Povestea Vorbii 21INTOL PRESS Anul V(XXIV), nr. 3,4(18) - decembrie 2016ISSN 2285 – 6919

ISSN-L 2285 – 6919

Publicaţie de cultură scrisăeditată conf. Legii 186/2013 Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă - ECOSTAR 21

www.culturaarsmundi.ro

16012

CUPRINS:ASPECTE DIN ACTIVITATEA PASTORALĂ Arhim. Veniamin MICLE.............................................pag.1

„PORTOCALII LUI BLAGA...”Dumitru VLĂDUŢ.......................................................pag.2

PE CINE NU LAŞI SĂ MOARĂ...Marian PĂTRAŞCU.....................................................pag.3

PRIN LUMEA VĂZUTELOR ŞI A NEVĂZUTELOR. CU ŞTEFAN DORU DĂNCUŞFelix SIMA...................................................................pag.4

UN VOIEVOD SINGURATIC ÎN MUNŢITraian VASILCĂU.......................................................pag.4

ION MICUŢ - ŞUGUBĂŢUL EPIGRAMISTŞtefan STĂICULESCU................................................pag.5

POEZIE: MARE ŞI DUREROASĂ TRECERELidia LAZU..................................................................pag.6

POEMENicolae VĂLĂREANU SÂRBU.................................pag.6

POEME: CÂND PĂSĂRILE ZBOARĂDragos NICULESCU...................................................pag.7

POEMEAndrarda BADEA........................................................pag.8

POEMEVlad TALPOŞ...............................................................pag.8

POEM: DE CARITATE FRATELigia NICOLESCU......................................................pag.9

POEM: LOTRU-I APA CE-O VISEZIConstantin ILIESCU.....................................................pag.9

POEME: POEZIE RELIGIOASĂ...Ştefan DUMITRESCU...............................................pag.10

POEME: AŞTEĂTÂND...Vasian MIRCESCU....................................................pag.10

NICOLAE SUCIU, ARTISTUL ... ASCUNSMihai SPORIŞ............................................................pag.11

CĂLĂTORI PRIN VÂLCEAIon LAZU...................................................................pag.12

GĂLĂGIA...Elena NEACŞU..........................................................pag.13

ALEA JACTA ESTConstantin GEANTĂ.................................................pag.13

COMUNICAREA NONVERBALĂMihai CĂLUGĂRIŢOIU...........................................pag.14

O LUCRARE MONOGRAFICĂ VALOROASĂ DESPRE PODGORIA DRAGAŞANIGheorghe PANTELIMON..........................................pag.15

TAŢIANA VLAD GUGA: „ÎNTOARCEREA DIN RAI”Petre CICHIRDAN.....................................................pag.16

ASPECTE DIN ACTIVITATEAPASTORALĂ

A preoţilor mobilizaţi în Primul Război Mondial

Activitatea preoţilor în armataromână a avut un rol hotărâtor

la întreţinerea moralului ridicat al os-taşilor şi la menţinerea credinţei în vic-toria „războiului sfânt” pentru Neam şiŢară. În primul rând, preoţii au oficiatslujbe religioase, au spovedit, au îm-

părtăşit pe toţi militarii şi au îngropat pe cei decedaţi,apoi au desfăşurat diferite activităţi patriotice şi cul-turale.

Un raport al preotului D. Brumuşescu, ConfesorulRegimentului 43/59 Infanterie, este o adevăratăoglindă în care se reflectă întreaga activitate a preoţilormilitari. Iată ce scria el Marelui Cartier General: „Dela începutul campaniei până în prezent nu am părăsitregimentul nici o zi; la toate ocaziile când oficiam,ţineam trupei cuvântări, îmbărbătându-i şi întărindu-lecredinţa în Dumnezeu. La plecarea din cazarmă, amspovedit şi împărtăşit pe toţi ofiţerii, precum şi trupa.Pe cei căzuţi în luptă i-am înmormântat creştineşte, iarîn retragerea care a urmat, am fost întotdeauna lângăregiment. După sosirea şi stabilirea noastră în satulPocruia, a început teribilul flagel al tifosului, secerândpeste 1.375, pe care i-am spovedit, împărtăşit şi înmor-mântat, greutatea cea mai mare pe care o întâmpinamera distanţa de la satele pe unde se găsea trupa canto-nată. Marşurile şi lipsurile le-am îndurat împreună cutrupa. La punctul Vama Veche, din Munţii Gorjului,am înmormântat ostaşi sub ploaia de proiectile ale in-amicului, în faţa Statului major al Brigăzii 22; laSlatina şi la Titu, unde mi s-a capturat de inamic tră-sura cu bagaje, în urma unei lupte sângeroase,susţinute de Regimentul 43, s-au putut salva mulţirefugiaţi şi coloane de muniţii”.

Spovedirea şi împărtăşirea ostaşilor. Deosebit deimpresionante sunt mărturiile unor preoţi confesori, cuprivire la spovedania şi împărtăşirea ostaşilor. Astfel,Preotul Ştefan Iordănescu raporta că, în Sfântul şimarele post, toţi ofiţerii şi întreaga trupă s-au mărturisitşi s-au împărtăşit. Preotul Neculai Hodoroabă măr-turisea că până la plecarea regimentului, a mărturisitşi împărtăşit întreaga trupă, oficiind zilnic SfântaLiturghie şi rostind cuvântări; în ziua plecării, a oficiatSfeştania şi a binecuvântat trupa. Preotul Nanu scriadin Cotnari, că a continuat activitatea sa pastorală atâtcu soldaţii români, cât şi cu prizonierii. În zilele pre-mergătoare Naşterii Domnului, a mărturisit şi îm-părtăşit pe toţi soldaţii. Preotul Andrei Gâlea raportacă a mărturisit pe toţi cei 180 de soldaţi şi 28 de ofiţeridin regiment şi i-a împărtăşit cu Sfintele Taine. De

asemenea, Preotul Gheorghe Alexandrescu de laTrenul Sanitar Permanent a împărtăşit 159 de răniţi,din care 28, între care se numărau un căpitan şi doisublocotenenţi, au murit.

Promovarea literaturii religioase şi patriotice.Având în vedere dorinţa soldaţilor, mai ales a celorrăniţi, de a poseda cărţi religioase şi patriotice, preoţiiîncadraţi în armată au depus eforturi susţinute pentrua le satisface această sete sufletească. În acest sens,preotul Cârlănescu M. de la Brigada a XIV-a Artilerie,aducea la cunoştinţă Protoiereului din armată că oferăsoldaţilor cărţi de citit, din Biblioteca Cercului,,Deşteptarea Sătenilor” din Fălticeni. În calitate demembru în comitet şi redactor, avea dreptul la unnumăr însemnat din broşurile: Cărţi de rugăciuni; Pa-timile Domnului nostru Iisus Hristos; Călindarul Săte-nilor pe anii 1915 şi 1916; Cântece Vitejeşti; Doinedin zile de luptă. La acestea, se mai adaugă şi un numărde două sute exemplare de felurite broşuri şi cărţi, cuconţinut moral-religios, istoric, snoave, basme etc., do-nate la propunerea sa, de Mihai Lupescu, directorulOrfelinatului ,,Ferdinand” din Zorleni, spre a fi dis-tribuite ostaşilor.

Confesorul Spitalului Mobil, preotul Ilie Deleanu,comunica Protoieriei că observând „nevoia evidentă arăniţilor de a se hrăni sufleteşte, am căutat mijloacelede a înjgheba o bibliotecă pentru ei. Prin unelecumpărături, prin volume date de şeful Spitalului, princărţile ce am avut eu şi le-am pus la dispoziţie s-auadunat 217 volume care, schimbate din timp în timp,de la salon la salon, sunt citite cu nesaţ de toţi cei ştiu-tori. Şi cei neştiutori profită la fel. Toate sunt alese şinumai de specialitatea religioasă-morală, istorică-naţională, populară şi distractivă. Înarmarea su-fletească, pe care fiecare ostaş, care poate citi, o are înmână pe tot timpul cât este în spital, este cea mai dragătuturor”.

Preotul N. Dărângă, de la Trenul Sanitar PermanentSascut, scria Protoiereului Constantin Nazarie, că lacele patru spitale din Burdujeni, unde mergea aproapezilnic, a împărţit foarte multe cărţi cu conţinut reli-gioso-moral, precum: Credinţa în Dumnezeu, Câtpoate rugăciunea, Tatăl Nostru, Pâine spre fiinţă,scrise de ierarhii Nicodim şi Antim, pe care le procuradin vreme.

Potrivit raportului înaintat de Protoiereul ConstantinNazarie, în cursul actualei campanii s-au distribuit tru-pelor din întregul cuprinsul României Mari un numărde 29.070 cărţi de rugăciuni, Evanghelii şi alte broşurimoralizatoare, procurate toate prin sârguinţa serviciu-lui nostru, fără a se face apel la banul statului.

Înmormântarea ostaşilor decedaţi. Cutremurătoare

Arhim. Veniamin MICLE

Pagina 1

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

sunt şi rapoartele privind înmormântarea celor de-cedaţi. Astfel, preoţii confesori, G. D. Şerban şi N.Marinescu Frăsinei mărturisesc că, până la 23 noiem-brie 1916, au înmormântat la Cimitirul ,,Ghencea”993 de ostaşi, dintre care 11 ofiţeri şi preotul mobi-lizat Armăşescu Nicolae. De la această dată până la18 septembrie 1917, au fost înmormântaţi 802 ostaşi,dintre care 10 ofiţeri. În total s-a oficiat serviciul în-mormântării la aproape 2.000 ostaşi decedaţi, soldaţişi ofiţeri, români şi aliaţi.

Relaţiile preoţilor ortodocşi cu militarii de alteconfesiuni. Protoiereul Constantin Nazarie a dat Or-dinul circular nr. 20 din 7 noiembrie 1918 către Co-mandamentele şi preoţii armatei române, în care aratăcă: „Biserica Ortodoxă, prin doctrina şi practica ei, adat pururea dovezi de cea mai mare toleranţă faţă cualte rituri şi religii. Acest duh trebuie să însufleţeascăarmata şi pe preoţi în relaţiile lor cu credincioşii şireprezentanţii altor rituri şi religii”.

Apărarea soldaţilor de influenţe eterodoxe. Întimpul Primului Război Mondial a apărut printre sol-daţi numeroşi adepţi ai cultului adventist, cum raportapreotul P. Pădureanu, care spunea, că adventismul afost foarte activ înainte de război, iar acum îşi reîn-noieşte activitatea cu noi mijloace de propagandă,răspândind o rugăciune în care se spune că MaicaDomnului s-a pogorât din cer şi a poruncit să nu semai audă trăgându-se cu arma ori tunul, că cineprimeşte această rugăciune este dator s-o copieze şis-o transmită la alte 9 persoane, iar dacă nu va pro-ceda aşa, va muri sau familia sa va întâmpina o marenenorocire. Cu această metodă, rugăciunea s-arăspândit mai în toate unităţile. Atunci, preotul a în-ceput o serie de conferinţe, explicând soldaţilor deunde izvorăsc aceste rugăciuni, ce scop urmăresc eleşi dând soldatului o orientare pentru a nu fi speculatesentimentele lui morale. Mai mult, preotul face un re-proş, dar şi un apel către autorităţile responsabile,arătând că este o mare lipsă de cărţi de rugăciuni şide cărţi cu cuprins moral.

În acest sens, Protoiereul Constantin Nazarie, într-o Circulară către preoţii confesori, arată că „a începutsă se ivească printre soldaţi secta adventistă, care econtra războiului şi deci a intereselor Ţării, vă rog aarăta cu băgare de seamă şi fără zgomot dispoziţia su-fletească a trupelor unităţii Sfinţiei Voastre şi a luamăsuri în consecinţă, împreună cu domnul coman-dant respectiv”. De asemenea, a comunicat cazul şiMinisterului de Război, iar Generalul Prezan a dat ur-mătorul ordin: „Marele Cartier General este informat,că secta adventistă, cunoscută prin ideile sale contrarăzboiului, a început a face propagandă prin diferitecorpuri şi servicii, deocamdată în prea mică măsură,spre a trece ca nebăgată în seamă, devenind prinaceasta şi mai periculoasă intereselor Ţării. Este dedatoria fiecărui militar de a priveghea îndeaproapeaceastă mişcare şi de a lua măsuri contra celor ce facasemenea propagandă”.

Preotul V. Bejenaru al Regimentului 1 Grăniceridin judeţul Fălciu, aduce la cunoştinţă că, în regimen-tul respectiv, în luna februarie, s-au găsit fiţuicivolante, strecurate de duşmani cu rugăciuni prin carese îndemnau soldaţii să nu tragă focuri în inamic.Cunoscând efectele dezastruoase ce ar putea să pro-ducă asupra sufletului soldatului, având sprijinul co-mandantului, a căutat să prevină răul chiar de laînceput; s-a ordonat adunarea întregului regiment înfaţa căruia a vorbit locotenent colonelul N. Dimitriu,

interzicând citirea, păstrarea şirăspândirea lor. Apoi a vorbit preo-

tul, arătând că aceste rugăciuni sunt răspândite decătre duşmanii noştri, explicându-le dogmatic şimoral, că ele sunt contra credinţei noastre strămoşeşti.Sprijinit de comandant, a tipărit sute de manifeste,care s-au afişat pe uşa bisericii, pe la autorităţile civileşi s-au răspândit în foi volante, atât printre soldaţi, câtşi printre civili din satele unde astfel de rugăciuni eraupăstrate pe la icoane. Astfel, în urma diferitelor ser-vicii religioase şi a convorbirilor particulare, s-a con-statat că nu mai exista nici unul care să nutrească ideiadventiste.

În schimb, erau şi situaţii pozitive. Preotul G.Georgescu de la Spitalul de Evacuare, judeţulBotoşani, raporta că „în acest spital, atât personalulofiţeresc cât şi între soldaţi, nu am observat nici omică abatere de la credinţa noastră strămoşească orto-doxă şi nici chiar cuvinte urâte la adresa celor sfintenu prea se aud în această formaţiune ce am norocul asupraveghea sufleteşte”. Tot aşa şi Preotul ProcopieNiţescu al Centrului de Instrucţie al Armatei comu-nica Protopopului, că: „Până astăzi pot afirma că niciun caz nu s-a ivit printre soldaţii cu secta adventistă”.De asemenea, Preotul C. D. Possa al Regimentului 8Vânători, raporta că: „În acest regiment n-au existatniciodată adventişti”.

Convertiri la Ortodoxie. În timpul Războiului, pre-oţii mobilizaţi au primit solicitări din partea unor os-taşi de confesiuni diferite să fie admişi la Ortodoxie.Preotul Ioan I. Bărbulescu raporta: „Cu străinii dinregiment purtându-mă părinteşte, am botezat trei het-erodocşi şi sunt pe cale de a mai converti patru”.Problema a fost discutată la cel mai înalt nivel. Astfel,Marele Cartier General comunică Preotului RoşescuC., că la Cererea sa se răspunde că problema treceriila Ortodoxie a ostaşilor necreştini, sau de altă confe-siune, e tranşată prin aliniatul 4, pagina 19 din „In-strucţiunile preoţilor de armată” şi prin Ordinulcircular nr. 570. În consecinţă, Preotul D. Murăreţuaducea la cunoştinţă că, în biserica din satul Filipeşti,fiind de faţă comandantul Corpului, însoţit de maimulţi ofiţeri, a săvârşit Taina Sfântului Botez pentruevreul Reful Iancu şi Taina Mir-Ungerii pentru pa-pistaşul Dan Amos; iudeul Reful Iancu a primitBotezul în urma unei îndelungate pregătiri, din caream constatat că a trecut din convingere la creştinism.În vederea Botezului, preotul i-a făcut cuvenitelecatehizări, ajungând să înveţe pe de rost SimbolulCredinţei şi numeroase rugăciuni. El avea convi-ngerea că, noul botezat, Gheorghe Grozeicu (de laGrozăşti, unde luptau) va deveni un bun creştin. Deasemenea, papistaşul Dan Amos, care este un vrednicostaş, fără nici o intenţie şi nesilit de nimeni, a cerutsă treacă în sânul Bisericii Ortodoxe. Şi din partea sa,au existat dovezi de cea mai vie dorinţă de a deveniortodox.

Preotul Aristide Popescu de la Regimentul 19 In-fanterie, comunica Protoiereului preoţilor că a fostchemat de pe linia de front în tabăra Regimentului deMarş al Diviziei a II-a, pentru a boteza pe soldatulevreu Ieroham Semo, care ceruse trecerea la creşti-nism. După ce a fost catehizat, potrivit rânduielilorprevăzute, l-a botezat, fiind numit Nicolae Păunescu.De asemenea, preotul D. Filiuţă, care îşi desfăşuraacti vitatea la Spitalul de Contagioşi, a convins pe unevreu să treacă la creştinism. În consecinţă, l-abotezat.

Acestea sunt pe scurt câteva aspecte ilustrative dinbogata activitate pastoral-patriotică desfăşurată depreoţii români mobilizaţi în Primul Război Mondial.

Pagina 2

„PORTOCALII LUIBLAGA ...”

Nu este vorba nicidecum de niscaivapomi fructiferi mediteraneeni pro-

ducători de portocale (portocali), apar-ţinând domnului Vasile Blaga, aşa cum s-arputea crede din titlul articolului de faţă.Sintagma am aflat-o scrisă întocmai înseara zilei de 20 aprilie anul trecut la ora21, când pe banda televizorului, la emisi-

unea de ştiri a unui post de televiziune central, celor ceo urmăreau le era livrată informaţia potrivit căreia “Por-tocalii lui Blaga, executaţi om cu om”. Contextul neajută să ne dăm seama cam despre ce anume e vorba: deadepţii omului politic de azi Vasile Blaga, purtând cu-loarea portocalie, semnul orientării lor ideologice dedreapta. În acest caz, adjectivul masculin singular por-tocaliu, cu pluralul portocalii (haine portocalii), s-a sub-stantivat.

