1

t

t

Puterea iubirii

mary deca

Puterea iubirii

autoareMary Deca

© 2008, Mary Deca. Toate drepturile rezervate.

Orice reproducere sau selecþie de texte din aceastã carteeste permisã doar cu aprobarea în scris a Marianei Deca

© 2008, Editura Cristianus pentru concepþie ºi design

ISBN 978-973-88771-1-5

Tiparul executat de Quality Design S.R.L.Tel.: 0730-633.803

puterea iubirii

t2t

Cuprins

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Arta mea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Eu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Porni Luceafãrul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Visul meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Mi-e dor de tine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Dorul de iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Vreau totul sau nimic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Iubiri uitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Tu nu mã vrei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Steaua dragostei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Dorinþa îndrãgostitei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Fecioara de pe lac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Rebelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Stigmata 1 (Pasãrea mãiastrã) . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Stigmata 2 (Cavalerul templier) . . . . . . . . . . . . . . . . 65Stigmata 3 (Irisul de foc). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Fericire amarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Iertare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Pe aripa vântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Pierdutã în întuneric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Poemul vieþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Consolare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114Inimã îndrãgostitã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Chinul iubirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Stea rãtãcitã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Portret de suferinþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

mary decat

3 t

Nãscutã pe 5 mai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Scrisoarea a-VI-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129Scrisoarea a-VII-a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Scrisoarea a-VIII-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Scrisoarea a-IX-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Scrisoarea a-X-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145Sã scrii un vers. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Aer. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147Izvoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149Tinereþe furatã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150Eu nu cred în moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Amor în codru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152Amor pe mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Vinã cu pãcat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Vântul schimbãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Lanþul amintirilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Gândurile unui om singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Amintire pentru sora mea Flori . . . . . . . . . . . . . . . 169Iubire sau noroc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Moartea unei vieþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172O clipã sau o viaþã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Valsul singurãtãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176Adevãr ºi minciunã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178O clipã de neuitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180Poezie moartã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181Amintire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Iubesc poezia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Dorinþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Naufragiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Te-am pierdut. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Suflet de poet. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

puterea iubirii

t4t

Jocul iubirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188Inspiraþia iubirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189Versus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190Promisiuni trãdate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204Vorbe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205Copil al nimãnui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207Nimic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209Mi-e dor câteodatã de dor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211Viaþã fãrã moarte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212Noapte-dulce povarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213Spovedania unui suflet rãtãcit . . . . . . . . . . . . . . . . 215Ispitã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217Om ºi filozof . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Dacã aripi mi-ar creºte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Amintirea unei nopþi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Îndoiala. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Aici vom fi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222Pãstorii limbii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225Poveste de iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229În urma ta... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255Calul libertãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260

mary decat

5 t

Cuvânt înainte

Obstacolele sunt fãcute pentru a fi dãrâmate nu pentru a tedãrâma. Durerea nu e un obstacol. E fãcutã pentru a te dãrâma casã te poþi ridica mai sus decât ai fost vreodatã. Nu trebuie sã teînvingã ci sã te cãleascã,sã clãdeascã în tine adevãratul caracter alomului cel mai apropriat de natura spiritului uman, omul pe carenu îl învinge nimic în afarã de Dumnezeu.

În calea durerii eu sunt obstacolul! Dacã trece de mineînseamnã cã m-a învins! Durerea îmi desãvârºeºte gândirea darnu mã doboarã. Viaþa îmi îmbogãþeºte cunoºtinþele dar nu-mischimbã personalitatea. Mintea mã duce peste tot dar are putereasã mã aducã de fiecare datã înapoi. Iubirea însã mã scaldã într-oluminã pe care numai „omul care e om“ o poate simþi.

Nu trebuie sã cobori în întuneric ca sã-l gãseºti,nu trebuie sãtrãieºti neapãrat în luminã ca sã o vezi,în ambele cazuri trebuie sãtrãieºti cu picioarele pe pãmânt ºi cu capul în viaþã nu în nori .

Mintea umanã are o limitã. Aceastã limitã se aflã la picioarele LuiDumnezeu. Omul nu poate depãºi acea limitã pentru cã ceea cetrece de ea,nu mai este om!Viziunea mea asupra celor ce le-am scrisîn aceastã carte „ pânã acolo se întinde,mai departe nu poate. Sãspun asta ar însemna sã iau asupra mea o responsabilitate care arface din mine o visãtoare,ºi asta ar putea sã mã ducã pânã într-acolounde nimic nu mai pare real ci halucinant. Cine aº mai fi atunci?N-aº mai avea un nume pentru cã mi-aº lua altul de fiecare datã ºioricât de multe nume aº avea,nu aº fi altfel decât pierdutã. Te poþipierde în întuneric dar te poþi pierde ºi în luminã. Important e sã levezi cu ochii minþii pe toate înainte de a te apropria de ele. Asta nuînseamnã cã eºti un rãtãcit cu mintea ºi nici cu trupul .Înseamnã nunumai cã ºtii cine eºti ci cã ºtii ºi cine sunt cei de lângã tine. Aici dacãajungi, ai în palmã ºi sub frunte, semnat permisul de cãlãtor în lumeºi în timp,un permis pe care þi-l dã masteratul vieþii iar astaînseamnã cel mai mare privilegiu al spiritului uman.

Volumul de faþã prezintã cele mai însemnate versuri din primelemele poezii. Întreg conþinutul acestor poezii,se rezumã la doar douãcuvinte, Puterea iubirii care este VIAÞA, ADEVÃRUL ªI OMUL!

puterea iubirii

t6t

Introducere

A vorbi despre Mary Deca ca despre o debutantã este puþinspus pentru cã deºi în literaturã ea debuteazã cu acest volum deversuri, debutul iniþial al operei sale s-a produs odatã cu umilulgând ce i-a încolþit în minte încã din fragedã copilãrie, acela de amerge pe urmele celui mai mare poet al literaturii noastre, MihaiEminescu .

Nu a cãutat niciodatã sã-l depãºeascã pe poet ci i-a cãutaturma, a cãutat sã-l înþeleagã ºi a privit opera poetului ca pe celmai desãvârºit etalon al liricii . Perechea poetului, în romantismullui ºi în blânda-i minte, nu putea fi decât o femeie. Una care sã-iînþeleagã ºi plânsul, ºi zâmbetul.Un bãrbat n-ar fi putut finiciodatã sufletul lui pereche pentru cã el, Mihai Eminescu esteunic ºi la fel va rãmâne !

În poemul “Versus“ poeta redã cu toatã strãlucirea ºisubtilitatea de care sunt capabile sufletul ºi mintea ei, strânsalegãturã dintre “Luceafãr“ ºi ea . Mary Deca nu a cãutat ocomparaþie cu poetul ci urma sentimentelor ce le-a trãit acesta înîntreaga sa viaþã, sentimente izbitor de asemãnãtoare cu celetrãite de ea .

Poemul “Versus“ nu este o replicã la “Luceafãrul“ eminescianci oglinda acestuia ! În acest poem, pe când Luceafãrul este suspentru eternitate, Cristina, deºi este ºi ea nemuritoare, se aflã josprintre muritori dorindu-ºi cu disperare ca acesta sã o ridice la el.Oare nu este asta dovada clarã cã poetul nepereche are în sfârºitun suflet pereche?

Desigur cã vor fi destule voci care sã conteste acest lucru darasta nu va schimba nimic din similitudinile celor doi pentru cã,chiar poeta ne spune în “Scrisoarea a X-a’’, “El rãscolitor detimpuri mergând pânã-n marginile minþii / Pe când timpul îlrãstoarnã descreþeºte cuta frunþii”, iar la sfârºit spune ‘, ‘’Pe cândtorente de cuvinte ies din gânditoarele gânduri / Peste lume seridicã învingând moarte ºi timpuri . / Acel spirit din þãrânã seridicã cãtre stele / ªi-i mereu în mintea ta scânteierea minþii mele’’.

mary decat

7 t

Mary Deca surprinde nu numai prin asemãnarea dintre stiluleminescian ºi al ei ci ºi prin stilul propriu care se observã foartebine în poemul “Stigmata’’, poem scris în trei pãrþi însumând întotal 333 de strofe . Povestea de iubire pe care poeta a ales-o înacest poem, este de o profunzime extraordinarã . Ce iubire maimare putea gãsi decât aceea a Mântuitorului pentru noi? În acestpoem, personajul care cautã iubirea apare sub mai multe ipostazeînsã indiferent de ipostazã, el nu este altcineva decât Omenirea!

Poeta surpinde printre altele ºi cu cele cinci poezii scrise subformã de scrisori care de altfel aºa se ºi numesc: Scrisoarea VI-a,a-VII-a, a-VIII-a, a-IX-a ºi a-X-a.

Indiferent de criticele negative ce vor fi fãcute pe tema acestorcinci poezii precum ºi a întregului volum de faþã, o singurãîntrebare va rãmâne fãrã rãspuns ºi anume : De ce le-a scris ea ?Nu putea sã facã asta niciun nebun, niciun un om cu fireadepresivã ci numai unul care sã ºtie de unde a plecat ºi pentru cea fãcut-o ºi mai ales un om care nu a cãutat sã se asemene cu altulci sã-i redescopere urma ! Iatã cã nu a trecut “mai multe secolepânã la naºterea unui al doilea Eminescu“ ºi un alt sufletnepereche porneºte dintr-un sat uitat de lume (ValeaCireºului,Teleorman) pe urmele cãlãuzitoare ce duc spreLuceafãr, cãtre lumina lui, urmele lui Mihai Eminescu . . .

Volumul acesta nu este decât începutul drumului-un drum pecare ea la urmat, ºi odatã cu acest volum ea face primul pas sprea ni-l aratã ºi nouã.

Vã doresc lecturã plãcutã,Angela Rãcaru.

puterea iubirii

t8t

Nota autoarei. (Citat din ªcoala vieþii)

Nici unul dintre primii filozofi, acei înþelepþi aivremurilor ce de mult au trecut, cei cãrora li s-a atribuitpentru prima datã acest titlu, nu au studiat în niciofacultate a lumii. Cea mai puternicã ºi cea mai eficientã, ºisingura pentru ei, a fost cea a minþii lor.

Nu pot sã spun cã eu sunt o mare înþeleaptã, ºi totuºi vãrog sã nu mã judecaþi dupã ºcolile ce le-am fãcut ci dupãfelul cum gândesc.

Cei ºapte ani de acasã, nu existã în toate cazurile. Uniipot sã îi aibã doar pe aceºtia iar alþii sã nu-i aibã, dar potavea în schimb cei ‘’n’’ ani de viaþã iar asta se numeºte‘’ªcoala vieþii’’ care bate orice diplomã!

Unul dintre aceºti oameni sunt ºi eu ºi spun asta fãrãnicio lipsã de modestie.

mary decat

9 t

Arta mea

Lucru mare este-n viaþãSã-þi fie sufletul o artã, Lucru mare-i acel om Ce îl pune ºi în faptã.

Arta mea este cuvântulCel mai neîmpodobit, Care spune lumii gândul Despre tot ce am simþit.

Arta mea este frumosulSufletului meu cioplit, Care spune lumii totulDespre tot ce am trãit.

Arta mea nu-i haina vorbeiCe-l îmbracã pe urât, Haina mea e arta vorbeiCe îl spulberã din gând.

Eu.

Pasiunea mea de gândÎmi despicã versu-n nouã, Pe când gândul meu e blând, Inima-mi se rupe-n douã.

Nu voi mintea mea sã zacãCãci pãmântul meu mi-e drag,

puterea iubirii

t10t

Tot ce creºte pe-a lui faþãE iubirii mele leac.

A mea inimã-ºi împarteCu iubirea al meu gând, Vouã vi le dau pe toate, Toate-n douã pãrþi pe rând.

Nu vreau versul meu sã suneDoar din coadã ca o lirã, Lirã vreau sã fie toatãPoezia mea sublimã.

Cãtre Domnul fruntea-mi plecCãci el îmi ascute pana, ªi cu toate mã întrecCãci la multe le iau seama.

Nu sunt geniul luminii, Nu sunt Vodã Împãrat, Sunt fãrâmã de luminãStrecuratã într-un cap.

ªi pe foaia mea pe toateLe aºtern din gândul meu, ªi aproape ºi departeAm pe bunul Dumnezeu.

Când pe toc îmi întind mânaPoposesc pe-o albã coalã, ªi apropiindu-mi lunaVi le pun pe toate-n poalã.

mary decat

11 t

Ultim dor pe ultim drum, Nu vreau sã-mi faceþi statui. Ci sã-mi puneþi a Lui cruceÎn mormântu-mi cãpãtâi.

ªi mai am un scump prietenAl meu suflet nepereche, Este glasul meu cel geamãn Ce-l ascult dupã ureche.

Schopenhauer nu-mi e muzã. Nu-mi e Dante, nu-mi e Goethe, Îmi e cântecul din frunzãªi nu-mi e estua morte!

Nu mã laud, nu m-admir. Nu mã joc cu-a mele gânduri, Nu voi laur, ci voi mirStrãlucind pe-a mele rânduri.

A mea minte nu-i trândavã, Nu-mi voi versu-ntunecatDeºi viaþa mi-i bolnavãªi mi-e mersu-mpiedicat.

Din luceferi nu-s venitã, Nici n-am studiat la Praga, Dar mi-e mintea rumenitãCãci e coaptã precum fraga.

Eu n-am studiat vreodatãAltceva ce n-am în minte. N-am cãtat pe EminescuSã-l arãt printre cuvinte.

puterea iubirii

t12t

N-am cãtat sã ma asemãnCu al lui Luceafãr blând, Nu mã plec ºi nu mã rezemPe al lui prea dulce cânt.

Nu-mi voi pana mea de plumbCãci nu-l vãd pe-acesta aur, Nu-mi voi face testamentSã mã-mpodobesc cu laur!

Nu voi sã privesc portrete Ce-mi aratã a morþii umbrã, Nu-s de mine acele peteCãci mi-e viaþa mult prea scumpã.

Nu m-am amãgit cu vorbeCare alþii mi le-au spus, Cum c-aº fi un EminescuCare astãzi e apus.

Nu mi-am pus în plete laur, Nu rãsar pe vorba luiDeºi-i am cartea tezaurStãtãtor la cãpãtâi.

Nu am mintea învãþatã, N-am citit nici cum cât el, Ci trezirea minþii meleE sub fruntea mea un semn.

