Publicaţie trimestrialăAnul V (XI) - nr. 3 (44) - septembrie 2011ISSN1582-7852

SCULPTURA ROMÂNĂ ÎN BRAZILIA(Un nume de rezonanţă: Gheorghe Leonida - artist plastic)

La 12 octombrie 2011 se împlinesc 80 de anide la inaugurarea pe muntele Corcovado din

Rio de Janeiro a celebrului monument dedicatMântuitorului Isus Hristos “Cristo Redentor”.

În decursul celor 80 de ani de existenţă adevenit un brand al Braziliei şi chiar al AmericiiLatine, considerat de presa internaţională ca fiinduna din cele şapte minuni ale lumii moderne, vi-zitat anual de milioane de turişti. În 2003, s-aamenajat la baza statuii (în interior) o capelăromano-catolică unde se oficializează cununii cumiri din întreaga lume.

În timpul activităţii la Rio de Janeiro (1970 –1975) la Oficiul diplomatic român – în calitate deconsul – am vizitat de mai multe ori acest mi-nunat monument. Pe atunci, urcarea se făcea cuun „bondinho” – un tramvai cu cremalieră dedouă vagoane al cărei staţii de pornire era vis-à-vis de sediul Legaţiei noastre, pe rua CosmeVelho.

Am avut prilejul să studiezmulte materiale documentare(inclusiv cele publicate în2009) cu privire la istoriculconstrucţiei acestui munument.Nicăieri, însă, nu se făcea vreoreferire la autorul, de fapt, alsculpturii figurii (capului) sta-tuii. Se acredita ideea ca fiindopera sculptorului PaulLandowsky – francez, deorigine poloneză, care fusesemanagerul general al lucrării,realizată la Paris între anii 1926 – 1931.

În contactele avute la Rio deJaneiro cu personalităţi culturale dindiaspora română, am aflat de la doam-na Vana Duchiade, patroana Librăriei“Leonardo da Vinci”, informaţiapotrivit căreia sculptura capului monu-mentului “Cristo Redentor” este operaartistului român Gheorghe Leonida,născut la Galaţi, în 1892, cu studii despecialitate şi realizări sculpturale demarcă la Roma şi apoi la Paris.

Graţie talentului său unanimrecunoscut, a fost angajat de PaulLandowsky să realizeze figura (3,75m) acelui monument.

Informaţia respectivă mi-a fostconfirmată ulterior şi de altepersonalităţi din diaspora română, pre-cum: prof. Alexandru Frâncu, AlecuNicolau şi muzicologul Petrică Jianu.

În lucrarea mea, „Evocări”, „Unvâlcean în lumea largă” (Ed.Adrianso –2001) referitoare la Brazilia, amintrodus această informaţie cu privirela realizarea sculptorului GheorgheLeonida.

În anii 1999 – 2000, pe cândlucrarea se afla în manuscris, am intratîn contact cu acad. prof.dr. Atico Vilas-Boas da Mota care se afla la Bucureştiîn calitate de vice rector la

Universitatea Internaţională şi profesor deportugheză la Ambasada Braziliei.

În timpul vizitelor prof. Atico la noi, acasă, i-amprezentat manuscrisul cărţii pentru a-mi prezentaopinia şi observaţiile d-sale. Cu acel prilej, a rămas

foarte surprins de celemenţionate cu privire larealizarea sculptoruluiGheorghe Leonida şi m-a întrebat: „de la cine aţiobţinut aceastăinformaţie?”

Făcându-i cunoscutcă sursa era d-naprofesoară VanaDuchiade, a reacţionatpe loc spunând: „Îmi amintesc, că şi mie

mi-a spus acelaşi lucru, în anii 50”.

În lucrarea sa enciclopedică „Brasil e Romenia,Pontes – Culturais – Ed. Thesaurus – 2010, prof.Atico în secţiunea „Sculptura română în Brazilia”,referindu-se la sculptorul Gheorghe Leonida,menţionează:

„Cel ce vine în zilele noastre la Rio de Janeiro,pe cale terestră, maritimă sau aeriană, zăreşte ime-diat minunatul monument dedicat lui Isus Hristos.A devenit simbolul acelui oraş. Însă, puţini ştiu,chipul acelei gigantice sculpturi a fost opera unuiromân. Pe când studiam la Rio de Janeiro, îndecada 1950, animatoarea culturală, d-na VanaDuchiade, patroana Librăriei Leonardo da Vinci,ne informase că un artist român fusese responsabilpentru sculptura capului Mântuitorului Hristos. Deatunci, am notat această informaţie cu intenţia cala prima oportunitate să aprofundăm cercetarea.

În ziua de 15 iulie 2000, când eram laBucureşti, profesor la Universitatea Internaţională,am contactat telefonic pe dl. Lazăr Zamfirescu,

fiul ministrului român la Legaţiade Rio de Janeiro în perioadainterbelică, rudă îndepărtată asculptorului Gheorghe Leonida şi asurorii sale Elisa Leonida, „primafemeie inginer din lume, care mi-aconfirmat că, întradevăr, artistulGheorghe Leonida a lucrat la ate-lierul artistului Landowsky, cândacesta l-a angajat să realizeze capulmenţionatului monument”.

Precizarea făcută de prof. Aticoda Mota în prestigioasa lucrare, ,,Brasil e RomeniaPontes Culturais” cu privire la sculptorul Gheorghe

Leonida elimină o omisiune de neînţeles şiaduce la cunoştinţa milioanelor devizitatori ai Monumentului un adevăr careconstituie o mândrie pentru spiritualitatearomânească.

NOTA:Cristo Redentor a fost inaugurat la 12

octombrie 1931, ora 19:00.Piatra fundamentală a fost pusă în 1922,

la aniversarea a o sută de ani de laproclamarea Independenţei Braziliei(07.09.1922).

Lucrările au început efectiv în 1926.Statuia are 38 m înălţime: distanţa între

capătul mâinilor întinde – 30 m. Greutateatotală : 1.145 tone.

Pe lângă vechiul tramvai cu cremalieră,din 2003 funcţionează şi o instalaţie cuscări rulante.

Statuia se află la altitudinea de 710 m pemuntele (stâncos) numit Corcovado, situatîn zona de Centru – Sud a metropolei Riode Janeiro.

Gheorghe Leonida a decedat în anul1942.

Consemnare şi traducere din portugheză –braziliană.

Nicolae SPORIŞ

Pagina 1

NAPOLEON BONAPARTEDESPRE ISUS HRISTOS

„Pe cât este de sigur că există Dumnezeu, cu aceeaşi siguranţătrebuie să afirmăm că Hristos este Dumnezeu...

Pe cât de încredinţat sunt eu,despre mine, că nu sunt decât unom, tot atât de sigur sunt căHristos a fost mai mult decât unom.

Existenţa lui Hristos este – orecunosc – de la un capăt lacelălalt o ţesătură misterioasă.Dar acest mister corespundegreutăţilor care sunt în oriceviaţă omenească. Dacă acestmister nu este admis, lumeadevine o enigmă; dacă îladmitem, vom avea o minunatălămurire a istoriei omeneşti.

Omul Acesta e mai mult decâtun om, deoarece a reuşit să facădin fiecare suflet omenesc oanexă a Sa”.

A consemnat Ştefan STĂICULESCU

„Cina cea de taină”,pictură pe lemn, SPC

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

Este o lucrare de sineză apărută în 2011 laMănăstirea Bistiţa, realizată de Arhim.

Veniamin Micle. Ea urmează lucrărilor despretipograful român Macarie, despre liturghier şioctoih, la împlinirea jumătăţii de mileniu de latipărirea lor la… Bistriţa olteană. Introducereaautorului este lămuritoare, când subliniazăcontextul cercetărilor actuale şi interesul pentruistoria veche (a celor cu păreri devenite, dinpăcate, prejudecăţi, lucruri definitiv fixate - s.n).Argumentele logice, referinţele credibile,interpretarea situaţiei social politice cuconsecinţele ei, asupra centrului cultural care eraMănăstirea craioveştilor de la Bistriţa,prezentarea stării generale de la sfârşitul secoluluial XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea, cucăderea Muntenegrului sub turci, situaţia altorcentre culturale din vecinătatea românească sau

de aiurea, deschiderea lumii pentru a accepta…tiparul, sunt teme incitante care ne invită lareflecţii, dezbateri, poate reformulări aletabuurilor, impuse de forţa poziţiei vreunei maripersonalităţi (cu discipoli droaie, apărândredutele căzute demult! - s.n). Suntem invitaţi deerudiţia preamodestului autor, să luăm de-a gataceea ce ni s-a dat, să arătăm, cu argumente, dacăputem, că demonstraţia omului care şi-a asumatcu maximă responsabilitate desluşirea istoriei,este greşită. Ne oferă întreg aparatul critic nece-sar în anexele cu bibliografia selectivă, ori în celecu indicele de nume şi locuri. Rugăm pecercetătorii provocaţi să … ridice mănuşa, înspiritul onoarei, să putem da generaţilorurmătoare şi certificările necesare a ceea ce a fostneamul nostru.

“INTRODUCEREA TIPARULUI LA ROMÂNI”

În 23 Septembrie 2011 am consemnatîmplinirea a 625 de ani de la suirea pe

tronul Ţării Româneşti a voievodului basarabIoan Mircea cel Mare, numit în istorie şi celBătrân. Domnia sa de 32 de ani, până în 1418 (31Ianuarie) l-a afirmat ca pe un voievod viteaz, bungospodar de ţară şi credinţă, diplomat recunoscutdeparte, în timp (cronicarii vremurilor!) şi spaţiu(departe de fruntariile valahe!)

De domnia lui este legată marea confruntarecu Imperiul Otoman, de la Rovine, din 17 Mai1395, când, sultanul Baiazid este înfrânt pecâmpul de luptă, undeva pe Jiu, după spusa luiB.P.Haşdeu. Alianţa cu regele maghiarSigismund de Luxemburg, viitor împărat alEuropei, i-a asigurat consolidarea ţării şimenţinerea independenţei, până dincolo demoartea sa. Mircea cel Mare este un voievodemblemă pentru demnitatea neamului românesc,constatată şi de geniul creator românesc, în operenemuritoare.

Pentru vâlceni, în mod deosebit, Mircea cel

Mare este unreper secularal dăinuirii înR â m n i c ,oraşul dom-niei …Lui.Este martor dela MănăstireaCozia, unde s-a pristăvit, lamersul nostruneabătut de ladatini şicredinţa stato-rnică a neamului, pentru care a ridicat lăcaşe deînchinare şi a dat duhovnici remarcabili cum afost Nicodim de la Tismana, şi întregul cin mon-ahal al marilor lavre ortodoxe.

Acestui eveniment Cercul de la Râmnic: «România Grădina Maicii Domnului » i-a dedicat,prin Matei Călin, culegerea de texte « Mircea celMare »apărută la Ed. OFSETCOLOR, Râmnicu

Vâlcea , 2011, unde se găsesc, în mod inspiratadunate, documente de mare valoare într-omanieră de prezentare foarte accesibilă, pentruorice nivel de înţelegere. Televiziunea VL-UNUa dedicat spaţiul unei emisiuni pentru readucereaîn memorie a lui Mircea cel Mare (cel Bătrân!)iar la Mănăstirea Cozia s-a oficiat un Te Deum.

Nutrim speranţa, că dintr-o necesitatefirească, neamul românesc, din nou la răscrucede vremi, îl va ridica pe Mircea cel Mare în ceataSfinţilor, să ne poată ocroti cu spiritul său. Săavem nădejdea că aşa va fi într-o zi…

MIRCEA CEL MARE, 625!

La Editura Semne, dinBucureşti, a apărut în

2011, sub semnătura lui VasileDumitru Fulger cartea„Paraşutat în Fleet StreetLondra”. Autorul, ataşat depresă la Ambasada Românădin Londra, ne introduce într-olume reală, interesantă, la caream avut acces mai ales prinficţiunile poliţiste, captivante,şi poate tocmai de aceea cu opercepţie deformată. Carteapropusă este una trăită şi eadebutează cu o punere în temă,necesară, pentru a coborî cupicioarele pe pământ. Esterecomandată de prefaţa unui universitar cunotorietate: dr. Gheorghe Buzatu, cel ceevaluează cu maximă probitate, momentulistoric al confesiunilor autorului şiimportanţa muncii acestuia, pentru noi, cei deazi, cărora noţiunile de informaţie, securitate,spionaj, contraspionaj, trădare, manipulare,

ne-au cam fost inoculate cusensuri smintite, pentruuşoara noastră manipulare.Autorul, aproapeoctogenar, nu urmăreşte oglorie ieftină ci îşi pune ladispoziţia noastră, păţaniavieţii sale să ne fie nouă defolos, ca o necesarăînvăţătură de minte. Cartease citeşte uşor şi poate ficonsiderată una deînvăţătură, cu atât mai multcu cât zbenguiala noastră,de voie de nevoie, pemeridianele şi paraleleleglobului, este un lucru

cotidian, şi ne pune foarte des în situaţiineprevăzute. Cartea îl respiră pe autor, omulcultivat, trăitor în multiple spaţii culturale, cuo impecabilă ştiinţă a comunicării, şi înlimba maternă, cum ni se arată în cartea pecare o recomandăm.

pagină realizată de Mihai SPORIŞ

VASILE DUMITRU FULGER: „PARAŞUTATÎN FLEET STREET LONDRA „

Pagina 2

A apărut revista SEMN, combinată cu ŢÂNŢARUL,scrisă de George ACHIM, un număr închinataniversării celor doi oameni de cultură vâlceaniC.Poenaru şi P. Cichirdan.

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

MOTTO: Veşnicia s-a născut la sat!(Lucian Blaga)

Veşnicia s-a născut la sat, spunea LucianBlaga, iar Liviu Rebreanu la intrarea în

Academia Română a rostit un discurs celebru,intitulat Laudă ţăranului român. Rostul pe care ceidoi clasici ai literaturii române i-l dădeau satuluiromânesc, arată importanţa cardinală a acestuia înistoria noastră naţională. Dea lungul vremii satulînsă a evoluat, s-a transformat şi în bine şi în rău.

Într-o comunicare succintă ca aceasta nu ar fiposibil să mă refer la multiplele ipostaze ale satuluiromânesc, la evoluţia sa dea lungul diferitelorepoci. Mi-am propus totuşi două repere la care sămă raportez, şi anume, satul interbelic şi cel dinzilele noastre, adică de după Revoluţia dinDecembrie 1989. Ambele entităţi au o durată decirca două decenii şi se află despărţite de un hiat,dublu ca durată, care a avut un mare impact, cupreponderenţă negativ, asupra evoluţiei satuluiromânesc. Aceste date de referinţă ne ajută săobservăm asemănările, dar mai cu seamădeosebirile dintre cele două vârste ale satuluiromânesc.

Din discuţiile avute cu oameni din generaţia dedinaintea mea, ca şi din lectura unor lucrări care auavut ca obiect de studiu sau loc de desfăşuraresatul, reiese că imediat după înfăptuirea MariiUniri satul românesc a cunoscut o reală înflorire.Astfel s-a extins reţeaua de căi ferate, de şosele şidrumuri pietruite, aşa numitele drumuri de ţară, iarîn multe localităţi rurale s-a introdus iluminatulelectric. Totodată a început modernizareaconstrucţiilor rurale, locul tradiţionalelor bordeie,predominante pe la 1907, şi a caselor de pământ,luându-l treptat casele din cărămidă. De asemenea,acoperişurile din paie şi stuf sunt înlocuite încetulcu încetul cu acoperişuri din ţiglă sau şindrilă.

Prin înfăptuirea reformei agrare din 1921, s-arezolvat în linii mari problema pământului agricol.Ţăranii lipsiţi de pământ devenind proprietari, aufăcut să crească producţia agricolă, ceea ce a dus pede o parte la prosperitatea lor, pe de altă parte asporit puterea economică a ţării, care a devenit unmare exportator de produse agricole. Toate acesteaau schimbat în bine statutul satului românesc.

Şi din punct de vedere demografic, satul româ-nesc s-a situat în acea perioadă la înălţime. Şiînainte vreme la ţară se năşteau mulţi copii, darmare parte din ei piereau de mici, ucişi de boli, maiales de tuberculoză, precum şi de penuria de ali-mente. Dar acum începuse procesul de eradicare atuberculozei, proces care va fi încheiat douădecenii mai târziu. În timpul lui Cuza seintrodusese învăţământul de patru clase şi la sate.Acum se face un pas înainte, şi în comunele celemai avansate se creează condiţii ca tinerii săurmeze în satul lor şapte sau opt clase. Ridicareanivelului de şcolarizare este una din premisele uneivieţi spirituale complexe în satul românesc. Viaţaspirituală, la care pe lângă şcoală un rol la fel deimportant îl are biserica.

În cvasitotalitatea ei, populaţia săteascăfrecventa biserica, instituţie care nu se limita săpropage religia, ci constituia şi un factor de cultură.Astfel multe parohii săteşti şi-au format coruriproprii alcătuite din zeci de săteni.

Pe lângă cele două instituţii ale unui sat, şcoalaşi biserica, au acţionat diverse asociaţii obşteşti, cufiliale în sute şi mii de localităţi, cum a fost CultulEroilor, care contribuiau la păstrarea şi continuareatradiţiilor eroice sau culturale ale locului. Populaţiasatului participa cu mic cu mare la evenimenteleimportante ale anului, de la Anul Nou până la

Crăciun. Cu asemenea prilejuri se interpretau cân-tece adecvate evenimentului, se spunea poezii, seîncingeau hore, în care tinerii, şi nu numai ei,dansau în frumoasele costume populare. Era oadevărată întrecere cine poartă la nunţi, petrecerisau hore cel mai frumos costum popular. Costumcare diferea de la sat la sat şi de la o croitoreasăpopulară la alta. Folclorul era cât se poate de viu.În clăcile pentru seceratul grâului ca şi la şezătorilepentru depănuşatul porumbului se interpretaumelodii din cele mai frumoase, acompaniate adeseade instrumente muzicale, se spunea basme, snoave,ghicitori.

