cu încheietură foarte subţire, un bastongros, în care se sprijinea cu nădejde. Saluta,apoi intra în studio ca să înregistreze.Şi abiaatunci începea minunea: citea cu o energieluminoasă, ridicând glasul cu o anume voio-şie, punctând cu pauze scurte finalul de frază,aruncându-se iar, cu bucurie, în pasajul urmă-tor. Erau texte despre cărţi sau însemnări decălătorie, nu ştiu dacă au fost publicate vreo-dată, mici eseuri scânteietoare, care ne înse-ninau sufletele atât de posomorâte pe atunci.Apoi pleca, sprijinit în baston, spre ziua luinecunoscută nouă, poate la bibliotecă, poatela vreo redacţie bucureşteană, poate la Rohia.Purta o haină albastră, părul alb flutura oclipă la capătul coridorului. Imaginea asta arenăscut pe când citeam finalul cărţii. Şi cuglasul lui în minte, aşa cum îl ascultam peNicolae Steinhardt rostindu-şi pagina cu căl-dură şi convingere, parcă îl auzim vorbinddespre cartea fetiţei care se ruga pentru elîncă din copilărie: Fie într-un ceas bun. Fiedoar prima dintr-un şir de strădanii duse pânăla capăt şi rodnice.

Elenei Ciungan, dăruită cu simplitateocrotirii nedreptăţiţilor sorţii, această carte nueste decât un început de drum.” - din prefaţasemnată: Mihaela Bulgaru şi VioricaDiaconescu.

Pe exemplarul cărţii pe care o avem înfaţa ochilor, autoarea a însemnat următoareadedicaţie, pentru o familie prietenă: A fipărinte este o artă care cere multă dibăcie, afi bun părinte este o artă în care se cere înţe-lepciunea şi dragostea toată pe care o poateoferi acel om care a ales să se nască părinte.

Există o poveste creştină, din popor, carespune că noi, oamenii, suntem păpuşi de sare;

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 5

POVESTEA VORBII 21

o găleată de apă de mare pusă în trup. Odată, o astfel depăpuşă, a întrebat marea: Cine eşti tu?, iar marea i-a răs-puns: Intră şi vei înţelege singură. Atunci păpuşa, temă-toare, a început să înainteze în mare, oprindu-se mereu şiiarăşi punînd întrebări. La final, când s-a dizolvat, cupace, fericită, a spus: Acum ştiu.

Asemenea este omul care intră în UniversulDumnezeirii.

Coordonator colecţie: Felix SIMA Redactor: Flori GHIŢĂ

Postprocesare: Alina NICOLA

În aceeaşi colecţie au apărut:

1. Sfântul IOAN IACOB HOZEVITUL2. Marin SORESCU

3. Alexandru VLAHUŢĂ4. Henri COANDĂ5. Geo BOGZA6. Trei profesori de la Cernăuţi: Rudolf RENNER, Leca MORARIU, Traian CANTEMIR7. Vasile TĂRÂŢEANU8. Dimitrie CIUREZU – poet al Mănăstirii COZIA9. Vintilă BRĂTIANU10. George ENESCU şi Maria CANTACUZINO11. Emil LOTEANU12. Vasile MILITARU13. Florin CONSTANTINIU14. Mario Vargas LLOSA15. Paul de ALEP16. George CĂLINESCU17. Sabin BĂLAŞA18. Î.P.S. FIRMILIAN

19. Maria FRATOŞTIŢEANU-BILLEK20. Modest CICHIRDAN21. Martha BIBESCU22. Nicolae STEINHARDT23. Alecu Ivan GHILIA

Deţinem, în portofoliu, pe această temă, un bogatvolum de materiale pe care le vom aduce la cunoştinţăcelor interesaţi, dar suntem deschişi şi oricărei colabo-rări. Îi invităm pe cei care deţin materiale în acest sens săni se adreseze, spre a se alcătui, sub semnătura fiecăruia,la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, ocolecţie cât mai cuprinzătoare a personalităţilor aflate,de-a lungul timpului, în trecere prin Vâlcea, spre a nu lise şterge urmele sub praful timpurilor.

Aceste materiale pot fi găsite şi pe www.istorieloca-la.ro.

NICOLAE BĂLCESCUUN OM PENTRU ETERNITATE

Acesta este titlul generic alsimpozionului organizat de

Memorialul „Nicolae Bălcescu” înparteneriat cu Forumul Cultural alRâmnicului, Fundaţia „Bălcescu” şiDirecţia Judeţeană pentru Cultură şiPatrimoniu Naţional Vâlcea, cuprilejul împlinirii a 160 de ani de latrecerea în eternitate a istoricului,omului politic şi revoluţionaruluiNicolae Bălcescu, simpozion care aavut loc pe data de 29 noiembrie2012 în comuna Nicolae Bălcescu,

judeţul Vâlcea.Este datoria noastră cea mai mare să ne cunoaştem

trecutul înaintaşilor noştri, pentru a înţelege prezentul şi ane construi un viitor ca naţie. Cu toţi simţim uneorinevoia să mergem la mormintele strămoşilor, să intrăm încomuniune cu spiritul lor şi să ne încărcăm sufleteşte cuenergie de la acele morminte de viaţă dătătoare. Numai căîn cazul marelui patriot Nicolae Bălcescu nu ne-am pututîntâlni, ca români, cu rămăşiţele lui pământeşti, laconacul din fostul sat Bălceşti de pe Topolog, azi comunaNicolae Bălcescu, deoarece el îşi doarme somnul de vecideparte de ţară, într-o groapă comună de la MănăstireaCappuccinilor din Palermo, capitala Siciliei, fiindaproape imposibilă repatrierea lor de-a lungul anilor careau trecut şi au îngreunat identificarea lor.

„Sfântul român din catacombele Cappuccine”, aşacum l-a numit istoricul Titu Georgescu pe revoluţionarulnostru paşoptist, s-a născut la 29 iunie 1819, în mahalauaBoteanu din Bucureşti, în uliţa numită mai târziu Colţei(astăzi Bulevardul Nicolae Bălcescu Nr. 23 A), într-ofamilie de boiernaşi, fiind al patrulea copil din cei cinci aipărinţilor săi. Tatăl, pitarul Barbu Petrescu, descendentdintr-o familie de preoţi, îşi va uni destinul cu ZincaBălcescu, fiica lui Tănase Bălcescu şi a EcaterineiBăbeanu, care aveau o moşie în satul Bălceşti de pe valeaTopologului. Pe această moşie va fi construit conacul demai târziu al Bălceştilor, numit aşa deoarece ZincaBălcescu şi-a păstrat numele de fată şi după căsătorie,nume pe care l-a preluat şi fiul ei Nicolae, transformân-du-l într-un renume în zbuciumata noastră istorie.Originea marelui istoric Nicolae Bălcescu va fidefinitorie pentru viaţa şi activitatea sa de mai târziu.Părinţii săi făceau parte din mica boierime, cu avereamereu în scădere după bejenia din vremea răscoalei luiTudor Vladimirescu şi după moartea prematură a tatălui,în 1824, când mama rămânea văduvă, la 36 de ani, cucinci copii de mână: Costache, Maria, Sevastiţa, Nicolaeşi Barbu. Ea nu a avut timp ca mamă, să-şi răsfeţe copiii,care au cunoscut de mici greutăţile vieţii, crescând alăturide copiii ţăranilor nevoiaşi. Mediul în care s-a format l-afăcut pe Bălcescu să aprecieze valorile morale şi

intelectuale ale poporului român şi mai ales săîndrăgească istoria strămoşilor săi.

Este demn de amintit un episod din viaţa sa de elev,pe când învăţa la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti,consemnat de George Călinescu în 1941, când tipărea„Istoria literaturii române”: „Acolo îl aflăm pe NicolaeBălcescu distins la limba franceză în 1833, premiant aldoilea în 1834. Şcoala era pe atunci cam pe locul undeeste azi statuia lui Lazăr şi la poarta ei aşteptau simigii,bragagii şi printre ei un găligan, şcolar şi el, care învirtutea forţei fizice confisca covrigii cumpăraţi de eleviicei slabi. Cu prilejul unei astfel de agresiuni, având caobiect o bucată de alviţă, cunoscu I. Ghica pe Bălcescu.Doborât la pământ, Bălcescu îşi apără cu energie alviţa.Scăpându-l de bătăuşi, Ghica află că tânărul protejat eramai îngrijat de un caiet pe care se aflau multe citate dinPetru Maior, Fotino, presupusul cronicar ConstantinCăpitanul şi Radu Greceanu” (George Călinescu, Istorialiteraturii române de la origini până în prezent, Ediţia aII-a, revăzută şi adăugită, Editura Minerva, Bucureşti,1986, p. 184).

În şcoală avea o memorie foarte bună, putând recitasute de versuri pe dinafară, aptitudini la matematici,interes pentru filosofie. La 19 ani, în 1838, s-a angajat înarmată cu gradul de iuncher, predând, ca învăţător,cunoştinţe elementare şi lecţii de istorie într-o şcoalădestinată ostaşilor. Studiul istoriei va deveni o preocuparedominantă pentru el. În anul 1840, când se încercă uncomplot împotriva lui Ghica, actori principali fiindMitică Filipescu, Eftimie Murgu, C. Bolliac, MarinSerghiescu Naţionalul, J. A. Vaillant, C. Telegescu,iuncherul s-a alăturat mişcării revoluţionare. Unii voiaudomn pe Câmpineanu, alţii republică. Din păcate,lovitura a eşuat, iar autorii complotului arestaţi. Fiindsocotit minor, Bălcescu va primi „numai” trei ani deînchisoare la mănăstirea Mărgineni, de unde iese, graţiat,în aprilie 1842, cu sănătatea şubrezită.

În toamna lui 1843 va înfiinţa la Bucureşti o societateliterară numită „Frăţia”, din care făceau parte minţileluminate ale vremii, având ca scop săpregătească în ascuns revoluţia. Îndiscuţiile lor peripatetice, „prin culesulviilor”, Ion Ghica, Christian Tell,Nicolae Bălcescu şi un al patrulea alcărui nume a rămas necunoscut, s-aulegat prin jurământ şi au pus la calestatutul societăţii, cu deviza „Dreptate,Frăţie”. Deosebit de ceilalţi însă,Bălcescu adera la ideea uniunii princomunitatea culturală, având o fanaticăîncredere în energiile care zac înpoporul român şi care se cereaurăscolite la această răscruce de veac aredeşteptării noastre naţionale.

Preocupat încă din copilărie destudiul istoriei şi însufleţit de idealuriînalte pentru binele poporului său, se va

orienta spre valorile democraţiei franceze şi va pregăti lanivel ideologic revoluţia de la 1848 prin scrierile sale.Între 1845-1848, scoate la Bucureşti împreună cu AugustTreboniu Laurian revista „Magazin istoric pentru Dacia”,culegere documentară de cronici şi de studii privitoare laistoria patriei, printre care strecoară şi poezia populară.Efectuează călătorii de studiu prin provinciile româneştişi apoi peste hotare, în vederea cunoaşterii mărturiiloristorice care vor sta la baza operelor sale pătrunse de unînalt sentiment patriotic. Participă la revoluţia francezădin februarie 1848 unde, triumfător şi simbolic, smulgeun petic de catifea roşie de pe tronul regelui LouisPhilippe şi îl trimite poetului Vasile Alecsandri laMirceşti. Întors în ţară, în iunie 1848, va fi în mijloculevenimentelor de la Bucureşti, susţinând cu ardoare apli-carea articolului 13 din Proclamaţia de la Izlaz, careprevedea împroprietărirea ţăranilor clăcaşi şiexproprierea marilor moşieri, principala garanţie avictoriei revoluţiei, în concepţia lui, cum deducem dinarticolul „Despre împroprietărirea ţăranilor”, publicat în„Poporul suveran”, organ oficial al revoluţiei şi alguvernului provizoriu din care făcea parte.

Desigur că împroprietărirea ţăranilor şi rezistenţaarmată a ţării în cazul unui atac străin au fost puncte alerevoluţiei care nu s-au realizat, datorită împotrivirii uneigrupări alcătuită din fii de mari boieri, în frunte cu IonGhica, aşa că scurta izbândă a revoluţiei de la 11 iunie1848 din Muntenia a fost înfrântă cu ajutorul Rusieiţariste, jandarmul Europei. Revoluţionarul pur, care n-avrut nimic pentru sine, care a ars ca o flacără pentru alţii,pentru ţară şi pentru acest neam şi care în martie 1848pleca la Paris spre ţară cu entuziasm, spunând că:„România va fi iubita noastră!”, se vede acum înfrânt,părăsit, alungat din propria ţară. Cei apropiaţi îl trădaserăşi suferea că este departe de patria lui, printre străini.Boala de tuberculoză, ale cărei semne apăruseră pe cândel era la Paris la începutul lui 1847, se agravează înprimăvara anului 1851. În acest răstimp, va acţiona înArdeal, pentru reactivarea revoluţionară a celorlalte

Constantin MĂNESCU

Casa Memorială„Nicolae Bălceascu”

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 6

POVESTEA VORBII 21

provincii româneşti şi pentru recuperarea drepturilorromânilor din Transilvania, dar este urmărit permanentpentru a fi arestat. În octombrie 1849 este din nou laParis, unde face mari eforturi pentru a pregăti emigraţiaromână în vederea revoluţiei viitoare. Mâhnit deconflictele dintre exilaţii români, bolnav, el renunţă, înmare măsură, la activitatea politică şi se consacrăredactării monografiei istorice „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, făcând o extraordinară paralelă întrescurta domnie a lui Mihai (1593-1601) ş i evenimentelede la 1848. Ideea centrală a acestei opere, apărută pos-tum în 1878, în care Mihai Viteazul este simbolul lupteide eliberare na ională şi al unităţii teritoriale aromânilor şi în care apare România „într-o măreţiesălbatică”, după cum spunea George Călinescu (op. cit.,p. 190), rămâne aceea că atâta vreme cât s-a sprijinit pepopor, eroul de la Călugăreni a repurtat biruinţe dintrecele mai strălucite. Dar când, sub influenţa boierilor

mari latifundiari, a dat „legământul” de tristă amintire,steaua viteazului a început să intre în declin. O analogiezdrobitoare cu evenimentele de la 1848!

La sfârşitul lunii august 1852, porneşte spreConstantinopol, cu gândul de a se stabili în Moldova.La 8 septembrie, trece Dunărea pe malul românesc şi,pentru câteva ore, la pichetul din Turnul-Măgurele, seîntâlneşte cu mama sa, dar nu i se permite să se întoarcăîn ţară. În octombrie, se îndreaptă singur spre Italia,trece prin Neapole şi se opreşte la Palermo, unde ajungela bordul vasului „Ercolano” la 17 octombrie 1852, ora21. Cele 44 de zile ale lui Bălcescu la Palermo vor fipetrecute la hotelul Alla Trinacria, părăsit de toţiprietenii, lăsat în singurătate printre străini...

29 noiembrie 1852. Ora 19,30. Camera nr. 26. PapasJoseph Collida, de la biserica San Niccolo dei Greci,într-o ultimă mângâiere îşi trece uşor mâna pe frunteaînaltă şi pe chipul palid al străinului, lăsând în jos

pleoapele peste ochii care priveau fix în lumea de din-colo. Îl spovedise în legea străbunilor. Tomaso Mollone,servitorul de la hotel, aprinsese o lumânare pentru DonNiccolo...

Aşa îşi sfârşea zbuciumata viaţă, la 33 de ani şi cinciluni, ca şi viaţa pământească a Mântuitorului IisusHristos, acest apostol al românilor, de ţinător al uneiînalte conştiinţe puse în slujba ţării, acest mare istoricsi revoluţionar care aparţine nu numai României, ci şiîntregii Europe, fiind apreciat de locuitorii din Sicilia,care i-au ridicat la Palermo un bust în anul 1961.Participanţii la simpozion au lansat ideea de a se pregătila Conacul Bălceştilor un mormânt marelui patriot, încare să se aducă un pumn de ţărână de la Palermo,pentru ca astfel satul Bălceşti de pe Topolog, azicomuna Nicolae Bălcescu, să devină centrul mondial alpatriotismului românesc.

-Fragment-

- Taci! Stai unde eşti! Ionu se ridică cu greu, parcăeste mai gârbovit, ochii îi joacă în lacrimi, se apropie şideschide braţele, obrazul lui se lipeşte de cel al luiCarmen. Stau nemişcaţi. Inima ei bate precum a vrabieiprinsă la colţul pătulului când se apropie iarna.Linişteşte-te, acum am să-ţi dau cea mai grozavă veste.Am trăit amândoi până acum ca la marginea unuianotimp care nu se îndura să plece, se crampona pentru anu da voie celuilalt să-i ia locul. Ca între iarnă şiprimăvară. Acum au început să curgă pâraieleanotimpului nostru, pădurea e plină de Floarea Paştelui,înfloresc ghioceii, iar tăpşanul e galben de floareapodbalului. A intrat primăvara în noi, stabilindu-se pen-tru vecie. Nu are cum, nu are când să mai plece. Auzitrilurile păsărilor ca într-un cor nupţial din cea mai vechecatedrală? Acum în faţa lui Dumnezeu suntem unul.Acum, de abia acum suntem indestructibili. Poate cevasă fie mai trainic şi mai frumos decât mărturisirea gân-dului cel mai intim, cel care pare cel mai trăsnit sau celmai hulit, cel care de obicei nu se poate încredinţaceluilalt fără subterfugii, fără căi ocolitoare, ca şi cum te-ai fi spovedit? Nici moartea nu ne mai poate despărţi, noine-am spus totul, ne-am dat drumul inconştientului şiconştientului fiecăruia spre celălalt. Închid ochii înacelaşi timp, respiraţiile lor au acelaşi tempo, pe cealaltăparte a geamului se aude un bâzâit de albină care vrea săintre, miroase a faguri, aerul din jurul lor se strânge înaureolă galbenă de miere.