Nu dau vina pe o lumePentru al meu nenoroc. Nu-mi clãdesc nume pe un nume, Eu sunt eu ºi nu mã joc.

mary decat

13 t

Dacã vreþi cu mintea voastrãAl meu vers sã-l rãsuciþi, Simbolism ºi modernismDe mine sã rãtãciþi.

Poezia mea nu-i simbol, Nu e lacrimã modernã, Poezia mea e ghiersªi lupta mea acerbã.

N-am creeat vreun demiurg, Nu am scos din mãri toiege, Tot ce-am spus prin lume curgPrintre lacrimi ce-s pribege.

N-am alunecat pe-o razã, Nici prin colþuri de odãi, A mea Pasãre MãiastrãNu poþi mie sã mi-o iei.

Surogate multe-n viaþãA-ncercat sufletul meu, Dar în mintea mea cea treazãAm rãmas acelaºi eu.

Nu mi-e versul gândirismCa tradiþie bolnavã, E sub fruntea mea un visªi la gândul meu o salbã.

Nu mi-e mintea visãtoare, Nu mi-e slova necioplitã, De gândesc gândind mã doareA mea minte nedormitã.

puterea iubirii

t14t

Poezia mea-i luminã, E un sâmbure de vis, Adevãrul din iubire, Al meu þel ce l-am atins.

Nu-s perfectã, nu ºtiu tot, Mã strecor prin toate alene, ªi din tot adun cât potSã mã fac una cu ele.

Eu sunt eu ºi nu sunt geniu, Sunt un om fãr’ de noroc, De mã criticaþi pe mine, Eu sunt eu ºi nu mã joc.

Porni Luceafãrul

Mã-ntorc la tine iarCãci greu mi-a fost sã fiu departe, Sub teiul blând sã îþi recit în darCuvinte neuitate.

Eu spun cuvântul si mã-ntorcLa poezia ta. Mã-ntorc în gând la teiul, blândAtins de vânt ºi-ncerc sã-þi cânt.

ªi mort ºi viu tu eºti acum, Tot nu te-ntorci din drumªi tot citindu-te-nþeleg Lauda, nu þi-o neg.

mary decat

15 t

Nãscuºi Luceafãr printr-un cântDin poezie purã, Fãcuºi cu gândul legãmântSã curgã dulce de pe gurã.

Te tot gândiºi la gândul tãuDe-al naºte pe Luceafãr. Sãdiºi iubire-n jurul sãu, Puseºi în gurã-i zahãr.

Privesc în gând la teiul tãuªi-l vãd plângând pe tineªi tot privesc la trunchiul sãuªi-i tremur frunzele-n iubire.

Porni Luceafãrul de-aiciªi-l vãd plângând pe tine, Tei, Eminescu-i românulCe te-a’nãlþat pe tine! . . . . . . . . .

ªi an de an, el teiul blândκi tot scuturã creangaªi, tot aºteaptã suspinând, Pe înserat sã murmure talanga. . . . .

Pe tine te nãscu Luceafãr blând Poetul nostru care, Te-alunecã furiº cântând În dulcea mea visare.

Din astru mare plutitorNãscu pe prinþul gânditor. Îi semãnã-n inimã dor ªi îl numi cum e-Hyperion.

puterea iubirii

t16t

***************

Din cer, din nori ºi ape ºi pãmântEl te nãscu pe tine, El te simþi în inimã ºi-n gând Se-asemãnã cu tine.

Priviºi iubirea cu ochi reciªi mult prea seci de viaþã, Tu viaþa însã o-nþelegi, Iubirea pui în faþã.

Ai vrut iubirea sã o aiÎn schimbul nemuririi. Tu nu esti mort când astfel ai Rãspunsul fericirii.

Ai coborât Luceafãr pe pãmânt, Tu însuþi ai fost la români, Luceafãr ai acum pe mormântªi pacea din strãbuni.

ªi astãzi te recunoscuiªi poezia-þi purã, Întregii lumi eu o spuiCu propria mea gurã:

Cobori în jos Luceafãr blândAlunecând pe-o razã, Pãtrunde-n casã ºi în gândªi viaþa-mi lumineazã.

— Cobori în jos Luceafãr blândAlunecând pe-o razã. . . .

mary decat

17 t

— Ce-þi pasã þie chip de sfântDacã oi fi tu sau altul?

— Cobor în jos poet iubitAlunec prin fereastrã, Ce-þi pasã þie chip de lutCã n’oi fi eu ci altul?

— Hyperion ce din genuniRãsai precum þi-e vrerea, Tu esti un semn ce faci minuniªi eºti precum e vremea.

Îþi las al nemuririi nimb ªi pacea din privireªi, pentru ce-am pierdut îþi dau în schimbUn veac de amintire! . . .

Visul meu

Te visez mereu prietene ce nu te ºtiu Dar, te cunosc atât de mult si nu ºtiuCe mai aºtepþi, de ce nu vii, De ce calea nu-mi aþii?

Eºti visul meu ce-n nopþi pustiiÎmi tot alinã somnulªi în trezirea mea eu strig sã viiSã îmi potoleºti dorul.

Dar tu nu vii ºi tot în visÎmi mângâi tandru pãrul,

puterea iubirii

t18t

Iar eu te chem cu glasul stinsDe dor, sã-mi alini dorul.

Tu mã sãruþi cum numa tu O faci atât de bine, Mã tot sãruþi ºi îþi deschiziSufletul cãtre mine.

ªi-mi tremur pleoapele sub ochii tãiªi le deschid alene, Privesc cu dor în ochii tãiªi-ntind braþele mele.

ªi strâng în braþe lumea mea, O strâng mereu mai tare. Aº vrea sã o cunun cu dragosteaCe-o simt mereu mai mare.

ªi-n jurul meu te afli doar tuCãci tu-mi eºti lumea din visuri. Eºti cel din vis ce sufletuÎl sorbi fãrã ca sentiment sã tulburi.

Oprindu-þi pasul de cãlãtorMã-mbrãþiºezi cu drag ºi dor. Te prind în braþe, tu mã arziCu privirea ce mã scalzi.

Tu mã iubeºti cum doar visândEu simt iubirea toatã. De ce în viaþã drumul e închisªi nu apari odatã?

ªi-n vis îþi dau iubirea meaÎn felul ce-l visez.

mary decat

19 t

ªi tot în vis o am pe-a taAºa cum mi-o doresc.

Dar. . . mã trezesc ºi visul meuSe spulberã-n tãcere, Privesc în jurul meu ºi vreauSã prind visele mele. . . . . . . . . . . . .

Te tot visez prietene ce nu te ºtiuDar te cunosc atât de mult ºi nu ºtiu, Ce mai aºtepþi, de ce nu vii, De ce calea nu-mi aþii.

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine dragul meuPrea dor pentru a te uitaªi tot te strig cu gândul meuªi chem iubirea ta.

Încerc sã uit, chiar n-aº mai vreaSã mã gândesc la tineDar, te iubesc ºi tot aº vrea Sa fii mereu cu mine.

Mi-e mult prea greu sã uit c-ai fostÎn visul meu din urmã. E însã trist, nu cred sã aibã rostS-alerg dupã a ta urmã.

puterea iubirii

t20t

Dar te iubesc, eu ºtiu ce simt. Crede-mã cã nu mint. Când spun cã te iubescEu simt cum în iubire cresc.

Dar tu nu mã iubeºti ºi greu îmi eCa sã te ºtiu departe, Mã doare sufletul ºi cu tristeþePierdui visele toate.

Aº vrea sã vii la mine acumªi sã mã strângi în braþe, Spunând cã mã iubeºti ºi tu, Mi-ai da din nou speranþe.

Mi-e dor de tine dragul meuIubit de aproape. Te am cu mine-n gândul meuªi totuºi eºti departe.

Iubirea mea þi-o dau ºi-acumCãci te iubesc cu sete, Mã doare sufletul sã spunCã nu mã vrei, bãiete.

Mi-e dor de tine dragul meuªi iubirea mea curatã, Aº vrea s-o simþi cu eul tãu, Pe-a ta sã mi-o dai toata.

Dar tu nu vrei sã mã iubeºti, Nu vrei iubirea mea, Nu ºtiu de ce nu mai doreºtiSã fiu în viaþa ta.

mary decat

21 t

Rãmâi visul meu frumos ce-a fostCel de pe urmã, Un zâmbet mi-ai redat ºi-a fostCel ce-acum lacrimi adunã.

Mã tot strãpunge dorul de tineªi sufletul mã doare, Iubeºte-mã ºi-n visul tãuFã-mi doritã intrare.

Nu pot sa uit privirea ta, Îmi tot strãbate faþa, Mi-e dor de tine mult aº vreaCu tine sã-mpart viaþa.

Dorul de iubire

Aº vrea un vis frumos sã am ºi-apoiSã-l simt ºi sã-l trãiesc, Mi-e dor de paºii cei în doiCe viaþa ºi-o unesc.

Aº vrea un vis frumos ºi linSã mã trezeascã-n viaþã, Aº vrea în jurul meu sã simtIubirea-n dimineaþã.

ªi-aº vrea ca sufletu-mi pustiuDe dor ca sã se umple, Sã simt cãldurã-n cerul viuIubirii mele simple.

puterea iubirii

t22t

Ce simplã e iubirea mea ªi totuºi ne’nþeleasã, Aº vrea lumea sã vadã-n eaIubirea pentru viaþã.

Nimic nu este complicat Atunci când e iubire, S-o simþi în suflet ºi curatEa va trãi prin tine.

Iubirea-n viaþã este tot. Tot ea îþi dã speranþã, De n-aº iubi, nu cred sã potSã mai rãsar la faþã.

ªi lacrima de nu s-ar scurgeTot tristã mi-ar fi faþa, Ar plânge sufletul din mineªi mi-ar chinui viaþa.

ªi-aºa cã vreau ca sã iubesc, Iubirea s-o trãiesc, Aº vrea iubirea sã o-mpart Cu cel care mi-e drag.

Vreau totul sau nimic

Nu mã chema spre tine, Nu-mi sta în faþã. Mi-e fricã de iubireDeºi mã lumineazã.

mary decat

23 t

Prea des mi-am plâns dureriVenite din speranþã. Prea am pierdut iubiriCe le-am dorit pe viaþã.

Eu nu vreau sã mai risc. Nu vreau sã mã mai joc cu viaþa mea. Viaþa— o lacrimã ce tristScaldã inima mea.

În amãgiri eu nu mai vreau sã fiu, Sã pierd, sã plâng durerea ºi sã ºtiuCã n-am avut nimic, nimic, nici consolareªi c-am rãmas singurã-n disperare.

Vreau totul sau nimicEu vreau astfel fericirea, Vreau totul sau nimicªi pentru asta-þi vreau iubirea.

Eu nu cred în speranþã, Nu mã mai lumineazã. Mi-e greu sã ºtiu cã am pierdut-oSau poate. . . niciodatã n-am avut-o.

De nu vrei asta, nu te vreau, mi-e fricã, Eu nu cred într-o clipã, De mã iubeºti, fã un pas, e mic;Vreau totul sau nimic.

puterea iubirii

t24t

Iubiri uitate

Încet se scurg printre noi Iubiri de-o clipãªi trist noi vedem mai apoi, O jalnicã risipã.

Sã nu-þi dai inima oricui, Oricui þi-o cere dar n-o vrea, Nu crede în privirile oricuiªi-aratã dragostea.

Prea multe vorbe-s fãrã rost, Amare amãgiri. Iubirile sunt ºi au fostPuternice simþiri.

Tot aruncând cu inimaNe risipim iubirea, Rãmânem astfel rãtãciþi în lacrimiªi de chin striviþi.

Încet se scurge-n amintiriÎntreaga noastrã viaþã, ªi tot plimbându-ne-n iubiriNe-alegem cu nimicã.

Au fost doar amãgiri, Au fost degeaba, ªi sunt uitate amintiriCãci am trãit doar graba.

Încet se scurg în amintiri Iubirile de-o clipã,

mary decat

25 t

Încet se scurge în uitãriAmintirile de-o clipã.

Tu nu mã vrei

De ce sã plâng aiurea? ªi pentru ce sã sper? Sã plâng iar amãgirea ªi iarãºi sã disper?

Nici mãcar privirea Nu þi-o întorci spre mine. Ce-þi pasã þie cã iubireaAr putea fi la mine?

ªi nu aºtept nimic de la tineDeºi te vreau, Tu nu vrei nimic de la mineªi-aºa, speranþe n-am.

E clar cã nu îþi plac. Ce pot sã fac? Voi sta deoparte ºi deºi nu te privesc, Eu pot sã te iubesc.

Are vreun rost a-alerg dupã tineDacã tu nu mã vrei? Tu nu mã vrei pe mine, Persoana mea n-o vezi. . .

Te vãd mereu în treacãt,

puterea iubirii

t26t

Te privesc fugarªi simt doar un freamãt ªi-n suflul lui amar.

E clar, e limpede:Tu nu mã vrei! Tu treci prea repedePrin faþa ochilor mei.

Eu nu exist, nu sunt nici vis, Nimic nu-s pentru tine. Tu nu mã vrei ºi un abisE distanþa dintre tine ºi mine.

Aº vrea sã fii cu mine, Sã mã primeºti, sã mã iubeºtiDar n-aºtept nimic de la tineCãci tu nu mã doreºti.

Steaua dragostei

A rãsãrit pe cer o stea, E steaua mea. Mi-aratã drumul pe care sã mergIar eu spre el alerg.

E steaua mea ºi o urmez, Ea este al meu crez, Aprinde-n umbrã luminiCe pot naºte iubiri.

mary decat

27 t

E o stea roºie ca foculCe îºi cautã locul, Prin nimic nu se stinge, Singurãtatea-nvinge.

Ea-i steaua care-a rãsãrit Pe cerul meu ca focul, Lumini în umbrã a aprins, Inima-i face jocul.

E un Luceafãr ce în dimineaþãCuprins e de iubire, Arde cu razele-i desiº de ceaþãªi mã strãpunge prin lucire.

ªi-n ochii-mi se formeazã el, Bãiatul de asearã, ªi-l vãd zâmbindu-mi veselªi sãltând din sprânceanã.

E el, voinicul cel ce-n visuriMi-a apãrut demultÞesând în a mea minte gânduriCe curg ca un tumult.

ªi tot s-au scurs în a mea inimãGânduri doar pentru elªi mã întreb ce tot mã mirã Cum cã-l iubesc pe el.

E’nalt voinicul, e frumosªi blânda lui privire,

puterea iubirii

t28t

Îmi samãnã în trup dorinþãªi mã-ntoarce pe dos.

ªi-aprinse steaua de pe cerulSperanþei mele stinse, Steaua îºi gãsi astfel loculªi dragostea aprinse.