Din fericire pentru cultura românească, atunci,şi anume prin anii 30 s-a înfiinţat în Bucureşti, subîndrumarea sociologului D. Gusti, Muzeul Satului,care constituie şi astăzi o mărturie elocventă şi demare complexitate, a adevăratului sat românesc.Mai târziu, urmând pilda marelui înaintaş oamenide bine din alte zone ale ţării, cum ar fi Sibiu şiVâlcea au înfiinţat pe plan local muzeeasemănătoare, dar, se înţelege, la alte dimensiuni.Este cel mai înalt elogiu care putea fi adus satuluişi locuitorilor săi, ţăranii români, care din totdeau-

na au constituit talpa acestei ţări.Dacă şi numele de ţară vine de la ţăran, adică

locuitorul satelor, asta spune mult. Ce a mai rămasdin satul de odinioară? Greu de spus. Desigur,intelectualii satului, preoţi, dascăli, doctori au fostalături de ţărani, la bine şi la greu, chiar şi în celemai vitrege timpuri. Ei i-au ajuta pe ţărani să maisalveze ce se poate salva din vechea şi valoroasaspiritualitate rurală. În primul rând s-a salvat înbună parte, morala ţărănească. Ţăranul român,săteanul, continuă să rămână în esenţa sa un om debun simţ, temător de Dumnezeu şi cu respect faţăde legea morală mai ales. Unele obiceiuristrămoşeşti se păstrează şi azi, cum ar fi colindele,boboteaza, ouăle roşii de Paşti, căluşarii. Nunţile,chiar dacă nuntaşii folosesc maşini în loc de căruţe,se desfăşoară cu acelaşi fast, ca şi pe vremea luiCoşbuc la Nunta Zamfirei. În plus, în zilele noastrese fac filme după nunţi, care constituie uneorizestrea cea mai de preţ a mirelui şi miresei.

Din păcate, frumosul şi atât de diversul portpopular, poate nicăieri în lume nu a existat o maimare diversitate de costume populare ca la noi, nua mai putut fi salvat. El a supravieţuit doar graţieformaţiilor folclorice judeţene şi mai poate fi văzutla emisiunile folclorice ale unor posturi de

televiziune. E bine şi atât decât nimic. Hora adispărut şi ea din majoritatea covârşitoare a satelor.Nu la ordin, ci ca urmare a unor radicale schimbărisociale. Odată cu cooperativizarea, sateleromâneşti s-au depopulat încetul cu încetul. A fosto boală cronică, de lungă durată. A urmat apoi ceade a doua migraţie, aflată în plină desfăşurare.Exodul forţei de muncă peste hotare, majoritateacelor care pleacă la muncă în străinătate fiind tinerişi oameni în puterea vârstei, de la sate.

Nu vreau să se creadă că aş aprecia numaivalorile tradiţionale nu şi pe cele moderne, darfenomenele trebuie văzute în relativitatea lor. Într-adevăr, în ultimii douăzeci de ani satul românesc acăpătat o înfăţişare nouă, a cunoscut o adevăratămetamorfoză, devenind de nerecunoscut. Primamare schimbare a fost reintrarea ţăranilor îndrepturile lor strămoşeşti. Ei şi-au recâştigatpământul pierdut cu decenii în urmă. S-au creatastfel premisele diversificării şi modernizăriiproducţiei agricole. Din păcate, forţa de muncă dinagricultură este împuţinată şi îmbătrânită. Aşa seface că pe măsura scăderii populaţiei apte demuncă de la sate, tot mai mult pământ rămânenelucrat sau e muncit de mântuială.

Pe plan al civilizaţiei s-au făcut de asemeneaunele progrese. Televiziunea în culori şi prin cablu,telefonia, cu precădere cea mobilă, au pătruns înmai toate satele româneşti. Aproape că nu existădiferenţă între sat şi oraş la acest capitol. Iar încentrele de comună şi în satele mai răsărite apătruns şi internetul. Dar dacă de televiziunebeneficiază sătenii de toate vârstele, internetul estedoar în beneficiul celor tineri, deci este apanajulunei minorităţi.

Prin introducerea tehnologiei electronice laţară, satul românesc se apropie tot mai mult desatul universal imaginat de un mare ideologamerican, dar îşi pierde o parte din identitatea sa.Se diminuează tot mai mult rolul satului ca vatră de

spiritualitate, ca focar de cultură locală,autohtonă. Au dispărut cinematografelesăteşti, odinioară atât de frecventate, o partedin bibliotecile săteşti s-au închis sau şi-auredus considerabil activitatea, acum e vorbasă se închidă şi dispensarele. În acestecircumstanţe satul e tot mai legat de oraş,dependent am putea spune.

Tinerii unui sat nu se mai întâlnescnici la horă, nici la căminul cultural şi din ceîn ce mai rar la biserică unde merg mai multbătrânii. Ei se văd mai mult pe autobuz sau

pe tren, cei care nu au maşini, unde schimbă câtevavorbe în treacăt. Comunicarea între locuitorii unuisat a avut deci de suferit. Şi atunci când se întâlnescla un pahar de vorbă, mulţi săteni vorbesc mai multde ce au văzut la televizor decât despre ceea ce aufăcut ei în ziua respectivă. Are loc astfel o alienare,care din păcate s-ar putea să fie ireversibilă, dacăoamenii de la cârma ţării, ca şi intelectualii şifactorii de răspundere de la sate (primari,consilieri, cadre didactice) nu vor acţiona ca să-iredea satului ceea ce a pierdut în 40 de ani decomunism şi în 20 de ani de tranziţie sprecapitalism. Încă nu-i târziu ca satul românesc să-şiredobândească valorile pierdute, şi în primul rândvigoarea şi viaţa spirituală proprie, iar apoi să leapere ca pe lumina ochilor. Să facem astfel toţi ceicare suntem legaţi cel puţin sufleteşte, dacă nu şifizic de mediul rural, încât să putem spune cafilosoful şi poetul din Lancrăm: « Veşnicia s-anăscut la sat! »

(Eseu premiat la Concursul Naţional « Pe aripide dor românesc » Domneşti, 2011, Ediţia a IV-a.Locul I la categoria « Eseu » şi Marele Premiu « Pearipi de dor românesc »)

SATUL ROMÂNESC, IERI ŞI AZIAdina ENĂCHESCU

Pictură în ulei, Emil Ştefănescu, 1930

Pagina 3

N.Grigorescu, „Car cu boi”, 1889

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

Mult timp mi-am dorit săvizitez Barcelona, oraşul

lui Gaudi, în special pentru aadmira catedrala Sagrada familiaşi parcul Guel, amenajate tot dupăplanurile lui. Anul acesta, însfârşit, am reuşit să fac aceastăcălătorie într-o excursieorganizată de o Agenţie turistică,prilej cu care am putut vizita multmai mult decât mi-aş fi imaginat.Încă din prima seară de la sosireaîn staţiunea Blanes, aşezată pemalul Mării Mediteraneene,ghida, o româncă frumoasă şiinteligentă, ne-a propus sămergem a doua zi să vizitămFigueras, oraşul lui Salvador Dali.Cum totdeauna am admirat picturile luisuprarealiste, am acceptat imediat. Aşa că, dis-de-dimineaţă, după micul dejun, am fost îmbarcaţi,vreo 30 de turişti, într-un autocar curat, cu aercondiţionat şi cu un şofer spaniol foarte politicos.

Din fuga maşinii, pe o autostradă ce şerpuiaprintre leandrii ce mărgineau drumul, admiramcâmpurile bine îngrijite, livezile încărcate defructe, pădurile de platani şi brazi, vârfurilemunţilor ce despărţeau Spania de Franţa,satele şi oraşele în care nu zăreai niciunlocuitor, semn că toţi munceau pe undeva.

Salvador Dali s-a născut la 11 mai 1904 înoraşul Figueras, la nouă luni după moarteafratelui său Salvador. Părinţii, tatăl notar şimama casnică, i-au dat celui de-al doilea băiattot numele Salvador, în amintirea celuidispărut, ca simbol al salvării sufletului lorîndurerat. Când Salvador Domingo FelipeJacinto avea trei ani, părinţii l-au dus la cimitirsă vadă mormântul fratelui lui, moment care l-a marcat profund când şi-a văzut numele scrispe o cruce şi de atunci s-a considerat a fi reîn-carnarea celuilalt, motivul dedublării şi al morţiiobsedându-l toată viaţa. De aceea, el vorbeadespre el numai la persoana a treia, considerându-se doar un trup viu ce găzduia sufletul celui mort,deci un „leş urât mirositor”.

Copil fiind, era foarte alintat de mama lui, pecând tatăl încerca să echilibreze dragostea mameifiind mai dur cu băiatul, uneori însă era prea dur.Când era bătut, considera că e bătut sau certatfratele lui, nu el. În mod voit Salvador îşi chinuiaslujnicele furând mâncarea şi făcând pipi pe ea,iar pentru a-şi supăra părinţii, făcea pipi în pat, nula toaletă.

Şcoala primară a făcut-o la şcoala publică,pentru săraci, unde se considera a fi mai bun decâtceilalţi colegi, pe care-i bătea fără motiv. Întimpul orelor dormea în bancă sau se uita pe geamla plopii din curtea şcolii, refuzând să participe lalecţii. În fapt, era încurajat şi de învăţătorul lui ,un bărbat excentric, ateu, care colecţiona obiectevechi şi promova ideea că Dumnezeu nu există,de unde pendularea artistului între credinţă şinecredinţă.

Încă de mic Salvador a început să desenezepomi, frunze, flori. Într-o vară, tatăl l-a trimis pebăiat la Moula de la Torre, la prietenul lui, pic-torul Ramon Pichot, care l-a învăţat să desenezeşi să picteze, lucrând câte patru ore pe zi, stând

într-o spălătorie, în cadă şi desenând sau pictând.Pentru că nu ştia bine nici castiliana, nici

catalana, limbi total diferite faţă de spaniolă,părinţii l-au dat mai departe la şcoala franceză. Caelev, a participat la un concurs de pictură unde acâştigat premiul cel mare, iar drept recompensă, aprimit un costum de rege, de la tatăl său. De acumtânărul va umbla prin casă în costum de rege,

vrând să se comporte ca ungeniu, după imaginaţia lui.

Tot în aceastăperioadă a făcut o pasiuneciudată pentru sora lui, AnaMaria, pe care a pictat-o dinspate, stând la fereastră,privind marea, tablou ce esteconsiderat a fi începutul pic-turii sale suprarealiste.

În anul 1921 a intratla Academia de ArteFrumoase San-Fernando dinMadrid unde s-a împrietenitcu scriitorul Gabriel GarciaLorca, homosexual, şi curegizorul Luis Bunuel, cucare va realiza şocantul film

„Câinele andaluz”. Fiind un tânăr rebel care-iincita pe studenţi să se răscoale contra sistemuluide învăţământ, a fost exmatriculat şi s-a întorsacasă, la Figueras. În 1926 a plecat la Parisdupă ce a fost ajutat de Pablo Picasso să expună,o primă expoziţie personală având-o în foaierulteatrului din Figueras. În Franţa a fost ajutat în

continuare de Picasso, aici cunoscându-i peAndre Breton şi Paul Eluard, intelectualisuprarealişti. Din cauza comportamentului săuexagerat excentric, a fost exclus din grupulsuprarealiştilor în 1934, ceea ce nu l-a afectatspunând „ suprarealismul sunt eu”, creând o nouămetodă în pictură, paranoico – critică din care aurezultat imagini surprinzătoare prin fantezia lui cestupefiază şi azi.

În 1929 a cunoscut-o pe Gala Diaconov,soţia lui Paul Eluard, de care s-a îndrăgostit.Aceasta, la început nu l-a plăcut, dar timiditatealui ascunsă prin gesturi excentrice – râdea isteric,făcea ca măgarul în public, se tăvălea pe jos – afăcut-o să-l privească cu alţi ochi. Salvador i-ainvitat, pe Gala cu Paul Eluard şi cu fiica lor,Cecile, în Spania şi aici s-au apropiat unul dealtul, încât Gala a rămas cu Dali, cei doidivorţând. Gala era o rusoaică, divorţată, maibătrână cu 10 ani decât Dali, motive pentru caretatăl artistului n-a fost de acord cu aceastăcăsătorie, de aceea s-au căsătorit doar civil , mar-tor fiind chiar Paul Eluard.

În perioada 1939-1948 se autoexileazăîn America, departe de război, unde au fost primiţifoarte bine şi unde s-a autoproclamat Geniu. Aicia fost recunoscut ca mare artist, fiind invitat la

toate petrecerile din lumea intelectualilor şi apoliticienilor, şi unde organizau şi ei petreceri,adevărate orgii la care participau actori, pictorietc.

În timpul celui de-al doilea război mondi-al, generalul Franco a fost preocupat şi delansarea turismului în Spania şi de aceea a făcutdemersuri pentru readucerea talentelor plecate dinţară. Dacă Picasso a refuzat oferta, Dali a acceptatşi s-a împrietenit cu generalul care l-a ajutat săcumpere clădirea Teatrului din oraşul său natal,Figueras, pe care l-a transformat în Teatru -Muzeu. Amenajându-l, a pus deasupra scenei o

cupolă care să se transforme într-un diamant cândbate vântul, cerul fiind albastru – totul pare a fi undiamant. La vechea clădire a adăugat un turn,Tore Galateea, în care se găseşte dormitorul pic-torului. Obsedat de motivul oului, al naşterii, Dali

a pus pe acoperiş Ouă imense, ce se văd de lamare distanţă.

Din dragoste pentru Gala, acesta îi facecadou un castel în satul Pubol, nu departe deFigueras, ea acceptându-l cu condiţia caSalvador Dali să vină la castel numai dacă îşianunţă vizita şi ea o va accepta. Au fost multesituaţii când aceasta nu l-a primit în castelulei.

În 1982 Gala a murit subit. Lovit dinnou sufleteşte, artistul nu a participat laînmormântare, dar s-a mutat în castel, pentrua fi aproape de ea. De la o lumânare va da foccastelului, refuza să mai mănânce, a devenitmorocănos, a încercat să se sinucidă de maimulte ori, sau accepta să mănânce doarprintr-un tub, pe nas.

Bolnav fiind, având probleme cu respiraţia,a fost vizitat la Teatrul-Muzeu, unde locuia, deregele Juan Carlos I care l-a declarat marchiz.

La 23 ianuarie 1989 a decedat în camera luidin Tore Galateea, iar trupul şi l-a donat muzeu-lui, fiind înmormântat perete în perete cu WC-uldamelor, pentru că îi plăceau bârfele femeilor şi avrut să le audă şi dincolo de moarte.

Clădirea muzeului are două corpuri cu 22 decamere. În holul principal este expusă maşinaartistului în care, dacă pui o monedă, plouătorenţial. Sus, spre tavan, este corpul unei femeifoarte grase având o umbrelă de care atârnă multebaloane-prezervative. Deasupra fostei scene seaflă imensa cupolă de sticlă, pereţii fiind decoraţicu tablouri celebre. Urmează diferite încăperi, unafiind dedicată actriţei Mae West pe care odescifrezi doar dacă observi că buzele sunt ocanapea, şemineul este nasul, draperiile sugereazăpărul, iar tavanul este o clădire a actriţei,dormitorul fiind alcătuit din plante exotice.

În toate celelalte încăperi sunt expusetablouri şi desene ale lui Salvador şi ale multorprieteni ai săi, toate făcând parte din colecţia luipersonală. Cea mai ciudată încăpere estedormitorul în care a trăit şi a murit artistul.

Pagina 4

ÎN VIZITĂ LASALVADOR DALI

Marinela BELU-CAPŞA

Salvador Dali, „Bustul lui Voltaire cu călugăriţe”

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

Primesc invitaţia părintelui Liviu DraguCătălin Popian de a vizita casa maestrului

Constantin.C.Popian ca pe un dar. Aşezată lapoalele Masivului Buila, într-un colţ de naturămirific , la doar câţiva metri de frumoasa ctitoriea boierilor Craioveşti, Mânăstirea Bistriţa,clădirea, pe alocuri renovată de părintele CătălinDragu Popian mai păstrează parfumul vremurilorde odinioară.Împreună cu poetul Felix Sima şiPetre Cichirdan, vicepreşedinte la SocietateaCulturală " Anton Pann" , admirăm parte dintezaurul familiei Popian: tablouri, porţelanuri ,fotografii , obiecte de mobilier recuperate denepotul atât de drag maestrului, Cătălin - Dragu.Pentru o clipă timpul s-a oprit in loc. Îmi imag-inez familia Popian , evlavioasă ,reunită în jurulmesei de lemn sculptat la o zi de sărbătoarereligioasă.Părintele Cătălin Dragu ne povesteştecu emoţie crâmpeie din perioada petrecută alăturide MAICUŢA si TĂICUŢUL. Ajunşi pe prispacasei , trebuie să subliniez că locuinţa esteacoperită cu şindrilă, iar prin bunăvoinţa gazdeisuntem "omeniţi româneşte" cu produse dinogradă .Primesc în dar cartea ; "Memorii. O viaţăde om" ( 1966-1969-2009) şi am bucuria să aflucă lucrarea mea "Patriarhul Justinian Marina şi

locurile natale" a citit-o pe nerăsuflate. Dovada:câteva observaţii pertinente pentru care îimulţumesc . Şi colegii mei oferă cărţi şi primesccărţi, spre bucuria tuturor. A fost o după amiază

de august frumoasă şi fructuoasă din punct devedere spiritual - cultural.Despre maestruC.C.Popian aveam să aflu multe din lucrarea"Memorii. O viaţă de om" aparută în anul 2011la Editura Agnos, Sfânta Mânăstire Crasna,Prahova.Actor şi interpret de piese religioase şimistice , nu numai laice , din marii autori. Autorde texte teatrale cu conţinut religios şi mistic .Profesor la Seminarul Teologic Bistriţa - R.V. de

la 1908 la 1940 ( cu întreruperile celor douărăzboaie ) Profesor şi apoi coleg, colaborator şiprieten al Patriarhului Justinian Marina.Coleg deşcoală şi apoi colaborator şi prieten cu Episcopulde Râmnic, N.S. Vartolomei Stănescu.Conducătorul oficial al Echipei de teatru aSfintei Episcopii a Râmnicului ( 1923 -1940 ),caz unic în lume.Prieten şi colaborator alEpiscopului Iosif( de la care s-au recuperat celemai vechi înregistrări ale maestrului , poezii şiscene din piese , înregistrate de Pr.Prof. Marin S.Diaconescu - Pitesti , cuscrul P.S., 1960-1964).Încartea Memorii.O viaţă de om (1966 -1969-2009), Constantin C. Popian, vol.IV ,descoperim: memorii , jurnale , mărturii ale Maestrului dra-matic , Constantin C. Popian , cu note , lămuriri, completări , critica textului , aranjareafragmentelor de către micul său nepot , Linu -Dragu Cătălin Popian. " Maestrul Constantin C.Popian a fost o personalitate spirituală unică, încare, în chip perfect, s-au unit virtutea inimii cua minţii , voinţa cu smerenia , demnitatea cubunătatea şi cunoaşterea ", aflăm din Prefaţă.

