POLITICI CONTABILE PRIVIND

INTRUMENTE FINANCIARE

DERIVATE

Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile

specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.

Politicile contabile sunt elaborate astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile

financiare anuale, a unor informatii:

a) relevante pentru nevoile utilizatorilor in luarea deciziilor economice;

b) credibile, in sensul ca:

- reprezinta fidel activele, datoriile, pozitia financiara si profitul sau pierderea societatii;

- sunt neutre, lipsite de influente;

- sunt prudente;

- sunt complete sub toate aspectele semnificative.

O data ce politicile contabile ale entitatii au fost stabilite in mod adecvat, este important

ca acestea sa nu fie modificate in timp. Astfel, se asigura o baza consecventa, de la un an la altul,

de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu usurinta de catre utilizatori. Aceasta

inseamna ca orice variatie a rezultatelor, de la un an la altul, reflecta fluctuatii reale ale activitatii

societatii, si nu reprezinta doar influenta modificarilor contabile. Utilizatorii vor putea, prin

urmare, sa detecteze tendinte pe termen lung ale rezultatelor si fluxurilor de numerar ale

societatii.

De aceea, daca exista modificari aduse politicilor contabile, este necesar ca ele sa fie

evidentiate in notele explicative, pentru ca utilizatorii sa poata analiza:

• corectitudinea si necesitatea noii politici contabile;

• influenta politicii asupra rezultatelor raportate, aferente perioadei; si

• tendinta reala a rezultatelor activitatii intreprinderii.

Politicile contabile ale entitatii trebuie sa cuprinda, dar nu se limiteaza la urmatoarele

aspecte:

- recunoasterea veniturilor;

- principiile de consolidare;

- combinarile de intreprinderi;

- asocierile in participatie;

- recunoasterea si amortizarea activelor corporale si necorporale;

- capitalizarea costurilor indatorarii si a altor cheltuieli;

- contractele de constructii;

- investitiile in bunuri imobiliare;

- instrumentele si investitiile financiare;

- operatiunile de leasing;

- costurile de cercetare si dezvoltare;

- stocurile;

- impozitele, inclusiv impozitele amanate;

- provizioanele;

- conversia valutara si acoperirea riscului valutar;

- definirea segmentelor de activitate si a zonelor geografice si baza de alocare a costurilor pe

segmente;

- definirea numerarului si a echivalentelor de numerar;

- subventiile guvernamentale.

Modificari in politicile contabile

Modificarea politicilor contabile este permisa doar daca este ceruta de lege sau are ca

rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile entitatii.

Entitatea trebuie sa mentioneze in notele explicative orice modificari ale politicilor

contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa in mod

adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a

rezultatelor activitatii societatii.

Nu se considera modificari ale politicilor contabile:

a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca fond de

evenimentele sau tranzactiile produse anterior;

b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care nu au avut loc anterior

sau care au fost nesemnificative.

Daca societatea se afla intr-una din situatiile urmatoare:

- modificarea voluntara intr-o politica contabila are un efect asupra perioadei curente sau asupra

oricarei alte perioade anterioare,

- ar fi avut un efect asupra acelei perioade cu exceptia faptului ca este imposibil de determinat

valoarea ajustarii, sau

- ar putea avea un efect asupra acelei perioade cu exceptia faptului ca este imposibil de

determinat valoarea ajustarii, sau

- ar putea avea un efect asupra perioadelor viitoare, atunci, ea va prezenta:

a) natura modificarii in politica de contabilitate;

b) motivele pentru care aplicarea noii politici contabile ofera informatii credibile si mai

relevante;

c) pentru perioada curenta si pentru fiecare perioada anterioara prezentata, in masura in care este

posibil, valoarea ajustarii:

- pentru fiecare element afectat al situatiei financiare;

- pentru rezultatele de baza si diluate pe actiune (acolo unde e cazul).

d) suma ajustarilor aferente perioadelor de dinaintea celor prezentate in masura in care este

posibil;

e) daca aplicarea retroactiva este imposibila pentru o anume perioada anterioara, sau pentru

perioade de dinaintea celor prezentate, circumstantele care au condus la existenta acelei conditii

si o descriere a modului si a momentului in care modificarea politicii contabile a fost aplicata.

Modificari in estimarile contabile

Ca rezultat al incertitudinilor inerente in desfasurarea activitatilor, multe elemente ale

situatiilor financiare intocmite de entitate nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate.

Procesul de estimare implica rationamente bazate pe cele mai recente informatii credibile pe care

societatea le are la dispozitie.