Numai că, în cazul de faţă substantivul respectiv ar-ticulat la plural trebuia scris cu trei –i: “Portocaliii luiBlaga, executaţi om cu om”.Vedem bine aşadar valoareascrierii la sfârşitul cuvintelor cu unul, cu doi sau trei –i.Prin aprilie 2012, la acelaşi post central de televiziune,discutând despre condiţia de intelectual, moderatorul şi-a întrebat invitata dacă amintita condiţie nu s-ar defini şiprin ştiinţa situaţiilor de a scrie membri cu un –i sau cudoi –i. Este cazul acelor substantive masculine nearticu-late terminate la singular în –u, precedate de –r. În afarăde membru se mai află în aceeaşi situaţie: ministru,maestru, parametru, arbitru, kilometru, pentametru,socru, cuscru, astru, monstru ş.a. Pluralul acestor sub-stantive se scrie cu un singur –i când este nearticulat. Înaceastă situaţie el poate fi precedat de articolul nehotărâtnişte. Redau în continuare exemple din presa scrisă undeastfel de substantive apar corect scrise, fără a maimenţiona titlul publicaţiei, cu toate trimiterile de rigoare:“O majoritate izbitoare au reprezentat-o, însă, membriai Partidului Naţional Liberal”; “(...) « interesul nostrunaţional este să nu fim membri în nicio alianţă militară», a mai spus el”; “Cei doi parametri de laborator aufost selectaţi deoarece reprezintă analizele de rutină(...)”. În aceste enunţuri substantivele membri şi para-metri se scriu cu un singur –i întrucât sunt nearticulate,nepresupunându-se totalitatea acestora dintr-un grup.Membri poate fi precedat de articolul nehotărât nişte:“nişte membri ai Partidului Naţional Liberal”, “să nu fimnişte membri”. În exemplul din urmă, “Cei doi parametride laborator“, substantivul parametri se scrie cu un sin-gur i, pentru că este nearticulat, fiind vorba, cum se vede,de doi parametri, nu de totalitatea acestora.

Există însă cazuri când astfel de substantive nearti-culate aflate la plural sunt scrise în mod nejustificat cudoi –i. Ofer astfel de exemple din presa noastră scrisă,fără a mai preciza titlul publicaţiei, ci numai numărul,data şi pagina: “(...) să fie toţi nişte magiştrii recunoscuţiinternaţional în domeniul lor” (nr.873, 28 noiembrie – 4decembrie 2006, p.8); “Alţi membrii UE « şi-au ascuţit» argumentele pentru a le aduce în discuţiile privindsemnarea noului document” (nr. 755, joi 18 octombrie2007, p.7); “toţi cei trei membrii ai grupului aveau asupralor cărţi false de identitate” ( nr.4986, joi 8 noiembrie2007, p.8). În aceste situaţii scrierea substantivelor ma-giştri, membri cu doi –i, este incorectă deoarece ele suntnearticulate, putând fi precedate de articolul nehotărâtnişte, nefiind vorba de totalitatea elementelor invocate.

Selectez din presa noastră scrisă exemple unde astfelde substantive la plural sunt corect redate prin doi –i, în-trucât sunt articulate: “Valeriu Tabără a spus că toţi mem-brii Guvernului ar trebui să-şi asume şi anchetele carevin odată cu numirea în funcţie”; “Miniştrii de Interne şişefii Securităţii au fost cu toţii soldaţi fideli ai partidu-lui”; “ (...) pentru a stabili parametrii şi limitele acti-vităţii de cercetare”; “Emil Manu a intrat în literatură subsemnul modernismului, unul din maeştrii preferaţi fiindIon Minulescu” ş.a.

Am notat şi exemple din presa noastră scrisă când

Dumitru VLĂDUŢ

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

asemenea substantive articulate sunt scrise greşit cu unsingur –i: “Membri CNSAS au evitat să comenteze de-claraţia lui Ticu Dumitrescu (...)” (“ Ziua”, nr. 3915,vineri 27 aprilie 2007, p.5); “(...) reprezentantul PSD înBEC, deputatul Anghel Stanciu, i-a cerut în glumăjudecătorului Gheorghe Florea ca toţi membri Birouluisă ia o pauză (...)” (“Gândul”, nr.755, joi 18 octombrie2007, p.5).

Scrierea greşită cu unul sau cu doi –i a acestor sub-stantive se explică prin aceea că ea se face potrivit pro-nunţiei: autorii scriu cum aud.

Pentru a vedea bine diferenţierea scrierii printr-un –i sau doi –i a aceluiaşi cuvânt la plural, maestru, invocfragmentul următor din articolul Plagiatul universal din“România literară”, anul 2007, nr. 42, p.13, semnat deun foarte bun critic şi istoric literar orădean, Ion Simuţ:“Ucenicii îi copiază pe maeştri. Iar maeştrii – zic scep-ticii distructivi – îi copiază pe alţi maeştri, într-un modimperceptibil pentru profani”.

Întristătoare este scrierea unor determinanţi substan-tivali precum adjectivele pronominale noştri şi voştri,

cu doi –i tot din cauza pronunţiei în exemple precum“profesorii noştrii“, “studenţii noştrii “ sau “Unde-sbanii noştrii“, ultimul identificat de Isabela Nedelcu laun post central de televiziune, amintit în cartea sa101greşeli gramaticale, p. 37, apărută la Editura Hu-manitas în 2012. Scrierea corectă cu –i, -ii sau –iii lafinala cuvântului se impune aşadar imperios.

Într-un articol viitor vom arăta situaţiile scrierii cutrei –i la sfârşitul cuvintelor, precum şi alte erori descriere cu unul sau doi –i.

Budapesta, Hotel “Gellert”, 23august 1919, ora 12:30:

– Toadere, vez’ bă, că iară te cautăcopiii ăia gemeni – îi spuse soldatulMitu Teșcuţ, cioban din Loviște, luiToader Baciu, soldat din Ip, sat dinSălaj, care lucra la intendenţa trupelorromâne de ocupaţie a Budapestei, știa

limba maghiară bine, vorbit-citit-scris. – Adu-i aici, că am să le dau ceva – i-a răspuns Toader

și a început să-și strângă hârtiile de pe birou, după care,dintr-un sertar a scos trei poze și a prins a se uita cu dragla ele…

În 1914, când a început marele război, Toader, un băr-bat falnic de 30 de ani, însurat și cu patru copii, a și fostconcentrat într-un regiment al Armatei 1 – Austro-Ungareși trimis pe front. După certificatul de naștere părea căera ungur, căci acolo era trecut ca fiind… Todor Bacsy.Pe certificatul de naștere al tatălui său era însă trecut nu-mele de Toader Baciu. Până la intrarea României înrăzboi, în 1916, a fost cum a fost, dar după aceea a în-ceput coșmarul pentru el, fiindcă, înainte de a pleca pefront, tatăl lui i-a spus:

– Tată, tată, îi mare păcat să omori orice om, da-i șîmăi mare păcat să omori pă cei de-un sânge cu tine. Iaaminte: or’ce-ar fi, să nu omori români! Uite, ia șî certi-ficatul mieu de naștere, poate ţ-o folosî cânva sădovedești că iești român șî nu ungur, bată-i Dumniezăusă-i bată de papistaș’, că n-or vrut să-m’ deie șî păntrutinie certificat ca al mieu, că ieu așe voiem – să te chemeca șî pă minie…

După intrarea României în război, singura preocuparea lui Toader era cum să facă să dezerteze. Știa că dacă n-ar fi reușit să scape și ar fi fost prins, îl aștepta spânzură-toarea, asta era pedeapsa pentru dezertorii din armataimperială. La 27 octombrie 1916, în trecătoarea Tulgheș,a reușit să se facă nevăzut și să se ascundă în scorburaunui fag bătrân, punând în faţa ei o creangă stufoasă totde fag, pe care a tăiat-o cu baioneta de la pușcă. Când aauzit vorbă românească, a ieșit din scorbură cu mâinileridicate și a început să strige cât îl ţineau plămânii:

– Nu trageţi, sunt român, mă predau! Nu trageţi, suntromân, mă predau!

Doi soldaţi români din Armata de Nord l-au escortatpână în faţa căpitanului lor. Unul dintre ei, un loviștean,spuse luând poziţia regulamentară:

– Să trăiţ’, do’n căpitan! Uitaţ’, am prins un inamic,zâce că ie roman, da’ ieu zâc să nu-l credeţ’, o fi vr’unșpion, că tomnai d-aia vorbește el românește! Căpitanul,un bărbat bine făcut, puţin mai în vârstă decât prizonieruldin faţa lui, de loc din Călimăneștii Vâlcii, glumi cu el:

– Măi, soldat Teșcuţ, da, știi că nu ești prost deloc?Eu m-aș putea supăra pe tine că am ajuns să mă înveţediplomaţie militară taman un cioban din Loviște, da’ n-

o fac, mă, că ești muntean de-al meu! Lovișteanul MituTeșcuţ încremeni și abia mai apucă să zică:

– Păcatele mele, do’n căpitan, păi, cum să-m’ permitieu să vă învăţ pă dumneavoastră, am zâs șî ieu dupăcapu’ mieu, fi-mi-ar capu’ al dracu’ să-m’ fie, de, dacăatâta m-a dus, acuș, na, ce să fac? Căpitanul îl liniști în-dată, bătându-l afectuos pe umăr:

– Lasă, soldat Teșcuţ, capul tău nu are nimic, să ţi-lpăstrezi așa cum îl ai și mulţumește-i lui Dumnezeu pen-tru asta și pentru că ai scăpat de moarte până acum.

– Ei, do’n căpitan, tare mi-ar plăcea ca, după ce s-ogăta războiu’ ăsta nenorocit, să veniţ’ la stâna mea dinCoţ’, să mâncăm un berbec fript ș‘-un cocoloș cu brânzăde burduf copt pă jar.

– Să te-audă Dumnezeu, soldat Teșcuţ, să ne rugămcu toţii să se-ndure de noi – mai spuse căpitanul. Apoi,întorcându-se către Toader Baciu, începu să-l ches-tioneze:

– Și zici că ești român, soldat, nu-i așa?– Da, să trăiţi, sunt român din satu’ Ip – răspunse pri-

zonierul în poziţie regulamentară.– Și poţi dovedi asta? – îl întrebă căpitanul.Fără să mai răspundă, Toader Baciu îi întinse căpita-

nului român cele două certificate, al lui și al lui taică-său. – Ce-i cu astea? – mai întrebă căpitanul, iar Toader

Baciu îi explică ofiţerului roman ce și cum era cu acelecertificate.

– Înţelept tată ai, soldat – i-a răspuns căpitanul dupăcare a continuat:

– Problema e că chiar dacă ești roman, regulamenelemilitare îmi interzic să te tratez altfel decât ca pe oricealt prizonier de război. Toader Baciu a ajuns într-un lagărde prizonieri din Ungheni, lângă Iași, iar după război afost eliberat…

…În vara anului 1919, trupele maghiare au atacat tru-pele române, la ordinul lui Bela Kun, care, finanţat deMoscova, instalase în martie 1919, la Budapesta, un gu-vern bolșevic și voia să recucerească Transilvania și săunească Ungaria și Transilvania cu Rusia bolșevică.Auzind asta, Toader Baciu s-a dus la ComandamentulMilitar din Cluj și a cerut să se înroleze pentru a luptaîmpotriva bolșevicilor unguri. Așa se face că a ajuns subcomanda căpitanului din Călimănești, și camarad cu MituTeșcuţ, îl cunoșteau și au garantat pentru el.

Comportamentul trupelor române în Budapesta ocu-pată a fost ireproșabil. Toader Baciu lucra, așa cum amspus, la intendenţă, și primul lucru pe care l-a făcut, aju-tat de alţi camarazi, a fost să împartă alimente copiilorbudapestani înfometaţi. În mod cu totul deosebit, s-auatașat de el doi copii gemeni, frate și soră, să fi tot avut10 ani fiecare. Zilnic îl căutau la hotel, iar el le dădea sămânânce pe saturate, ba, le mai dădea mâncare și pentruacasă. Copiii erau bucuroși să stea de vorbă cu el, căcivorbea foarte bine limba maghiară. Au făcut chiar și opoză toţi trei, el – în spatele lui Marko și Judith, cumâinile pe umerii lor. Mare fu surpriza și bucuia acelor

copii când au primit fiecare câte o poză. Pe spatelefiecăreia, Toader Baciu le scrisese, desigur, în ungurește:“Pentru Marko/Judith, amintire de la românul ToaderBaciu, din Ip, la 15 sept. 1919”. Băiatul i-a scris, larându-i, pe poza lui Toader: “Cu toată dragostea și re-cunoștinţa, pentru Todor Baci, Marko și Judith Csaba,Budapesta, 15 sept. 1919”.

Ip, noaptea de 13-14 septembrie 1940**:Un vecin ungur i-a indicat caporalului Marko Csaba

casa lui Toader Baciu. Pe acesta și pe băiatul lui cel mici-a împușcat cu revolverul, iar pe nevasta lui Toader, noralui și cele două nepoţele de 2 și 3 ani, le-a spintecat cubaioneta, erau toţi buimaci, neștiind ce se întâmpla.Ajuns la cazarmă, curios, a căutat să vadă ce era însipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casalui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câtevapoze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, soralui, Judith, și Todor Baci, cel care zile de-a rândul îihrănise ca pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicaţia lor,scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert”,din Budapesta. După câteva minute în care n-a făcutaltceva decât să privească năuc, și pe o parte, și pe altapoza aceea, Marko și-a scos rapid revolverul din toc și șil-a pus la tâmplă… A urmat o pocnitură al cărei sunet afost puternic amplificat de tavanul boltit și aflat la mareînălţime al încăperii în care se afla, camarazii lui nici nuau avut timp să reacţioneze… Ca și Iuda, vânzătorul luiIisus, în loc să trăiască pentru a se căi toată viaţa pentrucrimele ce le comisese și a și le ispăși făcând bine seme-nilor, caporalul ungur, devenit din ură, criminal, a alessă-și pună capăt zilelor, ca un nebun ce fusese…

*Premiul al-II-lea la Concursul Internaţional de poezie, eseu,proză scurtă și dramaturgie “Memoria slovelor”, 01.07.-01.08.2016;

** În urma Dictatului de la Viena (30 august 1940), o treimedin teritoriul Transilvaniei a fost cedată Ungariei. Masacrele de laIp și Trăznea, la care, ulterior, s-au dedat soldaţii maghiari, au fostsăvârşite în condiţiile în care România nu se afla în stare de beli-geranţă cu Ungaria! Dimpotrivă! Noi, să iertăm, fiindcă așa estecreștinește, dar să nu uităm!

PE CINE NU LAŞI SĂ MOARĂ…*Marian PĂTRAŞCU

CH

IOR

EA

N, N

u-m

i pla

c că

rţile

Pagina 3

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

Pagina 4

PRIN LUMEA VĂZUTELOR ŞI A NEVĂZUTELOR. CU ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ

Născut la 4 august 1968, la Ieud,jud.Maramureş. Acolo absolvă

Liceul de Mine, Petrol şi Gaze. Lu-crează ca referent la ArhiveleNaţionale Baia Mare de unde asemută, între anii 1990 – 1993, ca re-ferent gradul I la Arhivele NaţionaleSibiu. S-a dedicat, din 1993, presei

libere. A fost, rând pe rând, colaborator, şef departa-ment, redactor, redactor şef, director de cotidiene, desăptămânale, printre care, Graiul Maramureşului,Gutinul, Evenimentul sibian, Evenimentul zilei, Clipa,

Rondul, Gazeta de Sibiu, Ziua, Exod, Opinia, Nord-press, Accent. Fondator al revistei de cultură Singur.

A publicat poezie, proză, eseu, în majoritatea revistelorliterare din ţară. A debutat editorial cu volumul: Dormiîn pace, Doamne, poezie-eseu, în 1996, la Editura Eu-phorion din Sibiu. Alte volume: Să ne naştem în sus,Lume de mântuială, Apocalipsa după Dăncuş, Casamemorială Dăncuş, Bocitorii. Aşteptătorul, la EdituraSingur, între anii 2002-2007. I-a apărut, în 2010, la E-ditura Grinta din Cluj-Napoca, volumul Scrum – Cen-dre, poezie, ediţie bilingvă româno – franceză. Are înlucru volumele Evanghelia – poezie – eseu, AvocaţiiCerului, roman – eseu, Jurnal provizoriu...

Să-l căutăm pe Ştefan Doru Dăncuş în el însuşi, înMunţii Coziei, acolo unde el însuşi s-a retras şi tace.Tace ca o zăpadă aşternută pe siluetele sobre alebrazilor verzi... Dar când va coborî către şes, către masade sris, ce coame bogate îşi va scutura pe hârtie, ce cur-cubeie de metafore-poeme va răspândi prin lume…

Cabana din lemn de mesteacăn este însuşi sufletullui care în horbote calde îl înfăşoară şi-i dau puterea şirăgazul de odihnă din care va izbucni flacăra blândă aIdeii de viaţă, pasărea sufletului tulburată de întinareaLumii şi a Lunii. Publicăm, alături, tableta lui TraianVasilcău - cea care ne-a provocat la scrierea acestor rân-duri.

Felix SIMA

UN VOIEVOD SINGURATIC ÎN MUNŢI

Iată că a nins şi peste Chişinău şi peste Tîrgovişteşi peste munţii Coziei şi peste Bucureşti, ca dintr-

o psaltire poetică a lui Ştefan Doru Dăncuş.Peste crucea lui de la Cozia mai ales ninge, aşa cum

pare-se nu a mai nins niciodată în munţi.Acolo, într-o cabană de lemn, străjuie jur-împrejurul

unei lumi neatinsă de Lume un poet.Care, fiind acum viscolit din creştet pînă-n călcîie, e

aidoma unui voievod singuratic pe o planetă arhipopu-lată de oameni.

Casa din munţi e una în care voievodul îşi scrie za-pisele poetice, în ritm cantabil, puse pe note de vînt şiinterpretate de glasul viscolelor din zi şi din noapte.

Ştefan Doru Dăncuş e un trubadur care parcă şi-ar figreşit veacul şi locul în care i-i dat să trăiască.

