PEŞTERA DIN BETLEEMAnul I(XX), Serie nouă, nr. 2(49) - decembrie 2012ISSN 2285 – 6919

ISSN-L 2285 – 6919 Publicaţie trimestrială a Asociaţiei ECOSTAR 21

Revistă de cultură

Pagina 1

Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă

Na ş t e r e aMântuitorul

ui nostru Iisus Hristosne duce totdeauna cugândul la locul undes-a petrecut eveni-mentul, adică laPeştera din Betleem.

Betleemul, care înaramaică înseamnă„Casa pâinii”, este un

orăşel ce numără aproximativ 30.000 delocuitori, fiind situat la 8 km sud deIerusalim; fosta cetate a regelui-profetDavid (I Regi 16, 1) şi locul unde avea să fieuns rege de proorocul Samuel (I Regi 16, 4-13). Naşterea lui Iisus Hristos în Betleem afost profeţită în secolul al VIII-lea î. Hr., deproorocul Miheia (Miheia 5, 2, 5).

Drumul din Ierusalim spre Cetatea luiDavid se parcurge pe o şosea modernă; lacâţiva kilometri se observă în partea stângăo veche mănăstire ortodoxă fortificată,închinată Sfântului Ilie sau Mar Eliyas, dinsecolul al V-lea, întemeiată de CuviosulAnastasie. Dupa tradiţie, în acest loc ar fipoposit Sfântul prooroc Ilie, în drum spreMuntele Horeb. Puţin mai înainte, se vede oconstrucţie veche din lespezi de piatră, cuboltă orientală; este mormântul Rahilei,soţia patriarhului Iacov. De aici, se poateadmira mai bine oraşul Betleem, aşezat pecoline domoale de piatră; ici-colo se înalţăturle de biserici, chiparoşi, măslini, euca-lipţi şi flori multicolore. Împrejur se întindcâmpuri cultivate, livezi cu portocali, lămâişi viţă de vie. Dincolo de Betleem, spre sud-est, se află culmile de culoare gri-roşcată alemunţilor Galaadului şi Moabului; pe vârfu-rile lor, nu există nici un fel de verdeaţă şinici o locuinţă omenească, iar după acestecoline pustii, se vede depresiunea MăriiMoarte.

În acest peisaj, a ales Fiul lui Dumnezeusă se nască din Fecioara Maria. Iată cumrelatează Sfintele Evanghelii această minu-ne divină: „În zilele acelea a ieşit poruncăde la Cezarul August să se înscrie toatălumea… Şi se duceau toţi să se înscrie, fie-care în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif dinGalileea, din Cetatea Nazaret, în Iudeea, încetatea lui David, care se cheamă Betleem,pentru că el era din casa şi din neamul luiDavid, ca să se înscrie împreună cu Mariacea logodită cu el, care era însărcinată. Darpe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele caea să nască. Şi a născut pe Fiul Său, CelUnul Născut, şi L-a înfăşat şi La culcat îniesle, căci nu mai era loc pentru ei în casa deoaspeţi. Şi în ţinutul acela erau păstori,stând pe câmp şi făcând de strajă noapteaîmprejurul turmei lor. Şi iată îngerulDomnului a stat lângă ei şi slava Domnuluia strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfrico-şat cu frică mare. Dar le-a zis îngerul: Nu vătemeţi, căci iată vă bine-vestesc vouă bucu-rie mare, care va fi pentru tot poporul. Căcivi S-a născut astăzi Mântuitor, Care este

Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şiacesta vă va fi semnul: veţi găsi un Pruncînfăşat culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut,împreună cu îngerul, mulţime de oastecerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:Slavă întru cei de sus luiDumnezeu, şi pe pământ paceîntre oameni bună-voire! Iardupă ce îngerii au plecat de laei la cer, păstorii vorbeau uniicătre alţii: Să mergem darpână la Betleem şi să vedemcuvântul acesta ce s-a făcut, pecare Domnul ni l-a făcutcunoscut. Şi grăbindu-se, auvenit şi au aflat pe Maria şi peIosif şi pe Prunc culcat îniesle. Şi văzându-L, au vestitcuvântul grăit lor despre acestCopil. Iar Maria păstra toateaceste cuvinte, punându-le îninima sa. Şi s-au întors pastorii,slăvind şi lăudând peDumnezeu pentru toate câte auziseră şivăzuseră, precum li se spusese” (Luca 2, 1-20).

„Iar dacă S-a născut Iisus la BetleemulIudeii, în zilele lui Irod, regele,iată magii de la răsărit au venitla Ierusalim, întrebând: Undeeste regele iudeilor, Cel ce S-anăscut? Căci am văzut steauaLui la răsărit şi am venit să neînchinăm Lui. Şi auzind, rege-le Irod s-a tulburat şi totIerusalimul împreună cu dân-sul… Atunci Irod a chemat înascuns pe magi şi a aflat de laei lămuriri în ce vreme s-a ară-tat steaua. Şi trimiţându-i laBetleem, le-a zis: Mergeţi şicercetaţi cu de-amănuntul des-pre Prunc şi dacă Îl veţi afla,vestiţi-mi şi mie, ca, venind şieu, să mă închin Lui. Iar ei,ascultând pe rege, au plecat şiiată, steaua pe care o văzuseră la răsăritmergea înaintea lor, până ce a venit şi a statdeasupra unde era Pruncul. Iar ei, văzândsteaua, s-au bucurat cu bucu-rie mare foarte. Şi intrând încasă, au văzut pe Pruncîmpreună cu Maria, mamaLui, şi căzând la pământ, s-auînchinat Lui, şi deschizândvisteriile lor, I-au adus Luidaruri: aur, tămâie şi smirnă.Apoi, luând înştiinţare în vissă nu se mai întoarcă la Irod,pe altă cale s-au dus în ţaralor” (Matei 2, 1-12).

Sfinţii Evangheliştii spuncă Fecioara Maria L-a născutpe Iisus Hristos într-o „iesle”,fără a preciza dacă locul aces-teia era într-o „peşteră” sauîntr-un „staul”. Prima menţionare a Peşteriidin Betleem, cinstită drept loc al NaşteriiDomnului Hristos, apare în scrierea apocri-fă Protoevanghelia lui Iacov, apoi în opera

Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful, caredatează din jurul anului 160. Spre întărireaacestora afirmaţii vine şi tradiţia creştina,prin scrierile lui Origen şi ale lui Eusebiu,din secolul al III-lea. Precizăm că nu consti-

tuie nici o contrazicere;potrivit obiceiului dinacea vreme, casele seridicau în faţa peşterilorcare se găseau în zonă,încât peştera să poată fifolosită drept staul pentruanimale. Deci,Mântuitorul Iisus Hristoss-a născut într-o peşteră,iar nu într-un staul devite. Staulul în care S-anăscut Hristos era instalatîntr-o peşteră sau grotă,comentatorii fiind cu toţiide acord asupra acestei

localizări. Peştera în care S-a năs-

cut Iisus, se află în partea de răsărit a oraşu-lui Betleem, fiind o încăpere naturală înstâncă, cu dimensiunile de 7 pe 3 metri; pejos este pardosită cu marmură, pereţii sunt

căptuşiţi cu mici panouride carton, iar bolta cilindri-că este originală. Loculunde a fost ieslea se aflăexact la răsăritul Peşterii,iar o stea de argint, fixatăîn piatră, indică locul undea fost aşezat Pruncul; pemarginea ei, o inscripţie înlimba latină arată: „Hic deVirgine Maria JesusChristus natus est” (AiciS-a născut Iisus Hristos dinFecioara Maria). Potrivitunor istorici, steaua ar fifost donată de SfântulConstantin Brâncoveanusau de Ştefan Cantacuzino,domni ai Ţării Româneşti.

În apropiere, se afla „Grota Laptelui”, loculîn care Fecioara Maria L-a alăptat pe Iisus;în această grotă, stânca este albă, schimbân-

du-şi culoarea printr-o pică-tură ce a curs pe ea din lapte-le cu care era hrănit Domnul.Aici se află un mic altar, iaralături, un altul, numit„Altarul Magilor”, indicândlocul unde cei trei magi şi-audeschis visteriile şi au oferitPruncului aur, smirnă şitămâie.

Deasupra Peşterii, în anul326, Sfânta ÎmpărăteasăElena a înălţat BisericaNaşterii Domnului, cu lungi-mea de 60 metri şi lăţimeade 30, fiind una dintre celemai vechi biserici creştine

din lume. Intrarea se face pe o uşă foartejoasă şi îngustă, micşorată intenţionat caturcii să nu poată intra în ea călare pe cai.Prima încăpere a bisericii este un fel de

ODISEEASĂRUTULUI

Veniamin MICLE Arta exultă doar dintr-o profundăstare de mulţumire.

Sărutul este fior, stare de înfiorare.

Sărutul nu-i efemer. El este pragspre adevărata bogăţie a lumii.

Sărutul iubirii este de naturăpatetică.

Sărutul Genezei este fiorul cu carea fost înzestrat Adam.

Sărutul lui Dumnezeu este Iisus!...sărutul luminii venită dinîntuneric.

Sărutul lui Adam şi Eva

înseamnă atingere firave palme

şi ochi

adevăr şi-nsămânţare

creştere în Eva a celor care vin să vadă lumea!

lumea viitoare

atingerea-i primă formă de sărut

mână şi ochi formă primară de comunicare.

Fiorul este anteexperienţă

natură divinăaltfel copilul n-ar suge

la sânul mamei fără să cunoască

nimicdin rostul venirii

sale pe lume!

şi tot din natură lume

şi fără experienţăse încordează

se arcuieşte se-ncondeieşte

mereu

înainte de-a o cunoaşte pe Eva!

având însăunica plăcere

şi fapta iniţială

de atingere.

Fiorul este propriu timpului

la fel ca adevărul.

Maica Domnului cu Pruncul,lemn, ulei, 2005, CP

Păstorii, Îngerul şi Steaualemn, ulei, 2005, CP

Maria şi Îngerul Gabriellemn, ulei, 2005, CP

Povestea Vorbii 21

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 2

POVESTEA VORBII 21pridvor larg, numit atrium, şi a doua încăperela fel de mică, apoi urmează Biserica propriu-zisă. După două secole, în anul 531, împăratulIustinian cel Mare a modificat şi înfrumuseţataceastă biserică, păstrând în cea mai mareparte primul lăcaş. Biserica zidită de SfântaElena se compunea dintr-un atrium (pronaos),un naos, compus din cinci nave longitudinalesprijinite pe stâlpi de marmură, şi altarul poli-gonal, ridicat chiar deasupra Sfintei Peşteri.Pardoseala era împodobită cu mozaicuri demare calitate artistică, cu motive florale creşti-ne.

Modificările făcute de împăratul Iustinianconstau în împărţirea atriumului în două încă-peri: pridvor şi pronaos. Naosul este cel dinanul 326, lung de peste 40 de metri, format dincinci nave longitudinale, după vechiul tipbazilical. Navele laterale se sprijină pe patrurânduri de coloane de marmură roşie, în numărde 44 – câte 11 coloane în fiecare rând. Lajumătatea naosului se urcă câteva trepte şi seajunge în faţa Sfântului Altar. Tot Iustinian atransformat vechiul altar poligonal într-unaltar cu trei abside. Absida centrală esteAltarul propriu zis al ortodocşilor. Absida dindreapta este prevăzută cu un al doilea altarortodox, mai mic, iar absida din stânga are unAltar care aparţine Bisericii Armene. Dinambele abside se coboară pe trepte în Peşteră.

Peste mozaicul primei biserici, Iustinian a pusdale mari de marmură, iar pereţii i-a împodo-bit cu mozaicuri de o rară frumuseţe. În săpă-turile din ultimele decenii s-au descoperit por-ţiuni mari din mozaicul bisericii zidită deSfânta Elena.

În timpul marii invazii a perşilor din anul614, condusă de Chosroes, în Palestina au fostdistruse definitiv sute de biserici creştine decea mai mare importanţă. Biserica dinBetleem a fost salvată; la vederea unui mozaicde pe faţadă, care reprezenta adoraţia magilor,iar după îmbrăcăminte, perşii i-au recunoscutimediat ca fiind strămoşi ai lor.

Iniţial, arabii au arătat un profund respectfaţă de Biserica Naşterii Domnului. ÎnsuşiCaliful Omar mergea acolo să se roage, maiales că musulmanilor li s-a permis să slujeas-că într-unul din transeptele lăcaşului de rugă-ciune. A urmat perioada cruciaţilor care aucucerit Ierusalimul la 6 iunie 1009, prilej cucare împăraţii Baldwin I şi Baldwin al II-leaau fost încoronaţi în biserică. A fost o perioa-dă de linişte şi înţelegere, iar francii şi bizanti-nii au depus eforturi comune pentru reamena-jarea interiorului lăcaşului sfânt. Totuşi, ulte-rior cruciaţii au luat Biserica NaşteriiDomnului de la ortodocşi şi au dat-o în stăpâ-nirea catolicilor, împreună cu Sfânta Peşteră,revenind ortodocşilor abia în anul 1757. După

această dată, catolicii şi-au construit o altăbiserică în partea de nord, alături de cea orto-doxă.

Cutremurele de pământ din anii 1834 şi1869 au distrus mobilierul vechi de lemn alPeşterii. În anul 1847 este furată steaua deargint care marca până atunci locul exact alNaşterii Pruncului Hristos, lucru ce agraveazăsituaţia politică a Locurilor Sfinte. În anul1852, grija asupra Bisericii Naşterii Domnuluia fost încredinţată romano-catolicilor, armeni-lor şi grecilor ortodocşi, aceştia din urmăîngrijindu-se şi de Peştera Naşterii.

O a doua biserică a fost ridicată, tot la ini-ţiativa Sfintei Împărătese Elena, în imediataapropiere a Betleemului, în localitatea BeitSahur, pe locul unde îngerul s-a arătat păstori-lor ca să le vestească naşterea lui Iisus; tot aicise găseşte grota care, după tradiţie, adăposteş-te mormântul păstorilor. Deşi din bazilica sfin-tei Elena nu au mai rămas astăzi decât ruinele– care arată că biserica a fost refăcută în maimulte rânduri – o mănăstire ortodoxă a fostzidită mai recent pe acel loc, iar peştera păsto-rilor a fost amenajată ca un paraclis.

Peştera din Betleem este unul dintre celemai importante locuri creştine de închinaredin Ţara Sfântă, alături de Sfântul Mormântdin Ierusalim.

Fiorul nu cunoaştevidul

neadevărul.

Fiorul şi-adevărul au aceeaşi mamă

genăşi acelaşi semn!

adevărat e unuşi zero e fals;

şi uite-aşa însemnuldesenul

începe să-şi joace rolul istoric

durând mii de ani!

zero şi unu devine visul

valsuldrumul sinuos

al multiplicării!

există, nu există

da şi nu

fiorul se naşteexistă

când unu intră în zeroşi zero este nimic

iniţial

apoi devine totulcând punctul

miile de punctecreează linia curbă

din jurul săuca un brâu

întreaga realitate a lumii

este şi poate fi

reprezentată de combinaţii

între zero şi unu!

Ce minune!

să poţi conduce lumea prin da şi nu!

prin zero şi unu.

*Sărutul lui Noe e porumbelul

care rupe boaba

Aapărut multa ş t e p t a t a

„Istoria jurnalismuluidin România în date.E n c i c l o p e d i ecronologică”, lucraremonumentală de 1.414pagini, format mare, încare sunt descrise saumenţionate peste18.000 de publicaţiiperiodice, radiouri,

televiziuni sau agenţii de presă, sunt prezentatepeste 33.500 de biografii de jurnalişti,publicişti sau editori din presa scrisă sauradioTV, precum şi alte mii de evenimenteprivind lumea presei – acte legislative,conferinţe şi congrese, organizaţii profesionaleşi greve ale jurnaliştilor etc.

Volumul a fost realizat de 120 de specialiştidin toată ţara, cei mai mulţi recrutaţi dintrebibliografii de profil de la bibliotecilejudeţene, sub coordonarea binecunoscutuluicercetător al istoriei presei, universitarul

Marian Petcu de la Facultatea deJurnalism şi Comunicare aUniversităţii Bucureşti. A fostpublicat de editura ieşeanăPolirom, cu susţinerea financiarăa Administraţiei FonduluiCultural Naţional, şi acoperă operioadă de 280 de ani, de la1731 până în 2011. Nu doar prindimensiuni, ci şi prin conţinut,este prima enciclopedie istoricăde acest gen, care cuprinde la unloc nu numai jurnalistica înlimba română editată pe teritoriulţării, ci şi cea a comunităţilormaghiară, germană, evreiască,bulgară, sârbă, rusă etc.

Lansarea lucrării s-a făcut îndupă-amiaza zilei de 26noiembrie 2012 la Palatul Şuţu –

Muzeul Municipiului Bucureşti, în prezenţacoordonatorului acesteia, conf. univ. dr.Marian Petcu, a numeroşi jurnalişti din presascrisă, de la radio şi televiziuni, profesoriuniversitari, studenţi, masteranzi şi doctoranzide la universităţile publice din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Sibiu, ca şi a unora dintre„contributorii” împreună cu care care au truditvreme de patru ani la alcătuirea acestui corpusuriaş de date şi informaţii. Au fost de faţă şicâţiva membri din conducerea AsociaţieiRomâne de Istorie a Presei, sub egida căreias-a lansat acest proiect gigantic la primul eicongres de constituire de la Macea (Arad), în2008, şi anume: conf. univ. dr. AureliaLăpuşan, de la Universitatea Ovidius dinConstanţa, conf. univ. dr. Silvia Grossu şi conf.univ. dr. Maria Danilov, de la Universitatea deStat din Chişinău, precum şi prof. univ. dr. IlieRad, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” dinCluj-Napoca.

Domnul Ilie Rad, având şi funcţia depreşedinte al ARIP, a venit pregătit, ca oriceardelean meticulos, cu un cuvânt scris, unadevărat „laudatio” la adresa monumentaleienciclopedii, comparată cu „Istoria literaturiiromâne de la origini până în prezent” a lui G.Călinescu din 1941, dar şi acoordonatorului ei, colegul săuuniversitar Marian Petcu, autora zece cărţi fundamentale pentruistoria presei româneşti. Areafirmat primatul iniţiativeilansate de acesta acum patru ani,tenacitatea cu care a primit,verificat şi armonizat într-un totunitar miile de date transmise denumeroşii săi colaboratori dintoată ţara, iscusinţa cu care areuşit să ducă la bun sfârşit oasemenea lucrare de proporţii,toată efectuată numai pe bază devoluntariat, nimeni neprimindnici un leu pentru munca sa.

O contribuţie la aceastăenciclopedie cronologică a jur-

nalismului din România, în ceea ce priveştesegmentul de presă vâlceană, am avut şi eu,alături de Flori Ghiţă, angajată a BiblioteciiJudeţene Vâlcea, care a desemnat-o să cola-boreze la lucrare. A rezultat una dintre cele maisubstanţiale retrospective asupra evenimen-telor care au marcat evoluţia presei vâlcene dela începuturi până astăzi.

Constantin POENARU

Sărutul Genezei,sticlă, tempera, 2004, CP

Sărutul lui Adam şi Eva, sticlă, tempera, 2002, CP

O CARTE MONUMENTALĂ:

„ISTORIA JURNALISMULUI DINROMÂNIA ÎN DATE”

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 3

POVESTEA VORBII 21

Lăcaşurile de cult aflate în oraşulCălimăneşti, adevărate monumente

istorice, de artă şi cultură românească,prezentându-se fiecare cu identitatea sa, secaracterizează şi prin câteva trăsăturicomune.

Remarcăm mai întâi unitatea stilului arhi-tectonic, bizantin. Bisericile au formă decruce sau de navă, împărţite în cele treiîncăperi specifice, pronaos, naos şi altar, lacare se adaugă pridvorul care iniţial a fostdeschis şi, ulterior, doar în câteva cazuri afost închis, cu scopul de a mări, oarecum,capacitatea lăcaşului.

Pictura are la bază stilul tradiţional bizan-tin care, de-a lungul timpului, suferăinfluenţe renascentiste sau influenţe târzii, desecol XIX şi XX, respectându-se însăcanoanele erminiei picturii bizantine.

În pictură sunt prezente şi elemente artis-tice populare locale, de exemplu, pe boltapridvorului bisericii mari de la Cozia estepictată hora, în care apar personaje îmbrăcateîn costume populare specifice zonei, şilăutari care cântă la instrumente populare.

Ctitorii acestor lăcaşe, domnitori, boieri,înalţi ierarhi, preoţi de mir sau oarneniînstăriţi sunt îmortalizaţi în tablouri votivesau medalioane pictate în interiorulBisericilor; Mircea cel Mare cu fiul săuMihail, dar şi familia boierilor Cantacuzini înbiserica mare de la Cozia, Radu Paisie cufamilia, dar şi Mircea cel Mare cu fiul săuMihail, în bolniţa Coziei, Sfântul NeagoeBasarab şi Despina Doamna la SchitulOstrov, Mitropolitul Varlaam al ŢăriiRomâneşti şi jupân Ene (negustor) din Piteştiîn biserica mică de la Turnu, EpiscopulGherasim Timuş al Argeşului în biserica ceanouă a Mănăstirii Turnu, preotul ConstantinŞt. Constantinescu şi N. Capră în bisericacatedrală din Călimăneşti, familia ingineruluiIon Mihăilă şi arhimandritul Gamaiil Vaida,stareţul Mănăstirii Cozia, în biserica CoziaVeche, preotul Vasile Stan şi monahulHariton împreună cu Ion Berculescu şi mamasa Magdalena în biserica de la Păuşa. Acestepicturi, pe lângă valoarea lor artistică, seconstituie şi ca veritabile documente în carese oglindesc mode şi veşminte din trecut.

Încă din cele mai vechi timpuri biserica şişcoala au constituit părţi ale aceluiaşi trup.

Cu timpul însă, ele s-au conturat ca entităţicu identitate proprie, dar au continuat săstrăbată vremurile una lângă alta,îndeplinindu-şi rolul de iluminare şi călăuzăa celor mulţi, de păstrătoare ale credinţei şitradiţiilor. Iată de ce le găsim, de regulă, încentrul localităţii, una în apropiereaceleilalte, gata oricând să se sprijine una pecealaltă. Căci ce altceva ne poate spunefaptul că Biserica Veche din Deal este vis-a-vis de Şcoala Veche din Deal (unde a fost, cumult timp înainte, centrul micii localităţi),biserica catedrală este în apropierea ŞcoliiGenerale „Şerban Cantacuzino" cu clasele I-X din Călimăneşti, a Colegiului Tehnicpentru Servicii de Alimentaţie Publică şiTurism (fostul Liceu teoretic „Mircea celBătrân") şi, mai nou, a sediului unor filialeaparţinând universităţilor „Lucian Blaga" dinSibiu şi „Constantin Brâncoveanu" (centrulmai nou al localităţii).

Cât despre interferenţele dintre şcoală şibiserică sunt grăitoare următoarele exemple:Arhimandritul dr. Vartolomeu Androni,stareţul Mănăstirii Cozia, a fost directorulSeminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea,funcţie în care i-a urmat parohul bisericiicatedrale din Călimăneşti, preot profesor dr.Nicolae Proteasa. Preotul Constantin Şt.Constantinescu, după ce s-a transferat laCraiova, pe lângă activitatea de slujitor alaltarului la biserica „Sfântul Nicolae", a fostşi profesor la Liceul Militar şi la Colegiul„Carol I" unde a predat religia. PreotulDumitru Sandu de la Jiblea Nouă a fostprofesor la Şcoala de cântăreţi bisericeşti dela Mănăstirea Turnu, iar preoţii Gheorghe T.Popescu (de la biserica catedrală dinCălimăneşti) şi Nicolae Gherguş (de laBiserica Veche din Deal) au fost distinşidascăli la Gimnaziul Unic din Călimăneştiunde au predat religia şi educaţia civică,respectiv ştiinţele naturale. Totodată trebuiesă amintim că doamnele Maria Popescu şiMaria Sandu, soţiile preoţilor Gheorghe T.Popescu şi, respectiv, Dumitru Sandu, s-aunumărat printre cele mai bune şi distinseînvăţătoare ale vremii lor în comunitatea pecare au slujit-o cu mult devotament şidăruire.