- Întinde-te pe fotoliu, stai să-ţi aduc un pled maimoale, eşti obosită. Tot te mai doare? La fel ca ieri?

- La fel, cu toate că mi-am pus toate prişniţeleposibile. M-a mai lăsat câteva ore după ce mi-am pusUntul Pământului, dar ştii cât mi-e de teamă de el. Etoxic. Nu numai spatele nu-mi dă pace, dar coboarădurerea pe picior în jos până-n călcâi. Cred că şi vremea,

umezeala şi schimbările de presiune.- Am să-ţi cobor tetiera. Ca şi când ai fi la orizontală,

nu, fără pernă, acum întoarce-te pe o parte şi îndoaie-ţicorpul, du genunchii în sus, întinde şi arcuieşte coloana.Închide ochii să caut printre CD-uri Balada!... De câtăvreme n-am mai ascultat muzică românească… M-amsupărat ca văcarul pe sat! Să nu adormi!

E cald şi începe să-mi fie bine, gândeşte Carmen, e olinişte atât de adâncă, nu se aude curgerea râurilor, nu seaude foşnet de copac, a încetat şi zumzetul albinei dintregeamuri, doar ţiplele CD-urilor trecute de Ionu dintr-oparte în alta seamănă cu răsfoitul pe îndelete a cărţii,cartea vieţii, a ţării şi a pământului acesta. E ca o carte derugăciuni pe care o ţii lângă pat şi îi deschizi cu evlaviecoperţile, apoi treci paginile, una după alta cu gândul şicorpul în altă lume. E lumea ta, cea de lângă tine, dar tusimţi că eşti undeva între cer şi pământ, sus,imponderabil, lumina din cameră e opalescentă, îşi facloc în valurile-i lăptoase culorile curcubeului, dar pale,în întretăieri şi încovrigări de spirale alungite, în mişcarecontinuă, ca ADN-ul locului acesta unic, colţ dintr-un rainedescris de niciun muritor, de niciun zapis şi nicio CarteSfântă. Dintr-un colţ, abia perceptibil, sunete de vioarărecompun o Baladă într-un spaţiu de plete negre şi tinerede Ciprian Porumbescu şi doi ochi muribunzi, fierbinţi,arşi de imanenta despărţire de plai şi de viaţă. Sunetelese amplifică.

- Ce vezi?- Toate pădurile Bucovinei, trupuri întregi, pante în

coborâş spre Vatra Dornei, Mestecănişul cu moliziicrescuţi mai înalţi şi mai deşi, mai puternici decâtfurtunile care i-au pus la pământ, văd ziduri albe demânăstiri pătate de roşul muşcatelor curgătoare, begoniiîn ferestre de case ca din poveşti, un străjer ca unCeahlău măreţ cum sclipeşte în soare, şosele şerpuind şilegând alţi munţi şi alte păduri verzi, o bucată de rai,pânze rare şi fine de borangic ce coboară din ceruri,cosiţe şi sâni de fete şi femei minunate, flăcăi care strângstoguri de fân cu flori de Drăgostele pitite la piept, copiibucălaţi asmuţind câinii de sub căruţe ca să-nceapăhârjoana, lacuri albastre lângă care stau animalelecodrului să se-adape, case mici cu pridvor în grădini

care-s jumătate cu flori - jumătate legume, văd o ţarăcurată şi bună. O ţară aproape rotundă… Piste pe careaterizează sute de păsări de fier aducând turişti grăbiţispre ţara aceasta aproape rotundă, unde să uite de larmastrăzii aglomerate, de sticla biroului şi tiribombaDubaiului. Văd cuiburi ocupate de păsări!

- O ţară turistică şi agrară! Simplitatea civilizaţiei!Sobrietatea artelor pure! O ţară-ntr-un vers! Barbă albăjucând în opincă! Îl văd pe El …

- Nu-L numi! E păcat. Toate-s de la El!- Mai am un lucru mic de făcut şi sunt al tău. Apoi îţi

voi masa spatele, îţi promit un somn pe cinste! Ionucaută pe bâjbâite în spatele cărţilor o cupă. O pregătisemsă o beau dacă drumurile gândului meu se terminau înprăbuşire şi haos. N-a fost să fie aşa! Cine-ar fi crezut?Deschide uşiţa sobei în care erau resturi de cenuşă diniarna trecută şi picură încet, esenţă de cucută. Cenuşaînghite lichidul picurat ca şi când acesta nici n-ar fifost…

…….. Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede cacristalul, care curgea din tronul lui Dumnezeu şi alMielului prin mijlocul pieţei. Şi pe cele două maluri alerâului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri derod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slu-jesc la vindecarea popoarelor. Nu va mai fi nimic vred-nic de blestem acolo. Tronul lui Dumnezeu şi al Mieluluivor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Luişi numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai finoapte. Şi nu vor mai avea nevoie nici de lampă, nici delumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi valumina. Şi vor domni până în vecii vecilor. Şi îngerul m-a zis: „aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şiadevărate……Şi iată, eu vin curând.” ******………….

Sfârşit.

Bibliografie: * „Sfântul Vasile Cel Mare”: Editura Agapis-2003** „Învăţăturile Sfântului Vasile Cel Mare”:

Ed.Agapis-2003;*** „Cu faţa spre veşnicia fericită”: Arhim. Teofil

Părăian;**** „Credinţa lucrătoare prin iubire”: Arhim. Teofil

Părăian;***** „Maria-simbol al femeii inimă, gând, trup” -

Boccaccio;****** Apocalipsa 22 „Noul Testament” al

Domnului Isus Hristos.

CUCUTA LUI SOCRATE(ROMAN)

Adina DUMITRESCU

OVIDIU CRISTIAN DINICĂ

(pentru doamna T)n noaptea în care inimilepătrund cerulasemeni unor săgețivoi turna cu răbdareciocolată de casăpe bustul tău fierbinteacoperindu-l în glazură albăsprâncenele vor întări privireatrasate în ciocolată neagră

din care voi mușcaatât cât cuprinde tăcereavoi acoperii pajiștea cuvintelorcu ochii tăi din care se alcătuieștejocul aspru al iubirii

PORTRET

te pot alcătui din coastele mele apoi ne putem alcătui împreună la umbra unului pentru a fi două aripi în același trup salvăm cuvintele îl facem pe trei

și așa mai departe cioplim nume

noi copacilornu obosim să sperăm apoi de la capăt știi tu vom face alte nume din pământ si apăpână la capătul rotund al lumii asemenea secundelor

ALTE NUME

LIMBAdacă din rotirea clipeloram vorbi o nouă limbă care să conțină toate nuanțele de verde în care să ne lăsăm cuceriți în ordinea nerostită a cuvintelor fără frică să avansam emoții noi iubirii am afla limba păsărilor a trandafirilor

TĂCEREA

singurătatea asemeni prafuluide pușcăardecu viteza glonțului trasîndemânaticde cuvintela capătul orelor în care nuputem da răspunslăsăm tăcerea să fie echilibruultimile propoziții suntofrandă înțelesuluilacrimi între ziduri recipe care va crește iarba

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

Pe 07 ianuarie în Sala Pleyeldin Paris a avut loc un

concert memorial „DmitriŞostakovici (1905-1975)” oferit deorchestra simfonică a TeatruluiMariinschi din Sankt Petersburg(Leningrad n.n), avându-l dirijorpe Valeri Gherghiev, într-un pro-gram care a cuprins Simfoniile 1şi2, Concertul pentru pian nr. 2 şiSimfonia nr.15 (iată, prima şi

ultima simfonie). Am urmărit acum, pe 23 februarie,înregistrarea acestui concert, evenimentul, impresionân-du-ne întratât, încât am dorit să transmitem şi cititorilornoştri revelaţiile muzicale legate de compoziţie şi artainterpretătii orchestrale şi dirijorale... Am recepţionat şicomentat doar o parte din renumitul eveniment de laPleyel, Simfoniile 1&2 şi 15, scrise la un interval decincizeci de ani, între 1921 şi 1971; prima simfonie cucare, în anii treizeci, acest compozitor obţinearăsunătoare succese în sălile din întreaga lume şi desprecare un martor ocular, sovietic, al timpului spunea (într-un film de arhivă despre Stalin) că „reflectă chiar viaţanoastră”!... Aşa este, dacă jazzul şi extrada exalta lumeaamericană-capitalistă, a lumii, muzica lui Şostakovici îiexalta pe sovietici (URSS se vroia o nouă Americă-vezirevoluţiile de la începutul secolului-şi creaţia poetică a luiVladimir Maiakovski) şi exprima atât de fidel aceastăstare de victorie-devenire... Era un gest intelectual care,la început, nu i-a scăpat nici lui Stalin, acceptându-l, deaventură artistică serioasă-gravă, dar şi comedie, conţinutmelodic autentic, orchestraţie nemaiîntâlnită. Muzicasimfonică a lui Şostakovici este ca un rondo pentru pian,magistral orchestrat, care, nu te ţintuie în fotoliu...

Sală construită special pentru muzică, Pleyel, dincelebra capitală a luminilor, a sunat impecabil (sigur, şiprin regia de sunet) cu orchestra petersburgheză şi cu undirijor de calibrul lui Valeri Gherghiev, unul din cei maiviguroşi-valoroşi ai timpului modern…La înţelegereamai bună a lui Şostakovici, ne-a ajutat şi audierea,înainte, a Simfoniei nr 2 de Ceaikovski, în aceeaşi inter-pretare, care ne-a încântat la fel!...o interpretare,magistrală, care ne dezvăluie, cum poate ea, artainterpretării, să ridice opera (simfonia a II-a deCeaikovschi, nefiind la nivelul celor notate cu numerele4,5 şi 6, ale aceluiaşi compozitor)!

Această orchestraţie, a lui Şostakovici, uluitoare ca şimuzica concertantă şi de cameră, care, toate, au aceastăcaracteristică comună a ţesăturii instrumentale-teribilă-fiecare instrument, stăpânind piatra filosofală intimă,pare a fi creată ca o sinteză a simfonismului rusceaikovskian, dar şi al celorlalţi compozitori, precum şi algermanicilor Anton Brucner şi Richard Strauss, presăratde arabescurile instrumentelor clar definite, şi pe rând, înplus, chiar de pian şi permanenta trompetă; un sincretic

inspirat, colosal de frumos şi melodic, sadicaproape prin inerpunerile de căderi intempestiveale ansamblului în favoarea recitativelor diferitelorinstrumente...şi mai ales al divinului violoncel,preanunţat! de timpane… Am auzit şi fragmente-măsuri în bemol şi becar ca o mişcare-muzică, înderivă, dintr-un Paul Dukas ori Debussy; dar ea,simfonia-muzica şostakoviciană, rămânepermanent la sediul de acasă al compozitorului.Am surprins şi fragmente de ocultare a realităţii petărâm shakespearian-scâncetele instrumenteloruşoare de suflat...şi toate, după suişuri şi coborâşuri,terminate abrupt-fără explicaţii-dar într-o ironie fină,specifică doar unor finaluri de povestiri semnate deCehov!

A intrat şi corul, grav printr-un andante alcontrabaşilor, violoncelelor, apoi violelor, viorii-unlegato de coarde-de frământări în registrul de jos!…intră

încet, pe acest freamăt, trompeta pe care Şostakovici ovede mereu ca trâmbiţă a incolorului, a destinuluii orb,care cântă o arie ca pentru un festin al durerii din RegeleLear cu o Cordelie, bătând la porţile surorlor mai rele caamarul fierii…

Trupele vin şi pleacă, se adună, marşuri de înaintareprecum gândurile şi norii, nu de paradă, pe acordurile-ariile başilor şi mai apoi mişcarea sonoră surdă şistrăfundă, în creştere vioaie, instrumentală, întrecându-seîn insistenţe; insistenţele specifice secolului XX, de aîmpinge-urni lucrurile de la spate; ritmuri anunţate, detubă, că urmează căderile-prăbuşirile; ...aşa este DmitriŞostakovici, urmează înălţările în această lume,vremelnică, a idealurilor...

Interesantă din nou această succesiune de recitativeinstrumentale, aproape singulare-solistice, dar imediatprinse în lanţul armonic-extrem de diversificat-în întregansamblul; instrumentele nu cunosc pauza, fiecare cântă

ce-şi cum vrea (aparent!)-intră când îi vine rânduiala-carepare că nu e niciuna, dar care împreună crează marea-flu-ida continuitate-unitate în ...diversitate! genial.

Exploatarea instrumentelor este maximă, este dusă laparoxism într-un crescendo de la minim la maxim,arătând-evidenţiind întregul potenţial... câtevatromboane subliniază mişcarea continuă, o subliniază, otuşează, dând impresia că Şostakovici pictează cu

sunetul... sinestezie a tonalităţilor-interferenţă!apoi, apoi, armonie, apoteoză... sunetul arerost, viaţa la fel şi, precum timpul, mergeînainte! sublimă minte!...a avut cel care aîntrevăzut că substratul vieţii, în univers, estevoinţa de a trăi! Apoi, vine şi confratele,ridicând fiinţa bipedă la rangul desupraom...Da sunt diezi şi becari care duc dinnou în derivă, care tratează despre Moarte şiTransfiguraţie. Transfigurări! măsura tonală îşipierde cumpătul, toate îşi pierd cumpătul, darvine salvarea din prea multă înclinaţie acreatorului înspre frumos şi viaţă: bubuie tim-panele-cele trei-pe rând ca o paiaţă, dar, come-die mare, clarinetele aduc împăcarea, susurulizvoarelor, flautul, prima vioară, succesiuneideală, după care alarmă! din nou timpanele-trag timpanele ca tobele Hyperionului încartierul de vest al Londrei-anunţând că intră

corul de bărbaţi, subliniind tema: viaţa ne e ca un dat,apoi corul de femei, sopranele, şi orchestra: sintezasecolului XX-munca, muzica şi artele, popoarele, nu vormuri! viaţa va decurge oblic, înspre sus, ca o scară-fugă,coloană infinită, cocoşul lui Brâncuşi, creată deinstrumentele de coarde, şi acompaniată în ritmulmarşului de instrumente de suflat, instrumentele de forţă!

Corala rusă! de această dată încărcată de nevoia acutăde suflet-nu de eroism-a unei măreţe dinastii a forţeipopulare, nucleare şi cetăţeneşti! asta spune muzica,coriştii conversează-între ei- ca cetăţenii! şi toţi la un locau lăsat deoparte realismul lui Aivazovschi sau al luiRepin, şi au apelat la impresionismul lui Eisestein, şiStravinski, şi Prokofiev!...Ce dialog!

NOTA: solist la pian: Denis Matsuev; vioară

solo: Stanislav Izmailov; violoncel solo: Oleg Sendtskii;trombon solo, Alexei Lobikov.

Petre CICHIRDAN

D. Sostakovici, V. Meyerhold,V. Maiakovski, A. Rodcenko

„PRINTRE ACORDURILE UNOR SIMFONIIDE ŞOSTAKOVICI: 1&2, ŞI… 15 !”

Val

eri

Ghe

rghi

ev

Eternele mariCu zbucium eternDin zari, departariPeste noi se astern.

Marea vuieste-n adancuriSi ritmic loveste la tarm,Vad pescarusii in palcuri Parca pe valuri adorm.

Pulseaza in val veciniciaIn stanci vecinicia loveste Si-mprastie-n jur simfonia, Iar tarmul din vis se trezeste.

Mi-ai asezat iubito o algaPe umerii goi, arsi de soare, Si-o sarutare pe buze-mi alearga Cu gustul de sare de mare.

Dar valul aduna Si alge si pasi si saruturiSi le duce-n adanc impreuna Facand aluat pentru alte-nceputuri.

Peste urmele noastre de pasi Maine alti pasi s-or asterne Si alte alge pe umeri golasi Vor fi martori, iubirii eterne.

Sa facem, iubito, din stanci mici altare De acolo sa inaltam rugile noastre,Lui Neptun sa ne dea binecuvantare Botezandu-ne-n valuri albastre.

Pe dig apoi, iubito, sa ne urcam Sa ne-adancim cu privirea in largDe acolo as vrea sa strigam :Te iubim, mare, si tarmul tau ne e drag!