Şi tocmai din cauza asta se retrage adesea în munţi.Departe de aşa-zisa civilizaţie modernă, în imediata

vecinătate a Cerului, Dăncuş reîncepe a fi Cel adevărat.Cel ales.Cel îmbrăţişat de Divin.Şi din această cumplit de frumoasă îmbrăţişare în-

cepe să ningă peste cei din Valea Plîngerii şi din ValeaCrucii şi peste celălalte văi ale sufletului omenesc.

Dacă n-ar fuma, am crede că ne întîmpină un pustnicdin cărţile grele de tăcerea cuvintelor veşnice.

Nu, Ştefan Doru Dăncuş nu e un pustnic în sensulclasic, creştin.

E un altfel de pustnic, adică un singuratic într-o marede oameni. Şi e la fel de singuratic şi în faţa proprieisale cruci din munţii Coziei, pe care-o priveşte duios,ca pe maica lui din Ieudul maramureşean.

O cruce orbitor de albă, de parcă-ar fi ninsă în oriceanotimp al anului.

O cruce coperită cu o năframă de lemn, ferită înacest fel de ploi şi de vînt.

Pironită de-un trunchi de copac, lîngă poarta ce ducespre inima lui Dăncuş, Crucea te cheamă, te întîmpinăşi te petrece, parcă făcîndu-şi din mînă, cu dor, la ple-care.

Deasupra ei viscolesc păsări mari de foc, cu glasuride scrum, aducătoare a pustiire, a revoltă şi-a pierderede vieţi fără sens.

Cabana Crucii lui Dăncuş stă însă neatinsă de ele.Un curcubeu ca un pod aşternut între cer şi pămînt e

numai un semn că acea cruce imaculată din munţi e subacoperămîntul Dorului nostru etern.

De care n-are dezlegare nici Voievodul singuraticDăncuş.

Să ne naştem de Sus, ne tot roagă Dăncuş, cu Apo-calipsa după Dăncuş sub aripa-i dreaptă, în faţa Cruciisale din preajma Casei memoriale Dăncuş, zidită doardin gînduri. Să nu mai fim Lume de mîntuială, amîndoi,ne tot roagă poetul risipitor, la fiece reîntoarcere dinmunţi.

Iar noi, scăpîndu-ne braţele peste mijlocul zvelt alTăcerii, dansăm sub viscolirea lui Dăncuş!

Traian VASILCĂU

ION MICUŢ, ION TĂLMACIU: CARIGRAME

PanseuO Crăciuniţă, în ajun,L-a părăsit pe moş CrăciunCă este doar un surogat,Ea vrând un moş adevărat.

MândrieIeşit din ou, un puişorPăşea greoi prin iarba-n rouă; Eu l-am privit superior Şi demn, c-am provenit din două.

Epitaful unui chirurgN-a fost un doctor prea dibaci,Că pacienţii i-au murit,Şi nici în iad n-a fost primit,Că i-ar ucide şi pe draci.

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

ION MICUŢ - ŞUGUBĂŢUL EPIGRAMIST

Motto: O persoană fără simţul umoru-

lui este ca o maşină fără arcuri.Este zdruncinată la fiecare pietri-cică de pe drum.

Dragă cetitorule (corect, gra-matical, cititorule), dacă

eşti amorezat de epigramă, adică de această formă con-densată de glumă, ajutată şi de uşurinţa românilor de apotrivi sonor cuvintele, zis, mai pe româneşte, băşcăliecultă faţă de multiplele forme de manifestare ale com-portamentului oamenilor, dar şi al altor vieţuitoare, teîndemn să citeşti, reciteşti şi chiar să memorezi, că n-aisă regreţi, epigramele magistratului Ion Micuţ dinaceastă carte „Suntem toţi cum este lumea”. A mai pub-licat, de-a lungul anilor, de când a lăsat roba de jurist,câteva cărţi, ultima fiind „Asaltul epigramelor”, la edi-tura „Silviana”. Publică, de asemenea, lună de lună înrevistele „Cultura Vâlceană”, „Povestea vorbei” şi „Fo-rumul vâlcean”, păstorite toate cele trei de maestrulPetre Simion Cichirdan, scriitor, poet, publicist, dar maiales sculptor talentat, precum și în revistele de umordin șară.

Îţi spun eu, dragă cititorule, că merită să înveţi pe di-nafară epigramele magistratului şugubăţ şi să le reciţiîn anumite împrejurări şi agape prieteneşti aşa cumfăcea Păstorel la vremea sa şi mai nou Zarafu şi Corbu.Să le reciţi, mai ales, şi-n micul dar statornicului grupde amici, ce se întâlnesc la o cafea şi un ceai. Întâlnirilesunt blagoslovite cu dărnicie de preotul Nicolae State-Burluşi, om de bază al cetăţii Vâlcii, şi secondat deGheorghe Cărbunescu, Marian Pătraşcu, Eugen Pe-trescu, Dragoş Constantinescu, George Achim şi alţicâţiva iubitori de frumos şi schimb de vorbe înţeleptecare zidesc. Cărbunescu Gogu, omul cu romanţele şireprezentantul Vâlcii în Moldova de peste Prut, chiarar putea să pună pe note muzicale câteva din epigrame,iar Marian Pătraşcu, talentatul inginer chimist, care arepeste 22 de inovaţii, chiar ar putea să descopere for-mulele chimice ale epigramelor şi să le breveteze aşacum a mai brevetat şi alte descoperiri. Ar da lovitura cudescoperirea formulei chimice a epigramei! IstoriculEugen Petrescu le va include în istoria culturală aVâlcii, iar matematicianul Dragoş Constantinescu, chi-tarist pasionat, poate să extragă rădăcina pătrată a poan-telor şi să le cânte apoi la chitară. Zic să dăm o mânăde ajutor magistratului Ion Micuţ, talentat epigramist şisă-i popularizăm creaţiile în cercurile concentrice încare ne mai facem veacul, nu ca tăietori de frunză, ci cadoinitori din frunză.

Ion Micuţ în cartea ce o prezentăm ne arată că viaţa-i şi ca o glumă foarte serioasă şi încearcă să ne arate căanumiţi oameni sunt singuri deoarece construiesc ziduriîn loc de poduri între ei. Tocmai de aceea Ion Micuţîncearcă şi reuşeşte, mai ales dacă-i citim cartea, să con-struiască poduri umane, nu ziduri. Ne sfătuieşte să lu-minăm întunericul cu propria noastră lumină şi că ebine să nu plantăm copacul tristeţii în inimile noastre,ci să recitim în fiecare dimineaţă Cartea bucuriei. Şiaceastă carte cu epigrame de real succes „Suntem toţicum este lumea” este o lucrare ce ne dăruieşte în catrenebucuria.

Cartea este structurată în 3 capitole care respectăoarecum temele ce şi le-a propus epigramistul, adică:omul, în general, femeia ca soţie şi „prietenă” soţieisale, fiului său, puturoşilor, proştilor, hoţilor, pun-

gaşilor, doctorilor, câtorva prieteni, (multe epigrame ile dedică lui Gogu Cărbunescu, arătând că epigramistulare şi el slăbiciunile lui prieteneşti), politica, alegerile,parlamentul etc.

În cele peste 350 de epigrame găseşti foarte multeparcă ieşite din călimara lui Păstorel, a lui Qintus,Corbu, a lui Zarafu, dar şi a lui Nichi Ursei, preşedinteleepigramiştilor vâlceni. Lăudabil şi de remarcat e că,deşi sunt atinse de aripa de talent a celor amintiţi, epi-gramele din această carte au amprenta „Made IonMicuţ”. Este originală definiţia ce o dă epigramei încatrenul Definiţie: Am înţeles că epigrama/ E ca opraştie ce trage,/ Dar versul patru, maicu seamă,/ Conţine geamul ce sesparge. Epigrama cu titlul Reţetă:Doctorul spre alcoolist:/ - Cum ficatuleste praf,/ Du-te la epigramist/ Să îţifacă-un epitaf., precum şi epigramaTehnică: Un ceasornic ş-a luat,/ Defirmă, cu certificat,/ Dar acele n-au in-dicat,/ Atunci când ceasul i-a sunat.Dacă eşti cititor de epigrame imediatremarci că sunt ale magistratului IonMicuţ şi nu ale altui epigramist.

Ironizează, cu talent, obiceiurileelectorale cu zaiafeturi şi mititei cumar fi în epigramele: Demnitate naţio-nală: Să nu le iasă a lor schemă,/ Noile vom spune chiar şi lor/ Că punemmicul ca o stemă/ Şi cu muştar pe tricolor.; Cod de ma-ximă urgenţă: Răpind şi micul românesc/ Din spaţiulnostru strămoşesc,/ Eliminaţi în mod brutal, /Un bunagent electoral. Tot cu talent ia în furca epigramei pecei care scriu mult şi prost: Moştenire literară: A scrisşi el vreo cinci volume, / Dar când din viaţă se va duce,/ Îi va citi întreaga lume,/ Doar epitaful scris pe cruce.Îi ia în furcă şi pe cârciumarii hoţi în:Vin de viaţă lungă:Când apă-n vin turna de zor,/ Un cârciumar fu prins înpoză;/ Ş-a spus că ţine la popor/ Şi îl fereşte de ciroză.

Nu uită pe preotul Nicolae State-Burluşi şi pe GoguCărbunescu şi le dedică epigramele: Avantajul priete-niei: Demult părintele Burluşi/ Cu Cărbunescu-i bunamic/ Şi iată, i-a promis acuşi: La parastas nu-i ia nimic;Expatriatul Gh.Cărbunescu: Trecând printr-un momentmai greu,/ Dumnealui îşi schimbă sediu,/ Din Româ-nia-n Chişinău, /Şi vine-n Vâlcea în concediu; iar în epi-grama Cu busuiocul adresează o rugăminte, bănuiesc,părintelui Burluşi astfel: Popa astăzi vrea şi-n crame/Cu aghiazmă să stropească;/ Dar eu vreau să îmisfinţească,/ Tomul meu cu epigrame. La lansarea cărţiisper că preotul Burluşi o va face, depinde şi de ce vapune pe masă autorul.

Nu uită epigramistul jurist nici dezastrul de la RoşiaMontana, în epigrama Profitul românesc: Afacereacanadiană,/ Deschis-n Roşia Montana,/ Dislocă sate,munţi, păduri/ Şi la schimb ne dă cianuri. Ia în tărbacăproştii în Simpatie literară: În viaţă acceptăm şi proştii,/ Că cei deştepţi sunt prea anoşti,/ Că pentru ei s-au scrisşi drame/ Şi multe mii de epigrame. Linguşitorii şicameleonii îi stigmatizează în Epigramistul de catifea:Epigramistul cel mai rău,/ Ce-n poante-şi injecteazăsodă,/ Când la guvern e neamul său, / Transformă epi-grama-n odă. Foarte bună e şi epigrama În ciuda unora:Cum deseori mă scol devreme,/ Chiar dacă am sau nuprobleme,/ Eu tot mă duc şi trec prin piaţă,/ Duşmaniisă mă vadă-n viaţă.

La colţ îi pune şi pe ciubucari în: Modernitate: Pevremi le rezolvai pe toate,/ Precum ştiai să dai dincoate;/ Dar astăzi s-a schimbat tipicul,/ Rezolvi pro-

blema doar cu plicul. Ia cu talent pulsul defectuos şi lacapitolul Sănătate în epigrama Ieşirea cătreveşnicie:Când tratamentul e vital,/ Se duc bolnavii laspital / Cu pijama, papuci şi...plicul,/ şi-acasă se întorccu dricul. Şi referindu-se tot la doctori: Un medic an-tialcoolic: M-am dus la domnul doctor Zeană,/ Cu ţuicăîntr-o damigeană,/ Şi el mi-a spus: ”Mersi, nu beau, /Dar plicul sigur o să-l iau”. Hazlie e şi epigrama Epita-ful unui chirurg: N-a fost un doctor prea dibaci, / Căpacienţii i-au murit, Şi nici în iad n-a fost primit, / Că i-ar ucide şi pe draci. Meteahna românească a delatorilore arătată cu talent în epigrama: Fobie literară: Românii

toţi sunt scriitori,/ Se-afirmă-n proză şi înrime,/ Dar excelează prin scrisori/ Şi în de-nunţuri anonime.

Magistratul Ion Micuţ recunoaşte că ele capul familiei, dar nevasta sa e gâtul, înepigrama Puterea: Când m-am născut, des-tinul meu/ A fost prescris de Dumnezeu;/Dar mai presus în viaţa asta,/ E ce va hotărînevasta. Labirintul căsniciei îl sintetizeazăcu talent în epigrama Decalogul căsniciei:Iubire, nuntă, miere,/ Copii, mâncare,şcoală,/ Nepoţi, supraveghere,/ Medica-mente, boală.

Că şi justiţia are corupţi o remarcă înepigrama La tribunal: Un magistru im-parţial/ Aplică legea ca la carte,/ Nu prote-jează nici o parte,/ Ia de la toţi în mod egal.

Nu scapă de fierul înroşit al epigramei sale niciminiştrii corupţi (Ohoo! şi câţi au fost!) în epigrama Unministru la spital: Stomacul foarte rău îl doare,/ Ebalonat şi are gaze,/ Dar doctorul văzu la raze: / Păduri,uzine şi vapoare. Parlamentarii sunt puşi în insectarulprostiei în epigrama Înaltul demnitar: Pe lista de partidintrat, /Deşi avea puţină şcoală,/ El la Senat a demon-strat,/ Că şi prostia-i genială.

E lăudabil faptul că Ion Micuţ alături de Nichi Urseicolindă, precum „Pianul călător”, mai la toate concur-surile de epigrame din România şi de fiecare dată se în-torc cu premii. Aplică cu succes şi talent ceea ce a spusEleonor Ana Roosevelt, soţia preşedintelui U.S.A.:

„Minţile luminate discută idei; Minţile mediocre dis-cută evenimente; Minţile mici discută oameni. Prinmunca lor de creaţie discută idei”. Felicitări!

Ştefan STĂICULESCU

Pagina 5

CH

IOR

EA

N, J

usti

ce a

nd e

lect

ions

-poeme-

Femeia cu gândul plecat

Chiar dacă ai fi trecut prin zidzidul fără să se dărâmae,mai greu este să treci prin tineca printr-o apă curgătoarefără să ţi se descopere urmele.

În aerul umed şi săratrespiri aburul subţire al luminii.

Femeia cu gândul plecatînţepată ca mustul dat în fiert,aşteaptă pe cineva să-i bea vinulşi-i pune dragostea-n cupe.

Curbele viclene ale trupuluistau liniştite ca viperele la soare.

Sânii copţi fac cearcăne-n amiazăşi nimeni nu-i culege de rod.

Cu iluzia chipurilor de ceară

Sângele s-a încărcat cu aerul sticlos al pădurilor,

arborii se tem de vântul morţii adus deoameni

şi apele repezi fără remuşcari se răzbună.

Trupul e atins de pulberi ca nisipul roşcatpătrunde adânc până-n măduva cuvântului

şi starea în care se află e una precară.

În gândurile obosite se face frig.

Zilele devin alunecoase şi schimbătoaretot ce este crud se uscă de sete.

Cu iluzia chipurilor de cearăse retrag din el păcatele cu teama de iadîntorcându-mă din drum văd un oraş lumi-nat.

Mă călăuzeşte-ntr-acolo ca o stea magicăinima ta cu sânge de fibră sticloasă.

Te aştept demult

Cu gândul dimineaţă-n cuvinte, îţi scriu.Cu ochii deschişi am simţit că visez,am în ei tot ce-au văzut şi nu spun,surâsul te poate atinge c-o lumină celestă.

În trup am scorburi împrumutate de păsări.

Târziul îmi dă un sentiment al pierzaniei,mă străbate o dorinţă de carneprin care se plimbă nervii, se scutură de

dorinţe.

Te aştept demult şi-ţi scriu fără rost.

În mine se-ntrec vânători de năluci, crini cu mirosuri tari,

cine se-nchide-n cuvinte, în poeme va dăinui.

Pe ochi îmi cade o înserare de vorbe,lumina cu pielea subţire ce străluceşte.De inima mea se prinde un dorcât plecarea ta-i rămasă în sânge.

Câtă tăcere-i ruptă din cer oarbă de noroc?

Întors din drum cum norii de vântplouă cu fulgere ca şerpii de piatră, şi cad undeva pe câmpia încinsăcum lipeşti pe coapse săruturi.

În râul cu mori

Cine dintre noi uită cum se-nfiripă iubireaîi rămân doar ochii care înfruntă

fantomele nopţiiurme ciudate care-i încearcă simţurile.

Nervii să-l bântuie, să moară de dor.

Cu sunete de maci învăluite întunericul doarme,

stelele îşi ocupă locul destinatnu m-am desprins de simbolurile clasicemai târziu o să torn în cerneală

iluziile pierdute.

Alţii le beau împreună cu îndoielile prezente.

Am potenţat realitatea cu visul, am căpătat

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

O aşa-zisă reginăde ispravă de altfelaşteaptăde mult înţepenităsă se facă suficientăzarvăca bietele ei cinci fetecu un singur nepottocmai cel mai iubitde mulţime fireştecel dat la o partede singurul ginerefără sânge albastruaş zice la din contradar cu mari pretenţii princiaresă fie ştiute măcar pe nume să fie îndrăgitepentru cănu-i aşasunt fete muncitoareuna a organizat chiarşi o luptăîntre cocoşicam ilegală ce-i dreptdar în spiritul familieicăci puicuţele şi cocoşiii-au scos pe ei la limanatunci când nu mai aveaupe ce pune mâna

Dacă te gândeşti că pentru eacea mai de preţ calitate umanăera modestia înţelegi cât de greu i-o fi fostsă suporte nu ştiu câte slujbe

catolice şi ortodoxelaolaltă şi pe rând fiecarecu cea mai mare pompăcu televiziuni de ştiridintre care cea mai vizionatăpândind fiecare personalitatecare se pleacă discretfiecare politician de rang mai

mare ori mai micşi fiecare rudă de ambasadorori trimis al nu ştiu căreiscăpătate coroaneorichiar în carne şi oaseniscaiva feţe nobiliarecare-au scăpat de arsura comunistăa Marii Rasiişi-au venit să mai afle lumeacă n-au murit de totdar din nefericiremai ales pentru această regină a

nimănuicare nu a binevoit să înveţe o

boabă româneştedeşi vorbea fluent câteva limbi de

circulaţie

nu a catadicsit nici măcar o rudă din îmbelşugata

şi îndepărtata Danemarcăsă vină cu trei flori de nu mă uitape care ea atât le-a iubitde pe când şi-a întors ochii

pentru prima datăspre ţara de baştinărămasă veşnic necunoscută

şi nevăzutăDoamne ai Tu milă de biata

fiinţăfolosită atât de odiosîn dorinţa făţişăde-a învia un trecutnu atât glorioscât mai ales făloscăci la făloşenienu este ţărişoară pe planetăcare să ne întreacănici măcar să ne-ajungă…Să o ierţi şi să o primeştiÎntrucât prea mult a pătimit!