Nu trebuie să uităm nici sprijinul pe careprofesorii Ion şi Nae Zamfirescu şi AurelPopescu l-au dat, în prima jumătate a se-colului al XX-lea, la îndrumarea corului bi-

sericesc, iar mai târziu, prin anii 1990, pasi-unea cu care distinsa profesoară de muzică dela Şcoala din Călimăneşti, doamna CârsteaVeronica pregătea corul de elevi al şcolii cucare, pe lângă participarea la diverseconcursuri unde primea distincţiibinemeritate, în ajunul Crăciunului, ofereaun regal de colinde în biserica catedrală înfaţa unei numeroase asistenţe, având înfrunte oficialităţile oraşului alături de oficialiai judeţului Vâlcea şi de înalţi ierarhireprezentanţi ai Episcopiei Râmnicului.

Iată, aşadar, cum aceste lăcaşuri cu toatecele ce se petrec în jurul lor stau mărturie aactivităţii creatoare a celor ce trăiesc peaceste meleaguri şi totodată, a continuităţiinoastre prin cultură în această vatră străvecheromânească.

Se cuvine să amintim şi legăturile acestormânăstiri cu apele minelare ale localităţiinoastre.

Gavriil, Protosul de la Muntele Athos, ascris lucrarea hagiografică „Viaţa SfântuluiNifon” în anul 1520, în care, după descriereamânăstirii Cozia, consemnează şi existenţaizvoarelor minerale din această zonă „şiacolo cură apă pucioasă”.

Peste două decenii, în anii 1542 şi 1543,domnitorul Ţării Româneşti, Radu Paisie(1535-1545), a ctitorit Bolniţa Cozia.Călugării bolnavi erau „internaţi” aici şi erautrataţi mai mult cu leacuri provenite dinplante şi cu apele minerale din zonă, subformă de cură internă (curi de băut) sauexternă (băi minerale).

În sezoanele estivale ale sec. al XIX-leacei veniţi din alte localităţi să facă băi laizvoarele termale din Poiana Bivolari, eraugăzduiţi în chiliile călugărilor de laMânăstirea Turnu. În jurul izvoarelor făceaugropi adânci de 1-1,5 m în care se acumulaapa minerală şi oamenii se bălăceau pentrua-şi alina suferinţele reumatismale.

La începutul sec. al XXI-lea, actualulstareţ al Mânăstirii Cozia, Arhimandritul dr.Vartolomeu Androni a construit un bazin înapropiere de paraclisul de sud-est, cu apătermală sulfuroasă pentru cei bolnavi.

Am menţionat decât câteva aspecte alelegăturilor nemijlocite dintre lăcaşurile decult şi apele minerale ale staţiunii balneareCălimăneşti-Căciulata.

MÂNĂSTIRILE ŞI BISERICILE DIN CĂLIMĂNEŞTI

TRADIŢIE, UNITATE, CONTINUITATE

George MĂMULARU

de rouă din strugur firul de mugur frunza din vie

şi i-o duce lui Noe în arcă

ca să-i bucure ochii şi gura

sărutul de arcă să le-ntoarcă

celor din barcă sărutul dat pământuluiîmbrăcat în speranţă

în viaţă vie verdeaţă

degeaba uscat dacă nu există

pământ de arat!

*Sărutul viermelui

sărut?

da - invers sărut fiindcă rezultă viaţa

subţire ca aţa dar care

la turaţii infinite sfredeleşte fierul

iute ca oţelul în pământ

ruginit.

La rădăcina frunzei şi ierbii trăieşte

cât poate trăi un vierme

viermele-i sărutul dat pământului

omului infinituluinimicului

care pe care ciclic

în acelaşi punct

el nu are nici coadă nici cap

totuna-i este micului vampir dacă cerşetor sau împărat

ajunge în peşte şi peştele

direct pe masa regelui

sau ghena de gunoi

la masa săracului

resturi la masa cerşetorului

pământeanului omului hamletian

Noe a uitat

să ia în corabie viermele de unde

şi contrasărutul inventat blestemul!

dat lui Canaan, fiul lui Sam,

care fiu de fiu a ajuns în Gomora pământ blestemat

***Sunt brazii, spre iarnă, mai drepţi şi

mai verzi,Cu ei, către Munte, nicicând nu te pierzi.Când prinzi o cărare, o urmă de lupŞi urci de la deal…către muntele - stup.

Am arcul pe umăr, săgeţile-n elŞi capul e bine-nvelit cu un miel.Aştept să-l revăd pe Matei BasarabDin Arnota vine pe-un cal, cel mai dalb.

Căruţele-n urmă - cu mere de toamnăSunt pentru a lui şi a Ţărilor Doamnă,Le urcă-n blândeţe, le-aşază în podSă dea câte unul, pe zi, la un plod.

Ce uită de noapte, de viaţă, de moarte,Citind şi scriind la frumoasa lui carte -În candelă arde lumină de său,

Trăieşte-ntr-un brad mai Înalt Duhul său.

Sunt brazii, spre iarnă, mai drepţi şi mai verzi,

Sub ei, sub Capela, nicicând nu te pierzi,Când prinzi o cărare, şi urme de lupi,Cobori de la munte la dealul cu stupi…

***Când trece spre munte un cal arămiu,Pe calul acela, oricând, vreau să fiu,El are, în frunte, un semn ca o steaCu care tot Cerul, când vrea îl şi bea.

Acela e calul istoriei vechi,Tot fluierul Lumii îi cântă-n urechi;El umblă pe deal aşteptând un haiducŞi-n noapte rămâne în drum, sub un nuc.

Pe şaua-i de aur doar Luna se-opreşteCând noaptea de toamnă din trupul Ei creşte

IMNE DE VÂLCEAFELIX SIMA

Felix Sima, IPS Gherasim

Şi ploaia răspunde cu şoaptele moiÎn vechea livadă crescută în noi.În casele vechi cu perdele la geamCând stam către sobă, plângeam şi eramAici, în Zăvoiul din care vă scriuCând trece spre munte - un cal arămiu.

Şi Mirea Bătrânul e unul din ZeiÎşi ţese hotare din Nuci şi din Tei,Din Olt şi din Marea cea Mare a Lui,Zidind în Biserici cu Psalmi…Alelui.

Au scris pe genunchi Priceasne haiduci…Cu pană de Corb, cu pană de cuci,Pe piele de oaie cum şi, bunăoară,Cu sânge de Vultur - pe oase de Ţară.

Acuma, Oraşul mai stă, fără ştire,În lungă, bolnavă, firavă-adormireŞi Ţara mai stă, încet, fără ştire,În lungă şi grea, bolnavă-adormire.

Şi hoţii de astăzi rup hălci dintr-o ţarăNu este nici ţară, nici Mamă amară,Şi cine mai fură din noi, dintre Noi,Să meargă la groapa de câini, de gunoi…

***Să ne-ntâlnim din an în anCu preacinstitul Anton Pann,Ce trage fesul peste noiCa peste turme, când vin ploi.

Prin care tot mai mergem, darIeşim dintr-un Abecedar Al lui Antim cu „Didahii”,Şi georgianul dintre vii...

Care pe deal se pârguiesc Şi-n scaun tot mitropolesc

Din an în an, din bani în bani,Să mai trăim, contemporani,Că nu e alta de trăitDecât un fel de om cinstit.

Şi-o naştere, a doua-n cer,Peste născutul efemerSă-o luăm, adesa, de la cap…În el, mai multe ne încap:

Când am plecat? Când am sosit?Ne paşte, zilnic, un sfârşit,Un scrib balcanic, secular,O lună legănată-n par.

Livezi de meri, de pruni, de peri,Bărbaţi în pomi, mai jos muieri,

Icoane-n ceruri, închinări,Sutane sfinte, lumânări…

Un arhivar, un condeier,O farmacie pe sub cer- în aer liber, aşadar –La seminar - un calendar.

Fântâni cu apa ca vioara…În ele se scufundă ţara…

Şi-o scoatem noi, cu o găleatăŞi-o dăm pe jgheab, la lumea toată.

FÂNTÂNI CU APA CA VIOARAÎN ELE SE SCUFUNDĂ ŢARAŞI-O SCOATEM NOI CU O GĂLEATĂŞI-O DĂM, PE JGHEAB, LA LUMEATOATĂ.

***Şi vine vântul blând trecândCu paşii lungi alunecând Mătasea ierbii ce se pierdeSub frunza ochiului tot verdeAsupra noastră viu stârnindAceste vorbe de colind:

Dar mai poftiţi de vizitaţi,Luaţi aceste chei, bărbaţi…

Pe-un drum mai lung, în munţii mei,Peşteri păzite de căţei…Iar sus, pe muntele înalt,E-un mare cerb de diamantCare în timpul scurt ce-l doarme

Îşi scutură încet din coarneŞi-n ţară cade o licoareDe rouă mult înfloritoare.

Într-o poiană cu o moarăSe-aude glasul de Mioară…Acolo… fraţi de fraţi se leagăÎntr-o istorie întreagăPe care-o ştiu pe dinafarăDând la nevoie sfară-n ţară.

Luaţi aceste chei, bărbaţi,Nedumeriţi când întrebaţiDe floarea soarelui ce face,Sub pălăria ei ce coace…

Vom trece Oltul pe un pod Legat în papură cu nodDe însuşi zeul Pann AntonCe cântă-n mine cu un tonMai iscusit din an în an,Lăsându-şi chipul pe un banDepus în cărţi cu-aurărie,Sub noi, adânc, la temelie…

Pe perne moi, într-o trăsură,El avea chei de-argint în gură,Bătute-n clinchet de pahare,Între pereţi cu lămpioare,Sub care singur creştea harulCând ningea iarna în paharulCel aşezat lângă fereastrăUnde şi luna – blânda noastrăAvea o rădăcină-n glastră…

Luaţi în mâini şi cugetaţiAceste chei … femei … bărbaţi.

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 4

POVESTEA VORBII 21

şi Sodoma!

Canaan, nu Onan,

blestemând zilele în care Sam

l-a privit pe Noe gol

fără pantaloni în somn

bob de viţă vin şi halviţă

blesteme peste blesteme

vorbe de vierme şi lumea

s-a tot pierdut în vreme!

*

Multe săruturi s-au consumat

de la Adam şi Eva până la sărutul porumbelului

din ţinutul Canaan

ţinutul lui Noe şi Avraam.

Sărutul lui Lotde sare

sărutul Sodomei şi Gomorei

de îngeri vegheat

Sara-iubită soţie pâine şi sarefăcută stană

de sare şi nisipde mare

femeia - Evă - nu văduvă

a vrut să vadăşi să nu creadă

că lumina de luminăorbitoare

este ucigătoare vrăjitoare înşelătoare

artificii irealescurse-n cenuşă

şi ploaie de smoală.

Sara! transformată

în piatră de piatră

grămadă de nisipşi sare

blestem fetele să devină mame

cu tatăl

Lotunu şi-acelaşi

bărbat

Lot a scăpat cu fiicele sale

ce blestem!

Lot şi fetele la originea

lumii postmoderniste urmaşă a Sodomei

şi Gomorei sodomiste.

Cartea este publicată în timpul vieţiiautorului, respectându-se punctuaţiaacestuia, inclusiv virgula finală al căruiinventator îi plăcea să se creadă că este.Deveniseră rarităţi volumele anterioare,motiv pentru care prezenta apariţie nu va fio povară pentru cititor.

Versurile şi muzica,luminile, umbrele,liniştea, neliniştea,înălţările şi căderile,flacăra, gheaţa, decorul, motorul, izvorul,cenuşa, mănuşa şi uşa, Realul şi ImaginarulAPARŢIN AUTORULUI.

Se dedică: acelora ce se implică

CUM L-AM CUNOSCUT PE MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I

Cu mai bine de 18 ani în urmă, şcoalala care eram profesor de istorie,

Liceul Pedagogic, azi C.N.I. ”MateiBasarab” Rm. Vâlcea a realizat operformanţă remarcabilă şi anume unschimb de legături şcolare cu şcoalaNormală din frumosul şi vechiul oraşelveţian Fribourg, situat în cantonul cuacelaş nume. Mai întâi a fost vizita laşcoala noastră, în anul şcolar 1992-1993, aunui grup de profesori de la Fribourg, înfrunte cu un distins director Michel Barat.Deşi veneau dintr-o ţară etalon ca civilizație,profesorii elvețieni au fost impresionaţi deRm. Vâlcea şi împrejurimile sale. De aseme-nea, liceul pedagogic vâlcean i-a impresionatprin seriozitatea cadrelor didactice prinpregătirea elevilor români pentru a devenieducatoare și învăţători, prin rapiditatea cu

care societatea românească se leapădă detarele sistemului dictatorial comunist. Atuncis-a stabilit ca la nivelul celor două şcoli să serealizeze un schimb de experienţă întredascălii şi elevii români, şi elveţieni.

Prima întâlnire a celor două şcoli a avutloc tot la Rm. Vâlcea, la începutul vacanţeişcolare din vara anului 1993. Au sosit la Rm.Vâlcea aproximativ 50 de persoane, profesorisi elevei care atunci terminaseră ŞcoalaNormală din Fribourg, după cinci ani de

studiu (aşa cum era și la noi). Merită remarcatcă elevii se aflau după examenul lor deabsolvire, dar nimeni nu stia unde și cinecorectează lucrările de examen. Urmau caabia la întoarecere să afle rezultatele. Lavremea respectivă noi am rămas uimiţi deacest sistem. Sejurul eleveţienilor a fost de osăptămână, cazarea şi masa fiind fixate înTabăra Păuşa, din Călimăneşti. Deşi Elveţiaare priveliști unice trebuie să remarcnumeroasele complimente pe care vizitatoriinoștri le-au adus românilor, frumusețilorCoziei și văii Oltului. Pentru că eu am fostdirectorul taberei în perioada respectivă, amcăutat împreună cu colegii mei să facem câtmai placută şederea oaspeţilor de la Rm.Vâlcea şi Călimăneşti.

Au plecat din Vâlcea şi din România, cutotul şi cu totul altă impresie față de ceea cecredeau că poate fi o țară ca România. Ladespărțire, pe mine m-a întrebat domnul

Mihai MOLDOVEANU

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 5

POVESTEA VORBII 21

director Michel Barat ce aș dori eu să facă eipentru mine când voi ajunge în Elveţia. Le-am răspuns că dacă se poate, aş vrea să-lvizitez la Versoix, pe Majestatea sa RegeleMihai. La începutul lui septembrie 1993împreună cu mai mulţi colegi și aproximativ60 de elevi de la Liceul Pedagogic și Liceulde Artă am întors vizita elvețienilor. Pentrumine, dar şi pentru ceilalţi începe o excursiecu autocarul fără precedent. Mergeam pentruprima data în Occident şi în Elveţia, undeurma să fac o vizită la Versoix. Drumul a fosto încântare mai ales când am trecut prinAustria şi Elveţia. Vedeam pentru prima oarăcei mai înalţi munţi ai Europei, Alpii. N-amsă descriu acum modul în care ne-au primitelvețienii la Fribourg, probabil am să fac cualtă ocazie, fiindcă atunci noutăţile au fostmulte, dar impresionantă a fost întâlnirea cuşcoala, ca instituţie. Încă de la sosiredirectorul şcolii gazde m-a anunţat că pestedouă zile voi merge cu dânsul la Versoix şi căMajestatea Sa a spus că pot să mai iau opersoană. Gestul a fost remarcabil şi rapid amspus ca doamna profesor SandaConstantinescu este persoana care să măînsoţească. Era firesc pentru că prin inter-mediul dânsei s-a putut realiza în anii aceiaun astfel de schimb de experienţă.

În ziua respectivă am plecat cu domnulBarat şi doamna Constantinescu spre Versoix,situat mai in sudul Elveției, aproape deGeneva. În drum spre reşedinţa RegeluiMihai din mica localitate Versoix am trecutpe lângă gară şi am constatat că semănaizbitor cu gara din Sinaia, ceea ce m-a făcutsă mă gândesc că nu întâmplător a ales să steain exil în acest oraş. Ajungând la poarta curţiiunde se afla Majestatea Sa Regele Mihai, amconstatat că şi o televiziune din România eraacolo pentru un interviu, dar avea programareceva mai târziu. La orele 11.00 fix am intratîn curte şi cei trei ne-am apropiat de clădirealocuinţei care nu este de loc imopzantă, nuare nici măcar un etaj, dar curtea era foartefrumoasă cu multă verdeață. Am sunat la uşă,o doamnă ne-a răspuns deschizând, iar înspatele acesteia, în ţinute elegante RegeleMihai şi Regina Ana. Mărturisec că în ziuaprecedentă făcusem unele mici exerciţii cumsă mă prezint şi să mă comport, dar în faţaacelei companii am fost copleşiţi. Ca profesorde istorie consideram că mă întâlnesc cuISTORIA, cu istoria românilor în primulrând, cu istoria Europei şi chiar istoria lumii.După ce ne-am prezentat, am fost invitați înliving, care era aranjat cu mult rafinament,dar nu luxos. Existau două mese rotunde, înjurul lor fiind câte o canapea şi câteva fotolii.

Regele s-a aşezat pe una din canapele, iar eupe fotoliu fiind foarte timid. ImediatMajestatea Sa m-a invitat să mă aşez lângădânsul pe aceeași canapea ca un semn deapropiere şi respect, gest care l-am făcut cumari emoţii. Am spus că am niste cadourifoarte simbolice, lucrări de artizanat dinJudeţul nostru, cărţi noi de istorie şi ceva carel-a interesat foarte mult, noile manuale deistorie care au apărut după revoluţie. Şi aşa aînceput o mare parte a discuţiei noastre, refe-ritoare la predarea cât mai reală a istorieinoastre şi în special a părţii de istoriemodernă şi conteporană. I-am relatat că acumelevii români încep să cunoască adevărataimportanţă a monarhiei şi a rolului partideloristorice în făurirea României moderne. Aufost discutate şi probleme controversate cumar fi raporturile cu tatăl său, Carol al II -lea,cu mareşalul Ion Antonescu, Actul de la 23August, înlăturarea forţată a regelului din ţarăla 30 Decembrie '47 şi revoluţia română.Punctul de vedere al Regelui a fost că istoriatrebuie repusă în drepturi, faptele,evenimentele, consecinţele să fie relatate aşacum au fost. Când am purtat discuţia cuMajestatea Sa nu împlinise 72 de ani, având ovigoare fizică şi intelectuală remarcabilă. Totacest timp, colega mea Sanda Constantinescus-a întreţinut extrem de cordial cu ReginaAna , iar domnul Michel Barat ne făceafotografii. În decorul livingului am distinsdouă imagini mai mari. Un splendid tablou cubunica sa, Rgina Maria, şi o fotografie aRegelui Mihai, cu marele filosof şi scriitorromân Emil Cioran. Discuția noastră acontinuat apoi, pe terasă fiind o vreme extremde frumoasă. Aici am făcut puţină politicăspunându-i Majestăţii Sale că eu sunt mem-bru P.N.L., partid care în 1866 l-a adus în ţarăpe Principele Carol, devenit ulterior rege.Mi-a relatat lucruri frumoase despre Brătieniipe care i-a cunoscut şi despre MihaiFărcăşanu, un tânăr fruntaş liberal, desprecare mai târziu am aflat că aabsolvit faimosulliceu ”Alexandru Lahovari” din Rm. Vâlcea.Era dezamăgit la vremea respectivă ca nu eraîncă lăsat să vină și să se stabilească în ţara încare se născuse. Am replicat că până la urmăva căpăta acest drept, pentru că o țarădemocrată nu poate refuza acest lucru. Încăîşi spuneau cuvântul cei 45 de ani decomunism. Întâlnirea noastră s-a încheiat cupromisiunea că în după amiaza zilei respec-tive Regina Ana va veni la Fribourg să seîntâlnească cu elevii vâlceni şi să asiste laprogramul lor artistic. Totul a fost un maresucces. La plecare Regele Mihai ne-a condusîn zona garajelor din curte unde ne-a arătat

maşinile vechi pe care le are. Era membru alcelor mai prestigioase auto cluburi din lume.Aş vrea să remarc din colecţioa sa Jepp-ulcare a aparţinut în timpul celui de al doilearăzboi mondial faimosului general americanPatton. Ne-am despărţit cu convingerea că nevom revedea, ceea ce s-a şi întâmplat înromânia - Mai întâi Regina Ana şi PrincipesaMargareta au răspuns invitaţiei şi au vizitatRm. Vâlcea şi județul Vâlcea în 1996, apoim-am reîntâlnit cu Majestatea Sa RegeleMihai, la Rm. Vâlcea, Cozia şi Vaideeni înanii următori. După vizita la Versoix, amstabilit cu Casa Regală un lung schimb descrisori.

Discursul Regelui

În anii care au urmat, Majestatea SaRegele Mihai I de România s-a întorsdefinitiv în ţara sa şi împreună cu familia şi-afăcut simțită prezența prinfapte şi gesturi demne destatura sa. Remarcabilă a fostprezența sa în ParlamentulRomâniei în ziua de 25Octombrie 2011, cu prilejulîmplinirii venerabilei vârste de90 de ani. S-a adresat atuincideputaților și senatorilor şiimplicit națiunii române, dupămai bine de 60 de ani de laultima sa prezență la tribunaParlamentului. A fost un dis-curs scurt, dar extrem deprofund şi semnificativ princare şi-a arătat convingerea cănațiunea română, cu un trecutatât de glorios, dar şi dureros,va reuşi să ajungă acolo unde îi este locul.Majestatea Sa Regele Mihai a subliniat faptulurmător ”Coroana este o reflectare a Statuluiîn continuitatea lui istorică și a Națiunii, îndevenirea ei. Coroana a consolidat Româniaprin loialitate, curaj, respect şi modestie”. Deremarcat în discursul Regelui pasajul în carese face referire la pământurile care au fostluate României, ca urmare a împărțiriiEuropei și drepturile poporului nostru dacădoreşte să se reunescă în totalitate. A fost undiscurs care cu siguranță va rămâne în istorie,rostit de singurul supraviețuitor, ca şef destat, din timpul celui de-al doilea războimondial. Încheierea acestei adevărate lecţiide istorie este realizată cu o frază mai multdecât emoționantă și mobilizatoare: ”Nu vădRomânia de astăzi ca pe o moștenire de lapărinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Aşa să neajute Dumnezeu!”.

Ocarte de poezie -eveniment literar

şi de trăire - ne-aparvenit prin Editura„Proşcoala” RâmnicuVâlcea - 2012,purtând - având untitlu paradoxal: „Roşualternativ”!...nu roşucarmin, nu roşucărămiziu, nu roşuvişină putredă, ci purşi simplu: alternativ!

niciodată mai mulţi roşu, ci doar unul: pe faţă şipe dos, doar un roşu! şi iată că prin această ivire- înspre nuanţa unei singure culori (ştiind căexistă o infinitate de culori) poetul pune încădin titlu propria pecete - ermetism poetic -asupra volumului recent scos de sub tipar,

volum care se autoexprimă ca o pendulare întresinele personal şi lumina sau întunericul care îlînvăluie... Cristian Ovidiu Dinică ne provoacăla o adevărată şedinţă de poezie...în care nu uităsă-i mulţumească pentru această viaţăpărintelui, stâlp al familiei acestei vieţi;...„Tatălui meu la împlinirea vârstei de 80 de ani,mulţumesc!...” este prologul pe care eu, maimult sau mai puţin important comentator, îladmir şi, la rândul meu, îi mulţumesc autoruluipentru darul făcut, această carte!