Se pot solicita, de exemplu, estimari ale:

- clientilor incerti;

- uzurii morale a stocurilor;

- valorii juste a activelor si datoriilor financiare;

- duratei de viata utile, precum si a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice

viitoare incorporate in activele amortizabile;

- obligatiilor privind garantiile.

Utilizarea unor estimari rezonabile reprezinta o parte esentiala a intocmirii situatiilor financiare

si nu submineaza credibilitatea acestora.

O estimare poate necesita o revizuire daca au loc schimbari privind circumstantele pe

care s-a bazat aceasta estimare sau ca urmare a unor noi informatii sau experiente ulterioare. Prin

natura ei, revizuirea estimarii nu are legatura cu perioadele anterioare si nu reprezinta corectarea

unei erori.

O modificare in baza de evaluare aplicata reprezinta o modificare in politica de

contabilitate si nu reprezinta o modificare in estimarile contabile. Cand este dificil sa se distinga

intre o modificare a politicii contabile si o modificare a unei estimari contabile, modificarea este

tratata ca o modificare a estimarii contabile.

Efectul unei modificari a unei estimari contabile se va recunoaste prospectiv prin includerea ei in

profitul sau pierderea:

a) perioadei in care are loc modificarea, daca aceasta afecteaza numai respectiva perioada; sau

b) perioadei in care are loc modificarea si a perioadelor viitoare, daca modificarea are efect si

asupra acestora.

In masura in care o modificare in estimarile contabile da nastere la modificari ale activelor si

datoriilor, sau elementelor legate de capitaluri proprii, se va recunoaste prin ajustarea valorilor

contabile a elementelor conexe de active, datorii sau capitaluri proprii in perioada modificarii.

PRINCIPII CONTABILE

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale ale entitatii se evalueaza in

conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilitatii de angajamente. Astfel,

efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si

evenimentele se produc (si nu pe masura ce trezoreria sau echivalentul sau este incasat sau platit)

si sunt inregistrate in contabilitate si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.

1. Principiul continuitatii activitatii. Trebuie sa se prezume ca societatea isi desfasoara

activitatea pe baza principiului continuitatii activitatii. Acest principiu presupune ca societatea isi

continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa

a activitatii. Daca administratorii societatii au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta

legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea,

aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative. In cazul in care situatiile financiare

anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata,

impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si motivele care au stat la baza

deciziei conform careia societatea nu isi mai poate continua activitatea.

2. Principiul permanentei metodelor. Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod

consecvent de la un exercitiu financiar la altul.

3. Principiul prudentei. Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta si, in special:

• poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului;

• trebuie sa se tina cont de toate datoriile aparute in cursul exercitiul financiar curent sau al unui

exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data

intocmirii acestuia;

• trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul

exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca acestea devin

evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia;

• trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este

pierdere sau profit.

4. Principiul independentei exercitiului. Trebuie sa se tina cont de veniturile si

cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferent de data incasarii sau platii acestor venituri si

cheltuieli.

5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii. Conform acestui

principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.

6. Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar

trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.

7. Principiul necompensarii. Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau

intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. Eventualele compensari intre creante si

datorii ale societatii fata de acelasi agent economic pot fi afectate cu respectarea prevederilor

legale, numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din

cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand seama de fondul

economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate si nu numai de forma juridica a acestora.

9. Principiul pragului de semnificatie. Elementele de bilant si de cont de profit si

pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:

• acestea reprezinta o suma nesemnificativa sau

• o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele astfel

combinate sa fie prezentate separat in notele explicative.

Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate in cazuri exceptionale. Orice astfel de

abateri trebuie prezentate in notele explicative, precum si motivele care le-au determinat,

impreuna cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a

profitului sau pierderii.

Derivatele financiare pot fi clasate in patru categorii:

1. Contracte forward,

2. Contracte futures,

3. Optiuni si

4. Swap-uri.

Activele suport, care stau la baza derivatelor financiare pot fi: actiuni, valute, rate ale

dobanzii, obligatiuni de stat, bonuri de tezaur, indici bursieri sau marfuri.

1. Contractele forward – sunt contracte la termen ferm, care nu sunt standardizate din punct de

vedere al calitatii, cantitatii si a pretului activului suport.

Partile, care in general se cunosc, convin de comun acord data scadentei si nu se solicita nici o

garantie sau plata unei sume de bani in momentul incheierii unui contract forward.