Descoper cu bucurie că între Maestru şiPatriarhul Justinian Marina a existat o frumoasăprietenie iar o parte dintre scrisorile Maestruluicătre Prea Fericirea Sa s-au păstrat şi sunt publi-cate în acest volum. La pagina 149 seconsemnează :"Justinian, Briliantul Ortodoxiei "- 1-3 mai 1967. Maestrul scrie PatriarhuluiJustinian. Trimite scrisoarea pe 3 mai. "Sanctitate, În primul rând, vă adresez respectuos salutulcreştinesc care , printr-o minune dumnezeiască ,dar şi graţie osârdiei Sanctităţii Voastre, şefuluistatului şi întregului cler ortodox, anul acesta s-aauzit însutit şi înmiit de pe buzele creştinilor şinecredincioşilor: "Christos a înviat"! LaMânăstirea Horezu , zeci de faruri au luminatclipa primirii luminii şi sute de inimi s-auumplut de lumina bucuriei : ,,Paştele nostru ,Paştele!,,,"....Mulţumesc, cu întreaga meafamilie, pentru atenţiunea ce ne acordaţi,atenţiune care ne întăreşte slăbiciunea paşilor şine întreţine vigoarea sufletului, întru săvârşireabinelui obştesc. Cu cele mai calde sărutări demâini vă asigurăm de neţărmurita noastrădragoste de fii spirituali, Maria şi ConstantinPopian. La pagina 288 este descrisă vizitaMaestrului la Patriarhie şi întâlnirea călduroasăde care s-a bucurat din partea Părintelui Patriarh.Memoriile Maestrului, adunate în aceastăimpresionantă lucrare, sunt o mărturie vie a vieţiispirituale, religioase şi culturale a RomânieiEpocii sale, dar mai ales a Eparhiei Râmnicului -Olteniei, al cărei reprezentant artistic "Suigeneris" a fost.

MEMORII. O VIAŢĂ DE OM ( 1966-1969-2009) , VOL.IVCONSTANTIN C. POPIAN

Zenovia ZAMFIR

George ROGOJINARUPremiul I,"Tinere condeie", 1975

Se primenea cu-un cântec după muncă.Era înalt şi semăna cu munţii.Purta-n spinare trei păduri şi-o luncăŞi-şi despletea pâraie-n steiul frunţii.

Sădea şi pomi, precum zideau bisericiCei vechi, slujindu-şi zeii, dumnezeii,Columne vii îi încălţară teiiUrcaţi în timp, mirositori şi sfetnici.Toamna citea din cronici vechi, de frunze...Graiuri de cuci, de mierle, de prigoriiÎi înfloreau în primăveri pe buze, Scriind cu sapa-n cartea cu podgorii.

Acum e cântăreţ în strana ierbiiŞi-l poartă-n rădăcini mereu aproapeCodrii cu brazi, izvoarele cu cerbii.Când greierii trag clopotele serii,Îngână psalmi cu murmur surd de ape,Cădelniţând cu licuricii verii.

Îmi mai răsare uneori sub pleoape,Din Oltul amintirii şi al minţii,Ca stânca sfâşiind semeţ un val...Mi-aduce stele-n pălăria nopţiiŞi piere-n nori călare pe un cal...

Pagina 5

BUNICUL MEU, PODGOREANUL

Două tablouri, acuarelă, deAurelia ROGOJINARU

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

Detectiv prin arhive

“VAGABONZII” LUI TĂNASE LA CĂLIMĂNEŞTI

Unul din primele filme româneşti, dacă nuchiar primul, în care apar secvenţe

filmate la Călimăneşti, vestita staţiune balneo-climaterică de pe Valea Oltului, este comedia descurtmetraj “Vagabonzii de la Cărăbuş”, realizatăîn 1927. Era perioada de început acinematografiei româneşti, iar operatorii noştride imagine începuseră deja să descopere, pelângă frumuseţile deosebite ale peisajelor noastrenaturale, şi pitorescul aparte al unor localităţi deprovincie intens frecventate de turişti, mai ales înperioada concediilor de vară.

Într-un asemenea context s-a realizat şiaceastă comedie. Profitând că actorii Companieide teatru de revistă “Cărăbuş”, condusă devestitul comic Constantin Tănase, se aflau învacanţă şi recreere la Călimăneşti, regizorul IonCosma şi operatorul Eftimie Vasilescu de la“România Film” s-au gândit să-i folosească într-o scurtă comedioară improvizată, în care să punăîn valoare atât umorul şi fantezia debordante alevestitei trupe de revistă, cât şi o parte dinfrumuseţile acestei staţiuni.

Subiectul este preluat dintr-unul din multelescheciuri uşoare cu care actorii încântau publiculîn turneele lor prin provincie. Doi vagabonzi,interpretaţi de Petre Codruţ (Goangă) şi AlecuBărcănescu (Tulea), găsesc în parcul central dinCălimăneşti, locul cel mai vizitat din staţiune, obacnotă de 100 de lei. Ei şi-o dispută cu multăardoare, fiecare dorind să fie numai a lui, fără să

ştie însă că aceasta nu valora mai nimic, căciavea imprimată pe cealaltă parte o reclamă.Gagurile sunt neelaborate şi ţin mai ales de com-media dell’ arte sau comedia bufă, punând înevidenţă puterea de improvizaţie a actorilor,farmecul lor personal.

Interesante din punct de vedere documentar-istoric sunt cadrele generale în care se desfăşoarăintriga filmului. Astfel, apar secvenţe cuimaginea, uneori doar fugitivă, a Pavilionului şiparcului central, edificate în stil baroc prin anii1907-1910 de către Societatea Călimăneşti-Govora, a hotelurilor Jantea, ca şi a intrării sprepodul care duce în Ostrov.

Petre Codruţ, interpretul lui Goangă, unul dinvagabonzi, mai jucase, alături de directorul săuConstantin Tănase, în “Peripeţiile călătoriei luiRigadin de la Paris la Bucureşti”. Aceasta era toto comedie de scurtmetraj, realizată în 1924 pen-tru completarea unui spectacol de teatru derevistă al celebrului comic francez Rigadin(Charles Prince) care venea să prezinte unspectacol şi la Bucureşti, în cadrul unui turneuefectuat prin toată Europa.

Alecu Bărcănescu, cel de-al doilea vagabond,Tulea, avea şi el experienţa jocului în faţacamerei de luat vederi. Filmase încă din 1917 unscheci comic – „Cei doi Bărcăneşti” - în carepurta un dialog între actorul de pe scenă şidublura sa de pe ecran. Şi această peliculă urmasă fie prezentată în spectacolul de revistă alTrupei Bărcănescu, semn că mijloacelemultimedia, cum se spune astăzi, erau folosite

intens în spectacolele de teatru imediat dupăapariţia lor (în cazul de faţă filmul).

Mai jucau Jean Petrescu şi Gică Ionescu,iar în final, cu un procedeu utilizat mai ales înfilmografia modernă, apăreau în cadru chiarregizorul Ion Cosma şi operatorul EftimieVasilescu.

Ion Cosma (n. 1905) avea deja două filmeartistice în care jucase: “Legenda celor douăcruci” (1925) şi “Vitejii neamului” (1926),ambele regizate de Ghiţă Popescu şi EftimieVasilescu, acesta din urmă fiindu-i partener deregie, dar şi operator, şi la “Vagabonzii de laCărăbuş”. Între 1939-1948, numele lui IonCosma va fi întâlnit pe genericul multor filmedocumentar-artistice, numai ca regizor însă, apoi,după 1950, şi ca operator. Mai târziu, revine lapasiunea tinereţii sale, cea de actor, şi va mai jucaîn filmele artistice “Facerea lumii” (1971) şi“Dimitrie Cantemir” (1973), distribuit deprietenul său regizorul Gheorghe Vitanidis.

“Vagabonzii de la Cărăbuş” este un scurt-metraj de ficţiune a cărui acţiune se petrece laCălimăneşti în perioda interbelică, dar, în bunăparte, el este şi un film document despre oraşul-staţiune din acea vreme. Pentru că era prea scurtpentru a rula singur, a fost prezentat pe ecranepeste un an de la realizare, în 1928, împreună cufilmul artistic “Năpasta”, prima ecranizare adramei lui I. L. Caragiale, în care Ion Cosma jucarolul lui Gheorghe, iar regia era semnata deEftimie Vasilescu.

Constantin POENARU

pe frunte sub muntecute gânduri rânduripune punte poetulartist trist strigăintriga cetăţii în ceaţăsă mă vindecede urâtul din lume

p cichirdan taie ceaţa cu dalta o risipeşte cu penelulo colorează cu durerilevremii

tulburi sunt toatela vreme de noapte

iscă vorbe pe hartiepoezie stare de veghelegată în zeghe

din cea cartesorborbvorbasilabahip-hopvreme de ierifacturată azi

tăiatăîn patruapoi măruntsă n-o uitsă strănutsă înjurpe sperjur

că noroc n-am avut

că au vrutcă n-au vrutţara-n ţărânălumea-ntr-o rână

blestemgemparadaneroadapăsări negrede pradă

istoria isteriatic tic tic şi ritsictirittac tac tacrobia sclaviavorbeşte politichia

jug şi plugplăvanilacrimi de boiploipatiminesfârşite patimi

glorie-n ceroamenicu numeprenumeornamenteparamente şi chiar monumente

vestepoveste

cu a fost şi estecu scribii naimiţiuneori vestiţipapuşarii cu sforite trag cu dragde subţiorica să creşti în piaţăcu şi fără viaţăpaiaţă

dimineţirăzleţiisinguri cuciinăuciişi toţi uituciivor revoluţiinoi soluţiieroi noiţapul ispaşitorla tocător

nimicul cu glasprea plinde veninturma mânatăe gatasă-şi ieie rasplatalupii la pandăvor hăcui cu dobândă

turma flamandă după tabula rasaîşi plânge soarta toanta astanecurmată napasta

Doamne iartăpentru ceartarabojul mutdă-l să-l ascultsă-l privesc

să mă umplela tâmple să se întamplesă văd prostiapusă mâlccu tâlcde satanomulneomul tâmpcu nume de sfântcoruptul integrusmoală de negru

suflet de cărbunespune spuneminciuna din lumediavolul din veacfără leac fără leac

venit-a trimiscu misie şi permisie în ramnicpe maidanul din versailde la porţi de raipetre-simionapostol lui cichirdandin plai hotiniansă ne fie de trezvie poeziesă ne dezlegeîn legepoate-om înţelege

frumosul ne iartăpus la poartaartă

petre secerisdin pietreprelins distins cuprins pe tipsie-ntinshrana să ne fie

ne îmbieapoi cu furiestrigă strigoilor lupilorlăsaţi semănătoriiviitorii să treacă prin iarnă

randuialănadejdea e-n brazdagazdada da da samanţa mirabilă cu noi în ea în casa acasă batrană

deşteaptă-te românenu de mâinechiar de-acu…uuuuu

mihai sporis

ALTFEL DE CRONICĂ

Pagina 6

- Vol. „Poezia, stare de veghe” -

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

Pagina 7

DIMITRIE CIUREZU (1901 – 1978) - POET AL MÂNĂSTIRII COZIA

În „Istoria literaturii române de la originipână în prezent”(Bucureşti, Editura

„Minerva”, 1982, p.868-869), G. Călinescunotează despre Dimitrie Ciurezu: „Născut în1901 la Pleniţa, jud. Dolj. Culegerea „Răsărit” afost primită, când a apărut în 1927, cu o maresimpatie, ca o explozie a bucuriei de a trăi şi cao expresie a tradiţionalismului de nuanţăoltenească (…) încât pentru a surprinde în aceste

bărboase rădăcini bulbii poeziei, se simte nevoiade a recurge la metoda fragmentării (…)”

(...) Dimitrie Ciurezu se retrăsese, în ultimiisăi ani de viaţă, la Mânăstirea Cozia, cuîncuviinţarea lui Gamaliil Vaida şi, desigur, cuacordul Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, P.S.Episcop Iosif Gafton (1949 – 1984). Puţini ştiucă D. Ciurezu este înmormântat la Cozia, maiales că şi în necrologul său este trecut că a încetat

din viaţă la Sibiu; însuşi acad. Dan Brudaşcu, alcarui text îl reproducem aici (de pe Internet) -domnia - sa ocupându-se, în articol, despre o altădezvăluire, şocantă, referitoare la D. Ciurezu –se opreşte numai la locul decesului, Sibiu,neconsemnând şi locul îngropăciunii sale:cimitirul de la Bolniţa Mânăstirii Cozia.

Felix SIMA

(Selecţiuni efectuate în redacţia „Povesteavorbei”)

Anul trecut, adică în 2009, s-au împlinit 60de ani de la apariţia uneia din cărţile con-

siderate de unii critici literari drept „simbol alprozei realist socialiste”- romanul Mitrea Cocor,dar care, la apariţie, a creat senzaţie şi a stârnit undeosebit interes. Faptul că, în 1950, i s-a decernatMedalia Păcii şi că era ilustrată de nu mai puţincelebrul pictor Corneliu Baba au făcut din ea unuldin subiectele destul de intens comentate laapariţie, cât şi mai târziu . Trebuie să arăt,însă, că acest succes se datora şi faptului căautorul ei declarat nu era altul decât MihailSadoveanu, personalitate excepţională aprozei române, dar, în acelaşi timp, graţiefuncţiilor deţinute în structura de putere anoului regim, şi unul din cei mai puternici şiinfluenţi oameni din viaţa politică a Românieipost-bellice.

Mihail Sadoveanu, nu doar ca unexcepţional prozator şi publicist, dominascena politică românească, fiind unul dintrepuţinii care, deşi a deţinut demnităţi publiceînainte de 1944, a fost unul dintre cei trei co-preşedinţi ai Marii Adunări Naţionale dupăabolirea monarhiei şi obligarea nevolniculuiMihai I de Hohenzollern să părăsească ţara.Practic, el a devenit unul dintre şefii noului statromân. Reamintim pentru cei mai puţin preocupaţide istoria ţării, că în perioada interbelică MihailSadoveanu a fost nu doar unul din cei maiimportanţi francmasoni români, singurul care areuşit unificarea, sub conducerea lui, a tuturorlojilor francmasonice existente, ci şi senator,inclusiv Preşedinte al Senatului României.Apariţia acestei cărţi, ca şi a volumului de reporta-je din URSS, intitulat Lumina vine de la răsărit(1945), precum şi a volumului Păuna (1948) , asurprins pe mulţi din cunoscătorii operei literaresadoveniene. „Admiratorii prozatorului s-au simţitşocaţi luând cunoştinţă de noul lui mod de a scrie.Nu era vorba numai de o schimbare de atitudine,ci şi de o înlocuire a limbajului somptuos evocatorde altădată (sinteza livrescă, de mare rafinament, atrei limbi române: una populară, una arhaică şi unaimaginară), cu o variantă a „limbii de lemn”, care,pe lângă stereotipiile lingvistice specificediscursurilor comuniste, păstra şi unele expresiisadoveniene, într-o combinaţie imposibilă” – sespune într-un text nesemnat, postat pe Internet.

Prezentul eseu nu urmăreşte a combateaprecierile critice formulate la adresa lui MihailSadoveanu , ca om şi scriitor. Nu ne propunemdecât să aducem câteva lămuri cu privire laadevăratul autor al mult discutatului, comentatu-lui, iar în prezent hulitului roman Mitrea Cocor.Întâi de toate, se impune, credem, să încercăm săexplicăm de ce a recurs Sadoveanu la publicareaacelor lucrări, considerate, pe drept, ca aparţinândliteraturii protletcultiste româneşti.

(...) Mihail Sadoveanu, din însărcinareaFrancmasoneriei, al cărei lider incontestabil era înRomânia (şi a rămas mult timp după fatidicul an1944), a iniţiat un dialog cu noul regim instalat înRomânia la 6 martie 1945 (...) De aici, voiajulefectuat de el încă în anul 1945 în URSS, soldat cuapariţia volumului de reportaje deja citat.