Suflu poetic interesant, iniţiat; ideile dinpoeziile prezentate zugrăvesc subţire-fin uninterior romantic, mai puţin întâlnit în acestînceput de drum al mileniului trei, acoperit demetafore; generează o aleasă şi sensibilă starepoetică!...Ea, starea, trebuie să bucure mintea.Lumina, adevărata hrană a vieţii, care renaştezilnic chiar şi sub forma unei mări interioare,mereu mai flămândă, ca un val, şi mai întinsădecât o aripă este omniprezentă în arealul

acestui volum deversuri. Şi fiindcămarea fiinţează întoţi poeţii, ca şibolta cu stele sauc u r c u b e u l ,î n t o t d e a u n aimensa mare, ca şideşertul, pare...oviaţă; şi, ca omul, ea, nu există decât în prezenţaluminii venită de la soare; ce soare sfânt estesoarele vieţii!... „...rostogolind din vechiclepsidre, / în care marea se naşte/ maiflămândă ca un val, / mai întinsă ca o aripă”( „Chip al luminii”).

Frunzele toamnei aduc lumină în casaomului, în inima poetului, mai mult decât unsoare ascuns după nori; chiar, mai mult şi decâtprimăvara, pe boltă fiind deasupra abiaînverziţilor pomi... „Poemul alcătuit dinlumină/ aleargă prin camera mea/ (...) să se

Petre CICHIRDAN

CRISTIAN OVIDIU DINICĂROŞU ALTERNATIV

*

Primul sărut din era omuluipremodernă!

investigaţii de seră

atac în epruvetă şi carbon

l-a dat Dumnezeu lui Avraam

şi familiei salesoţ şi soţie

el şi ea el şi Sara altă Sara

rudă cu Laban frate sau ce-o fi

cu Avraam

şi a venit pe lume Isaacprin duhul de sus

şi tot din Avraam din Agar

s-a născut Ismael-fiu în pustiu! a fost adulter?

nuSara a ţinut-o

în braţe pe Agar când Avraam

i l-a dat pe Ismael, fiu de mare duh

şi el.

Isaaccel sacrificat

neaplicat nu trebuia

să fie singur în lume cel mai iubit cel mai dorit

şi atunci a apărut sărutul divin dat mielului

foc de miel!*

Sărutul lui Iacov- lupta cu Dumnezeu

*Dumnezeu

cel viu şi între toţi alesnu-şi poate săruta

produsul fiindcă-i chiarînăuntrul său

Dumnezeu e sarcină unică fior de viaţă

sărutul este chiar Dumnezeu

Sărutul lui Avraam, sticlă,tempera, 2002, CP

nască în culoarea galbenă/ pe care frunzele toam-nei/ ca un avertisment despre renaştere/ îl aducprimăverii/...” („Prieteni”)

Inevitabilul se produce când peste nori răsarecurcubeul, ca şi soarele după noapte, şi când dedrag natura plânge că se apropie ziua...Inevitabileste că în centrul curcubeului poetu-şi aşteaptăiubita. Acum se dezbate tema oscilaţiei trăiriiomului între noapte şi ziuă, între somn şi nesomn,între spaimă şi bucurie; temă, care poate să umple,iclusiv de noi toţi, volume întregi; în inimacurcubeului aşteaptă să-i vorbească despre soare,iubita!...el fiind captiv în plasa ei de prins fluturi!„...Te regăsesc în pasărea/ rămasă în gând/ deochiul ei mă pot agăţa/ ca de o plasă de prinsfluturi,/ pentru a renaşte./ Aştept să-mi vorbeşti/despre soare/ în inima curcubeului nostru.”(„Inimă de curcubeu”)

Surprindem în poezia „Iertarea” una dintrecele mai intense plăceri involuntare: plânsul debucurie!..neplânsul! ce feerie de poezie, starepoetică nu glumă: „ ...Toarnă uitarea în tiparele detoamnă/ ploioasă/ cu rodul strâns în fereastra dinsuflet,/ lasă-te apoi topită în cuvinte/ cu versuri săte acopăr,/ dând lacrima/ pricină de iubire.”

Starea poetică a creaţiei lui Ovidiu Dinică nupoate să surprindă întreaga panoramă a realităţii,aşa spre exemplul, ne convinge el că poezia nuprea se împacă cu realitatea oraşului plin de „cursecanine”, şi „linii de tren ce merg/ spre halta dincer/ şosele înguste” cu „...iubiri de agrement/pierdute în parcări” („Oraşul viu”). Şi, care, spunetot el, are un „sens giratoriu”, oraşul, drept unicăinimă şi este permanent „asaltat de iubiripasagere”...Dar vai, acum oraşele, toate au zeci desensuri giratorii, căci oraşele nu mai au o singurăinimă, ele au zeci de inimi. Oraşele, acum, nu maisunt oraşe unice, în ultimul secol, devenind oraşeartificiale cu transplanturi de oricâte inimi, şi ele,împrumutând elemente din chimia anorganică!...Şi iată poezia „Lacrima” ca o bacoviană, nu cucenuşiuri de plumb, ci cu o benefică tristeţesugerată de o după amiază ploioasă, fără grija unornăpustiri de ape...ceea ce nesubliniază lipsa din camera poetuluia televizorului toxic... „Acum înstele se nasc copiii cuvântului/ cumuguri să hrănească păsărileîntoarse la cuib/ din învoiri purtatede vânt/ în care se pierde chipul tău/chemând ploaia/ mai presus de cân-tec.”

În acest volum de versuri găsimlicării poetici ai unui GeorgeAchim-în versul acesta alb, precumşi ai lui Leon Dură, cum îl ştim,scufundat în propria sa starepoetică, dar care s-a transmis şivecinilor. Mereu îl găsim pe Ralph,aruncând cei câţiva bani în şanţuldin stradă pentru ca să aibă urmaşi;pe Csaky cu dorurile lui şuvoaie-sau vis în paradis, sau pe Poe cu alesale Fântâni ale iubirii; dar cel maimult găsim-întâlnim momentul său(Dinică) de autocuprindere a stării

poetice chiar şi până la infinit, transfigurând reali-tatea, aproape, conteplând-o; „...încât soareleîntârzie cu un veac să apară” ( „Iubito”). Şi iarăşi:„fântâni secate”, de oare ce fel de sete? şi iarăşimult aşteptata întoarcere-n vis, ce stupoare! săvisezi că ai visat! şi totul e-n regulă, căci nu a fostdecât o stare de vis... „Apele tale întoarse lamatcă/ deplâng fântânile secate,/ sub genunchiploile adună paşii în aşteptări,/ pe fruntea tastelele/ întârzie să se cuprindă în cer,/ iar umerii tăinesărutaţi se întristează/ înserării/ lacrimile sestrâng în noianul/ cuvintelor nerostite,/ doar ochiicunosc solfegiul/ întoarcerii din vis” ( „Iubito”). Şiacum, iată, veşnicul deja clasic la Ovidiu Dinică,„purtat în aripi”, de astă dată spre un nimb, doar„chipul rătăcit al vântului ne lasă numele purtat înaripi” şi doar atunci când „Iubind avem douăsuflete,/ unul de schimb ca o haină îndelungpurtată,/ altul punte şi nimb...” („Nimb”).

În spaţiul său poetic sunt cuprinse în acelaşitimp: ziua, noaptea, soarele, ploaia, norii,alcătuind decoruri cum este şi cel în care „...ochiipărinţilor sunt două corăbii de lumină” care tetransportă pe „aripi întinse (...) lângă cununa decuvinte legată de cer” („Înoarcerea”).

Surprinzător, poetul devine teluric în „Pisicaalbastră” (iată, lângă „Balena albastră” a lui DoruMoţoc avem şi „Pisica albastră”) „să-ţi admirşoldurile într-o legănare leneşă/ de pisică albastră/pe care ciudat în orele serii/ o laşi flămândă/ săîncarce aşteptarea.”

Astăzi poezia este mai savantă, vocabularul eide gânduri mai amplu, şi în acest spaţiu al eterului,fiorul de primăvară, firul de iarbă al noii iubiripătrunde mai uşor spre infinitate! şi totuşi, nimicdin toate acestea nu ar exista, dacă lumina nu arexista atât ziua, cât şi noaptea. Încet, încetpătrundem în taina gândului filozofic, poetica luiDinică, deschizându-şi porţile spre acelenebănuite zări ale transfigurării gândurilor, ideeafilosofică; filosofia vieţii; modelul omului (regnulsău), identic cu oricare altul din natură; sau cum arzice Schopenhauer, fiecare gest din natură este

caracterizat de voinţa de a exista, de a fi, de a trăi.Un astfel de poem-poezie este „Punctul de

vedere” în care „din punctul de vedere al stelelor/pietrele sunt inimi reci”; unele sus, altele jos,ambele, putând fi comparate cu sclipirilezăpezilor: stelele sus, steiurile munţilor, jos! Îninimile celor care locuiesc cu pietrele sau îngăurile din ele „...stelele sunt cărări/incandescente/”, mai mult: sunt Căi Lactee, căi aleabisului, căi ale zborului galactic; căi ale zboruluiîn interior; dar, „din punct de vedere al apei,pietrele sunt paşii” înapoi, spre izvoare, iar pentruom, paşi spre viitor! Şi totuşi, punctul de vedere alpoetului este chiar punctul de vedere brâncuşian:Sărutul! despre care marele Mim al planeteispunea că este lucrarea care înseamnă totul, saucum spune Ovidiu Dinică, despre Îmbrăţişare: căea „le cuprinde pe toate”. Foarte inspirată şipoezia „Mărul şi mişcarea” în care mărul estesinonim cu mişcarea, cu aerul, cu cerul, cuatârnarea în „plan vertical”, cu plămada cerurilor;mărul gând şi expresie de rotund, expresie a soare-lui la plural, a luminii, „a păsării cu cerul subaripi”, pasăre ca „vibraţie a culorii” care nici numai e pasăre...

Asemeni unor Capricii (de Paganini) demuzică pe corzile gândului, poemele lui OvidiuDinică se înşiruie înspre planurile nesigure alezărilor, cu aripi şi fără aripi, până când, dintr-odată vine anul 2000 cel legat de blestemul fatidical omenirii, când foarte aproape de începutul mile-niului trei, spre acel infinit mic aproape de un noupunct zero al timpului, a venit, aşa cum prevedeauşi bătrânii, cutremurul din New York provocat deterorişti: 11 Septembrie! Interesant, înainte deultimul poem, „Unsprezece Septembrie”, mi separe penultimul, „Precedere”, şi care seamănă cuun vis de prevestire a morţii: simbolul chipului deom mutilat, şi care în loc de doi ochi are unul sin-gur, în frunte. „Brusc un vultur/ mi-a strivit retina./A intrat în lumină fără să o topească/ şi ochiuldrept a devenit al lui,/ (...) Acum ochiul stângplânge cu ochiul drept/ adunaţi în retina ce-mi

creşte/ în frunte.”

„Unsprezece septembrie”!dezgustător, totul se năruie şilumina devine noapte, se terminăun capitol de lumină, poezie, starepoetică; „Bem, la New York semoare”! se moare cu zile, împotri-va bunului sens al luminii luiDumnezeu, unicul! Se moare dincauza „păsării fără aripi”, avionulcondus de terorişti, care nu puteasă aibă aripi, pe distanţe atât descurte, trebuind să fie nălucăatomică trasă direct în ţintă; ...darcâte păsări fără aripi, ţintele lorfiind oamenii, fiind luminile, celedouă zgârie nori, transformându-se în turnuri babel de cenuşă; ...şice fum gros s-a ridicat din sângelelor, care a ţintuit, şi ţine şi azi tim-pul în loc.

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 6

POVESTEA VORBII 21

El nu poate decât sălovească

precum tatăl îşi loveşte fiul

din nou ca să crească aşa

l-a lovit pe Iacovîngerul lui Dumnezeu

şi a ieşit om nou Israel

sărutul lui Iacov e Israel!

fior şi spaimă

la râul Iaboc

lupta cu necunoscutulîntunericul

şi puterniculde neânvins

între vii şi nevii!

Iacov se luptă cunecunoscutul

necâştig şi câştig pierzi mereu şi câştigi

trebuie doar să insişti fiindcă oricum pierzi

preţiosul tău timp

mai mult pierzi decât câştigi!

mersul poate fi drept şi târâş

şontâc şontâcoricum pierzi şi nu câştigi

Iacov a câştigat lupta cu Isav

pe care l-a cumpărat

a câştigat încrederea şi nu neîncrederea

binecuvântareaşi nu blestemarea

contra naturiisingur şi sigurşontâc şontâc

a câştigat iubirea reciprocăom şi om

om şi îngerbinecuvântareiubire de frateiertare de tată

iubire de Rebecă iubire muncită

dar muncit

luptat şi cumpărat cum Avraamla rândul său şi-a cumpărat locul de veci

neinscripţionat de la Marvi!

l-a înfruntat pe îngerşi a câştigat

în faţa necunoscutuluistăpân al naturii

uragan al gândirii speranţei şi şansei fior al angrenajului

universal

AMPRENTELITERARE

Ne-a căzut în mână volumul 7din ampla serie „Amprente liter-are” - antologie din 2010 aCenaclului de poezie şi proză, cuacelaşi nume, la Editura Pim, încoordonarea Mihaelei Aionesei,Elenei Marin Alexe şi Ileana MariaBelean. Cartea o prezentăm şi spreştiinţa Societăţii Culturale „AntonPann” care, nu a reuşit în cei 12 anide existenţă să-şi întocmească oantologie...La paginile 89-103 esteprezentat Ovidiu Cristian Dinică şicreaţiile sale prezentate în acestcenaclul.

Adina Enăchescu în prag de 80 de ani

« Florile gândului »

De profesie matematician, AdinaEnăchescu născută şi crescută pe

meleaguri vâlcene, pe lângă dragostea pentruPoezia clasică românească, a căutat cu ardoareşi frumuseţea prin simplitate din liricajaponeză. Mai întâi a dorit să descifreze taina,secretul poemului haiku. Pe acest tărâm,folosind observaţiile directe din natură,autoarea reuşeşte să facă trecerea de la

inexistenţă la existenţă; de la prezenţă laabsenţă; de la fuga din imaginar în real. Acestuipoem atât de simplu şi atât de complex prinprofunzime, autoarea a încercat să-i descopereestetica ce-i este caracteristică, aplecându-se cudragoste asupra versului scurt.

Membră a Societăţii Române de Haiku dinBucureşti şi a Societăţii de Haiku dinConstanţa, A.E se remarcă printr-o prezenţăpermanentă la festivaluri, colocvii, concursurinaţionale şi internaţionale, pe tema liriciinipone. Colaborează cu Revistele Haiku şiAlbatros, numele autoarei fiind înscris alăturide ale altor haijini de prestigiu din ţară.

Aşa cum afirmă Petronela Bodea, AdinaEnăchescu ’’se închină altarului cărţii, în faţalui şi-a aşezat crezul şi jurământul pentrutrecut, prezent şi viitor.’’

Din cărţile şi publicaţiile, multe la număr,cu poeme Haiku, cu toate constrângerile pro-zodice impuse de rigoarea versului clasic, de5-7-5 silabe, reuşeşte să-l îmbine cu cea ahaikuului modern, făcând pe cititor sădesprindă momentul trăirii clipei, atât caîmprejurare cît şi ca intensitate.

Adina Enăchescu cu acest nou titlu de carteintitulat sugestiv Florile gândului, doreşte să-şiafle tăcerea prin cuvinte şi printre cuvinte,

Mara PARASCHIV

(Membră a S.R.H. şi a U.S.R., 20 august 2012, Bacău)

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 7

POVESTEA VORBII 21

al câmpului magnetic astral

al fusului orar

a câştigat taina sărutului

de neatins taina atingerii doar de o parte

a Tatălui! plăcută durere şi unică

şi irepetabilă!

Acolo şi unde Tatăl atinge

loveşte ceva mereu creşte!

Sărutul tatălui rămâne dulce şi atunci când

porneşte şi vine din amar

el bucură doar pe cel

ce-l primeşte

şi lupul îşi creşte puiul

lovindu-l ca să ştie

cum să-şi apere viaţa

„Am văzut pe Dumnezeufaţă în faţă

şi totuşi am scăpat cuviaţă!”

(Gen 32 24-30)

ce gând colosal, ce frică iubită!

* Sărutul lui David

*Cu ochii

David a urmărit-ope Batşeba

când făcea baie

singură-n casă singură-n cadă îşi spălă trupul

frumos îndrăgostit de artă!

trup de atras ochi.

De mult o admira David pe Batşebavecină de geamde casă şi curte

dar acum prin fanta de lumină

a ochiului trăitor

l-au electrocutat sânii şi coapsele

frumoasei neveste unică

şi doar de Uriemângâiate

vânător de curte Urie

bogat vânătorcu arcul şi săgeata

bun cunoscător

casa-i bogată Batşeba frumoasă

umblă mascată

incercând să înscrie în palmares şi un altfel depoem. Acela cu versificaţie restrictivă de 13-14 silabe Poemul într-un vers. În abordareaacestor poeme, în parcursul cărţii se observă oalunecare facilă spre creaţia pillatiană ca spreo oază de linişte. Autoarea îşi vede împlinireadoar prin poezie. Afirmă că o mântuieşte şi îidă aripi. Doreşte ’’să rămână o carte mereudeschisă, nemuritoare precum poetul IonPillat’’

Poetica poemului într-un vers este maispecială. A trebuit să treacă nu puţine valurimoderniste, pentru ca în ultimul timp să sesimtă o apropiere din ce în ce mai mare decreaţia pillatiană. Adina Enăchescu dovedeşteo probă de curaj de a se mărturisi atât în faţaacestui vers cât şi în faţa ei însăşi. Pentru căaceastă poezie, nu ea trebuie să vină lângă noi,ci noi trebuie să urcăm la ea, până o să ne dămseama că era de foarte demult a fiinţei noastreşi a spiritului nostru.

Ca orice autor doreşte să atingă culmeacreaţiei sau cel puţin intermediarul. În cemăsură reuşeşte, rămâne ca versurile sale săconvingă. Arta poetică poate fi cheia poeziei.Presupun că nicio artă poetică nu este pedeplin realizată, dar fiecare poet este otensiune de emoţii şi idei. Citindu-l, Universullui devine şi al nostru. ’’ Se zbat în mine râuri

de gânduri fără punţi’’afirmă poeta, iar ’’eter-nitatea clipei o simte doar poetul’’.

Prin apariţia acestei cărţi, după un răgaz nuprea mare de timp, autoarea vine săcompleteze raftul cu cărţi oferit cititorilor,doritori de a cunoaşte secretul mărturisiriipoemului într-un vers. Ediţie bilingvă, în douăvolume, apărut la Ed. Societăţii ScriitorilorBucureşti 2012, Consilier literar George Ursa,dă posibilitatea celor doritori să-şi aminteascăde versul pillatian, apărut pentru prima dată în1936 ,când, ’’ Ion Pillat venea să convingă,prin toată creaţia sa, că Poezia, aşa cum ar fispus un Paul Valery este dezvoltarea uneiexclamaţii, o tăcere potenţată în cuvinte şiîntre cuvinte. Nu spectacolul naturii, ci apelulla inteligenţa cititorului de a fi văzutspectacolul într-o altă parte şi de a se înălţaspiritual prin ceea ce a rămas dintr-o mareneobişnuită ardere’’ Ana Tăuşan.

’’Nu vorbele, tăcerea dă cânteculuiglas’’spune Ion Pillat.

Cele două volume sunt structurate pe teme,ceea ce înlesneşte periplul din interior spreexterior, aducând concretul mai aproape desuflet: Taina cuvântului, Oameni de bine,Anotimpurile mele, Râul, ramul şi Rugă. Întoate autoarea se înscrie într-o muncă asiduă,pentru a-şi justifica apropierea de poemul într-

un vers. Ca orice ins ajuns la vârstaînţelepciunii trăieşte intens amintirile despre:satul natal, copilărie, evidenţiind clipa,nemurirea, lumina, tristeţea, visul, dragostea,aşteptarea...’’Tristă stau pe ţărm şi valul măalintă” sau ’Norocul ocoleşte salcia ceplânge’’. Nostalgiile o cuprind: ’’Văd un apusde flăcări pe liniştea din sat’’ sau ‚’’Aveam înmine mireasma salcâmilor în floare’’. Dorul omacină. O cheamă pe mama sub umbrar, vedegutuile bunicii din geam cum lumineazănoaptea, îşi aminteşte de cetini şiizvoare’’Unde-i fetiţa pe dealuri după flori’’.

În final îşi direcţionează gândurile sprePuterea Supremă, aceea a lui Dumnezeu , carearată că omul este efemer ca şi frunza, iarbaflorile şi că însăşi existenţa noastră trebuie săse sprijine pe speranţa în puterile dumnezeieştipentru că ’’Pe nimeni nu am, Doamne, decâtdoară pe tine...Viaţa-i un miracol viu, moartea-i un spectacol trist’’.

În paginile acestor două volume cu poemeîntr-un vers ale Adinei Enăchescu, întâlnim unscris spontan, cu exprimări uşoare, darrelevante. Ele măsoară mulţimeasentimentelor autoarei pregătită să trăiascăclipa atingerii vârstei frumoase de 80 de ani. Îidoresc La Mulţi Ani şi la mai multe cărţi.

LOCURI DIN LOVIŞTE ÎNCHINATE EFORIEISPITALELOR CIVILE DIN BUCUREŞŢI

Între anii 1735 -1750 domnitorul

Grigore Ghica zideşteMǎnǎstirea Pantelimonşi pe lângǎ aceastaîntemeiazǎ şi un spital.De remarcat este faptulcǎ domnitorul îiîncredinţeazǎ lui SanduBucşenescu lucrǎrile deconstrucţie ale acestei

mǎnǎstiri şi spitalului pentru sǎraci aşa dupǎcum se menţioneazǎ în documentele timpului,anume cǎ “s-a construit sub conducerea şidupǎ planul lui Sandu Bucşenescu – vel clucerza arie la anul 1750”.[1] În actul de fundaţie sepreciza, “casǎ de treabǎ şi odihnǎ de bǎrbaţibolnavi şi muieri bolnave (ori de ce treaptǎ arfi) cu 12 paturi şi cu toate cele trebuincioaseale lor, înlǎuntru zidirii de cǎtre rǎsǎrit şi dindosul sf. Biserici, împreunǎ cu spiţǎrie detreaba doctorilor, am întemeiat şi am aşezatDomnia mea, însǎ acestea mai sus zise debolnavi case, le-am fǎcut şi le-am aşezatDomnia mea, ca sǎ fie numai pentru cei ce arpǎtimi de boli hroniceşti (adicǎ de boliîndelungate care pot primi şi tǎmǎdui prinluarea doctorilor)”. Acesta este primul spitalde boli molipsitoare din ţarǎ .