Profiturile si pierderile sunt lichidate cash la expirarea contractului, insa prezinta riscul

insolvabilitatii.

2. Contractele futures – sunt angajamente standardizate, incheiate cu scopul de a cumpara sau

de a vinde un activ financiar la o data viitoare si la un pret prestabilit.

Contractele futures sunt tranzactionate la bursa, aceasta stabilind clar calitatea si caracteristicile

activului suport cat si scadenta contractelor.

Pe aceasta piata, ca si cumparator de contracte, nu veti cunoaste vanzatorul si nici ca vanzator nu

veti sti cine este cumparatorul, deoarece Casa de Compensatie ia pozitie in contrapartida cu

partile contractului, oferind astfel siguranta tranzactiilor si posibilitatea lichidarii anticipate a

pozitiilor detinute de dvs..

Dezavantajul acestui tip de instrument financiar derivat este ca inca de la incheierea contractului

trebuie sa depuneti o suma de bani ca si garantie, suma numita „marja”.

Ca si investitor puteti deschide o pozitie „long”, de cumparare, cand estimati o crestere a

preturilor la termen sau o pozitie „short” de vanzare atunci cand sperati ca pretul va scadea in

viitor.

Intotdeauna o parte pierde si cealalta castiga insa executarea e sigura deoarece e garantata de

Casa de Compensatie.

Contractele futures au un risc ridicat, insa daca se confirma asteptarea dvs., puteti obtineprofituri

mari.

3. Optiunile – sunt contracte care ofera detinatorilor lor dreptul dar nu si obligatia de a cumpara,

respectiv de a vinde un activ suport, la un pret de exercitiu prestabilit pana la scadenta.

Sunt doua tipuri de optiuni: „call” de cumparare si „put” de vanzare, contracte complet diferite,

care nu pot fi considerate parti opuse ale aceleiasi tranzactii.

 Decizia de a cumpara sau de a vinde o ia cumparatorul, care exercita optiunea daca e interesat, si

vanzatorul trebuie sa se supuna deciziei cumparatorului. De aceea ca si cumparator trebuie sa

achitati o prima vanzatorului, prima negociabila intre cei doi.

Vanzatorul trebui , in schimb, sa plateasca la inceput o marja, o garantie

Fiind un contract standardizat si oferit de burse specializate, Casa de Compensatie interpunandu-

se in toate aceste tranzactii, devenind cumparator pentru toti vanzatorii de optiuni „put” si

vanzatorul pentru toti cumparatorii de „call” care exercita optiunea.

Executarea contractelor de optiuni se poate face prin lichidarea optiunii, exercitarea optiunii sau

prin expirarea acesteia.

O optiune „call” de cumparare se exercita daca in viitor cursul activului suport este mai mare

decat pretul de exercitiu, prestabilit. Insa ca si cumparator veti obtine profit doar daca acest curs

depaseste nu doar pretul prestabilit ci, alaturi de el, si prima platita la inceput vanzatorului.

O optiune „put” de vanzare se exercita cand in viitor cursul activului suport va fi mai mic decat

pretul de exercitare, dar ca si cumparator de optiuni „put” veti obtine profit doar daca aceasta

scadere acopera si marja platita.

4. Swap-urile – sunt formate dintr-un portofoliu de contracte de tip forward, care permit

participantilor sa schimbe intre ei, la scadenta cash-flow-urile favorabile celor doua parti.

Swap-urile schimba datorii cu o rata a dobanzii variabila cu o datorie cu o rata a dobanzii fixa,

sau un avariabila, in cadrul aceleiasi devize sau in alte devize. Acest tip de contracte nu se

foloseste in mod curent.

Puteti sa folositi aceste instrumente financiare derivate pentru a va asigura, in special, impotriva

riscului valutar si a celui financiar.

Instrumentele financiare derivate si activitati de acoperire impotriva riscurilor Instrumentele

financiare derivate sunt recunoscute initial la valoarea justa la data incheierii contractului derivat

si sunt ulterior reevaluate la valoarea justa. Metoda de recunoastere a castigului sau pierderii

rezultate depinde de faptul daca instrumentul derivat respectiv este desemnat ca si instrument de

acoperire impotriva riscurilor, si daca da, natura elementului respectiv este acoperita impotriva

riscurilor. Societatile din portofoliul in care detine peste 50% desemneaza anumite instrumente

derivate ca: - Instrumente de acoperire impotriva riscurilor privind valoarea justa a obligatiilor

recunoscute (acoperiri impotriva riscurilor privind valoarea justa) - Instrumente de acoperire