Pagina 6

LIDIA LAZUMARE ŞI DUREROASĂTRECERE

NICOLAEVĂLĂREANUSÂRBU

Fem

eia

Reg

ina

I, F

emei

a R

egin

ă II

, dou

ă sc

ulpt

uri î

n le

mn

de P

etre

Cic

hida

n, 1

989

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

Pagina 7

încrederea,lovitul se ridică iarăşi în picioarede se lasă învins cel de neînvins, să se mireceilalţi.

Şipune-ţi o carafă cu vin pe care-l beaustareţiidupă o rugăciune spusă cu gândul departe.

Cu ochii scăpărători de iubire, femeiacade peste mine în mici cascadedând frâu liber iubirii cu apele învolburate.

În râul cu mori se macină vorbele.

Cred că...

Doar nisipul din trup l-am păstratîntr-o clepsidră de sticlă cu nervuri colorate,

restul l-am aruncat în apele de unde beacurcubeul,perle nu mai port în gând, şlefuiesc în

cuvintepe care le rânduiesc după silabele

sunătoare,le aud prin somn de la cocoşii dimineţiice sparg prin cântecul lor întunericul.

Semne-n tăieturi pe coaja verde a unui făguiSe lasă drumului moştenire ca numece-l poartă mulţi oameni.

Cred că...

Nu a găsit alt mod de a rămâneo frântură de timp cât creşte copaculcu scrisul până la înălţimea vederii.

Lumina trece pe drum şi pietrele aşteaptănemurirea.

Nimic nu întrece voinţa

Caligrafia scribilorridica arta scrisului de pe vechile

papirusuri,o scoate la suprafaţă odată cu

conţinutul legiicare-i mai presus decât pieirea omuluişi nu putrezeşte sub cenuşa şi nisipul

timpului.

Scoate la lumină faptele regilorşi bunăvoinţa ori înverşunarea zeilordin deşertul extins.

Nimic nu întrece voinţade a şti de unde venim şi ce drum alegem,să îngropăm veac după veac în trecutpentru ca-n viitor alţii să repete, să dezgroape cuvântul şi obiectelelăsate-n ascunsă moştenire.

Eu sunt cel care vă las patimade a muri într-o lumecare lasă urmece trebuie cândva găsite şi descifrate.

DRAGOŞ NICULESCU■ Data naşterii şi locul de domiciliu:

14.10.1068, Bucureşti

■ Adresǎ: Şos. Mihai Bravu, nr. 1, bl. ALMO 2, sc. A, ap. 10,

sector 2, 021301, BucureştiTel.: 0722798003; E-mail:

dragosniculescu14@gmail.com

■ Studii: • Universitatea Spiru Haret, BucureştiStudii postuniversitare masterale în filozofie

• Universitatea Spiru Haret, BucureştiFacultatea de Filozofie şi Jurnalism (şef de promoţie)

■ Profesie:

• Specialist în relaţii publice • Redactor de culturǎ• Poet■ Activitate literară:

Premiat în concursuri literare naţionale şi inter-naţionale, poeziile lui Dragoş Niculescu au fost publicatede numeroşi editori importanţi şi reviste culturale din ţarăşi din strǎinătate, el figurînd printre cei mai importanţicincizeci de autori români contemporani, conform antolo-giei Societăţii Culturale NOESIS, din 2001. Deţine pu-blicări şi în domeniul filozofiei. El a publicat până înprezent trei volume de poezie şi are sub tipar două volumede poezie şi un volum de dramaturgie.

Este de profesie Specialist în relaţii publice şi redactorde cultură.

Este o prezenţă activă la târgurile de carte şi cercurileliterare ale Uniunii Scriitorilor din România.

CÎND PǍSǍRILE ZBOARǍ JOS

Era într-o vreme cînd pǎsǎrile zburau foarte jos,aproape la rasul copacilor, iar pînǎ şi dispariţia uneimonezi de pe fundul fîntînii publice îmi crea o starede vomǎ şi de masivǎ debusolare.Mǎ aşezam la cîte-o masǎ afumatǎ, de sfert de secol,şi începeam sǎ beau rǎcoritoare, ca sǎ îmi mai trag

sufletul.Nu beam alcool, sau, mai bine spus, bǎuturi alcoolizate, cǎci acestea, bǎute la diferite ocazii, îmi oboseau organismul sensibil. Prin faţa mea defila aceeaşi lume descleiatǎ, lipsitǎ de însemnǎtate, cu comunicǎri succesive, cu

acelaşi mers omenesc aproape automat, regulat, fǎrǎ de care

pǎpuşile acelea n-ar fi putut înainta din punctul A cǎtre punctul B.Se întîmpla sǎ mai cadǎ nişte bǎtrîni în faţa mea,la o oarecare depǎrtare, şi, pînǎ sǎ mǎ ridic, vedeamcum pǎleşte o luminǎ electricǎ în bǎcǎnie, deşi era în plinǎ zişi nu era aprinsǎ nici o luminǎ.Şi atunci mǎ cufundam în mine şi mǎ întrebam cedracu’ caut eu în oraşul ǎsta gelatinos, uzurpator de energiivitale, lipsit de orice fel de perspectivǎ, în care

existenţelenu sînt decît nişte biete fantome într-o scenografie

extremde serioasǎ, tragicǎ, înşelǎtoare.Nu gǎseam nici un rǎspuns, şi atunci cumpǎram unbuchet de flori,mǎ sculam de la masǎ şi, oprind o birjǎ, comandam:

“La garǎ!”,deşi acolo, într-un fel de periferie a oraşului, nu

aşteptamniciodatǎ pe nimeni sǎ vinǎ şi nici sǎ plece.

PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE

Cu rǎbdarea crestatǎ în somnul tǎios al frunzelor,cu testamentul ascuns sub ultimul butoi al cramei mǎnǎstireşti,

mǎ gîndesc sǎ inventez ninsoarea mecanicǎ,mǎ gîndesc sǎ dorm o vreme pe nişte cuie de levǎnţicǎ,pînǎ se va pensiona şi miliardarul care munceştebenevol în farul de la ţǎrmul mǎrii,pînǎ se va muta cǎţelul în pǎlǎria lui Jan Steen.Nu-ţi bucura imaginaţia cu rîsul deşǎnţat al

servitoarelor,untura nu se mai foloseşte de mult la unsul roţilor

universului,iar tractoarele s-au dezvǎţat sǎ mai asigure ordineaprintre filele cǎrţii de omagii.Mai bine alungǎ musca din nǎrile Sfinxului,mai bine descoperǎ vreun secret al umanitǎţii printr-un pod colbuit, fiindcǎ zilele oricum scîrţîie ca nişte viori ologite,fiindcǎ oricum la “Alimentara” ultimii gestionarijoacǎ de douǎzecişişase de ani cǎrţi, şi nu dau semne de obosealǎ.A mai îmbǎtrînit piticul din statuie, tuşeşete mai des,şi lumea zice cǎ Mihai Viteazul dǎ semne de

înzdrǎvenire,acum, cînd pe sub poduri se-ntind şuncile la uscat,cînd poţi fi sigur cǎ tramvaiul cu pene de struţrǎmîne calea cea mai sigurǎ cǎtre o bǎtîneţe liniştitǎ.

ORAŞUL PUSTIU

Nu te mai vǎzusem de mult şi te-am zǎrit deodatǎmergînd pe strǎzile oraşului pustiu în picioarele goale.Era cald, tu îţi ţineai pantofii în mînǎ,iar eu te-am zǎrit din spate, şi te cunoşteam atît de bine,încît pǎrul, corpul şi mersul tǎu îmi fǎceau inima sǎ batǎ ca în preajma unei iubiri unice, explodînd în jerbede luminǎ în toatǎ fiinţa mea.Ferestrele caselor aveau storurile trase.Locuitorii oraşului stǎteau ascunşi dupǎ draperii.Probabil vorbeau, probabil tǎceau sau ascultau acelenesfîrşite concerte de muzicǎ simfonicǎ.Erai doar tu, în picioarele goale, pe strǎzile pustii.

Am mers în spatele tǎu pînǎ departe.Ai ieşit din oraş, ai luat-o pe cîmp, şi, cum te vedeamdin spate înaintînd prin iarba înaltǎ şi verde,îmi pǎreai o fǎpturǎ aproape sǎlbaticǎ, ajunsǎ acolo

Dă-mi cu isop în suflet!

Dă-mi cu isop în suflet!În pieptu-mi scorojitPlâng necuvinte;Bolovani cad, se rostogolescÎn palma-mi încleştată;Şi dinţii mi-i scrâjnesc,Ca-ntr-un coşmar fără final;...........................................Dă-mi cu isop în suflet!Să mă pot descotorosi de

smoala grea,Ce se prelinge din trupu-mi

pârjolit;Aş vrea să pot aprinde lumina,Aş vrea să scap din închisoareŞi de-a orbirii robie;Să-mi dezleg degeteleDin strânsoarea lor murdară;Larve roiesc în juru-mi,Iar eu nu pot să mă zbat..........................................Dă-mi cu isop în suflet!Ca să simt dharma cea eternăDin privirea Ta;Învaţă-mă să-ţi aduc prinosu-mi,Căci mâna dreaptă mi-e-ncleştată,Eu nu mă pot dezlega..................................................Dă-mi cu isop în casă!Pe geam văd suferinţa;La uşă-mi bate

Imaginea-ntunecată,Când voalul metresei, în noapte,Îmbătat de demoniŞi de ruju-i roşu, l-am dezbrăcatDe ispitiri desuete;Dar simt cum arde-n mine

neputinţaŞi-aş vrea să mă nasc din nou,Să fiu o Evă a grădiniiCu veşnice lăcrămioare,

Să mă trezesc în Betel

Şi să-L rog pe El,Nemuritorul,Cu gura mea spurcată,Cu privirea mea fadă,Să-mi dea pe chip, În trup şi pe cuvânt,Să-mi spele fărădelegea,Cu isopul Lui sfânt!

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

parcǎde nicǎieri.Te-ai oprit, ţi-ai ridicat un capǎt de rochie, l-ai prinsîn cordonul de la mijloc. Am continuat sǎ merg în spatele tǎu, sǎ mǎ apropii, şi, cînd am ajuns la cîţiva paşi de tine, ţi-am spus:“Cunosc o buturugǎ frumoasǎ în pǎdurea aceea din faţǎ,o buturugǎ mare, pe care ne putem aşeza şi ne putem odihni,tǎcea sau vorbi pînǎ la apusul soarelui, cînd va trebui sǎ facemcalea întoarsǎ.”Tu te-ai oprit atunci, apoi te-ai întors, iar eu am încremenit…În faţa mea, privindu-mǎ, era o femeie bǎtrînǎ şi urîtǎ,cu un chip ridat şi pǎmîntiu, cu mîna tremurîndǎ…Ea mi-a spus, cu un glas rǎguşit:

“Nu, buturuga pe care o ştii nu mai este de mult în loculdin luminişul acela. Poate cǎ nici pǎdurea nu mai este,şi ceea ce se vede în faţa noastrǎ nu e decît închipuirea acelei pǎduri în care am intrat de atîtea ori şi ne-am ascunsîn rǎcoroasele ei întunecimi. Spune-mi”, mi-a mai vorbitfemeia aceea bǎtrînǎ, “eu nu merg mai departe, mǎ opresc aici.

O sǎ mǎ însoţeşti, pe drumul de întoarcere, pînǎ la oraşul acelapustiu?”Am stat o clipǎ ameţit, în tǎcere, apoi i-am putut vorbi:“O sǎ te însoţesc. Oraşul acela, în care nu vom auzi nici o şoaptǎ,va rǎmîne de astǎzi unul plin de amintiri fǎrǎ rǎspuns…”

Cuvinte din luminăSufletul când încolţeşte, Tu vino de

mi-l înfloreşte,Căci prin Cuvânt, Tu, Doamne,Mie mi-ai şoptit…Suflet etern spre a fi iubit;Căci prin Cuvânt m-am miluitŞi temple de gândire am înfăptuit.Inima mi-o adăposteşte,Când ploaia şi furtuna spre ea

se-ademenesc..Credinţa mea etern s-a ridicatŞi aripi la Cer m-au înălţat;Să zbor la tine, Doamne,Când eşti atât de departe în eternitate…C-un vers şi sunt mult mai aproape;Lumina mea, Cuvântul o sporeşte,Căci Tu eşti, Doamne, într-un gând,Cum îmi eşti veşnic în Cuvânt!

Pagina 8

ANDRADA BADEA

Dulce contemplare

Să-ţi fiu clipă,Şoaptă-n vise,O, ce dulce contemplare!Şi un strop de oroare,Şi un strop de culoare,Să-ţi fiu lumină,Când în jur simţi soarelui umbră,Tu să-mi fii văpaie,Sărutări în exaltare,Fi-voi eu a ta chemare!

E toamnă

Suntem plesnirea văpăilorîn fructul copt de toamnă,ce extaz simfonicdau sărutările noastrepe-o frunză ruginie.ne despărțim!în amorțitul plaicu cerul veştejiu,pentru a-înstelaîncă o dată,demonicul ce se naşte-n noi.şi ne-mpreunăm din nou!în bătaia vântului,la răscrucea gânduluiadunăm în suflet

o rază uitatăpentru a clădidin iubireaurora nopții,dintr-o bucată.e vis, e noapte şi văpaie;ne sărutăm suavcu stelelepe-o bancă ruptă-n parc.şi toamnă plouă-n noi!ne cad frunze pe pleoape,ni se umezesc ochii,orologiul sună,le dăm la o parte;ne regăsimmai pustii decâtne ştiamce să vezi?E toamnă. Şi îmbătrânim.

Aparenţă sau realitate?Oare înţeleg starea de spiritA iubirii ce şi-a doritSă transmită un fum de

fericire?

Ea ştie cumva ce simt acum?Nesiguranţă sau putere?Trebuie să-mi ofere un

deosebitSentiment nesecat de

speranţă?Spre a-mi izvorî în minteRaţiunea de încredereŞi-n trup ideea de dominaţie?

Crez sau păcat?Este bine să-i fiuPrieten iubirii care ascedeLuptă duşmăniei iminente?Scopu-mi făureşte inspiraţiaUnei fericiri demult promise?

Iubire fumegândă... de fericire

Un colţ de natură uitată?Un colţ de natură uitată?Oare o fi a noastră Românie?Care şi-ar fi dat şi oxigenulPentru ca noi să-i fim alături?

Oare de ce ne-am schimbat?Nu ne-am călăuzit în sufletelenoastrePuterile luminoase ale

Divinităţii?Putem să-i fim mamei noastre

patriiUn duşman de temut?Sau un prieten cu dorinţeînalte?Reuşim să redevenim ceea cestrămoşii noştriAu dominat naţiunea cu un

curaj incontestabil?

Când vom impregna-n interiorRespectul inegalabil faţă de a

noastră ţară?Trebuie să ne impulsioneze

cinevaSau să ne inspirăm din

greutăţile vieţii?

Războiale ne-au fost de ajunsCa ţara noastră să fie un

imens suspans?Atunci când glorioasă a spus

că:Noi vom fi uniţi pretutindeniFie în greu moment sau în de

pace linişte?

VLAD TALPOŞ

Nesecata semnificaţie a mamei

Mama-o imagine a purităţii Sau a simplităţii?Putem s-o definim sau să-iOferim o mică parte din

sufletul nostru?

Fiinţa-i putere dominată de Iubire şi sinceritate divină,O undoioasă supărare-i

aparenţa

Plecării fiului ei în momenteDespărţite de rânduielile

străvechi.

Dumnezeu-i şansa de a fiAlături de fiecare dată mameiCare cu dăruire ne oferăÎncălzire sufletească ce nu

poate fiCondensată de nici cea mai

(elev- Horezu)(elev- Horezu)

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

LIGIA NICOLESCU

MOTTO

„Ca o lamăde cuţitîmi pătrunziprin ochiîn creier”

(P. S. Cichirdan)

IDe caritate frateziualîngăpuşcăriascufundată-n ocnălângăSisifulcare-ţicarăcu spatelecapulşi aripilefrântelângăburuienilece-nlănţuiesingurătateadălţiiîn carneamarmurei-bronz,lângă poartaadusă-lăsatăpentrua trecede nicăiericătre nicăieri, un clopotbatede subapeundevape dealulBurebisteipe carel-ai vreaundeva,cântă iarcucuveauaacumalbăde bătrâneţe.

II

Şi te regăsescîn mineşi simt viermiiieşiţidin ouălefurnicilor-soldaţimişunândîn carneamea

încă viecânddormeaidezvelinddeşertulArizoneifără acoperire,cândte-am acoperitcu tăcereşi spaimăşi ţi-amfuratrăsuflareacândsalcia păgânăse zbăteade moarteîn viforcândşi gândurile melese arcuiaujertfindu-sepentru tineîn faţaveninului din acfurându-ţi-lşi împărtăşindu-sedin moarteaşi nemurirea ta.

III

De caritatefratemă iubescde cândmi-a tremuratîn aernedumerireaasemănăriişi ţi-amdestăinuitblestemul meude Golemîn acalmiaînşelătoare a tăceriitalegeamănăalunecde-a lungu-ţide caritatefratede-a latu-ţipe foaiaalbăunde-mi scriu albăca foaia

uimirea meacândalbacucuveape poartapuşcărieilângăSisiful tăustrigăîn ocnăprin nopţilemele„Iubeşte-ţiaproapeleca pe tine!”