El a constatat, însă, curând, că acestcompromis nu era suficient şi că, spre a-şiconsolida şi mai mult poziţia, era nevoie de noidovezi de obedienţă, în plan literar. De aici şi celedouă volume de proză.

(...) Într-adevăr, romanul Mitrea Cocor nua fost scris de Mihail Sadoveanu. Adevăratul săuautor este poetul Dumitru Ciurezu. Nume destulde puţin cunoscut de cititorii de azi, Dumitru

Ciurezu a fost, în perioada interbelică, o prezenţăactivă în viaţa literară, dar şi politică aRomâniei.Dată fiind strânsa lui colaborare cuOctavian Goga, după 1944, Dumitru Ciurezu numai găseşte nicăieri un loc de muncă. Dată fiindaprecierile de care s-a bucurat din partea luiMihail Sadoveanu, potrivit propriilor luimărturisiri, făcute mie în verile anilor 1966-1969,la Ciucea, Dumitru Ciurezu, vreme de câţiva ani afost zilnic invitat la masă la Mihail Sadoveanu. Eli-a cerut deseori lui Sadoveanu o slujbă, însă aces-ta nu a dat curs cererii lui.

Aducându-i, disperat, la cunoştinţă starealui materială şi condiţiile înjositoare în care eranevoit să trăiască şi fiindu-i refuzată, inclusiv deSadoveanu, posibilitatea de a munci, prozatorul,potrivit mărturisirilor lui, i-ar fi cerut, prin 1945,după instalarea guvernului condus de Petru Groza,dar şi după turneul făcut de Sadoveanu în URSS,să se gândească să scrie o carte despre colec-tivizare.În acest scop, potrivit spuselor sale,Ciurezu a plecat din Bucureşti, pentru vreo 2-3luni în satul natal, unde s-a documentat pentruscrierea respectivului roman. Toate costurile dedeplasare şi de întreţinere pe perioada respectivă i-au fost suportate de Mihail Sadoveanu. I-a fost dereal folos în documentarea sa şi întâlnirea cu unfost prieten din copilărie, revenit din prizonieratulsău în URSS, care va deveni, de altfel, eroulprincipal al cărţii.

A finalizat manuscrisul pe la începutul anului1946 şi i l-a predat lui Mihail Sadoveanu învederea publicării, conform celor conveniteanterior.

După ce l-a citit, Sadoveanu i-ar fi declaratcă manuscrisul mai necesită să fie lucrat. Dar,după primirea manuscrisului, având în vedere căsituaţia socială – de paria – şi cea materială a luiDumitru Ciurezu nu se schimbaseră în bine, cidimpotrivă, Mihail Sadoveanu l-a sfătuit că estede dorit şi în interesul lui personal să plece, câtmai curând, din Capitală, unde nu avea, în viitorulapropiat şi previzibil, vreo şansă să îşi găseascăvreun loc de muncă. La recomandarea luiSadoveanu, în 1946, Ciurezu revine în Ardeal şi sestabileşte, definitiv, la Sibiu. Cu ajutorul luiMihail Sadoveanu, în acelaşi an, devine redactoral publicaţiei România viitoare, funcţie pe care odeţine până în 1949.

După înfiinţarea, la Sibiu, a unei filiale aInstitutului de Lingvistică şi Istorie Literară„Sextil Puşcariu” al filialei clujene aAcademiei Române, Dumitru Ciurezu esteangajat, pe un post de cercetător ştiinţific, lafiliala sibiană, fiind, cu timpul promovat înfuncţia de coordonator al acesteia. DumitruCiurezu a rămas la Sibiu până la sfârşitulvieţii sale, survenit, la data de 5 ianuarie1978, la vârsta de aproape sau peste 80 deani.

După pensionare, la invitaţia VeturieiGoga , el a petrecut mai multe veri la Ciucea,îndeosebi între 1966-1970 (şi mai rarulterior, poate şi datorită unor posibileprobleme de sănătate). L-am cunoscut atuncişi l-am însoţit adesea, zile la rând, la pescuit,

pe Crişul Repede, prilej cu care ascultam vrăjit, cunesaţ, numeroase din amintirile şi evocările lui.Avea un talent extraordinar de povestitor,relatările lui abundând nu o dată în observaţiicaustice şi pline de haz la adresa celui sau celorevocaţi.

Ajungând să vorbim pe îndelete despre diverşiscriitori pe care îi cunoscuse şi cu care colaborase,mi-a vorbit şi despre relaţia lui cu totul specială cuscriitorul Mihail Sadoveanu . În acest sens, adeclarat că, deşi l-a deranjat, într-un fel, apariţiavolumului, cu titlu schimbat, cu numeroaseintervenţii în text, dar şi sub semnătura luiSadoveanu, nu a sa, trebuia să recunoască unadevăr. Toate drepturile de autor la apariţie, inclu-siv pentru traducerile în alte limbi, apărute până lamoartea prozatorului, i-au fost trimise integral deacesta lui. În plus, spunea el, fără ajutorul luiMihail Sadoveanu, inclusiv acele invitaţii la masade prânz, vreme îndelungată, ar fi fost un muritorde foame .

Ciurezu îi era, totodată recunoscător luiSadoveanu şi pentru sugestia de a se muta la Sibiu,ca şi posturile pe care i le-a procurat, dându-i posi-bilitatea unui trai decent.

(...) La împlinirea a 32 de ani de la trecerea luiîn lumea umbrelor, am decis, mai ales după ce,recent, într-o publicaţie bucureşteană, cu pretenţii,paternitatea romanului este atribuită în continuarelui Mihail Sadoveanu, am decis să contribui larestabilirea adevărului (...).

Dan BRUDAŞCU

DESPRE ROMANULMITREA COCOR

Dimitrie Ciurezu cuMihail Sadoveanu,

1954

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

Dinspre orizont se-adună Norii grei, plini de furie, Prevestind o grea furtună, Într'o toamnă timpurie.

Fulgere brăzdează cerul Ca niste săgeţi aprinseCare luninează-eterul Pe distanţele întinse.

La un timp, cu-ntârziere,Le urmează zgomotoase Tunete, ca mortiere În rafale mânioase.

Ceru-ntunecat şi rece Pare-un stol mânat de iele, Ca un pod pe care trece Un convoi de care grele.

Norii stau să se prăvalePeste dealuri însetate Şi-şi revarsă în spre valeLungi şiroaie-nvolburate.

Înspre poale curg pâraie Tulburi, cu pietriş şi resturiMurmurând ca nişte zoaie Ce lovesc în parapeturi.

Mai apoi, bine venită, Liniştea din nou se-aşterne.Rest de ploaie domolită Rare picături mai cerne.

Păsărele speriate Zborul îşi reiau vioaie, Loopinguri făcând, distrate, Printre proaspeţi stropi deploaie.

PLOAIA

EMIL ONEŢ Canada

VISUL

Ca'ntr'o noapte, efemerăCa o undă de parfum,Te-am visat, dulce himeră, Ai să ştii doar dacă-ţi spun.

Că, în vis, plin de candoare, Încercam în păr să-ţi pun Un boboc plăpând de floare, Vei afla doar dacă-ţi spun.

Că visând în noaptea albă, Mă căzneam ca să adun Multe flori, să-ţi fac o salbă,Te surprinde, dacă-ţi spun.

Că, ţinându-ne de mână, Ne-am plimbat pe-acelaşi drum Preţ de-un vis, mi-ai fost stăpână,N'o să crezi şi dacă-ţi spun.

Că'n final totul păleşte, Se destramă ca un turn, Orice vis este-o poveste, Ai să ştii fără să-ţi spun.

Pagina 8

MOTTO:„ A venit aseară mama din sătucu-i de departe,

Să mă vadă pe fecioru-i, astăzidomn cu multă carte…”(Vasile Militaru)

ADINAENĂCHESCU

DOAMNE DĂ-LELINIŞTE

N-aş fi putut trăi şi scriesub un regim totalitar.Să ţi se cenzureze scrisul,să nu poţi să-ţi exprimi liberpărerile, concepţiile.Să fi ridicat, luat la cercetări,închis prin beciurile siguranţeişi terorizat;să dai declaraţiipeste declaraţiiziua şi noaptea.Să fii bătut, schingiuit, chinuit;să ţi se ceară să spuişi ce n-ai făcut,despre tine şi colegii de scris!

Ce vremuri dure,au trăit şi înduratcolegii noştri scriitori în anii totalitari!

Unii dintre ei au rezistat,dar alţii nu.Au murit în temniţe,au fost îngropaţi în gropi comune.Nici acum familiile lornu le cunosc mormântul,să le pună o cruce, o lumânare,o floare…Să-i poată plânge!Iar ceilalţi au ieşitcu sănătatea zdruncinatăbătrâni, bolnavi şi singuri!

Doamne dă-le liniştecelor care mai trăiesc,iar celorlalţi odihnă veşnică!

** *

Iar nouă, scriitorilor de azi,dă-ne har, luminează-ne mintea şi sufletul,dă-ne sănătate şi putere,lungeşte-ne zilele noastre,să putem scrie despre ei,despre viaţa şi opera lor,despre suferinţele prin care au trecut.Să nu se mai întâmpleastfel de atrocităţi,de nedreptăţi şi de crime,şi cu noi, şi cu cei ce vorurma după noi.Îţi mulţumim Doamne!

(Prezentată şi premiată la Concursul Naţional de Poezie, „Vasile Militaru”, Ocnele Mari, 2011, Ediţia I)

MIRCEA VASÂI

…Un Olt de-albastru-vineţiuLa Cozia se-aruncă-n valuriVenind din veci înspre târziuŞi spumegând spre-a sale maluri

Loveşte-n ziduri şi în şoapteDin evurile din’ napoiŞi gânduri izvorând din noapteReverberează-ncet spre noi

Când la vecernie clopotele batCu-ecouri stinse înspre valeMircea îşi strânge al său sfatSă pună-ncet ţara la cale

Şi când în noapte clopotele sunăCe-ndeamnă-ncet spre-nvigorarePe-ai săi oşteni Mircea-i-adunăSpre-a ţării sale apărare

Şi parcă un vacarm se-audeDe trâmbiţe, săgeţi şi săbiiLovind în malurile udeCa din catarge de corăbii

Sunt gânduri, sunt lumini şi umbreDe prin unghere şi morminte Şi totul pare-a se-mpătrundeCu vitejia lor cea din’nainte

În pace n-ai cum să mai dormiMărite Domn cu al tău sfatC-ai tăi urmaşi nedemni şi snobiŢi-au vândut ţara la mezat

Ci să te scoli-rugămu-te- aieveDin somnu-ţi vrednic secularPe-acest pământ arid şi făr’ de seveTu să ne scapi de-acest calvar...

Călimăneşti august 2011

…COZIA…

Monumentulfoştilor deţinunţipolitici ridicat la

Ocnele Mari.Bronz- marmură,

autor: SPCichirdan

…Simt cum mă aplec încet spre dorul de pământDin toată rânduiala de a fi , ce-am fost şi suntŞi grea mi-e apăsarea, din suflet ies sudoriDe-ar fi ca roua dulce corolelor din flori

Iubit-am flori şi codrii şi plaiul cel străbunŞi tot ce-a fost sublim, de-nţeles dar bunIubit-am clipa, ceasul, ziua , anul ,viaţa De-ar fi să nu se risipească precum ceaţa...

Dar... vai! De nu ştiu unde amarul a venitS-anfiripat perfid şi-ncet m-a-nţelenitŞi valurile vieţii m-au aruncat departePrecum filele rupte dintr-o frumoasă carte

O carte ne-nţeleasă ce nici nu s-a cititDin timpul alergării spre ce mi-a fost ursitPrin crengi, prin vânt, prin ploi, prin slove şi cuvântZburând încet, visând… arzând spre glie, sprepământ

De-ar fi ca roua dulce corolelor din floriPrin greua-mi apăsare din care ies sudoriDin toată rânduiala de a fi, ce-am fost şi suntSimt cum mă aplec încet spre dorul de pământ…

Călimăneşti 06-08-2011

SCHIMBAREA LA FAŢĂ

…Cu gura ta cea dragăNu mă mai cutreieraAmirosind a fragăDe lungă-ţi vorba ta

Ci lasă-mă-n neştireDe prin cărări de fumAdulmecând subţireMiresmele din scrum

De scrumul din tămâieDin lutul ars de oaleDurerea să-mi mângâie

Din vremurile goale

Şi încropind subţireCărările din scrumS-adulmec în neştireMiresmele de fum

Din fumul de tămâieDin arsul lut de oaleDurerea să-mi mângâieDin dorurile tale...

2010

…DORINITZA...

CENACLUL

REVISTĂ DE CULTURĂ

Pagina 9

PUIURĂDUCAN

Tăcerea paşilor

Zăpezile au îmbătrânit.

Împovăraţi îngerii trecdăruind luminăcelor născuţi fără luminăla poarta cu ochi şi aripi de păunbătute în cuie.

Tăcerea paşilor mă împinge spre apus.

Eu am venit şi pentru voi la margini de ploi curcubeu m-am dus.

Aripi

Să învăţ patimile lumii când tu pe sfoară la uscat mi-ai înşirat zileleşi aripile nedesfăcuteale păsării de vânt,nu am dorit.

Când am vrut totuşi să zborpeste dealurile Ţepeştiului, vântul negru mi-a albit la tâmple copilăria.

Târziu mi-ai dăruit în palmecenuşa stelei tale.

VRAJA NOPŢII

Când luna priveşte cu cornul spre minePe cer stelele murmură adesea-n suspine,Soseşte iar ora întâlnirii noastre nocturne,Răsună ecoul iubirii din vremuri străbune

În noaptea de gheaţă fiori mă-mpresoară,Iar umbre sinistre prin văi se strecoară,Misterul cuprinde pădurea-adormită,Doar eu, solitar, îmi aştept făptura iubită!

Pe alocuri iar ninge, sunt steluţe de vis!Din umbre, fantasmele nopţii dispar în abis.Însingurat, stau sub tei pe-o bancă visător,Din pieptu-mi, ades, tresar suspine de dor.

Sub bolta cerească miraje plutesc peste zări,Sirene cântând se-aud din depărtatele mări.Dansând, la alaiul regesc însoţit de fecioare,Vin cavaleri curtezani în mâini cu o floare!

Miresmele nopţii mă împresor îmbietoare,Cu farmecele florilor etern fermecătoare,Ca un voal, vraja de vis cuprinse pădureaŞi-o fata morgana, duios, îmi cântă iubirea!

Printre aştrii lucii gându-mi zboară la tine, În trup fiorii iubirii tresar adesea-n suspineDin valurile mării înspumate deodată răsareFăptura-ţi gingaşă cu chipu-ţi de soare!

Printre munţi înalţi, din văi răzbate-un ecou,Din gura-ţi vrăjită, se-nalţă cântecul tău,Melodios şi fascinant spre cerul înstelat,Dintre buzele dulci şi moi ce le-am sărutat!

Spre zori vraja nopţii se stinge-n abisuriMă trezesc deodat’ din plăcutele-mi visuri,Pe Terra o nouă zi începe, parcă-s un alt omSau poate doar, o fructă, căzută din pom!

STAU PE MALULJIULUI

În parcul din Tg. JiuM-am apucat ades" să scriuDespre anii tinereţii,Despre floarea roz a vieţii.

Stau pe malul JiuluiŞi-ascult şoapta vântuluiPrin frunziş de rămureleAud tril de păsărele.

Şi în apa râului,Zăresc chipul dorului,Îngândurat şi întristatCă de mult a fost uitat.

Şi-mi aduc aminte bineDe duioasele suspineŞi privesc către apusCă anii de liceu s-au dus...

Şi cum din ape de izvoareSe adapă căprioareIar din depărtata zareSosesc păsări călătoare.

Tot aşa pe filmul vieţiiÎmi revăd anii tinereţiiŞi în zori şi-n asfinţitLa Coloana Infinit.

Iar la apusul soareluiLa Poarta SărutuluiNe ţineam gingaş de mânăDupă datina străbună.

Ne privem în ochi zglobiiDe parcă eram copiiSau ne-ntâlneam în pragul serii În parc la Masa Tăcerii .

Eu îţi dăruiam o floare,Tu-mi dădeai o sărutareŞi ne-aşezam pe scăuneleŞi-ţi ofeream buzele mele.

Prin frunziş şi rămureleTrece-un stol de păsăsreleŞi zboară spre zarea albastrăCa şi tinereţea noastră.

Acum privesc soare răsareInima în piept mă doareCă viaţa zboară pe-o aripă, Nu se opreşte-n loc o clipă.

IONNĂLBITORU

ARTELORPOVESTEA VORBEI

DRAGOŞBĂLAN

Ce vrei să-ţi fiu...

Ce vrei să-ţi fiu ca să iţi intru-n graţii Cum pot să te ademenesc să-ţi fiu motiv Cum pot să te sărut...fără pretenţii Cum vrei să-ţi fiu...să-mi fii...definitiv Ce vre...

Am să te pedepsesc...

Am să te pedepsesc cum nu se poateSă ai şi tu măcar un pic de teamăNe trece timpul...dulce-absurditateMi-e tare dor să ne băgăm în seamă...

Luceferi în simţiri...

Tu nu vrei să rămâi în lumea meaÎn lumea unde visul se preparăMi-am tot julit genunchii-n duşumeaRugându-te să nu mai fii fugară...

La margine de rai...

Noi ne-am iubit prin lumea pământeană...Iar eu ţi-am fost...adaosul din graiMi-ai adormit în braţe...şi pe geanăAcum te duc...la margine de rai...

Noi când mai facemdragoste...iubito...

Atâtea gânduri îmi fac azi răscoalăPrea multe neciopliri atârnă- n sufletErai în palma mea...acum e goalăAmprenta ce-ai lăsat...e rană...urlet...