impotriva unui anumit risc asociat unei obligatii recunoscute, sau unei tranzactii cu o

probabilitate mare de a avea loc (acoperiri impotriva riscurilor asociate fluxurilor de trezorerie);

sau - Instrumente de acoperire impotriva riscurilor asociate unei investitii nete intr-o entitate

straina (acoperiri impotriva riscurilor asociate investitiei nete). Societatile din portofoliul in care

detine peste 50% analizeaza in momentul initierii unei tranzactii relatia dintre instrumentele de

acoperire impotriva riscurilor si elementele acoperite impotriva riscurilor, precum si obiectivele

de administrare a riscurilor si strategia de efectuare a diverselor tranzactii de acoperire impotriva

riscurilor. De asemenea, se analizeaza atat la inceputul operatiunilor de acoperire impotriva

riscurilor cat si pe parcursul derularii acestora, daca instrumentele financiare derivate utilizate in

tranzactiile de acoperire impotriva riscurilor sunt eficiente in compensarea modificarilor valorii

juste sau fluxurilor de numerar aferente elementelor acoperite. Valorile juste ale diverselor

instrumente financiare derivate utilizate in scopul acoperirii impotriva riscurilor sunt prezentate

in note. Miscarile din rezerva de acoperire impotriva riscurilor din cadrul capitalurilor proprii

sunt prezentate in note. Valoarea justa integrala a unui instrument derivat de acoperire impotriva

riscurilor este clasificat ca un activ imobilizat sau o obligatie pe termen lung daca scadenta

ramasa a elementului acoperit este mai mare de 12 luni, si ca un activ sau datorie curenta daca

scadenta ramasa a elementului acoperit este mai mica de 12 luni. Instrumentele derivate de

tranzactionare sunt clasificate ca active sau obligatii curente. Acoperirea impotriva riscurilor

asociate valorii juste Modificarile valorii juste ale instrumentelor derivate desemnate sau care se

califica ca instrumente de acoperire impotriva riscurilor asociate valorii juste sunt inregistrate in

contul de profit si pierdere, alaturi de orice modificari de valoare justa a activului sau obligatiei

acoperite atribuibile riscului acoperit. Se aplica doar contabilitatea de acoperire impotriva

riscurilor asociate valorii juste pentru acoperirea imprumuturilor cu rata fixa a dobanzii. Castigul

sau pierderea aferenta portiunii efective a instrumentelor de tip swap de rata a dobanzii care

acopera imprumuturile cu rata fixa a dobanzii sunt recunoscute in contul de profit si pierdere in

cadrul costurilor financiare. Castigul sau pierderea aferenta portiunii inefective este recunoscuta

in contul de profit si pierdere in cadrul altor castiguri/pierderi – net. Modificarile de valoare justa

a imprumuturilor acoperite cu rata fixa a dobanzii atribuibile riscului de rata a dobanzii sunt

recunoscute in contul de profit si pierdere in cadrul costurilor financiare. Daca elementul acoperit

nu mai indeplineste criteriile de acoperire impotriva riscurilor, ajustarea valorii contabile a

elementului acoperit pentru care este utilizata metoda dobanzii 10 efective este amortizata in

contul de profit si pierdere pe parcursul perioadei pana la scadenta. Acoperiri impotriva riscurilor

asociate fluxurilor de trezorerie Portiunea efectiva modificarilor de valoare justa a instrumentelor

derivate desemnate sau care se califica ca instrumente de acoperire impotriva riscurilor asociate

fluxurilor de trezorerie sunt recunoscute la capitaluri proprii. Castigul sau pierderea aferenta

portiunii inefective este recunoscuta in contul de profit si pierdere in cadrul altor

castiguri/pierderi – net. Sumele acumulate in capitaluri proprii sunt reluate in contul de profit si

pierdere in perioadele in care elementul acoperit afecteaza profitul sau pierderea (exemplu atunci

cand vanzarea estimata acoperita are loc). Castigul sau pierderea aferenta portiunii efective a

instrumentelor de tip swap de rata dobanzii care acopera imprumuturile purtatoare de rata

variabila a dobanzii sunt recunoscute in contul de profit si pierdere in cadrul costurilor

financiare. Castigul sau pierderea aferenta portiunii efective a contractelor forward de curs

valutar care acopera vanzarile la export sunt recunoscute in contul de profit si pierdere in cadrul

vanzarilor. Castigul sau pierderea aferenta portiunii inefective este recunoscuta in contul de