IV

De caritate frateeraiatâtde aproapeatâtde viu!

DE CARITATE FRATE

Pagina 9

Gra

fică

de

Tho

edor

a Io

ana

Nic

oles

cugeroasă iarnă.

Mama-i demiurgul ce-n al nostru suflet

Trebuie să cutreiere credinţa şi

speranţaCă şi noi vom fi exemplul pe careCu greu şi dureroasă dăruire ne-a

realizat cu-atât respect.

Natura-i un suflet trist?

Iubită natură eşti precum aceaCarte pe care s-a aşternut praful.O suprafaţă aspră unde artistulNu poate finisa nici cu celMai însufleţit şmirghel.

Speranţa-i a ta îndeplinire a uneiPuteri ce ne face să fim părtaşiiFrumuseţii ce ne-o laşi zi de zi.Eşti precum chitara care demult N-a primit momentul acordăriiChinuită-i de artistul ce fiinţă a

zăritCu ai săi ochi în răvăşitoarele

izvoareAle unor ape ce nasc infinitele

dureri.

Imaginea-ţi rigidă fineţeO anabază divină ce te-aÎnălţat spre absolutul frumuseţii

taleTe asemăn uneori fiinţei careÎşi plânge afecţiunea-i răpităDe nemiloasa imoralitate umană.

Trupu-şi slăbit de iminentele pericole

Simbolul purei sănătaţi e o dezrădăcinare dureroasă

Pe care acum ai tăi copii înalţi încearcă

Să şi recapete dorul unei vieţi dominate

De diversitatea şi bucuria existenţei noastre

Umane care uneori îţi furăm frumoasa icoană

Pictată de apariţia divinelor vietăţipe care

Măiestos încerci să le protejezi.

LOTRU-I APA CE-O VISEZI

CONSTANTIN ILIESCU

Scânteiază Lotru-n soareCa o piatră de smarald,Dimineaţa viu vuieşte,Pe-nserate s-a culcat...

Apele lui cântă doinaMunţilor ce-l împresor,Dă răcoare tuturora,Ca şi apa de izvor.

Viu aleargă-n cataracte,Parcă-i luna printre nori,

Plutesc lemnele-n şuvoaie,Malu-i este plin cu flori.

Cade-o frunză prin zăgazuri,Valurile lui o ducOltului ce-i este frateCel mai drag şi cel mai scump.

Frunzuliţă, du cu tineFreamătul codrilor verziPân-la Dunăre şi Mare,Lotru-i apa ce-o visezi…

Lem

ne (

1989

) şi

trov

ant (

1968

), tr

ei s

culp

turi

de

Pet

re C

ichi

rdan

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

ŞTEFAN DUMITRESCUPOEZIE RELIGIOASĂ

Tată cerescStâlp gros şi nesfârşit,

Împărătesc!De durere şi amărăciuneÎmi e inima neagră ca o

noapte nesfârşităÎn mine. Că nu-ţi pot spune.

Îmi vine să urluCa un câine a morţiu. Îmi

vine ameţeală,Mă prăbuşesc prin mine.

Ca într-un hău. Îmi vine sănu mai fiu.

Ce-ai avut, Doamne, cumine?

Atâta adâncă suferinţăMi-ai dat. Şi ruşine.

Am îngenuncheat. M-amînconvoiat.

Şi Te-am rugat. Ştii bine!Treizeci de ani

Să mă ajuţi.Îmi sunt plămânii

Uscaţi şi muţiGelatinoşi şi noroioşi.Creierii parcă mi-ar fi

De durere, venin.Doamne, Tată ceresc

Dacă îmi eşti Tată şi nualtceva.

Nu mai pot.M-aş spânzura.

Aş jeli o mie de aniŞi aş urla

Ca un câine la lună.De ce mi-ai dat, Tată, atâta

durereParc-ar fi munţi, Oceane.

Şi ere!Că se scurge carnea pe

mine.Îmi crapă oasele

Ca varul. Ştii bine.Se încheagă negruSângele în mine.

Să loveşti în părinţi.De durere îmi crapăMineralul din oaseSmalţul din dinţi.

Nu mai pot.Hohotesc!

Nu mai pooooot ! Înţelege-mă.

Mai bine nu mă năşteaiPărinte Împărătesc.

Umilit. Ud tot.Risipit şi netot.Un urlet sunt.

Nu mai poooot!Doamne, Tatăl meu ceresc

Mileşte-Te de mine,Mireasmă de afine!Turlă de mângâiere

Şi lumine.Iartă-mă!

M-ai pedepsit destul.Sunt chisăliţă

Şi sânge,Mi-e sufletul strivit.Un strat de cioburi

Ca un sul.Nu mai pot, Tată, Tată!

Mai iartă-mă încă o dată!Treacă şi paharul acesta

De la Tine.Cum trec turmele pe

dealuri.Şi luna printre nouri,

De mii de ori,Şi roiurile de albine,

Şi gândurile, atunci cândmori!

Auzi-mă, Tată ceresc,Cum mă frâng

Cum îmi pierd minţile.Şi înnebunesc,

Cum urluŞi cum hohotesc!

VINO BASARABIEACASÃ !

Vino Basarabie acasăStau Munţii Carpaţi în rugăciuneCu plămânii arşi de-atâta dorMurmurându-te-nlăuntrul lor peTine

Vino Basarabie acasăN-auzi codrii cum adânc vuiescTot chemându-Te pe Tine jalnicÎnspre înlăuntrul românesc

Vino Basarabie acasăNu mai pot colinele de aşteptareStând de mii de ani ca nişte berzeCu privirea aţintită-n zare

Vino Basarabie acasăTot pământul românesc Te cheamăToate pietrele din vaduri hohotescBasarabie, spunându-ţi mamă !

COLINDA LA ANIVERSAREALUI MIHAI EMINESCU

O, lerui lerZăpezi curateCoboară din cerPoetu-n cetate

O, lerui lerSteaua răsareVine şi DomnulLa aniversare

Să colindămO, lerui lerCe-i pe pământŞi ce-i în cer

O, lerui lerLa Steaua sfântăÎngerii se-adună,Colinde cântă

O, lerui lerCum cântă fraţiiVin să-l colindeCodrii, Carpaţii

O, lerui lerIzvoarele-ntrunaVin să-l colindeCerul şi luna

Vin să-l colindePoienele, laculCorul de mierle

Neamul, săracul

O, lerui lerCântare măreaţăPriviţi-l pe cerDomnul EminescuMai sus se-nalţă

Şi cum străluceSteaua lui mareO, lerui lerSublimă cântare

Gloria luiÎn veci se-ntindeO lerui lerSfinte colinde

Vine şi mareaSă i se-nchineRăsună lumeaDe colinde divine

Steaua lui bunăÎn veci se-nalţăO, lerui lerColindă măreaţă

O, lerui lerClipe preasfinteNoian de colindeÎnapoi şi-nainte !

VASIAN MIRCESCU

AŞTEPTÂND...

Pagina 10

Aştept florileSă-mi împrăştie ninsorile

Aştept cocoriiFîlfâind s-alunge norii

Aştept soareleSă-mi împrăştie noarele

Aştept coroleleSă-mi dezmorţească orele

Să-mi lumineze nopţileSă-mi redeschidă porţile

Îmi aştept conştiinţă treazăPogorâtă printro rază

Aştept o zi mai luminatăSă fie ca altădată...

... .... ....

…Din vuiete de vînturi şi de ploiDe dincolo de neguri şi furtunăNe-a strălucit o clipă o rază ce-ntre noiAr fi adus un zvon ca de lumină

Ne-a strălucit puţin din beznele deşarteCe-nvăluiau insidios prin suflete durereaApoi s-a-ndepărtat ca-ntr-un apus departeŞi nici un răsărit n-a mai avut puterea

S-o mai îndrepte-ncet spre-a alinaDurerea persistentă-n trecere de timpŞi nicio altă apariţie asemeneaN-a mai putut să lumineze vreun răstimp...

FEERIE...

...Vântul plângea încet peste zăpadăPe vălul alb întins şi amorţitO rază palidă vibra să cadăPrin cercul auriu dinspre zenit

O sanie măiastră construia văzduhulPrin alergări de cai, copite străveziiUn savaot livid îşi desena cu duhulFirava sa prezenţă-n zările târzii

Pegaşii de nouri alergau în grabăPe cărări celeste spoite cu gerŞi se hârjoneau aflându-se-n treabăStârnind zurgălăii sprijiniţi în cer

Se iscase-n curte omul de zăpadăTrimiţând spre ceruri stele sidefiiÎngerii de sus se-aplecau să vadăO natură vie prinsă-n feerii...

PASTEL...

Coboară altă seară peste floriAlunecând uşor cu aripi sumbreSe joacă vântul răspândind fioriPrin colţuri de grădină printre umbre

Un freamăt viu se simte pe răzoarePrin aerul curat şi dezmorţitSe leagănă uşor prin fiecare floareCedând obolul zilei înspre asfinţit...

Să mă aplec încet dinspre fereastrăS-adulmec din neant darul ce-mi pareC-ar fi un har pogorâtor din steaua meaalbastrăDoar unui muritor de rând ce altul n-are?

Să fie? Să nu fie? E vreun acrescământDe daturi dinspre timpuri ancestrale Ca să-nţeleg ce-i bun pe-acest pământDintru-nceput venit din darurile Sale?

O seară liniştită-mi pare că pogoarăÎn sufletul-mi pe care-l vreau mai odihnitDin zbaterile lumii care mă-nfioarăS-adulmece încet urcuşuri spre zenit...

Împreună cu poetul Felix Sima

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

Pagina 11

NICOLAE SUCIU, ARTISTUL ... ASCUNS

Mare blestem peste o generaţiecare a atins pragul vârstelor

mature, imediat după „eliberareafraţilor... sovietici”, când la 23 august1944, ţara schimba macazul, intrândînspre nişte vremuri fără de ... Dum-nezeu. „Eliberatorii” îl duseseră de-

mult prin îndepărtata lor Siberie şi celor care li sefăcea dor de El li se dădea imediat posibilitatea să-iţină de urât. Aceasta fusese şi voinţa puternicilor lumiicare ne dădură în braţele... marelui URS(S), să nejoace în hora lui... înfrăţirea între popoarele nouluilagăr. Între internaţionaliştii – se propovăduia unireatuturor proletarilor lumii! – făcuţi cadou de istorie,sentimentul patriei eterne, al iubirii istoriei cu stră-moşii pământeni, luptând eroic pentru neatârnări detot felul (politice, religioase, cultural-spirituale!) nu semai putea respira. Ţara-mamă trebuia scoasă dinţârâna gliei şi dusă la ... colectiv. Lumina trebuia,neapărat, să vină de la Răsărit, cum îţi va fi clamat tră-darea, făcând stânga-împrejur, marele povestitorMihai Sadoveanu, în acel moment, prea mic de... stat.Nu toţi marii s-au înregimentat, la ordinul istoriei cu...victime. Unii au fugit din calea urgiei, departe de ţară,acceptând stigmatul de duşmani ai poporului, chiarcondamnările pentru inventate trădări de patrie, alţiiau fugit să fie vânaţi prin munţi, pentru nesupunere.Cei prea legaţi de principii, şi de opera lor „comisă”deja, ca de nişte părţi ale sufletului, au acceptat tem-niţa grea, pentru mulţi cu preţul vieţii. Numele greleale patrimoniului cultural-spiritual al românilor, aceaforţă de rezistenţă morală, ne sunt în mică măsurăcunoscute. Notorietatea marilor personalităţi, preacunoscute lumii să poată fi ascunse abuziv, ne-a datdimensiunea unui fenomen, cu grozăvia lui în destinulunui popor chinuit: poporul român. Dincolo de ceicunoscuţi, chiar dacă nu în totalitate eliberaţi deetichetele strâmb puse şi azi, se află cei fără şansa săfie cunoscuţi de români, şi de aceea uşor de trecut cuvederea de propagandele, încă apărătoare de privilegii,pentru generaţiile cameleonilor... de serviciu.

Ca să restituim istoriei numele unui om, nu o putemface fără a-i observa dota faptelor, lăsate să-l legi-timeze celor ce trebuie să vadă urmele piroaielor şiapoi să creadă. Faptele, aduse sub simţuri, pot uşor re-cunoaşte pe cel ascuns o vreme, uneori pe cel plecatdemult. Lucrurile din universul artistic au chiar sub-tilitatea ideilor autorului, puse acolo special, să vor-bească celor pregătiţi să-l asculte. Prin opera sa unartist plecat din spaţio-temporalitate îşi poate striganumele. Poate să-şi strige şi durerea, poate da îndem-nul rezistenţei semenilor săi aflaţi în cumpeni grele.

Ne-a atras atenţia un om, artist autentic, NicolaeSuciu (1923-1998), dintr-o iubire pe care o mărturisimaici, pentru o inimă de ţară rotundă cu centrul ei radi-ant la Cincu. Apoi ca un omagiu adus ţării Făgăraşu-lui/Oltului - pentru izvorul atâtor descălecări înorizontul larg al patriei românilor!- Ţară din ţara ceamare pe care, abstract, eugenic, prin arta sa, NicolaeSuciu ne-a dăruit-o într-o însufleţire a iconicului. „PăArdeal” fiind, după spusa făgărăşenilor, acolo unde detimpuriu coloniştii saşi vor fi fost aduşi de... o în-sămânţare culturală nouă (sec al XII-lea!) , el trăieşteartistic Ţara Făgăraşului, în profunzimea ei sacră.Limbajul îi fusese rafinat de liceul din Făgăraş, apoi

de şcoala academică bucureşteană,cu maeştrii CamilRessu şi Alexandru Ciucurencu, iar după şcoala de-tenţiei politice a... Jilavei şi Aiudului, de şcoala clu-jeană ( pentru pictură monumentală şi iconografie!)cu profesorii I.D. Nicolaide şi I.D. Ştefănescu. Con-siderăm personalitatea lui Nicolae Suciu reprezenta-tivă, demersului nostru recuperator, în cadrul misiuniiasumate de Cercul „România- Grădină a Maicii Dom-nului”. Trebuie să-l scoatem din ascunderea pe care i-a dat-o revărsarea Siberiei atee şi capul prea plecat alunei smerenii smintite, al unei obedienţe fără... jude-cată.

Orice forţă de supunere îşi pierde puterea în faţacaracterelor puternice şi nu mai poate dicta... sufletu-lui. Porunca lui Brâncoveanu adresată fiilor săi în faţacălăului este o mărturie peste veacuri. Atunci cândpăstorul este cumpărat, cu câinii de pază cu tot, se maigăsesc conştiinţe care nu fac pactul cu... diavolul.Acestea îşi asumă gestul şi plătesc preţul cel mare, alinsubordonării la noua regulă. Îşi părăsesc ţara, fug înmunţi să lupte cu duşmanul intrat în... stână, alţiităinuiesc şi hrănesc, într-o complicitate vădită, fugarii;suportă în neamul apropiat toate revoltele rudelor; cadîn caznele temniţelor, îşi pierd avutul şi dreptul la oviaţă normală. Caracterul celor ce au slujit obedientputerea dinainte, mimând cameleonic schimbarea cu-lorii, prin 1989, nu putea să rămână decât sincron uneinăpârliri naţionale, cu aceleaşi vechi năravuri, dupăspusa proverbului. Aşa se face că etichetele pusestrâmb unor oameni (unii cu dosare bine făcute...!), nuse puteau înlocui peste noapte. Cum să obiectivezi,prin 1995, mesajul artei unui artist, când după un sfertde veac, „Memorialul durerii” încă nu este asimilat înadevărul său de ... turma dusă cu vorba de foştii pro-pagandişti? În cazul artei, de slujitorii crezului realis-mului socialist, adevăraţi propagandişti în slujba unuisistem doctrinar! Şi astăzi despre partizanii din munţi(simboluri ale demnităţii româneşti!), cum au fostOgoranu, Arnăuţoiu etc., se vorbeşte ca despre nişte„bandiţi ai poporului”, de către cei cu pensii grase, slu-jitorii de ieri ai Statului, căzut în mâini străine...

Ne considerăm (Cercul de la Râmnic „RGMD”) în-dreptăţiţi, în gestul nostru recuperator, să propunempentru Nicolae Suciu, calitatea de academician al„Academiei de sub Pământ”, pentru orizontul 2023 (lacentenarul naşterii sale!). Sub sintagma aceasta,aparţinând lui Petre Pandrea, a luat fiinţă, ca un me-morial de pomenire, în salina de la Ocnele Mari: A-cademia de sub pământ, în care, anual este primit unnou membru, dintre personalităţile care au trecut...dincolo şi îndeplinesc nişte criterii, între care dauneleaduse de statul român persoanei sunt hotărâtoare.Prezentăm lista, acestui pomelnic recuperator, pentrua pune-n referinţă ceea ce-l recomandă pe NicolaeSuciu alături de „academicienii” de la Ocnele Mari .În ordinea primirii : Vasile Militaru – poet, mort la Oc-nele Mari în detenţie politică; pr. Dumitru Bălaşa,cercetător al istoriei vechi, trecut prin temniţa politică;Bartolomeu Anania (ierarh al BOR, poet, dramaturg,trecut prin închisorile politice, membru al... „ruguluiaprins”!); Constantin Brâncuşi (i s-a refuzat donaţia şicererea de repatriere!); Lucian Blaga (poet, filozof –exclus din Academia Română şi de la Catedra univer-sitară, cu operă cenzurată, vezi Luntrea lui Caron!);Mircea Eliade (urmărit şi acum pentru... antisemitism,cu legi speciale, revanşarde, promulgate fără dis-cernământ! ). Ceea ce-l recomandă pe Nicolae Suciu,

artistul din Cincu, performant în icoana pe sticlă şi nunumai, sunt următoarele: a pătimit în închisoareapolitică (Jilava, Aiud) pentru crezul său; i-au fost în-trerupte brutal studiile academice (cazul B. Anania!);i-a fost stabilit un domiciliu forţat la Cincu; s-a dedicatunei arte care lupta împotriva secularizării atee, caformă de rezistenţă subtilă; i-a fost ocultat, ca lui Con-stantin Brâncuşi, mesajul îndumnezeit al artei sale; s-a dedicat instruirii copiilor într-ale iubirii artelor şi atransmis meşteşugul în neam ( a murit pe... câmpul debătălie, la Sibiel unde participa cu copiii din Cincu lao tabără de pictură pe sticlă în cunoscutul centru aliconarilor din Mărginimea Sibiului, în 26 Martie,1998!); a cunoscut marginalizarea sistemului şieticheta pusă strâmb de ... critica angajată. S-ar cădeaca la centenarul naşterii sale, în 2023, peste şapte ani,ca şapte zile (într-un ciclu consacrat facerii celortrainice!), Nicolae Suciu să intre în pomelnicul „aca-demicienilor” şi să se bucure de recunoaşterea faptelorsale.

