[ascunde]În luna septembrie, Wikipedia organizează un concurs de fotografie având ca temă monumentele istorice

din România. Toți vizitatorii sunt invitați să participe!Articolele acestei săptămâni sunt Dreptul la moarte, Dumitru Abrudan, Jeremy Corbyn și Paisie

Velicicovschi. Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

PortugaliaDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Republica PortughezăRepública Portuguesa

Drapel

Imnul național: A Portuguesa

Portugheza

MENIU

0:00

Localizarea Portugaliei

Capitală Lisabona

38°46′N 9°11′V

Cel mai mare oraș Lisabona

Limbi oficiale portugheză1

Etnonim portughez

Aderare UE 1 ianuarie 1986

Sistem politic Republică semi-prezidențială

 - președinte Aníbal Cavaco Silva

 - prim-ministru Pedro Passos Coelho

Legislativ Adunarea Republicii Portugalia

Stat independent

 - Fondarea Portugaliei 868

 - Suveranitatea Portugaliei 24 iunie 1128

 - Regatul Portugaliei 26 iulie 1139

 - Republica Portugheză 5 octombrie 1910

Suprafață

 - Total 92,212 km² (locul 111)

 - Apă (%) 0,5 %

Populație

 - Estimare 2012 10.487.289 [1] (locul 80)

 - Recensământ 2011 10.562.178 [2]

 - Densitate 115 loc/km² (locul 97)

PIB (PPC) estimări 2013

 - Total 243.346 miliarde $ [3]

 - Pe cap de locuitor 23,204 $ (locul 45)

PIB (nominal) estimări 2013

 - Total 219.289 miliarde $ (locul 46)

 - Pe cap de locuitor 20.663 $ (locul 39)

Gini (2011) 34.2[4] (mediu)

IDU (2011) ▲ 0.816 [5] (foarte ridicat) (locul 43)

Monedă euro (EUR )

Prefix telefonic +351

Domeniu Internet .pt2

ISO 3166-2 PT

Fus orar WET (UTC+ 0)

 - Ora de vară (ODV) WEST (UTC+ 1)

1 Limba mirandeză este cooficială în Miranda do Douro.

2 Se poate și folosi domeniul .eu, pentru că Portugalia face parte din Uniunea

Europeană.

3 Până în 2002:Escudo portughez.

modifică 

Portugalia (vedere din satelit)

Portugalia (în portugheză Portugal, AFI: [puɾtuˈɣaɫ]), sau Republica Portugheză (portughezăRepública Portuguesa) este o țară situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, învecinându-se cu Oceanul Atlantic la vest și la sud, și cu Spania la nord și la est. Teritoriul portughez include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore și Madeira. Acestea sunt regiuni autonome ale Portugaliei. Țara și-a căpătat numele de la orașul Porto, al doilea ca mărime din țară, ai cărui nume latin era Portus Cale.[6]

Încă din timpuri străvechi diferite triburi au locuit în regiunea geografică a Portugaliei. Celții șiromanii au fost urmați de vizigoți și poporul germanic sueb, care au fost mai târziu invadați demauri. Acest popor musulman a fost eventual expulzat în timpul recuceririi creștine a peninsulei. În anul 1139, Portugalia devine un regat independent de regatul Leon din nord-vestul peninsulei iberice. [7] În secolele XV și XVI, Portugalia dă startul epocii marilor descoperiri, își extinde influența și creează primul imperiu global, [8][9]

[10] devenind una dintre marile puteri economice, politice și militare ale lumii.

Istoria imperiului portughez se întinde pe o durata de aproape 600 de ani, de la capturarea orașului Ceuta în 1415 până la transferarea regiunii Macao către China în 1999 (de facto) sau acordarea suveranității Timorului de Est în 2002 (de jure), după ocuparea de către Indoneziadin 1975. Imperiul s-a răspândit pe un număr mare de teritorii care acum fac parte din 53 de state suverane diferite, lăsând o influență culturală și arhitecturală profundă pe tot globul. Datorită imperiului, limba portugheza este astăzi vorbita de peste 250 de milioane de persoane (fiind a șasea cea mai vorbita limbă maternă) și există o serie de limbi creole bazate pe portugheză. Influenta Portugaliei a fost mult redusă în timpul secolului al XIX-lea, odată cu independența Braziliei. După ce revoluția din 1910 a detronat monarhia, Prima Republica Portugheză este creată, fiind ulterior înlocuită de regimul autoritar de dreapta Estado Novo. Democrația a fost restaurată după războiul colonial portughez și revoluția garoafelor din 1974. La scurt timp după, independența a fost acordat multor țări precum Angola, Mozambic, São Tomé și Príncipe, Timorul de Est, Capul Verde și Guineea-Bissau.

În prezent Portugalia este o țară dezvoltată având o economie avansată, standarde ridicate de viață [11][12][13] și infrastructuri de înaltă calitate, precum cea rutieră, conform "Global Competitiveness Report". [14] [15] Totodată, Portugalia este una dintre cele mai globalizate și pașnice națiuni din lume. [16] Aceasta este un membru al Organizației Națiunilor Unite, Uniunii

Europene, Zonei Euro , OECD, NATO, OMC, OSCE, Spațiului Schengen, Consiliului Europei și numeroase alte instituții internaționale. Portugalia a fost printre primele țări care a abolit pedeapsa capitală, în 1867. La data de 31 mai 2010, Portugalia a devenit a șasea țară din Europa și a opta țară din lume care recunoaște în mod legal căsătoriile homosexuale. [17] De asemenea, Portugalia este prima țară din lume care a decriminalizat pe deplin utilizarea oricăror tipuri de droguri în 2001. [18]

Cuprins  [ascunde] 

1 Istorieo 1.1 Papă de origine portugheză

2 Geografieo 2.1 Floră și faunăo 2.2 Climă

3 Demografieo 3.1 Religieo 3.2 Educațieo 3.3 Limbăo 3.4 Aglomerări urbane

4 Politicăo 4.1 Organizare administrativ-teritorialăo 4.2 Dispute internaționaleo 4.3 Armată

5 Economieo 5.1 Agriculturăo 5.2 Industrieo 5.3 Serviciio 5.4 Transporto 5.5 Turism

6 Culturăo 6.1 Literaturăo 6.2 Cinematografie și televiziuneo 6.3 Muzică

6.3.1 Fado 6.3.2 Muzică clasică, contemporană, jazz 6.3.3 Cantautor și folk 6.3.4 Variante pop, rock, folclor

o 6.4 Danso 6.5 Arte vizualeo 6.6 Arhitecturăo 6.7 Bucătăria tradiționalăo 6.8 Festivaluri populareo 6.9 Sport

6.9.1 Fotbal 6.9.2 Canoe 6.9.3 Alergare 6.9.4 Automobilism 6.9.5 Ciclism 6.9.6 Tenis și badminton

o 6.10 Sărbători 7 Note 8 Legături externe

9 Vezi și

Istorie[modificare | modificare sursă]Articol principal: istoria Portugaliei.

Împărțirea naturală a Peninsulei Iberice nu este de la vest spre est, ci de la sud spre nord, separând cultura și climatul atlantic de cel mediteranean. Totuși, Portugalia cu granițele aproape stabilite în secolul al XIII-lea, este una dintre cele mai vechi națiuni din Europa. A descoperit și a pierdut un imperiu, și-a abandonat și și-a recâștigat autonomia, iar de la revoluția din 1974, care a pus capăt perioadelor dictatoriale, și-a format noi legături cu fostele sale posesiuni. Triburile iberice ale lusitanilor care populau teritoriul Portugaliei în antichitate a fost supuse de romani în secolele I - II î. Hr. Lusitania, provincie a Imperiului Roman, este cucerită în secolul al V-lead. Hr. de triburile germanice ale suevilor, în secolul al VI-lea de către vizigoți, intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea arabilor. Din secolul al X-lea, tinuturile cuprinse între râurile Minho și Douro sunt desemnate cu numele de Terra Portucallis, de la numele roman Portus Calle, al orașului Porto. În timpul Reconquistei (secolele IX - XIII), pe teritoriul eliberat de sub dominația arabă ia ființă, în 1095, comitatul Portugaliei, vasal Regatului León, iar în 1139 Regatul Portughez. În 1147 este recucerită Lisabona (care va înlocui Coimbra ca reședință regală), în 1249, provincia sudică Algarve, ultima aflată sunt stăpânire arabă. La încheierea Reconquistei sunt trasate hotarele cu Spania vecină (1267), Portugalia fiind primul stat european care-și fixează definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi. În 1415 începe cucerirea primelor așezări de pe coasta nord-africană (Ceuta), apoi expansiunea pe litoralul Africii Occidentale (călătoriile lui Henric Navigatorul); Bartolomeu Diazatinge Capul Bunei Speranțe, Vasco da Gama descoperă drumul maritim spre India, iar Pedro Álvares Cabral debarcă în 1500 pe litoralulBraziliei. În secolul al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea, Portugalia devine o mare putere maritimă, punând bazele unui vast imperiu colonial: (ins. Capului Verde, Angola, Mozambic, Arabia de Sud, coasta occidentală a Indiei, peninsula Malacca, Ceylon, Brazilia), apogeul expasiunii teritoriului și al înfloririi economice și culturale fiind atins în timpul domniei regelui Manuel I (1495 - 1521). La jumătatea secolului al XVI-lea, Portugalia pierde statutul de mare putere maritimă, cea mai mare parte a imperiului său colonial fiind cucerită, în secolele XVII-XVIII, deOlanda și Anglia. Între 1580 și 1640, Portugalia este anexată de către Spania. Lentul și inexorabilul declin nu poate fi oprit nici de reformele în spiritul absolutismului luminat din timpul regelui José I de Bragança (1750 - 1777), nici de introducerea monarhiei constituționale în (1822). În1822, Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei, își proclamă independența. Secolul al XIX-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani) și conservatori (regaliști), care răbufnește în frecvente războaie civile. La 5 octombrie 1910 monarhia este abolită, iar Portugalia se proclamă republică. Lovitura de stat militară din 28 mai 1926, inițiată de generalul Carmona, deschide calea dictaturii lui António de Oliveira Salazar (ministru de finanțe din 1928), apoi prim-ministru (1932 - 1968), care impune în 1933 o constituție de tip fascisto-corporatist. În 1949 Portugalia devine membru fondator al NATO. La 25 aprilie 1974 o insurecție militară (Revoluția Garoafelor Roșii), inițiată de forțele armate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui Salazar (președintele Américo Tomás și prim-ministrul Marcelo Caetano) și deschide calea restaurării democrației. Se prăbușește astfel, fără vărsare de sânge, ultimul și cel mai vechi regim dictatorial al Europei occidentale. Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare și suveranitate este recunoscut oficial la 19 iulie 1974, în anul următor dobândindu-și independența Guineea-Bissau, insulele Capului Verde, São Tomé și Príncipe, Mozambic și Angola. O relativă instabilitate politică, tensiuni și tentative de puciuri militare de stânga și dreapta, frecvente restructurări în lumea partidelor politice jalonează drumul Portugaliei spre o democrație pluralistă echilibrată. Portugalia devine în 1986 membru al Uniunii Europene. Reflex al progresului economic îl constituie organizarea la Lisabona, în 1998, a Expoziției Universale, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la descoperirea de către Vasco da Gama a drumului spre India.

Lisabona

Papă de origine portugheză[modificare | modificare sursă]Articol principal: Papa Ioan al XXI-lea.

Ioan al XXI-lea , în portugheză Papa João XXI, (n. Pedro Julião, la Lisabona, prin 1205-1220 - d. 1277, la Viterbo) a fost unicul papă al Bisericii Catolice de origine portugheză, între 1276-1277. Este cunoscut și sub numele de Pedro Hispano.

Geografie[modificare | modificare sursă]Articol principal: geografia Portugaliei.

Portugalia continentală este împărțită în două de râul ei principal, Tagus (Tejo). Alte râuri importante sunt: Douro, Minho și Guadiana. Ca și râul Tagus, toate izvorăsc dinSpania. În nord, relieful este format din munți. Cel mai înalt punct al Portugaliei se află în partea insulară: Mount Pico (2.351 m), înAzore. În sud, spre Algarve, relieful este format mai ales din câmpii, și clima de aici este ceva mai călduroasă și mai uscată decât în nordul răcoros și ploios.

Floră și faună[modificare | modificare sursă]Are nuanțe oceanice, existând suprafețe, îndeosebi în nord, acoperie cu păduri. Între speciile forestiere, se regăsește și arborele de plută.

Climă[modificare | modificare sursă]Clima Portugaliei este caracterizată în principal de un climat mediteranean și un sezon distinct în timpul iernii cand Portugalia prezintă un model de temperatură similar cu orașele spaniole de coastă. Procesul de încălzire are loc în lunile de primăvară, pe timp de zi temperaturile maxime ajungând până la 22 °C (72 °F) până în luna mai.

Demografie[modificare | modificare sursă]Articol principal: demografia Portugaliei.

Portugalia este o țară relativ omogenă din punct de vedere lingvistic, etnic și religios. Limba portugheză este vorbită în întreaga țară, cu excepția orașului Miranda de Douro, în care dialectul Asturian este recunoscut ca limbă oficială. Minoritățile, inclusiv cele formate din imigranțiiafricani din fostele colonii, numără mai puțin de 100.000 de oameni.

Religie[modificare | modificare sursă]

Sanctuarul de la Fatima, una dintre cele mai mari biserici romano-catolice dedicate fecioarei Maria.

Majoritatea populației portugheze este de confesiune romano-catolică.

Educație[modificare | modificare sursă]Limbă[modificare | modificare sursă]Portugheza ( português, de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia și nordul Portugaliei de astăzi). Este unica limbă oficială în Angola, Brazilia,Capul Verde, Guineea-Bissau, Mozambic, Portugalia și São Tomé și Príncipe, iar în Macao și Timorul de Est este co-oficială cu chineza și, respectiv, tetum. Portugheza este oficială și în Guineea Ecuatorialăîmpreună cu limbile spaniolă și franceză.

În Galicia (Spania) limba portugheză este oficială sub numele de "limba galiciană" și este scrisă, în varianta sa oficială, cu ortografia spaniolă. Există, însă, o altă ortografie, comună cu altele varietățile a limbii portugheze, susținută de Academia Galiciană a Limbii Portugheze.

Portugheza se clasează a șasea între limbile lumii în funcție de numărul de vorbitori nativi (peste 200 de milioane) și prima pe continentul sud-american (186 de milioane, peste 51% din populația continentului). Este de asemenea o importantă limbă de circulație (lingua franca) în Africa. Portugheza s-a difuzat în întreaga lume în secolele XV-XVI, când Portugalia a pus bazele unui vast imperiu colonial și comercial (1415–1999), răspândindu-se din Brazilia în America până în Macao (China). În perioada colonială, au apărut multe creole portugheze, în mod special înAfrica, Asia și Caraibe.

Portugheza este adesea supranumită limba lui Camões, după autorulLusiadei; ultima floare a Latiumului (Olavo Bilac); și limba cea dulce dupăCervantes.

Aglomerări urbane[modificare | modificare sursă]

Politică[modificare | modificare sursă]Articol principal: politica Portugaliei.

Assembleia da República

În anii ce au urmat loviturii de stat, Portugalia a înlăturat progresiv instituțiile nedemocratice și s-a stabilizat ca o democrație constituțională. Cele patru mari organe politice portugheze sunt Președinția, Guvernul (primul ministru și Consiliul de Miniștri), Parlamentul și puterea judiciară.

Președintele, ales prin vot direct pentru un mandat de 5 ani, este comandant șef al forțelor armatei. Puterile prezidențiale includ alegerea primului ministru și a Consiliului de Miniștri, în care președintele trebuie să fie ghidat de rezultatele alegerilor. Consiliul de Stat, un organ prezidențial de supraveghere, este compus din șase ofițeri civili seniori, orice fost președinte ales începând cu 1976, cinci membri aleși de către Adunarea Republicii, și cinci aleși de către președinte.

Guvernul este condus de către un prim ministru, care numește Consiliul de Miniștri.

Adunarea Republicii (Assembleia da República) este un organ unicameral compus din 230 de deputați. Deputații sunt aleși prin vot universal, conform sistemului de reprezentare proporțională, pentru un mandat de patru ani, cu excepția cazului în care președintele dizolvă Adunarea și cere alegeri anticipate.

Curtea Supremă Națională este curtea ultimului apel. Curțile militare, administrative și fiscale sunt desemnate drept categorii diferite de curți. Un Tribunal Constituțional format din nouă membri verifică constituționalitatea legislației.

Organizare administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]Articol principal: Împărțirea administrativă a Portugaliei.

Harta administrativă a Portugaliei

Fecioara Maria din Fátima (Portugalia)

Portugalia continentală este formată din 18 districte (distritos, singular - distrito):

Aveiro Beja Braga Bragança Castelo Branco Coimbra Évora Faro Guarda Leiria Lisboa  (Lisabona) Portalegre Oporto  (Porto) Santarém Setúbal Viana do Castelo Vila Real Viseu

Portugalia insulară cuprinde două regiuni autonome (regiões autónomas): Azore (Açores) șiInsulele Madeira.Fiecare district este subdivizat în municipalități (concelhos, singular - concelho).

Dispute internaționale[modificare | modificare sursă]Portugalia a reactivat din când în când cereri pentru teritorii din jurul orașului Olivenza, Spania.

Armată[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]Articol principal: economia Portugaliei.

Economia Portugaliei a devenit o economie diversificată și în continuă creștere, bazată pe servicii, de la aderarea la Uniunea Europeană, în 1986. În ultima decadă, guverne succesive au privatizatmulte firme controlate de stat și au liberalizat zone cheie ale economiei, incluzând sectoarele financiar și telecomunicații. Țara a întrunit criteriile pentru Uniunea Monetară Europeană (EMU) în1998 și a început să folosească noua sa monedă, euro, pe 1 ianuarie 2002, împreună cu alte 11 state membre ale U.E.

Agricultură[modificare | modificare sursă]Industrie[modificare | modificare sursă]Servicii[modificare | modificare sursă]Transport[modificare | modificare sursă]Turism[modificare | modificare sursă]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Literatură[modificare | modificare sursă]Informații suplimentare: Literatura portugheză

Luís de Camões

Portugalia este uneori denumită ca țara poeților. În literatura portugheză poezia avea totdeauna influență mai puternică decât proza. În Evul Mediu, când a luat ființă națiunea portugheză, în nord-vestul Peninsulei Iberice, a fost răspândită poezia. Au apărut opere lirice. Pe lângă poeții clasici cunoscuți Luís de Camões și Fernando Pessoa, există un număr de artiști mai puțini cunoscuți, care au o influență semnificativă asupra literaturii portugheze moderne.

Proză s-a dezvoltat mai târziu ca poezia și a apărut mai întâi în secolul al XIV-lea, în formă de cronici sau descrieri a vieții sfinților. Cel mai faimos reprezentant este Fernão Lopes. El a scris o cronică a trei regi din timpul său. Pentru el, precizia reprezentării și un portret plin de viață erau cele mai importante. Pe plan internațional, cel mai bine cunoscut este literatura modernă portugheză, mai ales prin lucrările lui José Maria Eca de Queiroz și prin Premiul Nobel pentru Literatură în 1998, José Saramago.

Femeile sunt, de asemenea, considerate, printre cei mai importanți scriitorii contemporani din țară, menționând aici în mod deosebit pe Lídia Jorge și Agustina Bessa-Luís. Printre tinerii autori a reușit să-și facă un nume Valter Hugo Mãe.

Cinematografie și televiziune[modificare | modificare sursă]

Muzică[modificare | modificare sursă]Fado[modificare | modificare sursă]

Informații suplimentare: Fado

„Regina Fado“, Amália Rodrigues

Fado este numele celui mai important gen de muzică în Portugalia. Această muzică este melancolică, strâns legată de Saudade (dor), și este probabil rezultată prin amestecarea melodiilor de navigatorii portughezi cu ritmurile sclavilor africani. Se disting două forme de stil, și anume, unul variat, mai popular, fado de Lisabona, și altul academic, cântat doar de bărbați, fado de Coimbra. O cunoscută compoziție fado pe plan internațional este April in Portugal, o versiune în limba engleză a cântecului Coimbra de Raul Ferrão. Amália Rodrigues a fost cea mai importantă artistă fado. Printre tinerii de cântăreți de succes sunt Mariza, Camané sau Ana Moura. În fostele colonii ale Portugaliei, fado a continuat să se răspândească, evoluând în Capul Verde prin genul muzical morna de către cântăreața Cesaria Evora iar în Brazilia stilul choro.

Muzică clasică, contemporană, jazz[modificare | modificare sursă]Cantautor și folk[modificare | modificare sursă]Variante pop, rock, folclor[modificare | modificare sursă]Dans[modificare | modificare sursă]În sfera artei dansului Portugalia a avut succes la începutul anilor 1990, iar împreună cu Rusia printre cele mai importante țări din Europa în acest domeniu. Numeroși dansatori și coregrafi au putut obține faima în întreaga Europă sau în întreaga lume: Rui Horta, João Fiadeiro, Clara Andermatt. Adesea au fost introduse forme moderne și inovatoare, dezvoltând noi stiluri. Portugalia este implicată în mod regulat la formarea tinerilor dansatori. Cultura dansului în Portugalia este denumită ca Nova Dança Portuguesa.

Arte vizuale[modificare | modificare sursă]Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Stilurile arhitecturale cuprind aproape toate perioadele din istoria artei europene. Mănăstiri, biserici, cetăți, palate și instituții guvernamentale au fost adesea construite după stiluri predominante europene spre exemplu gotic sau neoclasic. Arhitectul Álvaro Siza Vieira obține Premiul Pritzker, ca și compatriotul său Eduardo Souto de Moura. Alți arhitecți binecunoscuți au fost sau sunt Raoul Posnard de Mesnier, Miguel Ventura Terra, Tomas Taveira.

În ce privește decorarea construcțiilor, Portugaliei i se datorează în principal stilul manuelin și azulejo, o notă proprie și națională.

Bucătăria tradițională[modificare | modificare sursă]

Pastel de nata

Bacalhau

Bucătăria portugheză este variată, ea urmează în câteva privințe tradiția iberică, dar, în plus, față de aceasta a luat totuși multe caracteristici ale teritoriilor colonizate. După dominația maură, au rămas, de asemenea, multe influențe nord-africane, inclusiv folosirea puternic de zahăr, scorțișoară, condimente și gălbenuș de ou.[19]

În Portugalia Bacalhau este considerat ca specialitate tradițională. Deja din secolul al XIII-lea, acest fel de pește uscat și sărat juca un rol însemnat în alimentația portugheză. Astăzi se spune că există în bucătăria portugheză o rețetă-

Bacalhau pentru fiecare zi a anului. Sardelele, în secolul al XVI-lea cel mai ieftin aliment în țară, reprezintă și astăzi o mâncare tradițională (Sardinhas Assadas).[20] Multe alte feluri de mâncare precum Caldeirada, Amêijoas à Bulhão Pato, Rissóis de Camarão sau Arroz de marisco subliniază importanța peștelui și a altor produse marine din bucătăria portugheză. Tot la fel sunt foarte populare sardelele fripte (sardinhas assadas), mai ales în timpul verii.

Specific, de asemenea, sunt și supele, cum ar fi Caldo verde, o supă din gulii, Couve-galega și cartof, care, de obicei, se servește cu Broa (pâine din mălai și cartof) și Chouriço, sau Sopa alentejana cu pâine, ou, coriandru, usturoi și ulei de măsline. În timpul Evului Mediu, în Portugalia, carnea era consumată foarte puțin, deși cârnații (enchidos) sunt larg consumați și există câteva renumite feluri de mâncare din carne precum Cozido à portuguesa sau popularul "sandviș" Francesinha. Frango Assado (pui la grătar), mai ales condimentat cu Piri-Piri (ardei foarte iuți), este astăzi un fel de mâncare răspândit, adus în Portugalia din coloniile africane. În plus, există o lungă tradiție în domeniul brânzei, importante sunt Queijo do Pico, Queijo Serra da Estrela sau Queijo de Azeitão.

Deserturile dețin în Portugalia un loc foarte important. Celebrul Pastéis de nata (Pastéis de Belém) sunt o specialitate de Belém. Unele dintre multe alte deserturi sunt Pastéis de Tentúgal, Ovos moles de Aveiro, sau chiar pe scară largă în special de Crăciun Bolo Rei. În special, în mod tradițional toamna sunt vândute castane prăjite la mici standuri pe străzi.

Portugalia este cunoscută pentru vinul său. De pe vremea romanilor, Portugalia este asociată cu zeul vinului și festivalurilor, Bacchus/Dionis. Unele vinuri portugheze sunt printre cele mai bune din lume. Un celebru vin de specialitate este Vinho Verde. Faimos în lume este Vinho do Porto, în timp ce Vinho da Madeira, este un alt vin celebru din insula Madeira. Există, de asemenea unele fabrici de bere locale.

Festivaluri populare[modificare | modificare sursă]În luna iunie au loc în toată Portugalia festivaluri în cinstea celor trei sfinți (Santos Populares). Acești trei sfinți sunt Antonius, João și Petrus. Se sărbătorește cu vin, água-pé (must), pâine tradițională cu sardine, parade stradale și dansuri, nunți, foc și focuri de artificii precum și multă bună dispoziție.

Santo António se sărbătorește în noaptea de 12 spre 13 iunie, în special în Lisabona (unde acest sfânt s-a născut și a trăit), unde are loc un gen de carnaval de stradă (Marchas Populares). În aceste zile au loc nunți, Casamentos de Santo António. Cel mai popular sfânt este São João(Sfântul Ioan), pentru care, de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, se sărbătorește în special în Porto și Braga, unde există sardine și Caldo Verde (o supă tradițională). În onoarea lui São Pedro (Sfântul Petru) se sărbătorește pe 28 și 29 iunie, în special în Póvoa de Varzim șiBarcelos, unde

aceste festivaluri sunt dedicate mării. Totodată au loc focuri (fogeiras) și un carnaval pe străzi.

Sport[modificare | modificare sursă]Fotbal[modificare | modificare sursă]

Fotbalistul portughez Luís Figo în tricou național

Fotbalul este sportul cel mai practicat din Portugalia. Fotbalul portughez a dat jucători de clasă cu renume mondial precum Eusébio, Nené, Paulo Sousa, Rui Costa, Nani, Cristiano Ronaldo, Vítor Baía, Deco, Fernando Meira sau Luís Figo. În anul 2004, an în care în Portugalia a avut loc Campionatul European de Fotbal, Echipa națională de fotbal a Portugaliei a fost după Grecia vicecampioană europeană. Atingerea locului trei laCampionatul Mondial de Fotbal 1966 este până acum cel mai mare succes din istoria fotbalului portughez. Cea mai puternică ligă, Primeira Divisão, este dominată de cele trei cluburi cunoscute FC Porto, Sporting Lisabona, și campioana Benfica Lisabona. Primul câștigător al Cupei Naționale Taça de Portugal a fost 1939 Académica Coimbra, care în 2012 a câștigat din nou. Alte cluburi tradiționale sunt CF Os Belenenses, Boavista Porto șiVitória Setúbal. În plus față de fotbal sunt Futsal și fotbal pe plajă, Portugalia înregistrând aici succese.

Canoe[modificare | modificare sursă]

Rosa Mota, pe un timbru paraguayan (1989)

Portugalia a adus de asemenea succes și la canoe, un exemplu este medalia de argint la Jocurile Olimpice din 2012. Producătorul portughez de canoe Nelo este lider

mondial și a dotat de asemenea majoritatea concurenților olimpici de succes în 2012.[21] În micul oraș Montemor-o-Velho au avut loc în anul 2013Campionatele Europene de canoe.

Alergare[modificare | modificare sursă]Maratoniștii portughezi au avut de multe ori succes la nivel internațional. Cea mai cunoscută alergătoare, Rosa Mota a fost medaliată cu aur olimpic, în timp ce, Carlos Lopes a adus în 1984 prima medalie de aur la Jocurile Olimpice pentru Portugalia.

Portugalia a organizat Campionatul European de Orientare 2014. Din 1991 are loc anual în luna martie, în Lisabona un semimaraton, unul cele mai importante semimaratoane din lume.

Automobilism[modificare | modificare sursă]Aproape de stațiunea balneară Estoril, în apropiere de coasta Atlanticului, se află Circuito do Estoril, o cunoscută pistă pentru cursele de mașini și motociclete, unde s-a desfășurat Marele Premiu de Formula 1 al Portugaliei.

În orașul Santarém se află un stadion cunoscut, unde au loc curse de motociclism.

Ciclism[modificare | modificare sursă]

Monument pentru Joaquim Agostinho în Torres Vedras

Din anul 1927 se organizează Turul Portugaliei (Volta a Portugal), o cursă de ciclism națională. Cicliștii faimoși ai Portugaliei au fost José Bento Pessoa, Joaquim Agostinho, și de asemenea Alves Barbosa.

Tenis și badminton[modificare | modificare sursă]

João Sousa (2014)

Turneele de tenis internațional cunoscute în Portugalia sunt ATP de Estoril, respectiv WTA de Oeiras și au loc în Oeiras. Alte turnee sunt ATP Portorespectiv WTA Porto, și din anul 2013 ATP Challenger Guimarães. Un jucător de tenis portughez promițător este João Sousa. Pe 14 iulie 2014 el a ajuns locul 35, cel mai bun rezultat al său în Clasamentele mondiale la tenis.

Pentru badmintonul portughez, orașul Caldas da Rainha este locul cel mai important pentru turneul Portugal International, și este sediul Federației portugheze de badminton. O jucătoare de succes poate fi consideratăIsabel Rocha, care a câștigat un total de 32 de titluri naționale în anii 1960 și '70. La bărbați un jucător de succes este José Bento.

Sărbători[modificare | modificare sursă]

Dată Denumire

1 ianuarie Ano Novo

40 de zile înainte de Paști, marți Carnaval

vineri, înainte de Paști Sexta-Feira Santa

Paști Páscoa

25 aprilie Dia da Liberdade

1 mai Dia do trabalhador

10 iunie Dia de Portugal

60 zile după Paști, joi Corpo de Deus

15 august Assunção

5 octombrie Implantação da República

1 noiembrie Todos os santos

1 decembrie Restauração da Independência

8 decembrie Imaculada Conceição

25 decembrie Natal

Note[modificare | modificare sursă]

1.  (Portuguese) [1]. Accessed on 5 July 2013.2.  (Portuguese) Portugal. Censos 2011 (ine.pt)3.  "Portugal". International Monetary Fund. Retrieved 1

November 2013.4.  „Gini Index”. Instituto Nacional de Estatística. Accesat la

14 iulie 2011.5.  „Raportul Dezvoltării Umane 2010”. United Nations.

2010. Accesat la 5 moiembrie 2010.6.  „Leite de Vasconcelos, José. Cale e Portucale .

Opúsculos Vol. V   – Etnologia (Parte I) Lisboa, Imprensa Nacional, 1938” (în Portuguese).

7.  Brian Jenkins, Spyros A. Sofos, Nation and identity in contemporary Europe, p. 145, Routledge, 1996, ISBN 0-415-12313-5

8.  Melvin Eugene Page, Penny M. Sonnenburg, p. 4819.  „First global empire”. Guinnessworldrecords.com.

Accesat la 18 aprilie 2014.10.  „What was the Portuguese Empire?”.

Empires.findthedata.org. Accesat la 18 aprilie 2014.11.  2014 Global Report. (Europe 2014)12.  [1] Deloitte Social Progress 201513.  [2] Numbeo QOLR14.  http://www.statista.com/statistics/268157/ranking-of-the-

20-countries-with-the-highest-road-quality/15.  http://www.statista.com/statistics/264753/ranking-of-

countries-according-to-the-general-quality-of-infrastructure/

16.  Global Peace Index. Institute for Economics and Peace. visionofhumanity.org (July 2014)

17.  „Diário da República, 1.ª série — N.º 105 — 31 de Maio de 2010” (PDF). Accesat la 14 septembrie 2013.

18.  Samuel Blackstone (17 iulie 2012). „Portugal Drug Policy: Decriminalization Works”. Business Insider. Accesat la 18 aprilie 2014.

19.  Eroare la citare: Etichetă <ref>  invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite autogenerated1982

20.  Gilberto Freyre: Herrenhaus und Sklavenhütte, München 1982, S.221, S.218

21.  Olympic Games 2012 Report der Firma M. A. R. Kayaks Lda., abgerufen am 8. März 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

pt en Portugal.gov.pt - Portalul guvernamental principal pt en Presidência da República - Situl oficial

prezidențial pt fr en Assembleia da República - Situl oficial al

parlamentului pt fr en Turismo de Portugal - Situl oficial 10 Iunie - Ziua Națională a Portugaliei , 10 iunie

2011, Amos News Portugalia, coasta de vest a Europei , 24 iunie 2011,

Roxana Grosu, România liberă Exotism pe malul Atlanticului , 30 iunie 2012, Cristian

Matache, Income Magazine

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate dePortugalia

Portal Portugalia

Lista orașelor din Portugalia Regii Portugaliei Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Liceul Teoretic Eugen Lovinescu (București)  - liceu

din București unde se studiază limba și cultura portugheză

[arată]v • d • m

Portugalia — Portughezi — Limba portugheză

[arată]v • d • m

 Subdiviziunile Portugaliei 

[arată]v • d • m

Țări europene vorbitoare de limbi romanice (Europa latină)

[arată]v • d • m

Membrii Uniunii Latine după limbă

[arată]v • d • m

Uniunea Europeană și țări candidate la extindere

[arată]v • d • m

Țări dezvoltate

[arată]v • d • m

Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa

Informații bibliotecare

WorldCat  

BNF : cb11865344k 

GND : 4046843-4 

LCCN : n80049716 

VIAF : 153009195 

SUDOC :026398516 

Categorii:  Portugalia Țări în Europa Republici

Meniu de navigare Creare cont

Autentificare

Articol Discuție

Lectură Modificare Modificare sursă Istoric

Pagina principală Portaluri tematice Cafenea Articol aleatoriu

Participare Schimbări recente Proiectul săptămânii Ajutor Portalul comunității Donații Tipărire/exportare Creare carte Descarcă PDF Versiune de tipărit Trusa de unelte Ce trimite aici Modificări corelate Trimite fișier Pagini speciale Navigare în istoric Informații despre pagină Element Wikidata Citează acest articol În alte limbi Acèh

Salt

Afrikaans Alemannisch አማርኛ Aragonés Ænglisc العربية ܐܪܡܝܐ مصرى Asturianu Aymar aru Azərbaycanca تۆرکجه Башҡортса Boarisch Žemaitėška Bikol Central Беларуская Беларуская (тарашкевіца) Български Bislama বাংলা

བ ད་ཡག বিবষণবিযা মবি�পরী Brezhoneg Bosanski ᨅᨔ ᨕᨁ Буряад Català Chavacano de Zamboanga Mìng-dĕ� ng-ngṳ Нохчийн Cebuano ᏣᎳᎩ

ناوەندی کوردیی Corsu Qırımtatarca Čeština Kaszëbsczi Словѣньскъ / ⰔⰎⰑⰂⰡⰐⰠⰔⰍⰟ Чӑвашла Cymraeg Dansk Deutsch Zazaki Dolnoserbski ދވހބސ ཇ ང་ཁ Eʋegbe Ελληνικά Emiliàn e rumagnòl

English Esperanto Español Eesti Euskara Estremeñu فارسی Fulfulde Suomi Võro Føroyskt Français Arpetan Nordfriisk Furlan Frysk Gaeilge Gagauz Gàidhlig Galego Avañe'ẽ गोवा कोकणी / Gova Konknni 𐌲𐌿𐍄𐌹𐍃𐌺 ગજરાતી Gaelg Hausa 客家語 /Hak-kâ-ngî Hawai`i עברית हिनदी Fiji Hindi Hrvatski Hornjoserbsce Kreyòl ayisyen Magyar Հայերեն Interlingua Bahasa Indonesia Interlingue Ilokano Ido Íslenska Italiano 日本語 Lojban Basa Jawa ქართული Qaraqalpaqsha Taqbaylit Адыгэбзэ Kongo

Қазақша Kalaallisut ភាសាខរ ಕನನಡ 한국어 Перем Коми Къарачай-малкъар Kurdî Коми Kernowek Кыргызча Latina Ladino Lëtzebuergesch Лакку Лезги Limburgs Ligure Lumbaart Lingála ລາວ شومالی ری ۊل Lietuvių Latgaļu Latviešu Мокшень Malagasy Олык марий Māori Baso Minangkabau Македонски മലയാളം

Монгол Молдовеняскэ मराठी Bahasa Melayu Malti Mirandés မြ�န�ာဘာသာ Эрзянь مازرونی Dorerin Naoero Nāhuatl Napulitano Plattdüütsch Nedersaksies नपाली नपाल भाषा Nederlands Norsk nynorsk Norsk bokmål

Novial Nouormand Sesotho sa Leboa Occitan Oromoo ଓଡଆ

Ирон ਪਜਾਬੀ

Pangasinan Kapampangan Papiamentu Picard Norfuk / Pitkern Polski Piemontèis پنجابی Ποντιακά پښتو Português Runa Simi Rumantsch Romani Kirundi Tarandíne Русский Русиньскый Kinyarwanda ससकतम Саха тыла Sardu Sicilianu Scots سنڌي Sámegiella Srpskohrvatski / српскохрватски සංහල Simple English Slovenčina Slovenščina Gagana Samoa ChiShona Soomaaliga Shqip Српски / srpski Sranantongo SiSwati Sesotho Seeltersk Basa Sunda Svenska Kiswahili

Ślůnski தமிழ తలుగు

Tetun Тоҷикӣ ไทย Türkmençe Tagalog Tok Pisin Türkçe Татарча/tatarça Twi Reo tahiti Удмурт Uyghurche / ئۇيغۇرچە Українська اردو Oʻzbekcha/ўзбекча Vèneto Vepsän kel’ Tiếng Việt West-Vlams Volapük Walon Winaray Wolof 吴 语 Хальмг მარგალური יידיש Yorùbá Zeêuws 中文 文言 Bân-lâm-gú 粵語 IsiZulu

Modifică legăturile

Ultima modificare efectuată la 10:04, ora 1 octombrie 2015.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și

distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți

detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitate

Despre Wikipedia

Termeni

Dezvoltatori

Versiune mobilă