06-iulie-2012Voineasa

NICOLAE MOGA

Pagina 7

ETERNELE MARIETERNE IUBIRI

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

rivalele păsărilor de pradă femeile şi altefemei rivalele lor inutile confirmând ataculspectaculos al misionarilor la damăsau doar episoadele de marmură fumegândpe sânii tăi înfioraţi de aripile practicateîn nişele copacilorzboară în jurul bărbaţilor de catifeacafea şi trestie de zahărmartorii dragostei noastre

***

cum intram în pereţii catedraleitatăl nostru şi mijlocul mamei cu resturi de caicum cad sfios mâini calde şicum o jumătate din mine rămâne încălunecând cu nopţile obrajilor pe etajerăcum încălzeam cadavrul unui trompetistpe cărămizile albe de carnecând nevestele voastre latră atât de subţire

***

există întotdeauna o pasăre cadar nu întotdeauna surâsul tău e un bietconsumator de cadavreexistă undeva şi un ochi laborios injectatdar tu care eşti cea mai frumoasă stenografămergi înainte şi mergi înainte spunându-mieşti o secătură tată din tâmpla ta cad cuburi mari de zahărnu eu domnul acela e întradevăraltcineva mirosind delicat a grădini de caişiexistă întotdeauna o pasăre caiar surâsul tău e încă un biet consumator de cadavre

***

când e azi, când mâinile-mi atârnă nesigur,când în fiecare mână plânge o mamă,când fiecare mamă e de fapt o spânzurătoare,când, ia sfârşit, ce mai vreţi, mi s-a aprobatarderea primului meu copil pneumatic,iată ce-nseamnă a construi pui cu numele meu;altă dată, iubito, rugul era trist, locul acesta îndoliază acum sânii tăi orbiînchide palmelor porţelanul fără perecheşi nu ne iartă nouă nimic deocamdată;

***

***În ultimii ani, ne-a anunţat pe toţicunoscuţii că îi mor milioane deneuroni pe zi, iar noi îi răspundeam,spre încurajare, că şi nouă ne moareacelaşi număr de neuroni, însă el neapostrofa, cu fineţe, că lui- faţă descăfârliile noastre- neuronii lui îi morîn mod accelerat.

***Regina Mamă Moartea ne-a mai

atins cu o palmă de ţărână peste faţă,peste viaţă, luându-ni-l pe Ilie Tănase,cel care nu şi-a spus niciodată scriitor,niciodată Om – deşi era, cu prisosinţă,din fiecare…

***Ilie Tănase îl vizita pe Miron Radu

Paraschivescu la redacţia„Luceafărul”, unde era publicatadesea cu Vintilă Ivănceanu, asupracăruia ne-a atras atenţia, împreună cuGeorge Ţărnea, cel care eraimpecabil, dinainte de a devenipământeanul ţărnist colorat cu pământcântat-etern-matern din ZăvoiulŞirineselor natale, împreună cuFlorica Mitroi – care debutase, în1976, cu volumul de versuri„Rugăciune către Efemera”.

***

Eu, personal, preferam să fiu asociatal acestei grupări, deoarece părăsisemde mult coşbucianismul clasic românşi intrasem in poezia secolului XXprin traduceri din E. A. Poe, Charles

Baudelaire, Serghei Esenin, EugenioMontale pe care îl tradusese un alt„moşulică” vâlcean –DragoşVrânceanu – pe care Ilie Tănase îlîntâlnise adesea la redacţia„Luceafărul” , şi astfel îl denumise,în birou cu Miron RaduParaschivescu, Mihu Dragomir,vechea gardă ce a fost schimbată cuŞtefan Bănulescu, Fănuş Neagu,Nichita Stănescu, Cezar Baltag ,Sânziana Pop, Gabriela Melinescu,Leonid Dimov… care îmi cereau, îndisperare, versuri…sau, de nu, să-mischimb … profesia… Nici profesia numi-am schimbat-o, nici versuri nu le-am prea dat, deoarece scriam foarterar, ca şi acuma…

***

Desigur că fiecare are…opinia sa înlegătura cu Ilie Tănase cel coborât cuavangarda, în Râmnicul cu brânză deoaie, dar fără literatură în anii 1967…însă eu… semnând această tabletăîngândurată în legătură cu el, pot să-lnumesc, alături de Florica M itroi, IonNicolescu, Vintilă Ivănceanu, IolandaMalamen, George Tărnea, Gabriela

Melinescu, Ileana Mălăncioiu,… careveneau în Râmnic să bea … un PECO(Pepsi + Coniac) poetul răzvrătiriinoastre, al generaţiei 70 care pleca săadune, pe un taler, pe un talger – banipentru Republica Biafra… pe cândaceasta era in mare suferinţă… dar…cine mai ştie cine era RepublicaBiafra… cine mai ştie cine este… IlieTănase …

Rămânem bulversaţi prin dispariţiata, Maestre!

***„Clubul pensionarilor”, unde veneaisă joci un şah, şi să mai bei o bere, deplăcere,unde ţi-am făcut şi aceastăultimă fotografie, pe care gândeam săo aşezăm în fruntea unui volum al tăude versuri pe care nu l-ai găsit la timp,din păcate, dar mi l-ai promis că îlvom publica, atunci când vei găsi totmaterialul, prin bibliotecapersonală…

***

O boală necruţătoare l-a absorbitexact în momentul când putusem să-ismulg ultimele versuri pe care mi le-apronunţat, la Clubul Pensionarilor:„Ce mai faci tu, acum, Ilie Tănase, laîmplinirea a o sută de ani de la tre-cerea ta în Eternitate?” – versuri pecare le-am adăugat pe unul dintremanuscrisele sale

***

Cu plecăciune, Maestre, să seîndeplinească toate voile noastre…

Dacă nu ai fi fost tu, nu eram nicinoi… probabil…

Pagina 8

ILIE TĂNASE

Felix SIMA

Ilie Tănase, foto FelixSima 19.02.2008

-poeme 1975-

FLORICA MITROIVIS

Am ajuns la capăt de vis,mari pietre piramide de roşeaţă mă lovesc,dar eu sunt un patrafir care se rupe,credinţa mea, un pîntec de roză,ţărînă toropită,lampă a morţilor,dar eu, doamne, un sac de cobre dezlegate,virgule vii,zburînd,intrînd în paradis.

LIED

Lui Nichita Stănescu

Fantoma suferă afară de frigca o pasăre stridentă, dar incolorăca un surîs bleg, ca un foetusîncetinit, ca o corabie culungi cercei exotici înţepeniţiîn Arctica, în ţepuşele junglei,ca o focă tîrîtă de barbă, batjocorită însplendidele ei sanctuare de nimicnicie,ca un slinde ţigani mirosind tarea ierburi, ca o cucuvea,ca o nenorocire, ca otocire, Măria.

PATRIE CU VULTURI

Patrie, te voi numi umbră fierbinteîn care zace poetulpe o plasă de nervi,pe un vulcan aprins,te voi numi cu dulceaţa,cu umbra din cuvinte vechi,cu dulce suspin,cu strigăt de fiară

domnească,te voi numi,patrie ascunsă,patrie colorată,patrie a morţilorşi a viilor,simţ al prăpastieişi trufie a duhului

meu,patrie coborîtă

din vulturi.

Poe

me

1976

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

NEICA STAN DIN PIARSĂCA

Brusc se iscă vîntul de noiembrie, turbat,cruce lungă de mărgăritar ridicînd din sine în grădină trandafirul alb nealtoit e fărîmat şi sub fruntea mea răcită, hoituri somnolente

de safire.

Întîrzie-n mine în viscere, cumpene de ceaţătaina timpului posomorît de rîs eroticatunci hergheliile de cărămidă, cu plămîni

răciţi de stelele dedimineaţăsub încremenitul fulger gotic.

Din zăbală, capul vînatului împroşcă apa recepe veşminte

rînchezînd duios el s-adăpacînd intra prin poartă de-a-ncălarepe-nnoptate, neica Stan din Piarsăca

încropit din volburi, cîrlan gălbior cu nara gingaşă şi glezna pupată şapte scoarţe şi-un macat făcut de dor şi veriga casei cu mîna luată.

Neica Stan, ibovnic ars de friguri la trei satecînd pămîntul s-a urzitîn cămaşa albă cu muşcateîn odaia închinată, cu oblon trîntit de vînt.

Flo

rica

Mit

roi,

1969

1976, din vol. „Între cer şi pământ”

Pe 31 martie 2013 s-au împlinit 80de ani de la naşterea poetului

român Nichita Stănescu, considerat oadevărată legendă a literaturii românecontemporane. S-a născut la Ploieşti, aurmat liceul în oraşul natal şi laBucureşti şi cursurile Facultăţii defilologie a Universităţii din Bucureşti. Afost redactor la „Gazeta literară” şi la„România literară”. A debutat revuisticîn „Tribuna” (1957) şi editorial, cu„Sensul iubirii” în 1960, volum carealături de „O viziune a sentimentelor”(1964) se înscrie în eforturile de înnoire

a lirismului în careeste angajată poezia

românească de după 1960.S-a afirmat în atmosfera de relativă

deschidere ideologică a deceniului alşaptelea din secolul XX. Este consideratpoetul absolut al generaţiei '60. Lirica saa evoluat de la diafanul exuberanţeijuvenile către un limbaj ludic,conceptual şi dematerializat. Poezia saapare ca o stare a fiinţei, un spaţiu întreviaţă şi moarte, o invenţie permanentă şio trăire vizionară, materializate în temaoriginală a necuvintelor. În „O viziune asentimentelor” (1964), „11 elegii”(1966), „Noduri şi semne” (1982),

poezia se propune ca un univers auto-hton, transfigurat într-un limbaj novator,cu simboluri şi metafore livreşti, cuinvenţii lexicale surprinzătoare,respirând în acelaşi timp firesc şinaturaleţe. A scris şi volume de liricăpatriotocă: „Roşu vertical” (1967), „Unpământ numit România” (1969).

Eseurile pe teme literar-filozoficecultivă paradoxul, pun în valoaretensiunile ideatice şi obsesiile autorului,făcând corp comun cu poezia („Carteade recitire, 1972, „Respirări”, 1982).

Laureat de patru ori al PremiuluiUniunii Scriitorilor, i s-a atribuitPremiul Herder în 1975 şi Premiul„Cununa de aur” al Festivalului poeticde la Struga (1982). Poezia sa estetradusă în multe ţări ale lumii.

Pagina 9

NICHITA STĂNESCU

Gh. PANTELIMON

(31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)

N-AU MURIT ÎNZADAR

N-au murit la Plevna în zadarstrăbunii din legende şi din poveşti,o dovedesc prea clarcuvintele: Sunt, Eşti.

N-au murit în zadarpărinţii părinţilor noştri la Mărăşeşti,o dovedeşte prea clarvorba care-o zic azi: Sunt, Eşti.

În Tatra n-au murit în zadarpărinţii noştri cei tineri, cereşti.Iată-ne, rostim cu mândrie şi clar:

Sunt, Eşti.

Nichita STĂNESCU

VIOLETA SCROCIOB

Templul se cutremură!Clepsidra timpului s-a spart!S-a născut un îngerşi acum doarmecu fruntea sprijinită de piciorul crucii!Umbre din unghere ies

rotindu-se în jurul lui.Ochi de foc îl pândesc ,dar noaptea îl învăluie,mângâindu-lîn îmbrăţişarea-i neagră!S-a născut un îngerSă adune cioburile timpului….

ÎNGERULTIMPULUI

Ies din umbra coloanelor reci,târâş, spre lumină…Aripa-mi-este ranită;picături incandescente,drum lasă în urma mea…Lumina îmi săgeată ochiul,în tunelul minţii pătrunzând;obrazu-mi atinge scările reci…Treaptă cu treaptă cobor,încet, dureros de încet….

Cineva mi-a oprit zboruldar, cercuri violetemă cuprind strîns,din lumină iau putereşi-n albastru vârtej mă înalţ,mă fac una cu infinitul…Nu mai simt durere.O noua aripă creşte spre libertateafără hotare,dar jos, acolo,un înger rănit

îmbrăţişează marmura rece…

METAMORFOZĂ

ION MICUŢPEDAGOGICĂCâţiva elevi din satul meu, Căzând la bac în astă vară, În două luni se angajară, Suplinitori la un liceu.

Epigrame

LA MOARTEASOŢULUI

Când popa, s-a rugat s-ajungă, În altă lume cu verdeaţă, Nevasta a-nceput să plângă;Că ierburi a mâncat şi-n viaţă.

PERFUZII Deşi trecut de vârsta-a treia, El tot îşi mai dorea femeia,Căci Cupidon trăgea în grabă, Săgeţi cu vârful de viagra.

BODYGUARDULLa groapă când şi-a dus bărbatul, A fost aproape să leşine;Dar de mijloc o prinse bineŞi cu tandreţe, chiar amantul.

„-Piramide, faraoni,hieroglife, zei…

acestea sunt doar câtevacuvinte care fac din Egipt untărâm miraculos, înconjuratde mituri şi înfăşurat demistere. Încă un pas şi voidezveli o istorie antică careîncă îşi păstreată totul într-oenigmă. Pentru început, zeulRa…”

Eseul era dezvoltat din ceîn ce cu mai multă

înflăcărare de un tânăr în faţa colegilor lui. Cu toate cădezinteresul celor ce ascultau era evident, băiatulcontinuă cu entuziasm să releve tot ceea ce aflase despreaceastă ţară faţă de care nutrea o mirifică admiraţie.

După aproximativ zece minute termină de citit. Ochiilui negrii încă sclipeau în enigmaticul Egipt antic. Doarsoneria de plecare îl trezeşte din reverie şi priveşte cumceilalţi elevi pleacă în zumzete fără rost şi înţeles sprecasele lor. Îşi închide dosarul pe coperta căreia se afla opoză a Sfinxului, înconjurat de hieroglife, şi îl pune înghiozdan. Încă o dată este dezamăgit de indiferenţa cucare este tratată lumea… încă o dată este nevoit să îşiîncuie dorinţele, entuziasmul şi curiozităţile într-o cutie amelancoliei şi frustrării. Nu era drumul pe care dorea sămeargă, dar era singurul care avea lacătul desfăcut.

Iese din şcoală. Era o zi însorită de primăvară, doarcâteva brize răcoroase îşi făceau apariţia. Meditând încontinuare, merge fără a privi în vreo direcţie. La unmoment dat observă că se îndepărtase destul de mult decasă. Rămâne în loc, încercând să îşi dea seama unde seafla. Dar nu se întoarce, ci continuă drumul. Ajungelângă o cărare care urca pe munte. Era o cărare pavată, înjurul căreia se aflau copaci înalţi ce nu-ţi permiteau săvezi dincolo de ei. Mergând tot mai departe, se simtepentru un moment capturat într-un tunel. Nu după mult,ajunge în vârful muntelui. Drept în faţă îi apăreaimpunător o construţie maiestuoasă. Era precum oîncăpere cu patru pereţi construită din piatră albă gravatăcu hieroglife. În loc de acoperiş, pe acea încăpere se aflao statuie asemănătoare Sfinxului. Locuise în acel oraş de

mic copil, însă nu ştia că exista o asemenea construcţieprin preajmă. Fascinat de privelişte, renunţă să se maigândească cum ajunsese acolo sau cât de departe era decasă. Cu paşi uşori se apropie de intrare. Era o uşă solidă,în mijlocul peretelui principal. Culoarea ei aurie reliefa şimai mult acel loc.

Încearcă să înţeleagă hieroglifele. Într-adevăr, erauinscripţii egiptene. Pune mâna pe clanţă. Apasă încet, darîn locul acela se iveşte o literă… o literă romanică printrehieroglife. Era un „i”. Puţin înspăimântat, tânărul îşiretrage mâna.

Afară deja se însera, astfel că se întoarce pe aceeaşicărare. Ajungând jos, îşi dă seama că şcoala era la capătuldrumului. Cum de nu o observase dinainte? Probabil nuîi mai acordase atenţie. Acum era timpul să plece acasă,dar gândul îi rămăsese la acel loc.

O noapte cu lună plină sălăşluia peste oraşulbăiatului. Somnul devenea anevoios şi doar după repetateîncercări reuşeşte să adoarmă. Zgomote încă îi bântuiausomnul, dar le ignoră.

Sub razele unei noi zile, băiatul se pregăteşte săpornească pe acelaşi drum cotidian spre şcoala lui.Priveşte cu atenţie în jur. Copacii se înclinau deasupralui, parcă plângând frunze aurii. Drept în faţă, drumul îipărea infinit. Doar zumzete de copii disturabau aceastăatmosferă.

- Rareş! Îl strigă o voce de fată.Băiatul se întoarce cu o privire indiferentă. Era colega

din faţa lui. De ce îl strigase?Probabil avea nevoie de ceva, caîntotdeauna. Nimeni nu seînghesuise vreodată să îi acordeatenţie. La urma urmei, nici nudorea asta. Nu răspunde, ciaşteaptă ca fata să continue să îivorbească. Zâmbetul ei aparentprefăcut aproape că îl dezgusta.

- Eşti liber după şcoală?- De ce ai nevoie? Întreabă el

serios.- De nimic, răspunde ea

brusc, lăsând capul în pământ.Mă gândeam să fac o vizită prinîmprejurimi şi poate îmi vei fighid.

Tânăra, Alexia, era nouă înoraş. Cu toate acestea se

integrase destul de repede şi Rareş nu pricepea de ce l-archema pe el. Poate nu era pe cale să profite de el. Pentruo secundă se îmbată în iluzia asta, dar datoritădezamăgirilor repetate, refuză şi această propunere.