Îngrijirea bolnavilor era gratuitǎ. Astfel deaşezǎminte au fost înfiinţate şi la spitalele dela Colţea, Sfântul Spiridon la 1757 şiFilantropia 1814/1815. Desigur că acesteactivităţi de binefacere necesitau o susţinerefinanciară. În timpul domniei lui GrigoreGhica 1748-1752 se aprobǎ aşezǎmântul din 9iulie 1752, când mai multe mǎnǎstiri şischituri din ţarǎ, în numǎr de 13, au devenitmetocuri ale Mǎnǎstirii Pantelimon, printrecare şi Schitul Cornet din Lovişte. Întreagaavere cu pǎduri, proprietǎţi, livezi, cârciumicu care a fost înzestrat schitul, dintru începutau trecut în admnistrarea spitaluluiPantelimon.

De la înfiinţare şi pânǎ în anul 1832 acestefundaţii au fost administrate separat, potrivitactelor lor de întemeiere. La 2 aprilie 1832majoritatea aşezǎmintelor au fost reunite de

cǎtre generalul Kisseleff într-o Eforie aSpitalelor, numindu-se ca efori: vorniculMihail Ghica, logofǎtul Mihail Racoviţǎ,cǎminarul Alecu Ghica iar ca om almeşteşugului doctorul Picolo, respectându-seastfel voinţa fondatorilor, anume ca ele sǎ fieadministrate de cǎtre descendenţii familiilordonatoare. Reunirea lor într-o administrarecomunǎ constituie începutul organizǎriisanitare româneşti, dar şi închegarea uneia dincele mai importante opere de asistenţǎ sanitarǎpentru vremurile de atunci. Sub caimacanulAlexandru Dimitrie Ghica, dupǎ plângereareprezentanţilor ctitoriei Pantelimonului,aceastǎ fundaţie este scoasǎ de subadministrarea Eforiei Spitalelor şi încredinţatǎunei administrǎri aparte, aşa cum era maiînainte de 1832. În 1860 fundaţiaPantelimonului intrǎ din nou în EforiaSpitalelor. Aceste aşezǎminte “epitropii”aveau sǎ se uneascǎ mai târziu sub numele deEforia Spitalelor Civile, care vor administraaverile schiturilor, mǎnǎstirilor şi nu numai înfolosul îngrijirii bolnavilor, a bǎtrânilor, asǎracilor, a mǎnǎstirilor şi a aşezǎmintelor cul-turale.

În 1841 se înfiinţase Eforia SpitalelorBrâncoveneşti.

În 1842 averea Eforiei era de 148 346 ha.teren arabil şi pǎşune, 51 622 ha. de pǎdure,din care fǎcea parte şi cea a Schitului Cornetşi munţii de pe Valea Lotrului din ţinutulLoviştei..

În 1847 domnitorul Gh. Bibescu lǎrgeşte şimai mult cadrul Eforiei înfiinţatǎ la 1832 şitrece sub controlul ei administraţia tuturorspitalelor din ţarǎ. Prin aceastǎ nouǎadminstrare se desfiinţeazǎ, de fapt,organizarea separatǎ de pânǎ atunci a Colţei,Pantelimonului şi Iubirii de Oameni(Filantropiei) şi se dǎ Eforiei o organizare cucaracter de instituţie de stat, prin careDomnitorul aprobǎ bugetul, iar cheltuielileerau supuse controlului în acelaşi fel ca şicheltuielile statului.

Caracterul de administraţie publicǎ pe caredomnitorul Bibescu îl dǎduse EforieiSpitalelor a condus la etatizarea completǎ aacestei instituţii, care de la 1860-1864, deşi acontinuat sǎ fie administratǎ de efor ca şi întrecut, funcţioneazǎ ca o direcţie anexǎ a

Ministerului de Interne. Dupǎ secularizareaaverilor mǎnǎstirilor, decembrie 1863, au avutloc multe inundaţii şi apoi câţiva ani de secetǎ,ceea ce în concepţia oamenilor locului s-ardatora, acestui fapt. Sǎ amintim cǎ averilemǎnǎstirilor secularizate au constituit garanţiastatului român de a asigura împrumuturi aleacestuia, la bǎncile internaţionale pentru mo-dernizarea României.

La 1864 Eforia se constituie din nou cu unpatrimoniu distinct de cel al statului, cucaracter de instituţie de utilitate publicǎ subdenumirea de Eforia Spitalelor Civile. Legeadin 16 octombrie 1864 hotǎrǎşte ca bugetul eisǎ fie supus votului Adunǎrii Deputaţilor ca şibugetul statului, administrarea bunurilor saleurmând a se face dupǎ normele administraţieibunurilor statului cu aplicarea contabilitǎţiipublice şi controlul Curţii de Conturi pentruverificarea gestiunii financiare.[2]

Schitul Cornet a fost înzestrat cu multeproprietăţi de la început: între ele putemaminti moşii, munţi, pǎduri, vii, livezi,stupǎrii, prǎvǎlii, mori: unele au fost danii alectitorilor fondatori, altele proveneau de ladiferiţi voievozi sau credincioşi.

Toatǎ averea schitului a trecut în adminis-trarea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, laanul 1864 pânǎ la 1948.[3]Trebuie sǎ amintimcǎ din terenul schitului au fost împroprietǎriţisǎtenii din localitǎţile învecinate cu 120 ha., la13 aprilie 1865, când s-a întocmit un tabel cunumele împroprietăriţilor. În legea pentrusecularizarea averilor mǎnǎstireşti, din 13decembrie 1863, se prevedea cǎ “toate averilemǎnǎstireşti din România sunt şi rǎmân averiale statului; veniturile acestor averi se înscriuîn veniturile statului”. Proprietǎţile şiprivilegiile Schitului Cornet ne oferǎ prilejulsǎ vedem ceea ce a fost şi a reprezentat de-alungul timpului, ca forţǎ economicǎ, acestaşezǎmânt monastic. Pentru construcţia cǎiiferate, la anul 1889, a fost expropiat de 14 ha.,6 217 m2. La anul 1899, schitul avea o întin-dere de 4 641 pogoane de teren pe care Eforiaîl arenda pentru suma de lei 4 750, anual.[4]

Inginerul hotarnic Hristu I. Berceanu la1904 luna mai, întocmeşte o “Carte deHotǎrnicie”, conform cererii Eforiei, în care seregǎsesc toate moşiile, care corespund cumǎsurǎtorile din 1843. Întreaga suprafaţǎ a

Pr. Nicolae MOGA

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

Pagina 8

Schitului Cornet era de 2 654 ha., 4 939 m. =5 296 pogoane, 644 stânjeni, în care suprafaţǎintrǎ şi delimitǎrile locuitorilor împroprietǎriţicu 120 ha., (la 1864) 1 564,6 m. = 239pogoane, 969 stânjeni şi terenul expropiatpentru calea feratǎ în suprafaţǎ de 14 ha, 6 217m.p. = 29 pogoane, 226 stânjeni, 3. Mulţiluptǎtori care au participat pe front, în PrimulRǎzboi Mondial, din satele din jurul schituluiprecum şi sǎraci au fost împroprietǎriţi cuteren al schitului, în anii 1920-1921, în jur de300 de ha. (izlaz comunal pentru locuitoriisatului Copǎceni) şi 30 ha. arabil la sǎtenii dincǎtunele Brad şi Copǎceni, comuna Racoviţa,judeţul Vâlcea.[5]

În anul 1948 aprilie 12, Schitul Cornetprimeşte o adresǎ, nr. 621, prin care esteanunţat cǎ “brigada silvicǎ Cornet împreunǎ cutoate pǎdurile şi lucrǎrile din raza sa deactivitate şi ca atare şi lucrǎrile de reparaţii dela acel schit, au trecut în patrimoniul Statuluipendinte la Ocolul Silvic CAPS – Vâlcea,unde urmeazǎ a vǎ adresa pentru orice nevoi şilǎmuriri”.[6]

Tot în 1948, Eforia a fost desfiinţatǎ iarterenurile schitului pe care ea le-a administrat,au fost trecute în gospodǎrirea SfatuluiPopular Racoviţa şi a Ocolului Silvic.[7]

O situaţie clară a tuturor posesiunilordeţinute de Schitul Cornet avem din anul 1949.

Multe din fostele proprietăţi ale schituluinu au fost retrocedate în baza legilor derestituire, după Revoluţia din 1989.

Cercetând documentele de arhivă şi inven-tarul Eforiei Spitalelor Civile am constat căaverea schitului intrată în administrarea eforieia constat din munţi, livezi, păşuni, cârciumi.La acestea se adaugă şi munţii de pe apaLotrului. Vom aminti în continuare câtevadintre acestea.

Muntele Şasa trece în 1864 în adminis-trarea Eforiei.

Epitropia Spitalului Sfântului Pantelimoncu nr. 161 din 1844 încredinţeazǎ pe pitarulGrigore Pleşoianu hotarnic şi inginer, sǎdepunǎ la tribunal hotǎrnicia munteluiCoarneşu, proprietatea Sfintei MǎnǎstiriCornet. Acest munte avea 736 de stânjeni, [8]

Munţi Mândra şi Stănişoara din Lovişte aufost dǎruiţi schitului de cǎtre moşnenii Opreaşi Cristea[9]. Ei au făcut parte din proprietăţileSchitului Cornet în 1752, când acesta a fostînchinat Mănăstirii Pantelimon.[10]

Odatǎ cu trecerea schitului în administrarea

Eforiei Spitalelor, aceasta încaseazǎ arendapentru munte, în 1866, pentru anii 1864-1865.[11]

În 1867 Eforia Spitalelor Civile arendeazǎpentru o perioadǎ de cinci ani munteleMândra[12].

În anul 1864, trece în administrareaEforiei, munţii Murgaşu – Danul din Lovişte,unde schitul Cornet deţinea “5 moşii”. Eforiaîncaseazǎ în 1866, arenda pentru anii restanţi1864-1865.[13]

Eforia Spitalelor Civile în anul 1906 acerut ieşirea din idiviziune cu ceataSǎrǎcineştilor din Muntele Murgaşu – Danu şipretindea 221 stânjeni din corpul MunteluiDanu.

Muntele Galbena – Vǎlmǎşoaia a fost înproprietatea schitului până în 1864, când a tre-cut în administrarea Eforiei Spitalelor CivileBucureşti. Dupǎ acest an Eforia l-a pierdut înurma unei hotǎrâri judecǎtoreşti şi a intrat înposesia unei persoane fizice.[14]

În actul de danie închinat MănăstiriiPantelimon, la 1752, se menţionează şi “VatraSchitului Cornet din jud. Argeş, dăruită deMareş Băjescu Vel Ban şi Vel Stolnic”[15].

Eforia Spitalelor Civile din Bucureştiinventariazǎ toate proprietǎţile SchituluiCornet la anul 1896, din care fǎcea parte şimoşia din Copǎceni.

În localitatea Călineşti, schitul a deţinuttrei terenuri, în trei locuri “înfundate în terito-riul satului”: la locul numit Suliţa, livadie,fiecare avea un pogon jumătate, unde au “şezutoamenii schitului”;[16]locul de arǎturǎ dinBrǎtila în marginea Oltului, hotarul Cǎlineşti:locul cu 35 de pruni şi un mǎr de lângǎ bisericade zid a satului Cǎlineşti.[17]Aceste terenuriau fost vândute la licitaţie de Eforie înainte de1916.[18]

Moşia de sub Cǎrpiniş (Ţuţuleşti-Cornet).În 29 mai 1934, prin adresa nr. 13030, EforiaSpitalelor Civile Bucureşti precizeazǎ cǎ s-au“menţinut pe mai departe cele 4 pogoanepǎmânt din plantaţia de sub Cǎrpiniş”[19]şi cǎintrǎ în zestrea aşezǎmântului monahal “oriceplantaţie ce se va face pe acel teren de 4pogoane şi în folosinţa preotuluischitului”.[20]

Prǎvǎlia de la Pripoare avea douǎ case cupivniţǎ din piatrǎ şi cu grajd, acoperite cuşindrilǎ. În spatele acestei cârciumi se afla o“sǎlişte de pruni ca de o bute”.[21] Aceastăprăvălie făcea parte din proprietăţile schitului

la 1752, când a devenit metoh al MănăstiriiPantelimon.[22]

Printre daniile fǎcute spitalului SfântulPantelimon în vederea sprijinului economic-financiar şi care vor intra în administrareaeforiei se numǎrǎ şi “Munţii de pe apaLotrului”,[23]şi anume: Voineasa, Stricatul,Furnica, Balindru, Haneşul, Groapele, Steaja,Goaţa, Sǎrǎcinul şi Balul. Aceşti munţi suntsituaţi pe teritoriul comunei Voineasa. Ei aufost dăruiţi spitalului la data de 1 iunie 1759printr-o carte a lui Scarlat Gr. Ghica, prin careacesta “volniceşte pe Bucşenescu să ia venitulmunţilor de pe apa Lotrului” şi să deamǎnǎstirii câte 75 de taleri şi 12 oi pe an.[24]

Dupǎ anul 1948 februarie 28, SchitulCornet, ca şi toate bisericile şi mǎnǎstirile careau aparţinut Eforiei Spitalelor Civile, trec maiîntâi “la Ministerul Cultelor împreunǎ cuîntreg personalul de orice fel”[25].

Din perspectiva istoriei, Eforia SpitalelorCivile a reprezentat o generoasă tradiţienaţională şi, cel mai important, una dininstituţiile de asistenţă publică românească, lacare au avut un aport însemnat şi veniturilerealizate în multe locuri din Lovişte.

[1] Nicolae Iorga, Inscripţii, l, Bucureşti, 1905, p. 70.[2] E.S.C. 1832-1932, p. 5.

[3] Schitul Cornet, pachet nr. lll, dos. 33/1940, p. 84.[4] Dicţionarul Geografic al României, Bucureşti,

1899, vol. ll., p. 656.[5] Schitul Cornet, pachet V, dos. 51/1949, p. 131 –

136.[6] Ibidem, pachet nr. lV, 1944-1950, dos. 33.[7] Ibidem, pachet V, dos. 81/1958[8] Florea Vlǎdescu, Monografia comunei Titeşti,

Editura Conphys Râmnicu Vâlcea, 2003,., p. 268.[9] E. S. C., 1832-1932, p. 52.[10] idem

[11] Vâlcea în documente (1865-1881, Bucureşti,1986, p. 55.

[12] Vâlcea în documente,..p. 67.[13] Vâlcea în documente…p. 55.[14] Idem,[15] E.S.C. p. 52[16] Schitul Cornet, pachet lll, dos., 33/1940, p. 84.[17] Carte de hotǎrnicie, 1904, p. 10.[18] Schitul Cornet, pachet V, dos., 51/1949, p. 138.[19] Schitul Cornet 1923-1934, pachet nr. 1, dos. 11,

p. 3.[20] Ibidem, pachet l, dosar 11, p. 56.[21] Ioan M. Nedea, Documente… , p. 203.[22] E.S.C. p. 52.

[23] Eforia Spitalelor Civile (în continuare E.S.C.)Bucureşti, 1932, p. 19.[24] Pr. Nicolae Moga, Mălaia, Editura Info, Craiova,2010, p. 119; Nicolae Moga, Loviştea în date, EdituraAgnos, Sibiu, 2011. p. 43.

[25] Arhiva Arhiepiscopia Râmnicului, Fond SchitulCornet, pachet nr. lV, 1944-1950, dosar 33, p. 2

femeie de casă

femeie soţiecu cununie ce meserie

brăţară de aur curată boierie

iată iubirea de împărat

şi pătată crimă odioasăUrie omorât

nu de lei şi de pantere ci chiar de

credinciosul său servitor

în urma cererii exprese de a se înfăptui această crimă

aducătoare de dar case-i lui David-Adam

cântăreţ la harfă ochitor cu piatra scriitor de poezie

iubitor de armonie

splendidul ei trup ieşind din baie

şi sclipind ca rugina de toamnă

s-a trezit văduv

şi singurul său remediu a fost

sărutul lui David!

din el sărutul

a rezultat alt împărat

aşa era pe vreamea regelui David din pat copilul

venea direct împăratiar pe-al lui

David şi Batşeba l-a chemat Solomon

înţelept împăratde mii de ori

sărutat de Regina de Saba!

din carea rezultat

Noul Templu al Ierusalimului!

*Sărutul Mariei

Sărutul îngerului Gabriel chiar în casa

lui Iosif peste sute de ani

de la timpul regelui David

înapoi

s-a lăsat cu naşterea uluitoare

stea călătoarea Fiului lui Dumnezeu

copilul Iisus ridicat în cerurii după ce viclenia

ura şi crima a ucis omenia

a murdărit omenirea!

de-atunci

O VIAŢĂ DEDICATĂ ŞCOLIIGHEORGHE SIMEANU (1933-2011)

La 27 noiembrie1933 se năştea,

în satul Gibeşti-Goleşti, într-o familiede ţărani cu opt copii,cinci cu studii supe-rioare, SimeanuGheorghe, cel care aveasă conducă mai târziu,timp de 15 ani,învăţământul vâlcean.A urmat clasele primare

în satul Piatra şi gimnaziul în comunaCiofrâingeni. În perioada 1947-1952 a fostelevul Şcolii Medii de băieţi nr.1 din RâmnicuVâlcea (C. N. „Al. Lahovari”), având peeminenţii profesori: C-tin Gibescu, L.Mănescu, H. Dimitrescu, Tr. Cantemir, M.Trincă, P. Darie. Coleg de clasă şi de serie cucei din promoţia 1952, L. Cantemir, Ov.Drăgănescu, D. Zamfirescu, M. Iliescu,

Dumitru Ghitoran, R. Vişan, A.Simionescu şi alţii au constituit, prinperformanţa relizării lor, o generaţiede excepţie, „generaţia de aur” a liceu-lui, cum o apreciase profesorul diri-ginte, Constantin Gibescu.

La Facultatea de Istorie aUniversităţii „C. I. Parhon” dinBucureşti, pe care a urmat-o în perioa-da 1952-1957, a fost printre studenţiicu calificative maxime şi cu activitateaştiinţifică, politică şi culturalăspecifică vieţii studenţeşti de atunci.Sub îndrumarea acad. Em. Condurţeanu a par-ticipat la activitatea de cercetare arheologică dela Histria şi Tarivale în cadrul Institutului deArheologie. După absolvirea facultăţii afuncţionat la Arhivele Statului Bucureşti,detaşat la Piteşti iar între anii 1958-1959 a fostdirectorul Arhivelor Statului - Filiala Vâlcea.Pentru scurt timp, 1959-1961, a condus CasaRaională de Cultură din Rm. Vâlcea.Activitatea ştiinţifică în calitate de profesor deistorie s-a manifestat prin obţinerea titlului de

doctor în istorie în anul 1979, cu teza „IstoriaJudeţului Vâlcea între anii 1821-1921. Mişcărisociale revoluţioniste”, conducător ştiinţific,prof. univ. dr. doc. Titu Georgescu.Confirmarea titlului ştiinţific a fost transmisăîn 27 februarie 1980, în urma aprobării încomisia superioară de diplome din MinisterulEducaţiei şi Învăţământului, după şase ani decercetare şi studiu.

Timp de mai mulţi ani (1973-1984) a fostpreşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice-filiala Vâlcea. În domeniul învăţământului a

Maria ŞUFANĂ

1984 Soţii Simeanu la meciul dehanbal Chimistul - Oldenburg RFG

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 9

POVESTEA VORBII 21

deţinut funcţia de director adjunct la Şcoala deMeserii din Rm. Vâlcea (1961-1962), primuldirector al Şcolii Generale nr. 5 (1962-1963),director adj. al Liceului „N. Bălcescu” (1963-1965), director Liceul. „V. Roaită” (C.N.„Mircea cel Bătrân”, 1984-1986). GheorgheSimeanu a condus învăţământul vâlcean timpde 15 ani ca: şef al Secţiei Învăţământului alOraşului Regional Râmnicu Vâlcea (1965-1968), al Comisiei de Învăţământ a ComitetuluiJudeţean (1968-1969) şi Inspector ŞcolarGeneral (1973-1984), susţinând înfiinţarea a 40de unităţi şcolare, dezvoltarea învăţământuluiprofesional şi tehnic, cabinete şcolare pediscipline de studiu, înfiinţarea taberelor dematematică, încurajarea activităţii de cercetareştiinţifică şi de perfecţionare a cadrelordidactice. În învăţământul superior a funcţionatca lector universitar doctor de istorie şi ştiinţeeconomice la Institutul de Subingineri pentruIndustrializarea Lemnului, Filiala RâmnicuVâlcea a facultăţii de Sivicultură din Braşov,apoi la catedra de metodică a predării istoriei,Universitatea „Spiru Haret”, În perioada 1996-2004 s-a transferat ca suplinitor conferenţiaruniversitar doctor la Facultatea de

Management - Marketing în AfaceriEconomice, catedra de istoria economieinaţionale din cadrul Universităţii „C.Brâncoveanu” din Rm. Vâlcea. Apreciat caunul dintre fondatorii onorifici ai acestei unităţide învăţământ, a primit medalia jubiliară şidiploma pentru contribuţie la dezvoltareaUniversităţii „C. Brâncoveanu”, semnat de rec-torul prof. univ. dr. Al. Puiu.

Activitatea ştiinţifică în doemeniulînvăţământului şi al istoriei s-a concretizat încele 120 de publicaţii şi studii în reviste despecialitate şi ziare locale şi centrale, precum şiprin câteva lucrări scrise în colaborare: „Brezoi- 100 de ani de industrie forestieră”, 1973 (cuprofesor P. Barbuş); „Ani de restrişte, jud.Vâlcea în anii primului război mondial, 1916-1918”, 1997 (cu P. Bardaşu şi S. Purice);Monografia judeţului Vâlcea (colectiv), 1980.„Îndrumător de orientare şcolară şiprofesională” (colectiv) 1974-1980,„Învăţământul comercial în Vâlcea”(coordonator 2002), „Scoala vâlceană” (cuEmilian Frâncu) 2000; „Şcoala cu Ceas - 170ani” (consultant ştiinţific), documentar TV şialtele. Referinţele crtitice despre activitatea sa,

şi lucrările scrise, se află în: „Rm. Vâlcea,mica enciclopedie 2002”, vol.II, „Oamenicunoscuţi ai Râmnicului contemporan” de I.Măldărescu, Emilian Frâncu; „Lumina cărţii laRâmnic”, 2001, I. Soare, A. Bardaşu, „ComunaGoleşti. File de monografie”, 4 cap.,„Personalităţi locale”, 2002, P. Manole, N.Stănescu, I. Popescu; „Bibliografia istorică ajudeţului Vâlcea”, 1995 - Gh. Dumitraşcu, C.Tamaş; „Istoria pădurii” (prefaţa), 1975 - C.Giurescu.

După 47 de ani de activitate, la vârsta de 70de ani, în 2003, a fost sărbătorit la BibliotecaJudeţeană „Antim Ivireanul” de SocietateaCulturală „Anton Pann” din Rm. Vâlcea. Aîncetat din viaţă la 29 iulie 2011, la 78 de ani,după trei ani de grea suferinţă.

Drept recunoştinţă, după îndelungaactivitate didactică, în slujba învăţământului şicărţii, la Societatea Culturală „Anton Pann” s-aînfiinţat, la Goleşti, o filială a societăţii, care îiva purta numele „Gheorghe Simeanu”, distin-sul profesor originar de pe aceste meleaguri.

Pe când şi o şcoală „Gheorghe Simeanu”?

de la ridicarea în ceruri

a neprihănitului Iisus orele zilele şi anii

se numără în sens pozitiv

nu ştim până când

ceva ne spune Ioan

Iisus fior al vieţii de necuprins

şi de cuprins!

iubireşi milioane iubiriîntr-un singur trup

chip trup de Iisus!