profit si pierdere in cadrul altor castiguri/pierderi – net. Totusi atunci cand tranzactia

previzionata acoperita are ca rezultat recunoasterea unui activ nefinanciar (stocuri sau mijloace

fixe), castigurile si pierderile amanate anterior in capitaluri proprii sunt transferate din capitaluri

proprii si incluse in evaluarea initiala a costului activului respectiv. Sumele amanate sunt in final

recunoscute in costul bunurilor vandute in cazul stocurilor, sau in depreciere in cazul mijloacelor

fixe. Atunci cand un instrument de acoperire impotriva riscurilor expira sau este vandut, sau cand

un element acoperit nu mai indeplineste criteriile de acoperire impotriva riscurilor, orice castig

sau pierdere cumulata existenta in capitaluri proprii ramane in capitaluri proprii si este

recunoscuta atunci cand tranzactia previzionata nu mai este estimata sa aiba loc, orice castig sau

pierdere cumulata raportata in capitaluri proprii este transferata in contul de profit si pierdere in

cadrul altor castiguri/pierderi –net. Acoperiri impotriva riscurilor asociate investitiei nete

Acoperirea investitiilor nete in societati straine este inregistrata in contabilitate in mod

asemanator cu acoperirea riscurilor asociate fluxurilor de trezorerie. Castigul sau pierderea

aferenta unui instrument de acoperire impotriva riscurilor privind portiunea efectiva a

elementului acoperit este recunoscuta in capitaluri proprii. Castigul sau pierderea aferenta

portiunii inefective este recunoscuta in contul de profit si pierdere in cadrul altor

castiguri/pierderi – net. Castigurile si pierderile cumulate in capitaluri proprii sunt incluse in

contul de profit si pierdere la vanzarea societatii straine respective. Instrumente financiare

derivate care nu se califica pentru contabilitatea de acoperire impotriva riscurilor Anumite

instrumente financiare derivate nu se califica pentru contabilitatea de acoperire impotriva

riscurilor. Modificarile de valoare justa pentru orice instrument derivat care nu se califica pentru

acoperirea impotriva riscurilor sunt recunoscute imediat in contul de profit si pierdere in cadrul

altor castiguri/pierderi – net

REGULI GENERALE DE EVALUARE

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general, pe baza

principiului costului de achizitie sau al costului de productie.

Clasificarea, contabilizarea, evaluarea si prezentarea activelor si datoriilor financiare se

efectueaza potrivit prevederilor IFRS referitoare la respectivele categorii de instrumente

financiare:

- Activele evaluate la valoarea justa prin profit sau pierdere (incluzand activele detinute in

vederea tranzactionarii si activele desemnate la valoarea justa prin profit sau pierdere ).

- Activele financiare disponibile in vederea vanzarii

- Investitiile pastrate pana la scadenta

- Instrumentele de datorie clasificate in categoria “Imprumuturi si creante “

-Instrumente de capitaluri proprii evaluate la cost.

Importanta instrumentelor financiare pentru pozitia si performanta financiara a entitatii,

natura si amploarea riscurilor aferente instrumentelor financiare , precum si administrarea

riscurilor sunt prevazute de IFRS 7.

Evaluarea la data intrarii in societate

La data intrarii in societate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea

de intrare, care se stabileste astfel:

c) la cost de achizitie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

d) la cost de productie – pentru bunurile produse in entitate;

e) la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii – pentru bunurile reprezentand aport la

capitalul social;

f) la valoarea justa – pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.

In ultimele doua cazuri, valoarea de aport si, respectiv, valoarea justa, se substituie

costului de achizitie.

Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie

intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.

Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe

(cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale),

cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei

bunurilor respective.

Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie.

Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si

materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.

Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al

imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei si anume: materiale directe, energie

consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie,

precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de

fabricatia acestora.

In costul de productie poate fi inclusa o proportie rezonabila din cheltuielile care sunt

indirect atribuibile bunului, in masura in care acestea sunt legate de perioada de productie.

Urmatoarele reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci

sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit, astfel:

- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal

admise;

- cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul

de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;

- regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma

si locul final;

- costurile de desfacere.

Dobanda la capitalul imprumutat pentru finantarea achizitiei, constructiei sau productiei

de active cu ciclu lung de fabricatie poate fi inclusa in costurile de productie, in masura in care

aceasta este legata de perioada de productie. In cazul includerii dobanzii in valoarea activelor,

aceasta trebuie prezentata in notele explicative. Prin activ cu ciclu lung de fabricatie se

intelege un activ care solicita in mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata in

vederea utilizarii sau pentru vanzare.

Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit reglementarilor

legale si normelor emise in acest sens de Ministerul Finantelor Publice.

Evaluarea la incheierea exercitiului financiar

La incheierea exercitiului financiar, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se

evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusa de acord cu

rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, denumita

valoare de inventar. In acest caz, se vor avea in vedere, printre altele:

a) pentru elementele de activ, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si

valoarea contabila neta a elementelor de activ se inregistreaza in contabilitate pe seama unei

amortizari suplimentare, in cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila

sau se efectueaza o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci cand deprecierea

este reversibila, aceste elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate in plus intre valoarea de

inventar si valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se inregistreaza in

contabilitate, pe seama elementelor corespunzatoare de datorii.

La fiecare data a bilantului:

a) elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt

acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii in valuta) trebuie evaluate si raportate

utilizand cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei si valabil la data incheierii

exercitiului financiar. Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, intre cursul de la

data inregistrarii creantelor sau datoriilor in valuta sau cursul la care au fost raportate in situatiile

financiare anterioare si cursul de schimb de la data incheierii exercitiului financiar, se

inregistreaza la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.

b) pentru creantele si datoriile exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul unei

valute, eventualele diferente favorabile sau nefavorabile, care rezulta din evaluarea acestora se

inregistreaza la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.

c) elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric

(imobilizari, stocuri) trebuie raportate utilizand cursul de schimb de la data efectuarii tranzactiei.

d) elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la valoarea justa trebuie

raportate utilizand cursul de schimb existent la data determinarii valorilor respective.

Prin elemente monetare se intelege disponibilitatile banesti si activele / datoriile de primit / de

platit in sume fixe sau determinabile.

Evenimentele care apar dupa data bilantului pot furniza informatii suplimentare referitoare la

perioada raportata fata de cele cunoscute la data bilantului. Daca situatiile financiare anuale nu

au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta si informatiile suplimentare.

 Evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare    

Entitatile pot evalua in situatiile financiare anuale consolidate instrumentele financiare,

inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justa.

Prevederile prezentei subsectiuni nu se aplica  la intocmirea situatiilor financiare anuale

individuale. Contractele bazate pe marfa care confera oricareia dintre partile contractante dreptul

de a se achita de obligatii in numerar sau prin alte instrumente financiare se considera  a fi

instrumente financiare derivate, cu exceptia cazurilor in care astfel de contracte:   

  a) au fost incheiate  si continua  sa  indeplineasca  cerintele asteptate ale entitatii privind

cumpararea, vanzarea sau utilizarea marfii in momentul in care au fost incheiate si ulterior;  

   b) au fost desemnate initial drept contracte bazate pe marfa; si  

   c) se asteapta a fi decontate prin livrarea marfii.  

Se aplica numai urmatoarelor datorii:    

 a) datorii detinute ca parte a unui portofoliu de tranzactionare; si   

 b) instrumente financiare derivate.     

Evaluarea la valoarea justa nu se aplica:

    a) instrumentelor financiare nederivate detinute pana la scadenta;   

   b) imprumuturilor si creantelor generate de entitate si nedetinute in scopul

tranzactionarii; si    

 c) intereselor de participare la filiale, entitati asociate  si entitati controlate in comun,

instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu contraprestatie contingenta intr‐o

combinare de entitati, precum  si altor instrumente financiare care au caracteristici speciale  si,

prin urmare, in concordanta cu ceea ce este general acceptat, se contabilizeaza diferit fata de alte

instrumente financiare. Prin combinare de entitati se intelege o tranzactie prin care un dobanditor

obtine controlul asupra uneia sau mai multor entitati.     

Valoarea justa  se determina prin referire la una dintre urmatoarele valori:     

a) valoarea de piata, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu

usurinta o piata credibila. Daca valoarea de piata nu se poate identifica cu usurinta pentru un

instrument, dar poate fi identificata  pentru componentele sale sau pentru un instrument similar,

aceasta poate fi derivata din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar;     

b) o valoare rezultata din modele si tehnici de evaluare general acceptate, pentru

instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu usurinta o piata credibila, cu

conditia ca astfel de modele si tehnici de evaluare sa asigure o aproximare rezonabila a valorii de

piata.     

Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin niciuna dintre metodele

descrise mai sus se evalueaza in conformitate cu principiul costului de achizitie sau al costului de

productie, in masura in care evaluarea pe aceasta baza este posibila.     