Alexia îi zâmbeşte, în semn că regreta şi îl urmeazăspre şcoală, fără să mai spună nimic.

Ziua zboară fără a fi simţită. Doar ultimul clopoţel areefect asupra băiatului, care fuge într-o grabăindescriptibilă. Într-o secundă se face nevăzut. Seîndreaptă spre acelaşi loc din ziua precedentă. Dar nu îşipropusese să se întoarcă, ceva parcă îl chema… nu prinsunete, ci prin simţiri… sau era doar pasiunea lui pentruEgipt. Cert era că deja ajunsese în dreptul scărilor şi seapropia de respectiva construcţie. Drumul nu seschimbase. Dar cum să se schimbe în doar o zi? Poate laasta se aştepta, dar găsea absurd ca fenomene neobişnuitesă îl uimească vreodată.

Aceeaşi cleanţă de pe uşa aurie îl atrage. Să deschidă?Cu paşi înceţi se apropie. Apasă din nou, dar se opreşte.Printre hieroglife nu mai era litera „I”. Era un „N”. Să fivăzut el greşit? Cel mai probabil… îl afectase nepăsareaatât de mare din jurul lui, încât ar fi putut să nu acordedestulă atenţie. Şi totuşi, cum nu a remarcat litera corectăprintre atâtea hieroglife? Apasă mai mult pe cleanţă…dar aceasta nu se deschide. Se părea că era încuiată.Curiozitatea lui trebuia stopată. Mai priveşte o dată înjurul lui. Ştia că va rămâne doar cu admiraţia unui locparcă magic. Depărtându-se, îşi întoarce încă o dată

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 10

POVESTEA VORBII 21

Agregareafilocalică

s-au spartnorii-n strecurătoareacu ochiuri micide atâtea frecărifrământăriciocniri şi văluri de colb lipit ca necazul de piept. s-au eliberatstropii de apă făină de polen scuipată,expulzată din androceulzmeul cu şapte capete,greul.urcă învârtejit din pământdin flancul dreptpicuri de rouă, nu plouă…e o negură ca o ceaţănegreaţăpiedică, pârleaz pus pe pieptbârna şi paiu-mpletiteîn ochide deochiscos din apa cea nouă

neîncepută,netrecută prin frunzar de cucută.unire de ape din cerurişi fumuri lichide din jar şi din paievâlvătaieoprită din clocotsub ropotprevestitor de cetinăcurăţată, îngheţată.visează îngerulcutiei de chibrituricu măciulia uscată, visează ochiul de geamcercul aburit dimineaţă,pleacă, fugi ceaţădă intrarea primei balerineîn botinecu patine de gheaţăSonja Heniedansând printre ferestreleanotimpuriloranului obosit, îmbătrânitce viaţă, ce ceaţăşi ce picuri, mici, marinimicuris-or aşeza pe sloiulde gheaţă…

ADINA DUMITRESCU Chemare târzie

în prăbuşirea prăpastieiprintre pietre, nisip,gâze moarteprin tunelul făcut

înspre centrul pământuluianinate-s de zid două tulpini.una şi-a pierdut spalierule acum în jos de grotămascotă,lovită de pietre, nisip,gâze moarte,dezgolită pe rând de-avalanşece-i rup frunzuliţe şi florimuguri şi spini,gânduri de dalbi sicomori. verdele ei disparecolorând pereţi de tunelrămânând palid lujersipet vechi de arome de florimlădiţă de salcie.joardă.peste-a doua tulpinăsuflul timpului accelerata marcat nemurireaaruncând-o peste gard de grădinădivină.ar fi rămas spânzurată. aninată.

mutilată.lujer rupt de sulfină.vino, strigă prima tulpinăţi-ai păstrat parte din frunze, din floriparte din sevă şi anivino, culege-mi ce mi-a rămas.frunzuliţele mele, flori,muguri şi spini viitori,gânduri de sicomori.sunt pe undeva toate,rupte. aruncate.sunt şoapte.iniţiatic le voi lipicalus voi face din elepe lujerul tău rupt de sulfinăvei intra printr-un gard de grădinăîntreg.înţeleg, tulpina mea se va usca,proptea.am să-ţi fac,arac,muşuroi, loc de doipână-ţi va creşte din rădăcinăînc-o sulfinăde înfruntat viitoare tuneluri.vă voi păzi dintre nori,comori!…

9 martie 2013

CÂND RĂSCOLEŞTI PRINTRE HIEROGLIFEAlice Andreea MAREŞI(Colegiul Naţional „Spiru Haret”, Târgu-Jiu)

ALICE-ANDREEA MAREŞI

S-a născut la 15 ianuarie 1994,în oraşul Rovinari, judeţul

Gorj, părinţii săi fiind Grigore şiLuminiţa Mareşi. Tatăl este funcţionarpublic iar mama administratorsocietate comercială. În prezent esteelevă în clasa a XII-a C a ColegiuluiNaţional „Spiru Haret” din Târgu-Jiu;artist plastic (pictură în tempera, cuexpoziţii la Colegiul Naţional „SpiruHaret”, Târgu-Jiu), poet, prozator şipublicist (publică poezii şi prozăscurtă în revista „Interval”, publicaţiecu circuit închis a Colegiului; practicăsportul (patinajul); Activitate

publicistică: redactor-şef al revisteiInterval, alte activităţi editoriale. (...)Compune poezie, desenează şipictează de mică, dar opera sa începesă se definească după vârsta de 14 ani.Pe linia creaţiei literare şi apublicisticii debutează în anul 2008 cuproză, în anul 2010 cu poezie, şi în2012 cu memorialistică. În domeniulartei plastice debutează în anul 2010cu pictură în tempera, într-un cicluintitulat „Căutând căldura iernii”...

Eugen PETRESCU

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 11

POVESTEA VORBII 21

ochii. Simte pentru o secundă că este privit din spate.Privirea lui se intersectează cu cea a Sfinxului. Ştia ceavea să facă. Un nou eseu: „Răscolind printre hieroglife înpropriul oraş”.

Venind seara, îşi pune toate ideile cap la cap, descriindîn lux de amănunte „Egiptul” din propriul oraş şi misterulliterei romane dintre hieroglife. Luna, sălăşluind pe cer, îipermite să dezvolte subiectul dincolo de bariereleverosimilităţii. Deja nu mai era un eseu, devenise oficţiune, în care el era un erou supranatural ce descopereaadevărurile interzise. Dar nu avea destule detalii. Astfel căa doua zi, după şcoală, se îndreaptă din nou grăbit spreacelaşi loc.

Peisajul fascinant îi crea tot o stare de reverie, însăinteresul lui se îndrepta spre uşă. Poate mai era şi altcevape acolo. Poate erau ambele litere şi nu remarcase. Totulsimboliza ceva şi încă nu avea idee. Apăsând cleanţa, obriză uşoară îi închide ochii câteva secunde. Deschizându-i, rămâne încremenit. Se freacă de câteva ori la ochi însperanţa că îi intrase praf. Sub cleanţa era imprimată litera„T”. Derutat, caută tremurând şi celelalte două litere. Numai era nimic sub cleanţă… doar hieroglife şi noua literă.Unde erau celelalte?

După ce analizează o perioadă îndelungată uşa,descoperind nu numai hieroglife, ci şi semne antice şidesene egiptene, se aşază pe o piatră din partea stângă aconstrucţiei. Îşi notează tot ce se petrecea. Nu mai simtecum se scurge timpul. Apusul îşi face intrarea,proiectându-şi razele drept pe piatra pe care era băiatulaşezat. Trebuia să plece. Dar nu înainte de asta se uită dinnou sub cleanţă. Da, era încă litera „T”. Probabil că seschimba peste noapte. Nu mai avea ce face acolo.Întorcându-se acasă, caută toate manuscrisele egiptene. Onoapte întreagă citeşte în speranţa de a găsi ceva ce-lputea lămuri. Nimic concret. Majoritatea lucrurilor îi erau

bine cunoscute. Un singur amănunt îl frapează. În unadintre scrieri era povestită legenda cum că zeul Racălătoarea în subteran, în tărâmuri necunoscute,ademenindu-i pe alţii. Dar, când se întorcea şi soarele erape punctul de a se ivi, Seth împiedica acest fapt, trimiţândun şarpe. Şarpele era un element specios, care păcălea…Dar cu ce l-ar fi putut ademeni pe el? Era doar o legendă.Trebuia să aprofundeze.

Următoarea zi se duce din nou. Lăsând cleanţa în josnu îi fu de mirare să vadă că în locul celorlalte litere eraimprimată litera „R”. S-a gândit brusc la toate literele: „I”,„N”, „T”, „R”… ar putea fi un mesaj. Nu mai zăboveşte.Acum ştia ce avea de făcut. Se va întoarce zilnic pânăcând va primi mesajul. Nu mai concepea altă variantă, erasigur că cineva îi transmitea ceva…dar nu un simplu cine-va, ci chiar un zeu. Uimirea lui crescu nespus, când, ziuace-a urmat a văzut litera „N”.

- „INTRU”! exclamă el. Trebuie să intru! Acesta eramesajul.

Hotărât că îi era destinat să intre, se străduieşte sădeschidă uşa. Dar în zadar. Nu era vreo şansă. Pe dea-supra, mecanismul încuietorii era mult prea complicat. Seîntoarce acasă, completând cele descoperite. Dar oagitaţie ciudată îl cuprinde. De ce nu putea să intre? Poatenu era ora bună. Urma week-endul, aşa că putea să rămânătoată ziua acolo.

După o noapte în care nu a dormit datorităentuziasmului, a venit şi dimineaţa de sâmbătă. Soarele îizâmbea furiş dintre norii care se adunaseră brusc pe cer.Dar nu erau semne de ploaie, astfel nu avea de ce să seîngrijoreze. Ia o gură mare de aer şi oftează prelung.

Urcând pe scări, de pe partea cealaltă a străzii îl vedeAlexia. Oarecum îngrijorată de comportamentul lui multmai ciudat decât în general, se gândeşte să îi vorbească.Dar dispare pe poteca dinspre munte. Îi mai rămânea

decât să îl urmărească.Rareş ajunge în acelaşi loc. Se opreşte la o distanţă de

zece metri, privind încruntat către construcţie ca spre opersoană ce îi datora ceva. Norii acoperă complet soarele.Se apropie de uşă, închide uşa şi apasă cleanţa. Cânddeschide ochii, uşa era la perete.

Alexia, trăgându-şi răsuflarea, ajunge în vârfulmuntelui. În faţa ochilor ei era doar ceaţă, de la efortpresupunea ea. Subit, o briză puternică de vântîndepărtează atât ceaţa cât şi norii care se adunaseră. Înacel moment vede construcţia aceea magnifică. Cu acelaşiinteres se apropie de uşa cea aurie. Împinsă de instinctulde curiozitate, apasă cleanţa, dar era încuiat. Totuşi,printre hieroglife observă şi ea o literă. Era un „S”. Nureuşeşte să deschidă şi îşi spune:

- Ce ciudat. Mă întreb cum poate intra cineva aici.Această uşă nici măcar nu are încuietoare.

Îşi ridică ochii, observând „Sfinxul”. Simte senzaţiaciudată că ochii acestuia erau îndreptaţi spre ea. Cuprinsăde teamă, aleargă înapoi, fără a mai privi în preajmă.Inima i se accelerase. În spatele ei se aude un sunet deparcă cineva încuia uşa.

Rareş se află brusc în casa lui. Era la intrare. Buimăcit,încearcă să îşi amintească ce făcuse, dar în zadar. Urcă încamera lui, unde o vede pe mama sa. Îi făcea patul. Dincauza grabei probabil că îl lăsase împrăştiat. Se duce să oajute, măcar să nu o supere. Întorcându-se cu ochii spre el,femeia se sperie. Îşi ia în mână o vază din apropiere şi facecâţiva paşi înapoi, spunând tremurând.

- Ce cauţi în casa mea?- Mamă, sunt eu, Rareş, încearcă băiatul să o

liniştească, neştiind ce se petrece. Ce ai?- Tu nu eşti Rareş, pleacă din casa mea. Eşti un intrus!

Colegul Eugen Petrescu ne-a prezentat acestefotografii (mai multe) care redau tablouri în tem-

pera, pe carton, ale talentatei Alice Andreea Mareşi, dinTârgu Jiu, care are deja şi o producţie de literatură-eseistică şi proză scurtă, şi poezie; acum, noisurprindem o parte din această poezie, citită în picturileprezentate, care ne conduce, iată (bucurându-ne enorm,doar este deviza ECOSTAR-ului 21- Ecoarta!) laecoartă, artă pozitivă, din care transpare o altă artă lapropriu (producţia literară) şi la figurat-naraţiuneaplastică, fiind în faţa unei sublime interferenţe aartelor...

Tablourile ne atestă profunzimea gândirii unui tânăr-artist care stăpâneşte în primul rând foarte bine desenul,proporţia;...culoarea, părăsind realul şi dedându-se fan-teziei (ninge cu cer senin - „Fetiţa cu chibrituri” sau,luna îşi împrumută fulgi albi mării albastre şi cerului -„Ruinele contemplă măreţia lunii”).

Lupul alb e lupul gri, mulţumit-odihnit sclipeşte-nzăpadă; cât de frumoasă şi cât de rară este această fiarăsălbatică, care ştie să aştepte - „Trezit în tăcerea iernii”-...

Şi lupii fac dragoste ca oamenii - „În lipsa mamei”.Trupurile noastre, în dragoste, se contopesc de sus în

jos!... „Doar de adio”.Şi femeia este o felină a bărbatului,care, însă, suspină

şi se apără cu lacrimi - „Suflet de copil”. La fel şi sufle-tul copilului este ca o minge care aleargă, săltând, pealeile dintre blocurile de locuit ale copilăriei lui...Eugenio Montale: „Ma nulla paga il pianto del bam-bino a cui fugge il pallone tra le case”!

Ce felinar, şi ce lumină! îndumnezeire! călăuză înnoapte, „Călăuza în întuneric”...

Portretele ei, o minune! -„Puritatea din dualitateaexistenţială”! Doamne, micuţule, să nu-ţi văd lacrimile- „Nu plânge”.

P.CICHIRDAN

PICTURĂ, CARE INCLUDE POEZIA!

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

Din secolul al XIV-lea, cânds-au organizat primele

mănăstiri în ţara noastră, monahii s-au preocupat de alcătuirea unor miciarhive, unde păstrau valoroasele doc-umente provenite de la fondatori şidonatori, precum şi scrisori care con-firmau schimburi de bunuri, saucumpărarea şi vânzarea lor. Astfel cămănăstirile au fost primele instituţiicare s-au îngrijit de conservarea doc-umentelor, precedând cu câteva

secole iniţiativa de organizare a arhivelor, începută prin sec-olele XVII–XVIII. Numai din perioada anilor 1351–1600,arhivele mănăstireşti din Ţara Românească au păstrat aproxi-mativ 2000 de acte care stau la baza redactării istoriei Patrieinoastre.

În scopul păstrării şi salvării documentelor, se amenajauspaţii corespunzătoare în cadrul construcţiilor sau în locuribine asigurate, numite „tainiţe”. Dintre ele, menţionăm unelemai renumite, cum a fost cea din biserica Mănăstirii Tismana,din fosta clopotniţă de la Cozia, sau din absida altaruluibisericii Mănăstirii Bucovăţul-Vechi. Însă locurile cele maisigure erau peşterile, amplasate printre stâncile prăpăstioase şipăduri seculare, unde nu îndrăzneau să pătrundă năvălitorii.Importanţa lor, în istoria ţării noastre, vom înţelege-o mai binedin relatările arhidiaconului Paul de Alep; într-o convorbire cumarele vornic Preda Brâncoveanu, descrie castelele şi cetăţilede piatră din ţara lor, care îi fereşte de orice pericol, trăind fără„a cunoaşte spaima”. Interlocutorul său îi prezintă însă situaţiacu totul deosebită de la noi, zicând: „Mulţumim lui Dumnezeucel Atotputernic, că nu avem castele în ţara noastră. În loc decastele şi de cetăţi, avem aceşti munţi şi păduri, împotrivacărora nici un duşman nu poate birui. Dacă ar fi altfel şi dacăam fi avut castele pe pământul nostru, turcii de mult ne-ar fiizgonit din ele”.

Datorită poziţiei naturale a Peşterii Sfântului Grigorie, ea afost un adevărat loc strategic pentru Mănăstirea Bistriţa,oferind adăpost potrivit, atât oamenilor, cât şi documentelorsau comorilor de artă şi cultură. Aici, într-una dintre cele maiîntunecoase galerii din interiorul ei, egumenul bistriţeanMacarie ieromonahul, atestat documentar la 16 martie 1494, afondat în jurul anului 1500 un Schit, cu hramul Ovidenia sauIntrarea în Biserică a Maicii Domnului, unde a organizat şi o„tainiţă”; intrarea o are din Sfântul Altar, iar când era adăpostitîn ea tezaurul, uşa era zidită, apoi întregul spaţiu acoperit depictură, spre a deruta pe eventualii răufăcători.