Sărut ca fior!

sărutul Mariei sărut de speranţă

de înălţare şi-atingere!

”Nu mă atinge, încă nu m-am suit la

Tatăl Meu”.

Câtă iubire cât fior de stelestare de poezie

reverie soare răsare

stea călătoare

din întuneric spre lumină.

*Sărutul lui Iuda

*Sărut pentru Iisus

nu existănumai El

poate să meargă pe apă

să facă vin din apăsă ardă

să sărute în chiar centrul luminii

în centrul SfinteiTreimi!

în chiar centrul lumii!

şi-atunci pentru ce acest sărut al Apostolului Iuda!?

sărut de sărutcare acoperă intenţia?

treizeci de arginţii-au costat pe călăi

să fie siguri că-l prind pe Iisus

- acum omule!

acum te vei întoarce de unde-ai venit Tatăl a hotărât

altă cale nu este! i-a spus Iuda

lui Iisus cu privirea şi Iisus a înţeles

că l-a trimis Cel de sussă-i dea ultimul sărut

înainte să moară!

AMINTIRI NOSTALGICE

Ad u c e r i l eaminte sunt

într-o mulţime decazuri ipostaze aleunor momente fru-moase şi plăcute, caredeseori încălzescsufletul şi fac minteasă deschidă ferestrespre clipe şi zări minu-nate rămase undeva înurma noastră, ele pot

fi însă mult întărite şi revigorate şi de existenţaunor fotografii şi chiar şi cărţi uneori, care facsă reînvie un trecut ce părea estompat şi lăsat înurmă.

În cazul de faţă avem sub privirile noastreun volum de carte, dar omagial postum, intitu-lat 75 de ani de la naşterea cărturarului vâl-cean Costea Marinoiu, care-l aduce într-unanumit fel din nou printre noi pe unul dintreapropiaţii noştri plecat în lumea de dincolo.Iniţiatorul, făuritorul şi coordonatorul cărţiieste merituosul profesor de istorie EugenPetrescu. Tot el este îngrijitorul ediţiei la editu-ra proprie, Editura Petrescu, Râmnicu Vâlcea,2012.

Apariţia volumului dedicat memoriei dis-tinsului om de cultură, profesor şi cărturar vâl-cean Costea Marinoiu, a fost posibilă şi datori-tă receptivităţii de care au dat dovadă membriicelor mai importante organizaţii culturale vâl-cene prezentate la pagina trei: AsociaţiaNaţională Cultul Eroilor „Regina Maria” –Filiala Judeţeană Vâlcea, Societatea Culturală„Anton Pann” – Râmnicu-Vâlcea, LigaScriitorilor Români – Filiala Judeţeană Vâlcea,Cercul de la Râmnic „România – GrădinaMaicii Domnului”, la care putem adăuga alte şialte organizaţii şi instituţii importante descope-rite în cuprinsul său. Este o lucrare întru totulreuşită, voluminoasă, cu un mare număr depagini (551) ce cuprind eseuri multiple din par-tea unor prieteni, cunoştinţe, colaboratori, carel-au stimat şi apreciat pe concitadinul nostru,profesorul, cercetătorul şi istoriograful folclo-rului vâlcean Costea Marinoiu.

Dacă pe prima copertă este figura în foto-grafie a mult apreciatului nostru prieten, pe ceade-a doua, ne întâlnim cu acelaşi chip, dar într-o veritabilă operă, cu adevărat de artă caremerită să fie bine luată în seamă, întrucât esteîmplinită într-un tablou pictat în tehnica ulei pe

pânză şi care ar putea să onoreze orice maremuzeu de artă.

Autoarea acestei autentice podoabe – por-tret în ulei – al cunoscutului profesor CosteaMarinoiu, este o creaţie desăvârşită a doamneipictor Violeta Scrociob, într-un veritabil stilacademic renascentist. Dacă nu l-aşi fi ştiut şicunoscut pe profesorul Costea Marinoiu, şi că aplecat totuşi dintre noi, aş fi putut spune că

l-am avut din nou în faţa mea, dar într-ocreaţie a lui Veronese, Tiţian sau Bellini.Felicitări stimată doamnă Scrociob!

Cartea cu portretul acesta admirabil rămânepeste vreme un document ales. Cuprinsul săus-a bucurat de împlinirea lui, printr-un numărde foarte mulţi colaboratori eseişti, în jur de 75,care au dorit să-şi exprime gândurile, stima,simpatia, regretul şi admiraţia deosebită faţă decel ce trebuie să admitem totuşi cu greutate cănu mai este prezent fizic alături de noi, dar arămas statornic în memoria fiecăruia, ca o per-soană blândă, amabilă, îngăduitoare, prietenoa-să şi prolifică pe tărâmul scrisului literar, isto-riografic etc.

Lucrarea „Volumul Omagial” este laboriosstructurată în capitole precum: Prefaţă – EugenPetrescu, Cuvântul înainte deosebit de presti-gios îi aparţine Înaltpresfinţitului Arhiepiscopal Râmnicului – Gherasim Cristea, urmat apoide un mare număr de pagini dedicate operei şibiografiei stimatului profesor Costea Marinoiu,întocmite de către profesorul Eugen Petrescu.Evocări şi recunoştinţă prezintă în cuvinte binealese şi sugestive câţiva demnitari ai JudeţuluiVâlcea, începând cu dr. ing. Ion Cîlea, ing.Romeo Rădulescu, jurist Petre Iordache etc.

Capitolul următor, foarte voluminos,cuprinde peste 70 de eseuri ale prietenilor,cunoscuţilor, oamenilor de cultură vâlceni şicolaboratorilor săi, care şi-au expus onest şiapreciativ punctele de vedere, cu privire laviaţă, activitatea profesională şiopera polivalentă a profesoruluiCOSTEA MARINOIU şi multi-plelor sale preocupări ca profe-sor, cercetător, critic literar, isto-riograf al culturii folclorice de peplaiurile vâlcene, prozator şipublicist, toate tratate pe larg şiaprofundat, ajungându-se la con-cluzia că numai studii şi articole,în domeniile enunţate mai sus aîntocmit în jur de 800, iar lucrăriîn volume 25.

Această laborioasă muncă de

ordin cultural l-au făcut pe stimatul profesorCOSTEA MARINOIU, să fie prezent în dicţio-nare, enciclopedii, reviste de specialitate, într-un număr de 43. Iată ce spune prof. dr.Gheorghe Deaconu la pagina 256: „Duhul căr-turăresc al lui Costea Marinoiu, a fost şi esteprezent perpetuu în viaţa culturală a Vâlcii dinultima jumătate de veac, membru fondator şiactiv (adeseori îndeplinind şi funcţii de condu-cere), al tuturor structurilor formale şi informa-le ale breslei (cenacluri, cercuri, asociaţii şisocietăţi, fundaţii şi forumuri). COSTEAMARINOIU, a participat deopotrivă la „face-rea” şi la „scrierea” istoriei culturale locale.Cronicarul prezentului, l-a dublat pe cercetăto-rul trecutului”.

Începutul anului 1956, îl găsea pe profeso-rul Costea Marinoiu punând bazele la încă 14asociaţii, societăţi, forumuri, festivaluri cultu-rale locale, regionale şi de mare amploare.Pentru o asemenea activitate atât de multilate-rală, a primit titluri, decoraţii, medalii, premiişi diplome binemeritate, într-un număr de peste23 din partea celor mai reprezentative organi-zaţii culturale vâlcene ca: Societatea Culturală„Anton Pann”, Forumul Cultural, AsociaţiaSeniorilor din Educaţie, Ştiinţă şi Cultură dinJudeţul Vâlcea, Fundaţia Culturală „SfântulAntim Ivireanul”, Asociaţia Naţională „CultulEroilor” – Filiala Judeţeană Vâlcea şi încămulte altele, iar Şcoala cu clasele I-VIII,Ocnele Mari, a primit numele omului de cultu-ră vâlcean, în semn de onoare şi stimă. Suntdistincţii binemeritate de către distinsul profe-sor vâlcean, pentru truda cercetării frumosuluiîn folclorul şi eposul popular vâlcean şi aşter-nerea pe hârtie a veşniciei acestor minunatecreaţii ale truditorilor pe aceste meleaguri caretrebuie să rămână necontenit tinere şi proaspe-te pentru veşnicie în mintea viitorimii.

Noi, cei ce l-am cunoscut, preţuit şi stimat,

Veronica TAMAŞ

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 10

POVESTEA VORBII 21

îi vom purta pentru totdeauna o pioasă şi fru-moasă amintire. Sentimente nobile îi adresămşi prin volumul îngrijit de domnul profesorEugen Petrescu, volum constituit într-o manie-ră de manifestare unanimă a prieteniei, simpa-tiei amicale, a sincerei noastre aprecieri şi pre-ţuiri, dar şi marele regret al plecării sale dintrenoi.

Membrii Societăţii Culturale „AntonPann”, îi poartă o frumoasă şi binemeritatăamintire încărcată de cuvinte elogioase şi cuprivire la caracterul plin de nobleţe spirituală almarelui om, care a ştiut să le mlădieze tuturordirecţiile necesare pentru atenuarea tuturorasperităţilor întâlnite în cale, multe desigur şiartificiale, prin tactul său nativ, blândeţea sarecunoscută.

Aceste caracteristici i-au fost recunoscute şide către amicii săi. Iată ce scria domnul ŞtefanStăiculescu, în februarie 2012: „Dacă ar fi săfac o caracterizare succintă a valorii sale decreator şi om aş spune atât: a fost o vioară carea ştiut să cânte numai cântece cu armonii debunătate, de iubire şi înţelegere între semeni”.

Astfel de aprecieri plăcute şi romantice semai găsesc şi în alte multe file de coresponden-ţă ca şi în voluminoasa lucrare omagială binegândită, organizată şi tot aşa de minuţios aşe-zate capitolele, în care s-au tratat toate faţeteleomului spiritual, intelectului şi multiplelor saleactivităţi.

Totul este bine orânduit, după un proceslaborios de gândire riguroasă şi profundă, aşafel încât parcă fiecare eseu derivă din celălaltformând o frumoasă şi bine întocmită configu-raţie a omului, spiritului cu multiplele sale faţe-te de admirat, ca şi puterea de creaţie fecundă aintelectului său, a comportamentului blând,atent la fiecare formă de manifestare prin câtmai multă bunătate şi disponibilitate plină degrijă şi atenţie specială.

În acest Volum Omagial, găsim până şi uncapitol foarte bine venit, intitulat „Album foto-documentar”, cu imagini magistral colorate,

numerotate şi explicate. Astfel aflăm că, ase-menea aduceri-aminte numite şi fotografii suntîntr-un număr deosebit de mare şi au prezenta-tă până şi data completă, cu ziua, luna şi anulcând au fost realizate, ceea ce este foarte bine,spre o reînviere mai uşoară şi mai rapidă, amomentului respectiv, dar care fapt a compor-tat credem şi un mare efort de selecţionare şiaşezare în pagină, pentru coordonatorul lucră-rii. Acest capitol începe cu două fotografii,foarte reuşite, prin frumuseţea tinereţii cupluluiMarinoiu, evocatoare de amintiri, şi poate ficonsiderat ca fiind partea evident artistică avolumului fiind de o mare atractivitate şi fru-museţe artistică, datorită romantismului duspână la sublim, ca şi a acurateţii imaginilorbine şi expresiv înfăţişate, dar mai ales a culo-rilor alese cu un bun gust desăvârşit până la celmai mic detaliu. Arta realizării fotografiilorcolor în tomuri pastelate şi nuanţe perfectarmonizate şi deci reuşite până în cele mai micidetalii nu numai ale ambientului, dar mai ales afigurilor umane, a interioarelor lăcaşurilor sfin-te, şi mai cu seamă înfăţişarea sărbătorească înodăjdiile ca de magi al sfinţilor părinţi, prezen-te la diferitele manifestări, toate fiind realizateîn mod magistral. Peisajele sunt mirifice, înfă-ţişând simfonia de început a toamnelor ce pic-tează întreaga natură.

Asemenea minunate frumuseţi ca tehnicăfotografică şi autentică reprezentare şi aduceriaminte, deosebit de reuşite în toate detaliilecele mai mărunte devin de o valoare inestima-bilă pentru oricare dintre noi, aceia care dorimrememorarea unor anumite momente din tre-cut. Prin aceasta volumul devine şi mai com-plet, bun şi preţios şi ca document artistic princolecţia atât de reuşită a fotografiilor într-unnumăr de 450. Socotim că nu sunt deloc multeşi nici nu aglomerează cartea ci dimpotrivă oîntregeşte mai bine şi o face cu adevărat vie,atractivă şi mai interesantă şi autentică prinfigurile fixate acolo atât de măiastru de cătreartistul mânuitor al aparatului de fotografiat, ca

o complementaritate reuşită la eseurile pline deafecţiune, stimă, admiraţie şi respectul cuvenitstimatului prieten, Costea Marinoiu.

Volumul Omagial, nu se încheie nici aiciaşa cum se întâmplă de obicei şi în mod stan-dard, ci mai prezintă încă un capitol absolutinedit, ce se intitulează „Scurtă prezentare aevocatorilor şi colaboratorilor”, care cuprindeşi câte o fotografie a celor ce şi-au adus contri-buţia prin impresiile lor scrise, despre stimatulnostru prieten şi cu o scurtă prezentare a fiecă-ruia pentru a se cunoaşte persoana şi valoareaumană, profesională şi ştiinţifică a fiecăruia.

Toţi binevoitorii rândurilor ce împodobescşi îmbogăţesc acest volum, zâmbesc cu bunăta-te şi bunăvoinţă din fotografiile lor vrând parcăsă arate câte lucruri frumoase şi utile se potîmplini dacă între oameni există bunătate şiînţelegere.

Întregul Volum Omagial, oferit ca un darbinemeritat prietenului, profesorului şi omuluide cultură Costea Marinoiu, socotim că estebine venit, complet întocmit, un adevărat şicomplex document al unei epoci despre exis-tenţa omului, cercetătorului, admiratorul pasio-nat al plaiurilor vâlcene, cu tot ceea ce au avutele din trecut şi până astăzi, mai bun, mai fru-mos, mai autentic şi care merită cu prisosinţă săfie cunoscute şi transmise mai departe „urmaşi-lor, urmaşilor noştri”.

Felicitările noastre harnicului creator alacestui reuşit şi minunat cadou postum, oferitcu multă deferenţă, stimă şi apreciere bunuluinostru prieten Costea Marinoiu, care regretămcă nu s-a înfăptuit atunci când mai exista prin-tre noi, pentru o prea deplină mulţumire şi asufletului său. Dar credem că puţini erau ceicare ştiau că posibilul este imposibil, de aceeazicem că „niciodată nu este prea târziu” şi căofranda spirituală de azi este şi ea primită cuaceeaşi plăcere şi reală bucurie, mai ales acolosus, în spaţiul divin, unde toate au valoareameritată.

La sărutul fior ochii se închid,

la sărutul monden oamenii

se privesc în ochi.

Iisus a privit îngrozit

în ochii lui Iudaşi Iuda a privit

îngrozitîn ochii lui Iisus

în orice aşteptareexistă un gram de încrederede speranţă

nu ştie nimeni caredar ea întăreşte

şi ne adaugă încă o clipă de viaţă

ochii vorbesc

înfiorează

atât în iubire cât şi la moarte!

ochii lui Iuda vorbesc

Iisus i-a înţeles aşa

şi-a uşurat martirajul.

Tabloul lui Giotto plin de cruzime

iatăce spectacol!

asistăm pentru prima dată

la o lecţie de istorie dată de artă

deasupra mărturisirii scrise.

*Şi-aşa

din sărutul dat de Iudalui Cristos

după o mie douăsutecincizeci de ani se naşte Europa

creştină mai frumoasă

cu mult mai mult generoasă

decât altă Europă

Renaşterea artelor ştiinţelor poeziei

toate fiind arte

SĂRBĂTOARE A ARTELOR LA CURTEA DE ARGEŞKARL STENGEL ŞI NICOLAE PRELIPCEANU

PICTURA, MUZICA ŞI POEZIA

Pentru mine, Curtea de Argeş, alături decelelalte aşezări definitorii ale României

rămâne oraşul definirii primare a acestui popor-naţiune; şi, fiind la câteva duzini de chilometri deRâmnicu Vâlcea, şi tot sub munte, ţine liniavalorică, până la Severin, unei istorii străvechi şimoderne de cea mai înaltă clasă (privindcivilizaţia noastră).

Cultural, la Curtea de Argeş vine toată lumeabună a culturii vechii Valahii să se manifeste, să seafirme lângă zidurile Bisericii Domneşti a

primului voevod de ţarăromânească, Basarab I, şi lângăzidurile Mânăstirii lui Manole,duse către infinitul înălţimilor,spre ceruri, de unde marele meşters-a întors pe pământ sub formă deapă, după ce şi-a îngropat-o peAna în zid!

Curtea de Argeş şi RâmnicuVâlcea sunt oraşe surori,domneşti, fiindcă aici îşi au som-nul de veci, în ctitoriile lor, ceimai mari domnitori şi regi ai ŢăriiRomâneşti - totuna cu România.

La Curtea de Argeş, zilele tre-cute, 11 octombrie 2012, în cadrulClubului Iubitorilor de Culturăcondus de academicianulGheorghe Păun, l-am cunoscutîntr-un foarte reuşit vernisaj depictură pe marele artist al liniei şiculorii, Karl Stengel, şi pe soţia

sa, Camilla Paul-Stenghel-poet italian. Şi pentruca evenimentul să aibă o conotaţie şi mai aproapede modernitate, de o Interferenţă a Artelor, cuacelaşi prilej, ne-a fost prezentat şi NicolaePrelipceanu, cunoscut poet român din generaţiatânără a poeziei contemporane...pe care argeşeniiîl iubesc, originar fiind din Curtea de Argeş;aproape (poetul s-a născut la Suceava în 1942, dar,după 1944 a trebuit să-şi urmeze părinţii în„exilul” impertinent la care au fost obligaţi decătre noii conducători ai României comuniste)!

Iată, Karl Stengel, născut în 1925 la Neusatz(azi Novisad-Serbia)-Ungaria, după 1956 definitivplecat în Germania, la Munchen, cu studii depictură şi desen la Budapesta şi mai apoi laAkademie der Bildenden Künste München, şidocent al Universităţii din München laPedagogische Hochschule; prizonier la ruşi întimpul celui de-al Doilea Război Mondial, astăzi,cu o operă însemnată în domeniul vizual alArtelor Plastice, străbătut de sentimentul generosal nepierderii într-un modernism năbădăios,iubind muzica, în semn de protest, în special pecea a ruşilor din secolul XX, dând astfel unrăspuns decadenţei artei germane din acelaşisecol, protest exprimat în limbaj plastic şi cu cares-a etalat şi în expoziţia de la Curtea deArgeş...Un artist plastic care răspunde foarte binemesajului nostru, în acest timp al secolului XXI,de ecoartă, şi care respectă desenul, linia şiculoarea, mesajul binelui în mai dauna răului.

La fel, cum am mai arătat NicolaePrelipceanu, după o viaţă de literat, auster,publicist şi poet, auster precum un lup singuratic,

care a trebuit să-şi lingă singur rănile soartei, rănisângerânde, peste o jumătate de secol. El trateazăartistic realitatăţile vieţii fără a apela la butaforiilede limbaj estetic-poetic: metafora, epitetul, ritmul,rima... Simplu şi direct, între arghezian şi bacov-ian, prozaic, prea, uneori, N Prelipceanu, nu iartănimic în a cataloga cu patima adevărului scrisasupra ce îi oferă viaţa de zi cu zi...Este membrual Comitetului director al Uniunii Scriitorilor dinRomânia.

Karl StengelRevenim la prima parte a CIC-ului în care Karl

Stengel, flancat de Liliana Magerii şi Giampaolo

Sărutul lui Iuda,Giotto di Bondone,

1267-1337 Omagiu lui Musorski, Tablouri într-o expoziţie

P CICKIRDAN

Trotta-Italia, şi însoţit de Camilla Paul-Stengel,soţie şi poetă, italiancă, a expus lucrări de pictură(tehnica - pastel în ulei pe hârtie, acrilic pe pânzăşi hârtie, creion simplu, dar şi combinată: creionşi pastel în ulei) într-o expoziţie amplă care aavut loc la Casa de Cultură „GeorgeTopârceanu”, sub genericul „Muzicalitateaculorilor în desenele vieţii”. Criticul de artăGiampaolo Trotta i-a făcut prezentarea, amplă caşi expoziţia, pertinentă, traducerea fiind asiguratăde Liliana Magerii, o distinsă doamnă din lumeaartelor...Spicuim din prezentarea criticuluiitalian: - Karl Stengel prezintă un univers de multtimp prezentat ca destinat fiind în pierdere şi încriză. ...Esenţa expoziţiei de la Curtea de Argeşeste omul în faţa sunetului universului, omul înfaţa muzicii universale, depăşind culisele teatraleale societăţii; Stengel dialoghează cu el însuşi şicu toată muzica vizionară, universală...

Impresiile lucrărilor lui Karl Stengel dinaceastă expoziţie au avut un puternic impactasupra privitorilor, mai toţi, care au vorbit despreele vizând impactul lor cu psihologicul. Stengeleste un fin analist al vieţii, omului, interesându-lcele mai semnificative aspecte din profilul aces-tuia, de multe ori pozitiv, negativ, împreunănegativ şi pozitiv, tehnica şi expresia artisticăfiind acelea ale unui artist desenator şi pictorexpresionist-abstract. Karl Stengel se aşeazăpermanent între cele două stări constructive,plastice, exprimate pozitiv între desenul viguros,realist, uşor transfigurat, autorul-chiar el privindspre viitor printr-o perdea iluzorie, nedefinitădecât coloristic, a unui pictural abstract. ...În gri-urile specifice unei grafici grosier meşteşugite şisumare în detalii, reprezentând oameni şi fapteale lor, numai violoncelul - simbol al vocii-sufle-tului - gravului uman mai poate constitui cevapentru speranţa omului în lumea prezentului, ceaa viitorului. Ce lume, ce lume, vede acest om plinde speranţă, după atâta experienţătragică...Experienţa tinereţii pierdute,a unei vieţi care obligatoriu trebuie sărenască în spiritul schopenhaurian alvoinţei - dorinţei de viaţă...”Eu suntprologul”, iată ce pastel, în ulei pehârtie, ne oferă Karl Stengel, în 2011;cât de fericit îşi vede el viitorul, abiaschiţat, omul mileniului trei axat înpropria alură-verticală şi trebuind să-şiorneze proprii pereţi într-o celulăornată cu o obstinantă tentă de roşu,voinţa de luptă tauriană. Aceastăarhitectură, perspectivă, a desenuluisău, este tocmai expresia unei ordiniviitoare a lumii, ordonat construite pentru a nu seduce prea repede în haos. Singurătatea, o altătemă adaptată creionului, şi reprezentată într-undesen în perspectivă în care individul între patrupereţi se vede permanent singur printr-o proiecţiea propriului chip în planurile acestor pereţi. Măgândesc acum la o „cameră a tăcerii”, chiar lapropriu-cum aveam noi românii la Măgurele, încare poţi ucide un om, supunându-l la tăcereabsolută; sau la tânărul tipograf de manifeste carea trebuit să fie zidit...Soluţia unei astfel de stăriale sufletului omului nu poate fi decât aceea aunei expuneri de culori iluzorii pe aceşti pereţi!Desenele lui Stengel invită la fapte, chiar şi cu unsingur creion, la fel cu o singură culoare- cea asângelui spre exemplu, omul poate şi trebuie sălupte alături dar nu în acelaşi sens cu propriasoartă...Pelerinul antic-medieval, călugărul me-nestrel din „Carmina Burana” a ales ca metodă

împotriva acestei sorţi,iubirea şi cântecul, sugestia-imaginea...Aşa ajungem latablourile în care KarlStengel aduce un omagiuartei muzicale ruse, care,unică în lume a reuşit şiastăzi să păstreze armonia şiordinea, tonalitatea,speranţa! pe care elitiştii sec-olului XX, în damnarea lor,datorită unei bătăliiexistenţialiste aprige şi pier-dute, le-au abolit în totali-tate, pe fiecare, în favoareasatisfacerii unor nevoi ime-diate: opera de trei paralevândută sub semul numeluila sume exorbitante!Maniera artistică a acestui

pictor, plin de potenţial (desenator şi fin colorist),este un antidot în faţa trecutei şi prezenteipreapocalipse a artelor. Şi iată, suntem în faţaunor tablouri care au inspirat genericulexpoziţiei: „Muzicalitatea culorilor în desenelevieţii”.