Recuperarea noastră are în vedere şi poziţionareacorectă în arta românească a celui ascuns, ori încadratarbitrar în rigorile propagandei. Într-un articol, caredorea să facă acest lucru (rev. Ianus, nr.2/2000, p.244-255) Raluca Olga Dumitru îi dedică o primă încercare:„Nicolae Suciu-Destinul unui artist”. Salutar gestul,după un interviu cu Nicolae Suciu, prin 1995, pe caredin păcate, plecând în 1998, nu va avea bucuriaapariţiei revistei Ianus, din 2000. Acest articol poateconta şi ca un discurs de recepţie, într-o actualizarecare să depăşească inhibiţiile anului, când autorul adat interviul său.

Nicolae Emil Suciu (prenumele, vorbind de tatălNicolae şi mama Emilia, ca o îngemănare de pământ,integratoare, a Făgăraşului cu Moldova de după grati-ile... vremii!) a trăit în naturalitatea care se imprimăîn firea noastră. A ucenicit la şcoliile, din ce în ce maiînalte, să devină meşter în cele ale frumosului. A de-prins limbajul simbolurilor să vorbească despre Dum-nezeu – prin icoane! – când acest fapt era interzis. Prinsimbolurile recognoscibile de minţiile alor săi, ştia cărezistenţa prin credinţă învinge timpul potrivnic. Maiştia că acest limbaj dus mai departe, pe curentul put-ernic al tradiţiei - cu momentele de calendar adânc in-trate în trăirea românească ( vezi cercul de desen, dela Cincu şi superba recoltă strânsă de învăţătorulEugen Barbu în expoziţia-muzeu a localităţii!), prinarta pedagogiei, putea să dea continuitate rezistenţeiprin artă.

Ne spune explicit (în invocatul interviu din 1995!)că simbolurile le-a ales anume să exprime idei. Tre-cerea naturalului în artificial şi apoi abstractizareaprin simbol, după cum descifrează poetul-filosofNichita Stănescu „fiziologia artei”, exclude toateetichetele puse superficial de critica de sub vreme:„pictor ţăran”, „pictor naiv”, numai bune să slujeascăinstituţiile de propagandă şi arta angajată. NicolaeSuciu este un artist autentic, în deplinătatea cuvântu-lui, ascuns precum partizanii în munţi în icoanele sale,vorbitoare de sufletul unui neam, mai presus de icoanade cult, în care libertatea omenească poate servi uneirobii, abil deturnate de la Dumnezeul, propriuromânilor...

Mihai Sporiş- lider cerc ,România:„Grădina MaiciiDomnului”

Mihai SPORIŞ

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

CĂLĂTORI PRIN VÂLCEA - ANTOLOGIE DE FELIX SIMA, 2016

Călători prin Vâlcea, de laPaul de Alep la Î.P.S.

Gherasim, antologie alcătuită de po-etul de-o viaţă şi bibliotecarul (demai multe vieţi, pierdute-câştigate)care este prietenul nostru cel maibun dinspre Capela şi Ostrov-Ostro-veni – l-am numit cu bucurie pe po-etul Felix Sima -, carte în sinemirabilă, căci reunind impresiile de

călătorie dar şi faptele de ctitorie ale unor personalităţide vârf din veacurilor trecute, carte cercetată cu atenţieşi asentiment, şi care ni se impune prin bogăţia de infor-maţii despre lăcaşurile de cult, de cultură şi de istorie dinNordul Olteniei; lectura ei plină de frumoase revelaţii şide nu mai puţin încurajatoare confirmări a ceea ce dejaştiam, ori eram deja pe cale de a le trece în uitare, ca oricecarte de sinteză a cunoaţterii într-un domeniu, ne în-tăreşte în gândul că oricât de importante şi unice în felullor ar fi vestigiile vremii şi oricât de efervescentă saudoar plină de fervoare ar fi viaţa culturală a unei provinciide ţară, ele nu capătă cu adevărat importanţă în viaţa uneinaţiuni decât atunci când personalităţi de marecuprindere intelectuală vin, uneori din vecinătate: de laCraiova, de la Argeş sau Târgovişte sau de la Snagov oriBucureşti, iar alteori de la mari depărtări, poate chiar dinalte continente, ca să vadă această lume prinsă în viaţaei de zi cu zi, ce-ţi pare suficientă sieşi, să o cerceteze cuprospeţimea de privire a veneticului nimerit prinstrăinătăţi şi făcând ochii cât pumnul, în primul rând casă se racordeze spiritual, să-şi afle siguranţa personală şisă înţeleagă ca pe o revelaţie: cum trăiesc oamenii întrecare a fost adus de soartă /de vitregia ei, dacă nu doar deîndatoriri de serviciu, de curiozitatea ca atare, de noroc,de hazard. Ne dăm seama, cu mirare, dar parcă şi cu unoftat de uşurare, că numai exactitatea relatărilor celor cese aştern cercetării de bună credinţă a oamenilor şi îm-prejurărilor în care aceştia trăiesc va da girul credibi-lităţii. Într-un stadiu următor, dacă nu după decenii, sauchiar după trecerea de secole, noi citim acele însemnăride călătorie scrise cu fiorul noutăţii, al uimirii în faţa ne-cunoscutului din străinătate, care se dovedeşte a fi o altfelde vieţuire în istorie, paralelă celei din care provenim; şine spunem, cu bun temei: deci aşa se prezentau lucrurileîn „Oraşul domniei mele, Râmnic”, ori la MânăstireaCozia, unde se ajungea cu mare anevoinţă, pe o cărarede un singur cal, prăvălatică, o mânăstire-cetate, ridicatăde Mircea cel Bătrân cu aproape două secole în urmă,într-un loc spăimos, sub stâncăria unor munţi asupritori,atârnată deasupra Oltului fierbând şi clocotind în albialui sălbatică; la Arnota, deasupra altor prăpăstii spăi-moase; la Mânăstirea Bistriţa, ascunsă sub pereţi abrupţi,cu peşteri în care s-au aciuat schimnici, păzind icoanepictate pe pereţii de piatră, la lumina feştilelor – saupăzind comorile voievodului, aflat el însuşi în bejenie, lavremuri de restrişte; la Hurezii Brâncoveanului Constan-tin, boier vechi şi domn creştin, a cărui maică cumpărasesatul cu robi ţigani şi l-a trecut fiului vel vornic, spre aridica mânăstire; la Surpatele şi mai jos, la Mânăstireadintr-un Lemn…

Paul de Alep, de care auzisem în repetate rânduri, oautoritate în domeniu, nu? un nume de nădejde întreprimii care au atestat despre ţinuturile româneşti. Şi abiaacum, în cele 20 de pagini antologate de Felix Sima, îlurmez pas cu pas (şi cuvânt cu cuvânt!), pe trimisul din

Antiohia, vizitând Ţara Românească,

ajuns la Olt, după vizite la Bucureşti, Iaşi, Târgovişte şinevoindu-se să treacă pe la numeroase mânăstiri vâlcene.Manuscrisul arab al sirianului, aflat la British Museum,a fost tradus în engleză abia la 1836, iar în româneşte laan 1900, doar capitolele referitoare la cele trei vizite înOltenia. Ajuns la episcopia de Vâlcea şi bine sfătuit,vestitul mai târziu Paul de Alep face un drum pe cai pânăla Cozia (cu semnificaţia Fortăreaţă de pământ); consem-nează cu neasemuită precizie dificultatea mersului pecărări abrupte, de o singură persoană (de un singur cal),„simte” munţii ameninţători din spate şi de dincolo derâul zdrumicat în cataracte; ajunge într-un sfârşit lamânăstirea ca o cetate inexpugnabilă, este impresionatde izvorul venit din munte, izbucnind prin cele patru guride balauri, la cină apreciază păstrăvii roşcaţi şi cu deose-bire gustoşi; nu-l uită nici pe pustnicul răzleţit într-ofundătură de peşteră. Înainte de plecare, oaspeţii din An-tiohia au plantat, la îndemnul egumenului, un puiet denuc, semn de bună amintire. Nucul, prietenul de nădejdeal pustnicilor care se nevoiesc în multe posturi…

La întoarcere, vizitează mânăstirea Ostrov, numai demaici, de o curăţenie aparte. Un drum la Ocnele Mari,unde sarea se taie în blocuri imense, la vreme de noapte,de proscrişii-ocnaşi cu chipuri de pe altă lume, calupurigrele, scoase ziua la suprafaţă, cu funiile. Sarea pentrulocalnici, dar şi pentru comercializare, pentru Constan-tinopol. Să nu uităm acest lucru esenţial: în afară de aurulpentru care romanii au cuce-rit Dacia Felix, şi nu oricum,ci anume numai treimea ves-tică, cea cu „Munţii nostri aurpoartă”, în ecuaţia invadato-rilor era aproape la fel de im-portantă şi sarea, abundentăîn spaţiul Carpatin, inexis-tantă şi gravă problemă înalte multe ţări ale continentu-lui. De la Ocnele Mari, vi-zitatorii au coborât pe dru-muri amarnice până la Mâ-năstirea Dintr-un Lemn.Avem consemnată de inge-niosul Paul de Alep (şi deatunci uzuală) legendaridicării micii mănăstiri dinlemnul unui singur arbore; iarceilalţi doi fârtaţi mai străju-iesc şi astăzi din coastadealului.

Paul de Alep merge apoi la Bistriţa, şi la peştera dinamonte, căţărându-se anevoie, intrând de-a buşilea printr-un strâmt tunel, privind în jur cu spaimă, la luminafeştilelor. „Nu ne venea să credem simţurilor noastrecând am ieşit la lumina zilei şi ne-am coborât din nou cubine la mănăstire”. În acestă notaţie simţi nemijlocitteroarea adâncurilor din peşteră, acel întuneric absolut,de care firea umană se leapădă cu oroare. O frază demnăde cele mai inspirate condeie, din toate timpurile. Cel cenu are astfel de inspiraţii ale momentului, zadarnic în-negreşte hârtia, căci nu se va numi scriitor.

De acolo, tot pe cai, la m-rea Arnota, ctitoria lui MateiBasarab, întărită ca o redută, loc de refugiu al voievodu-lui, de salvgardare a familiei, a averilor, comorilor etc.Frânghia, izvorul, biserica, chilia. Şi moaştele sf. Gri-gorie din Cesareea, cu faimoasa putere de a alunga lă-custele, inclusiv din insulele egeene.

Ca fapt emoţionant de istorie, aflăm din prezentare căPaul de Alep a asistat la înmormântarea, la Târgovişte, a

voievodului - ctitor Matei Basarab, unul dintre cei maivrednici domnitori ai noştri.

Şi vine la rând Antim Ivireanul, georginaul căzut detânăr rob la turci, răscumpărat, căpătând faimă rapidăprintre meşterii artizani şi tipografi, fapt pentru care Con-stantin Brâncoveanu l-a adus la Bucureşti. Ştiutor de maimulte limbi şi fără seaman de iscusit şi inovator într-aletipografiei, a învăţat iute româneşte şi slavoneşte, pelângă greacă şi arabă; şi este pe drept considerat ctitorullimbii literare şi de cult de la noi. A scos din mâinile saleşi ale ucenicilor peste 60 de cărţi fundamentale. Dupătragicul sfârşit al Brâncoveanului şi al celor 4 fii ai aces-tuia, următorul domn Nicolae Mavrocordat îl deza-vuează, îl întemniţează şi în urmă îl trimite la o mânăstiredin Sinai. Pe drum, paznicii turci îl răpun şi îl aruncă înrâul Mariţa…O făcuseră cu atâţia alţii. Însă Antim Ivirea-nu rămâne pentru vecie ca piatră de temelie la fundarealimbii literare şi de cult din România.

Un generos capitol revine Voievozilor şi sfinţilormartiri Brâncoveni. Subiect de epopee naţională. Numenţionez decât că în cei 25 ani de domnie luminată,marele Brâncovean a schimbat faţa Ţării Româneşti.Nenumărate ctitorii: Hurezii, Surpatele, Sf. GheorgheNou, atâtea altele. Şi tipăriturile, care au deschis drumspre civilizaţie.

Tot din neamul Brâncovenilor, este antologat dom-nitorul Gh. Bibescu, care reclădeşte din temelii mână-

stirea Bistriţa, apoi fratele său mai mare,Barbu Ştirbei, care termină Bistriţa, darşi Arnota şi Tismana, înfiinţând ParculZăvoi din Rm. Vîlcea, Parcul Bibescu dinCraiova, Parcul Cişmigiu din Bucureşti,ca şi primul Teatru Naţional.

Nu lipseşte relatarea plină de nepre-văzut a trecerii prin Râmnicu-Vâlcea a luiAnton Pann, deja faimos, adus să con-ducă şcoala de cântăreţi bisericeşti, darcare se îndrăgosteşte de o „zgâtie de fat㔺i cei doi sunt nevoiţi să dispară mascaţi,ca într-o povestire picarescă.

Urmează pe drept în antologie Sf.Calinic de la Cernica, apoi Al. Odobescu,venit în documentare, din partea Minis-terului Cultelor şi Instrucţiei publice, darşi Principele Carol I, urmat de marii ar-tişti ai începutului de veac XX: AgathaBârsescu, Constantin Brâncuşi, Ion Pillat;dar şi Nicolae Iorga, Cella Delavrancea,George Enescu, Regina Maria, Ion An-

tonescu – şi lista este completată cu alţi vizitatori deseamă – şi care au dat seamă, în scris, despre a lor trecerepe plaiuri vâlcene.

Venind spre actualitate, sunt consemnate întâlnirilecu public ale Galelor Etalon, la care au participat oamenide cultură şi artă din toată ţara: muzicieni, artişti, pictori,scriitori, publicişti. Ar fi o listă prea lungă, de găsit înAntologia pe care o citim de faţă cu domniile voastre.

Într-un al doilea volum, aşteptat cu mărturisită cu-riozitate şi cu justificată încredere în luminile antologa-torului, ar fi de citit mărturisirile altor cincizeci depersonalităţi, anunţaţi într-o listă de bune promisiuni:academicieni, savanţi, oameni de cultură şi artă, scri-itori, publicişti, artişti, muzicieni, pictori care îşi voraduce aportul la mai dreapta preţuire a Vâlcii, cu min-unile ei fără asemănare: frumuseţile naturale, tradiţiileculturale, şi realizările „oamenilor-albine”, aşa cum, încunoştinţă de cauză şi pe drept - i-a numit IPS Gherasim.

Ion LAZU

Pagina 12

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

(Premiu la “secţiunea eseu” laconcursul de poezie, proză scurtă,eseu şi dramaturgie « ALB HOINAR» - Ediţia a II-a al revistei « ÎnsemneCulturale »)

Gălăgia... Are şi asta o poveste...Eu o percep ca pe o mască per-

fidă, sigur, pentru că nu văd cum altfel poate fi masca.Atenţie însă ! Aici este vorba despre masca înfiorătoarea vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omulmileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat şi,mai ales, nu este înţeles, substituie cumva trauma pecare o trăieşte sau poate chiar şi-o ascunde făcândgălăgie, mare gălăgie, zarvă, ba chiar larmă... Numaidacă deschidem televizorul, radioul, computerul saurăsfoim un banal ziar şi ne vom convinge. (sic !)

Omul noului mileniu simte o nevoie acută de a-şiumple golul sufletesc prin vorbe. Parole... Parole... Pri-mordială este deci exprimarea cu orice preţ, exteri-orizarea. Şi nici nu ştiu dacă îşi dă seama că izvorullogoreei sale este tocmai lipsa de comunicare. Pentrucă nu are timp şi, mai ales, nu are răbdarea de a-i ascultape ceilalţi. Nu are însă complexe că el însuşi nu are răb-darea de a-şi asculta semenii, ba dimpotrivă ţine morţiş

să fie ascultat. Este important sau nu ceea ce spune, in-teresează sau nu pe cineva opinia sa, egocentricul nos-tru trebuie cu orice preţ să-i convingă pe ceilalţi că înjurul său se învârteşte lumea. Este buricul pământului,ce mai... De aceea, atunci când nu vorbeşte, scrie. Deciface tot... gălăgie. Ba chiar i se pare că nimeni până laMăria Sa nu a fost în stare să lege două-n tei asemenealui. Nu... El este suficient sieşi. Este Alfa şi Omega. În-ceputul şi sfârşitul. Interesant este faptul că fiind rob alacestei gândiri meschine, malefice, trăieşte continuudrama neputinţei de a fi, într-adevăr, ceea ce se crede.Pentru că, da, are şi momente de luciditate rece, precumlama unui cuţit. Trezirea se produce inevitabil la un mo-ment dat şi simultan, desigur, drama, drama imposibi-lităţii obiective de a se ridica, de a fi la înălţimeaidealului propus - un piedestal mult prea înalt, dacă nuchiar firmament unde-ar vrea să dăinuie ca stea...