Nopþi întregi, zile pustiiMã tot gândii la elªi-ncet, încet simþiiDorinþã pentru el.

ªi-n seara-n care l-am vãzutZâmbindu-mi pe cãrare, Inima mea a începutSã batã tot mai tare.

ªi-a rãsãrit în inima mea steaCe o numii iubireªi am privit voinicul care astãzi vreaSã fie doar cu mine.

ªi uite aºa mã îndrãgostiiªi eu ca alþi o mie, Iubirea-n inimã sãdiiFiva în veci sã fie.

ªi m-am îndrãgostit, ce pot sã fac? Nu vreau sã tacªi-mi cânt ºi eu iubireaTrãindu-mi fericirea.

Pe cerul meu existã o stea, Ea e iubirea

mary decat

29 t

Iar cerul meu e inimaªi inima trãirea.

Dorinþa îndrãgostitei

Aº vrea sã merg printre arbuºti, Pe jos covor de flori, Aº vrea din cupa fericirii tu sã guºtiªi nicicând sã nu mori.

ªi-aº vrea sã-þi dau iubite euCu totu-a mea fiinþãªi-aº vrea sã-i spun eului meu, Sã te scalde-n dorinþã.

ªi-aº vrea sã-þi fac un pat de frunze verzi, Sub cap c-o pernã de mãrgãritare, Sã-þi spun þie:iubite, tu sã veziInima mea-n ardoare.

Din flori de mãr aº vrea sã-þi þes covorSã þi-l pun sub piciorªi vrei nu vrei pe spate sã te-ntindªi în suflet sã te-ating.

Aº vrea sub flori de teiAºternutul tãu sã fie, Aº vrea ca tu sã vreiDin el sã-mi dai ºi mie.

Aº vrea sã-mi pun pe trup petaleDin trandafiri catifelaþi ºi albi,

puterea iubirii

t30t

Mi-aº pune-n pãr flori de migdale, Prin plete-mi mâinile sã-þi scalzi.

ªi-aº vrea sã þes o pãturã Din flori de iasomieªi n-aº vrea s-o’mpart singurãCând somn îmi va sã fie.

Aº vrea pe pieptul tãu sã vãdO albã orhideie, Aº vrea în pãr ca sã mi-o prindPrecum o mândrã fee.

ªi-un trandafir alb þie þi l-aº da, Cu el inima mea, Te-aº privi-n ochi ºi n-aº mai aºteptaTu sã mi-o dai pe-a ta.

ªi-aº vrea sã fiu cu tine-n aºternutSã ne scãldãm în rouã, Trupul meu sã-þi dãruiesc ºi multAº vrea ca fericirea sã ne plouã.

ªi sub acoperiº de frunze de mãslinAº þese voaluri albe, Aº strecura prin ele raze de rubinDin care-aº face douã salbe.

ªi-aº vrea ca pline de dorinþãEle sã ne uneascã, Aº vrea o unicã fiinþãDin noi ca sã se nascã.

mary decat

31 t

Fecioara de pe lac

Trup înalt, frumos subþireSe aratã-n ochii meiCare veºnic se închidDoar pentru visarea ei.

Seamãnã prea mult a lapteFaþa-i albã cu rubinÎn obrazu-i de mataseVeºnic pur ºi tare fin.

Ochii mari îi scaldã faþaÎn sclipiri de turcuaze, Frumos pãr-nconjoarã faþaPrin luciri de abanoase.

ªi în lac îºi scaldã trupulBlânda fatã ce-i fecioarã, Stã în loc acuma timpulªi fata încântã iarã.

Priviri pline de dorinþãÎncântate ºi-altãdat’Ce-s trimise din voinþã, Fãrã gânduri cu pãcat.

Ce frumoasã e fecioaraªi-i plãpândã ºi gingaºã, Purã-i e înfãþiºareaªi-i doritã ºi frumoasã.

Ea stã dreaptã-n lacul mareStropi de apã-i curg pe trup,

puterea iubirii

t32t

Cad în lac mãrgãritareCe se sting în apã surd.

Pãrul lung ºi ud pe spateEste negru abanos, Ale sale gene toateSunt arcuite frumos.

Blând se zbenguie în apãFormând cercuri împrejur, Mã gândesc cam ce-ar fi dacãUn fecior ar fi prin jur.

Darã nimeni nu apareªi se scaldã-n tihnã fata, Aºteptând sã vinã searaªi sã-ºi punã-n pernã faþa. . .

Merg ‘nainte, las în urmã Lacul limpede, frumos, Ce îºi apãrã comoaraCe se scaldã-n el voios.

Poate vine ºi voiniculªi-o rãpeºte ca-n poveºtiªi atunci eu, fericire. . . Le doresc sã-i tot priveºti.

mary decat

33 t

Rebelul

În întunericul nopþii, Mã pândeºte ochiul sorþii, Scânteile ce sar din elÎmi aratã cã sunt un rebel.

De-atâtea ori am fostPierdut în întunericªi toate relele fãcute mã costMult ºi-mi dau numele, nemernic.

Sã fac ce vreau, rebel sã fiuE tot ce-mi doresc, Libertate sã-mi iau, atât cât vreau, Pentru mine-i firesc.

Vorba lumii las-o ducãAlþii un’ e locul, Eu mã vãd pribeag de muncãªi-s numa cu norocul.

Dar sã ºtii cã m-aº schimbaDe-aº da de iubire, De ea dacã aº daAr piere rebelul din mine.

Altfel, lasã noaptea-n întunericSoarta sã mã batã, Lasã-mã cum sunt, nemernicªi-astfel sã mã vadã.

puterea iubirii

t34t

Stigmata 1 (Pasãrea mãiastrã)

Pasãre mãiastrã a gândului meu, Pasãre mãiastrã a visului meu. De o vreme tot aºteptDin somn sã mã deºtept.

Pe aripi de vânt sã potDe braþ sã te cuprind, Spre alte lumi sã-nnotDin zbor sã te ating.

Sã simt cum cu-n sãrutTu mã atingi în tâmplã, Sã râd, sã plâng, sã cântªi sã te-ntind pe-o stâncã.

Un val sã te atingãªi sã te-ntindã toatã. Vino iubita mea, Tu cãtre cer mã poartã.

Din casa de pe mal Sã facã vântul mânã de nisipªi înecat de valSã piarã fãrã chip.

ªi din nisipul înecatSã iasã dar argintul, Sã-þi fac o casã ºi-un palat, Sã te cunun cu visul.

mary decat

35 t

Revino, tãcutã rãmâiªi-ntinde cãtre mine, O vrajã ce trecutã nu-i Prin ranã de iubire.

Presarã peste somnul meuCuloarea ta albastrã, Desprinde vis din somnu-mi greuªi fã din val fereastrã.

Apleacã-te spre mine cândVântul fruntea-mi bate, Iubito, eu sunt cel ce suntCe-þi prinde braþu-n noapte.

ªi din tãcere sã desprinziTu glasul tãu frumoasoªi pentru mine sã te-aprinzi, Vorbeºte-mi preþioaso!

— Lumina coboarã încetPe unduiri de valIar vântul bate lentOprindu-se la mal.

Din zboru-mi valul mã lovi, El þi-a simþit dorinþa, Oare din n-a putea iubiSe naºte nefiinþa?

Ce nefiinþã e nu are cumSã simtã cã se naºte, De eu mã nasc acumMã nasc spre a te naºte.

puterea iubirii

t36t

ªi iatã noaptea vine. Din lunã se revarsã, Luminã argintieCe-þi scânteie în faþã.

Tu de sub ochiul ce închis l-arãþiPriveºte cãtre mine, Cuprinde-mã de braþ de poþiªi stinge-mã-n iubire.

Cãci sunt luminã ce rãsarDin vis, întruchipatãÎntr-o fecioarã care nu-n zadarÎþi fur o noapte toatã.

Mi-e gândul plin de dorªi inima mi-e plinã, De s-ar putea sã morTu vino ºi m-alinã;

Cãci te iubesc pe tineCe-þi vãd în ochi sãgeataCe-nfige în iubire, Un dor ce-l are gloata.

ªi dor din gloatã se desprinseªi rupse-n trei sãgeata, Iar Tatãl cãtre mine mâna-ntinseªi îmi deschise poarta.

ªi El din vânt întruchipãO aripã albastrã

mary decat

37 t

ªi din senin o-nfiripãªi o numi mãiastrã.

ªi coborându-mã încet Deasupra mânei sfinte, Fãcu din mine universªi rãmãsei fierbinte.

ªi prin cãldurã mã rotii, Mã-nvãlui aripa, Cãci tot din Tatãl mã nascuiSã mã strecor ca clipa.

ªi iatã pasãre mãiastrãEu sunt ºi vin la tine drept, Iveºte-þi capul în fereastrãDin val fãcutã cãci te-aºtept.

Sunt lumea ta de dincolo de vis, Întinde-mã pe stâncãªi fã din stâncã ametistSã þi-l strecor sub tâmplã.

ªi ori de câte ori þi-e dor ªi simþi în lacrimi gloata, Gândeºte-te cã ºi de-ar fi sã morTot m-ar renaºte Tata.

Eu sunt o blândã adiereCe scaldã trupul tãu, Tot eu pãtrund în tineªi-aº vrea pentru mereu.

puterea iubirii

t38t

ªi cum într-o zi nu s-a fãcutO lume-ntreagã, Nici azi nu s-a putut Sã vin la tine toatã.

Cum bate vântu-n patru pãrþiDin toate te cuprind, Deschide-voi spre tine tot atâtea porþiPrin toate sã te-ating.

Sã vin puþin câte puþinDin fiecare parte, Sã unesc paºi ca dans pe ringS-alunece departe.

ªi dintr-o zare de-ntunericSã prind în palmã vântul, Sã fac din toate trai feericCe þi-l viseazã gândul.

Pe întuneric sã-l strecorPrin raze de arginturi, Ca prin lumini sã vin uºorÎn ale tale gânduri.

ªi iatã val m-atingeªi mã întinde toatã, Întinde braþul de mã prindeCãci voi pleca îndatã.

— Crãiasa mea, mireasãFii-mi pasãre albastrã. Rãmâi cu mine, fii iubireªi fii a mea menire.

mary decat

39 t

Sã mã desprind de tine zici? Cum crezi tu c-asta-mi placeCând eu te simt aiciUnde iubirea-mi zace?

La braþ eu drumul sã îþi dau? Tu sã te pierzi în noapte? Sã mã laºi singur sau, Mã iei cu tine poate?

Acum îmi zici ca sã te prind de braþªi-acum mã dai deoparte? Eu vreau cu tine sã mã-nalþSpre viaþa fãrã moarte!

Ascultã-mã mãcar acumOdatã-n viaþã. Nu mã judeca precumM-arãt la faþã!

— Iubitule te-ascultªi bine te-nþeleg, Eu când revin la tine, Promit sã nu mai plec.

Tu eºti alesul meuCe rãsãrit-ai mândruÎn inima-mi ce-þi poartãNemãrginitul dor.

— Mai simþi cã e nevoieSã-þi spun ceea ce ºtii;

puterea iubirii

t40t

Cã te iubesc ºi fãrã tineEu aº putea muri?

Tu ºtii cã fãrã tineE viaþa mea în urmãªi cã în lipsa-þi, receSunt eu lovit de brumã!

Sãmânþa dragostei în lumea-ntreagãDin veacuri este vie. În suflet vine, pleacãªi ea mereu ne-nvie.

ªi eu prin ea trãiesc Din astã zi-nainteªi lumii îi vestescCã iatã;sunt fierbinte!

Tu ai sãdit în mineSãmânþã ce rãsarePuþin câte puþinPân’ când se face mare.

Dar de-ai venit ca sã-mi arãþi A cale dreaptã, De ce a brumã rece tu suporþi? Tu spre lumini o-ndreaptã!

ªi sparge-odatã valul celCe spre-nãlþimi te poartã, Desprinde-te de elCãci prea te-aratã moartã.

Rãmâi pe vânt cum Tatãl te nãscuªi sparge valu-n douã,

mary decat

41 t

ªi fii cum Tatãl tãu putuSã te arate nouã.

Cãci prin luminã, tu, din cer, Eºti pasãre mãiastrã, Vin de-nfãºoarã visul meuÎn culoarea ta albastrã.

Ca valul mãrii cel mai blândSã mã loveºti în tâmplãªi de pe buze tot mai sfântCuvinte dulci sã-þi curgã.

ªi lasã-þi mâna-n mâna meaSãrutã-mi ametistul, Cãci l-am fãcut din stânca taSã te cunun cu visul.

Mai e acum nevoie Sã-þi spun cã te iubesc? Sã-þi spun cã fãrã tineEu nu pot trãiesc?

De ce-ai venit dacã iar pleci? De ce iubire nu-nþelegi? Mi-e dor de tine ºi mereuTe vreau în gândul meu.

Te vãd un geniu din trecutIubito sfântã, Aºa te vãd, ca pe-un avutPe cale sã se ducã.

puterea iubirii

t42t

— Un geniu nu se naºte sfântªi nici un sfânt nu-i geniu. Om este tot ce-i pe pãmântªi unul singur Domnul.

Doar El e geniu, El e sfânt. Cu El e nemurirea, Prin El e viaþa pe pãmântªi El este iubirea! ! !

Tu zici cã geniu sunt. Tot tu mã numeºti sfântã. ªi tu prin Tatãl poþi fi sfântCãci duci o luptã cruntã.

— Nu pot sã fiu ceea ce nu sunt. Sunt omul cu pãcate. Eu nu sunt geniu ºi nici sfântDar, vreau sã mã renasc din moarte.

De ce eu sufãr, nu-nþeleg. De ce mã laºi durerii? De ce-mi iei sufletul ºi nu întregMã laºi în urma vremii?

— Tu eºti ales sã suferi aziÎn lupta cu speranþaDar, prin dorinþa-n care arzi, Tu vei câºtiga viaþa.

Eu am venit sã te ascult, Fruntea sa-þi sãrut. Am vãzut sã te vãdÎn ãst iubit norod.

mary decat

43 t

Sortit îmi eºti mieªi sortitã eu þie. Iubeºte-mã-n tãcereªi uitã de durere.

— De unde tu-mi apariEu vãd mereu în noapteªi vãd cum iar rãsariMereu din de departe.

Tu spui cã sunt alesCa-n astã zi sã sufãr, Dar oare la culesO fi ciulinul nufãr?

Sã fie suferinþaUn lacãt pe o poartãSã poatã ca credinþa Din om ca sã o scoatã?

O, las’sã sufãr cât o fiÎn astã viaþã toatãCãci, tot în veci te voi iubiFrumoasa mea mãiastrã!

Ce-mi trebui mie nuferi? Ca sã mi-i prind în tâmple? Sã stau fãrã de tineªi dorul sã mã umple?

Sã-mi fac din ei un laurDe coroanã papalã?

puterea iubirii

t44t

Sã fiu precum tezaurPierdut odinioarã?

Sã rãtãcesc zadarnic printre veacuriSingur în astã lume? ªi printr-un praf în teancuriSã scalde-al meu renume?

Sã fiu o mânã de-ntunericDe-o singurã culoare? Sã fiu fãrã de tineCeva care mã doare?

— Sã-þi pândeascã prostia mintea vreiPrecum lupul stâna? Tu vrei sã seamene ciuliniªi sã rãsarã luna?

Tu vrei sã fie lunaO umbrã pe o baltã? Sã fii precum minciunaPe o luminã patã?

— Samãnã tu câte flori vei vreaCãci tot ciulini rãsareCãci, aºa e fãcutã dragostea, Cãluº în gurã n-are!

— Când inima spre rele-þi eFlori n-are sã rãsarã, Când nufãrul iubire eEa nu-þi va fi povarã.

Cã n-are dragostea cãluº, Tu taci cãci scarã este

mary decat

45 t

Pentru urcuº ºi cobor⺪i-s chei pentru orice poveste!

Iasã ciulinii câþi or vrea, E loc ºi pentru floare. Curând cu toþi vor dispãreaDar floarea moarte n-are!

Cât sapã omul în adâncTot întuneric pareDarã în suflet rând pe rândLuminile rãsare!

ªi din lumini eu mã-nfiripÎn pasãre albastrãªi când la Tatãl mã ridic, Iubire sunt, mãiastrã.

ªi când spre tine am pornitNãscutã-s din luminã, Tu m-ai chemat, eu am venitªi fãrã nicio vinã!

ªi eu vãzui lumina ceaCe te-mbrãcã pe tineCãci, Tatãl este Mama Meaªi haina de pe mine! . . . . . . . . .

Dar iatã zorii vin acum, Eu trebui ca sã plec. Tu sã rãmâi pe-acelaºi drumCând peste tine trec.

puterea iubirii

t46t

ªi voi veni, voi reveniDe dragul tãu, de dor, Inima bate-n pieptul meuªi pentru-al tãu amor.

Bãtea-va ea mereu, mereuBãtea-va ne-ncetat. Iubite-va mereu, mereuªi cu adevãrat.

ªi când iar seara s-o lãsaTu vino de mã cheamã, Cãci am stigmatã-n palma meaCe-n tine nu e ranã.

ªi sã m-aºtepþi tu chip frumosFãcut precum e Tatãl, Cãci n-am sã vin fãr-de folos. Lumina rãul arzã-l.

ªi nici în somn adâncSã nu-mi aºtepþi venirea, Cãci nu din vis adulmecândSe naºte nemurirea.

Trezit din vis tu când vei fiÎnvaþã de trãieºte, Cãci eºti un om ce poþi iubiPe Cel ce te iubeºte.

— Am sã te aºtept cum de atâtea oriTe-am aºteptat în viaþã,

mary decat

47 t

Cãci vreau sã vãd cum te coboriDin noapte-n dimineaþã.

Cãci nu-i întuneric josªi nici în moarte noapte, În tot luminã e de stors. Mãcar un pic se poate.

ªi lumea-ntreagã e a meaCãci lumii îi e datãªi eu sunt din lumea ceaFãcutã e de Tatã.

ªi eu cunosc pe-acest pãmântPuþin din astã lumeªi sunt ceea ce sunt;Un om ºi am un nume.

Tot din iubire sunt fãcut, La tot caut rãspunsulCe-n astã lume e nãscutSã-nlãture apusul.

— Voi sunteþi convinºi cã cunoaºteþi lumeaCând lumea nu-i a voastrã? ªi vã pierde-þi cu fireaCând nu e treaba voastrã?

Cãci dacã Tatãl se coboarã Pe o dunã de nisip, Tot pãmântul se sfãrâmãCã-i sub talpa Lui prea mic.

De sub tãlpi rãsare lunaªi se-aprinde-n patru zãri

puterea iubirii

t48t

Iar în braþe þine lumeaªi în frunte mai mulþi sori!

Pentru ce cãutaþi rãspunsCând voi sunteþi rãspunsul? ªi pentru ce cãtaþi apusCând voi sunteþi apusul?

ªi pentru ce din neºtiinþã Voi nu vedeþi lumina? Care prin credinþãEa vã dãrâmã vina.

ªi pentru ce cãtaþi un nod? Sã vã-nnoade o papurã? Când lumea toatã-i pe un podCe-ntre doi poli se clatinã.

Pentru ce nu bateþi un þãruº De fiecare parte? Sã faceþi partea din apusCu rãsãritul frate.

Am sã vã rup în douã podulªi-am sã leg par de parªi-am sã unesc polii cu nodulDin tot ca sã apar.

ªi de sub pod am sã înalþO stâncã sã vã prindã, Cu rãdãcini am sã vã-ncalþCa-n viaþã sã vã þinã.

mary decat

49 t

— Mã sperii când te-aud vorbind. Cum poþi pe toþi ai prinde? Pe toþi îi vãd venind. Ce braþ e de-i cuprinde?

— Eu sunt, iubirea chip frumos. Eu sunt iubirea, Eu-Un nufãr preþiosªi-oi fi în pieptul tãu.

Eu chip frumos venitã suntSã te unesc cu Mine, Sã-þi dãruiesc din Mine cândÎmi mãsori braþul bine.

Tu eºti al Meu, tu eºti ales. Eºti glasul Meu ce strigã desCa sã uniþi o datinãCe-ntre doi poli se clatinã.

Sã fie o datinã creºtinã, Sã-nalþe o aripã divinãªi sã se-ntindã peste mãri ºi þãri, Sã vã uneascã între patru zãri.

ªi dintr-o baltã seacãVoi face-o mare moartã, Sã o strivesc de stâncãªi sã o-nec pe toatã.

Sã înalþ pod nou pânã la nori, Sã fac un loc la cruce, Sã transpiraþi cu toþii-n poriCând va veni Il Luce!

puterea iubirii

t50t

ªi-nvãluindu-mã cu ElVoi strãluci pe stâncã. De jos v-adun cu CelCe din dureri v-alungã.

Mult a fost, puþin a mai rãmasSã mã ridic, sã plecSã te las fãrã glasCând peste tine trec.

Deºi la revedere-þi spun, Îmi e dor de tine de pe-acum. ªi tot prin unduiri de valMã-ndepãrtez de mal.

ªi tot pe val Eu Mã ridicSã zbor spre altã lume;Sã fac din mare mic Dar, care s-aibã nume.

Aºteaptã-mã în ceas târziuC-am sã revin la tine. Prin sângele meu viu, Am sã te iau cu mine.

— Sã te aºtept. Sã te aºtept? Sã te accept! De aºteptat te-am aºteptat, De acceptat, te-am acceptat?

Plecat-ai iarãºi tu acumDragostea mea eternã,

mary decat

51 t

Cântând prin florile din ramO dragoste eternã.

Rãmas acum eu singurTe port cu mine-n gândIar tu, printre nuferi stândEºti aplecatã blând;

Dintre ei sã scoþiÃl ghimpe ce în palmã, De veacuri tu îl porþiªi-n inimã-l ai ranã.

ªi dintr-un ghimpe semãnatTu faci sã iasã nufãr. O! Lasã-mi capul aplecatCu tine ca sã sufãr;

Sã fie suferinþaPe o patã luminã, Sã poatã ca credinþaÎn veci ca sã ne vinã!

ªtia-vom noi vreodatãCe-nseamnã o inimã alintatã? ªtia-vom noi vreodatãCe-i o iubire-adevãratã?

E târziu din nou s-adormCând ºtiu ce-nseamnã viaþa;Când ºtiu cã dintr-un somn în somnM-i se terminã aþa.

Când iatã ziua a venitªi-n asfinþit se-nchide,

puterea iubirii

t52t

Deschide ochiu-mi adormitCe spre iubire tinde.

Deºi el pare cã deschisVegheazã în credinþã, Spre multe-n lume e închisPrin neputinþã.

Deºi el pare adormitVegheazã cu credinþã, Pe un drum nemãrginitTopindu-se-n cãinþã.

ªi iar adorm ºi iar începSã strig cu ardoare în piept, Pe aceea ce-o iubescªi vreau s-o regãsesc.

— Pasãre mãiastrã vinIarã de m-alinã, Iar mi-e gândul plinDe Tine, divinã!

Ce tot cãlãtoreºti? Vin’, din zbor te-apleacã. Pasãre, iubeºti! Ce tot eºti pribeagã?

Seara se lasãPeste munþi ºi vãi, Revino te rog dragãSã fim doar noi doi.

mary decat

53 t

— Venitã-s eu la tineO, chip frumos ce crezi în mine! Vorbeºte, ºtiu sã te ascult, Sã te iubesc ºi sã îþi cânt;

Iubirea, cãci iubirea suntSã-þi potolesc durerea, cândDe cãinþã gând þi-e plinVin ca chinul sã-þi alin.

Rãmas cu bine chip frumosTe-am regãsit cu bine, Ai rãmas acelaºi ce în visM-ai regãsit pe mine.

— Venitã eºti cum bine ºtiiCa sã revii la mine. Rãmâi, cu gloata fiiPrin inimile pline.

Vin’te coboarã peste fruntea mea, Sãrutã-mã pe tâmplã, Am sã-nnod roua-n calea Ta, La suflet sã ajungã.

Sã fie picur de argintDin suflet revãrsat. Nodul de Tine sã-l atingCãci eºti fãr’de pãcat.

— O! Visãtor popor Ce-n gurã-þi plouã;N-ai cum sã faci tu nodDin firele de rouã!

puterea iubirii

t54t

Cum roua-n dimineaþã Se scurge pe petale, Aºa eºti tu, în ceaþã, Când spui cuvinte goale.

Nu-nnoadã roua douã mâiniFãcute din þãrânãCum nu existã douã lumiSub o singurã lunã.

Tu eºti ca un pãcatCe mã strãpunge-n coastã, Mai lasã-þi capul aplecatCãci eºti þãrânã-ntoarsã.

Te scurgi încet spre infinitUnde te faci þãrânãªi vorbeºti mult, la nesfârºitªi vorba ta-i minciunã.

În urma ta însã, Roua se strecoarãªi din þãrânã plânsã, Tot scaldã o petalã.

Tu eºti pumn de þãrânãCe-Mi verºi amar pe umeriªi fãrã nicio noimãCuvintele le numeri.

Nu-þi trebui þie laur! Nu coroanã papalã! Cãci tu eºti un tezaurPe fruntea Mea, tiarã!

mary decat

55 t

Tu din þãrânã eºti fãcutCi nu din piatrã seacã. O! Cât vrei sã mai vorbesc de mult? Cuvintele te-neacã;

Cãci în potop pe fruntea taToate se revarsã. Rãmâi cum eºti – þãrâna MeaSã poatã sã renascã.

Au mai conteazã strop de prafPe tine cã se pune? Eu am sã scutur raft de raftªi am sã-þi dau un nume.

ªi dintr-o mãnâ de-ntunericAm sã fac iar þãrânãªi dintr-un pumn Eu am sã storc, O erã de luminã.

ªi dintr-o erã de-adevãrSe va renaºte veaculIar din plantaþie de mãr, Am sã redau lumii leacul.

ªi dintr-un pom cu rod necunoscutSã rãsãdesc rãsadul, Sã-nlocuiesc popor pierdutSã fac din piatrã altul.

ªi te aleg piatrã sã fiiSã te sfãrâm de mal, Sã fac din tine gliiSã le ridic pe val.

puterea iubirii

t56t

Pe o aripã sã vã prindCa sã vã-nalþ la Tataªi cu iubire sã v-ating, Sã vã renascã soarta! !

— Ce bine ºtii Tu ca sã cânþiªi cât de calmã Tu asculþi! Frumos cânþi Tu ca pasãrea-n ramIubirea ce-mi porþi an de an.

Nu pot sã fac din rouã nodDar, prind în palmã lunaªi de pe frunte am sã-i deznodªi am sã-i fur cununa.

ªi am s-o pun pe fruntea Ta de visªi-am s-o transform în soare;Sã fii luminã de nestinsPe o iubire mare.

Rãmâi cu mine Tu când dormªi iartã-mã de toateªi lasã-mã în acest visCãci, nu cunoaºte moarte.

Cãci, lumea-ntreagã e a meaDacã eu sunt pãmântulIar de mã strângi în palma Ta, Eu voi pieri ca gândul.

Cum de zici cã sunt nimicCând lumea asta toatã

mary decat

57 t

Eu pot ca sã o þin Atât cât e de latã?

— O! Visãtor popor ce doriªi-þi plouã-n gurã, N-ai cum sã faci tu sori Din firele de lunã!

Cãci lumea-ntreagã e a Meaªi Eu sunt Universul, Eu lume sunt lumina taCare-þi cunoaºte mersul.

Mi-e dor de braþ sã te cuprindªi sã te strâng în braþeªi rãul tot sã îl învingDin inimile hoaþe! !

— ªi eu simt în mine dor, Un dor de-a te avea. Nu mã lãsa sã mor! Tu ia-mi povara grea.

Cãci iatã eºti lumina mea, Tu fã din mine laurªi-ncununeazã fruntea Ta, Sã fiu ºi eu tezaur.

De disperare vreau sã scap. Adânc în piept eu sã tot sap, Sã umplu inima cu TineCa sã te simt în veci iubire.

puterea iubirii

t58t

Au nu-þi-e frig când îmi e frig? Au nu auzi cum cã te strig? Oare-þi e cald când jos priveºtiªi de necaz ochii-þi izbeºti?

— Mereu mi-e cald, mereu mi-e frig, Darã dorindu-vã, Eu tot învingªi mã-ncãlzesc apoi cu voiCãci vreau, mereu sã vã vãd doi.

ªi plec acum deºi rãmân. Vorbesc corect când astfel spunªi iar la Tatãl Mã ridicªi pentru voi Mã-nchin când zic:

‘’Mã-nalþ la Tine Tatãl Meu, Tu ia-þi lumea întreagãªi dintr-o mânã de-ntuneric, Tu o renaºte toatã.

Cãci am fãcut din stâncã univers, L-am scãldat în luminãªi din iubire-am fãcut viers, De pasãre divinã! ’’

Tu, azi þi-ai regãsit iubireaCând Eu te-am regãsit. Pãstreazã-te cu fireaCã-n tine-a rãsãrit.

Am semãnat în tine Picuri mici din Mine. Ei au încolþit ºi au rãsãrit, Tu te-ai înmulþit.

mary decat

59 t

Iubind, iubire eºti. Iubind, tu Mã primeºtiªi de-am rãmas, cu tine sunt. Nu voi seca nicicând.

Chip frumos al Meu, Mereu te voi iubi. Eºti mireasa Meaªi-n veci vom dãinui.

Deschide ochii tãi închiºi, Revino-n dimineaþã, Lângã iubita ta Rãmâi, cu mintea treazã.

Eu sunt iubirea, M-ai dorit. Ai vrut iubirea, M-ai primit. ªi acum când poarta mi-ai deschis, Priveºte-mã cã nu sunt vis.

— Revino visul meu cel drag. Nu mã lãsa singur în prag! Sã mã trezesc în prag de zori, Tu lângã mine sã cobori.

‘’O poartã iatã se deschiseªi se desprinse dintre vise, O prea frumoasã fetiºcanãCe se asemãna c-o Cosânzeanã.

Sã fie oare lumea nouãCe-a-mpãrþit-o Domnu-n douã?

puterea iubirii

t60t

ªi dintr-o parte-n cealaltãSub talpã a unit-o toatã?

Raza ta luminã blândãCe din pasãre cobori, Veºnic sta-vei tu la pândãFãrã aripi sã mai zbori.

Iatã-ntreabã chipul nouCare din pãmânt rãsare: ‘’— Ce-ai visat? Care ecouTe-a adus din depãrtare?

— Eu visai o pasãreDe culoare-albastrãªi vãzui refacereDin mânã mãiastrã.

Iubire, iubire! Pasãre mãiastrã! Ea este iubirea-Pasãrea mãiastrã. Aripi de luminã ºi voce divinã, În ranã stigmatã cu iubire plinã.

O prinse de mijloc ºi-ncetO sãrutã pe pleoapeIar ea deschise ochii dreptªi-l întrebã în ºoapte:

— Ce vis frumos te-a sãrutatDe mã sãruþi pe ploape? Ce mânã-n vis te-a mângâiatDe renãscuºi din noapte?

— Tu ºtii de ce am renãscutCãci þi-e luminã faþa.

mary decat

61 t

Iubito, omu-i refãcutCa sã lungeascã aþa.

Nimic din lume nu dorescDecât iubirea taªi tot în lume ce iubescEste lumina mea!

‘’ªi-o prinse de mijloc ºi-ncetO sãrutã pe frunteªi un pãmânt întreg Îi ieºi de pe buze. ‘’

— Ce ochi frumoºi ºi limpede privireAi tu frumoasa mea Ionã, O! Cât de mult te iubesc eu pe tinePrea frumoasa mea Madonã!

‘’În clipa asta strecuratã Din timp in lumea nouã, Pe cer plutea o aripã albastrãªi îi uda cu rouã.

Cu raza lunii împletea Cununile de nuferi, Pe fruntea lumii strãluceaO salbã din arginturi.

Un fir de soare înnodaLa un capãt de scarã, Iar pe o treaptã de rubinCel Sfânt încet coboarã.

ªi-i cade pasãrea-n genunchiªi îi sãrutã mâna,

puterea iubirii

t62t

ªi-i face din popor mãnunchiCare atinge luna

Cu ochii-n jos spre cei treziþiEa glasul ºi-L coboarã, ªi zice lin spre cei iubiþi: ‘’— Ridicã-i Tatã iarã!

‘’ªi îi atinge rând pe rândPe fruntea aplecatã, Cu ochii-n dragoste scãldândÎi strânge laolaltã

ªi dintr-o gurã de-adevãrÎnalþã o rugãciuneªi dintr-un sâmbure de mãr, Înalþã o minune: ‘’

— Mã-nalþ la Tine Tatãl Meu, Tu ia-þi lumea întreagã, Cãci dintr-o mânã de-ntunericE renãscutã toatã;

Cãci am fãcut din stâncã univers, L-am scãldat în luminãªi din iubire-am fãcut viersDe pasãre divinã!

Coboarã de pe scara ce-am fãcutCu rana Mea din palmã, Atinge salba de argintªi-nchide-o-n ranã!

‘’Iatã Tatãl lin coboarãCãtre Acela Prea Iubit

mary decat

63 t

ªi cu mâna sa uºoarãÎl atinge fericit.

Ea întinse aripi largeªi cu Tatãl se uniªi privind spre lume-ncoaceEa prin Tatãl Sãu vorbi’’:

— Iatã sunt lumina lumiiªi la Tine Mã ridic, Ia-Mã Tatã din þãrânãCu poporul ãsta mic!

‘’Iatã Tatãl þine-n palmãPe Acela Prea Iubit, Cu cealaltã-L înconjoarãªi-L ridicã fericit.

Din a mânã de-ntunericDin nisipul înecat, S-a-nalþat în val þãrânaªi-o stâncã s-a ridicat.

ªi din stânca ridicatãDin abisu-ntunecat, S-a aprins la mal luminaªi-un popor a înãlþat.

Iarã tu luminã nouãCe din Tatãl te desprinzi, Strãluceºti ca o cununãCând pe ceruri te aprinzi.

puterea iubirii

t64t

Cãci ai fãcut din stâncã univers, L-ai scãldat în luminãªi din iubire-ai fãcut viersDe pasãre divinã! ! !

Stigmata 2(Cavalerul templier)

Într-o zare rãsãritãDintr-un veºnic rãsãrit, Ca stigmata sângereazãOchiul lumii adormit.

Un profet în hainã albastrãÞine-n mânã un toiag, ªi o pasãre mãiastrãÎn luminã la-mbrãcat.

Nor îmbãlsãtor se lasãPe deasupra omenirii, Pe umeri lãsaþi apasãMângâind natura firii.

ªapte sfeºnice de aurCe-l pãzesc pe Sfântul Graal, Þin în braþe templul laurUnui mijloc de hotar.

Împãrat în hainã albãÞine-n mânã pe Graal, Iar stigmata Lui din palmãUmple tainicul pahar.

mary decat

65 t

ªade drept la templu-n poartãªi o lance de oþel, Þine drept în mâna dreaptãCavalerul templier.

Îmbrãcat în hainã lungãCroi din zale de argint, Þine scut în mâna stângãÎndreptat spre asfinþit.

De pe fruntea lui sudoareaCade peste templul sfânt, Când cu sânge sfânt Graalul De stigmatã e umplut.

Îmbrãcatã-n strai de piatrãPoarta se deschide, ªi o razã de luminãOchiul lui închide.

Pune scutul într-o parte ªi cu goala-i mânã, Prinde raza când în noapteClopotele sunã.

Din al templului altarGraalul se desprinde, Presarã al iertãrii harPe raza fierbinte.

Pe o piatrã de onixDintre patru ziduri, Un rubinic crucifixSaltã ºapte nimburi.

puterea iubirii

t66t

Când prin fiecare nimbRaza se strecoarã, Face cu pãcatul schimbCând spre lumi coboarã.

Plete albe ce de veacuriPoartã templierul, ªterg din ochii-i douã lacrimi Ce se pierd în neguri.

Raza prinsã-n mâna dreaptãPiere dintr-o datã, ªi pe trupu-i haina lungãStrãluceºte toatã.

Poarta templului se-nchide, Pleoapa lui se saltã, Pe când ochiu-i se deschideªi spre scut se-ndreaptã.

Ochiu-acela care veºnicªade neânchis, Spre Graal priveºteCa-ntr-un dulce vis.

Din vremuri îndepãrtateVisul dulce-al grelei nopþi, Duce gândul lui departeSpre fermecãtoare bolþi.

Primã stea pe cer se-aprindeDându-i templului luminã, Strãjuind eterna noaptePrintre gânduri el suspinã.

mary decat

67 t

Mintea poartã templierul Pe atâtea drumuri, Pe când ochii lui strãbat Tot atâtea timpuri.

Ducând gând spre începuturiCând din tot era nimic, Vede cum cã din abisuriUniversuri se-nfirip.

‘’La început a fost cuvântulªi Dumnezeu era cuvântul. În ºase zile a fãcutEl lumea ºi pãmântul.

La început de început, Era pãmântul. ªi în trei zile-a refãcutEl lumea ºi cuvântul’’. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Într-un grajd ce templu-aratãPrin Acela ce-i nãscut, Boltã de lumini se-aratãDeasupra Omului sfânt.

Douã bolþi ce stau deasupra Unui cer lãsat în jos, Lumineazã stea prin sfântaNaºtere a Lui Hristos.

Dupã treizeciºitrei de ani De la sfânta noapte, În grãdina GhetsimaniSe cutremur toate.

puterea iubirii

t68t

Pe o culme înãlþatãÎnspre nemurire, Templieru-n plâns ºi-aruncãTrista sa privire.

Vede om cum cã se pierdeÎn adânc, de leacuri, ªi cum templul se înalþãPeste mii de veacuri.

Jos pe-a lumii temelieVede sângerând stigmatã, Prin pãcatul care creºteE-n palmã nevindecatã.

Luna sus pe cer se-aratãªi cu-n aer de mister, Un genunchi pe-o piatrã apleacãCavalerul templier.

ªade trist la templu-n poartãªi cu capul aplecat, Rugã cãtre Domnu-ndreaptãCavaleru-ngenunchiat.

‘’_Pe un cer pustiu de lacrimiMulte sunt fãrã sã fie, Multe-ar trebui sã curgãCãci la noi nu-i omenie.

Lumea toatã-i o stigmatãPrin care curge pãcat, Fãcând stigmata din palmãCa sã curgã ne-ncetat.

mary decat

69 t

Pentru-a lumii mântuireUrmele de cuie plâng, ªi în fiecare zi de PaºteÎn Graal lacrimi se scurg.

Din pãcatul omeniriiCerul varsã triste lacrimi, Oamenii cred cã sunt bine Dar pãcatul vine.

Plânge cer deasupra noastrã, Nu-i credem puterea, O avem sub coasta noastrãSimþindu-i durerea.

Plâng ºi sfinþii, ºi fecioara, Suferã Hristos, Pentru-a noastrã rea credinþãCu trai pãcãtos.

Soarbe liniºtea tãcerii Vântul care bate, Spre o clipã a învierii Dintr-o zi de Paºte.

Bat în noapte clopoteªi se simte vraja, Cade-n lume lacrimaCe salveazã viaþa.

Din altar se-aude cântulSfânt ºi dureros, Trist mã doare gândulDar îl simt duios.

puterea iubirii

t70t

ªi în suflet se revarsãBlânda împãcare Cu un gând ce singurCade în visare.

Sãrut crucea sfântãªi mã-nchin, În a Ta faþã Doamneªi te-admir.

Pe umeri ºi în suflet ai purtatO vinã ce mã doare, Sânge din Tine am vãrsatªi lacrimi mult amare.

Tu dã-mi puterea ca sã plângÎntreagã toatã viaþa, Pãcat fãcut ºi nefãcutªi-apoi salveazã-mi viaþa.

Sub ramura de mãr ce naºteMireasma nemuririi, Aº vrea o clipã doar sã fiuÎn ziua fericirii.

Eu nu cer nemurirea meaCi rog:iertare! Nu vreau sã fie-n viaþa mea Luminã fãrã soare.

Aº vrea în noapte sã mã sting, Sã simt din plin lumina, S-aducã ceru-n moartea meaÎn suflet nemurirea’’

mary decat

71 t

Întregindu-ºi a sa rugãPrintr-un semn al crucii-n frunte, Templierul se ridicãDintre gândurile multe.

La întoarcerea din gânduriÎntinde mâna spre Graal, ªi atinge urma sfântãA tãinuitului pahar.

Pietre de lapislazuliSe desprind din templul sfânt, ªi cãzând pe azuriteSe cutremurã-n pãmânt.

ªapte sfeºnice de aurSe-mpletesc printre lumini, Împãrat pe frunte laurÞine coroanã de spini.

Se-nfiripã din vãzduhuriªi din ochiul Sãu de foc, Cad sãgeþi nenumãratePe întinderi, . . . peste tot.

Haina-i albã pânã-n poaleSeamãnã în jur luminiPe întinderile goalePunând paºii Lui divini.

Mângâind cu-a Sale palmeToate-n juru-i se-nroºesc. Ce de sânge curge DoamnePe pãcatul omenesc!

puterea iubirii

t72t

Iatã împãrat ridicãDin altar al Sãu Graalªi pe-a lumii scarã largãToarnã dulcele-i nectar.

Întinde ale Sale braþeLumea binecuvânteazã, Templul sfânt ºi templierulPe când zãrile vibreazã.

Iatã e lumina lumii, Împãrat adevãrat, Adevãrul ºi iubireaDin izvorul nesecat.

Când pãtrunzãtoarea noapteSe-adânceºte-n rãsãrit, Împãratul se înalþãSpre albastrul infinit.

Nor îmbãlsãtor se lasãPe deasupra omenirii, Pe umeri lãsaþi apasãMângâind cu palma milii.

ªapte sfeºnice de aurArd la mijloc de hotar, Într-un templu care laurAre tainicul Graal.

Un profet în hainã albastrãÞine-n mânã un toiag, Iarã templul se înalþã Tãinuit ºi minunat.

mary decat

73 t

ªade drept la templu-n poartãªi cu-n aer de mister, Urma Domnului pãzeºteCavalerul templier. . !

Stigmata 3(Irisul de foc)

Pe un mal de-al lumii capãt, La o margine de vis, Împãrat în alb se-aratãAºezat pe-un crucifix.

Mãrile plesnesc de maluriValuri ce se spargCând veºmântul alb se-ntindePe întinsul larg.

Foc din ochii Lui se-aprindePe un câmp de spini, Sub un pas ce calcã Rãscolind lumini.

Orizontul se deschide, Se sfãrâm hotare, Sub a Lui privireCe strãpunge-n zare.

I se-aprinde sub sprânceanãªi produce lumii ºoc, Geana cea care coboarãPeste irisu-i de foc.

puterea iubirii

t74t

Într-un colþ de-al lumii capãt, La un mijloc de hotar, Într-un templu sfânt se-aratãTãinuitul Lui pahar.

Zãngãnit de scut se-audeªi o lance de oþel, Spre a Sa mânã întindeVrednicul Sãu templier.

Îngerii din trâmbiþi sunã, Stelele se-aprindCând pe fruntea Lui se-adunãToate într-un nimb.

Iatã-l cum în mânã þineDalbã ramurã de mãr, ªi încet spre lume vinePe un albastru nor.

Lancea aceea care-n coastãOdatã la-mpuns, Þine Domnu-n mâna dreaptãRidicând-o-n sus.

Irisul de foc se-ndreaptãSpre al Sãu popor, Arde lacãtul din poartaTemplului cel nou.

Nu e ochi sã-i vadã ochiul. Nu-i mânã sã-i stingã focul. De la apus la rãsãritNu e altul mai iubit.

mary decat

75 t

Nu e suflet sã nu-l simtã. Nu e om care sã-l mintã. Nu e altul mai frumos De la rãsãrit în jos.

Nu e iubire mai marePeste-ntinsele hotare. Nu-i luceafãr pe pãmântMai mare ca mielul sfânt.

Nu e cântec mai frumos. Nu-i sunt vorbele de-ntors. Nu-i cuvânt în a Sa gurãSã arate o minciunã.

Este Viaþa, Adevãrul. E Cuvântul, El e Domnul. E stigmatã nesecatãCu iubire-mbãlsãmatã.

Nu e altul mai curat. Nu e trup mai luminat. Nu e templu mai frumosDecât templul Lui Hristos.

Nu-i bisericã creºtinãSã-i aducã Lui luminã. El e viaþa pe pãmântªi lumina unui cult.

Nu e glas sã nu-l audã. Tot urechea Lui ascultã. Nu sunt lacrimi mai curateSpãlãtoare de pãcate.

puterea iubirii

t76t

Nu e sânge mai curat. Nu-i pahar mai cãutat. Nu e vin mai aromat Ca-n paharul nesecat.

Veniþi de luaþi luminãDin bisericã creºtinã. E lumina Lui Hristos, Astrul cel mai luminos.

Iatã pasãre mãiastrãCum îþi cântã la fereastrã. Iatã dor nemãrginitE în ea neobosit.

Braþul Sãu nemãrginitSe întinde-n zarePresãrând din infinitO iubire mare.

Împãmântenita moarteDin sfãrâmãtor mormânt, Se sfãrâmã, cade-n noapteSub al Sãu iris de sfânt.

Viaþa însãºi stã în faþãªi topeºte totul, tot, Tot ce miºcã, tot ce zaceStã sub irisul de foc.

Pietre ard, stele vibreazãªi în pulberi se transform, Pe-a Sa frunte scânteiazãUn luceafãr uniform.

mary decat

77 t

Ape ard, pãmânt vibreazãSe cutremurã în locMunþi, tot îngenuncheazãSub al Sãu iris de foc.

Preoþimea-ºi rupe straieªi se-aruncã la pãmânt, Când pe cer se întretaieDrumul larg cu cela strâmt.

Omenirea-nmãrmuritãκi apleacã, capete, Când din focuri se-nfiripãNesfârºita dragoste.

Gurile-amuþesc de fricã, Din al haosului loc, Fiara rea dezlãnþuitãStã sub irisul de foc.

Stele, nouri par a râdeDe-acel înger izgonit, Ce ridicol stã-n picioare Sub Acela prea iubit.

Unde este a lui vecie? Viclenie, embrion? Vai, câtã nimicnicieAre într-un singur corn!

Irisul sub tãlpi de TatãFace bulgãre de foc, ªi lovindu-i coada latãÎl rupe de la mijloc.

puterea iubirii

t78t

Urletele îngroziteAle acelui care-nvinsCade ca lovit de cruceSe scufundã în abis.

Rãsãrind din coada-i latãªapte capete þâºnesc, P e pãmântul tot se-ntindeAnimalul cel drãcesc.

Ca argintul viu se-ntindeTârâtorul cela hâd, ªi cu limbile cuprinde Sufletele care plâng.

Iatã cerul cum plesneºteªi se miºcã-n locPe când Hrist spadã îºi faceIrisul de foc.

ªapte sfeºnice de aurCe-l pãzesc pe sfântul Graal, Picãturi de cearã toarnãCa o pulbere pe val.

O aromã de tãmâieÎngerii presarã, ªi o pasãre divinãCãtre val coboarã.

Mãrile plesnesc de maluriValuri ce se sparg, Pe când aripa-i se-ntindePe întinsul larg.

mary decat

79 t

Foc din ochii ei se-aprindePe un câmp de criniSub un pas ce calcãRãscolind lumini.

I se-aprinde sub sprânceanãªi produce fiarei ºoc, Raza spadã ce coboarãDin al Sãu iris de foc.

Orizontul se închideLa un semn în crucePe când picãturi de miruriOmenirea unge.

Prinþ impunãtor se-aratã, Calcã pe pãmânt, El e Pasãrea MãiastrãEste Hristos Sfânt.

Cu iubire Domnul sfântMângâie popoarePe cânt ceartã fiara cruntStrãpungând-o-n coarne.

Spada cea care coboarãDin al Sãu iris de foc, Ca o razã peste fiarãCade într-un singur loc.

Pãcura-i înfumegatãTremurã trosnind în pori, Fiara cea mai blestematãScoate relele pe nãri.

puterea iubirii

t80t

Dedesubt pãmânt se cascãªi-o cuprinde de rãrunchi, Piere fiara cea hidoasãÎntr-un întunecat unghi.

ªi se duce-n neputinþãPiere de prin ochii tuturor, Precum jalnicã fiinþãDin mocirla bãlþilor.

Ale ei capete toateCad ca nucile din pom, Sub priviri în foc scãldateCoborând din ochi de Domn.

Ale ei urechi bãlþateRãmân surde-n neputinþãPe când vocea Lui IsusSe ridicã, cu credinþã.

Mãrile plesnesc de maluriValuri ce se spargPe când fiara piere-n hãuriPrintr-un singur drac.

Aruncându-se-n vâltoareFocul gheenei o cuprinde, Pe cât se credea de marePe atât, pe-un punct se-ntinde.

Pe când oameni se ridicãAfundându-se-n cãinþã, Fiara cât un punct de micãSe topeºe-n nefiinþã.

mary decat

81 t

De pe cer coboarã lunaFãcând nefiinþei vânt, Iatã piere fiara toatãLa un singur semn de sfânt.

Crucifixul se înalþãStrãluceºte-n asfinþit, Rãsãrit în jos coboarãCãtre Acela prea iubit.

Nu e om care sã-l certe. Nu-i faptã ce El n-o vede. Nu e ochi mai luminatCa ai Celui prea curat.

Nu e iris mai frumosDecât ochiul Lui Hristos. Nu-i templu mai luminatDecât crucea ce-a-nãlþat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La un colþ de lume nouãLa o margine de vis, Împãrat în alb coboarãDe pe roºu crucifix.

Se aprinde sub sprânceanãªi îi face lumii loc, Raza cea care coboarãPeste irisul de foc.

Împãrat în hainã albãÞine-n mânã un toiag, Cu o pasãre mãiastrãOmenirea a-mbrãcat.

puterea iubirii

t82t

De pe frunte îºi desprindeCoroanã de spini, Iar pe-a lumii temelieFace câmp de crini.

Peste tot încet coboarãÎnãlþând peste ruini, Aurora borealãCe-i cuprinde pe creºtini.

Toatã negura dispareªi se-aprinde-n al Lui mers, Stele, cãi, lunã ºi soareÎn întregul univers.

Nuferi albi din mãri rãsarªi se prind de maluri, Iarã tainicul Graal Ne boteazã-n valuri.

Vin îmbãlsãtor se lasãPe deasupra omenirii, Pe oameni iubiþi se varsãMângâiat de palma milii.

Iarã Tu luminã bândãCe din Tatãl te desprinzi, Din stigmatã eºti nãscutãªi întreg pãmânt cuprinzi! . . .

mary decat

83 t

Fericire amarã

E searã, e frumos afarã. Stau singurã-n cãmarã. Inima-mi bate, bateViaþa merge mai departe.

Departe de tine singurã sunt, Gândesc la tine, mã trezesc plângând, Rostesc în gând vorbe ce azi îs amareªi le tot doresc alinare.

Vino iubite, vino la mine. Aº vrea aceleaºi cuvinte din serile senine, Eu sã-þi repet cu nici un regret:Te iubesc, te iubesc!

E searã. E searã de varãªi inima-mi este amarã. Timpul se scurge, se scurge, Glasul meu la tine nu ajunge.

Încearcã ºi uitã trecutul, Ascultã-mi cuvintele, inima, gândul. Citeºte-n ochii mei ºi ai sã veziCe-nseamnã sã iubeºti.

Suferinþã multã-n inimã, Departe de tine ºi singurã, Eu plâng acum clipele trecute, Fericite ºi nu prea multe.

De ce mã întristezi? De ce azi mã priveºti

puterea iubirii

t84t

Cu ochi de iubire goiCe nu-s ca ai mei doi?

ªtiu cã nu mã iubeºtiDar totuºi mã doreºti, Aºtept sã vinã darãCu tine fericirea amarã.

Cãci clipele ce le petreci cu minePãcute ºi totuºi prea puþine, Eu le doresc mereu, mereuCãci de iubesc. . . de dragul tãu.

Nu pot sã uit cãci dacã aº putea, Tot aº uita ºi-n calea ta nu aº mai sta, Dar decãt în lipsa-þi sã sufãrMai bine în braþe la tine clipe sã numãr.

ªi tot aºtept searã de searãLa mine ca sã vinã iarãÎn gând, în inimã povarãTot fericirea cea amarã.

Ochii mei plâng, inima-mi cereGlasului sã te cheme. Lacrimi din ochi se scurg, în inimã-i povarãFericirea amarã.

Sper, sper sã vinã o ziCând iubire pentru mine vei simþi, Eu sã nu fiu lângã tine-n searã, Tu sã simþi fericirea amarã.

mary decat

85 t

ªi tu sã-mi spui asemeni þie euCând tot plângeam de dorul tãu, ªi tot chemam searã de searãPrin tine fericirea amarã;

Dar vino iubito, vino la mineªi lasã în urmã amara fericire. Vino iubito, vino la mine, Repetã-mi cuvintele din serile senine.

Intoarce-te înapoi iubite. Ascultã ºi înþelege aceste cuvinteªi lasã-n urma noastrã sã disparãFericirea amarã.

Iertare

Nu ºtiu cum de ai putut a mã uita. Nu ºtiu cum de ai putut uita iubirea mea. De ce oare m-ai dat uitãriiLãsându-mã singurã în pragul înserãrii?

Crezi tu cã aceastã uitareÎþi va aduce cu adevãrat desfãtare? Crezi oare cã fãrã a mea iubireVei avea parte de fericire?

Nu vezi tu cã fãr’de tineViaþa mea e tristã ºi pustie? Nu vezi tu oare cum absenþa taSporeºte mult durerea mea?

puterea iubirii

t86t

Dar nu pot crede cã tu m-ai uitat. Nu pot crede cã tot ce petrece acum e adevãrat. Nu pot crede cã tot ce am trãit împreunãNu lãsat în urma ta nici cea mai micã urmã!

M-ai îngropat în acest cuvânt— uitare. Ai fãcut din el o simplã, strãinã-nmormântare. Crezi oare cã-n felul vei fi fericitªi niciodatã nu vei mai fi mâhnit?

E treaba ta ºi faci ce vreiDar timpul trecut, înapoi nu-l mai ieiªi, de te vei întoarce vreodatã-napoi, Totul va fi schimbat între noi doi.

Iar acesta, este ultimul meu cuvânt— iertare! E tot ce îþi pot face pentru a mea uitare. Tu singur þi-ai fãcut un drumDin care m-ai exclus acum.

La pieptul meu sã nu mai baþiCãci poarta inimii-mi va fi închisã, Eu însã te-am iertat dar totuºi tuTu ai rãmas în urma mea ºi-n viaþã lipsã.

Pe aripa vântului

Sus pe cer se luptã lunaDin nor ca sã rãsarã, Jos, în sus priveºte lumeaCum raza-i trist coboarã.

mary decat

87 t

Strãpunge noru-ntunecat, Se scuturã norul, cadeO ploaie de argint tocatPe creºtetele goale.

ªi puþin câte puþinSe scuturã mai tareªi vine des ºi linCurgând spre vale.

Iar luna piere sub alt nor, κi ascunde raza caldãÎn timp ce oamenii uºorIntrã pe rând în casã.

Muri bãtrânul, luminile se stinseªi sus pe cer o stea se aprinse. Opri ºi ploaie ºi timpul în locScãldând castelu-n luminã de foc.

Un castel de oameni aleºiDe undeva din munþi sãlbateciCe se ridicã dintre munþiªi-nconjurat e de prãpãstii adânci.

Toate pier sub mângâiereaA tradiþiei creºtine, Cea ce cântã înviereaCea din zilele divine.

ªi mângâiat de moartea recePrin crezul din strãbuni, Muri bãtrânul, iatã-l cum se duceDin viata ãstei lumi.

puterea iubirii

t88t

Lãsã în urmã fiu iubitªi fãrã mângâiere, ªi de poveºti ademenitPrin neputere.

Iubise mult pe tatãl luiªi încã-l mai iubea, Iar scurgerea grea a timpuluiDe-atunci veºnicie-i pãrea.

Singur rãmas el în castelNumai cu slujitorii, Purta pe deget un inelNãscut din apa mãrii.

Pe multe degete fusese elªi mulþi, mulþi ani purtasePân’ce trecu în mâna lui DanielCând tatãl lui il dase.

Se poticnise fãrã vrereªi uneori din ea, Fusese ºi pierdutªi nimeni nu-l gasea.

Toatã lumea îl visaVisând la blonde. Cine oare va puteaSã-nvingã mitul º-unde?

O zânã era înfãþiºatã, Prin aur ºi diamant luminatã. Un lucru drag ºi scumpFãrã seamãn pe pãmânt.

mary decat

89 t

Îndoitã de mijloc eraªi þinea în mâna dreaptã o stea. Pãru-i de aur se revãrsa pe spatePânã la picioarele-i cu conduri încãlþate.

Steaua era de diamantCa ºi luna de pe creºtet, Cu totul strãluceaªi-n farmec privirile îmbãta.

Rochia-i lungã, sclipitoare, Era asemeni unui soare. Împrejuru-i raze rãspândea, Multã frumuseþe din ea emana.

La mijloc un ºarpeCu solzi mici ºi încrustaþi, Toarta ca valurile unei apeCu peºti mici pe ele presãraþi.

Nimeni nu reuºea perfect al imitaCum nimeni altul nu-l avea. Copiile erau frumoase, Frumuseþi de sfori ce-s trase.