... O, da , planurile vieţii sunt ca şi straturilede culoare suprapuse, din biserici, din mănăstireatrupului-aici ultimile straturi ale iluziei vieţii:roşu, negru şi albastru, lucrarea „Omagiu luiMusorgski. Tablouri într-o expoziţie”...fărăRavel.

„Omagiu lui Prokofiev 3”, pastel în ulei pehartie 2012- roşu, negru şi alb...Iată culoarearoşie iubeşte culoarea albă, dar nu se amestecă,rămâne albă pe fondul unic, roşu; experienţa şifapta sunt înaintea teoriei şi niciodată nu sunt totuna. „- Ovviamente - l’esperimento/ pensato ilcoronamento...” spune Camilla Paul-Stengel, şimai departe: „...alle bianche piacciono soltantodelle bianche,/ le gialle e le rosse destanto lebianche...” Cât de frumos, după Musorski-Tablouri într-o expoziţie - în care culorile rămânsingulare precum clapele pianului, pictorul îlimplică pe următorul mare modern, Prokofiev,rafinatul „pictor” de armonie şi sunete; aceastăiscălitură în alb seamănă cu acordul-temăprincipală-din suita-roşie de patimă-a baletuluiRomeo şi Julieta, dar poate să însemne şi unuldin triourile camerale ale celebrului rus, care aplecat din Rusia Roşie şi s-a întors după câţivaani să biciuiaască cu alb neprihănit ideologiasovietică (din păcate nu a făcut-o, destul cât tre-buia)… „Omagiu lui Skrjabin”. 2007. Acrilic pehartie; inspirată viziune asupra hăţişului ăsteilumi din secolul XXI; păienjeniş de culori detoamnă încarcerată, sângerândă şiuscată…Tăticul tăticilor muzicii moderne ruse,influenţând-o şi pe cea sovietică, alură pozitivă,şi care independent de Schonberg, părinteleatonalismului şi dodecafonismului, a provocat

lumea muzicală cu savoareaatonalului şi disonanţei.Alexandr Scriabin a fost print-re primii care a manifestat încreaţia sa, sinestezismul! Amputea conchide, despre picturalui Karl Stengel, că are toateatuurile de a fi sinctretică şisinestezică aşa cumConstantin Zărnescu îmi ca -racteriza înseriata mea lucrarede pictură pe sticlă, „CarminaBurana”...

Nicolae PrelipceanuIon C. Ştefan: - Mă bucură această întâlnire,

adevărată interferenţă între muzică, pictură şipoezie...Eu mă pricep mai mult la poezie, deaceea, mă voi referi mai mult la NicolaePrelipceanu... Uneori mă bucură că nu sunt uncritic literar profesionist, ci un simplu iubitor deliteratură care citeşte cu ochii minţii şiinterpretează cu sensibilitatea sufletului. Aceastăafirmaţie poate să aibe şi o semnificaţie despre cevoi spune în continuare despre un mare poet con-temporan. În vara acestui an am trăit o dublăbucurie: la Constanţa m-am întâlnit cu doistrăjeri de lumină la marginea mării...Ovidiu şiEminescu (statuile lor în bronz).Apoi în capitalăam reântâlnit un coleg de generaţie, absolvent alliceului Vlaicu vodă din Curtea de Argeş, poetul

Nicolae Prelimceanu, care mi-a dăruit volumulsău „La pierderea speranţei”...Iată, speranţa, numi-am pierdut-o, şi astăzi, aici la Curtea de Argeşl-am întâlnit din nou...

Gheorghe Ungureanu: - Profit să-i dau şi eudouă cărţi, pe care am scris, pe una, „TovarăşuluiNucu Prelipceanu, fost coleg de liceu, din parteaunui admirator al vol. „Turnul înclinat”, „13elegii” şi o „răutate” amicală, fostului coleg deşcoală: „Văzându-ţi Turnul înclinat/ Şi mulţimeade iluzii/ Ştiu de ce ne-ai spus-o răspicat/... Cucât scriu, devin sicriu”

Nicolae Prelipceanu, citind: „ ...Şi dacă nu-ţimai aduci aminte de cei dinaintea ta/ înseamnă căei nu au fost/ şi dacă cei care vin după tine nu aufost/ înseamnă că nici tu nu ai fost/ şi dacă uiţice-ai trăit/ înseamnă că nu ai trăit niciodată/ şidacă toate acestea nu sunt decât simple cuvinte/hârtie sau eter irosit;/ şi dacă nici propria-ţi viaţănu e mai mult de atât/ plus alte forme ale materieicu mult mai umile/ astfel începe poemul/ altfel sesfârşeşte poemul/ deodată cu viaţa;/ cât despreurmele tale prin lume/ priveşte cu atenţie pasăreaasta!/ cum trece fără să-ţi dea nici un semn că aifi fost/ am uitat/ nu mai sunt/ dar am fost”(redactare după lectura autorului).

Provocat din sală cu poezia haiku (PaulaFulga, Doamna Ikebana), Nicolae Prelipceanu aspus: - „...Poezia mea, prozaică, nu se potriveştecu aceste haiku-uri. Este exact pe dos...dacă însăinsistaţi o să spun şi eu una, care o să vi se parăo glumă...e mai lungă decât un haiku, dar:...Adam şi Eva (O ipoteză aproape ştiinţifică) Nucredeam că bătălia între creaţionişti şievoluţionişti/ va ajunge intactă până la Noe/ şi osă învie în omul Darwin./ Întrebându-mă departea cui sunt/ am răspuns:/ sunt unevoluţionist;/ mă trag din două maimuţe:/ Adamşi Eva”.

Doamna Ikebana, în final îi „vinde” (chiar aşi oferit fiecărui protagonist câte un inspirat şivaloros aranjament floral) poetului următorulhaiku: „Nu am vrut/ să - mbătrânesc,/ dar clopo-tul templului,/ bate”

Nicolae Prelipceanu, impresionat de chimonoşi atâtea flori - de calitate, a mai citit „ceva carese leagă de Haiku, de Ikebana, ceva mai aproapede China: Frunzuliţele verzi: Să pictezi o ramurăde bambus nesfârşită/ pe care n-ai văzut-oniciodată/ şi fiecare frunzuliţă verde să-ţi ia o zidin viaţă/ astfel încât ea să fie tânără şi tu foartebătrân la sfârşit,/ să te întrebi atunci,/ la ce buntoate astea/ când s-ar fi putut altfel petrece totul;/şi viaţa,/ şi frunzuliţele verzi,/ chiar ramura debambus/ cu foşnetul ei foarte subtil, cu tot./Acestea îmi treceau prin minte într-o seară detoamnă/ departe de locurile unde creştebambusul,/ şi fără să fii premeditat îndeajuns lamine însumi,/ înainte de a-mi pune zilele în locde frunze/ pe acea acuarelă/ care nu o să ajungăniciodată la muzeul din Taipei,/ nici la muzeuldin Philadelphia,/ niciunde.”

Iată un perpetuum mobile, cuvintelnic, despeţă poetică, dominat de muzica interioară acuvântului, rezonantă, verbală, picturală; şisincretică şi sinestezică, purtând marca NicolaePrelipceanu... Ideile curg, se aşează la rând,cuvântul devine purtător de sarcină pozitivă, şinegativă, împreună şi pe rând, realizând, gen-erând, interferând, ca trasoarele, gloanţelemitraliate pe asfaltul proaspăt spălat şi noc-turn...Un omagiu adus limbii române, şi latine,şi germanice, şi francofone, şi inspiraţiei şiexpiraţiei!

Întreaga desfăşurare a evenimentului a fostpresărată de intervenţiilemuzicale, inspirate şivaloroase, ale clavecinului şiflautului ai căror protagoniştiau fost Maria Calleya,maestru, şi mai tinerii Ioanaşi Marius Todea: flaut,respectiv clavecin. Bach şiDebussy au în-cântatpublicul auditor în prezenţăfoarte mare...

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 11

POVESTEA VORBII 21

Dante Petrarca Rafael

Romeo şi Julietacâte sărutăriShakespeare!

Giordano Bruno Galilei!

Michelangelo şi Leonardo!

Da la creştini se practică

sărutul dat mortului

sărutul e universal viaţă şi moarte

sărutul lui Brâncuşila fel

moarte şi viaţădoi se transformă într-unul

doi ochi devin unul

sărutul dat mortului acum în braţele iubirii

viului Pieta

lui Michelangelo mâine sărutul

viermelui care primeşte la sufletul său

dinamic şi fără spirit nisipul omului

care va deveni peşte şi apoi

iarăşi om

Mendelev se naşte după Renaştere

ce aprigă această ortodoxie

care naşte iată

fiorul invers sărutului

fiord

sărutul rece

Pietade Michelangelo

Buonarotti!

*Sărutul de foc

învie iar aproape

de secolul XX

la început mai cald Sărutul lui Rodin şi teribil de cald

fierbinte foc în Univers

sărutul Păsării de focfulgerând pământulRodin, Sărutul,

marmură

CONSTANTIN H. SAMOVEIHAINA

Haina veche de la tataS-a prăpădit, dar nu-i

gata…Fost-am cu ea la arat,La arat, la semănat,Secerat şi treierat…Făcut-am pâine gustoasăŞi-n pământ dar şi pe masă.

Din haina veche din iarnăMi-a răsărit grâu în palmăCu bobgalben, bobonat,Bun de copii, la uratŞi prescurea cea de dat

Pentru morţii care-s vii:Mame, taţi, fraţi şi copii…

…Şi mai trecu încă-o iarnă…

Haina veche nu e haină…E pământul cu străbuni,Ai noştri şi răi şi buniUnde creşte grâu măşcat

Pentru ai noştri, din sat,Pentru pâine, pentru azimă,Dulce la catapeteasmăŞi stropită cu aghiasmăŞi colivă pentru morţi…Pentru-ai noştri, pentru toţi…

Amărăşti, 20 2012

Camilla Paul-StengelEste soţia pictorului Karl Stengel, pe care l-a însoţit,în luna octombrie 2012, la Curtea de Argeş, undeacesta a expus în cadrul Clubului Iubitorilor deCultură (CIC) condus de acad. Gheorghe Păun, într-o expoziţie personală de pictură având genericul„Muzicalitatea culorilor în desenele vieţii”. CamillaPaul Stengel este italiancă şi locuieşte cu celebrulartist în Germania, fiind o veritabilă poetă deexpresie italiană. Este preocupată de filosofia vieţii-cosmogonia, astfel că în „Reptilele în istoriacivilizaţiei” ajunge să găsească puncte comune întredezvoltarea lor şi a omului. S-a afirmat în culturagermană prin cărţile apărute în acest areal:„Schlangenspuren. Reptilien in derKulturgeschichte”- 1996, şi „Meine liebePenelope”, 2006, dar şi în cultura italiană, prin „Un'isola per Chantal”, 2004... Cu ocazia întâlnirii de la

Curtea de Argeş, doamna Camilla s-a întreţinut cu

noi, ne-a apreciat revistele (Tante Grazieper Il Giornale talmente Ricco dicultura!), şi astfel am intrat (ne-au fosttrimise pe Internet) în posesia celor douăpoezii, în limba italiană, pe care am pri-mit acordul de a le publica în original,precum şi în traducerea noastră. În acestedouă superbe poeme-vers alb CamillaPaul-Stengel priveşte întreaga creaţie anaturii dintr-un punct de vedere ironic,nelipsind dezvăluirea adevărului crud, că omul a fostcreat de Dumnezeu după modelul maimuţei, acăpătat însuşiri dumnezeieşti pe care însă le-apierdut în lunga sa evoluţie (involuţie?), lăsându-sepradă însuşirilor negative (mai mult decât cele pozi-tive): lupta pentru puterea oarbă-criminalitatea, seteade sânge şi automulţumirea în această viaţă: „...qual-cosa che non morde,/ non succhia sangue,/ ed è con-tento della sua vita” („Fallito”). Ironia? este căacelaşi creator a dat fiinţă, pe aceeaşi paletă de

culori, Viermelui („Lombrico”) pe careMama Natură (Madre Natura- GrandeMaestra) îl primeşte cu mai multădragoste decât pe om...Brr!

Poezia „Gesù mi senti?” (Iisus măauzi?), poeta, din nou, face aluzie laironia sorţii, care fixează în acelaşi plan:Creaţia, Crima (în acest caz foartegravă-injustiţia justiţiei), Crucea; şitoate, însemnând viaţa (aproape ca un

stigmat), în noua eră, păşind aşa în mileniul trei...Mântuirea, în viziunea Camillei, dar şi a noastră(vezi primul număr din „Povestea vorbei” pe anul2012, dar şi acum), nu se realizează prin bătutul încuie, a omului, pe cruce, ci, aşa cum este construităşi dreapta credinţă-ortodoxia trebuie să înceapă princhemarea fierbinte a lui Iisus în sânul familiei-încasa fiecăruia, cea mai modernă şi viabilă formă deviaţă: „...fa sera e ho ospiti per cena…/ e se ti va,Gesù,/ sei benvenuto anche tu!”

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 12

POVESTEA VORBII 21

biciul lui Ilie focul lui Stravinski,

dans de foc, Sacre de Prientemps

şi Le Rossignolizvor cu picur de rouă sărutul privighetorii

nufărul în lacul oglindă şi albastrul de cer

iarăşi oglindă!

şi ce sărut plin de lumină oglindă culori

ne-a dat Gustave Klimnt

*

Sărutul lui Brâncuşi conexiune ou rezultat

lumină! aşteptând fiorul

să-i dea energie!

odată sărutat cum ai săruta

creştetul copilului drag cu păr ca mătasea

oul se rupe în două şi uite aşa

mereuse naşte Prometeu Pasărea Infinitului

Coloana-cauză scop

şi unealtă Masa Tăcerii

biserică trup şi seminţie

altar Poarta Sărutului

buze lipite guri diferite

un ochi şi-o gură

mâini de legatsărut de moarte şi viaţă

Sărutul lui Brâncuşisărut

şi după moarte

sărut dat cerului

Fallito- ovviamente -l’esperimento

pensato il coronamentodi tutta la sua opera!

È disperatala brava gran’maestra,Madre Natura.Scuota la testa,si siedetogliendosi gli occhiali,li pulisce benee ispeziona un’altra voltaquesta creatura ultima:

Ma come!All’ inizio tutto andava tanto bene:protozooi, amebe, spugne poriforee poì i pesci e finalmentetutto ciò che respira aria -quanta bellezza e diversità- ammesso: i sauri non erano ungran’che -e che gioiaquando riusciva- un vero colpo di fortuna -l’ornitorinco!

Dalle scimmie in poì perònon funzionava più niente!Eppure sono state loroad ispirarla…di dare loro - si, pian piano per non spavventarle -sempre di più:capacità di caminare meglioe di parlare, die pensare…

tolto un po’ del loro pelo, tinta la cute con colori

- quanto a lei - belli,arrivano i primi guai:alle bianche piacciono soltanto dellebianche,le gialle e le rosse destanto le bianche - e quellebelle nere e nerastrerischiano la vita,e non si sa perché…Invidia?Per qualche colpo di pennello?Invidia, sì! Perchécos’ altro c’è?:

Appena beneficiatecol dono più raffinato (dalle sue mani)pretendevano di essere createdirettamente - sì - d’un dioe si chiamavano - come?, strano questo nome -‘uomini’ e comminciavano la grandelotta…

Che lotta? Battaglia! Assassinio!E questo fra di loro - colpa mia? -a causa della fantasia:vogliono servire e dominare,odiano, fingendo di amare -e tutto qanto solo per un nome,nome d’un dio creatore!Che orrore! ( e errore!)

Ed ora?Deve ritirare tutte queste creature?Di nuovo sperimentare?-No! È troppo vecchia,e troppo stancadopo tanto di lavoroper tutto - e per loro.-

E forse non creava mai qualcosa divalore,

qualcosa che non morde,non succhia sangue,ed è contento della sua vita -la domanda le stringe il su’ cuore…

Sta riflettendo, la Maestra grande…e poì - guarda! - sorride:Non era una volta- mentre si dava un po’ di pace guardando la sua mano tanto capace -che scivolava fra le sue ditauna creaturina piena di vita?Ecco! Un suo bimbo che non chiede un cielo,che non teme un limbo;non pretende di amaree non sa odiare;non fa chiasso- nemmeno procreando - ;ha né ossa né denti

e non fa lamentimentre lavora;crea la sua dimoradappertutto ed è contentodei suoi dolci colori,non è svelto e non è lento:Lombrico! Creaturina mia,benedetta tu sia!

Gesù, mi senti?Son’ inginocchiata davanti alla croce ingombrantenella chiesetta quaggiù- già lo sai dove -e ti vorrei parlare da un bel po’ ditempo,ti va?

Vedo il tuo povero corpofissato a questo legno …

possibile che mi pare di vederenel tuo sfigurato ma pur bel voltouna certa ironia - con un pizzico di scherno?Possibile, perché sai benedi non esser l’unico crocefissoma uno di migliaiaprima e dopo di te?E perché saidi non esser stato portato a una mortetaleper la tua fedema perché sei stato uno scomodo,un tipo rivoluzionarioperché dicevi verità?Ed è per ciò che ti ammiro!

Sì, sta a te saperese l’immagine d’un Gesù in croceda al sofferente umanitàfiducia, consolazione e la fede…Quanto a me vorrei vederti- e forse vorresti esser ricordato tu -come avevi con rabbia tanto giustae calci cacciato dal tempiomercanti e strozzini privi di rispettoné per Dio né per il prossimo!

Sorridere ti vedo ora,ma amaro…Non intristirti, ci vuole tempofinché noi possiamo imparareed intuire finalmentechi sei e cosa vuoi per sempre inseg-narci.Perdonaci e sii paziente,ti chiedo, oh Gesù, e ora ti saluto con amore e rispetto –devo andarmene,fa sera e ho ospiti per cena…e se ti va, Gesù,sei benvenuto anche tu!

EşeculTraducere de Petre Cichirdan

- Evident -experimentul este caleaprin care maestrul îşi câştigă laurii,creând capodopera.

Disperată-i Mama Natură,marea maestră!magnifică şi neîntrecută...Acum stă, e îndoielnică,gândeşte şi priveşte lung,apoi îşi şterge ochelarii,şi, în sfârşit, se hotărăştesă-şi revadă ultima creaţie;...ce creatură, ce deviaţie!

Dar cum? Ce s-a întâmplat,când totul mergea atât de binela început?...protozoi, amibe, bureţi de mare; apoi peştii! şi în final,tot ce respiră aer. Câtă diversitate şi frumuseţe;

- clar este, dinozaurii, apariţii atât de zgomotoase nu au fost pe măsura acestei creaţii -dar câtă variaţie! Şi cum se mai bucura odată,atunci, când i-a reuşit - aşa din întâmplare,chiar ornitorincul,...specie rară!

Şi mai apoi maimuţele, E hei - demult în afara istoriei! dar cât de mult au inspirat,din moment ce le-a dat - da, încet, să nu se sperie,mereu mai mult:mersul din ce în ce mai bine, vorbirea, gândirea.

Mai renunţând câte puţin la păra apărut şi pielea în diferite culori,în timp ce pentru ea - sigur, cea mai frumoasă,sosiră primele necazuri:cromatica, amestecul de culori:albele plac numai albele,cele galbene şi roşii detestăalbele - dar şi pe cele negre! frumoasele negre şi... griurile,

mor cu zile - sărmanele,neştiind măcar pentru ce!

Invidia să fie,pentru câteva tuşe de penel?

Da, invidia-i mereu pornităpe ceea ce nu are el!

Beneficiind abia de cel mai rafinat dar- mâinile, amândouă -şi pretins a fi datde însuşi bunul Dumnezeu,cele două au definitacest regn straniu,care se cheamă - oameni - şi culmea culmilor,care-au intrat în aprigă dispută,şi doar între ei,începând veşnica lor luptă.

Ce luptă? Bătălie! Asasinat!

Aceşti oameni, omorându-se unii pe alţii! - e vina mea? se întrebă mirată,iar ei, nu au făcut altceva,

datorită unei imaginaţii bolnave,decât să aservească şi să domine;să se urască în numele iubirii!

Şi toate aceste asasinates-au făcut în numele creatorului divin!

Ce oroare! (şi eroare!)

Şi-acuma, ce va face oare?O să-şi retragă creaturile-oameni?O să-nceapă un nou experiment?

Nu! E prea bătrânăşi prea obosită după atâta muncăpentru toţi şi toate,dar mai ales pentru aceste ultime creaturi.

Şi poate că totul s-a întâmplat dintr-o simplă eroare!...şi nu o valoare, cum a-ncercat ea,creând-o chinuită,avidă de sânge,şi ce e mai rău,mulţumită de propria ei viaţă.

Săr

utul

- G

usta

vK

lim

t -

190

7

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 13

POVESTEA VORBII 21

pasărea măiastră sărut dat văzduhului

Cocoşul

şi noi sărutul nostru

cei din mileniul trei noi

cui dăm sărutul nostru?

Eu sunt sărutul

sămânţei cu pământul umed

udat de Olt

şi unde a răsărit

Biserica SfinţilorApostoli

sărut dat cerului de toţi copiii Versaiului

şi cu Simon Petru străjuind lângă

altar... *

...Şi mai există un sărut

în această odisee a sărutului sărutul gândului

ochilor şi cuvântului împreună

sărut dat omului şi naturii sale împreună

şi care l-au adus aici în mileniul trei

în pragul fără prag al celor şapte

mii de ani lumină.

Şi frământarea o inundă,strângându-i inima blândă...

Gândeşte Natura - Mare Maestru,reflectă,şi mai apoi - iată!surâde, pentru prima dată - în timp ce-şi dă puţină dreptate,privindu-şi mâinile, adevărate arte; ...când, penelul i-alunecă şi printre degete-i scapăo nouă creatură, mică, plină de viaţă!?

Iată! O fiinţă nouă s-a născut,o vietate, care nu are nevoie de cer,care nu se teme de infernşi nu cere să fie iubităşi nu ştie să urască;nu face zgomot- nici nu procrează;nu are oase, nici dinţi, şi nu ştie să se plângăîn timp ce lucrează.Îşi găseşte singură casaoriunde şi este fericită

de dulcile sale culori,nu este iute sau leneşă,şi nici iubitoare,tristă sau veselă...

Un vierme! asta este;da, un vierme,firavă creatură,nimic între cei vii,fii binecuvântatca orice în natură,şi bine-ai venit.

Iisuse, mă auzi?Îngenuncheat suntîn faţa crucii împovărate din biserica-mi alăturată,atât de intimă- deja ştiu unde sunt -şi vreau să-ţi vorbesc de multă vreme...