Când Mănăstirea Bistriţa era atacată de străini sau chiar debăştinaşii aflaţi în conflict cu fondatorii, călugării apelau laTainiţa din Peşteră. Primul atac militar împotriva ei a avut locîn anul 1509; atunci, după cum scrie Gavriil Protul în ViaţaSfântului Nifon, Mănăstirea boierilor Craioveşti de „pe râulBistriţei, din temelie o au risipit” voievodul Mihnea cel Rău.Nicolae Iorga precizează că fondatorii au ascuns o parte dinaverea lor în Mănăstire, motiv pentru care Mihnea a atacat-o,iar hotărârea stabilită de Neagoe Basarab şi săpată pe tablele demarmoră, amplasate de o parte şi de alta a uşii de la intrare înbiserica Mănăstirii Curtea de Argeş, dispune ca egumenii să nuprimească şi nici să ascundă în sfântul locaş „ceva din sculeleşi din avuţia boierilor”, „ca nu cumva să cază Mănăstirea înnevoie pentru avuţie străină”, o pune în legătură cu celepetrecute la Bistriţa, în 1509.

Obiectele cultice, artistice şi documentare depozitateatunci în Tainiţa din bisericuţa Ovidenia nu erau puţine,deoarece fondatorii îşi înzestrase ctitoria cu daruri careconcurau pe cele voievodale. Să ne amintim că, în epocarespectivă, Bistriţa era a doua instituţie bisericească din ţarăcare avea Sfinte Moaşte întregi, prima fiind Mitropolia dinCurtea de Argeş, unde se găseau moaştele Sfintei MuceniţeFiloteia, aduse de voievodul Nicolae Alexandru Basarab(1352–1364).

Pe lângă moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul ascunseîn Peşteră, se numără şi renumitele obiecte cultice, printre caremenţionăm potire, panaghiare, cădelniţe, căţui, talere şi chivo-turi, executate din argint aurit, într-o măiestrită formă artistică,donate de boierii Craioveşti la sfârşitul secolului al XV-lea,purtând numele lor: Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu.

În Tainiţa din Peşteră, au fost adăpostite valoroasele man-uscrise slavone, datând din secolele XIV–XV, unele aduse dinsudul Dunării, iar altele copiate aici. Dintre ele, amintim:Psaltirea comentată de Branco Mladenovici, cel mai vechimanuscris din fondul bistriţean (1346); Manuscrisul de laHilandar (1408); Pravilă Sfântului Nichifor al

Constantinopolului; Cronica lui GheorgheAmartolos; Omilii patristice, scrise demonahul Iacob din obştea bistriţeană;Sbornicul Avvei Dorotei; Proloage sauSinaxare; Tipiconul Sfântului Sava, Mineieşi altele.

Egumenul adăposteşte în Tainiţa dinPeşteră un stoc mai mare din prima cartetipărită în ţara noastră, Liturghierulieromonahului Macarie (1508), realizat înteascurile tiparniţei bistriţene. În 1860,Alexandru Odobescu descoperă înBiblioteca Mănăstirii şapte exemplare dinaceastă valoroasă carte, incunabul altipăriturilor de pe pământul românesc. Totaşa au fost salvate documente din carededucem anul de fondare a Mănăstirii, cumeste Cartea banului Barbu, redactată prima dată în anul 1491;hrisoave ale voievodatului Vlad Călugărul (1482–1495) şiRadu cel Mare (1495–1508), iar două chiar de la Mihnea celRău, emise în 1508, din care rezultă că, la început, relaţiiledintre voievod şi boierii Craioveşti erau favorabile şi paşnice.

Într-un hrisov emis de voievodul Vlad Vintilă de la Slatina(1532–1535), la data de 12 februarie 1533, referitor la procesuldintre călugării bistriţeni şi Vlaicul clucerul, cotropitorul unormori ale Mănăstirii de la Râul Doamnei, scrie: „Au scos Vlaicuclucer şi cărţi de cumpărare, iar călugării cărţi n-au avut,pentru că le-au pierdut când au jefuit ungurii Mănăstirea şi autăiat şi pe călugări, atunci au pierdut şi cărţile”. Documentul sereferă la evenimentele petrecute în anul 1530. Atunci,domnitorul Ţării Româneşti, Moise Vodă (1529–1530), mazilitde turci, se refugiază în Transilvania; primind ajutor militar, seîntoarce sprijinit de Ştefan Mailath, viitorul voievod alTransilvaniei (1534–1540), cu oaste organizată financiar desaşi, pentru a înfrunta pe otomanii care aduceau pe noul domn,Vlad Înecatul. Confruntarea militară dintre voievod şi pre-tendentul scaunului domnesc a fost înverşunată; la 29 august,Moise Vodă cade în luptă la Viişoara, lângă Olt, împreună cubanul Barbu II Craiovescu, cumnatul său, fiind îngropaţiamândoi la Bistriţa. Atunci au atacat ungurii Mănăstirea şi au„tăiat pe călugări”. În acele împrejurări, şi-a pierdut viaţa şimonahul caligraf, cel care începuse a scrie Evangheliarul,numit al egumenului Misail (1529–1538) pentru că a purtatgrijă ca opera să fie dusă la bun sfârşit. Iată ce mărturiseşte el:„Am găsit pe un frate de la sfântul Munte Athos, prin dragostecătre noi întors, acestuia l-am încredinţat şi l-am trimis săsăvârşească, şi acolo l-au scris... şi iarăşi s-a adus aici”.Caligraful a fost monahul Mardarie, iar lucrarea a finalizat-o înanul 1537.

Sicriul cu Moaştele Sfântului Grigorie, tezaurul şi docu-mentele au fost salvate, prin adăpostirea lor în Peşteră, dar aucăzut victime călugării, unii care cunoşteau locul Tainiţei, încâtchiar după trei ani, totul se credea pierdut. Descoperite întretimp, voievodul Vlad Vintilă precizează în hrisovul din 12noiembrie, acelaşi an, că monahii de la Bistriţa „au adus cărţileîn faţa domniei mele”.

Ulterior, procesul morilor de pe Râul Doamnei a fost reluatîntre Mănăstire şi Mihnea, fiul lui Vlaicu logofătul, fiindjudecat în faţa voievodului Radu Paisie (1535–1545) pe bazavechilor documente. În hrisovul emis cu această ocazie, la 16octombrie 1544 scrie: „Domnia mea, întru aceasta am cercetatşi am judecat, cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele, şi încăam citit domnia mea şi Cărţile răposatului Vlad voievodCălugărul şi ale răposatului Radu voievod cel Frumos, şi amaflat domnia mea că au fost date aceste mori înainte sfinteiMănăstiri Bistriţa de răposatul Pârvu vornic, dar le-a cotropitVlaicu”. La documente asemănătoare se referă şi voievodulMircea Ciobanul (1545–1554), într-un hrisov din 27 mai 1545,unde citim: „Şi am văzut domnia mea şi cărţile altor domnibătrâni, care au fost ocârmuitori ai Ţării Româneşti”.

Mărturiile păstrate în hrisoavele voievodale sunt doveziprofund grăitoare despre păstrarea documentelor în Tainiţa dinPeşteră, unde erau ascunse în vremuri de primejdie. Numărullor sporise, datorită voievozilor ocrotitori ai Mănăstirii, cum aufost Neagoe Basarab, descendent al Craioveştilor, şi Radu de laAfumaţi, ginerele său. Din ele cunoaştem astăzi numele unoregumeni, obiectele cultice şi proprietăţile cu care a fostînzestrată. Fondul de manuscrise s-a îmbogăţit; în el întâlnimPomelnicul Mănăstirii, început în timpul domniei lui NeagoeBasarab, Albina copiată de Dragomir monahul (1518), Mineiullunii ianuarie, început de Dieniş şi terminat de Dragomir, careulterior au fost numite „Biblioteca jupânului PredaCraiovescu”, mare iubitor de cultură, ca fratele său NeagoeBasarab. Mai amintim Tetraevanghelul postelnicului Marcea,Apostolul scris de acelaşi Dragomir, precum şi numeroase

Mineie destinate cântăreţilor de strană.Tainiţa din Peşteră a salvate numeroase obiectele de artă,

dintre care menţionăm: remarcabilul Covor de catifea albastră,ornamentat cu motive florale în fir de aur, donat de voievodulNeagoe Basarab (1514), pentru racla Sfântului GrigorieDecapolitul; Epitrahilul donat de Neagoslava (1521), soţiamarelui ban Barbu. Confecţionat din mătase albastră, brodat cufire de argint aurit, reprezintă zece chipuri de sfinţi, precum şiportretele donatorilor: Barbu, numit Pahomie monahul, şiNeagoslava, devenită Salomeea monahia; Panaghiarul (1521)donat, potrivit inscripţiei, de „monahul Pahomie şi jupanulPreda mare ban, în 7029”.

Cu trecerea timpului, dovezile despre rolul Peşterii înadăpostirea tezaurului mănăstiresc, sunt tot mai clare. Astfel, laînceputul secolului al XVII-lea, mitropolitul Matei al Mirelor,autorul unei Cronici, privind perioada domniei lui RaduŞerban şi Gavriil Movilă în Ţara Românească (1602–1618),aduce interesante mărturii despre Peşteră ca tainiţă. Se ştie că,principele Transilvaniei Gabriel Báthory (1608–1613), voindsă-şi extindă stăpânirea, năvăleşte în Ţara Românească spresfârşitul anului 1610, silind pe domnitor să se refugieze înMoldova. Cronicarul relatează: „Şi de frică sau, mai bine, deprigoane, părinţii Mănăstirii adusese moaştele în Peştera încare eram şi noi”. Se înţelege că, împreună cu Sfintele Moaşteau fost adăpostite şi obiectele de valoare, fiind singuramodalitate de salvare, iar Mănăstirea avea colecţii deosebite debogate.

Numărul hrisoavelor domneşti sporise, provenind de laVlad Vintilă de la Slatina, Radu Paisie, Mircea Ciobanul,Pătraşcu cel Bun, Petru cel Tânăr, Alexandru Mircea, MihneaTurcitul, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Radu Şerban, iar altelede la marii bani ai Craiovei, Theodosie (1546) şi Dumitru(1550), de la logofătul Stanciu din Dragomireşti (1608), sau dela egumeni, ca cel al ieromonahului Eftimie (1573), care esteprimul act mănăstiresc redactat în limba română.

În anul 1610, Mănăstirea Bistriţa avea o colecţie detipărituri, adunate de monahii cărturari care activau aici, loculprincipal ocupându-l egumenul Teofil şi ieromonahul MihailMoxa. Dintre ele, mai cunoscute sunt: Mineiul de la Veneţia(1538) şi Psaltirea slavo-română, tipărită de diaconul Coresi(1577) – monument al culturii noastre – păstrată şi descoperităla Mănăstirea Bistriţa.

Dintre obiectele de cult, salvate în Tainiţa din Peşteră,ajunse până în vremea noastră, menţionăm o Cupă de potir şi oCruce de argint aurit, donate de egumenul Ilarion (1563), oCruce de lemn sculptată donată de jupan Manta (1564),renumitul Epitaf al ţarului Boris Godunov, lucrat în jurulanului 1600 şi donat Mănăstirii Tihven, de unde a ajuns laBistriţa.

Tezaurul Mănăstirii şi Sfintele Moaşte erau păstrate înTainiţa din Peşteră chiar şi după încetarea războaielor. Se ştiecă voievodul Radu Şerban, cu ajutor militar din parteamoldovenilor şi a polonezilor, pătrunde în Transilvania,învinge pe Moise Secuiul lângă Braşov, şi distruge oasteaprincipelui invadator la 11 iulie 1611, unde mii de soldaţimaghiari rămân pe câmpul de luptă. Cronica Ţării Româneştiistoriseşte aceste evenimente, scriind: „Şi deteră război mare înziua de Sfântul Petru, şi... birui pe vrăjmaşul lui, pe BatorGabor, şi multe trupuri fură tăiate de oastea lui, făcându-se dedânşii o movilă mare în lunca Braşovului. Iar Bator Gaborfugind, i-a căzut cuşma din cap şi... de abia a scăpat cu mareruşine, şi nu-i folosea nimic penele cele multe ce purta, până ascăpat de s-a închis în Sibiu”. Deşi ţara dobândi-se pace, tronulfiind ocupat de Radu Vodă, totuşi Sfintele Moaşte se găseau totacolo în anul 1613, când voievodul împreună cu patriarhulChiril al Alexandriei vin să se închine Sfântului Grigorie.

Izbucnind războiul ruso-turc (1768–1774) în secolul alXVIII-lea, este amenajată din nou Tainiţa din Peşteră, pentru

Arhim. Veniamin MICLE

Pagina 12

SALVAREA TEZAURULUI BISTRIŢEANPRIN TAINIŢA DIN PEŞTERĂ

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

adăpostirea şi salvarea tezaurului mănăstiresc. EgumenulGrigorie ieromonahul (1768–1774) ascunde în locul binecunoscut Sfintele Moaşte, iar voievodul Grigorie III Ghica,printr-un hrisov porunceşte conducerii Mănăstirii să caute prinţară patru oameni de încredere pentru a fi numiţi „pază laPeşteră, unde se află Sfintele Moaşte ale Sfântului CuviosuluiPărinte Grigorie Decapolitul”. Împreună cu Sfintele Moaştesunt puse la adăpost o mare cantitate de documente, manuscriseşi cărţi; locul principal îl ocupă operele ieromonahului MihailMoxa: Istoria Universală, prima scriere de acest gen în limbaromână; Pravila, ce va fi tipărită la Govora, în 1640, şiLiturghierul, ambele traduceri ale aceluiaşi călugăr cărturar.Spaţiul nu permite pomenirea întregii literaturi dezvoltate laBistriţa până la această dată, ci menţionăm numai pe autoriiprincipali: Arhimandritul Ştefan, Stroe copilul, viitorul Serafimieromonahul, arhimandriţii Ilarion şi Antonie, foşti egumeni, şiieroschimonahul Macarie, care tratează tematici religioase,teologice, istorice, geografice şi filosofice. Operele lor au ajunspână la noi datorită Peşterii.

Alături de manuscrise erau şi cărţi tipărite; cele mairenumite sunt: Proloagele, apărute la Moscova (1685), şiPsaltirea, donată de ieromonahul Sava (1737).

În această perioadă, s-a îmbogăţit şi colecţia de vase litur-gice, în special Potirele de’ argint: unul din 1634; două din1682, donate de egumenul Partenie; unul donat de episcopulIlarion al Râmnicului; altul de ieromonahul Ştefan, egumenulBistriţei, în 1706; unul de argint lucrat în filigran, donat în 1742de voievodul Constantin Mavrocordat. Numeroase sunt Crucilesculptate în lemn, unele ferecate în argint, ca cele donate deepiscopul Teofil al Râmnicului (1624), de mitropolitul Ştefan(1650) şi de Constantin Brâncoveanu (1681). Cădelniţa deargint aurit, executată din porunca mitropolitului Ştefan (1655),dar mai ales numărul mare de Candele din argint aurit, dintrecare amintim cele donate de banul Radu Buzescu (1633), MateiBasarab (1634 şi 1650) şi Constantin Brâncoveanu (1690),toate de mare valoare artistică. Sfeşnicele, multe dăruite deConstantin Brâncoveanu, iar altele de numeroase familiicredincioase. Un loc aparte ocupă Veşmintele liturgice, printrecare menţionăm Epitrahilul mitropolitului Teofan III alMoldovei, retras la Mănăstirea Bistriţa între anii 1617–1619;altele donate de episcopul Ilarion (1700) şi de biv vel banulConstantin Creţulescu (1758).

Se ştie că şi alte mănăstiri adăposteau tezaurele lor înTainiţa din Peştera Sfântului Grigorie. Tratând despremănăstirea Hurezi, Ioan Ionaşcu scria: „Toate odoarelepreţioase, hrisoavele, scrisorile şi chiar biblioteca... erau date înpăstrarea unui călugăr mai învăţat, care purta titulatura deeclesiarh. El ţinea tezaurul Mănăstirii ascuns în peşterile de pevalea abruptă a Bistriţei”. Dar, mai ales, cele din sudul Olteniei,fiind mai expuse jafurilor din partea turcilor; în timpulrăzboiului ruso-turc, egumenul Mănăstirii Jitianu dinapropierea Craiovei, transportă aici întreaga arhivă. Dinnefericire, Peştera este prădată, dispărând o mulţime dedocumente, cum se constată dintr-un autograf păstrat înManuscrisul nr. 453 din Biblioteca Academiei Române, unde

scrie: „Sfânta Mănăstire Jitianu a avut cărţi de moşie şi dinvremea răzmeriţei s-au pierdut la Mănăstirea Bistriţa în Peşteră,precum s-au pierdut la multe mănăstiri şi la boieri, cum ştiu toţiboierii Craiovei şi egumenul Bistriţei, că s-a călcat de hoţi aceaPeşteră”. Tot în acest sens, la 7 octombrie 1782, egumenul de laJitianu raportează domnitorului Nicolae Caragea (1782–1783)că: „În vremile răzmeriţei, s-au întâmplat de s-au luat cărţile deturci”.

Pierderile mari suferite de arhivele şi tezaurele mănăstireştişi boiereşti, prin jefuirea Peşterii Sfântului Grigorie, determinăconducerea ţării şi a Mitropoliei din Bucureşti să adopte măsuriorganizatorice şi, mai ales, de păstrarea secretuluiascunzătorilor sau al tainiţelor.