Prin exceptie, atunci cand un instrument financiar este evaluat la valoarea justa, orice

modificare a valorii sale (favorabila sau nefavorabila) se include in contul de profit si pierdere,

cu exceptia cazurilor urmatoare, pentru care o astfel de modificare se include direct in

capitalurile proprii:

a) instrumentul financiar este un instrument de acoperire impotriva riscurilor  si

contabilizat la nivelul grupului conform unor reguli de acoperire a riscului care permit ca unele

sau toate modificarile de valoare sa nu fie inregistrate in contul de profit si pierdere; sau     

b) modificarea de valoare se refera  la o diferenta  de schimb valutar aparuta  la un

element monetar care face parte dintr‐o investitie neta a entitatii intr‐o entitate straina.     

Modificarea de valoare a unui activ financiar disponibil pentru vanzare, care nu este un

instrument financiar derivat, se include direct in capitalurile proprii (contul 1038 "Diferente din

modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile in vederea vanzarii si alte elemente de

capitaluri proprii"). Suma respectiva se ajusteaza atunci cand sumele corespunzatoare nu mai

sunt necesare pentru aplicarea prezentului punct.

Evaluarea la data iesirii din entitate

La data iesirii din entitate sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din

gestiune la valoarea lor de intrare.

La data elaborarii politicilor contabile , entitatea are in evidenta depozite bancare pe termen

scurt, atat in lei cat si in valuta . Depozitele bancare pe termen scurt in valuta se inregistreaza atat

la constituire cat si la lichidare la cursul de schimb comunicat de BNR.

Principalele conturi utilizate pentru evidentierea investitiilor pe termen scurt sunt :

501 Actiuni detinute la entitatile afiliate

505 Obligatiuni emise si rascumparate

506 Obligatiuni

508 Alte investitii pe termen scurt si creante similate

5081 Alte titluri de plasament

5088 Dobanzi la obligatiuni si titluri de plasament

509 Varsaminte de efectuat pentru investitiile pe termen scurt

Principalele documente utilizate sunt : contracte, extrase de cont , ordine de plata.

Tratamente contabile

- Inregistrarea depozitelor bancare pe termen scurt : 508 = 512x

- Inregistrarea diferentelor de curs valutar aferente depozitelor pe termen scurt , in valuta , la

sfarsitul lunii sau la incheierea exercitiului financiar : 508 = 765 sau 665 = 508

- Lichidarea depozitelor bancare pe termen scurt : 512x = 508

Exemplul 1

O intreprindere A emite, in exercitiul N, un imprumut obligatar, in conditiile urmatoare:

Valoare: 10.000.000 um (10.000 obligatiuni de 1000 um).

Rata dobanzii: 7%;

Rambursarea se face la 10 ani dupa emisiune;

Pretul de emisiune 970 um ;

Incepand cu anul al 5-lea, subscriptorii vor avea posibilitatea sa schimbe obligatiunile lor in actiuni existente ale intreprinderii emitente, in raport de doua obligatiuni pentru o actiune. In momentul emisiunii, cursul unei actiuni este de 400 € si se estimeaza ca daca obligatiunile nu ar fi fost insotite de un drept de conversie, intreprinderea ar fi trebuit sa acorde o rata a dobanzii de 8%.

Evaluarea componentei datorie se efectueaza prin actualizarea platilor prevazute in absenta conversiei, la o rata a unui imprumut ordinar echivalenta cu:

7.000.000/1,08 + 7.000.000/(1,08)  +               + 107.000.000/(1,08)  = 9.328.992 um

Prin rotunjirea acestei sume la 9.330.000 um, se deduce ca valoarea dreptului de subscriere este de:

(1.0000 oblig x 970 um/oblig ) – 9.330.000 um = 370.000 um

Ca atare, instrumentul in cauza va fi descompus in:

-         datorii                                             9.330.000 um;

-         capitaluri proprii                                 370.000 um.

Inregistrarea contabila este urmatoarea:

            Conturi la banci            =                      %                                             9.700.000

                                                            Imprumuturi din emis de oblig.   9.330.000

                                                            Capitaluri proprii                                      370.000

                                                            (drepturi de conversie a obligatiunilor)

Actiunile proprii

Pot sa apara situatii cand intreprinderle rascumpara propriile actiuni pentru diminuarea capitalului social, pentru a le remite salariatilor sau managerilor in cadrul unui plan de cointeresare sau cu scopul de a asigura  conversia obligatiunilor convertibile. Aceste catiuni proprii (treasury shares) nu trebuie sa fie prezentate in active, ci deduse din capitalurile prprii.