Iisuse, mă asculţi?

Văd sărmanul tău trupfixat pe aceste lemne.Posibil este, ca numai eu să văd

în desfiguratul, dar frumosu-ţi chipatâta ironie? - posibilă bătaie de joc?

O, tu ştii atât de binecă nu ai fost singurul ucis,crucificat,ci unul dintr-o mie - înainte,dar şi după tine, încă zeci de mii!

Tu ştii atât de bine,că nu ai meritat asemenea moarte- pentru propria credinţă! -ci doar pentru că ai deranjat!pentru că ai fost revoluţionarspunând adevărul! printre cei atât de puţini,şi atât de mulţi cei ca minecare-l aşteptauşi pentru care îţi dăruiesc întreaga mea preţuire!

Da, trebuie să ştii Iisus,că imaginea Ta crucificatădă credinţă omenirii suferinde;dă putere,consolare şi încredere.

Şi tot aşa

curajul îţi preţuiesc,şi-mi amintesc- poate îţi aminteşti şi Tu, cum cu atâta dreptate şi furie ai alungat din templu negustorii şi cămătariilipsiţi de minim respectpentru Dumnezeu şi cei Lui apropiaţi!

Te văd acum, surâzând!?- un surâs plin de amar,să nu fim trişti, avem nevoie de timppână când vom învăţaşi vom intui în finalcine eşti şi ce doreşti să ne Fii.

Iartă-ne şi Fii liniştit;numele Tău chem. O!.. Iisus,acum te salut cu dragoste şi respect- trebuie să plec,se face seară şi oaspeţii îmi vin la cină...şi dacă vrei, Iisus,vino şi Tu.

„TAKE IONESCU” - O ŞCOALĂ VÂLCEANĂ,CA UN CEAS ELVEŢIAN

„Am vrea dintr-o dată să dăm înapoiTrecutele vremi de pripas.Şi ploaia luminii să cadă pe noiO oră, la Şcoala cu ceas”

Într-o atmosferă entuziastă, în organizareaInspectoratului Şcolar Judeţean Vâlcea şi a

Şcolii Gimnaziale „Take Ionescu”, pe 29noiembrie 2012 s-au desfăşurat manifestărileprilejuite de sărbătorirea a 180 de ani de laînfiinţarea primei Şcoli Naţionale din RâmnicuVâlcea, unitate cu o frumoasă tradiţie înînvăţământul românesc. Din anul 1832 şi până în1918 această instituţie a jucat rolul de catalizatoral vieţii spirituale vâlcene. Aici s-au formatpersonalităţi politice şi culturale prestigioase. Totaici s-a înfiinţat, în anul 1840, prima bibliotecăşcolară din judeţ, în 1899, prima bibliotecăjudeţeană, iar în mai 1848 s-a format primul cor(ansamblu) al corpului didactic vâlcean. Timp de20 de ani, între 1898 şi 1918 şcoala a fost sediulSocietăţii Culturale a judeţului Vâlcea, în 1899s-au pus bazele primului Ateneu Cultural din judeţunde au conferenţiat Nicola Iorga, GrigoreTocilescu, George Coşbuc, Vasile Alecsandri, I.Gh. Duca ş.a., iar în 1872, Ion Luca Caragiale aţinut o lecţie model în faţa diriginţilor de şcoli dinjudeţ. În 1899 în sala mare a şcolii s-a amenajatprimul muzeu de istorie al oraşului şi judeţului. Înaceastă şcoală s-a constituit Societatea muzicalădin Vâlcea şi a funcţionat, din anul 1909, primafilarmonică din Vâlcea. De-a lungul timpuluişcoala a fost vizitată de domnitorii GheorgheBibescu şi Alexandru Ioan Cuza, de inginerulmatematicianul şi inventatorul Petrache Poenaru,de foştii miniştri Take Ionescu şi Spiru Haret, deregele Carol I, de I. Gh. Duca – fost ministru şiprim-ministru al României, etc.

Evenimentul aniversar a fost onorat dereprezentanţi de frunte ai administraţiei publicejudeţene şi municipale şi ai Inspectoratului ŞcolarJudeţean. De asemenea au participat seniori aişcolii, care se bucură de multă preţuire, cadredidactice, elevi, părinţi, oameni de cultură, ziariştietc.

În cuvântul de deschidere, directorul şcoliigimnaziale „Take Ionescu”, Vasile Burduază atrecut în revistă momentele esenţiale dinactivitatea unităţii precum şi rezultatele obţinutede această prestigioasă instituţie de învăţământpreuniversitar. Şcoala s-a deschis în 1832, în casaprofesorului Dimitrie Serghiade, care a fost şidirectorul ei până în 1835. Apoi a început constru-

irea unui local nou, care a fost finalizată în 1843.Din anul 1864 a devenit Şcoala Primară de Băieţişi funcţiona în localul actualului Muzeu Judeţeande Istorie. În 1894 a fost distrusă de un incendiu,iar ministrul Instrucţiunii Publice din acea vreme,Take Ionescu a dispus reconstruirea ei. În anul1896 meşterii sighişoreni au montat pe frontispi-ciul noului local un ceasornic din Austria, multăvreme acesta fiind singurul ceas din oraş, de undeşi denumirea de „Şcoala cu Ceas”.

După moartea lui Take Ionescu, la propunereaministrului I. Gh. Duca, în 1922, devine Şcoala„Take Ionescu”, iar în septembrie 1956, în urmaunificării Şcolii Primare de Băieţi cu ŞcoalaPrimară de Fete s-a format Şcoala Generală Nr. 1,care ulterior s-a numit „I. L. Caragiale”, iar din1998 a revenit la denumirea de Şcoala „TakeIonescu”.

Cu prilejul acestui jubileu au rostit alocuţiuniemoţionante de salut, ing. Mircea Nadolu,prefectul judeţului Vâlcea, ing. Emilian Frâncuprimarul municipiului Râmnicu Vâlcea, IonuţCherăscu reprezentantul Consiliului JudeţeanVâlcea, care a transmis un mesaj din parteapreşedintelui, dr. ing. Ion Cîlea, prof. FlorinDorian Smeureanu, inspector şcolar general al I.Ş. J. Vâlcea, prof. Adina Dobrete şi conf. univ. dr.Remus Grigorescu, care deţin funcţia de inspectorşcolar general adjunct în cadrul I. Ş. J.,învăţătoarea pensionară Ana Olteanu, ing. BogdanCurcăneanu, preşedintele Consiliuluireprezentativ al părinţilor, prof. GheorghePantelimon, membru în conducerea ForumuluiCultural al Râmnicului şi vicepreşedinte alAsociaţiei Seniorilor, prof. Janetta Crânguş, fostinspector şcolar general adjunct al I. Ş. J. Vâlcea,olimpicul Laurenţiu Ploscaru, absolvent al şcolii,promoţia 2012.

Vorbitorii au subliniat importanţaevenimentului şi s-au referit în termeni elogioşi laprestigiul unităţii care este o emblemă, un simbol,la rezultatele excepţionale obţinute în cadrulacestei instituţii de elită a învăţământului vâlceanşi românesc. Au adresat mulţumiri şi felicităricadrelor didactice, profesionişti de mare valoarecare au semănat de-a lungul anilor cu pasiune şicompetenţă în mintea şi sufletele copiilordragostea de învăţătură. Şcoala se poate mândri cuprofesori iluştri, cu elevi capabili de performanţăcare i-au dus renumele în ţară şi peste hotare. Sepoate spune că Şcoala „Take Ionescu” a devenit oadevărată fabrică de olimpici. Spre exemplu,Laurenţiu Ploscaru, pregătit de prof. ŞtefanSmărăndoiu, a fost medaliat cu aur la OlimpiadaNaţională de Matematică de la Constanţa, în 2012a obţinut o medalie de aur la Balcaniada dematematică de la Veria – Grecia şi locul al II-lea

la Olimpiada Internaţională de Geometrie dinRusia. Este impresionant că printre absolvenţiişcolii se numără primarul Emilian Frâncu, cei careconduc în prezent destinele învăţământului vâl-cean, Florin Dorian Smeureanu, Adina Dobrete şiRemus Grigorescu, că şi copiii lor au învăţat sauurmează cursurile şcolii sărbătorite. Este încă odovadă a încrederii şi aprecierii de care aceasta sebucură.

Gânduri frumoase au fost exprimate la adresaconducerii, a actualilor profesori, care menţinaprinsă făclia cunoaşterii, care duc mai departe, cusucces, tradiţiile strălucite ale şcolii, care afuncţionat şi funcţionează ca un ceas elveţian.

Pentru succesele pe care şcoala le-aînregistrat, Instituţia Prefectului Vâlcea a acordatdiplome de onoare directorului, prof. VasileBurduază, directorului adjunct prof. Florina Soareşi tânărului matematician Laurenţiu Ploscaru. Deasemenea Forumul Cultural al Râmnicului şiAsociaţia Seniorilor au conferit şcolii o diplomăde excelenţă pentru rezultatele de excepţieobţinute în procesul instructiv-educativ, pentrucontribuţia adusă la promovarea valorilorspirituale româneşti. La rândul său, conducereaşcolii a înmânat diplome aniversare celor care prindăruire, profesionalism şi demnitate au contribuitla creşterea prestigiului şcolii.

În acest cadru s-au adresat felicitări domnuluiprimar ing. Emilian Frâncu, care de curând a fostpremiat de Patriarhul României pentru meritul dea fi propus, în calitate de senator, instituireaSfântului Andrei, protectorul României, casărbătoare legală.

Programul artistic diversificat, dedicat eveni-mentului, coordonat de prof. Eugen Sitaru, aevidenţiat talentul şi capacităţile interpretative aleelevilor. De asemenea s-a organizat o interesantăexpoziţie de pictură şi de machete cu conţinutistoric. Totodată Ana Olteanu fostă învăţătoare,foarte activă în munca de educaţie şi prof. ŞtefanSmărăndoiu au lansat culegerea Recreaţiimatematice la „Şcoala cu Ceas”.

Prin această manifestare de suflet a fostsărbătorită şi Ziua Naţională a României, careanul acesta a vibrat mai puternic în inimile şi înconştiinţa românilor. Am participat la o acţiuneemoţionantă, care a pus în evidenţă rolulfundamental al educaţiei şi culturii în progresulsocietăţii româneşti.

Preluând din creaţia unui poet de geniu, pecare îl omagiem la mijlocul lunii ianuarie 2013,facem Şcolii Gimnaziale „Take Ionescu”, laîmplinirea a 18 decenii de activitate rodnicăurmătoarea urare: La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Gheorghe PANTELIMONVasile BURDUAZĂ

Csaky E POE

Maria cu Puncul, lemn, ulei,2005, CP

Săru

tul,

lem

n,19

70, C

P

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

POEZIA CA VIBRAŢIE A EULUI

Volumul de debut Poezii dinsuflet al tânărului confrate

şi concetăţean D.G. Călinescu îmidezvăluie o totalitate a proceselorafective, intelectuale şi voliţionaleale autorului, adică mai precis,lumea internă a poetului trăitor pemeleagurile unde rădăcinile viţei-

de-vie visează în iarnă mustul decantat în toamnă.Iubitor al versului clasic, practicând poezia cu rimă,

poetul este sedus mai mult de himera clasicităţii şi puţindispus să-şi însuşească achiziţiile liricii contemporane,preferând experienţa predecesorilor, vizibilă nu atât însubstanţa viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată,aproape narcisiacă: Bărcile le scot în noapte,/ Ştergurmele cu şoapte,/ Plasele le-ntind cusute,/ Vâslele le pundeoparte,/ Să-mi fie mie pe o parte. (Caut catarg)

O voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie ce tindespre impecabilitate împing poezia lui D.G. Călinescucătre discursul muzical în care par a se fi strâns cele maiincitante ritmuri, chiar şi atunci când poezia alunecă spreforma blestemului: Florilor de nufăr/ de mă veţi lăsa săsufăr,/Blestemul să v-ajungă,/ Paşii să vi-i şteargă,/ Iar

sufletul să fiarbă/ Să nu rămână pic de iarbă. (Florilor)Clasicismul prosodic al versurilor e însă mai degrabă

o formă de îmblânzire a convulsiunilor lăuntrice, un actde exorcism.

Citind versurile acestui tânăr poet, mi-am adus amintede aforismul lui Tudor Arghezi: Adevărata carte a unuipoet cred că e una, cu condiţia să fie unică, fiindcădefiniţia unui poet care publică o carte bună stă în douăcuvinte: talent şi energie.

Fizionomia acestei poezii nu bate totuşi la ochi. Actulei de naştere e smuls din registrul liricii clasice. Aceeaşiînclinaţie spre vioiciunea melancolică, spre imagisticaambiguă o descoperim în alte poezii: Cei ce cred cuvinte,/Se vor pierde prin morminte;/ Cei ce scriu cuvinte,/ Vorrămâne ca pietrele-nflorite. (Cei ce cred). În aceastăpoezie se strecoară şi un fel de ars poetica, o credinţă înputerea cuvântului scris. Expresia barocă ascunde înspatele virtuozităţii o percepţie a realităţii. Capacitatea dea da carnaţie obsesiilor, de a le închide în versuri clasiceşi eclatante se consumă şi consumă însă, nu o dată, înexerciţii de virtuozitate, în decorativism: Şi dacă aşirămâne/ O eternitate aşi vedea,/S-o simt ca o turbare,/Din nou, în nebunia mea. (Şi dacă)

De fapt, toată viziunea melancolică a acestor poezii,intruziunile romantice, secvenţele unor scenarii

construite cu ajutorul imaginaţiei creează impresia uneimetafizici ce caută exasperată experienţe fundamentale.Aceleaşi căutări le descoperim în cuvintele de duh, cetangenţiază cu filozofia, cu care se încheie cartea.

Simţindu-se mai apropiat de rigoarea versului clasic,D.G. Călinescu, în ciuda constrângerilor, forţeazădespovărarea de elementul decorativ, continuând să-şisondeze interioritatea cu o tenacitate dureroasă, trăgândpoezia înspre experienţa intimă, unde freamătăsensibilitatea unui poet, precum spune şi în BIBLIE:După cum bura de ploaie astâmpără arşiţa verii, tot aşaşi cuvântul schimbă preţul darului.

Al. Florin ŢENE

Ghici?Kitsch!

UzaZuzaCu ventuzaCu scuzaUrsuzaşi cu…spuza

Ocol dămColindămTurismCulturismOlimpismCapitalism(şi alte ismecu clisme!)Cu muşchiiCu muşchii omuluiLa pomana porculuiCa vijeliaParanghelia

Mai dămNu luămO tura-vuraCu/în cultura

Cu aripi, aripioareCa râma, ori pe picioareCu boarePutoareCu mic şi mareIluştrii cutareSe prezintăCă reprezintăHău, hau, hău

Bine, răuRăsună valePe caleRoze petaleEi olimpiciiParalimpicii

UniciiCiracii… săraciiDin VâlceaDulceaSalută VulcanulDin ăst anulCu Nae baştanulLui Anton Pannul

Epopee? Epopee!SfadăPe stradăMineriadăNeroadăÎn sloatăNetoatăGloatăSlabă SnoabăS-audăSă vadăSă cadăPe noadăS-a instituitLustruitSă se-nveţeDin poveţeDin prostieSă se ştieDespre FănicăFără fricăMineriada culturalăLa şcoalăRăscoalăEroii eroriiAi teroriiBlânda turmăDusă din-urmăSă nu uitămSă-i urmăm…

Încet, încetPremiul Nemecsek

Pe cer suieLui Fane statuie

ScopulTele-scopulMizaSurprizaA cuprinsA învinsA convinsDusă cu vorbaChiar MoldovaÎn persoană, zăuFane la ChişinăuDatu-s-a trofeuNobilul zeu

Sărăcie, sărăcieCe ţi-aş face ţieC-un covrigÎncălzeşti de frigCu mărgicaOri de fricaGoală, goalăAmăgealăBoală-n şcoalăFără de scofalăUnirea-n prostieFire-ar să fieDucă-se-n pustie

Lângă primarUnul bun şi rarOm hotărâtCel urâtCu coatePoate roadePrea, prea credulEgo(Iago!) cel fudulRee…ezistă

Zeu…existăşi subzistă

Scribălaţi cu zaleCultură cu baleUrâtul, urâtulUmple pământulCu cultulIncultul

Oglindă de sinePute bineCă îşi vineDin latrineFără ruşineSă-i fie datDrept atestatCe a fost creat

*

Girul in/culturiiImposturiiFardatEste datDe aproape anulDe clanulLui Anton PannulO bucăţicăPiticăCa liderul cicăÎn confuzieCu perfuzieOlimpicăParalimpică

Una festivăPrea festivăPrimitivăCostelivăPrima la colivăPeste tot La pişcotCu turiştiFripturiştiPseudo-artiştiNiciodată triştiCu titluri inventateUmflateCă se poateSpuse la lumeSă se minuneEa săraca-i credeÎi vedeDusă, dusăSedusăCu vorbaVorba, vorba

*Artă…cură

Cură lăturăMurăturăAcriturăGemuriVremuriGreţoaseSiropoaseCeţoaseCabalăNăvalăOarbăNeroadăMineriadăCulturalăDusă la şcoalăTe-au dus, dusLa… produsDe jos până sus

*TrăiascăTrăiască Domn PreşedinteUnul cu/de minteDescălecătorulDoctorulUniversal profesorulSă creascăSă-nfloreascăÎn artă, în poezieGuru-ne fieSă o facăDe vacă(în India sacră!)Nu de oaieIar de sfântul NaeTot o zi de postSă se simtă… bine

*Să trăiascăSă ne creascăşcolariiMicii şi mariiEx pionieriihuliţii, mineriisă se bucureÎncă gudureFane babanulSă-l cânte VulcanulMoldova, EuropaLa slujbă şi popa.

*Cin se-aseamănă

s-adunăşi pe soare şi pe lunăşi la Vâlceaşi la TulceaOlandaGroenlandaTailandaParanoi-landaÎn Taivanşi la Vulcanla Valea MăceşuluiCurtea ArgeşuluiParteneri-tovarăşiUneori cârdaşiLa caşcaval şi caş.

La mulţi ani şi… AneCu zidiri, betoaneInspiraţie şi toanePeste tot, hai-hui

Puneţi-vă statuişi faine coroaneSă le priviţiFericiţi uimiţiDar să ştiţiTu Nae şi FaneAflaţi la butoanePomenirile se facPentru cei ce tacIar omul din statuieNu ie, nu ie!

Aghios de Sfântul Nae şi Sfântul FaneMihai SPORIŞ

Pagina 14

Obs. Pamfletul acesta are legăturăcu realitatea. Referinţa la carteaMineriada literară a elevilorvulcăneni, apărută la edituraRealitatea Românească în 2012,semnată, hipersemnată şi iarăşisemnată de Ştefan Nemecsek esteevidentă. Nu vrem să aducem niciolezare participanţilor la concursul decreaţie, pe care îi respectăm, oriprimarului oraşului Vulcan, om deonoare, cu un respect pentru culturădeosebit, ori juriului şi sponsorilorgeneroşi, alături de profesoriiîndrumători, cărora le mulţumim că aususţinut un proiect cultural, fiind chiarde lăudat pentru acest lucru. Amprimit cartea de la autorul ei şi amconstatat-o bolnavă de narcisism,cultul personalităţii, exemplu negativpentru toţi tinerii oneşti care seregăsesc cu numele în ea. Am găsit şiimpostură! Atribuirea de titluri false,ale unor presupuse personalităţi,asumarea reprezentativităţii pentrumedii culturale onorabile, ducându-leimaginea în derizoriu ş.a

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

Cărţi din viaţă, viaţă din cărţi

Cerc cu gloatăCa o roatăZgomotosGelos

BotosGăunosAre firmăDe-l afirmă

Casă vidăPrea avidăSă cadăGravidăCrisalidăApoiRoi

La vremeDe viermeSe târăDârăToacă ce vedeSe umple de verdeRefulează

DebuteazăCuteazăDe zorPentru zbor.

CercuriCeruri

şi pădurivulturisinguriprintre noriicălătoriiscruteazăvânează

pe cel ce cuteazănesupuscelui de sus.

Ghicitoare am spus! Cine-i jos?Cine-i sus?

Ghicitoare

(Clipa, rubrica: „Confluenţe” • Dec2011)

La începutul lunii noiembrie, m-am aflat laRâmnicu-Vâlcea, pentru a lua parte la cea de-a VI-

a ediţie a Festivalului Naţional de Satiră şi Umor „Povesteavorbei”, după ce, cu doar două săptămâni în urmă, sedesfăşurase la Târgu Jiu cea de-a XIX-a ediţie a unuifestival asemănător, purtând numele unui talentat poet şiumorist, Ion Cănăvoiu, fiul al meleagurilor gorjene, plecatprea grăbit în lumea umbrelor, dar care a lăsat o zestre deepigrame şi fabule ce-l aşează pe drept în galeriaumoriştilor de reală vocaţie. După cum aveam să aflu,asemenea festivaluri consacrate cu precădere epigramei auloc în numeroase alte localităţi de pe cuprinsul ţării, undeexistă filiale şi cluburi ale Uniunii Epigramiştilor dinRomânia, al cărei preşedinte este scriitorul George Corbu.Membrii acestei uniuni nu ocolesc, ba chiar cultivă cuperseverenţă întâlnirile cu cei care preţuiesc producţiileepigramatice, umorul în general, iar aceştia - după afluenţaşi participarea însufleţită - nu sunt deloc puţini. Constatăricare mă îndreptăţesc să cred că şi din partea UniuniiScriitorilor s-ar putea face mai mult pentru iniţierea unorîntâlniri şi dialoguri între creatori şi cititori, spre a nu selimita acestea doar la lansările de cărţi, adeseori prea pro-tocolare, având aerul unor restrânse sărbători în familie. Osugestie doar, nu insist.

Am început însă prin a evoca cele două evenimente dinalte motive. Cu acele prilejuri, creatorii din zonă (membrişi ne-membri ai U.S.R.) mi-au oferit cărţi ce le poartăsemnătura. O dovadă că, în pofida impedimentelor de totfelul, pot fi întâlnite pretutindeni pe cuprinsul ţării nucleede creatori care se dedică devotaţi şi nu o dată cu har actelorde creaţie. Aşa cum aveam să o constat în Gorj şi în Vâlcea,dar şi în alte numeroase judeţe. Şi în această privinţă s-arcuveni a se face mai mult, mai cu seamă pentru a se realizao mai bună selecţie a valorilor reale şi a promovării lor,descurajându-se în acelaşi timp veleitarismul agresiv,aşezându-se la locul lor cărţile în regie proprie, nerealizate,ce pot întreţine iluzii şi crea false glorii locale. Şi oasemenea temă merită o mai mare atenţie şi abordăriconstante.

Dintre cărţile primite cu acele prilejuri, voi aminti acumdoar una de proză scurtă, semnată de Gheorghe Stancu,Amintiri din război. Amintiri din viaţă. - rod al unorîndelungate convorbiri cu nonagenarul Petre Georgescu,din ale cărui întâmplări de viaţă se cuvin reţinute câtevapentru semnificaţiile şi valoarea lor de document. Datorămastfel amintirilor nonagenarului, înregistrate şi redactate deGheorghe Stancu, o evocare a scoaterii poetului Radu Gyrdin batalionul morţii şi redării vieţii. Acesta, ajuns pe front,cum îşi aminteşte nonagenarul, „cu o înfăţişare cadaverică,cu oasele înşirate cadaveric sub pielea străvezie”, fiind scosdin puşcărie, ca şi alţi legionari cu grele condamnări, spre afi „reabilitaţi în trupele de sacrificiu”. Norocul soldatuluiDemetrescu Radu (alias poetul Radu Gyr) este că, aflat şi elpe front, Petre Georgescu îl cunoscuse în casa reputatuluimagistrat Petrescu din Râmnicu-Vâlcea pe cel ale căruipoezii le preţuia. Dar şi că în Regimentul 2 Dorobanţi-Vâlcea, aghiotant şi fin al colonelului Petre Haas eralocotenentul Nicolae Negrici („ofiţer de carieră, cuaptitudini literare şi reuşite încercări în arta poetică”, aşacum se precizează în evocare), nimeni altul decât tatălreputatului critic literar şi profesor universitar EugenNegrici. Aşa a fost poetul Radu Gyr scos din linia întâi amorţii.