Precum vedem însă drama eroului nostru nu are untemei real, ci este hrănită copios de propria-i imaginaţie,de propria-i angoasă, de spleen-ul, de apăsarea, deneputinţa sa. În permanenţă este fatalmente măcinatdin interior de o sete de absolut sinucigaşă, am puteaspune. Şi cum absolutul este intangibil, trece iarăşi şiiarăşi prin furcile caudine ale propriului eu, o ia mereude la capăt într-o ardere continuă. Pentru că, să neînţelegem, nu este deajuns cuvântul. Cuvântul nea-coperit de faptă rămâne gol-puşcă şi asemenea luirămâne şi sufletul în calea viscolelor, a crivăţului. Ego-latrul nu realizează însă de unde-i izvorăşte limbuţia.Adevărat este însă şi faptul că dacă ar înţelege, cercul

s-ar închide şi noi despre cine am mai face voroavă !? Centru al universului par excellence narcisistul vede,

aşadar, în semenii săi doar instrumente, mijloace facilede a-şi pansa orgoliul rănit de furtuni, de uragane, de-sigur, imaginare. Pentru că, da, orice i-am putea reproşaacestuia, numai lipsă de imaginaţie nu. Dimpotrivă.Chiar imaginaţia exacerbată este cea care îi alimenteazăegoismul, egocentrismul, continua sfâşiere în lupta cusine şi cu lumea. Are de câştigat creaţia, cu observaţiacă prea plin de sine, prea mândru ca să asculte păreriuneori pertinente, egocentricul poate pierde din vedereun aspect esenţial muncii creatoare: critica şi, mai ales,autocritica.

Paradoxal este însă un lucru: tocmai libertatea de ex-primare este cea care sugrumă încă din faşă acţiunea.Vorbim mult şi facem tot mai puţin. Gălăgia, tărăboiulcu orice preţ, ia locul faptei... « Fapte, nu vorbe », sunăpreceptul biblic de care, se pare, omul modern se înde-părtează pe zi ce trece tot mai mult. In egolatria sa eleste suficient sieşi, dar pe de altă parte tot el este acelacare se simte tot mai înstrăinat, tot mai frustrat, alienat.Străin de sine, străin de lume, în luptă continuă cu sineşi cu propriile fantasme, într-un conflict permanent cusine şi cu tot ceea ce îl înconjoară, omul modern, con-temporan, descoperitor al atâtor leacuri, nu-şi găseştesieşi leac, şi anume leacul sufletului său tot mai bolnav,rătăcit printre roboţii, care cât de curând îi vor lua cudesăvârşire locul.

Cutremurător ! Alte comentarii !? Cred că-s de prisos!

GĂLĂGIA...Elena NEACŞU

PERSONAJELE:PRIMUL

AL DOILEAPREZENTATORULDOMNULDOAMNABĂIATULFATAAUTORULDIN PUBLICUL IMAGINAR

Pe un peron, se observă o parte dintr-o clădire. Unindivid se află pe o bancă, în aşteptarea unui tren.Curând apare un alt individ. În prima parte individulde pe bancă pare o umbră. După sosirea celui de aldoilea individ lumina creşte în intensitate, pentru ca lasfârşit ambii indivizi să se vadă foarte clar.

PRIMUL: Cad picături de spaţiu peste plictisul dinceilalţi. Trebuie să mă nasc şi…nu prea am chef. Of,această linişte îmi creează o suferinţă nesfârşită! Săîncerc o nouă experienţă? Sigur, va urma un alt eşec,iar izbăvirea se află încă departe. Privind epocile detăceri, mă voi naşte totuşi odată cu sosirea noului trenpentru ca pe şinele veşniciei să pornesc înspre cealaltămoarte-convieţuirea cu ceilalţi.

AL DOILEA: Curios, de câte ori te naşti tu?

PRIMUL: De câte ori este cazul.AL DOILEA: Poate că ai dreptate, pentru că

fiecare tren care soseşte dezvăluie o parte din tine.PRIMUL: Sigur, fiecare tren care trebuie să

sosească este plecat încă înainte de a intra în staţie.AL DOILEA: Trenul tău de data aceasta a sosit de

mult, însă…nu va mai pleca spre altă gară!PRIMUL: Trenul meu nu poate să sosească încă,

pentru că trenurile celorlalţi nu au plecat!AL DOILEA: Trenul acesta este ultimul, care va

mai trece prin această gară. Hai, naşte-te, înainte de amuri ceilalţi!

PRIMUL: Iar să mă nasc înaintea Ei ?AL DOILEA: Te vei naşte odată cu războiul.

Priveşte!( Pe clădire ca pe un ecran se derulează eveni-

mente din perioade istorice diferite)Miltiade, în fruntea oştenilor pare Ares în per-

soană. Oh, Maratonul şi bietul Philippide! Ce a mairămas din gloria strategului? Praful de pe scheletul cal-cinat! Viteazul Alexandru, groaza Asiei, unde se află el?Poate într-o carte prăfuită pe care n-o mai răsfoieşte ni-meni. Psisitrate? Solon? Marele Pericle? Ca ziua de ieri,vânt şi fum… Cel care tuna prin sufletele discipolilor,Lao Tzî, acum şi el luptă cu huma… Te întrebi ce s-aîntâmplat cu Goethe, Napoleon, Einstein? Sunt ei ne-muritori? Poate doar în visele voastre! Unde se aflăsclavii care au construit piramidele? Unde sunt scribiidin Alexandria? Unde sunt cei care l-au însoţit pe Ma-gellan? Dar cei care au conceput navele cosmice? Unde

sunt miliardele de terrieni, care s-au perindat sub soare?Vorba lui Villon: „ Dar unde sunt zăpezile de altădată?”Mai naşte-te odată! Ce mai contează unul în plus?Pământul este mare! O umbră sub soare, un bob de praf,sau doar… carne de tun?

PRIMUL: Dacă la primul debit va aduce ţigări,mă voi naşte. Altfel mă împiedică propria mea ne-dumerire.

AL DOILEA: Mai bine să jucăm şah, iar cinecâştigă decide soarta celuilalt.

PRIMUL: De acord. Dar cine sunt eu?AL DOILEA: Vei afla atunci când ţi se va decide

soarta!PRIMUL: Dar până atunci?AL DOILEA: Până atunci vom juca.PRIMUL: Deci începem?AL DOILEA: Desigur.(Lumina scade în intensitate. Când se luminează

iar, cele două personaje îşi continuă nestingherite joculde şah. Acum se află într-un plan secund al scenei. Înprim plan apare un prezentator care vorbeşte şi gestic-ulează. Cei doi din planul secund nu-l observă. Ei con-tinuă nestingheriţi partida de şah.)

PREZENTATORUL (îmbrăcat precum un ar-lechin): Mă numesc aşa cum vreţi să-mi spuneţi dum-neavoastră. Însă nu vă mai uitaţi aşa de curios la mine,pentru că nu trebuie să căutaţi un rost în ţinuta mea.Sunt ca şi dumneavoastră un… farsor. Oh, sunteţi mulţişi frumoşi!

O VOCE: Termină odată cu pălăvrăgeala şi trecila subiect!

PREZENTATORUL: Teatrul este o instituţie curol cultural. Dar… doamna aceea ce ar dori să vadă?Poate o scenetă erotică, ceva asemănător unei teleno-vele, sau... cine ştie? Ca dumneavoastră, mimează fri-volitatea. De altfel a şi căzut în braţele primului venit.

VOCI: Huo! Huo! Dispari palavragiule!PREZENTATORUL: Vă rog să

Constantin GEANTĂ

PREMIUL I la Concursul International "MEMORIA SLOVELOR", Ediţia a II-a,2016 - Secţiunea DRAMATURGIE

ALEA JACTA EST(FARSĂ)

Pagina 13

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

nu vă impacientaţi! Totul pare absurd. Lumea aceastaeste o scursură în care viermii şi parfumurile îşi disputăîntâietatea. Dar priviţi! (Arată spre cei doi indiviză carejoacă şah) O partidă aparent banală. Nu contează cineva câştiga. Miza, de cele mai multe ori, nu contează.

O VOCE: Se pare că miza nu poate să fie per-cepută în cazul acestui joc.

PREZENTATORUL: Ai dreptate, onorat public!Miza nu poate să fie percepută, pentru că adevăraţiijucători se află în culise. Priviţi! (Arată spre cortină)Noi vedem aceste bucăţi de stofă colorată şi ne bucurămatunci când este înlăturată, pentru că ni se netezeştecalea spre a privi spectacolul. Deci, ne bucurăm cândceva mişcă în faţa noastră. Când privim desfăşurareapanoramei de iluzii. Dar maşiniştii nu se văd.

O VOCE: Nu se văd, pentru că ei există numai da-torită dorinţei regizorului şi datorită imaginaţiei cre-atorului dramatic.

PREZENTATORUL: Domnule, aveţi jobenul camvechi, dar poate sufletul vă este încă tânăr! Sau hainavă ascunde identitatea, deoarece sunteţi spion ?

O VOCE DE FEMEIE: Nu te mai pierde în amă-nunte! Ştii doar că măştile sunt inerente în lumea noas-tră? Cu toţii părem altcineva. În schimb, toate nu suntdecât un coşmar, iar lumea nu are nici o consistenţă înesenţa sa.

PREZENTATORUL: Lumea poate fi o iluzie, darîn acelaşi timp poate să fie şi un spectacol. Nu uitaţiînsă să vă vizaţi abonamentele de metrou pentru lunaaceasta!

VOCI: Huo! Huo!… Iar te pierzi în amănunte!PREZENTATORUL: Nu eu sunt cel care se

pierde, ci cred că alţii sunt plătiţi pentru a ascunde ade-vărul. Sunt plătiţi pentru a vota cu puterea şi pentru aîmpiedica mersul înainte al societăţii.

UN DOMN: Nu vedeţi că insultă autoritatea? Lazdup cu el!

ALTE GLASURI: Jos cu instigatorii!PREZENTATORUL: Lăsaţi domnilor, pentru că

vremea noastră este vremea războaielor. Nu vă temeţi,pentru că ori de vom tăcea, ori de nu, tot aşa vor de-curge evenimentele!

VOCI: Este cu opoziţia. Deci, ne insultă! În tem-niţă cu instigatorii!

PREZENTATORUL: Vă rog să nu vă mai obosiţidegeaba, pentru că tot cei chemaţi sunt aleşi!

VOCI: Să îl linşăm! ( Sunt aruncate diferiteobiecte spre scenă)

PREZENTATORUL: Domnilor, să continuăm,

spectacolul nu s-a terminat!( Între timp se aude un şuierat de tren, iar partida

de şah încetează. Pe măsura scăderii luminii în inten-sitate replicile se succed fără noimă)

PREZENTATORUL: Azi e joi.( Cei doi sunt aduşi în primul - plan al scenei)PRIMUL: Am câştigat.AL DOILEA: Ba nu, e remiză!VOCI: Vă rugăm să nu vă jucaţi cu focul!

PREZENTATORUL: Încă nu v-aţi plictisit?Bravo!

PRIMUL: Ai trişat!AL DOILEA: Cum poţi juca cu cineva care are

două regine?!(Lumina scade în intensitate. Când se luminează,

pe scenă sunt prezentatorul, primul, al doilea, un domnvârstă, o doamnă solidă, un băiat şi o fată. Autorul, înpapuci şi în halat, puţin chel şi cu ochelari, se află lamasa de scris. )

AUTORUL ( ridicându-se de la masă): Ce e cuvoi?

PRIMUL: El a trişat.AL DOILEA: Eu sunt Timpul, deci la mine orice

este posibil!AUTORUL: Dar voi nu ştiţi că nu este încă vre-

mea să apăreţi pe scenă?PREZENTATORUL: Domnule, acest public este

foarte gălăgios. Eu am încercat zadarnic să-l ponderez.Vă rog pe dumneavoastră să faceţi ceva!

DOMNUL ( un bărbat în vârstă): Fiţi serios! El aînceput. S-a legat de această femeie, care este sora mea.

DOAMNA o femeie solidă şi în vârstă): Îi suntsoţie.

DOMNUL: Ce mai contează!? Soră, soţie saumenajeră, noi suntem opinia publică şi nu permitem săfim ofensaţi! Clar?

BĂIATUL ŞI FATA: Voi sunteţi trecutul!BĂIATUL: Hei, babacule, vezi că ţi s-a golit

tabachera!FATA: Tanti Miţa, ce fustiţă sexi ţi-ai tras!PREZENTATORUL: Vă rog domnilor, doamnelor

şi domnişoarelor, puţină decenţă!TOŢI: Ia’ şi mai lasă-ne în pace, palavragiule!PRIMUL: Deci, ai trişat?AL DOILEA: Nu am făcut eu Turnul Babel!PRIMUL: Ia să te fac un tribunal!AL DOILEA: Şi au trecut amiezile şi au apus

dorurile…AUTORUL: Gata! M-aţi obosit! Sunteţi nişte pa-

iaţe neobrăzate!PREZENTATORUL: Ia ascută, mă, cine te crezi?PRIMUL: De ce ai trişat?AL DOILEA: Totul este posibil în cea mai bună

dintre lumi!DOAMNA: Ia’ auzi, Ioane, ţâncii ăştia cu caş la

gură se leagă de noi!BĂIATUL: Mamaie, nu ţi se pare că a trecut tram-

vaiul 9 ?DOMNUL: Hei, domnişoară, iar ai fugit de-

acasă?FATA: De acum sunt majoră. Şi … mai lasă-mă,

dracu’, în pace!AUTORUL: Vă distrug!PREZENTATORUL: Ce te crezi? Dumnezeu? Tu,

un biet ratat !PRIMUL: Îţi mai dau o şansă. Te provoc la poker.AL DOILEA: Mai bine la bridge sau la table!DOAMNA: Huliganilor, vă dau pe mâna poliţiei!FATA ( către băiat): Hai, dragă, pentru că în seara

aceasta este discotecă!BĂIATUL: Hai! ( Ies amândoi)DOMNUL: Lasă, dragă Ana, că vin ai noştri la

putere!AUTORUL: Vă arăt eu vouă! ( Aleargă după per-

sonaje)PREZENTATORUL: Fugiţi că vine furtuna!DOMNUL (către doamna) : Hai, dragă, să

mergem la cinema!AUTORUL: Cortina, să cadă cortina!PREZENTATORUL: Iată că vin zorile!DOAMNA: Of, ce cald este, parcă aş mânca o

îngheţată!DOMNUL: Mai devreme au primit marfă la

cofetăria din colţ.DOAMNA: Atunci să mergem! ( Iese la braţ cu

domnul)AUTORUL: Ce să mai fac cu voi!?PREZENTATORUL: Eu dispar, voi ce faceţi?PRIMUL: Mă duc să prind trenul!AL DOILEA: Şi eu la fel.( Prezentatorul iese împreună cu primul şi al

doilea. Între timp lumina scade în intensitate, iar cândse luminează iară, autorul este singur.)

AUTORUL (ridicându-şi capul de pe masă şiuitându-se la coala din maşina de scris): Ciudat, totulnu a fost decât un vis, deşi părea a fi foarte real!Oricum, zarurile au fost aruncate, deci să încerc dinnou. Piesa, să înceapă piesa! ( Întuneric)

Se spune că zilele de marţi, şimai ales cele care cad în data

de 13 ale lunii, sunt ghinioniste. Nuaşa s-a întâmplat şi în cazul doamneiAna-Maria Voican.

Tânăra doamnă, 34 de ani, abso-lvenă a Facultăţii de Ştiinţe ale Edu-caţiei, specializarea Asistenţă

Managerială şi Secretariat, din cadrul Universităţii dinPiteşti, a lansat, cu succes, volumul „Comunicarea Non-verbală”, apărut la Editura Coresi în 2016, în data de13 decembrie 2016, la Biblioteca Judeţeană Vâlcea„Antim Ivireanul”.

Evenimentul a început după orele

17.00. Lume multă (sala plină) şibună, cu diverse preocupări şi devârste diferite, de la copilărie, la se-niorat.

Autoarea şi-a caracterizat modestlucrarea, drept « Studiu » şi reprezintăpreocuparea domniei sale referitoarela decodificarea mesajelor transmisecu ajutorul mimicii, gesturilor, po-ziţiile corpului etc., adică prin limba-jul nonverbal.

Folosind o vastă bibliografie refe-ritoare la comunicare, limbaj şilingvistică, gestică, literatură şi altele, autoarea s-asimţit datoare să explice, mai întâi, ce se înţelege princomunicare, care sunt elementele ei componente, ce

funcţii îndelineşte ea şi ce forme îmbracă.În partea a doua, autoarea s-a preocupat

de interferenţa dintre comunicarea verbalăşi comunicarea nonverbală, temă aflată încentrul atenţiei sale şi pe care o tratează cumaximă pertinenţă.

După trecerea în revistă a feţei cu ele-mentele ei componente: frunte; sprâncene;ochi; nas; gură şi limbă; bărbie şi a princi-palelor expresii ale feţei: zâmbetul; căs-catul; înroşirea şi altele, autoareaanalizează apoi gesturi făcute cu capul,mâna, corpul şi poziţia acestuia, precum şiinteracţiunea lor, atât între ele cât şi/maiales cu mesajele verbale.

Cartea se încheie printr-o aplicaţie practică, exem-plificând, din literatură, cu Ilie Moromete, şi din viaţă,cu Nicolae Ceauşescu.

Pe parcursul lecturii ori la sfârşitul acesteia autoarea

Mihai CĂLUGĂRIŢOIU

COMUNICAREA NONVERBALĂ

Pagina 14

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

ajunge sau este de acord cu unele concluzii aleantropologilor, psihologilor şi sociologilor care s-aupreocupat de acest domeniu, pe cât de vast, pe atât decomplex, şi anume:

- gesturile au « statistic » aceeaşi semnificaţie, în ma-joritaea cazurilor şi nu ca legile fizicii, de exemplu, carese verifică în fiecare caz în parte;

- interpretarea lor trebuie să ia în calcul zona cultur-ală şi evoluţia socităţii la un moment dat, sexul, ocu-paţia şi multe altele;

- părerile specialiştilor nu sunt unanime cu privire la

un anumit gest şi o anume semnificaţie. De accea se re-comandă multă prudenţă în generalizări.

Fără a avea pretenţia de a fi exhaustivă,cartea/studiul „Comunicarea nonverbală” a Anei-MariaVoican vine în întâmpinarea celor de bună-credinţă,care îşi pot accentua cele spuse verbal, cât şi în sprijinulcelor care vor să-şi ascundă intenţiile.