Trecuse mult timp de cândNimeni nu-l mai purta, Trecuse mult timp când pierdutIn castel, inelul zãcea.

Sã-l þinã în siguranþã dorise bãtrânulPe care mulþi îl porecliserã nebunul.

puterea iubirii

t90t

Spuneau cã asta e o dragoste pentru inel, Pentru frumoasa de pe el.

În ziua când bãtrânul murise, Mulþi la inel gândiseDar, în cele din urmã renunþarãVãzând cã viaþa fãrã el nu-i amarã.

Revenind în paºi de dansLa Daniel cel pãtimaº, Un fecior frumos ºi blândPlin de grijã ºi de gând.

Era sincer ºi iubitor, Mereu mãcinat de un dor. Dorea sã mai vadã odatãValea de jos ce pãrea moartã.

La poalele muntelui se întindeaValea ce-l ademenea. Acolo îºi pierduse copilãria, Cu ea râsul ºi magia.

Era mormântul mamei luiJos în valea cea mare, Amintiri triste ºi dragiÎl aºteptau în vale.

Era ceva frumos ºi sfântIubirea lui de mamã, Când intrase în pãmântDurerea-i fu povarã.

Copil fiind el fu maturªi sufletu-i în abur,

mary decat

91 t

Strãpunse inima ce-n jurIubea pe mama-i pur.

ªi lacrimi calde faþa îi scãlda, Durerea-l strãpunse, Plângând copilul suspinaCând mama-i se duse.

Doi ochi cãprui îndureraþiSub lacrima vãrsatã, Erau doi ochi ce întristaþiPriveau pe mama moartã.

ªi toatã lumea a-nþelesGlasu-i ce striga des, Pe mama adormitãSub lunã-npodobitã.

Rãmas singur cu tatãl sãu, Frumos crescu copilul, Inima-i însã-i în trecutªi-ºi cunoscu exilul.

Prinþ exilat în sentimentePlângea-n multe momente, Pe mama lui cea pururi bunãFrumoasã ca a lunã.

ªi ani trecurã rând pe rândªi-alãturi de-al lui tatã, Spre resemnare a mers sperândS-o aibã în inimi toatã.

puterea iubirii

t92t

ªi azi dupã atâþia aniO ranã se deschiseCãci prin moartea bãtrânuluiFericirea-i se-nchise.

La sânul fericirii Fusese doar copil, Din cupa amãrãciuniMult bãuse-n exil.

κi iubi mama ºi-o pierdu. κi iubi tatãl ºi-l pierduªi-acum, de teamã sã iubeascãPuse iubirii lacãtul la poartã.

Dar ce te faci cu iubireaCând îþi cucereºte inima? Cãci inima învãþatã sã iubeascã, Nu poate sã urascã.

ªi mai ales acum cândMai mult ca oricând, Iubire vrea sã dãruiascãªi multã sã primeascã.

Trecut amar, povarã grea, Durere nesfârºitã. Durerea ia rupt inima, Inima-i pedepsitã.

‘’Iubire pentru morþi, iubire risipitã. Iubire pentru vii, iubire împlinitã. Iubire pentru toþi, chin sã tot suporþi. Iubire pentru tine, sentinþã la pieire.

mary decat

93 t

Iubeºte-i pe cei morþiDar gândeºtete la tine, Priveºte spre ce vineªi alege ce e bine. ‘’

Erau cuvinte spuse luiDe tatãl lui ce-acum, Îl lãsase rob doruluiRãtãcitor pe drum.

Astã zi ºi-aduse aminteDe-ale bãtrânului cuvinte. Hotãrî sã le-nplineascãªi-n lume sã porneascã.

ªi ani în ºir cãlãtoriªi multe el vãzu, Poteci neumblate el bãtãtori, Necazuri de-ale lumii cunoscu.

Vãzu cum oameni fãrã casã, Cerºeau din zori ºi pânã-n dimineaþã. Copii fãrã pãrinþi pe lume, Singuri ºi fãrã nume.

Vãzu-n spitale oameni careVedeau moartea pe caleLumina inimilor sã stingã, Bãtaia sã le-o învingã.

Vãzu pe drumuri oameni careStrigau, mureau de foame,

puterea iubirii

t94t

Vãzu copii ce soarta-ºi înfruntauªi nu ca el jeleau.

Matur fiind el fu copilªi-astfel ºi-aduse aminte, De vremea când era copilªi tot privea înainte.

ªi norocos se socotiLa situaþia lui când se gândi. Avea o casã, avea unde sã stea, Avea o masã, punea ce vrea pe ea.

Nu era prost, nu era slut, Nu era ciung ºi nici urât. Era încã tânãr ºi frumosVoinic, cu braþe de folos.

ªi cu aceastã resemnare-n gândSe-ntoarse acasã, Plin de speranþã el fu cândPãtrunse-n casã.

ªi primul lucru ce-l fãcu;Se duse la inel, Privi la doamna de pe elªi se rugã astfel:

— Din moºi strãmoºi ai ocrotitO inimã ce-n flãcãri, O femeie asemeni þie a iubitªi ea iubind în flãcãri.

Tu din iubire eºti fãcutã, Tu te-ai scãldat în flãcãri,

mary decat

95 t

Tu ‘’Fericirea’’ eºti numitãªi prin iubire licãri.

ªi tatãl meu s-ndrãgostitDe-o fatã asemeni þie, Pe nimeni alta n-a iubit, Credinþã þi-a purtat doar þie.

Model de soaþã i-ai fost tu, Model de mamã mie, Model de soaþã îmi dai tu, Iubire-þi dau eu þie.

Fecioare cu pãr lung bãlaiAu fost mereu neveste, Acestui neam ce tu îl aiC-a fost al tãu fireºte.

Tu eºti bunica mea de strãbunicCe-n multe nopþi eu te-am strigat de mic, Sã mã ocroteºti, De decepþii sã mã fereºti.

O sfântã ai fost în neamul tãuªi sfântã ai rãmas. Te rog, în drumul meu, Tu fã azi un popas.

ªi astfel tânãrul rugãPe-a lui strãmoaºã sacrã, Iubirii credinþã îi jurãPe-o viaþã-ntreagã.

ªi dupã douã zile elSe coborî în vale,

puterea iubirii

t96t

Mergând prin flori de muºeþelO brunã-i apãru în cale.

Doi ochi verzi, mari, frumoºiªi-o mare de pãr negru, Pãreau privind spre el sfioºi, Încet îl cercetarã pe de-a-ntregu.

‘’Degeaba lunã strãluceºti Dacã nu mã-ncãlzeºti, O stea din juru-þi s-a desprins, Inima mi-a aprins. ‘’

Aºa simþi tânãrul cândFrumoasa brunã suplã, Îi cercetã ochi rând pe rândªi îi ºopti în tâmplã:

— În jurul meu privii prea desDar nu te-am cunoscut. Acelaºi drum azi l-am alesªi iatã, te-am vãzut.

— Eu patru ani am fost plecat. De doar douã zile am revenit în sat. Numele meu este Daniel, Eu sunt moºtenitorul din castel.

Azi te vãd prima datãCopilã minunatãDesprinsã din poveºti, Spune-mi tu cine eºti?

mary decat

97 t

— Eu mã numesc Florinaªi-s fatã de cioban. Spuse sfios copilaªi-ntinse mâna cãtre Dan.

Cuprinsã de fioriÎn tremur inima-i tresãri, În mintea ei sãri deodatã, Gândirea-i cuceri.

ªi nici de inimã departe Prea departe nu-i gândul, Gândul când inima iubire-mparteI-ascultã de iubire cântul.

Nici Dan departe prea nu-iDe gândurile eiªi când luã mâna-ntinsã, Simþi inima aprinsã.

ªi rând pe rând se cercetarã, Un timp privirã-n jos, Dan privi la fatã iarãVorbind, pãru sfios.

— Strãbat alene paºii tãiPrin iarba de mãtase, Un drum ce-aduce-n ochii meiSperanþe luminoase.

Se-aºtern pe drum sub ochii tãiCovoare de mãtase, Mãtasea aºterne-n ochii meiSimþiri ce nu mi-s laºe.

puterea iubirii

t98t

Ca o bãtaie de destinÎn poarta vieþii mele, Mãtasea-þi ma atinsªi-a rupt lacãte grele.

Priviºi virgin în ochii meiCu ochii tãi cei mari, Þesuºi din ochii mei perdeleªi-mi prinzi inima-n ele.

‘’Uitasem de iubire eu. Nu vream s-o regãsesc. Pierdut în întuneric greu, Am plâns destul de des.

Prin nori de ceaþã des am mers, Iubirea mi s-a ºters, Acum iubirii îi vorbesc:— Iubire te iubesc. ‘’

Astfel îºi spuse el în gândªi-o prinse de mânã, Cu surâs pe buze, blândO sãrutã pe gurã.

Un ºi de gânduri se-ntrerupseCând gura ei cea dulce, ªopi cuvinte ce dureau Cãci inima rãneau.

— Un drum existã dar e-nchis. Fericirea e un vis.

mary decat

99 t

Gândurile prea þi-s multe, Prin ele iubirea minte.

Tu ºtii cã cei din neamul tãuIubesc femei bãlaie. Doar brune-au fost în neamul meu, Cu pãrul drept ºi moale.

Cât despre iubire. . . las-o sã se ducã. Rãtãceºte-þi paºii cât sã nu m-ajungã. Trãieºte-þi povestea la care viseziPrin iubrea-n care crezi.

Eu nu cred în iubirea ta. O socotesc de-o clipã. Te rog sã pleci din calea meaPe-a vântului aripã.

Þi-am auzit glasul disperatªi vorba tremuratã, Când ieri pe înseratIubeai o blondã fatã.

Eu nu sunt ceea ce vrei. Nu sunt închipuire. ªi nu e loc de treiCãci nu vreau amãgire.

Sã nu mã cauþi dragul meu. Nu vreau sã te iubesc. Sã uiþi de chipul meuCãci eu te doresc.

Aici se terminã totul, Sfârºit fãr-de-nceput,

puterea iubirii

t100t

Te las sã-þi simþi doar focul Ce-n tine-a încãput.

ªi nu e pentru mine focSã ardã un inelIar, pentru tine nu sunt joc, Rãmâi darã cu el.

ªi brusc se-ndepãrtã de elLãsându-l ne-nþeles, El privi cãtre inelªi-l vede ºters.

O pãrãsire de momentSau veºnicã uitare? Un dulce sentimentSau jalnicã visare?

Privi în urmã-i mersul lentCu inima-n durere, Rãmase singur ºi absentSe scunfundã-n tãcere.

Tãcere de mormântCe goalã e de viaþã, Vedenii din trecutÎi apãreau în faþã.

Valuri de pãr de aur, Pe capete tezaurPurtau femei frumoaseCu ochi de turcuaze.

mary decat

101 t

Erau strãmoaºe ale lui, Neveste de buniciªi apãreau în gândul luiCu gurile lor mici.

Dar iatã acum cum o luminãSe-aprinde-n depãrtare, Ea vine blândã ºi seninãSe-apropie mai tare.

ªi când în valuri negreEa vine furtunos, Smaraldele din juru-iTâºnesc mai luminos.

Valuri de pãr negruDe-albastru lucitor, O-aratã pe de-antreguUn astru plutitor.

Prin luminã ºi visareEa pluteºte cu ardoare. Are ochi mari ademenitori, Prin lumina-i verde sclipitori.

Prea alb îi tenulªi frumos bujorul, Prea blândã îi e felulSubþire mijlocelul.

Pleoapele-i tremurã de dorBuzele-i te-nfioarã, Privirile îi cer amorCe-i fãrã povarã.

puterea iubirii

t102t

Desprinsã ca din visI se opri în faþãªi parcã din abis Se-nfiripã din ceaþã.

Prea plin de visareSe trezi din meditare. Întinse braþele înainteªi zise cu voce fierbinte:

— Îmi recunosc iubireaªi sper sã te-ntâlnesc, Eu azi îþi jur unirea, Florina, te iubesc!

Lumini prea verzi acumSe scaldã-n dimineaþã, Topeºte lacrima ce-n jurSe strecura din ceaþã.

Nimic nu e de ne-nþelesÎn simplele cuvinte, Iubirea este de-nþeles, Prin ele nu te minte.

ªi fericirea-n umbrã-i stândSe vede doar plângândMut sau prin lacrimi disperate, O vezi tot timpu-n spate.

Dar lumini verzi se plimbã acumPrin flori ce-n dimineaþã,

mary decat

103 t

Pãstreazã închis în suflet drumSpre fericirea aleasã.

Plutind pe drum înainte, gândDe trup se-nlãturãªi trage dupã el visândIubirea, singurã.

ªi des gândind la draga luiFrumosul prinþ viseazã, Pãtrunde în adâncul gânduluiSimþind iubirea treazã.

ªi nici cu inima acumEl gândul nu ºi-l minte, Iarã cu gândul nicidecumInima nu ºi-o minte.

Gând ºi inimã-s uniteªi pline de dorinþã, Emanã simþiri ce-s porniteDin întreaga fiinþã.

Simþii ºi eu ºi tu strãineªi tu prietene al meu, Iubirea cea ce sub privireNe dominã mereu.

Dragostea nu þine de foameDar luptã ºi o-nvinge, Invingând culegem poameCe nu hrãnesc doar vise.

puterea iubirii

t104t

Sã dãruim din noi totCe-avem mai bun, mai tandru, Sã nu o lepãdãm cãci totDe mâncat nu ne dã altu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ªi cânt iubirea a douã inimiUnite prin iubire, ªi le ridic pe douã aripiªi una-i fericire.

E el ºi ea, ei amândoiÎndrãgostiþi din veacuriªi au în inimi amândoiAle iubirii leacuri.

Îl vãd pe el cu pãr rebelRãtãcitor pe drumuri. ªi-o vãd pe ea cu mers stingherUrmându-l în adâncuri.

Îl vãd pe el rãtãcitorªi plin de fantezie, O vãd pe ea plinã de dorªi plinã de iubire.

O vãd pe ea des întâlnitãªi nu-n închipuireCum prinde urma-i rãtãcitãªi-o-ndreaptã spre iubire.

Doboarã mitul pãrului bãlaiªi-al ochilor albaºtri, ªi-ncununaþi cu visul serilor de maiSe plimbã printre aºtri.

mary decat

105 t

El se numea Danielªi ea Florina, ªi-n astã zi prin elEa îºi cãta iubirea.

ªi el veni neaºteptatCãtând la a ei iubire, Întrebându-se treptat, treptatDe-i posibil o unire.