Astfel, Hrisovul din luna mai 1776, emis de voievodulAlexandru Ipsilanti, privitor la reorganizarea administrativă amănăstirilor, prevede păstrarea în bună rânduială a odoarelorsacre, a documentelor şi a cărţilor, care trebuie încredinţate„schevofilaxului”, adică eclesiarhului mănăstirii. Textual, actulrespectiv decide: „Fiecare mănăstire trebuie să aibăschevofilaxul, adică păstrătorul de vase, carele să fie chiardintru adevărat postrigul mănăstirii, bătrân cu vârsta şi căruntcu mintea, şi prin multă cercare credincios, cunoscut şi alesfiind de toţi. Căruia să i se încredinţeze, prin catastih curat,iscălit (nu de toţi părinţii, pentru ca să fie lucru cu taină, ci decei mai vrednici de credinţă) odoarele mănăstireşti, de aur şi deargint, şi toate celelalte; aşijderea şi cărţile, hrisoavele şiscrisorile şi cealaltă avere toată a mănăstirii, încă şi banii ce seadună de pretutindenea, pentru care de toate i se cuvine să segrijească, ca de un lucru sfânt, nedeosebind nimica dintre celede obşte, nici spre trebuinţa sa, nici a altora, fără deblagoslovenie”. Se remarcă hotărârea ca, păstrătorul tezauruluimănăstiresc să fie „dintru adevărat postrigul mănăstirii”, adicădin obştea monahală. Probabil, legiuitorul a fost determinat săspecifice aceasta, având în vedere pe cei „patru oameni deîncredere” rânduiţi cu „paza Peşterii” de la Bistriţa, în timpulcărora au fost jefuite documentele adăpostite acolo; apoi, să fie„prin multă cercare credincios, cunoscut şi ales de toţi”, iar„catastihul” să nu fie semnat de întregul personal, ci numai depersoane vrednice de încredere, ca „să fie lucru cu taină”.

Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului din 1776,mănăstirile aplică o serie de măsuri pentru ocrotirea valorilor depatrimoniu. Astfel, arhimandritul Sofronie, stareţul MănăstiriiCozia, în Condica pe anul 1778, spune că, înseşi hrisoavele„mărturisesc singure despre dânsele, prin câte peşteri şi găuri şiascunzători au intrat şi prin câte mâini au trecut”; din aceastăcauză, „cărţilor şi hrisoavelor – spune în continuare – le-amfăcut tuturor deosebite pungi şi le-am băgat printr-însele şi le-am pus şi ţudule”, adică etichete, apoi le-a aşezat într-o „ladă cucheie”, unde numai eclesiarhul „la vremi trebuincioase săumble”.

La începutul secolului al XIX-lea, şi Mănăstirea Dintr-unLemn adăposteşte obiectele sale de valoare în Tainiţa dinPeştera bistriţeană. Vorbind despre Icoana făcătoare de minunia Maicii Domnului, Alexandru Odobescu scria: „Iar când cucârjalii au dus-o în Peşteră la Bistriţa, unde s-a afumat de focul

ce-l făcea pustnicul” acolo.Cu timpul, tainiţele din peşteri au fost descoperite de

răufăcători. Referitor la aceasta, fostul egumen al MănăstiriiHurezi, Partenie (1791–1804), vorbind despre tezaureleMănăstirii, declara, în anul 1814, că „le-au luat şi le-au tot pur-tat din loc în loc, umblând prin multe mâini... încât locurile celetăinuite le-au făcut cunoscute şi ţiganilor; şi, după ce le-au adusdin peşteri şi din Bistriţa, le-au aşezat în biserica cea mare”.

Despre jefuirea Mănăstirii Bistriţa, precum şi a celor dinjur, Arnota şi Hurezi, există o grăitoare mărturie din 15decembrie 1789, consemnată pe un manuscris, de fratele luiNectarie Bistriţeanul, fostul egumen la Fereş, care zice: „S-aînceput răzmeriţa neamţului cu turcu, la anul 1787 august 15. Şifăcându-se cătane din Ţara Românească de pe sub poalelemunţilor la împăratul nemţesc, păzea la Gura Lotrului şi treceauhoţeşte peste munte şi prăda mănăstirile Bistriţa, Hurezi şiArnota, şi le-au dat şi foc şi le-au luat toate dobitoacele, dupăcum şi satelor din jur. Fiind năstavnic şi egumen aici laMănăstirea Bistriţa chir Nectarie din Episcopia Râmnicului, şila Mănăstirea Hurezi chir Rafail din Mănăstirea Hurezi, şiarhiereu al Eparhiei acestea Prea Sfinţia Sa Părintele episcopChiriu chir Filaret. Şi anul acesta 1789, octombrie 26, aucoborât şi nemţii la Dunăre. Şi eu aflându-mă aici la MănăstireaBistriţa... am scris ca să ştie”.

Deşi prădată uneori, Peştera Sfântului Grigorie Decapolitulcu Tainiţa amenajată în bisericuţa Ovidenia a salvat comorinepreţuite ale spiritualităţii poporului nostru. Marelecunoscător al tezaurelor artistice şi cultice, păstrate înmănăstirile din judeţele Argeş şi Vâlcea, Alexandru Odobescu,era îndreptăţit să afirme: „Acea Peşteră, preţioasă ascunzătoarea călugărilor bistriţeni, le-a dat mijlocul de a scăpa, din atâteapustiiri ale inamicilor ţării, odoarele şi cărţile antice lăsate dectitori şi de donatori în paza lor”. Acelaşi istoric scrie că,datorită Peşterii, „s-au păstrat la adăpost, în timp de jafuri şiinvazii, obiectele de preţ ale Mănăstirii, astfel încât astăzi găsimla Bistriţa mai multe odoare şi cărţi vechi decât în altemănăstiri”, deşi Cronica lui Matei al Mirelor spune că oştile luiGabriel Báthory au „pustiit toată ţara şi toate mănăstirile”.

Despre Peşteră, ca adăpost şi loc de salvare a comorilornaţionale, era informat şi Lancelot, care scria în anul 1860:„Aici se ascundea şi se păstra, ca o comoară de mult preţ, Raclacu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul..., odoarelepreţioase, actele şi documentele, cărţile şi manuscriseleMănăstirii”, şi conchide: „De aici se poate vedea cuminţeniastrămoşilor noştri, care îşi făceau clădirile măreţe lângă şi maimăreţele întărituri naturale ale pământului, cum e preţioasaPeşteră”.

Localnicii au păstrat vie amintirea despre adăpostirea înTainiţa bistriţeană a comorilor religioase şi de artă, încâtprotoiereul Meletie Răuţu, vorbind despre bisericuţa Ovidenia,consemna pe la începutul secolului al XX-lea că: „În aceastăPeşteră şi, îndeosebi, în această bisericuţă, de foarte multe ori s-au ascuns moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, toateodoarele sfinţite şi tot avutul transportabil al sfintei MănăstiriBistriţa”.

La Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2012, a apărutcartea lui Ionel Popa, din Mediaş, „Recitiri din

literatura română”, Vol. III, după cum o arată şi titlul,autorul continuând şirul lucrărilor de critică şi istorieliterară asupra unor scriitori, opere literare, eseuri, care, nupână demult, unele, au făcut obiectul preocupării revisteinoastre; Ionel Popa, fiind un partener de lucru important alregretatului Costea Marinoiu, preşedintele SocietăţiiCulturale „Anton Pann”...Iată, astăzi am intrat în posesiavolumului III, după ce în 2007 şi 2009 apăruseră volumeleI şi II. Să mai consemnăm, că, în 2003, Ionel Popa a pu-blicat „Glose blagiene I”, Editura Ardealul, TgMureş; în 2005 a publicat „Glose blagiene II”, iar în2006 a scos de sub tipar „Scrisori despre LiviuRebreanu”, Editura Ardealul. Vedem, astfel, o operăcompactă, care ne atestă un caracter pur de critic şiistoric literar, cu o cultură vastă-am tras concluzia-după lecturarea atentă a volumului de faţă, analiza,făcându-se continuu într-un stil degajat şi într-unamplu câmp de tehnică comparată. Nefiind chiarîndrăgostit de critica literară, cititorul simte, totuşi,plăcerea de a citi această lucrare, dacă...o începe!imediat, fiind atras de varietatea ipotezelor, ana-lizelor din perioade diferite, ale unor autoricompetenţi şi pe care le supune propriilor analize aletimpului prezent; criticul de la Mediaş, părând a fi puternicancorat în această realitate, care nu-i este indiferentă!...

Într-un limbaj simplu şi atractiv Ionel Popa îşi atragecititorul-de orice nivel-oferindu-i şansa de a participa cupropria logică la analiza propusă. Iată spre exemplu

„Crăişorul Horia” şi bine spusele „fişepentru studiu” de la I la XXII; un studiuînchinat romanului „de raft doi” încomparaţie cu „Ion” şi „Răscoala”, încare autorul formulează conţinutul fişei,propusă sau luată în calculul studiului,dar cititorul, în mod sigur, adaugând. Aşaam adăugat noi, participând astfel lajocul creativ propus; în fişa VII se expundiversele păreri (I. Simuţ, Mircea Maliţa)asupra ierarhizării romanelor lui Liviu

Rebreanu: „Romanulare o serie de virtuţipentru care, fărăezitări, merită să fiescos din raftul bibliotecii (cf. MirceaMaliţa). Înainte de a fi inchizitorial ebine să citeşti (nu să lecturezi) opera dela primul la ultimul rând şi cel puţin dedouă ori!”...adevăr care ne-a adus înminte un alt scriitor din literaturaromână, Constantin Zărnescu, care nespunea, odată, că el nu poate să facă oprefaţă, la o carte, decât după ce ociteşte, cu creionul în mână, de două

ori!- asta da seriozitate şi profesionaslism în muncă! Înfişa XIII, spune autorul: „Romanul conţine pagini cu scenede violenţă. Acestea nu trebuie raportate fără discernământla naturalis. Ele au menirea de a ilustra brutalitateacosmică a istoriei. Scenele violente nu sunt imaginate

dintr-o plăcere perversă a scriitorului, cidin dorinţa de a relata dramatismul eveni-mentului istoric, acea izbucnire a unorfrustrări naţionale şi sociale ţinute multăvreme sub presiune”...Iată ce comparaţie!brutalitate cosmică (nu ştim cui aparţinecitatul, dar bănuim)! Deşi natura esteconsiderată un arhitect desăvârşit,catastrofa aleatoare, naturală, pluteştepermanent deasupra noastră, anulându-ne, dacă se întâmplă, într-o fracţiune desecundă...Brutalitatea cosmică, a macro-cosmosului, are corespondent în micro-cosmos, în acel electron, care, oricând, şisigur încă un altul, poate părăsi orbita

specifică atomului..Mai departe: „scenele violente nu suntimaginate...”! sigur, nu plăcerile perverse ale scriitoruluiinteresează, ci faptul că Rebreanu crează într-un mediusocial, la propriu şi la figurat, cu mult deasupra celor dinRegat; în astfel de medii, indiferenţa cititorilor-cetăţenilortrebuie stârnită altfel! ...scenele dure făcând parte din acestaltfel-arsenal. Bunăoară, nu întâmplător Liviu Rebreanuscrie o carte ca „Adam şi Eva” în care marile iubiri aleistoriei pământului, în diversele secole şi ere, suntpedepsite în cel mai abject şi criminal-sadism mod...Păiţeapa lui Vlad Ţepeş, care a îngrozit o lume (doar pe cea avampirilor, nu) este oferită ca deliciu în comparaţie cucrimele din romanul amintit...Acest studiu, „CrăişorulHoria” este adus în atenţia cititorilor prin nume grele alecriticii literare româneşti: Nicolae

Pagina 13

IONEL POPA: „RECITIRI DIN LITERATURA ROMÂNĂ”VOL. III

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

Gheran, Liviu Maliţa, Constantin Cubleşan, Ion Simuţ,Mircea Zaciu, Dan Botta, Lucian Raicu, Al. Piru...(ordineaapariţiei în text).

Un alt studiu, „Patul lui Procust-roman cubist?” ne-a trezit mult mai multe idei decât cele găsite în acest text;unele de confirmare, altele de negare sau excesivăcompletare! În primul rând, nu neapărat Ionel Popa, maitoţi exegeţii citaţi încarcă cubismul (curentul) de merite saucritici pe care acesta nu le merită...Ce-i cu acest„subiectivism de natură mintală”? în preocupareacubiştilor...Erau ei în stare să descompună figurativul (tem-atica-subiectul), în general fizic, în detalii de naturăgeometrică? „obiectul nu mai e pictat dintr-un singur punctde vedere. Acesta este multiplicat”! ...aş, să fim serioşi,pictorii au dorit să fie intelectuali! ...şi au realizat un curent,care de fapt nu e curent, căci nu a făcut pui, precum impre-

sionismul sau suprarealismul! Toate celelalte derivate dinaceastă mare artă a vizualului s-au risipit ca un fumînecăcios, care a adus numai prejudicii civilizaţieiumane...să stâlceşti imaginea înadins, „sanchi”! înintersecţii de planuri! Şi apoi, dacă tot am vorbit depictural, mai ales că este vorba de romanul lui CamilPetrescu, cu care am trăit în gând patruzeci şi şapte de anidin cei şaizeci şi trei, ai noştri, să amintim că într-un modcu totul mai interesant l-a (proiectat-în alt plan, dar atât desugestiv) prefigurat Arnold Schönberg, în atonalism, în alsău Cvartet nr 2 op. 10 scris în 1907... „Mi s-a parut absurdsă oblig o mişcare să intre cu forţa în patul lui Procust alunei tonalitaţi, în lipsa unor progresii armonice la care să seraporteze” ( Arnold Schonberg 1874-1951www.scrigroup.com). În sfârşit, revenind la cazul literar,să aducem în prim planul scurtului nostru popas în paginile

cărţii lui Ionel Popa: „În ipoteza de roman cubist se poatejustifica şi înţelege (mai uşor?) şi titlul romanului. Patuleste metafora lumii (a existenţei). Acest pat este fie preamic pentru D-na T, Fred şi Ladima, conştiinţe înalte, şi preamare pentru conştiinţele joase precum Emilia şi ceiasemnea ei. Există un raport invers proporţional între pat şiconştiinţă. Relaţia conştiinţă/lume propusă de scriitorconduce şi spre o înţelegere filosofică a cunoaşterii:caracterul relativ al lucrurilor, şi, comunicarea şicunoaşterea sunt cu rest, uneori enigmatic; omul este odramă pentru că patul îl supune la o mutilare.”...Cam înacest fel am pătruns noi în conţinutul cărţii lui Ionel Popa,după care, citind cu mare plăcere, provocaţi şi la gânduride-ale noastre-ca o completare, am ieşit mai luminaţi.

pcickirdan

ILIE E. TOROUŢIU: „FRUNZĂ VERDE”Această carte vede lumina

tiparului în 2003, o ediţieîngrijită de Ion Filipciuc prin Biblioteca„Mioriţa” din Câmpulung Bucovina,având titlul complet: „Frunză verde:cântece şi basme poporale dinBucovina”; o culegere de folclorbucovinean, al cărui autor este Ilie E.Torouţiu, unul dintre cei mai cunoscuţieditori şi tipografi din Româniainterbelică, născut la Solca-Suceava în17 iunie 1888 şi decedat la Bucureşti în23 noiembrie 1953...

După cum notează Ion Filipciuc în„Notă asupra ediţiei”, pag. XXX, aceastănouă apariţie tipografică readuce în primplan ediţia din 1914, „Frunză verde”(Biblioteca „Bucovina”, nr. 4, TipografiaM. Schaffer, Solca, 1914), dar„înmănunchează şi textele folclorice dinbroşura anterioară” - „A fost odată”,Cluj, 1911.

Ilie E. Torouţiu a fost coleg de şcoalăcu Leca Morariu, a intrat în familiaacestuia prin căsătoria cu Elvira, una dincele două surori ale lui Leca...Citindcartea „Frunză verde”, această ediţieîngrijită de Ion Filipciuc, vom cunoaştefoarte bine atât viaţa autorului „I E.Torouţiu, întâiul temei şi cea din urmănădejde, folclorul” şi „Notă asupraediţiei”(ambele, în loc de prefaţă, de IonFilipciuc, p.V-XL), cât şi o parte dinopera acestuia, de început, lecturând„Cântecele poporale”, „Strigăturile”,„Baladele”, „Texte suspecte” şi „Cântecetrimise din America”. Volumul maiconţine „Basme” („A fost odată...”,„Dragostea mortului”, „Trei fraţi”,„Judecată rusească”, „Aşa se mănâncă însatul nostru”, „Vestirile-s strigate”, „Duspe gânduri”), un „Glosar”, şi „Note şicomentarii”.