Pe unde-mi esti...

În astă seară suntem trişti...şi doareAş prefera să spargem tot ce-avemSă fim motiv de plâns...şi de-mpăcareSă-mi dai tu socoteală...la cherem...

Pe tine te-am iubit...

Pe tine te-am iubit...cum se iubeşteMi-ai fost palpabil...şi-mi eşti amintirePe tine te-am iubit nebun...orbeştePoate te-ntorci din trista-ţi...rătăcire...

Poate ai nevoie...

Te-am sunat ca să mai ştiu de tinePoate-ţi sunt nevoie...la cevaCere-mi chiar orice...nu te reţineAi crezut că sunt...altcineva...?!!!...

Sod

oma

şi G

omor

a, p

ictu

ră p

ele

mn,

200

5, p

cich

irda

n

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

NICOLAE GRIGORESCU- POETUL CULORILOR(1838-1907)

În galeria maeştrilor penelului romănesc, unloc deosebit îl ocupă prin talent,

originalitate şi măiestrie artistică, dar mai alesprin multitudinea operelor sale- NicolaeGrigorescu, primul dintre fondatorii picturiiromăne moderne, urmat de Ion Andreescu şiŞtefan Luchian.

La 21 iulie 2011 s-au împlinit 104 ani de lamoartea marelui pictor. De la vărsta depaisprezece ani, cănd dovedea o precocitateuimitoare, pănă la perioada adolescenţei, marcatede măiestria pusă în icoanele şi decoraţia muralăde la Agapia, ce dovedesc o treaptă de perfecţiunepe care nici un alt artist nu o mai atinsese şi nu ova mai atinge în pictura noastră religioasă de stilneoclasic- N. Grigorescu, oferă lumii, cel maibun exemplu de dăruire pe tărămul artei picturale.

S-a născut la 15 mai 1838, în satul Pitaru(jud.Dămboviţa), aşezare la 3 km nord de satul şimănăstirea Potlogi, la jumătatea drumului dintreBucureşti şi Piteşti, în regiunea de şes aMunteniei, fiind al VII-lea copil al soţilor Ion şiRuxandra Grigorescu.Tatăl său, era fiul luiGrigorie zugravul (ce a pus bazele ,,şcolii depictură” de la Cernica), ţăran cu oarecare ştiinţăde carte, folosit de boierul Filip Lenş, mareproprietar de terenuri, pentru ţinerea socotelilormoşiei. Nicolae Grigorescu, nu se va sfiiniciodată de originea sa ţărănească, afirmănd-odimpotrivă cu tărie în toate împrejurările: „Suntfecior de ţăran şi mă măndresc cu aceasta”.

Murindu-i tatăl în 1843, avea să părăseascăsatul natal şi să se mute cu mama sa şi cu cei şasefraţi în Bucureşti, în Mahalaua Cărămidarilor la osoră a mamei. Cu aceasta, începea lungul drum algrijilor şi greutăţilor. „Cu acul ne-a crescut biatamama. Şi o dată, n-am auzit-o plăngăndu-se, oriblestemănd, ori spunănd vreo vorbă rea…Dedimineaţa pînă- n noapte muncea şi ne îngrijea s-avem de toate”.

În 1848, intră ucenic la un iconar vestit,pictorul ceh Anton Chladek „un pictor cufrumoase cunoştinţe în arta sa, un miniaturistcare n-a fost întrecut de nici un alt artist lanoi, cultivat, civilizat.” După 2 ani, iese dinatelierul lui Chladek, suficient de pregătit,pentru acea parte a meseriei sale care-iasigura traiul, lui, mamei şi unei surori-aceea de pictor de iconiţe. La 1853, căndavea exact 15 ani, primeşte o comandă de laprincipesa Cleopatra Trubeţkoi, nepoatadomnitorului Alexandru Dimitrie Ghica,pentru a realiza o icoană cu chipul MaiciiDomnului, pentru biserica de la Băicoi,ctitoria principesei. Uimită de darul nema-iauzit al acestui copil- minune, principesa îiîncredinţează realizarea şi a altor icoane:„Sfăntul Gheorghe”; „Evanghelistul Matei”;„Buna Vestire”; „Schimbarea la faţă”.

Între Băicoi şi Zamfira, în decursul anilor1854-1856, Grigorescu lucrează în două rănduripentru mănăstirea Căldăruşani. Mulţi îl considerăca autor al cîtorva icoane şi al unei compoziţiimurale, reprezentănd „Izvorul Tămăduirii”, de pebolta aghiazmatarului mănăstirii. Sunt şi alteicoane care aflate în tezaurul mănăstirii, poartăsemnătura tănărului maestru cum ar fi:„Încoronarea Fecioarei”, „Sfinţii Gheorghe şiDimitrie”, „Isus Împărat”. La 25 februarie 1856,la numai 18 ani, pictează o icoană de mari dimen-

siuni (1,08x 0,70) pe lemn, reprezentănd„Duminica tuturor sfinţilor”, lucrare comandatăde Corporaţia băcanilor din Bucureşti, aflată înprezent în Biserica Bradu Stoica. Printr-un con-tract semnat la 16 iulie 1856 cu stareţul schituluiGhighiu se obligă să zugrăvească biserica ceanouă a mănăstirii de maici Zamfira, ce seconstruia şi care urma să fie gata la 8 septembrie

1857. Tehnica folosită aici este cea în ulei, dar şiîn frescă, o tehnică nouă cu care nu fuseseobişnuit.În anul 1856 realizează compoziţiaistorică „Mihai scăpănd stindardul”, pe care oprezintă domnitorului Barbu Ştirbei, împreună cuo petiţie prin care solicită ajutor financiar pentrustudii în străinătate. „Cu profund respect vin aruga părinteasca milostivire a Înălţimii voastre aîncuragia pe un fiu al patriei cu aceea ce MăriaVoastră veţi binevoi”. Între anii 1858-1861pictează Mănăstirea Agapia. Despre aceastăperioadă el spune: „Pentru mine sfinţii erau vii,

stam cu sfială înaintea lor şi eram încredinţat că şiei se uită la mine, mă aşteptam să-i aud vorbind,să-i văd mişcăndu-se, ridicănd măna să măbinecuvănteze”. Participă la concursul organizatde Ministerul Educaţiunii publice, dar condiiţiileîi sunt potrivnice, în sensul că pe lăngă lucrărilepe care era obligat să le prezinte, i-se cerea şi uncertificat al şcolii pe care o urmase, însoţit de orecomandare a profesorului cu care făcuse studi-ile.

Într-una din zile, primind o vizită la Agapiadin partea lui Mihail Kogălniceanu, acesta fuuimit de calitatea picturii, tinereţea autorului, darmai ales de ,,darul incontestabil al acestuia, cu

toată lipsa unei învăţături sistematice în şcoli maiînalte, de pasiunea care se ghicea în tot ce spuneaşi în tot ce făcea acel tînăr inteligent şi vioi” şi îifăgădui o bursă, după ce va fi terminat zugrăvireamănăstirii. La 26 septembrie 1862, primi bursa şiplecă la Paris. ,,Lăsa în urmă-i sute de icoane,vaste decoraţiuni murale, cîteva tablouri deşevalet, o întinsă operă deci, care ar fi fost deajuns spre a face renumele unei vieţiîntregi”.Intră la Şcoala de Belle-Arte,frecventănd atelierul lui Sebastien Cornu,avăndu-l coleg pe Renoir. În 1867 este prezent laExpoziţia Universală de la Paris, iar anul următorla Expoziţia marilor pictori din Barbizon, undeare cinstea ca Napoleon al III-lea, vizităndexpoziţia, să-i cumpere tabloul „O glastră cuflori”. Participă în 1870 la expoziţia organizată de„Societatea Amicilor Belle-Artelor”, expunănd26 de pînze, primind medalia de aur pentruportretul Marelui ban Năsturel Herescu. În 1872realizează printre alte pînze, tabloul intitulat„Ţiganca la Ghergani”ce va fi cumpărat de cătreIon Ghica, pentru suma de 10 000 franci aur, celmai mare preţ ce se plătise pănă atunci pentru opictură romănească. Anul 1873, este anultriumfului bucureştean, avănd 146 de pînze laExpoziţia „Amicii Belle-Artelor”Bucureşti , fiindcel mai elogiat pictor romăn.

În anul 1877 este convocat alături de CarolPopp de Szathmary, Sava Henţia şi G.D. Mirea săînsoţească armata romănă în războiul deindependenţă, pe frontul din Bulgaria, ca „pictorde front”, realizănd la faţa locului, în luptele de laGriviţa şi Rahova, desene şi schiţe, ce vor sta labaza unor compoziţii consacrate războiului.Printre lucrările celebre pe această temă, seremarcă: „Trecerea Dunării la Corabia”; „Roşiorcălare”; „Dorobanţul”; „Gornistul”; „Ambulanţăpe ront”; „Cap de pod între Turnu Măgurele şiNicopole”. În anul 1885 termină marea sacompoziţie dedicată războiului de independenţă,comandată de Primăria Capitalei la 1878 „Atacul

de la Smîrdan”. În 1889 este invitat săparticipe din nou la Expoziţia Universalăde la Paris, prilej de a urma şi un tratamentmedical la ochi, cu sprijinul prietenuluisău dr. Carol Davilla.

Urmează o perioadă în care artistultrece la un alt tip de lucrări, dedicăndu-sepreponderent subiectelor rustice, pictăndportrete de ţărănci, care cu boi pe drumuriprăfuite de ţară şi numeroase peisaje cuspecific romănesc („Ţărancă voioasă”;„Car cu boi”; „Ţărancă cu maramă”; „Laposadă”; „Ciobănaşul”; „Întoarcerea de lapăşune”). A adus în arta romănească,legătura intimă cu natura, contactul directcu realitatea. „Viaţa lui Grigorescu o

povestesc operele lui. O viaţă simplă, tăcută,ordonată, puternică, închinată toată artei lui. Înafară de artă nimic nu exista pentru el”.

La 21 iulie 1907, se stinge din viaţă laCâmpina, lăsănd patrimoniului nostru artistic,mai mult de patru mii de lucrări. La intrarea artis-tului în eternitate, Nicolae Iorga avea să scrie:„Una dintre cele mai mari şi mai curate glorii alepatriei şi neamului-Nicolare Grigorescu, un mareerou modest al artei, un suflet românesc de oenergie şi lumină geniale a dispărut. MareleGrigorescu nu mai este. A fost cel mai mare poetîn culori al românimii adevărate”.

Pagina 10

Mihai POPA

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

– Cum dracului să consemnez?– Moartă! Moartă din cauze necunoscute.– Dar nu e clarificată identitatea.– Boule, nu ţi-e clar? Popescu Savestiţa dinVâlcea.– Şi ce căuta asta prin Timişoara?– Nu e treaba ta! Anunţă rudele să-şi ia cadavrulde aici! M-am săturat până în gât. Un an dezile ne-a ţinut în alertă. Şi, la urma urmei, amrezolvat cazul? Rezolvat! Nu mă mai bate la capcu îndoielile tale… Recunoscut, identificat,clarificat – punct! Şi mai dute-n mă-ta pe-acasăsau la o bere, că mi-ai mâncat ficaţii!

***Groparii aruncară ultima lopată de

pământ pe proaspătul mormânt. Rudele seîngrămădiră să apuce câţiva stropi de apă turnatădin oala de pământ de baba Mariţa. Se rupse şipânza albă în două de către gropari, primiră şigăina dată peste mormânt. Figuri întunecate şiplânse se îndreptară spre ieşirea din cimitir.Numai Gheorghe rămase împietrit lângămormântul mamei lui. Îmbrăţişă crucea de lemnscrijelită strâmb şi inegal cu fierul înroşit în focde Pandele, tâmplarul care făcuse şi sicriul.Deodată, se auzi un urlet sfâşietor, ca de fiarărănită, încât toţi cei care plecaseră deja seîntoarseră cu faţa spre cimitir înmărmuriţi. Îlvăzură pe Gheorghe cu braţele luipe braţele crucii şi cu frunteasprijinită de capătul ei de sus.Nimeni nu se duse să vadă ce-i cuel, fiecare îşi spuse în sinea lui căbietul de el mai rămăsese puţin cumama lui, pe care nici moartă n-ovăzuse, venise într-un sicriu sigilatiar autorităţile i-au spus să nucumva să îndrăznească să umble lael că era caz de puşcărie. O durereîi străbătu ca un fulger toată fiinţa.Simţi în coşul pieptului că i se rupeceva acolo. Ochii i seîmpăienjeniră de lacrimi care, dupăun timp începură să-i curgă şiroaiepe obrajii supţi. Retrăi într-o clipătoată copilăria şi tinereţea lui. Serevăzu copil cu o pungă debomboane într-o mână, purtat demaică-sa pe umeri, cu braţeleîncolăcite în jurul gâtului celei care-i dăduseviaţă şi obrazul lui lipit de urechea ei, şoptindu-iîncetişor din când în când:

– Mămicooo…, mamiii…, mămicameaaa…Se revăzu apoi prin rugi şi mărăcini, rătăcit înizlaz, cu maică-sa strigându-l îngrijorată. Apoi,dintr-o dată, se văzu într-o cameră de spital,întins pe un pat de fier şi cu maică-sa alături,mângâindu-l pe cap în timp ce lacrimi mari şigrele îi picurau din ochi.– Gheorghe mamă, să nu mori, sufletul meu,dragul meu băiat…– Mamă, mamă, să mă iei acasă.– Te iau mamă, te iau…, te iau… Şi totul se stinse…

***Clopotele bisericii din sat bătură de trei

ori, prelung, a moarte. O bătrânică îndoită despate, cu o plasă în mînă, abia mergând, se opriîn loc, făcându-şi cu pioşenie trei cruci mari:

– Doamne atotputernic, ajută-mă, cănumai în Tine şi-n puterea Ta mai am nădejde.

Ajunse la Reta, cârciumăreasa. Deschisecu sfială uşa bodegii.

– Bună ziua, maică. Gheorghe-al meunu-i cumva pe-aici?Cât ai clipi, toţi muşterii se traseră înapoi, maimai să cadă de pe scaune. La fel de repede serepeziră buluc de la mese şi se strânseră de-alungul peretelui, cât mai departe de bătrână şiprivind-o năuciţi, cu ochi ieşiţi din orbite. Retase ascunse şi ea la fel de repede sub tejghea,tremurând toată. Câteva clipe, în cârciumă, fu olinişte mormântală. În cele din urmă Pătruţ alDinei căzu în genunchi şi, galben ca ceara,începu să bâguie:

– Doamne fereşte şi apără, SfântăFecioară nu ne lăsa! Da…, da… ce-i cu tineSavestiţo? Nu…, nu… eşti…, cum…, cum de…,de la cimitir…

Bătrâna îi privi pe toţi nedumerită.– Dar de ce sunteţi aşa de speriaţi, eu

sunt, Savestiţa lui Ghioane, ce, nu mă maicunoaşteţi? Gheorghe, Gheorghe-al meu unde e,oameni buni?

Toţi îndreptară braţele arătând cudegetele spre cimitir.

– Cum? Cine mi-a omorât băiatul? Nu sepoate! Gheorghe-al meu trăieşte, ştiu asta! De cenu-mi spuneţi nimic?

Pătruţ începu să bâguie punându-şipalmele înainte, ceilalţi rămaseră în continuareşperiaţi şi muţi, de parcă le luase Dumnzeugraiul:

– Nu, nu te apropia! Tu…, tu eşti moartă.

Tu vii din cimitir. Tu eşti strigoi. Cum…, cumpoţi umbla şi la lumina zilei? Noi te-am îngropat.Cu popă… Şi Gheorghe, şi el e tot acolo. Piei,du-te! Doamne fereşte-ne de cele rele!Îngenunchiaţi, îngenunchiaţi bă, ce staţi aşa? Haisă ne rugăm cu toţii!

– Staţi măi, oameni buni, că nu pricepnimic. M-aţi aiurit! Nu ştiţi că eu am fost arestatăcă am scris ce-am scris pe zidul primăriei? N-avenit şi Gheorghe cu Mărin al lui Strezea cândam fost acolo? Ei, uite, se-ntâmplă să-mi deadrumul.– Păi, şi-atunci, nu eşti tu cea din cimitir? – Nu ştiu ce-aveţi voi cu cimitirul dar, eu vreaudoar să-mi spuneţi unde e băiatul meu,Gheorghe, acasă nu e, pe drum nici ţipenie deom, n-am avut pe cine întreba până aici. Aşa că,vă întreb încă o dată – unde-i Gheorghe?

– La… la… la cimitir, acolo e! – îndrăznisă deschidă gura şi Ion al Chivei lui Burleci:

– Mă, Ioane, să nu mă minţi! Ce, vrei săspui că e…

– Întreabă-l şi p-ăsta, pă Pătruţ, că doar el

vă făcu groapă la amândoi.Sevastiţa nu mai zise nimic. Se întoarse

şi trase uşa după ea, încet, parcă să nu trezeascăpe cineva. Se îndreptă spre cimitir cu paşi mari şirepezi. În ciuda oboselii şi a bătrâneţii, aproapecă nu mai simţea pământul sub tălpi. Se opri catrăznită în faţa crucii celui mai proaspăt mor-mânt.

– Nu se poate!!! Cum? Cine? Gheorghe-al meu! Gheorghe, măicuţă, cine te prăpădii,cine? Băiatul mamii, mândreţea mea de copil…

Lacrimile începură i se înnoade subbărbie, curgându-i şiroaie pe obrajii zbârciţi nuatât de ani, cât de suferinţă. După un timp,privirea începu să i se înceţoşeze iar urechile să-i vâjâie. Apoi totul i se întunecă în faţa ochiloriar urechile i se înfundară pocnind ca un dopscos dintr-o sticlă. Nu mai vedea, nu mai auzea,dar gândul îi era tot la Gheorghe al ei… Sescurse parcă pe mormânt, leşinând cu braţeleîntinse lateral şi cu obrazul drept lipit depământul încă reavăn; răstignită aşa, părea o altăcruce, o cruce vie la care acum privea crucea delemn pe care era scris numele băiatului ei, totstrâmb şi tot inegal, ca şi pe cea de alături, careavea scris numele ei…

***Fără să vadă încă, de deasupra ei, se auzi

întrebată de cineva, răstit şi tare, semn că aceeaşiîntrebare îi mai fusese pusă, dar ea n-o auzisepână atunci:

– Dumneata eşti Popescu Sevastiţa?Ea bâgui încă năucă, fără a puteavedea cine o întrebase, realizase doarcă vocea era puternică, bărbătească:

– Gheorghe-al meu…– Hei, cetăţeanco, te-am întrebat

ceva! Se simţi deodată luată de umeri şiîntoarsă cu faţa în sus. Deasupra,dădu cu ochii de o matahală de omnegricios, cu capul cât o baniţă şiîmbrăcat într-o scurtă de pieleneagră. Era flancat de doi miliţienimai scunzi şi mai puţin mătăhăloşidecât el, dar tot rotofei şi transpiraţi.La un semn discret al civilului,miliţienii încercară s-o ia de subsuori.În acel moment, ea, cu nişte puteri pecare nu i le puteai bănui măcar, sări înpicioare şi, cu braţele întinse şidegetele răşchirate, se repezi ca otigroaică la gâtul butucănos almatahalei în haină de piele, strigând:

– Ah, nemernicilor, ucigaşilor! Voi,numai voi mi-aţi omorât băiatul! L-aţi minţit! I-aţi luat zilele, năpârci veninoase ce sunteţi.Matahala se trase înapoi, strigându-i cu vocetunătoare:

– Căţea, căţea turbată ce eşti!Se năpusti apoi asupra femeii, lovind-o

cu sălbăticie cu palmele şi pumnii. – Ei, las’ că te-nvăţ eu minte!

Sevastiţa îşi pierdu echilibrul sub ploaia delovituri, prăbuşindu-se ameţită. În cădere, se lovicu tâmpla de unul din braţele crucii de piatră dela mormântul vecin… Cu o ultimă zbatere,întinse braţele în faţă şi-şi înfipse unghiile înţărâna de pe mormântul lui Gheorghe, copilul eidrag, îngânând cu ultimile puteri:

– Dragul meu, copilul meu, nu maiplânge, nu mai plâng…

CONFUZIAGigi POŞIRCĂ

Pagina 11

În centru, Gigi Poşircă citindla Cenaclul Artelor

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

1979

Oexcursie în munţii României includeautomat vizitarea frumoaselor noastre

mănăstiri. Campinguri medievale, care te şiîngropau, la nevoie, oferindu-ţi şi liniştea de veci,care nu era deloc de dispreţuit faţă de asurzitoarealarmă a clipei.

Mai puţin frecvente decât cele din nordulMoldovei, mănăstirile Olteniei, multe din eleanterioare acestora, îţi pot oferi clipe de mareelevaţie, prin valoarea lor artistică şi frumuseţeasălbatică a împrejurimilor.Venind dinspre Banat,ar trebui să urci pe valea Vodiţei şi să vezi primactitorie a lui Nicodim. Din păcate, ea este de multîn stare de ruină. O idee de ce ai fi putut vedea, oai la Tismana, unde se află şi mormântul luiNicodim, cioplit în piatră de el însuşi şi aşezatmodest în curte, la intrarea în biserică.

*Ajungem la Cozia spre seară. Dintre toate

mănăstirile româneşti, numai spre Cozia cobori.Spre celelalte urci. Cozia e în vale. Tismana e pestâncă, Polovragi într-o grădină înaltă. Pânăajungi la Horezu urci o pantă destul de înaltă.Cozia nu se bucură nici de împrejmuirea cuziduri - existente iniţial, părăginite cam pe la1847, când s-au şi dărâmat de tot. Zidurile artrebui refăcute - urmele încă se văd - pentru aîncinge mijlocul umbrei lui Mircea cu centura delinişte ce i se cuvine unuia dintre cei maineosteniţi domnitori ai Ţării Româneşti, 32 deani a ostenit cu arma în mână pentru linişteanoastră. Poate că şi şoseaua ce merge de laRâmnicul Vâlcii la Sibiu şi trece chiar pe lapoarta sfântului lăcaş, cu un trafic nespus dezgomotos şi aglomerat; ar trebui abătută, pe dupămuntele din faţă, unde există urmele vechiuluidrum roman.

Lume multă înăuntru, e sâmbătă. Păşindîn mănăstire, nu se poate să nu te înfiori, oricât aifi de ostenit de emoţii patriotice. Trecând pragulCoziei, intri adânc în istorie. În curând se vorîmplini 600 de ani de la târnosire. Câte case - înfond e tot casă, numai că-l are în pridvor peDumnezeu şi pe perete icoana lui Mircea, aproapetot atât de bătrân în zugrăvire - se pot mândri cuo astfel de vechime? Şi aici există tradiţia cutrasul cu săgeta. Mircea ar fi dormit sub un nuc,locului îi zicea şi Nucet (Cozia în pecenego-cumană ar însemna nucet) şi i s-a arătat în visSfânta Treime. Să creadă în ea, că va birui. Şi săconstruiască o mănăstire, pe locul acela, cuhramul Sfintei Treimi. Şi aşa va birui în luptă.Ceea ce s-a şi întâmplat. Dacă ne gândim laluptele din epocă şi grijile nenumărate pentruortodoxismul ameninţat, ne putem explicaobsesia domnitorului şi gândurile lui, care serezolvau şi în vis. Supapa visului pentru preaplinul veghii. De observat că bisericile-cheie lanoi sunt cu Sfânta Treime, care ar însemna şi sfin-tele trei principate. Cu mult înainte de Mihai,exista deci această conştiinţă de zi şi noapte, cuochii deschişi şi în vis.

Dar să luăm seama la pictură. Fresca dinpronaos e originlă din 1391, cea mai vechepictură bizantină din mănăstirile româneşti.Fiecare cadru ar trebui studiat pe îndelete şi e

forfotă ca la Capela Sixtină. Nu-

mi amintesc bine, se ard ori nu lumânări la CapelaSixtină? Nu, pentru că ar fi păcat de picturi.Frescele pronaosului sunt apăsat afumate. N-arstrica să se ia măsuri de conservare a lor, având învedere valoarea artistică. E o lumânare (înproiect) care nu face fum, să se dea drumulacestui proiect de lumânare, să se aprobe şi săcurăţim arderea, o purificăm. S-ar putea menţineun singur sfeşnic pentru domnitor şi pentru mamalui Mihai Viteazul, maica Teofana, careodihneşte, de asemeni, aici. La capul lor - într-unsfeşnic - lumânări fără fum, flacără pură.Celelalte sfeşnice, în pridvor.

Pictorii din pronaos sunt necunoscuţi. E unfapt obişnuit. Până prin sec. XII, pictori erauzugravi şi munca zugravului trebuie să fieanonimă, ca a sclavului. În schimb, dăm de

semnătura celor care au repictat naosul, pe vre-mea lui Brâncoveanu, din ordinul Cantacuzinilor,înfăţişaţi pe peretele din stânga. Sunt: Preda,Sima, Ienache şi Mihăilă. Unii dintre ei au lucratşi la Hurez. „Şi-a scris mult greşitul David,zugravul", întâlnim pe brâu, scris cu chirilice.Aceşti restauratori repictează şi tabloul votiv.Mircea cu fiul său Mihail, pe care avea să-l aso-cieze la domnie, oferind macheta bisericii Maiciilui Dumnezeu, aşezată, cu pruncul în braţe, pe untron împărătesc. Mircea era uscăţiv. Poartă uncostum de cavaler medieval, cu o mantie peumeri. Căptuşeala albastră a mantalei parcă ar fiînvelit cu albastrul cerului armura grea. Apoi îţiatrage atenţia vulturul bicefal de pe genunchierelevoievodului. Această stemă o purtau doar cei careaveau posesiuni, moşteniri bizantine. Şi Mirceastăpânea Dobrogea. Am învăţat la istorie ca pepoezie titulatura voievodului, unul din cele maifrumoase texte, care ar trebui să stea (şi pentruvaloarea literară) în istoria literaturii: ,,Eu cel înHristos Dumnezeu, binecredinciosul şibinecinstitorul şi de Hristos iubitor şi singurstăpânitorul, Io Mircea Mare voievod şi domn,din mila lui Dumnezeu şi darul lui Dumnezeu,stăpânind şi domnind peste toată ţaraUngrovalahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şipărţile tătăreşti şi Almaşului şi Făgăraşului herţegşi domn al Banatului, Severinului şi pe amândouăpărţile pe toată Podunavia, încăşi până la mareacea mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului..."Avea dreptate să poarte genunchiere de vulturi.

Frumoasă arhitectura tabloului votiv (ovom compara cu tabloul votiv, mai vechi, din

Bolniţa de peste drum). Biserica ţinută cu omână de către agerul domn stă cu temelia pecreştetul feciorului Mihail, care o sprijină şi elcu stânga înălţată.

*(...) Părintele Justin, care are amabilitatea

să mă însoţească, îmi atrage atenţia asupra cruciiformate din trei braţe orizontale. Crucevoievodală (cum mai vedem la Horez, laPatriarhie şi la alte mănăstiri). Cele boiereşti audouă braţe orizontale (vezi schitul Cornetu a luiMareş Băjescu). În timp ce bisericile monahale auun singur braţ şi suliţa şi buretele, semnul patim-ilor lui Cristos. Da, de acum înainte voi fi atent lacrucile din vârful bisericilor, ştiind de departecum şi ce fel sunt şi ce hram poartă.

Văzută dinspre răsărit, de pe malul Oltului,ctitoria lui Mircea îţi apare ca o cetate cu ziduriputernice, în stare să ţină piept şi valurilor Oltuluişi altor valuri, mai puţin prietenoase şi maimurmurătoare. Aceasta a şi fost intenţiactitorului. La vremuri de restrişte, cetatea cu sfinţia făcut faţă cu multă vitejie şi râvnă. Câţi nu s-auînchis în incinta ei, scăpând de urmăritori? Basfântul locaş l-a şi împrumutat (acesta e cel maibun cuvânt, l-a împrumutat) pe Mihai Viteazul cuplumb, luat de pe propiul acoperiş, să-şi facădomnitorul tunuri. Şi tunurile i-au fost de marefolos.

(...) Aflu că pridvorul a fost construit în1707. Am vrut să spun adineaori că îmi faceimpresia unui conac brâncovenesc şi asta tocmaidin cauza acestui pridvor şi, iată, mi se confirmă.Brâncoveanu a pus pridvoare la biserici, făcându-le mai încăpătoare. Ieri la Horezu am aprins olumânare şi la mormântul gol al acestui marectitor de artă românească. El care a făcut atâteabiserici, şi-şi pregătise şi pentru sine,gospodăreşte, un frumos sarcofag, n-a avut partede liniştea nici uneia din ele. Nu i-a încăputmoartea în nici o zidire de-a lui, pavând cu trupulsău şi al feciorilor uliţele Istambulului. (Cei doivoievozi stau alături în tabloul votiv, dinparaclisul de la miazănoapte). Ar mai fi deadăugat că aceste sfinte ziduri au văzut (zidurileau şi ochi) şi nelegiuite profanări. Au fost legaţicaii chiar de mormântul lui Mircea, în timpulocupaţiei din 1917.

(...) Şi Bolniţa suie, e pe costişă. Acestmodest paraclis al bolniţei (se pare, primul „spitaldin Ţara Românească"), ridicat de Petru Voievod,care, călugărindu-se, avea să se numească RaduPaisie, rivalizează cu cele mai elegante şi maichipeşe construcţii româneşti. Văzând-o, aşazveltă, avântată spre cer, gândul îţi zboară laDragomirna, o altă bijuterie arhitectonică.Evident, comparaţia nu poate fi dusă mai departe,fiecare e frumoasă în felul ei, fiecare e,întradevăr, „unică”. Arhitectul a fost un ieromon-ah, Maxim, iar zugravii - David şi Vladislav. Odiscuţie interesantă cu părintele, care binevoieştesă-mi dea câteva lămuriri.

Sfântul Spiridon al Trimitundei, pus însituaţia de-a explica simbolul sfintei treimi a luatîn mână o cărămidă şi a spus: uitaţi, aceasta estepământ, apă şi foc. Toate la un loc creează altce-va. În limbajul nostru am traduce prin unitatea îndiversitate, pământul, apa şi focul au lucrat binela această biserică. Baza e piatră de râu. În pereţiverzi şi cărămizi aşezate vertical. Acestea dauconstrucţiei zvelteţe. Arcadele sunt foarte subţiri.Cornişa în zimţi de ferăstrău. Arcaturi foarteînguste, care o fac să pară şi mai înaltă. Lucrulîngust pare înalt. (Nu şi mintea îngustă).

Acoperişul a fost din şiţă, acum e din cupru.În vârf, crucea monahală. În interior se păstreazăfresca de la 1543. Trec prin faţa tabloului votiv

OLTENIA-MĂNĂSTIRI

Pagina 12

Text publicat în "Literatorul", nr. 47, 1993, cu titlul "Aşchii de drum. Lumânarea fără fum. Minuneaare legile ei".Sorescu, Marin. Jurnal. Romanul călătoriilor. Bucureşti, Editura Fundaţiei "Marin Sorescu",1999,328 p.

Autograf dat de M.Sorescu poetului F. Sima

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

reprezentându-l pe Petru Voievod cu familia. Fiulsău, Marcu, are cearcăne mari. Părintele îmispune că era bolnav la vremea zugrăvelii, sufereade ftizie. Constaţi ,,realismul" portretelor. Înportretul ispravnicului Stroie, în chipul medicilor(sfinţi tămăduitori zugraviţi în glafuri). Pronaos:Pe lângă frescele religioase (asceţii, viaţaSfântului Ioan Botezătorul şi Acatistul MaiciiDomnului) dai şi peste portretul lui Mircea celBătrân. E mai vechi decât cel de la mănăstirea dinvale şi ţine dreapta pe piept şi mâna stângă peumărul fiului său. Dar aceeaşi zvelteţe. Acum îmidau seama : călugărul care a făcut aceastăbiserică a avut în minte statura voievodului. Ori a

fost un călugăr îndrăgostit? E lucrată ca o furcăde tors. Mircea apare întotdeauna cu fiul săuMihail şi fără soţie, cum era tipicul. Nu se ştie dece această abatere. În naos chipurile de sfinţimilitari. Buni şi unii şi alţii.Aceşti soldaţi nulipsesc niciodată din bisericile noastre. (Ideea derezistenţă, de luptă). Peste tot predomină un alb-gri, caracteristic acestei biserici. Scena necredin-ciosului Toma e una din cele mai izbutitereprezentări din toată pictura medievalăromânească.Bine conturată, frumoasă mânamângâind un fel de pieptar. Priveşte înainte, maidegrabă în sus, cu încredere în Cel de Sus. Arecoroana pe cap, poartă plete, barbă şi mustăţi. Era

osos, cu ochi mici şi sprâncene subţiri. Pare căabia s-a dat jos de pe cal şi stă să-l picteze, dreptşi ţeapăn, ca soldaţii la fotograf. Foarte expresiveşi Răstignirea şi Coborârea de pe cruce.

La baza artei religioase stă ideea omuluicăzut, care, prin har, prin intervenţie divină, sepoate înălţa. În bisericile catolice şi protestante,ogiva, unghiurile ascuţite, îndepărtează omul.Bisericile noastre sunt ca nişte case, făcute dinorizonturi tot mai mari. Acele semicercuri, pecare le-am remarcat pretutindeni şi sunt vizibileşi aici (...).

Peste “Lumea văzută şi nevăzută, la faţa locului” se suprapune frumuseţea şi bogăţia spirituală a marelui poet MarinSorescu - dovedite şi în textul de mai sus pe care îl reproducem, deoarece puţini sunt aceia care au cunoştinţă despre el.

Spre luare aminte - şi spre aducere aminte ,Felix Sima

SFÂNTUL IOAN IACOB DE LA NEAMŢ "HOZEVITUL"(23 iulie 1913 - 5 august 1960)

Prin anii '80, când mergeam, adesea, laMânăstirea Frăsinei, la intrare spre Sfânta

biserică, sub clopotniţă, se afla, scris caligrafic demână şi înrămat, un text pe care l-am transcris şieu, de pe atunci, text semnat: "Monahul IoanIacob". Acesta nu era altul decât Ioan Iacob de laNeamţ, Hozevitul, fiindcă s-a nevoit în pustiulHozeviei din Ţara Sfântă, în apropiereaIerusalimului, călcând pe urmele Domnului şi aleSfinţilor Apostoli, închinându-se la sfintelelăcaşuri de pe muntele Golgota, la SfântulMormânt, la Betleem, Nazaret, Hebron şi din altelocalităţi biblice, începând cu anul 1936, prinnoiembrie, când pleacă la Ierusalim, cu aprobareaMitropolitului Nicodim şi cu binecuvântareastareţului Mânăstirii Neamţ.

Mai înainte de plecarea sa definitivă din ţară,în dorinţa de a găsi un loc mai liniştit, în lunaiunie a anului 1934 a vizitat cîteva aşezămintemonahale din Oltenia, rămânând o vreme şi laMânăstirea Turnu de pe valea Oltului, unde l-auimpresionat nu numai frumuseţea locului, ci şistrăvechile tradiţii de asceză şi de viaţăsihăstrească românească, după cum aflăm dincartea sa "Scântei din inimă - Imnuri şi cugetări"

tipărită la Casa Editorială "Demiurg" din Iaşi, în2004, carte pe care am cumpărat-o în 2009 chiarde la Mânăstirea Neamţ, cu ocazia unui pelerinajla mînăstirile Moldovei.