Nici un castig sau pierdere nu este contabilizat (contabilizata) atunci cand ele sunt date in plata, revandute su anulate.

Intr-adevar, eventuala diferenta constatata intre pretul de vanzare sau de conversie si pretul de cumparare al actiunilor nu afecteaza valoarea intreprinderii in ansamblul sau, deoarece este vorba de un simplu transfer de bogatie intre vechii si noii actionari.

Exemplul 2

Capitalul societatii X este format din 100.000 de actiuni cu o valoare nominala de 100um/actiune. In exercitiul N, societatea a cumparat de la bursa 5.000 de actiuni la cursul de 400 um/actiune. In exercitil N+1, 80% din aceste actiuni sunt anulate. Celelalte, 1000 de actiuni, sunt vandute la 380 um/actiune. Inregistrarile contabile sunt urmatoarele:

-cumpararea propriilor actiuni:

Actiuni proprii = Conturi curente la banci 2.000.000 (5.000 x 400)

-anularea si vanzarea actiunilo proprii:

%

Capital

Coturi la banci in lei

Rezerve

= Actiuni proprii 2.000.000 (5.000 x 400)

400.000

380.000

1.220.000

Evaluare initiala a instrumentelor financiareIn momentul contabilizarii initiale, intreprinderea trebuie sa includa:a)activele financiare intr-una din urmatoarele categori:

-active sau pasive financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate;-activele financiare (plasamentele) detinute pana la scadenta;-imprumuturi acordate si creante;-active financiare disponibile pentru vanzare.

b) si pasivele financiare intr-una din urmatoarele categori:-pasive financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate:-celelalte pasive financiare.

Apartin categoriei de active si pasive financiare evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate:-toate derivatele, cu exceptia celor care servesc operatiilor de acoperire;-activele si pasivele financiare destinate sa fie vandute sau rascumparate intr-un viitor apropiat;-activele sau pasivele care fac parte dintr-un portofoliu de instrumente financiare adminstrat cu scopul de a realiza un profit pe termen scurt.

O societate poate sa includa, de asemenea, in aceasta categorie oricare alte active sau pasive financiare, cu exceptia instrumentelor de capitaluri proprii care nu sunt cotate pe o piata activa si a caror valoare justa nu poate sa fie determinata cu fiabilitate.

Activele financiare (plasamentele) detinute pana la scadenta sunt active care au o scadenta fixa si plati fixe sau determinabile, si pe care intreprinderea are intentia si capacitatea de a le detine pana la scadenta (in general, este vorba de obligatiuni).

Scadenta fixa si platile fixe sau determinabile fac ca instrumentele de capitaluri proprii (actiuni si titluri asimilabile) sa nu fie incluse in aceasta categorie.

Imprumuturile acordate si creantele sunt active financiare care au plati fixe sau determinabile, si care nu sunt cotate pe o piata activa.

In ceea ce priveste activele financiare disponibile pentru vanzare, sunt acele active financiare care nu sunt incluse in cele trei categorii prezentae mai sus.

Indiferent de situatie, instrumentul financiar este contabilizat, in momentul recunoasterii initiale, la valoarea sa justa, care corespunde, in general, cu contrapartida platia sau primia. Eventualele costuri de tranzactionare sunt incluse in suma contabilizata (cu exceptia instrumentelor financiare care apartin categoriei activelor si pasivelor financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate).

Evaluarea ulterioara a activelor financiare

Evaluarea activelor financiare depinde de categoria din care acestea fac parte.

Plasamentele detinute pana la scadenta

Aceste active financiare sunt evaluate la costul amortizabil, care se determina astfel:

1.suma contabilizata initial2.-rambursarile efectuate3.+/- amortizarea cumulata a eventualei prime de emisiune sau de ramburasre4.-deprecierea eventuala

In cazul primei de emisiune sau de rambursare, aceasta este etalata pe baza ratei efective a dobanzii imprumutului sau, altfel spus, pe baza ratei de actualizare pentru care valoarea actuala a tuturor incasarilor si platilor viitoare aferente imprumutului este egala cu valoarea sa contabila.

Bibliografie:IAS 32 Instrumentele financiare : prezentare ;

IAS 39 Instrumentele financiare : recunoastere si evaluare ;

IFRS 7 Instrumentele financiare : informatii de furnizat ;

OMFP 1802/2014 – pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare

anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate.