MONITORING-UL DE MEDIU

Problemele controlului calităţii mediului s-au pus după ce omenirea – parcurgând o evoluţie scurtă (la scară geologică) – s-a înmulţit (de multe ori, la intervale mici, populaţia s-a dublat), a ocupat – sub o formă sau alta – toată suprafaţa planetei, a modificat-o profund, a afectat sau transformat ecosistemele naturale şi a provocat un flagel necunoscut până atunci: poluarea. Interacţionând, aceste intervenţii ale omului au declanşat o serie de procese care periclitează viitorul omenirii şi al planetei. Pentru o facilă înţelegere a acestei perspective şi în vederea determinării capacităţii de instituire a măsurilor de redresare şi reconstrucţie ecologică, s-a impus organizarea şi desfăşurarea unei ample acţiuni de control a calităţii mediului: aşa-numitul monitoring ecologic sau monitoring integrat. Un control real al calităţii mediului trebuie realizat pe baza unor principii şi reguli stricte şi unitare, unanim acceptate. Supravegherea mediului s-a făcut de-a lungul timpului, dar nu în mod organizat. Sunt bine cunoscute observaţiile privind schimbările climatice, secetele, inundaţiile etc., pe care le găsim în scrierile din antichitate, calendarele egiptene, summeriene, romane, aztece, incaşe etc. Ele au fost sintetizate în lucrări pe baza lor efectuându-se o serie de prognoze şi estimări. Odată cu dezvoltarea ştiinţei acestea devin o preocupare sistematică şi metodică, realizată prin intermediul diverselor sisteme de măsurare, cu ajutorul cărora au fost înregistraţi – pe perioade îndelungate – diverşi parametri ai mediului: temperatura, umiditatea, radiaţia solară, nivelul şi viteza de scurgere a apelor. În timp s-a manifestat şi concretizat tendinţa de unificare a unităţilor de măsură pentru toţi aceşti parametri, făcându-se trecerea de la urmărirea şi consemnarea empirică la studiul sistematic, ştiinţific al tuturor acestor indicatori (factori). Observarea şi analizarea mediului s-a efectuat mai ales de către oamenii de ştiinţă. Aceştia au lucrat la început independent, fiecare alegându-şi reperele, etaloanele după propriile metode de cercetare, ajungându-se – în cel mai fericit caz – la utilizarea standardelor ţărilor lor. În timp s-a impus uniformizarea metodelor de lucru, a unităţilor de măsură, coordonarea activităţilor de experimentare şi cercetare, informarea reciprocă în legătură cu fazele parcurse şi performanţele atinse.

Aceste aspecte au favorizat şi accelerat procesul de înfiinţare a unor comitete, asociaţii de specialişti care s-au întrunit în cadrul unor ample manifestări de specialitate în cadrul cărora s-au elaborat materiale cuprinzând rezultatele obţinute, care puteau fi accesate de către toţi cei interesaţi.

Problemele fundamentale care au apărut şi care şi-au căutat răspunsul au fost: • cine realizează şi finanţează sistemul de control al calităţii mediului?

• care sunt scopurile şi obiectivele programului de monitoring?

• ce metode trebuie folosite în măsurarea sistematică în timp a variabilelor şi proceselor?

• care este scara de timp în care se realizează monitoring-ul şi care este frecvenţa de colectare a datelor?

• ce variabile şi procese au fost alese şi care sunt cele mai eficiente, elocvente, relevante variabile care pot satisface obiectivele programului de monitoring al mediului?

Pentru termenul ”monitoring” (controlul calităţii mediului) există două sensuri: unul ecologic şi unul tehnologic.

În sens ecologic, monitoring-ul ecologic reprezintă sistemul de supraveghere sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale sub influenţa factorilor naturali şi antropici.

În sens tehnologic, monitoring-ul integrat reprezintă un sistem complet de achiziţie a datelor privind calitatea mediului, obţinut pe baza unor măsurători sistematice, de lungă durată, la un ansamblu de parametrii si indicatori, cu acoperire spaţială şi temporală care pot să asigure posibilitatea controlului poluării.

În ţara noastră s-a acceptat şi este consacrată sintagma monitoring integrat, dar se foloseşte şi formula monitoring ecologic/integrat. Monitoring-ul ecologic/integrat urmăreşte: - realizarea unui sistem integrat de înregistrări metodice; - evaluarea cuantificată a structurilor şi a modului de funcţionare a proceselor ecologice; - compararea stării mediului cu intensitatea activităţilor socio-economice; - modelarea situaţiilor constatate; - prognozarea sensului, a tendinţelor şi schimbărilor care au loc.

Problema fundamentală a monitoring-ului ecologic/integrat constă în preîntâmpinarea – cât mai devreme posibil – a acţiunilor negative rezultate din activităţile umane. Pentru aceasta trebuie apreciat sensul în care reacţionează mediul, evoluţia subsistemelor care îl compun, totul efectuându-se pe bază de analize detaliate, sistematice, de lungă durată. Este necesar ca monitoring-ul ecologic/integrat să fie abordat sistemic, holistic, în concordanţă cu complexitatea proceselor din natură.

Parametrii care se urmăresc în monitoring-ul ecologic/integrat sunt următorii: 1. parametrii geofizici – cei care urmăresc factorii climatici (temperatura, insolaţia, nebulozitatea, precipitaţiile, curenţii de aer etc.) şi hidrologici (debitele lichide şi solide, curenţii, vitezele, transparenţa etc.);

2. parametrii geochimici – cei care evidenţiază conţinutul diferitelor substanţe chimice în diversele subsisteme ale mediului;

3. parametrii biologici – care constau în inventarul speciilor existente (evidenţierea biodiversităţii);

4. parametrii de radioactivitate – obţinuţi prin măsurarea radioactivităţii globale;

5. parametrii legaţi de nevoile umane – istorici, sociologici, epidemiologici, legaţi de alimente şi apa potabilă, de zgomot etc.;

6. parametrii de evidenţiere a unor surse de afectare a mediului. Obiectivele monitoring-ului ecologic/integrat pot fi cu caracter general, cu caracter specific şi cu caracter prospective.

Principiile de realizare a monitoring-ului ecologic/integrat sunt de trei tipuri: - principii instituţionale . care vizează activitatea instituţiilor care sunt abilitate să organizeze şi să desfăşoare monitoring ecologic/integrat; - principii ştiinţifice . care constituie baza, fundamentarea ştiinţifică a activităţii de protecţia mediului; - principii operaţionale . care relevă modul concret în care se lucrează în monitoring-ul ecologic/integrat În scopul abordării integrate a măsurilor ce se impun a fi luate în vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluării a fost adoptată o nouă reglementare: Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2002. Prin acest act normativ au fost stabilite măsurile necesare pentru prevenirea sau, în cazul când

aceasta nu este posibilă, pentru reducerea emisiilor provenite din unele activităţi preponderent industriale care pot afecta aerul, apa şi solul; de asemenea, sunt stabilite măsuri speciale pentru gestionarea deşeurilor, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului, considerat în întregul său, în acord cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a obligaţiilor din convenţiile internaţionale din acest domeniu, la care ţara noastră este parte.

Procedura de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului emise de ANPM Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) este autoritate de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului, conform art. 8 din OUG 195/2005 privind protecţia mediului aprobată cu modificări prin Legea 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu excepţia Gărzii Naţionale de Mediu şi a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, acte de reglementare, în condiţiile legii.

Astfel, ANPM: • coordonează activitatea de reglementare la nivel naţional;

• parcurge proceduri şi emite acte de reglementare conform competenţelor date de actele normative;

• asigură suportul tehnic pentru elaborarea proiectelor de acte normative promovate de autoritatea centrală pentru protecţia mediului;

• asigură şi coordonează implementarea legislaţiei specifice care transpune Directivele Europene din domeniul legislaţie orizontală

• asigură verificarea conformării cu actele de reglementare emise şi ia măsurile legale ce se impun în cazul nerespectării acestora

• asigură stabilirea obligaţiilor de mediu pentru activităţile/proiectele care fac obiectul aplicării art. 10 din OUG 195/2005 privind protecţia mediului aprobatăcu modificări prin Legea 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Actele de reglementare avute în vedere pentru domeniul reglementări sunt: 1. Avizul de mediu - este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului

în planul sau programul supus adoptării, conform prevederilor art.2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind Protecţia Mediului aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006 cu modificările şi completările ulterioare. Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe este obligatorie pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.

2. Acordul de mediu - este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile si, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect. Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului (EIA)constă în:

♦ parcurgerea etapelor ce au ca obiect stabilirea necesităţii supunerii unui proiect evaluării impactului asupra mediului;

♦ evaluarea impactului asupra mediului;

♦ consultarea publicului si a autorităţilor publice cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului;

♦ luarea în considerare a raportului evaluării impactului asupra mediului şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional;

♦ luarea deciziei de emitere/respingere a acordului de mediu;

♦ asigurarea informării asupra deciziei luate.

Acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului. În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii acordului de mediu sau se modifică condiţiile care au stat la baza emiterii, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului, menţinerea acordului de mediu sau necesitatea revizuirii acestuia, informând titularul cu privire la această decizie. Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea competentă, este interzisă desfăşurarea oricărei activităţi sau realizarea proiectului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării.

3. Acordul integrat de mediu este actul tehnico-juridic, emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care se conferă dreptul de a stabili condiţiile de realizare a unei activităţi încă din etapa de proiectare, care să asigure că instalaţia corespunde cerinţelor legale. Autoritatea competentă este, potrivit definiţiei cuprinsă în Anexa II la Ordonanţa de Urgenţă nr.34/2002, orice autoritate a administraţiei publice centrale şi/sau teritoriale pentru protecţia mediului.

4. Autorizaţia de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune. Procedura de reglementare este stabilită în conformitate cu Ordinul nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea obţinerii autorizaţiei de mediu fiind necesară elaborarea “Fişei de prezentare şi declaraţie” conform Anexei 2 la Ordinul nr. 1798/2007.

5. Autorizaţia integrată de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale acesteia,

Sunt necesare studii de impact asupra mediului pentru orice activitate sau obiectiv care poate să aibă un impact deosebit asupra mediului prin natura, dimensiunea sau amplasarea sa (activităţile de transport, de producţie, transport .