Tot în această carte, am întâlnit şi o evocare a prezenţeide câteva zile la Lotru a lui Mihail Sadoveanu, venit„pentru pescuit de păstrăv”, onoarea de a-l găzdui, în 1949,în clădirea filialei Brezoi a Băncii Naţionale Românerevenindu-i tânărului pe atunci economist Petre Georgescu.

Evocarea scurtului sejur al celebrului prozator e făcută cusobrietate şi umor, înfăţişându-l într-o împrejurare comică,drept un taciturn, deloc comunicativ, un idol caredezamăgea. Amintesc aici acest moment şi pentrucoincidenţa de a fi aflat, cu acelaşi prilej, într-un numărrecent al interesantei reviste de cultură „Povestea vorbei”,selecţiuni dintr-o deosebit de valoroasă mărturie aprofesorului Dan Brudaşcu despre relaţiile dintre poetulDimitrie Ciurezu şi Mihail Sadoveanu. Voi reveni la aceastămărturie după un mic ocol, făcut spre a consemna, fie şinumai în treacăt, apariţia recentă a unei scrieri prea puţincunoscute a marelui povestitor: Orhei şi Soroca. Drumuribasarabene. Mihail Sadoveanu a întreprins, în 1919, la scurttimp de la înfăptuirea Marii Uniri, o călătorie de aproape olună prin Basarabia, rodul acesteia luând chipul volumuluiamintit, apărut în 1921 la Chişinău, la Editura „Glasulţării”, aceleaşi texte fiind publicate pentru cititorii dinvechiul regat sub titlul Drumuri basarabene. Cumprecizează într-o substanţială prefaţă editorul, istoriculliterar Victor Crăciun, volumul nu a mai fost retipărit dincauza „conţinutului lui profund naţional”, fiind „cenzurateîn epoca totalitaristă şi pro-sovietică asemenea texte”. Fărăa se înscrie în rândul capodoperelor sadoveniene, paginilecărţii sunt puternic amprentate de inegalabilul şi incon-fundabilul stil sadovenian, sufletul povestitoruluiafundându-se în meditaţii profunde, cutremurătoare. Multeşi adânci reflecţii şi trăiri sunt cuprinse în tulburătoareleevocări ivite din pana părintelui fără egal al atâtor perso-naje emblematice, cel care, peste două decenii, avea să sedeclare prăbuşit după raptul sovietic al ocupării Basarabieişi crima ce a urmat pactului Ribbentrop-Molotov prinrăpirea unei mari părţi din Transilvania: „Am căzut lapământ acum două luni, când cu cedarea Basarabiei şiBucovinei. Mă simt înjunghiat acum de ruperea uneijumătăţi a neamului nostru din Ardeal. Refuz să cred că eceva definitiv.”

Cei ce vor avea şansa să aibă sub priviri paginile acesteicărţi nu pot fi însă prea mulţi, ea fiind tipărită într-un numărrestrâns de exemplare, difuzate gratuit. Editorul lasă a seînţelege existenţa unor severe condiţionări din parteamoştenitorilor. O problemă mai veche şi delicată, carepoate genera pericolul ca „unii moştenitori să fie prea pro-fitori de beneficii”, oprind în acest chip „editarea scrierilorde seamă ale literaturii naţionale”. Iată un alt subiect ce arnecesita o mai atentă zăbavă şi mai ales decizii legislativeadecvate.

Punând punct şi acestui ocol, revin la una din afirmaţiiledin prefaţa cărţii, în care - amintindu-se drama denevindecat pe care a trăit-o genialul prozator prin pierdereaunicului fiu, în septembrie 1944, în luptele pentrueliberarea pământului Transilvaniei - Victor Crăciun afirmăcă, în fapt, creaţia purtând semnătura lui Sadoveanu ceurmează acestei date „nu mai este semnificativă şi nu avemcertitudinea în ce măsură îi aparţine total”, acceptându-se„ideea unei nebuloase în cazul continuării altor opere dedupă 1944″. Fireşte, o asemenea afirmaţie se cere dovedită,probată şi nu este simplu de realizat investigaţii în acestscop. O confirmare a ipotezei avansate în prefaţaprofesorului Victor Crăciun o aduc selecţiunile din textuldlui. Dan Brudaşcu, reproduse după internet de către poe-tul Felix Sima în Revista „Povestea vorbei”, selecţiuni lacare vom apela în continuare. Se ştie că - nu de ieri, de-alaltăieri - au existat discuţii şi nedumeriri în legătură cu„schimbarea la faţă”, nu doar stilistică, a creaţieisadoveniene de după 1944, punându-se la îndoială, întrealtele, şi paternitatea romanului Mitrea Cocor, care a făcutepocă, inaugurând, într-un fel, la noi, ca Mama lui Gorki, lasovietici, realismul socialist. Iată ce scrie dl. Dan Brudaşcu:„La împlinirea a 32 de ani de la trecerea lui DimitrieCiurezu în lumea umbrelor, am decis, mai ales după cerecent, într-o publicaţie cu pretenţii, paternitatea romanuluieste atribuită în continuare lui Mihail Sadoveanu, am decissă contribui la restabilirea adevărului”. Şi va evocamărturisirile ce i-au fost făcute în anii 1966-1969, la

Ciucea, de poetul Dimitrie Ciurezu. În esenţă, din confe-siunile pe care s-a considerat dator să le facă publice, reiesurmătoarele: înainte de 1944, Sadoveanu a fost senator, ovreme chiar preşedinte al Senatului României, dar şi unuldintre cei mai importanţi franc-masoni români. (Dacă vomadăuga la acestea fie şi numai ideile deloc convenabilenoului stăpân sovietic din cartea despre Basarabia, la carenu se face trimitere în textul dlui. Dan Brudaşcu, vom puteaînţelege că romancierul avea multe motive de nelinişte,chiar dacă-i fuseseră incinerate cărţile în rugurile legionareşi chiar dacă - apelând la cuvântul „lumină”, un cuvântcheie în limbajul masonic - se făcuse purtătorul mesajuluipotrivit căruia „Lumina vine de la Răsărit”.) În asemeneaîmprejurări, devenit vice-preşedinte al Marii AdunăriNaţionale, Mihail Sadoveanu va primi în mod frecvent încasa şi la masa sa pe poetul Dimitrie Ciurezu, ajuns aproapemuritor de foame. Cum se ştie, el fusese o prezenţă activăîn viaţa literară, dar şi politică a României, fiind de remar-cat „strânsa colaborare cu Octavian Goga”, fapt ce l-a adusîn postura de persoană indezirabilă pentru noul regim; pânăşi Sadoveanu neputându-l ajuta în satisfacerea cererii,făcută deseori, de a-şi găsi o slujbă. La repetatele cereri alepoetului, prozatorul i-a cerut - după cum îi mărturisea, prin‘66 - ‘69, lui Dan Brudaşcu - prin 1945, după instalareaguvernului condus de Petru Groza, dar şi după turneul făcutde el în U.R.S.S., „să se gândească să scrie o carte desprecolectivizare” (Vedea probabil în apariţia unei asemeneacărţi un mijloc de reabilitare a poetului, n.n.). Cert este,după mărturiile făcute de D. Ciurezu, că acesta, pe banii luiSadoveanu, a plecat în satul natal, unde „s-a documentatpentru scrierea respectivului roman”. Aici a întâlnit şi „unfost prieten din copilărie, revenit din prizonieratul său înU.R.S.S., care va deveni de altfel eroul principal al cărţii”.În fine, la începutul anului 1946, i-a predat manuscrisulromanului lui Sadoveanu, care, după lectură, i-ar fi declaratcă „manuscrisul mai necesită să fie lucrat”. Ce a urmat? TotSadoveanu l-a sfătuit pe poet să plece din capitală, „undenu avea vreo şansă să-şi găsească un loc de muncă” şi, larecomandarea sa, a devenit, la Sibiu, redactor la publicaţia„România viitoare” şi mai apoi, tot cu aceeaşi înaltăprotecţie, angajat al filialei clujene a Institutului deLingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” alAcademiei Române. Aici a rămas până spre sfârşitul vieţii,în ultimii ani de viaţă retrăgându-se, cum susţine FelixSima, la Mănăstirea Cozia, unde este şi înmormântat. Cei-a declarat poetul D. Ciurezu dlui. Dan Brudaşcu înlegătură cu romanul Mitrea Cocor, apărut sub semnătura luiMihail Sadoveanu? Iată mărturia poetului, aşa cum s-apăstrat în memoria celui căruia i-a încredinţat secretul: „Înacest sens, a declarat că, deşi l-a deranjat, într-un fel,apariţia volumului, cu titlul schimbat, cu numeroaseintervenţii în text, dar şi sub semnătura lui Sadoveanu, nu asa, trebuia să recunoască un adevăr. Toate drepturile deautor la apariţie, inclusiv pentru traducerile în alte limbi,apărute până la moartea prozatorului, i-au fost trimiseintegral de acesta lui.”

Ce rămâne de făcut acum pentru istoria literară? Greude spus câte şi care au fost intervenţiile în manuscris,numeroase în text, după cum declara autorul iniţial alromanului. Mă gândesc doar la faptul că, aproximativ înaceeaşi vreme, traducerile din Shakespeare ale poetului IonVinea erau tipărite sub semnătura lui Petru Dumitriu, careva declara acest lucru mai târziu, înţelegându-se că era sin-gura modalitate de a fi publicate şi remunerate. Greu deştiut cum arătau personajele cărţii înainte de intervenţiasadoveniană, dacă nu cumva şi schimbarea numelor lor, caşi a titlului romanului de altfel, s-a făcut adeseori, dacă nuau fost şi intervenţii redacţionale, făcute în editură, dacăînsăşi structura cărţii nu a suferit modificări. În fine, sunt dediscutat şi probleme privind relaţiile şi etica scriitoricească.O analiză stilistică riguroasă ar putea duce probabil laidentificarea „contribuţiilor” sadoveniene. Dar merită ocarte schematică şi datată asemenea eforturi de investigaţiistilistice şi nu numai?

Nicolae DRAGOŞ

CUVENTE DEN BĂTRÂNI

Pagina 15

Pagina 16

REVISTĂ DE CULTURĂ

NOTĂ: Întreaga responsabilitate a conţinutului articolelor revine autorilor.

POVESTEA VORBII 21

TRAGEDIA PORCILOR ÎNCEPE “MÂINE”

Tăierea porcilor din preajma„Sărbătorilor Crăciunului”,

este de dată milenară, moment caretrebuie considerat ”azi”, pentru că, cel

de al doilea moment care începe „mâine”este creat şi aprobatînclusiv de biserică. Operaţiunea până în prezent se făceaprin înfigerea unor cuţite în gâtul porcului, acţiune dureroasăşi cu guiţări stridente care îţi lua auzul. Porcul, marelenedreptăţit, este în fel şi chip ironizat de proverbe şi zicători:”Doar nu am păzit porcii împreună”, “Cine se amestecă întărâţe îl mănâncă porcii”, ”Porcul orice ar face, lui tot noroiulîi place”, ”Te iei după porc, el te duce în glod”, “Porcultocmai după ce moare, pe toţi satură de unsoare”...Unproverb, cizelat, laudă generozitatea până şi în moarte a por-cului; ”Porcul tot strânge, se îngraşă bine, dar pentru alţii, nupentru sine”. Rasele de porci, realizate prin voinţa omului auprimit denumiri diferite, cu iz de grandoare medievală:Edelşchwein (porc alb), Madele York, Marele alb, Stocli,Bazna, şi alte asemenea nume de familie.

În schimb, numele său cel mic este banal şi rizibil, fărăinventivitate, de obicei „Ghiţă”. Porcul este singurulpatruped din ogradă care nu are voie să-şi cunoască nepoţii şinici să moară de bătrâneţe, fiind sacrificat, asasinat cuîndelungă premeditare, în plinătatea dezvoltării lui, după unpenibil prizonerat în cocină, fără vină şi fără învinovăţire.Aducându-i acolo mâncarea, gospodarul îl măsoară din ochi,zilic, rotunjimea trupului, pofta de mâncare şi vioiciunea şifără îndoială îi urează sănătate şi bună îngrăşare, numărând în

gând lunile rămase până la Ignat. Urările acestea sunt numai la ţară, căci de regulă orăşanul

întoarce nasul a neplăcere când vizitează cumva coteţul dinbătătură, acolo unde miroase a porc, dar tot el orăşanul îicaută cadavrul, când acesta a ajuns pe tejgheaua măcelarilor.Printr-o amară ironie a destinului porcesc, acest patrupedcapătă importanţă numai în cartea de bucate, singurul gen deliteratură, care îl acoperă unanim cu elogii. Orcât de nobilăi-ar fi rasa, oricât de ascuţite simţurile şi de albă pielea,oamenii tot zic despre porc, că este nesimţit la maximum,murdar pe vecie, neghiob prin temperament şi bădăran prinnaştere.

Poezia, prin esenţa ei generoasă şi plină de figuri de stil,nu s-a aventurat spre coteţul porcului decât arareori, grăbităşi ţinându-se la distanţă, în schimb l-au luat în primire„fabula, proverbele şi zicătorile lumii”. Foarte multe dintreele îi reproşază murdăria trupului şi a cocinei, lăcomia lamâncare, un fel de nesimţire generală şi absolută, dar cunume dovedită.”Porc la porc, cel mai curat porc”. Lăcomia lamâncare este ironizată uneori mai subtil, ”Tace ca porcul înpăpuşoi”. Sforăitul în somn,care deranjază toată camera sautrufia omului fără meritele necesare este comparată cu „S-asuit scroafa în copac”sau ”Noroc porcesc”. Ironie, ce norocpoate fi acesta, condamnat la moarte cu termenul de execuţieîn ziua de ignat! Epitetul „porc”, pare să jignească la primapronunţare. O ”porcărie”este o faptă îndecentă şi murdară, iarcuvântul „porcărie”, duce cu gându-l la cava grosolan.Femeia frumoasă, dar fără minte, este „inel de aur în râtulporcului”(Solomon, spre a biciui prostia umană, fie eaînfăşurată în frumuseţe şi graţie, PildeXI).

Contaminaţi de aceste opinii, musulmanii au exclus

carnea de porc din bucătărie. Romanii, gurmanzi rafinaţi, oapreciau, purcelul de lapte fiind o delicateţe la festivităţi.Cicero, folosea la tribunal puneri la punct tăioase pentruadversari ”Sus minervam, Sus oratorem” adică, iată cumporcul vrea s-o înveţe carte pe Zeiţa Minerva sau pe unorator. Într-o epistolă, poetul Horaţiu, deşi gospodar cufermă, scria totuşi că porcul este murdar şi neghiob, deoarecetrăieşte în noroi.

Păreri bune, deşi mai rare, despre porc, se găsesc şi încâteva proverbe sau dictoane antice. ”Pentru un câine rău, unporc bun”: schimb păcălitor. Diferenţa de valoare între ani-malele din jurul casei era inclusă în zicala : ”Un miros aucăţeii, alt miros au scroafele.” Scriitorul Petroniu, arbitruleleganţei romane în vremea lui Nero, îi preţuia pe aceştipartupezi, şi exclama: ”Umblă prin preajmă porci fripţi”. Oaltă zicală, ”A te curăţa, murdărindu-te, pare a fi vârfulnesimţirii porcului”. „Porcul nu face baie pentru a se curăţa,ci pentru a se răcori pe timp de vară”.

Poetul antic, Laurenţiu, îşi invita cititorii să număsoare reacţiile alimentare după tiparul celor omeneşti, căciplăcerile depind de gust. Oamenii uită că în cuprinsul specieinoastre obiceiurile întâlnite pe un continent, pot părearidicole şi nepermise pentru locuitorii altor continente. ÎnInfernul său, Dante, i-a aruncat pe cei lacomi ca porcii încerul al treilea. Cu sau fără voia lui, porcul ne poate„potcovi” cu o baoală parazirară numită ştiinţific-Trichineloză-sau popular „LINŢI”, atunci când propietarul îlocoleşte pe veterinar, singurul care poate stabili dacă carneaporcului îl poate îmbolnăvi.

Consemnat, din „Zoocalomii”,

Vasile GREVUŢU

Pr o b l e m aţ i g a n i l o r

este mai veche.Vine de pe la începuturile anilor ’90 cândfrâiele ţării au intrat pe mâna "cozilor detopor" aservite puterilor oculte răsăritenecu sprijinul nemijlocit al KGB-ului...Vârful de lance al acestor structurimalefice, a fost şi încă îşi mai face pedeplin simţită puterea, după unele "gurirele" - unul de aceeaşi specie şi coloratură,care prin diabolica politică promovată, afost cea de malaxarea specilor umanetrăitoare pe pământ românesc, tocmai cuscopul de pierdere a identităţii acestora,prin aceea de schimbare a denumirii deţigan în rom! ...de ce cu doi de "r"? Pentrua nu se face confuzie – zic ei, cu aceeabăutură tare, marinărească, numită rom, pecare o beau şi românii tocmai de a scăpaodată şi-odată de ea!

Personal, nu am nimic cu acestăetnie. Dimpotrivă, chiar o stimez, nu chiarîn totalitatea, ci doar acea parte care facecinste tagmei şi sunt mândri că s-au născutţigani. Sunt sigur că cei la care fac referire,la recentul terminat recensământ alpopulaţiei, nu s-au declarat nici români şinici rromi, ci pur şi simplu, ţigani. Unuldintre aceştia, mai zilele trecute, aflându-mă în vizită la "Târgul MeşterilorPopulari", mi-a adus un argument zdro-bitor în favoarea etniei lor, citez:"Domnule dragă! Nu ştiu ce oţi fidumneavoastră… io aş mai vinde cazanul

ăsta din aramă dacă aş zice că nu-s ţigan?Dacă aş zice că sânt rrom sau rumân, nu mil-ar lua nimeni! …Nouă ne este fală cumeşteşugul nostru moştenit dinvechime…”.

Am cunoscut, prin natura “plimbărilor”mele prin spaţiul românesc şi nu numai, careporter al revistei "România Turistică",mai mulţi meşteri de etnie ţigănească, carescot din mâinile lor adevărate opere deartă, pe care şi le expun spre vânzare latârgurile de profil, câştigând bani bunipentru ei şi existenţa famililor lor.

Nu cred că din rândurile acestora suntcei care au invadat Europa! Aceia suntfoştii conlocuitori ai noştri, care, învremurile când graniţele nu le permiteaumigrarea, fiind certaţi cu munca, erauclienţii fideli ai puşcăriilor comuniste.Regimul acela dictatorial nu permiteanemunca! Atunci, în acele vremuri,apropae că nu le sesizai prezenţa! Dupăaderarea României la UE, cetăţeniiacesteia şi-au câştigat libertatea de a semişca în voie, fiecare unde a crezut că sepoate descurca mai bine. Grav este faptulcă, pe lângă cetăţenii cinstiţi şi harnici aumigrat şi "gunoaiele" societăţii româneşti,care, acolo unde au ajuns, fac numai relecelor care le sunt gazde şi le-au acordat oparte din spaţiul lor vital. Pe noi, româníide aici, din ţară, nu ne deranjează cu nimicplecarea lor, dar ne deranjează faptul căpropagandiştii analfabeţi-necunoscători decultură europeană, voit, îi confundă curomâníi care-şi văd de treabă, promovândpe canale media antiromânismul!?

Românul adevărat, fiind harnic şidevotat muncii lui, acolo unde-l pui sălucreze ceva îşi face treaba în credinţă şi cu

multă pricepere. Nu-l interesează despre cezic uni şi alţii despre el… Unii coeuropenide-ai noştri, acolo la ei acasă dau vina peromâni că le ia munca lor! Nimic mai fals!Dacă doreau să facă acea muncă, pentrucare româní sunt învinuiţi, o făceau ei…Dar, se pare că, acela care clamează - con-siderându-se superior celui venit din afaraţării lui, ori din nepricepere, ori dincomoditate, ori simţindu-se că se înjoseştea practica acel lucru, nu-l va faceniciodată, chiar dacă … Este o zicală maiveche, care sună cam aşa: “niciodată să nuspui niciodată!”. Roata istoriei se învârtepe toate obezile şi spiţele ei… Nimeni nupoate şti şi prevedea ce ne oferă viitorul.Lumea este un organism viu, în continuămişcare şi prefacere, a se vedea ce seîntâmplă cu lumea acum!

Pentru cei mai tineri şi nu numai, estebine de ştiut că, migraţia popoarelor nu s-aostoit niciodată! Întorcându-ne cu câţivaani în urmă – circa o sută de ani, Româniaera invadată de cetăţeni europeni veniţidin peninsula italică în căutare de lucru!Aceştia, cunoscând bine meşteşugulconstrucţiilor de drumuri şi poduri,exploatarea lemnului ş.a. şi-au găsit repedede lucru. România, între cele douărăzboaie mondiale, ca nivel de dezvoltare,stătea la masă cu marile puteri occidentale;dacă vreţi – făcea preţul grâului în întreagaEuropă! Orice naţiune are urcuşurile şicoborâşurile ei. Nimeni nu poate prevedeace va fi mâine! România, ca poziţiegeografică este aşezată la poarta Europei.Ea, de-alungul existenţe sale, a ţinut pieptnăvălitorilor fiind câinele de pază alMamei Europe… În timp ce vecinii noştriidinspre vest acumulau şi se dezvoltau, noine luptam cu cotropitorii.

După cel de-al Doilea Război Mundialîn loc să stăm la masă cu învingătorii –fiind a patra naţiune ca număr de oameni

implicaţi în conflagraţie şi pierderi de vieţiomeneşti, marile puteri ne-au aruncat înspatele cortinei de fier, întorcându-ne cupeste 50 de ani în ce priveşte dezvoltareafaţă de ţările occidentale!!!

Sunt multe regrete şi multe ofuri, dar lelăsăm pentru altădată.

REVISTĂ DE CULTURĂTRIMESTRIALĂ

produsă de ECOSTAR 21 şi Editura

INTOL PRESS

Editor şef: Petre CICHIRDANRedactor şef: Bogdan CICHIRDANSecretar de redacţie: Felix SIMATehnoredactare: SC INTOL SRLColaboratori:

Constantin POENARU Valentin DOLFIMihai SPORIŞ

Marian PĂTRAŞCUVasile GREVUŢU

Constantin GEANTĂGeorge MĂMULARU

Gheorghe MĂMULARUCorector: Leontina RUSRedacţia: Rm. Vâlcea, Calea lui Traian nr. 169,bl. 5, sc. E, ap. 3Telefoane: 0250.736615

0350.4012540746.029824

E-mail: cichirdan@yahoo.comcontact@globalartfusion.com

Website: www.globalartfusion.com

ISSN: 2285 – 6919 Preţ: 3 leiISSN-L: 2285 – 6919

GheorgheSPORIŞ

RĂSPUNS LA O SCRISOARE VENITĂ DIN ITALIA

LA MULŢI ANI 2013!