Se cuvine să spunem şi noi câtevaimpresii, mai ales că, făcând parte dintr-o familie foarte aproape de zona din careau fost culese aceste bijuterii folclorice,avem oarecari cunoştinţe empiricepreluate de la părinţi. Din start a se vedearealismul care caraterizează basmelebucovinene, aproape povestiri, legate deîntâmplări cu trimitere directă larealitate, poate doar existenţa strigoilorsau învuierea morţilor să facă parte dintr-o lume fantasmagorică... Dar, acest faptare o explicaţie, dată fiind şcoala şigradul de civilizaţie al zonelor cuinfluenţă citadină mai dezvoltată(vecinătatea şi influenţa celor două mariimperii, ţarist şi hasburgic) în carevisarea cu ochii închişi este mai puţinevidentă. Îmi amintesc povestirile tatăluimeu cu întâmplări moralizatoare (unele,chiar din cartea de citire-1914) multe

asemănătoare cu cele culese de Torouţiu,dar, şi întâmplările cu Palisciuc, haidu-cul, soldat rus (dezertat) devenit haiduc,şi care făcea deliciul copiilor,dezbrăcându-i pe bogaţii evrei (jidani - înlimbaj de mahala) de hainele scumpe şide bani, pe care le reîntorcea săracilor...Şi în basmele din Ţările de Jos întâlnimacest stil de a eluda realitatea, cu ochiideschişi! ...În aceste zone oamenii nu-lcunosc pe Făt Frumos care creşte într-unan cât alţii în şapte şi care se mişcă într-un spaţiu cu totul ireal, sigur, cu mareîncărcătură artistică!

Remarcăm, de asemenea, aşa zisulfolclor de oraş, neideatic-în esenţă sterpinvers precum cel veritabil-poporan, darîl remarcăm, pentru realism şi lexic!...versurile populare (sic!) din Bucureşti,şi altele aşezări urbane, dar mai ales celedin America, inventate de cei dintre celedouă secole XIX şi XX , care-şi căutauun viitor mai bun în ţara făgăduinţei sau,mai târziu, în Regat (România); aceştiromâni, nefiind cuceritori de spaţii vitale,ci de libertatea pe care nu o aveau înţară... Nu au existat crime mai mari faţăde populaţia românească, ca în Bucovinaşi nordul Basarabiei, între secolul XVIIIşi până în prezent (Basarabia şiBucovina-Hotinul şi Cernăuţiul).

Să mai spicuim din partea scrisă deIon Filipciuc asupra vieţii (extraordinare)şi operei literare ale lui Ilie E. Torouţiu...Elev la Suceava fiind (1906), şi înexcursie cu şcoala la Iaşi, participă ladezvelirea statuii lui Vasile Alecsandri,unde îl ascultă pe Nicolae Iorga, mareleistoric, uimind asistenţa, vorbind treisferturi de oră (N. Iorga, care, referindu-se la Constantin Morariu, tatăl lui LecaMorariu, şi viitorul socru al tânăruluiTorouţiu, îl cataloga drept ,,sfîntul de laPătrăuţi”, ,,martirul de la Cernăuţi”, şi,mai spunea că ,,toată Bucovina trăia, cuce avea ea mai bun, în fiinţa acestuirespectabil preot”(OlteaPrelucă:astra.iasi.roedu.net / texte / nr39Constantin Morariu.html). În aceeaşiexcursie îl vizitează pe Nicu Gane, de lacare pleacă cu braţele pline de cărţi ...înlimba română!

Ilie I. Torouţiu urmează Universitateadin Cernăuţi, continuă la Universitateadin Francfurt pe Main (1911-1913) undeeste reţinut asistent la Limba Română,clasa lui Matthias Friedwagner. Selogodeşte cu Elvira Morariu, din carecauză revine la Suceava. Debutează cuproză scurtă în revista „Patria”, Cernăuţi,între 1909-1910, lucrări pe care le adunăîn volumul „Chipuri”, Tipografia„Carmen” Petru P. Bariţiu, Cluj, 1912.

Este mobilizat împreună cu Leca, laCernăuţi, pentru frontul din Rusia, înarmata germană. Leca este rănit, şi sevindecă la Viena, iar I. E. Torouţiudezertează şi se refugiază în Bucureşti(decembrie 1914), „unde va rămâne toatăviaţa” (Ion Filipciuc, „Frunză verde” deIlie E. Torouţiu, p.VII). Aici este angajatca profesor de limba germană la Liceul„Cantemir Vodă”. Publică cartea„Poporaţia şi clasele sociale dinBucovina”, Tipografia „Lupta” N.Stroila, Bucureşti, 1916, 432p (am văzutmai sus şi „A fost odată...”, 1911-culegere folclor, şi „Frunză verde”, 1914,la fel). De prin 1916, perioadaneutralităţii, la Bucureşti, înfiinţeazăTipografia „Bucovina”, unde va tipăriirevistele „Bucovina” şi „Floarea soare-lui” (1927-1929).

Studiile de istorie şi critică literarăconstituie „partea mai profundă şitrainică din scrierile lui I. E. Torouţiu”(Ion Filipciuc, op.cit.): „Un iscusit

traducător al poeziei române în limbaevreiască” (studiu despre Salmon Segall,Cernăuţi, 1922; „Carmen Silva înliteratura românească”-Cernăuţi, 1924;„Immanuel Kant în filosofia şi literaturaromână, Bucureşti-1935; „Modernismul.Simbolism -impresionism -expresionism”, Bucureşti, 1930...Şi maispune I.Filipciuc: „O activitate care s-adesfăşurat pe durata a patru decenii (...)în care principala contribuţie a literatuluibucovinean a rămas aceea de editor alcunoscutei serii de Studii şi DocumenteLiterare, vol. I-XIII, Bucureşti, 1931-1946, din care doar vol.I-în colaborare cuGh. Cardaş”...În 26 05 1936 va fi numitmembru corespondent al AcademieiRomâne, şi preia conducerea revistei„Convorbiri Literare”...Sunt mulţi ceicare s-au referit înainte de moartea sa, şidupă, la personalitatea şi opera literară,editorială şi tipografică, a lui I.E.Torouţiu, dar asupra ultimilor ani aivieţii, deosebiţi de grei şi urmaţi de omoarte plină de mister-amândoi soţiifiind înmormântaţi odată, primiminformaţii în aceeaşi lucrare (op.cit), înpartea scrisă de Ion Filipciuc, din parteapoetului Vasile Posteucă, aflat (2003)peste ocean, în Canada...Cartea lui I.E.Torouţiu împreună cu studiile în loc deprefaţă ale lui Ion Filipciuc, este pentrunoi o comoară bibliografică întrucât vineşi completează profilul etic şi moral, cul-tural, al uneia dintre cele mai importantefamilii din Bucovina, poate cea maiimportantă, privind cultura română:familia Morariu... O contribuţiedeosebită la apariţia cărţii a avut şiFundaţia „Leca Morariu” din Suceava,condusă de doamna Maria Olar, pe care ocunoaştem, şi pe care o felicităm pentrusprijinul acordat!

Csaky E Poe

Pagina 14

Leca Morariu, Ilie I. Torouţiu, Vasile Grecu, Elvira Torouţiu (în mijloc), VictorMorariu, preotul Constantin Morariu şi Aurel Morariu, 26 mai 1923

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

DES-CIFRĂRILE…FABULELOR

Cifrăm, cifrăm, adică neascundem mesajul, în

buna tradiție a bătrânelor noastredodii. Este o vreme, a mai fost, vamai fi, când dacă strigi adevărulincomod, acesta devinebumerang. Chiar din gropi săpate,riști să fi auzit, cum ne vorbește opoveste, culmea!, chiar despreniște urechi, întotdeaunamăgărești, când este vorba deputerea supremă, cum va fi fost,demult, demult cea a regelui

Midas. Spunem, strigăm că, dee…!, nu ne putem ține gura,avem mâncărici sub limbă, uneori chiar avem ceva cetrebuie spus, neapărat. Până și cuvântul acesta adoptat decomunicarea noastră curentă induce ideea de necesarăprotecție. Cineva ne vorbea de reactivitatea, prin reflexie, aoglinzii, dar modelul acesteia l-am considera așa ca omaimuță cocoțată care îți dă în cap, nu cu ceea ce i-aiaruncat, ci chiar cu ceea ce găsește prin preajmă… Modelulfuncțional al oglindirii, în mentalul nostru are multeinterpretări posibile. Cercetarea creierului nostru, cu munțiși văi și nu lis ca o oglindă, este o caznă grea în plină cer-cetare.

Vorbe mari s-au spus sub eșafod, înainte ca plutonul deexecuție să fi astupat gura condamnatului pentru adevărulcare supraviețuiește în vuietul lung al trompetei, tocmaiaruncată. Cum să supraviețuiești și în același timp să strigiceea ce te apasă, fără să fi vânat de cel ofensat deîmpotrivirea ta față de el? Lumea a găsit soluția dinpreistorie. S-a deghizat, a acționat pe întuneric, a inventatdisimularea, a codificat… A găsit modalități de-a se pune însiguranță. Când s-a trecut de la oralitate, la scriere, lucruriles-au mai simplificat. Erau foarte mulți analfabeți, foartepuțini scribi, cum astăzi din prea, prea multa scriere, deșialfabetizată majoritatea nu prea mai citește, iar în ceea ceînseamnă recepția poeziei? cititorii, sunt cu destinul dinoza-urilor…

Important este întotdeauna, modul cum împachetezimesajul, cum îl transmiți pentru că Hermes, în urdinișul săuîntre cei de sus, cu puterea și cei de jos cu crâcnirea, arenevoie de… scrisorică. Iata dovada că cei de sus, din lumeainformală, funcționează hrăniţi prin grija noastră, a celor dejos. Ei sunt doar cu tunetul și fulgerul ,disponibile sprepedepsiri, ori, foarte rar, spre premierea, la excepțional, acelor care le-au făcut servicii. Puterea se ține cu dințiivigilenței. Este foarte atent cerberul, pus de pază, lastrigătele care nu sunt ode și imnuri, rugăciuni smerite șicorul aprobator de da-da-uri, lingușind până la năclăiredosurile zeilor, că privirea în față, după cum se știe, îi esteinterzisă omului. Așa se face că și zeul se ascunde în mituri,ori în doctrine religioase concurente, așa ca în piața celorsacralizate, dar apărate cu o armată mondială de slujitori.Unii te pot excomunica, adică te dau pe ușă afară din religialor, alții mai tranșanți te pot executa, doar că ți-ai permis săiei în râs (ăștia chiar nu știu de glumă…!) vorbele scrise,luate din gura unui negustor analfabet … cândva. Cuzeitățile pământene este chiar mai rău. Acestea, nu prea maiau glagorie, ci doar bâte noduroase să ți le pună pe spinareși o puzderie de trepăduși, și ei antrenați la lingeri cu prea-lingeri, la șoapte coapte-n miez de noapte, la șopârle și câtevorbe de clacă, să placă până la sațietete vremelniculuistăpân, că proști fiind, sunt biete baloane de săpun. Iată dece ieri, alaltăieri, mâine și poimâine mesajul incomodtrebuie și să placă urechii de pe bostanul necopt și netot,nerecunoscându-se , explicit pe lista acuzaților, iar apoi,chiar dacă, printr-o minune și-ar fi văzut chipul, cel fărăsimțul umorului, să nu reacționeze. Nu că iar fi convenit,dar să nu se dea singur în vileag, cunoscând între puținelesale abilități, jocul la două capete de la alba-neagra, practicatde politichia care știe să dea vina întotdeauna pe alții.

În lumea celor care mai cuvântă, prin scris, s-au găsitposibilitățile de-a se ascunde și le-au consacrat ca forme via-bile. Alegoria din basme, miturile, legendele, au datsocoteală de cauzalitatea subtilă, peren repetabilă, să fieînvățătură de minte disponibilă. Teatrul grec, numai bunpentru educarea spiritului cetății făcea caz prin comedia lui.Prin râs îndrepta moravuri. Fabula se va fi arătat bornă dedrum lung. Descrierea nevinovată, aproape mereu travestităși în cârca altcuiva, ca unui țap ispășitor, a câmpului cauzal,manifest și cu sentința moralizatoare în final, s-a insinuat cuforță prin evii oamenilor. Esop, Juvenal (satire!), LaFontaine, Krâlov, Gr. Alexandrescu sunt doar câtevaexemple.

După această lungă introducere să încercăm să nebucurăm că , iată, fabula într-o costumare modernă își aratăchipul, unul cosmopolit, să ia în șagă lumea din mileniul treial numărătorii creștine. Un crainic, travestit de mai multeori, Liviu Popescu ne provoacă să-i descifrăm chimiafabulei. Elementele de compoziție, o adunătură de materialerefolosibile, adunate într-o cămară a creierului ca o bază dedate, fapte, reguli, cunoștințe, abilități cu care un inginer deprofesie știe să construiască altceva pe modelul fabuleiclasice. Se întâmplă că și noi, fiecare dintre noi…funcționăm la fel, însă numai unora le este dat meșteșugul,harul, conștiința, imboldul să ia atitudine – pentru că fabulaeste o modalitate moralizatoare, venind dinspre o conștiințăcare nu se împacă cu lucrurile și cârtește. Așa se face că,încercând să descifrăm codul Metropoliliput-ului, nedescoperim în propria cutiuță, cele pe care lumea le va fiscos cândva la iveală, le va fi utilizat și apoi le va fi arun-cat… frunze uscate, demodate, anacronice, poate lucruri cupreț ridicat prin muzeele de antichități… Imediat lerecunoaștem și ne minunăm de cel care a știut să le asam-bleze altfel, precum vreun pictor va fi realizat din legume șifructe un chip uman, ori din pești un munte de piatră, pe sce-nariul, cu desenul apriori cunoscut. Cum să fi funcționat …inginerul Liviu Popescu, exersat ca scriitor de romane, maiîntâi, în ceea ce privește cartea lui de fabule? Am amendatdeja tocita idee, supraexpusă, a oglinzii, cu care sunt deacord doar în ce privește tranziția cuvântului către clișeu șiapoi prin multiplicarea lui către filmul, sugerate de altfelprin aparatul de fotografiat și pelicula ca succesiune de

clișee în prezentarea grafică a Ligiei Rizea. Imaginea îșitrăiește moda în asociere cu alte prefabricate intrate în modazilei. Descrierea riguroasă, până la detaliu a obiectelor,actorilor și apoi scenarizarea acțiunii, o… fabuloasă punereîn scenă, seamănă cu scenariul unui film de animație… și elîn baza noastre de experiențe, poate pe etajera celor cupoleiala plăcerilor copilăriei, mult mai ușor de accesat. Cuun motiv în plus! Copilăria este vârsta sincerității, aprospețimii noaste creatoare și a toleranței celui mare pentrunăzbâtiile celui mic. Iată un mijloc de-a spune lucruri foarteserioase, ca pentru copii, unor oameni mari , în genulMicului Prinț al lui Antoine Saint de Exupery. Aici nepermitem să observăm „călătoria” lui Liviu Popescu,Guliver modern, printre liliputani – la sursă oameni mici! –travestiți ca-n desenele animate în gângănii de tot felul, înpăsări, pești etc., sesizând antinomic prăpastia căscată întrelumea foarte de sus a zgârie norilor și a târâtorului om-idă,decăzut. Vorbind despre distanța dintre sus și jos, voi ducemai departe gândul lui Petre Cichirdan din prezentareaevenimentului în revista Cultura Vâlceană (numărul dinMartie 2013!), în conotartea „omidei”. Condiția omului, nudoar îngenuncheat, ci aceea în care nu se mai târa, seascunde să nu fie văzută de cele cu aripi (multe personaje alecărții sfârșesc în ciocul păsărilor!), ca să poată toca materia,să-și procure… aripile viitoare. Lumea de jos spală culacrimi dușumeaua orizontalei, să curgă în râurile care setârăsc ca șerpii, damnați de cei de sus. Ce apetit au vulturiicei mari pentru… târâtoare! Eu aș constata că prinjuxtapunere, procedeu folosit și de autor pentru sugestiatitlului, ca și prin arta folosirii virgulei, uneori a cratimei, neputem ascunde sensurile să putem zbura la un moment dat.Aș conota cuvântul om-IDA, prin mitul lui Zeus, cel născut

om, pe pământ. Când va fi fost născut din Mama Pământ/Rhea, Cibele, avându-l tată pe Cronos, prunc fiind, esteascuns într-o peșteră pe Muntele IDA, să scape… cioculuilui Cronos, gata sa-l înghită. Teama celui de sus că va fiuzurpat de cel de jos, rămâne una potențială, cum într-adevărom-ida, ascunsă în coconul ca o peșteră, devine înaripată. CeOlimp și-a durat Zeus și cum și-a mai scos tatăl din… jilț!Iată o parabolă nevinovată ca un proces al transformăriiorizontalei în verticală, a timpului în metafizică, prinalegorie mitologică. Ce sunt miturile, dacă nu niște fabule încare prin perdeaua de protecție milenară ne vin proaspeteîncă gândurile oamenilor, salvate priceput, de la apetitulcelor hulpavi, mereu speriați și mereu uzurpați.