Cartea s-a bucurat, nu în ultimul rând, de aprecieri,cosemnate la sfârşitul său, din partea prozatoarei Ileana

Vulpescu, doamnei conf. univ. dr. Carmen Secară, de laUniversitaea din Piteşti, regizoarea Eugenia-DoinaMigleczi, profesori ca Mihaela Andreianu şi Mihaela-Maria Runceanu, psihologi ca Alina-Maria Blăgoi,Alina Sandu şi Gabriel Ursei, oameni de afaceri caAdriana Ciocan, Adriana Popescu şi Daniel Voican, ju-rnalişti şi producători TV ca Lili Suciu şi ClaudiaParaschivescu, dar şi studenţi şi elevi ca Ioana-Mădălina Belu şi Andreea Niţişor.

În speranţa că nu se va opri aici, îi dorim, în conti-nuare, succes!

O LUCRARE MONOGRAFICĂ VALOROASĂ DESPRE PODGORIA DRAGAŞANI

„E vinul de azi mai rău ca cel deieri, amicii mei? Mai bun ca orice vinbăut e cel pe care-l bei”

(Mihai Eminescu)

Pe 9 decembrie 2016, la PalatulCărţii din municipiul Râmnicu

Vâlcea s-a desfăşurat un evenimentremarcabil - lansarea cărţii „Podgoria Drăgăşani . As-pecte monografice şi de tradiţii”, care a văzut luminatiparului în 2016, la Editura Alma-Craiova. A fost scrisăde regretatul dr. ing. Ilie Măcău, autor a numeroase lu-crări de anvergură în domeniu şi de mai tânărul cercetă-tor dr. ing. Sergiu Ştefan Gorjan. Este o operă de succes,cu valoare ştiinţifică în literatura de specialitate, carepoartă girul unor cadre universitare renumite, de la Fa-cultatea de Horticultură a Universităţii din Craiova:prof. univ. dr. ing. Marin Gheorghiţă, laureat al premi-ului O.I.V.-Paris şi prof. univ. dr. ing. Aurel Popa, lau-reat al premiului „Ion Ionescu de la Brad”, al AcademieiRomâne.

Manifestarea organizată de Biblioteca Judeţeană„Antim Ivireanul” Vâlcea şi Asociaţia Culturală„Curierul de Vâlcea” s-a bucurat de un interes deosebit,de o largă audienţă. Despre acţiune a vorbit, în de-schidere, în termeni elogioşi, prof. Sanda Constanti-nescu, din partea Bibiotecii Judeţene.

Moderatorul reuniunii, cunoscutul jurnalist şi scriitorIon Barbu a apreciat că „lucrarea are o unicitate aparteîn literatura de specialitate şi face istoricul templului devinuri din arealul Drăgăşani, din cele mai vechi timpuri,de la geto-daci până astăzi”. Lucrarea realizată încondiţii grafice excelente este structurată în opt capi-tole, pornind de la filonul istoric al podgoriei Drăgăşani,un leagăn al vestitelor vinuri cu vechime de milenii, laslujitorii marcanţi ai viticulturii drăgăşenene de-a lun-gul timpului, mulţi fiind cunoscuţi nu numai pe plannaţional. Capitole distincte se referă la potenţialul deproducţie şi trăsăturile de nobleţe ale vinurilor deDrăgăşani, medaliate la diferite concursuri naţionale şiinternaţionale, la sortimentul actual de soiuri etc.Hărţile oferă date esenţiale despre condiţiile fizico-ge-ografice din zonă, care favorizează cultura viţei de vie:relieful, clima, solurile. Cartea aduce o contribuţie sub-stanţială la cunoaşterea aprofundată a podgoriei de pedealurile Oltului, având valoare documentară şi utilitatepractică incontestabilă.

Se ştie că viticultura reprezintă o ramură importantăa agriculturii, a culturii plantelor, cu importanţă eco-

nomică. Viţa de vie este o plantă mediteraneeană, iarlimita nordică a acestei culturi trece prin nordulRomâniei. Are tradiţii istorice străvechi; fiind moştenităde la daci. După reforma agrară din anul 1864, plantaţi-ile de viţă de vie din Ţara Românească s-au extins, în adoua jumătate al secolului al XIX-lea fiind semnalatăo creştere cu 200%. În ultimi 20 de ani patrimoniul viti-col al ţării s-a diminuat drastic. Pe baza unei interesantevideoproiecţii, cercetătorul Sergiu Ştefan Gorjan aprezentat date semnificative despre podgoria Drăgăşani,situată într-o zonă favorabilă acestei culturi - PodişulGetic. De-a lungul timpului, structura fondului viticola suferit o serie de transformări. Până la atacul filoxereidin anul 1884, statul nu s-a manifestat activ în favoareaviticulturii, situaţia schimbându-se după acest cata-clism. Începând cu anul 1890 s-a trecut la refacerea vi-ilor, la producerea şi distribuirea viţelor altoite peportaltoi american, rezistent la filoxeră. În 1897 s-a în-fiinţat pepiniera Drăgăşani, care funcţionează şi înprezent rămânând un moment important în acţiunea derefacere a podgoriei. Un rol hotărâtor în dezvoltareaviticulturii din zona Olteniei l-a jucat Staţiunea de Cer-cetare şi Dezvoltare Vitivinicolă Drăgăşani careaparţine Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice aRomâniei, care a reprezentat cu certitudine un bastional ştiinţei vitivinicole. În mod obiectiv trebuie să pre-cizăm că aici s-a desfăşurat o susţinută activitate decercetare ştiinţifică şi înainte de anul 1989, când spe-cialişti de prestigiu au realizat lucrări redutabile, aucreat noi soiuri de vinuri, iar tradiţia s-a păstrat. În-cepând cu anul 1990 patrimoniul viticol a cunoscut orestructurare. După retrocedarea drepturilor de propri-etate, planul de reconversie pentru judeţul Vâlcea a pre-văzut, pentru perioada 2007-2013, 400 de hectare, cuatragerea unor fonduri europene de 5 milioane de euro,principalele obiective fiind obţinerea unor vinuri aro-mate albe şi roşii, de calitate şi cultivarea celor mai va-loroase soiuri pentru struguri de masă, pentru vin şistafide. În cadrul întrunirii, subprefectul judeţului Vâl-cea, doamna Aurora Gherghina a purtat un dialog utilcu domnul ec. Valentin Florea, director la Staţiunea deCercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi VinificaţieDrăgăşani despre accesarea fondurilor europene, pentrudezvoltarea viticulturii. Şi alţi vorbitori, printre careprof. univ. dr. Gheorghe Achim de la Staţiunea de Cer-cetare şi Dezvoltare Pomicolă Vâlcea, ing. NicolaeDrăgănescu, Costel Ţenea, cercetător la Muzeul SatuluiVâlcean ş.a. s-au referit la importanţa dezvoltării horti-culturii în România şi în judeţul Vâlcea, care poate săaducă venituri importante. Pentru cunoaşterea şi păs-trarea tradiţiei de milenii, în Drăgăşani, oraşul viilor,

important centru viticol şi de vinificaţie din Românias-a amenajat Muzeul Viei şi Vinului. Participanţii laaceastă manifestare ştiinţifică de ţinută au aflat multelucruri noi, utile, de la un specialist avizat în domeniu,cercetătorul Sergiu Ştefan Gorjan, care în final a oferitautografe. Cum era de aşteptat s-au degustat vinuri de-licioase, care duc faima podgoriei Drăgăşani.

Facem precizarea că domnul ing. Sergiu Ştefan Gor-jan a prezentat principalele rezultate obţinute în proce-sul cercetării ştiinţifice în viticultură şi în cadrulsimpozionului. „Salvarea patrimoniului viticol naţionalîn podgoria Drăgăşani” , organizat pe 24 septembrie2016, de Primăria Comunei Prundeni, primar Ion HoriaHorăscu, la Ateneul Sătesc Zăvideni, în contextul Fes-tivalului Drumul Vinului Vâlcean, ediţia a V a .

Când rosteşti Drăgăşani te gândeşti la vinuri de ca-litate superioară.

Avea dreptate prof. I C Teodorescu, care afirma:„Într-un decor minunat şi armonios s-au pomenitDrăgăşanii de când îi ştie lumea. Cine trece pe lângăapa Oltului, în sus de Drăgăşani să se descopere cuevlavie în faţa acestui templu măreţ şi unic al ţării”!Adevărul e în vin.

Gheorghe PANTELIMON

Pagina 15Grafică de Valeriu Ionescu

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

TAŢIANA VLAD GUGA: „ÎNTOARCEREA DIN RAI”

Editura Christiana Bucureşti,2015, ne pune în circulaţie cartea

scriitoarei Taţiana Vlad Guga cu titlul demai sus. Născută în anul 1924 în satulBălăceana, judeţul Suceava, absolventăîn 1943 a Liceului „Elena Doamna” dinCernăuţi, liceu de fete, şi licenţiată la Iaşiîn Religie şi Filosofie. Fiind învăţătoareîn Iordăneşti, regiunea Cernăuţi, între1943-1944, şi româncă, a fost obligată săpoarte statutul de evacuat din Bucovinade Nord în anul 1940, în Suceava, pentruca mai apoi, în martie 1944 să fie evacu-ată definitiv în Vatra Dornai, via Ti-mişoara...În 1942 - 1943, publică versuriîn revista liceului Elena Doamna. ...Ocarte atât de necesară scrisă la momentuloportun, vârsta autoarei fiind atât deînaintată, dar menţinându-şi talentul depovestitor la cota cea mai ridicată, artis-tic. Spunem oportun, deoarece trăim într-un moment în care, în puţin timp, undeceniu două, martorii vii ai istorieinoastre extrem de zbuciumate postprimei conflagraţii mondiale se vorpierde în negură, şi, odată cu ei, dis-părând aceste documente vii, fără depreţ, care sunt oamenii; şi, astfel, lăsândloc ficţiunii istoricilor de ocazie, inter-pretării lor. Din acest punct de vedere, re-latările autoarei sunt adevărate comori,mai ales că ele vin ca har direct de laceruri, târziu, Domnul hotărând ca ade-vărul să nu se piardă şi Taţiana VladGuga să debuteze ca scriitor la şaptezecişi trei de ani; când a publicat la EdituraArboroasa din Cernăuţi prima sa carte,„Ibi domo sum”, 1997. Orice om înstrăi-nat din locul, casa în care s-a născut (eva-cuare = părăsire forţată) şi care înseamnămai mult decât „Sarea pământului” cumi-a spus scriitorul vâlcean Gogu Rusu iu-birii inexplicabile faţă de locul undeomul vede prima dată lumina zilei, vaspune oricând, până înainte de ceasulmorţii, ca Taţiana Vlad Guga: „Acolosunt acasă” (există un acolo şi nu un aici

al celor forţaţi să-şi părăsească locul naş-terii şi creşterii-evacuaţilor n.n)!

Compusă din cinci povestiri şi treizecişi cinci de poezii, cartea, bine structuratăpe tematică, este o mărturie asupra uneinenorociri, pe care puţini o pricep, cares-a abătut asupra românilor după 1944,comunismul, precum şi strămutareaforţată a bucovinenilor şi basarabenilor,evacuarea ordonată de Mareşalul An-tonescu, ducând la dispariţa de pe hartalumii a Basarabiei locuită de basarabeni(personal, am comparat cele douătragedii, comunismul cu idolatria laevrei, care a provocat mânia lui Dum-nezeu şi a dus la strămutarea lor forţatăîn Babilon n.n). Spuneam unui prietencăruia îi recomandam cartea, că, până laaceastă nonagenară doamnă, nouăzeci şiunu de ani la publicarea cărţii, nimeni nua reuşit în literatura română să defineascămai bine, în câteva pagini, răul de acumcare a cuprins naţiunea română dintregraniţele acestei ţări, provocat de răul deatunci, când cozile de topor, dar nunumai, au acceptat comunismul luiStalin... Putem spune că după 1947 în-treaga naţiune a fost o coadă de topor, în-tratât de puternică a fost convingereamarxist leninistă... „Trupele sovietice auplecat abia după ce au reuşit să ne bolşe-vizeze, instaurându-se comunismul lacârma statului.” („La tovarăşul Prim”,pag. 9, alin.5). Desigur, limbarniţa nu nedă pace!...Asta (plecarea armatei soviet-ice) s-a întâmplat datorită unei păcălelifără asemănare a poporului român, aRomâniei, teribilă corupţie ivită din in-terior, la un an după „predarea” servici-ilor secrete româneşti sovieticilor-k.g.bi-zarea oficială a Securităţii Statului şi aarmatei române. Armata s-a retras fiindcăromânii s-au sovietizat fără remuşcare,predând ţara, slujind „sistemul” cu dejamii de specialişti instruiţi la Moscova. Nise pare foarte elegantă maniera ruseascăde siluire a românilor, şi abjectă, şi, care,persistă în convingerile unora, şi astăzi!

...manieră de autosupunere a cozilor detopor, valahe....

Ca să-l convingă pe Hrusciov, mariipatrioţi-cucuvele roşii- au ras de pe faţapământului, pentru şase ani (până în1965), ultima brumă de real românism,atunci, de loc periculos, şi numai prin de-nunţ! ca şi acum!... „Au urmat, în aceltimp, arestări în masă ale celor bănuiţi cănu simpatizează cu regimul (acum numaipolitrucii simpatizează cu regimul, pă-trunzând în serviciile bugetare fără a şticeea ce înseamnă impozitul pe salarii şialte venituri n.n), ale foştilor conducă-tori, generali, colonei, ofiţeri superioricare au luptat împotriva Uniunii Soviet-ice, ale moşierilor şi ale ţăranilor care seîmpotriveau colectivizării agriculturii,ale profesorilor universitari şi intelectua-lităţii, care n-au acceptat să se înscrie înPMR. (...) Justiţia era inexistentă,deoarece puţinii judecători şi procurori,care mai rămăseseră în tribunale, nuputeau judeca procesele conform legii şierau obligaţi să condamne după cum leordona Partidul Comunist.” Iată ce se în-tâmpla atunci, îngrăşindu-i pe unii, şislăbindu-i pe făptuitorii de progres, printradiţie... „Iniţial, poliţia veche a fostaservită partidului, iar apoi toţi poliţiştiiau intrat în puşcării (cât de perfid sistemn.n). În funcţiile de conducere ale fabri-cilor, ale Băncii şi diverselor instituţiiculturale, ale oraşelor şi satelor, alepoliţiei devenită miliţie, ale securităţii şişcolilor erau instalaţi oameni de încre-dere ai PCR-ului, adesea recrutaţi dinsemianalfabeţi, oameni cu 3-4 clase pri-mare, de multe ori chiar unii declasaţi,beţivi, lichelele satelor, care erau în starede orice nelegiuire. Frica era dominantăîn toată ţara, frica şi minciuna! Ele audistrus caracterele şi mentalitatea oame-nilor. Peste tot mişunau informatoriplătiţi sau neplătiţi (alergători dupăchilipiruri şi gata să-şi ofere serviciilen.n), dornici de averi sau de avansărimeritate prin necinste... Eram un poporcu lacăt la gură, temându-ne, uneori, şi

de umbra noastră. (...) Trăiam într-o per-manentă stare tensionată, de nesiguranţă(copiii, nu!...faptul că lor li se spunea căpot ajunge X sau Y le dădea speranţă.Una care a rămas specifică comunismu-lui, de a trăi cu fapta în prezent şi gândulîn viitor, mereu la timpul viitor: vomface, va fi, adevărate sloganuri specificetimpului ceauşist, dar şi celui post revo-luţionar, mai ales cel contemporan! cândsloganul la viitor este echivalent cu min-ciuna crasă. „Tot înainte” ca la pionieri!n.n) (...) nu odată mi-am muşcat limba,spunând cuvinte de laudă la adresa ma-rilor dascăli ai socialismului sau min-ciuni despre măreţele realizări stalinisteetc...Asemenea vinovăţie au avut-o a-proape toţi intelectualii noştri, slujindpartidul comunist român” Trebuie să re-cunoaştem, nu toţi! de părinţii mei, spreexemplu, nici vorbă, iar de mine, niciatât, până când, cu trei patru ani înainteaRevoluţiei, mi-au propus să intru în Se-curitate, şi, de asemenea, când, consi-derându-mă deja savant, am acceptat săintru în PCR, caz în care Securitatea s-aretras din preajma mea. Cam lungă ex-plicaţia, dar necesară, căci, altfel, nu arfi existat momentul 1989, bun sau rău, şinici cel de acum, de la sfârşitul anului2016, când la Cernăuţi am cunoscut-o peautoarea cărţii, într-o Bucovină, da fra-ţilor, nu vă vine să credeţi, aflată în plinărenaştere, românească!

REVISTĂ DE CULTURĂTRIMESTRIALĂ

produsă de ECOSTAR 21 şi EDITURA

INTOL PRESS

Editor şef: Petre CICHIRDANRedactor şef: Bogdan CICHIRDANSecretar de redacţie: Felix SIMATehnoredactare: SC INTOL SRL Corector: Tina CICHIRDANPublicişti: Constantin POENARU

Mihai SPORIŞMarian PĂTRAŞCUSimona Maria KISS

Gheorghe PANTELIMONGheorghe MĂMULARU

Paulian BUICESCUVasian MIRCESCUGheorghe SPORIŞ

Adina DUMITRESCULigia NICOLESCU

Redacţia: Rm. Vâlcea, Calea lui Traian nr. 169, bl.5, sc. E, ap. 3Telefoane: 0250.736615

0350.4012540746.029824

E-mail: cichirdan@yahoo.comWebsite: www.cichirdan.ro

www.culturaarsmundi.ro

ISSN: 2285 – 6919ISSN-L: 2285 – 6919 Preţ: 3 lei

Petre CICHIRDAN

NOTĂÎntreaga responsabilitate a conţinutului articolelor revine

autorilor. Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţineditorului. Revista apare sub incidenţa

Legii 186/2003.Tipografia PRODCOM Tg. Jiu, 25.01.17

Taţiana Vlad Guga discutândcu consulul României la

Cernăuţi şi delegaţia vâlceană

S.C. NTX CONCEPT SRLProiectare şi Execuţie Infrastructuri Rutiere, Construcţii

Civile şi Industriale. Contact: 0740.035.985

Pagina 16