După mai multe nevoinţe în obştea străvechiiaşezări monahale "Sfântul Sava", situată în ValeaCedrilor, între Ierusalim şi Marea Moartă, se mutăîntr-o peşteră din apropiere, numită "Sfânta Ana".Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri 4 august1960, a cerut să fie împărtăşit cu Sfintele Taine,iar în zorii zilei de 5 august se mută la veşniceleCeruri, în vârstă de numai patruzeci şi şapte deani, dată pe care a însemnat-o pe peretele peşterii,ştiindu-şi, de mai înainte, data sfârşitului.

Iată ultima pagină a acestei cărţi, din biografia,din păcate, nesemnată:

"La începutul lunii august 1980, îndemnatparcă de Duhul Sfânt, ieromonahul Pavel, caretrăia în America, a venit în Ţara Sfântă cu un grupde 20 de pelerini, dintre care 5-6 îl cunoscuseră peCuviosul Ioan şi doreau să-l revadă şi să semărturisească la dânsul. Dar auzind că esterăposat de douăzeci de ani, s-au dus la Peştera Sf.Ana să se închine la mormântul lui, cu binecu-vântarea egumenului Amfilohie. Apoi, dorind să-i sărute osemintele, după multă stăruinţă, cu voia

lui Dumnezeu, au primit îngăduinţa să-i deschidămormântul. Şi, ridicând capacul, a ieşit un miroscu bună mireasmă, iar trupul său, împreună cuîmbrăcămintea, se aflau cu totul întregi. Era la 8august 1980. La vederea acestei minuni auîngenuncheat şi, cu lacrimi în ochi de emoţie şievlavie, au strigat:

- Slavă Ţie, Doamne, pentru această minune!Cuviosul Ioan Iacob Românul este sfânt!

Luând în considerare sfinţenia vieţii lui şivăzând cinstitele sale moaşte ce se păstreazăintacte, cu darul lui Dumnezeu, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române l-a canonizat ca sfântpe Cuviosul Ioan Iacob, în şedinţa din 20 iunie1992, sub numele de „Sfântul Ioan cel nou de laNeamţ (Hozevitul) sau Cuviosul Ioan IacobRomânul de la Mănăstirea Neamţ”, fixându-i-seca zi de prăznuire, 5 august, data mutării sale lacele veşnice."

În amintirea celui care a fost trecător pepământ, trecător pe la Mânăstirea Turnu şi pe laMânăstirea Frăsinei, pe la alte, neştiute de noischituri şi mânăstiri vâlcene, redăm poezia carem-a impresionat cândva, dar şi acuma... cu slavăDomnului că ne-a adus-o în faţa ochilor.........

Felix SIMA

O, Om ... ce mari răspunderi aiDe tot ce faci pe lume,De tot ce spui în scris sau grai,De pilda ce la alţii dai,Căci ea mereu spre iad sau rai,Pe mulţi o să-i îndrume.

Ce grijă trebuie să pui În viaţa ta, în toată,Căci gândul care-l scrii sau spuiS-a dus, pe veci nu-l mai aduni,Dar vei culege roada luiOri viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă, vorba ta,Mergând din gură-n gură,Va-nveseli sau va-ntrista,Va curăţi sau va-ntina,

Rodind sămânţa pusă-n ea,De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt; cuvântul scrisEste un leac sau o otravă!Tu vei muri, dar tot ce-ai scrisRămâne-n urmă drum deschis Spre înălţare sau abis,Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul tăuRămâne după tineÎndemn spre bine sau spre rău,Spre curăţire sau desfrâu, Lăsând în inimi rodul tăuDe har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea taÎn urma ta nu piere;E calea bună sau e rea,

Va prăbuşi sau va-nălţa,Vor merge suflete pe eaLa har sau la durere.

Trăieşti o viaţă, viaţa taE una numai una;Oricum ar fi, tu nu uitaCum ţi-o trăieşti, vei câştigaOri ferice pe vecie,Ori chin pe totdeauna.

O, Om!, ce mari răspunderi ai!Tu vei pleca din lume,Dar ce ai spus prin scris sau graiSau laşi prin pilda care-o dai,Pe mulţi spre iad sau înspre rai,Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita... Fii credincios!Cu grijă şi cu teamă

Să laşi în inimi, luminos,Un semn, un gând, un drum frumos,Căci pentru toate, ne-ndoios,Odată, vei da seamă.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Pagina 13

O, Om ! . . .

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

În antichitate pădurile ocupau 70% dinsuprafaţa uscatului planetar care se întinde

pe aproape 150 milioane de kilometri pătraţi, iarîn prezent zonele împădurite acoperă numai 31%,adică peste 4 miliarde de hectare. Cineva neîndemna să folosim roua sufletului şi să udămpădurea, care este purtătoare de viaţă. Într-adevăraceasta are o importanţă ecologică, economică şituristică de neimaginat. În primul rând suprafeţeleîmpădurite reprezintă „plămânul” ce furnizeazăoxigenul care întreţine viaţa. 5 arbori cu ovechime între 80 şi 100 de ani produc, în fiecareoră, oxigenul pentru 320 de oameni. Un singurhectar de conifere reţine anual 40 de mii dekilograme de praf din natură. Suprafeţeleforestiere au un mare rol în asigurarea echilibruluiîntre învelişurile geografice. Arborii stabilizeazăsolul, diminuează procesele erozionale, previninundaţiile şi alunecările de teren, modereazăexcesele climatice, atrag ploile, influenţeazăreţeua hidrografică, vegetaţia, fauna şi solurile.

Potrivit datelor furnizate de UniuneaInternaţională pentru Conservarea Naturii(IUCN), pădurile găzduiesc 80% din varietatea degene, specii şi ecosisteme care constituie viaţa peTerra şi oferă mijloacele de trai pentru 1,6 mil-iarde de oameni, aproape un sfert din populaţialumii.

În România, pădurile se întind pe 26,7% dinsuprafaţa ţării, pe aproximativ 6,3 milioane dehectare, media europeană fiind de 36%, situându-ne pe unul din ultimele locuri în privinţasuprafeţelor împădurite. În Slovenia acesteaocupă 54% din suprafaţa ţării, în Austria 46%, înBulgaria 34%, în Cehia 33%. După anul 1990, înţara noastră au fost retrocedate proprietarilor 3

milioane de hectare de pădure. Problema cea maigravă, cu efecte dezastruoase asupra planetei, oreprezintă tăierea pădurilor, fenomen care iaproporţii alarmante. În fiecare an, pe glob, se facexploatări de masă lemnoasă pe circa 24 milioanede hectare, iar în România, conform estimărilorBăncii Mondiale, s-au distrus 350.000 de hectarede pădure, un adevărat dezastru ecologic, ceea cene situează pe poziţie de fruntaşi în Europa ladespăduriri. Conform unor statistici, în Moldovasunt tăiate în fiecare zi 2 hectare de pădure. Osituaţie îngrijorătoare se întâlneşte şi în judeţulVâlcea, mai ales în zona montană, unde audispărut suprafeţe însemnate de pădure.

Efectele nu au întârziat să apară la scarăplanetară. S-au accentuat poluarea, încălzireaclimei, s-au intensificat fenomenele meteorolo-gice extreme, multe zone au fost devastate deinundaţii catastrofale. Dispariţia unor suprafeţeîntinse de pădure din România a fost urmată deinundaţii ale căror pagube provocate în ultimii anisunt estimate la 6 miliarde de euro şi lucrul celmai grav este că s-au soldat şi cu pierderi de vieţiomeneşti.

În judeţul nostru s-au activat alunecările deteren situându-ne pe primul loc pe ţară în aceastăprivinţă.

O întrebare trebuie să ne punem: „de ceromânul nu mai este frate cu codrul?” ...şi, să necăutăm singuri răspunsul!

Pornind de la realităţile sumbre la care s-aajuns, Adunarea generală a ONU a declarat 2011– anul internaţional al pădurilor. În acest modorganizaţia îşi propune să atragă atenţia asupramodalităţilor care trebuie folosite pentru aîmbunătăţi starea de sănătate a zonelorîmpădurite. Într-un document al Uniunii

Internaţionale pentru Conservarea Naturii(IUCN) se precizează că protecţia pădurilor arputea ajuta umanitatea să-şi realizeze câtevadintre cele mai ambiţioase planuri cum sunt:reducerea sărăciei, stoparea încăzirii climatice şidezvoltarea durabilă. În acest sens, directorulUniunii declara: „Aerul pe care-l respirăm,mâncarea, apa şi medicamentele de care avemnevoie pentru a supravieţui, diversitatea vieţii pePământ, clima care ne influenţează prezentul şiviitorul – toate depind de păduri. 2011 trebuie săfie anul în care lumea să admită importanţasănătăţii pădurilor pentru viaţa noastră pe Pământ– pentru oameni şi pentru biodiversitate”.

Considerăm că printre măsurile urgente care artrebui luate în România se numără aplicarea cufermitate a prevederilor legale privindexploatările de masă lemnoasă, stopareadespăduririlor abuzive, elaborarea unui programnaţional amplu de împădurire şi reîmpădurire,desfăşurarea unor activităţi sistematice deeducare ecologică a copiilor, tinerilor şicetăţenilor, prin care să li se explice beneficiilepe care ni le aduce pădurea ca ecosistem, cătăierea arborilor înseamnă declinul vieţii etc.Valorificând experienţa pozitivă acumulată înLuna Pădurii (15 martie – 15 aprilie) estenecesară extinderea activităţilor destinateprotejării suprafeţelor forestiere, rezervaţiilor na-turale, ariilor protejate, parcurilor şi spaţiilor verzişi în alte perioade ale anului. De asemenea auapărut unele iniţiative valoroase care trebuie con-tinuate. Ne referim doar la campaniile deîmpădurire desfăşurate de Realitatea TV susţinutede Petrom, sub genericul „România prinderădăcini” şi la seria de emisiuni de la TeleviziuneaEtalon din Râmnicu Vâlcea pe tema: „Opriţijaful! Pădurea nu mai are lacrimi să plângă!”.

Cine rămâne insensibil la acest apel fascinant,cutremurător?

NU OMORÂŢI PĂDUREA!2011 – Anul Internaţional al Pădurilor

Gheorghe PANTELIMON

UN DASCĂL ADEVĂRAT - DUMITRU TOMULESCU

Ne-a îndrumat cu multă pasiune şi destoinicie primii paşi în viaţă, în lumeafascinantă a slovelor, în clasele primare, în perioada 1950-1954, la Şcoala

din Cremenari.L-am purtat mereu în suflet şi l-am venerat, pentru că a reuşit să ne cultivedragostea pentru carte şi pentru oameni, dorinţa de realizare în viaţă, deautodepăşire.Prin grija fiului, distinsul inginer Emilian Tomulescu, la şapte ani de la trecereaîn eternitate a iubitului său tată, a apărut în 1997, culegerea de versuri „Încăutarea fericirii”, care înmănunchează o parte din însemnările eseist-literarecreate şi aşternute pe hârtie de învăţătorul-cărturar D. Gh. Tomulescu.Sunt fericit că am posibilitatea să-l readuc în atenţia publică pe minunatul nos-tru mentor spiritual, apostolul cu har, de aleasă omenie, care a vibrat timp dedecenii la bucuriile şi suferinţele urmaşilor moştenilor de pe meleagurilestrăvechi ale Cremenarilor.

Pagina 14

Nu sunt poet să cânt cu măiestrie,Aşa cum n-am fost sculptor niciodată;În viaţa mea – destul de simplă – iată,Mi-a dat destinul altă meserie.

Din sufletu-mi, ca marea zbuciumată,Am scos idei şi gânduri, pe hârtie,Şi le-am sculptat în chip de poezie,Ca o statuie de-un profan lucrată.

Nu-s visător şi nu privesc în stele,Dar mi-a fost totdeauna drag sonetul,Punând în versuri gândurile mele.

Şi m-am trudit, încetul cu încetul,Şi mi-am zidit simţirea mea în ele,Crezând că fac ... ce face şi poetul.

MĂRTURISIRE

Unica crimă a omuluieste aceea de a se fi născut(Pliniu cel Bătrân)

M-am pomenit pe lume, într-o vreme,

Ca fiu al lui „cutare” şi „cutare”,Într-o familie cu o modestă stare,Lipsită de blazoane şi embleme.

Şi mai târziu, când am crescut om mare

Am pus pe sărăcie mari blesteme;Şi-am strâns în trup dureri şi trupul

geme

Şi n-am putut să-i dau o alinare.

Ştiu c-am venit pe lume-ntr-o cocioabă,

Având doar o icoană ca podoabă;Aci m-aduse barza, din păcate.

Hazardul ţine-n mâini a soarteicheie;

Pe unii îi aruncă în bordeie,Pe alţii aşezându-i în palate.

HAZARDUL SOARTEI

Pagină realizată deGheorghe PANTELIMON

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBEI

Pagina 15

În primăvara anului 2011 a apărut la EdituraIntol Press din Rm. Vâlcea cartea domnului

inginer Petre Cichirdan intitulată sugestiv„Oglinda”. Domnia sa a mai scris şi alte cărţi:Zorlescu, Transfigurări, Caietul Gri, Carmine,Poezia - stare de veghe, Secolul XXI. Un Cetăţeanîntre milenii etc.

Referindu-ne la „Oglinda” ne punem fireascaîntrebare: de ce autorul i-a dat acest titlu? Răspunsulîl găsim dat chiar de autor: „...oglindirea aparţineunor fapte petrecute înainte de 1989; o oglindirerece pentru exteriorul autorului, caldă pentru el (...),o oglindă în care fictiv ne reflectăm”. Iniţial a avutintenţia de a scrie un roman, în care să descrie viaţapărinţilor, fraţilor şi rudelor în perioada 1944-1956după evacuarea acestora din judeţul Hotin în judeţulVâlcea (19 martie 1944).

Cartea este bogată în evenimente biografice.Metoda de expunere este aceea a dialogului dintre„mine şi eul propriu.Un dialog din care să rezulte oparte din profilul personal al timpului, oglindirearealităţii pe care alţii, în afara mea, nu o cunosc,multe dintre ele, neputând nici măcar să fieînţelese”.

Călare pe cele două secole, XX şi XXI autorulcunoaşte destul de bine regimurile politico-economice din cele două perioade, de dinainte de1989 şi după această dată.

Încă de pe băncile şcolii se ivesc însuşirile saleartistice. La 11 ani joacă şi regizează o piesă deteatru, iar la 12 ani începe studiul violoncelului.

În prima parte a cărţii se ocupă de interferenţeleartelor. Bunăoară începe cu muzica. Despre muzicăne spune că vine dintr-un sistem de numerotaţieantic, pitagoreic şi are ca scop, înfrumuseţarea îninterior. Domnului Petre Cichirdan i-a plăcut multmuzica. A cântat chiar şi în orchestra simfonica a

şcolii dirijată de Eugen Ciorăscu. Pe când era elevla şcoala generală şi la liceu a studiat particulardesenul cu Emil Ştefănescu, mare om de cultură şide caracter. L-am avut şi eu profesor de desen pecând eram la liceul Nicolae Bălcescu (fost Alex.Lahovary) din Râmnicul Vâlcea (1948-1952).

A avut şi preocupări literare şi a citit clasiciiliteraturii universale. Despre şcoală are o părerea asa: „Nu există prostie mai mare ca aceea de a fiadmişi elevi în şcoli superioare prin prisma mediilorşcolilor inferioare (...). Sper ca în şcolile superioarese va intra totuşi cu examen de admitere aşa cum l-am susţinut noi în deceniile 6 şi 7 ale secolului XX,şi nu cu note luate la purtare (...). Trebuie săliberalizăm cât mai mult şcoala şi să fim cât maiseveri la examenele de capacitate şi de admitere înşcolile superioare.”

După absolvirea liceului (1970) a lucrat,dimineaţa, în atelierul sculptorului ConstantinLucaci, în calitate de ucenic, iar după amiază făceamulaj în lut şi desena tot sub îndrumarea acestuia.În această perioadă era şi student audient la Intitutulde Arte Plastice „N.Grigorescu” din Bucureşti.

Înainte de a urma cursurile la Politehnică, oscurtă perioadă de timp s-a angajat ca muncitornecalificat la Grupul de Şantiere Govora, secţiapruducţie secundară.

Între anii 1972-1977 a urmat cursurile deinginerie, mai întâi la Timişoara, apoi la Bucureşti.

La Facultatea de Tehnologia Construcţilor deMaşini din Bucureşti a deprins gustul pentruînvăţătură şi cercetare. Se vehicula ideea colaborăriicu marile uzine şi institutele de cercetare, pentrucare viitorul inginer, Petre Cichirdan, avea chemare,aşa cum o va confirma anii de practică de la Craiovaşi Rm. Vâlcea.

În toamna anului 1977, după terminareafacultăţii, Petre Cichirdan, împreună cu prietena saLeontina Rusu (viitoarea soţie) s-au angajat laIntreprinderea de Avioane Craiova, ca specialişti înprogramearea asistată pe calculator. Peste un an(1978), datorită ingeniozităţii, ing. Petre Cichirdanexecută primele lucrări de sculptură cibernetică în

care cumulează trei funcţii: concepţie, programareşi execuţia pe maşini de frezat cu comandănumerică. Tot aici domnia sa a creat miniprocesoareşi minipostprocesoare.