Cartea lui Liviu Popescu este o înșiruire de momente,luate din colecția cortexului și … fabulate. Caragiale,ilustrul observator al societății oamenilor, nu prea schimbațiîn cele esențiale în milenii de experimente, își va fi numitatitudinile sale–nu era moda imaginii!- momente și schițe.Momentului cu o anumită cronică i se dă atributul de monu-ment. Monumente! maestre, va fi exclamat cineva inspirat laschițele marelui dramaturg. Titlurile sunt sugestive, aupropriul tâlc, dând dijmă întregului, mega/micro comunitățiide gâze proiectând, realitatea omenească strivită mereu deierarhiile parazite. Inginerul știe să lucreze… la scară, săaducă sub ochiul omului neavizat lucru cu sens prin sine.Lumii globaliste de azi, cu replicarea unei uitate crize prinBabilon, îi relevă cosmopolitismul agresiv printr-oromgleză, sincronă gustului barbar și unei risipiri centrifugela vedere a … lăcustelor în căutare de hrană. Aceleiașicăutări, pentru supraviețuire îi alocă gunoiul planetar șighenei societății consumiste, locuri unde iadul este pepământ și raiul, tot pe acolo, cocoțat la etajele printre carenorii fac separația între sus și jos.

Parodia, parafraza, reconotarea paremiologică, prelu-crarea unor ziceri celebre, valorificarea unor sloganuri din… piața imaginii cu orice preț, titlurile unor emisiuni media,intrate în mintea noastră agresiv, opere nemuritoare intrate înfondul cultural comun al planetei, cuvintele cheie folosite cabază a unui esperanto planetar etc., ne arată cuprindereaacestui Argus, care este inginerul polivalent, în ciuda celorcare-l exclud din zona, rezervată loruși. Aici vorbim de ocruciadă sectară îndreptată, evident, împotriva tuturor, ca oapărare a unui habitat al sălbăticiunilor prin… pădurearevendicată. Să le reamintim acestora că lucrurile definitecumva, nici ele nu stau pe loc, se primenesc, chiar dacăpăreau definite demult ca bătute-n cuie. Cultura este maicuprinzătoare decât o nișă stingheră luată în posesie de vreoautoritate locală, baronală, uneori chiar vreo … uniunecentrală, adică decât puterea celor mărginiți să-i vadă ori-zonturile, spunem noi, obligatoriu multidimensionale,multispațiale, obligatoriu fără garduri și limesuri artificiale.Procedeele folosite cu abilitate ni-l apropie pe autor degustul vremii deschisă către încurcătura de limbi și jargonulspecific undergroundului, amintind de Kusturița șiBregovic, ori de Kafka. Una dintre temele predilecte:politica, îi oferă omului lucid –vorbeam de atitudine!- ocaziastigmatizării unui blestem de când lumea. Să constatăm șinoi, precum Aristofan prin Atena lui Pericle, că politica esteun scarabeu uriaș, care se hrănește cu rahat (vezi comediaPăsările!) , ca-n toate vremurile și că fetișul modern, numitdemocrație, încurcă mintea omului sătul de ceea ce respirăaceasta : demagogie! Ca o rană deschisă lumea, bolnavă depolitică, nu se poate folosi, în scop tămăduitor, decât desănătosul haz de necaz și persiflarea tuturor vorbelor lateaciuate prin… palate.

Citiți fabulele lui Liviu Popescu ca un pansament, deluciditate, și dovada că proștii sunt cei ce ne cred proști,adică vremelnicele păsări de pradă, puse de pază, să țină-nviață zeul puterii-scarabeu…

Mihai Sporiş/ a fost la lansarea de la Alutus din Martie2013 şi s-a minunat de gâzele venite să asculte cărăbuşul-cărăuşul inginer (cară uşul! Nu uşa! Să nu se poată confundacu …Păcală!). Era acolo toată lumea din Metropoliliputul cese va megaproiecta în viitoarea zonă metropolitană.Politicienii noştri de frunte au prom-zis-o! Adică pentru omau spus-o, să o creadă cine-o vrea! Eu salut un confrate ( Mărefer la inginerul Liviu Popescu, autor de fabule, că acesta ascris pe cont propriu, fără banii de la bugetul ce ar trebui săsusțină actul cultural autentic - suntem în această situaţieaici! Şi în ziua de azi, sunt mulți cei ce mulg încă, vaca grasăa bugetului că nu pot decât aşa, în obiceiul de mult consacratprin mândră grădinutopia noastră cu baroni democrați!), îlfelicit că poate da un exemplu bun, privind polivalența unoroameni şi le mai trage un perdaf celor care se cred buriculpământului, greieri de duzină, trăind din truda furnicilor şialbinelor lucrătoare, contribuitoare la PIB, dintotdeauna.

Mihai SPORIŞ

Pagina 15

Dealuri, grădini şi apeMunţi cu fruntea în soare,Metropolă-ntre toate,Râmnic ne eşti sărbătoare!

Izvor de credinţă şi slovăAltar cu vestale şi sfinţi:Ardeal, Muntenie, MoldovăLăsate moşii de părinţi.

La Râmnicu Vâlcea acasăRâureni, Ostroveni şi TroianuPetrişor, Inăteşti şi GoranuFie-ne viaţa frumoasă!

*La Râmnic în Vâlcea, tezaurInima româneşte vibreazăÎn oameni, în cartea de aurÎn piatră, în oastea vitează.Zăvoiul cu imnul, TerasaCastanii, şi Oltu -s de strajăBătrâne biserici, Capela aleasa

Altar de onor şi paradă.

În dulcea Oltenie ,VâlceaRâmnicule, mândru ne eştiOraşul iubirii domneşti La Oltul Bătrânului Mircea

*Frumoşi, azi şi ieri, râmnicenii

Tiografi iscusiţi, gravori, grămăticiCalinic, Ivireanul, Rudenii

Anton Pann şi …casa-i de-aici. Chesarie, Filaret, RâmniceanuBarbu Ştirbei, Socoteanu

Magheru, cu mândri-i olteniPatriei noastre pururi oşteni.

În sfânta-ne ţară şi-n VâlceaTu Râmnic, cazanie-ai fostPăstor al crezului rostDin vremea străbunului Mircea

Pagina 16

REVISTĂ DE CULTURĂ

NOTĂ: Întreaga responsabilitate a conţinutului articolelor revine autorilor.

POVESTEA VORBII 21

Duminica a fost prima zi, ori ultima,în șirul celor puse trepte facerii?

Pare fără sens o atare întrebare și cu unrăspuns bine precizat de-o anumitădemonstrație, chiar în scriptura creştină. Şitotuşi… ne permitem să considerămlimitativă demonstraţia la doar un ciclu,aparent unic, bătut în cuie. Istoriceşte,apelând la mențiunea fermă, în spiritulştiinței, din Cartea Facerii, ziuacontemplaţiei ar veni după facerea obiectuluicercetat. Atunci Creatorul face recepţialucrului săvârşit şi îl constată, bucurându-Secă este bine făcut. Să ne mai amintim căatunci când lucrarea Sa, pe pământ, aceea derăscumpărare a păcatului originar, se va fiîncheiat, pe cruce fiind, rostește concluzia:„Săvârşitu-Sa!” (Ev. după Ioan!) Suntem deaceastă dată la un nou ciclu al vieţii, definitde… „răscumpărare”. Adică o reluare a cevacare în timp se urâțise, se stricase şipresupunea o îndreptare, o reparație. Ce s-arfi întâmplat atunci, când la prima vederelucrurile ar fi părut bine făcute, însă eleaveau defecte ascunse? Atunci când binefăcute fiind, își schimbă fața și se urâțesc?Credem că omul, deși îndumnezeit, cucredință puțină se poate înșela încontemplația sa (că „numai Dumnezeu estefără de păcat”!), ca un moment al evaluăriistării de … bine. Chiar dacă acest răgazdedicat contemplației este ziua soarelui,constatând că ceva nu s-a rostuit după bunaintenție și viziunea de dinainte de-a ne fiapucat de treabă, nu poți spune, precumCreatorul, ab initio, că este bine. Nu ar fi înspiritul adevărului şi atunci vrei să îndrepțiabaterea, imediat, chiar de a doua zi, într-oînşiruire de mai multe zile de lucru. Ai văzut,cercetând în lumina primei zile (când s-afăcut lumina!) că lucrul nu seamănă culogosul său. Iată cum ziua a șaptea se ia demână cu prima zi. Într-un cerc ca o horă

rotitoare, un cerc viu cele două zile se țin demână. Orice sfârșit se vrea început ca înglosa eminesciană, ori poate într-o spirală cudepășirea viciosului și cu apropierea deperfecțiunea lui Dumnezeu la careîntotdeauna ziua contemplației este a şaptea,ca o asimptotă, un podium greu de atinspentru că suntem somați la smerenie: „a-Lvedea pe Dumnezeu nu este cu putințăoamenilor”.

În această dilemă sunt concomitentedouă munci, neconsiderate ca atare de lim-bile noastre amestecate, la un moment dat:munca gândului şi a mâinilor, adică celestatice și cu efortul intelectului și celecheltuitoare de energie fizică. Un adagiumodern spune „să te odihnești de o muncăprin altă muncă”. Aici recunoscându-se,indirect, că și contemplația este o muncă. Îndihotomia evidentă a muncii, cu aceste laturi,spunem noi complementare, creștiniiApusului… protestând, chiar vărsând sângeşi aprinzând ruguri prin piețele evului medius-au separat în ceea ce înseamnă…începutul. „La început a fost cuvântul” ver-sus „la început a fost fapta” ca şi când fapta,în sine , nu ar fi un cuvânt care exprimălucrarea transformatoare. Nediferențiatecele două munci, aflate într-o unitate horală(spuneam mai sus complementare!), credemcă în istorie ar fi evitat râurile de sânge.Paradoxul românesc al acestei dileme estefaptul că în ziua de odihnă, adică duminica,ori în alte zile de sărbătoare, preluând ritu-alul duminical, se încingea jocul… Evident,o imensă cheltuire de energie. De ziuasoarelui, o horă solară ieșea din statismulleneș, contemplativ și își rostogolea toateintențiile sociale, ca o veritabilă anticipare aceea ce va urma. Efortul colectiv imens,regenerator al energiilor psihice și resetareafizică pentru eforturile unui șir de zilededicat traiului comun, confirmăcomplementarul muncilor și zilelor.(Frumoasă asocierea acestora, la anticul grecHesiod!).

Ziua Duminicii, zi de odihnă, instituităprin sec al IV-lea de împăratul Constantin șimarcată cu roșu prin calendarele creştine, caşi sabatul la evrei sunt impuse de vrereaoamenilor (credincioși, liber cugetători, toțirespectând calendare, cutume, legi ale lor, oriprimite prin revelațiile recunoscute!), care auimpus juridic rânduiala muncii şi „odihnei”.Aici, în acest cuvânt, pentru cei ce contemplăși în cursul celorlalte zile, adică pentru cei cepăzesc legile, ori le fac, pentru cei ceproiectează, pentru cei ce redefinesc, înnoindlogosul, înaintea facerii unui nou lucru,norma sabatului –amendată de Iisus Hristos-este un obstacol inacceptabil.

Duminica, devenită… icoană, zi deînchinare, aducere aminte este o calendăinstituită cu funcție socială, formativă, multăvreme în binomul regnum-sacerdotiu impusăcoercitiv, a intrat în conștiința colectivă, înritmicitatea vieții, zi a unui repausrecuperator a procesului trăirii. Duminica, zia soarelui, deci a lui Dumnezeu („ca…Soare al dreptății”, într-un cunoscut tropar alnașterii Mântuitorului!) este zi a ordonării„drumului pe… cale”, adică a privirii în față,că pentru acest lucru se țin predicile prinbisericile creștine. Este „zi a vieții” în horacea mare a comunități, în inelul stadioanelor,în Eclesia cu altarele în care muncesc, înplină duminică, sacerdoții, să ne pună înevidență tocmai prezența la/întru taină acelui ce personifică, multiplu: adevărul,viața și calea.

Ar mai fi de arătat aici raportul dintremodelul contemplației lui Dumnezeu și alnostru, al oamenilor. Pare, de asemenea, unlucru imposibil. Cum să pui în balanță abso-lutul cu relativul? Finitul cu fără sfârșitul?Intenția cu principiul? Pe Cel care prindefiniție știe, are putere și voință nelimitatede nimeni, cu noi, cei ce avem dorințe,nevoințe și puteri limitate? Dar lucrurilesunt… implicite, nu în opoziție și ideeapunerii în balanță ar părea chiar o… trântă cuDumnezeu (amintind de Iacov, când a fostnumit Israel!), pe care orice smerenie șiascultare a poruncii respectului pentrupărinți o exclude. Noi, fiind creația luiDumnezeu, suntem apriori voință, știință șipotențialitate. Suntem chiar validați de

contemplația lui, din acea duminică depomină, paradoxală duminică istorică, dinnetimpul în care eram fără de păcat. Deatunci au trecut nenumărate dumineci, câteoglindiri a putut prilejui soarele… Se va fiîntâmplat la un moment dat, să fim lăsațiliberi în șuvoiul timpului curgător, să nepurtăm de grijă, de capul nostru, pe speselemuncii noastre. Liberi, liberi, dar ceea cefusese făcut și recepționat cu certificat decalitate… ieșea încet din garanție, cu toateregulile și canoanele stabilite din moralelepromulgate, unele considerate chiar revelatede cel ce ne-a făcut dintru început. O dată cu… timpul, raportarea capătă sens, cel puținca abatere de la drum, de la cele stabilite.Copacul, omul-pomul, își va înmulțitfrunzele și va fi devenit pădure. Normeles-au diversificat unele fiind chiar în con-trasens cu poruncile din illo tempore.Fiecare om, om liber, va fi simțit nevoia sămai adauge câte ceva, valoare adăugată încreația lumii, ca rod al unei vieți (scutită, înmod fericit, de plictisul nemuririi!) împliniteși dăruită cu un scop („creșteți și văînmulțiți”!). Continuitatea curgerii o vor da-o urmele, mărci ale trecerii și răboj pentruistoria ca o lecție ce trebuie cunoscută.Acestor urme le poartă de grijă omul,asumându-și libertatea . Acest fapt îlcontemplă omul în duminica lui de așezareîn soarele luminător, sporindu-și vederea.Atenția se manifestă permanent în tot șirulde zile cu soroace și permanente concluzii ,să nu ne abatem de la calea cea bună, chiardacă, în pădure fiind, unică și personală.Comparația acum devine posibilă. Fiinddupă chipul și asemănarea Tatălui putemcerceta – mereu în funcție de cât am învățatşi am înțeles, adică de limpezirea puteriivăzătoare – în fiecare duminică simbolică,cât îi semănăm și mai ales dacă estemulțumit de noi pe cale. Oglindirea, în stareanoastră de bine, și a celor din frunzișulcopacului nostru personal, este răspunsulcelui ce este cu noi, în noi, evident. Tatăl dinnoi înșine, discret, ori manifest, prinsolicitarea noastră permanentă, se vădeșteprin lucrurile noastre, constatate frumoase,în ziua hărăzită contemplației: duminica.

DILEMĂM.SPORIŞ

Dragoste de RâmnicREVISTĂ DE CULTURĂ

TRIMESTRIALĂ produsă de

ECOSTAR 21 şi EdituraINTOL PRESS

Editor şef: Petre CICHIRDANRedactor şef: Bogdan CICHIRDANSecretar de redacţie: Felix SIMATehnoredactare: SC INTOL SRLColaboratori:

Constantin POENARU Eugen PETRESCU

Mihai SPORIŞMarian PĂTRAŞCU

Vasile GREVUŢUSimona Maria KISS

George MĂMULARUGheorghe MĂMULARU

Corector: Leontina RUSRedacţia: Rm. Vâlcea, Calea lui Traian nr. 169,bl. 5, sc. E, ap. 3Telefoane: 0250.736615

0350.4012540746.029824

E-mail: cichirdan@yahoo.comWebsite: www.globalartfusion.com

www.culturarsmundi.ro

ISSN: 2285 – 6919 Preţ: 3 leiISSN-L: 2285 – 6919

Râmnic

poeme Mihai Sporiş

Râmnicule, te iubesc!

OltenieŢară-n ţarăVâlcea-neVioarăRâmniculImniculSălaşulMândru-iOraşulÎl povestescÎl doinescGlasul domnescViersul popescSlova din carteAjunsă departeSarea-n bucateApele toateDe sănătateMunţii cărunţiiDe deasuprafrunţiiDealurile-n salbeMalurile dalbe

Cerurile-nalteN-lacuri adunateTurlele ziditeRugilor boltiteInimi cu clocoteDangăt declopote

OameniiCopiiiFiiiRâmniceniiOlteniiDin mileniiTe iubescOraş al lorAl tuturorRâmnicImnicStrămoşescPururea domnesc

Azi să se ştieDe chimieEnergieDespre grâneUrme de turmeStaţiuniMinuniDe culturăŞi artăDe viaţăŞi soartăDe eroiiNoiiSă ne mândrimCu OltchimŞi toţi anonimiiRomânimiiÎntre careCu onoareOrice vâlceanEste oştean.

Pe calea Oltului, pe cale,Venind cu Traian, la valeÎnspre Râureni şi SâmnicMândru ne apari tu Râmnic

Oltul limpezit, noianOlteni mândri la TroianAnton Pann, imnul temeiÎn Zăvoiul lui… Ştirbei

Hulubii de pe TerasăCapela, să ştim… de-acasăFlacără, nestinsă-n dar,Maica, pază-ne-n altar.

Sfinţi: Calinic, IvireanulChesarie şi SocoteanulStrajă-ţi fac, te ocrotescMândrule oraş domnesc

Mircea, Mircea voievodŢi-a pus numele-n izvodPentru glia româneascăDin Vâlcea-ne oltenească