În noiembrie 1980 ing. Petre Cichirdanîmpreună cu soţia, s-au transferat la Intreprindereade Echipament Hidraulic din Râmnicu Vâlcea. Aici,la Rm. Vâlcea, soţii Cichirdan au avut un mare rolîn dezvoltarea tehnologică a acestei întreprinderi. Înanii '80 Râmnicu Vâlcea a ajuns „capitală” aindustriei româneşti. „Facultăţiile şi ministerele, nespune Petre Cichirdan, veneau să asculte ordinelenoastre apolitice, noi, având cea mai importantăconfirmare economică pe piaţa europeană”.

De-a lungul celor şase decenii de viaţă (s-anăscut în 21 febr. 1951) domnul Petre Cichirdan aavut mai multe preocupări. C.Poenaru le rezumăîntr-o frază: „poet, ziarist, pictor,sculptor, cronicarmuzical, inginer, inovator”. L-a întrecut pe GeorgeEnescu care spunea: „eu sunt cinci într-unul: com-pozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor”.Domnia sa este una din cele mai prestigioase şiactive personalităţi ale culturii vâlcene. Estemembru fondator al Societăţii Inventatorilor dinRomânia. Are peste 50 de brevete de inventator şiinovaţii şi a realizat peste 70 de lucrări, unicate,pentru prima dată produse în România. A înfiinţatAsociaţia Culturală a Oamenilor de Ştiinţă şi Artă„Ecostar 21”. Este membru a Uniunii ZiariştilorProfesionişti din România, vicepreşedinte alForumului Cultural al Râmnicului, vicepreşedinte laSocietatea Culturală „Anton Pann”, director alrevistei „Culturavâlceană” şi redactor şef la„Povestea Vorbei”, „Seniorii”, „Forum 10” etc.

Multiplele şi frumoasele sale realizări în diversedomenii de activitate se datoresc aleselor salecalităţi şi perseverenţa cu care a urmărit realizarealor.

Cartea „Oglinda” scrisă de distinsul inginerPetre Cichirdan este bogată în informaţii, înmeditaţii, dar este şi un exemplu de muncă, de studiişi perseverenţă în îndeplinirea scopurilor, ide-alurilor pe care fiecare dintre noi şi le propune.

„OGLINDA”Gheorghe MĂMULARU

II

Primul loc de muncă înOltenia

Scriam în primul episod că lasfârşitul zilei de sâmbătă 18 martie1961, clădirea dispensarului eraigienizată, corespunzătoar activităţiisanitare veterinare ce trebuiadesfăşurată. S-a încropit o masă cubăutură pentru cei care ne-au ajutat laexecutarea lucrărilor, s-a achitat platamuncii celor îndreptăţiţi, aşteptândodihna de sâmbătă noaptea spreduminică. Nu am dormit bine, agentulveterinar de la comuna Bârsoiu, care aparticipat şi el la amenajarea nouluidispensar, a revenit la dispensar pebicicletă pentru a ne invita la odistocie, o primipară se chinuia să deanaştere unui viţel. Împreună cu vizitiulşi agentul veterinar, am plecatînarmaţi cu instrumentarul şi medica-mentele necesare pentru a corectaanomalia pentru care fătarea nu a fostrealizată în mod natural.Caz greu,datorită stării de întreţinere a

primiparei (prima fătare), stare deîntreţinere slabă, vârstă şi greutatecorporală mică, adăpostnecorespunzător, elemente care aucreat o slabă dezvoltare corporală, şiimposibilitatea realizării normale aactului fătării. Diagnosticul: ”distocieprin exces de volum”. De la început am stabilit că scoatereaviţelului nu se poate realiza dacât princezariană (s-au scos bucăţi),recurgând la ultima posibilitate.Dupăcâteva ceasuri bune de muncăîncordată, am reuşit să-l scoatembucăţi. Am aplicat tratamentul necesarde revigorare a organismuluiprimiparei, şi antiinfecţios, dând şiultimele indicaţii propietaruluianimalului şi agentului veterinar. Ne-am spălat şi dezinfectat, prinzându-nemiezul nopţii la Bârsoiu.

La dispensar, un nou anunţ venit pefirul telephonic de la primărie, telefoncu manivelă, o asemenea intervenţie lacomuna Vitomireşti, satul Trepteni,rezlvată până duminică la prânz.

Revenind la dispensar, am încercatdupă o gustare, puţină odihnă.

Pe la orele 14, vizitiul mă solicită,fiind duminică, să mergem în centrul

comunei la căminul cultural unde seadună lume multă, Cu greu amacceptat, gândindu-mă că estemomentul să cunosc notabilităţilecomunei şi a unei părţi dinintelectuali.

Căminul cultural era aşezat lapoalele unui deal, într-o poianăînerbată. La unul din geamurilecăminului era atârnat un difuzor mare,care emitea muzică populară, savuratăde toată lumea mai ales de tineri, careerau înfirbântaţi de joc.

Primar al comunei Olanu era MarinTătuţ, viceprimar Gheorghiţă Florea,ţărani gospodari care au aderat la acelevremuri politice, secretar Ion Sanda,iar director de cămin cultural MarinPreda, fost ofiţer, un bun organizatoral activităţilor culturale. Printrealţii, am mai cunoscut un tânărchipeş, robust, cu o înălţime depeste 1,80, îmbrăcat frumos, cumonitere deasupra bocancilor, carepurta numele de Vasilică D.Ion şicare a păstorit mai apoi comunaOlanu 30 de ani în funcţia de pri-mar. Era perioada când tinerii erauaşteptaţi să se elibereze din armată,pentru a-i absorbi în funcţii derăspundere (primari, viceprimari,secretari, şi mai ales în funcţiipolitice).

După câte îmi amintesc, fetele şinevestele tinere reprezentau unprocent mai ridicat, mulţi bărbaţi şitineri fiind plecaţi în Ardeal, înzona Braşovului, la muncă în IAS-

uri sau la păduri, de unde veneautoamna cu cereale şi bani, pentruîntreţinerea familiilor. Remarcam căfetele erau frumos îmbrăcate, iar feţeleerau acoperite cu produse ţipătoare,cu ruj pe buze şi pe pomeţii obrajilor.Doamnele şi domnişoareleintelectuale erau mai modeste şi maipuţin fardate, în rândul cărora era şiCârste Jenica, profesoară dematematică, şi pe care, după doi ani şijumătate, pronia cerească mi-a dăruit-o de soţie la data de 1 august1963.Împreună am adus pe lume ofiică de la care avem trei nepoţi, şi unbăiat de la care de asemenea aşteptămurmaşi.

O căsnicie de 48 ani plină deîmpliniri, succese şi bucurii .

www.globalartfusion.com

InterferenţaArtelor

Revistă electronicăde cultură

MEDIC VETERINAR LACIRCUMSCRIPŢIA SANITAR

VETERINARĂ, OLANU

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBEI

Pagina 16

Omie de corpuri plecate spre file, o miede vise împletite cu o mie de stele, o

mie de crezuri spuse şoptit înspre crâng şi o miede glasuri ce se fac auzite… O mie de semnăturişi o mie de critici, o mie de nume sub cununade lauri şi o mie de vorbe-nghiţite de şipot deape, de valuri sau de o mie de cânturi, o mie deţeluri… Şi când unul se plimbă fără pic deodihnă printre file, prin stele, prin crezuri şicrânguri, prin lumi, având cununa de laurilustruită de critici, cu semnătura din cernealaalbastră de şipot de ape şi de valuri marine, pusăjos ca ofranda zilelor şi nopţilor pline deversuri, când paşii lui sună a foşnet de sari indian cuaromă de Gange sau cu iz de Bercioi inundat demiasme de Olt, ştii că versul permite orice, trimiţându-te orişiunde. Dintr-un singur cuvânt răsărit-au o mie.Ele cresc, se unesc şi se ţes ca o pânză invizibilă depăianjen, schimbă culori ca tropismele din natură pespinare de cameleon sacru sau ca paleta încercată depictor, apar şi dispar transformându-se în şiragurimăiestre, în aranjamente de caleidoscop, întruchipândpe poet. Căci poezia lui George Anca te prinde în cursanebună printre locuri şi fapte. Te prinde şi-ţi facecărare prin locuri umblate, dar mai ales printre cele lacare visezi să ajungi sau imaginezi, fantazezi şiasamblezi, căutând în video footage. Şi găseşti opoezie erudită, exhaustivă în idei şi sensuri,

caleidoscopică, unică.În Poeme inedite

„Orlando” se perindă fără săprinzi de veste idei născute dinoraş românesc, mal indian,geneză romană, universali-tate… „…scoatem capul dinnucă / aici eşti oacheş pui deveveriţă / pe mâna stângii dintei în tei / ne vieţuim peninsu-laritatea / Nalanda cuuniversalitatea / a ne adăpostide muson//”... Bas Bach punealături în hora cântată din solzde peşte compozitori, personaje

din literatura universală, un „plagiat” al vorbirii, unneştiut al buzelor – ventrilogul, o eboşă, laolaltă cuinstrumentele populare devenite claviatură… „BasBach fior voracităţii/ pe furate gal galilean/înspăimânturi în pământuri/ cine nu ştie nepotul luiRameau/ neamţul din Bach în sine/ şi eu am adăugat şio poză/ tuburile arătate şi claviatura/ ori evlavia oritevatura/ unde dropiile adirittura/ Paganini organist/ înunivers ventrilog/ singurătăţii topit/ ce se poate face cuBach/ de sufletul başilor continui/ eboucha DebussyBizanţ/ fiecare simte altfel/ toccata după fugă/ solzfăcându-se orgă//”

Fiorul estetic electrizează plăcut cititorul, îltranspune aducând reveria. Cel intelectual îi pleacăacestuia umil creştetul acceptându-i uşorsuperioritatea, căci el vine de la sine, fără căutări de

imagini contrafăcute, ci din lucruri însuşite şi redate cunaturaleţe. Fiorul călătorului, al căutătorului de vechişi noi civilizaţii îţi umple sufletul ca după un periplunesperat, ca după primirea în dar a travel ticketuluimult sperat, iar cel al iubitorului, împătimitului deneam are adăugiri melodice suspinate, creând tristemelancolii legate de un prezent sărăcit în rezerve.

Citindu-l pe George Anca înaintezi cu otreaptă pe drumul cunoaşterii, al iubirii de oameni şi debine. Aprofundându-l pe George Anca te înţelepţeşti.Recitindu-l, capeţi conştiinţa valorii poetului şi datoriarăspândirii de stihuri spre cunoaştere de neam şi denume. Căci ce ar însemna lumea fără poeţi?„…lăsându-ne bătrâni nepublicaţi/ în vale de pierduţidantaţi/ bătuţi d'antan nu ne lăsaţi/ ţinuţi spioni spinigalioane/ prin vânt arab venit Ioane/ ai voştri pe armatenegermane// ce nu ştiusem marea taie/ din criţavaporoasă raie/ raiaua raiului pâraie// cum la oprire pasdin drei/ cu trei pe vers alai mălai/ salvată paparuda peparai// mai terza rima Herţa prima/ hai Inamori-nFukushima/ l-am nominalizat la Nobel şi m-a// creştinide nebuni căutaţi/ într-o bunătate Carpaţi/ fără filtru cuduşi nemaifraţi//” ( Lăsându-ne bătrâni ).

Pământului binecuvântat al Vâlcei i se adaugăan de an butaşul înrădăcinat. Căci vara lui 2011 n-a fostbogată doar în precipitaţii, ci şi în noi scrieri nemuri-toare. „Poeme inedite” reprezintă butucul viţei de viestrămoşească înconjurat de astfel de butaşi. Fericitneamul ce mai prinde grăuntele de sol pe ramurăverde, floarea pe ram, iar parfumul acesteia urcă spreceruri!

POETUL GEORGE ANCA, PRINTRE LUMI, VISE ŞI STELEAdina DUMITRESCU

Locuitorii Râmnicului de pe Oltau fost gazdă bună, primitoare

pentru fraţii lor din Basarabia şiBucovina, în vremurile grele, derestrişte, pricinuite de cel de-al doileaRăzboi Mondial.

Au fost prezenţi, pentru că eraulocuri istorice, legendare. Râmnicul adevenit de mult un puternic centru cul-tural, în secolul al XVIII-lea, devenindcapitală a tiparului românesc (veziNicolae Iorga).

În deceniul patru (sec. XX-lea)aşezarea de pe Olt a devenit o adevărată„enclavă moldovenească”.

Printre cei ce au poposit aici în 1944sunt şi familiile iluştrilor profesoribucovinieni Leca Morariu şi TraianCantemir.

Leca Morariu, „va fi obligat în 1944să ia calea refugiului la RâmnicuVâlcea, pentru că îndrăznise să pro-moveze cauza românilor depretutindeni şi de oricând, universulcernăuţean, a fost silit să renunţe lacariera didactică şi să-şi câştigeexistenţa cântând la vioară larestaurante din oraşul oltenesc”(Nicolae Ciurea - Genuneni. Un portretîn filigram de suflet, Editura Almarom,2011, p.285).

Leca Morariu aducea cu el aiciFacultatea de Teologie din Cernăuţi,unde fusese profesor şi un fond bogatde documente, mărturii literare, cărţi, lacare se adaugă un număr mare de colab-oratori ai revistelor ce le condusese înBucovina.

Profesorul univ. dr. Leca Morariu,s-a aşezat într-o locuinţă primtoare desub dealul Capela, pe strada Staicovici,nr.7.

În noile condiţii date a începutmunca, o muncă prestigioasă în folosulculturii româneşti.

Sunt reluate ediţiile principalelorgazete pe care profesorul le conducea laCernăuţi „Fond şi formă” (nr.2),„Buletinul Mihai Eminescu” (nr. 21 şi22), „Făt Frumos” (nr. 2-6), Erauprezenţi în paginile revistelorrâmnicene vechi colaboratori şi prieteniai lui Leca Morariu: G.T. Kirileanu,Tiberiu Crudu, Alex Vasiloiu, IonBuzdugan, George Drumur, TraianCantemir.

Între Leca Morariu şi vechiul săuasistent universitar Traian Cantemir,erau relaţii deosebite. Traian Cantemireste trimis de acesta la Academia diRomania -Roma „cu scopul de a sepregăti pentru cercetarea românilor dinIstria.” Tot sub îndrumarea lui LecaMorariu îşi susţine în 1936 teza de doc-torat cu tema „istro românii”, laUniversitatea din Cernăuţi.

Ultima publcaţie editată laRâmnic este Anuarul Societăţii„Armonia”.

La Râmnicu Vâlcea, mareleprofesor lucrează în condiţii vitrege. Cutoate acestea reuşeşte să ne lase câteva

opere nemuritoare: Monografiadedicată lui Ciprian Porumbescu - lacare a muncit cu multă pasiune (dincele 1300 p., se publică la Suceava în1978, capitolul „Opereta Crai Nou”) şi„Un român în uniformă” (o carteautobiografică despre primul RăzboiMondial).

Împreună cu soţia sa, distinsapianistă Octavia Lupu Morariu sededică muzicii. Ori de câte ori LecaMorariu lua în mână violoncelul său,interpreta primele acorduri dincunoscuta „Baladă.”

Cu orchestra semisimfonică aŞcolii de Muzică din Râmnic participala concerte, concursuri muzicale,manifestări culturale.

Şi în muzică profesorul LecaMorariu s-a dovedit un mare dascăl.Sub bagheta sa au învăţat muzicănumeroşi râmniceni. Sub bagheta sa audesluşit tainele muzicii fraţii Petre şiModest Cichirdan - ultimul devenindun mare dirijor al orchestrelorsimfonice Botoşani, Craiova etc.

După o viaţă grea, creatorul LecaMorariu, a decedat pe pământ străin, înfrumoasa Oltenia, la 15 decembrie1963, în urma unui grav accidentpetrecut pe o stradă din Râmnic. A fostînmormântat după cum glăsuiescdocumentele vremii „cu mare pompă.”

În 1967, i s-a împlinit ultimadorinţă, „rămăşiţele pământeşti au foststrămutate de la Râmnicu Vâlcea înSuceava, acolo unde trăia vrednica sasoţie Octavia Lupu Morariu „ (ibidem,p.295).

Despre Vâlcea a scris denenumărate ori cuvinte calde,emoţionante, reliefându-i frumuseţilenaturale, istoria, cultura (Mănăstirea

Cozia, Mănăstirea Turnu, SchitulTroianu, Shitul Cetăţuia, Parcul Zăvoi,bătrânul Alutus, Ocnele Mari).

Astăzi memoria familiei estepăstrată în vechea cetate de scaun aMoldova-Suceava de distinsa doamnăMaria Olar, iubitoare de cultură şifrumos, prin Fundaţia Culturală „LecaMorariu”.

LECA MORARIU ŞI RÂMNICU VÂLCEACostea MARINOIU

REVISTĂ DE CULTURĂDirector onorific

Costea MARINOIURealizată cu sprijinul

Asociaţiei ECOSTAR 21 şi alEditurii INTOL PRESS

Redactor şefPetre CICHIRDAN

Secretar redacţie Felix SIMATehnoredactare: SC INTOL SRLTehnoredactare Bogdancomputerizată: CICHIRDANColaboratori: Constantin POENARU

Valentin DOLFIMihai SPORIŞ

Marian PĂTRAŞCUVasile GREVUŢU

Constantin GEANTĂBogdan CICHIRDAN

Corector: Leontina RUSRedacţia: Rm. Vâlcea, Calea lui Traian nr. 169,bl. 5, sc. E, ap. 3Telefoane: 0250.736615

0350.4059860350.4012540746.029824

E-mail: cichirdan@yahoo.comcontact@globalartfusion.com

Website: www.globalartfusion.comwww.publiconline.ro

www.publictv.roISSN: 1582-7852 Preţ: 3 leiNOTĂ: Întreaga responsabilitate a conţinutului articolelor

revine autorilor.