ªi o vãzu într-o poianãPe înserat, în primãvarã. Pe aºternut de ghiocei, Privi în ochii ei.

ªi ce nevoie de cuvinteAveau iubirea lorCând ei priveau cuminteÎn inimã cu dor?

ªi-ncet, încet se-apropieUn trup de altul. ªi astfel chinul se-ncheieCând prin sãrut fãcurã pactul.

Acum pe aripã de vis plutindIubirea regãsitã, Era în inimi ce cântândReda viaþa unitã.

ªi de sub ploapele ce-n tremurSe ridicarã-n sus,

puterea iubirii

t106t

Simþirã tandru murmurDin inimã adus.

Suna frumos, plãcut ºi linªi-n scãpãrãri de stele, κi spuserã în chip seninSimþirile, visele. . . .

ªi-apoi pe aripã de vântPlutirã cu-n singur gând, Gând ce simte doar iubireFãrã nemurire.

Pierdutã în întuneric

În adâncimea nopþii zadarnic gând încerc, M-afund în noaptea sobrã ºi singurã mã-ntrebCe gând pribeag sã mai încerc, Ce amintiri sã leg.

ªi tot mã strânge lanþul grosAl disperãrii mele, ªi-ncerc acum un gând spinosªi-nchid visele mele.

Un vis pierdut ºi-un adevãr amarÎmi tot strãpunge gândul, Fiori de fricã mã tot trecªi-mi tremurã tot trupul.

E mult prea trist ºi e pribeagSufletul meu acuma,

mary decat

107 t

Nimic n-aºtept, nu are leacDurerea-mi ce nu-i una.

Oi trece eu te pasul greuCe mi-a ucis speranþa? Va lumina în visul meuIubirea dornic viaþa?

Zadarnic gând încerc;Ce-o fi speranþa? ªi singurã mã-ntrebCe-nseamnã viaþa.

De mult simþii în suflet dorDe-o viaþã liniºtitãªi-mi tot dorii ca un feciorSã-mi spunã cã-s iubitã.

Dar eu pierdui acum tot, Nimic nu am cu mine, Prin întuneric nu mai potS-alerg dupã iubire.

Când eu pierdui un lucru scumpMurindu-mi rãdãcina, Vãzui în viaþã doar pãmântCe-ntunecã lumina.

ªi nu mai simt nimic acumDecât durere, Mã doare sufletul sã spunC-am ºters visele mele.

ªi cunoscusem eu iubireaCe dor mi-era de ea

puterea iubirii

t108t

Dar ea mi-a amãgit simþirea, Sincerã nu era.

ªi el mi-a amãgit simþireaªi mi-a ucis speranþa, Mi-a pus în lanþuri fericireaªi mi-a înlãcrimat viaþa.

Ce-nseamnã oare fericire? Ce-nseamnã viaþã? Existã în ele iubireSau numai amãgire?

Mã doare oare gândul meuSau nu mai simt nimic? Pierdui eu oare visul meuSau nu mai vreau nimic?

ªi tot mai des se lasã ceaþã, Rãceala mã usucã, Mi-e fricã, cã din dimineaþãDurerea iar m-apucã.

ªi somnu-n noapte e un chin. Deschide negre aripiªi-n vise triste tot suspinªi mã trezesc în lacrimi.

Eu nu am vis frumos în somnCum nu am nici în viaþã. Mi-e fricã singurã sã dormCãci simt în somnu-mi ceaþã.

Voi trece eu de pasul greuCe mi-a ucis speranþa?

mary decat

109 t

Va lumina din visul meuIubirea dornic viaþa?

Voi regãsi eu visul meu, Se va renaºte-n mine? Dori-va oare Dumnezeu, Încrederea sã-mi dea-n iubire?

Mi-e fricã chiar de ea, Mi-e fricã s-o aºtept. Mi-e fricã, cã nu vreaÎn mine s-o deºtept.

Cãci ce conteazã ce vreau euDacã ea nu mã vrea? ªi-l tot întreb pe DumnezeuCe oare-mi va mai da.

Cã-n viaþã nu mai am nimicCãci rãtãcii iubirea cândPierdui speranþa ºi-acum suntPierdutã-n întuneric.

Poemul vieþii

M-aºez la masã iar, ºi scriuDin nou o poezie. Încerc sã mã inspir din viaþa meaCe pare aºa pustie.

Încerc sã mã gândesc ce-o fi târziuCând n-o mai fi sa fie

puterea iubirii

t110t

Cu mine gândul cel din care astãzi scriuPoezia vie.

Voi vede viaþa altfel cândBãtrân gându-mi va fi? Voi mai cânta iubirea blând? Chiar eu voi mai iubi?

Trecurã ani prin viaþa mea. Nu mulþi, dar vãzui multe. Etern gândul mã va dureaGândind la inimi frânte.

Eu vãd iubirea cald ºi blândªi-o vreau mereu curatãDar poate într-o zi se va puteaS-o vãd înmormântatã. . .

Vor trece ani ºi tot vor fiInimi în simþiri rãnite, ªi-or trece ani ºi tot vor fiSuflete dezamãgite.

Se schimbã omul când ºi cândDar dragostea sãpatãÎn gând, va fi ºi-apare cândInima-i disperatã.

Trecui prin multe, greu îmi eLa gândul cã voi mai iubi vreodatã. Multe se schimbã dar iubirea eAdânc în inimã sãpatã. . .

ªi-acum trec ani prin gândul meuªi eu mã vãd bãtrânã,

mary decat

111 t

ªi tot vor curge din creionul meuVersuri în românã.

Mã vãd bãtrânã, albã-n capªi tot zac în iubire, ªi cu creionul iarãºi facVersuri în amintire.

Avui o viaþã, greu coºmar! Durere nesfârºitãªi sper ºi eu sã-mi vinã-n darIubirea nerãnitã.

O am aici în pieptu-mi viu, E plinã de culoare, Culoare albã-n ceru-mi viuCe inima mi-l are

Iubii curat ºi mult ºi viuPe prima mea iubire, Dar astãzi vãd ºi sigur ºtiuC-a fost doar amãgire.

Iubii de dor de a iubiPe-a doua mea iubireIar astãzi ºtiu cã a greºiE aþi sãdi iubire.

Iubii amarnic ºi-n zadarPe-a treia mea iubire, Vãzui cã banu-i un focar De lacrimi triste mie.

Iubii doar scurt dar fu iubireA patra mea iubire

puterea iubirii

t112t

Dar ea m-a pãrãsit tot scurtªi fãrã revenire.

Iubii matur, din suflet ºi curatPe-a cincea mea iubire, Un vis plãcut, frumos ºi dragCe-a fost mereu cu mine.

Dar l-am pierdut ºi nu-nþelegDe ce m-a pãrãsit. A fost un fapt nedreptDar tot m-am amãgit.

ªi tot ce am fãcut a fost iubire, ªi tot ce-am vrut a tot fugit de mineªi-acum sã mai iubesc mi-e fricã, Deºi am iubirea mare, e micã. . !

Prea des am plâns. De râs, am râs în fugã. Doar lacrimi mi-au tot cursSi n-am nimic în pungã.

Am tot iubit sperând sã fiu ªi eu în liniºte iubitã, Mã doare sufletul când scriuCã-s tot nefericitã.

Cândva iubi-voi iar curatªi sper atunci sã fie, Iubire-n partea celuilaltªi dãruitã mie.

Eu simt iubirea, ºtiu cã eMereu aproape

mary decat

113 t

ªi-aºa va fi sã fieÎn vieþi ce-or fi uitate.

Se duce totul dar iubirea e, Pe veci rãmâne, Prin lume va trãiCãci ea e al sãu nume.

ªi chiar de-aº ºti c-aici va fiSã nu fiu eu iubitã, Tot aº spera cã voi gãsiO viaþã liniºtitã.

O am în suflet ºi curatEa va trãi în mineªi pân’la moarte am sã facPoeme de iubire.

Dar poate bunul DumnezeuMã va vedea vreodatãªi va sãdi în traiul meuIubirea cea curatã.

Consolare

Mã-nfrunt în fiecare zi cu eaFãrã sã am o þintã anume, Nu ºtiu cum aº putea redaVieþii mele zâmbete de bucurie.

Mã vede lumea uneori cã râd ºi-mi ziceCã minte n-am ºi viaþa nu o pot învinge,

puterea iubirii

t114t

Însã eu râd ºi tac pentru cã ºtiu Cã viaþa-nvinsã nu poate fi nici stinsã.

E râsul meu fugar eu ºtiuCãci sufletul îmi plânge, Eu râd cu ochii ºi mã fac, Mã fac cã nu ºtiu a mã plânge.

Închid în mine sufletu-mi pustiuªi-mi plâng singurãtatea, ªi nu vreau lumii sã-i descriu Prin lacrimi triste viaþa.

Atâta jalnicã durere e în fiecareªi chinuri fãrã alinare. Din râsul meu ce-l vezi pe faþã, Eu vreau sã-þi dau strãinule povaþã.

Tu plângi în casã, ºtiu, ºi-i greuSingur sã lupþi cu gândul. Povaþã-þi dau fratele meu:Alinã-þi singur gândul.

Tu plângi ºi sufletul te doareDar cine-þi dã vreo alinare? Crezi cã plângând vei îngropaRãul ºi îl vei uita?

Descarcã-þi sufletul ºi-þi spune ofulDar nu dramatiza. Gândeºte-te cã-n minte nu e loculSã uiþi de viaþa ta. . !

mary decat

115 t

Existã minte, existã sentimentªi este Dumnezeu. Existã viaþã, existã legãmântPe un cer ce e ºi-al tãu.

Existã ’’tu’’, existã ’’noi’’, existã „voi’’Existã libertate, Si pentru toþi existã ’’eu’’ªi-o viaþã fãrã moarte. . !

ªi-atât cât eºti în viaþã, ºanse suntªi iar cât viaþa nu se stinge, Poþi considera rãul învinsªi bucurie-n tine tot viaþa va prelinge.

Inimã îndrãgostitã

E gândul meu rãtãcitor? E gândul meu rãnit? E eul meu pribeag ºi dorIubitule de tine simt.

În gând mi-eºti vis frumosªi aievea îmi eºti drag, În amintire te strig cu glasu-mi duiosªi braþul spre tine mi-e larg.

Dar visul frumos mi-e de tine rãnitPrin lunga-þi absenþã, Mã-mbraci cu un dor infinitCe mã duce-n demenþã.

puterea iubirii

t116t

Aici eºti, în piept, mã strãpungiPrin sãgeþi nevãzute, C-o vorbã de-ai vrea sã mã ungiPe toate le-ai face pierdute.

ªi pentru ce iertare îþi cerCând iatã iubirea, În dar nemãrginit îþi ofer Sã-þi mângâie firea. . .

Dum spiro spero la un visDum spero spiro prin vis nestins, Dum spiro spero sã te-atingªi dor nemãrginit sã-nving.

Chinul iubirii

Mã vezi acum, râzi ºi apoi plângiªi-mi scalzi în lacrimi viaþa, Mã iei în braþe, cu drag tu mã sãruþi, Tot tu iubeºti pe alta.

Te vãd cã plângi ºi mult mã doare lacrimaCe îþi strãbate faþa, Þi-o ºterg cu dulce-al meu sãrut, Ce mult sã mã iubeºti pe mine aº fi vrut.

ªi gura ta eu tot am sãrutat. ªi ochii, întreagã-þi faþa, ªi trupul tãu am sãrutat ºi multTe iubeam dimineaþa.

mary decat

117 t

Trupul întreg þi-am sãrutatªi te-am iubit cu sete. ªi tu m-ai mângâiat, m-ai sãrutatCu drag tu spui dar, cu regrete.

Îþi plac atât de mult tu spui, Mã strângi în braþe, de dorul nu ºtiu cuiTe-ntorci pe-o parte, sã sufãr tu nu vreiCând tu te pierzi în amintirea ei.

Îmi spui cã te simþi vinovat. Eu astfel nu te vãd ºi-þi jurCã simt iubirea-n mine ºi curatDin suflet eu mã bucur.

Nu ºtiu ce pot sã înþelegCând eºti atât de dulce. Nu ºtiu iubirea cum sã-þi dregCa dupã ea tu sã nu mai poþi plânge.

Aº sta cu tine ani întregi, doar tu sã vreiªi-n aºteptãri n-aº zace. Te-aº alinta ca-n urmã sã-nþelegiC-am fost ºi-þi sunt aproape.

Stea rãtãcitã

Pe cer se plimbã o steaªi rãtãceºte dar fãrã sã vrea. E steaua mea ce lumineazã stins, Nimic în lume n-a aprins.

puterea iubirii

t118t

Se plimbã blând printre lumini, Lumina ei se pierde, Tot varsã lacrimi prin strãiniªi doru-i nu se vede.

Umbritã-i ea de multele-i poveriCe duce-n colþuri multe, Aduce-n sufletu-mi dureri Ce nu pot fi pierdute.

De n-aº mai vrea s-o mai urmez În zadar pierde-mi-se-vor paºii, Cu ochii-nchiºi sã lãcrimezPierzându-mi visul cel de aºtri. . .

Ardea cândva frumos ºi clarªi plinã de speranþãDar, iat-o azi cum în zadarDin neguri naºte viaþã!

Sapienti sat sã ºtie Cã locul ºi timpul, Nec plus ultra de nimicªi-n ceruri steaua-i e nimbul.

Intra muros ce-nconjoarãCerul meu slab luminat, Alea iacta est stele ce-nfãºoarãGândul meu cel aplecat.

A contrario luminiiPrintr-o stingere de moarte, Mã ridicã din pãmânturiCa spre toate sã mã poarte.

mary decat

119 t

Din toate am strâns dureri ce zacSub trup ºi nu mi-e bine, Cãci amintirile îºi tot desfacAripi pribege cãtre mine.

Am strâns din amintiri doar lacrimiCe-mi scaldã-n valuri gândul, Mã leagã doru-n grele lanþuri, De-atâta plâns îmi tremurã tot trupul.

Deºi mã gândesc cã acta est fabulaM-apucã pentru nedreptate mânia, Le fac pe toate harababuraNãscându-mi furia, din gânduri prostia!

Dar, sapienti sat sã ºtieCã ira furor brevis est, Pentru a lãsa totul sã fieAºa cum este firesc!

Firesc privesc la steaua de pe cerulSperanþei mele stinse, Aºterne gându-mi faþã sufletulPrivirii mele triste.

Tot rãtãcesc ca steaua meaPrivind printre lacrimi în zare, ªi o ajung dar nu gãsesc nimic în ea, Iar inima mã doare.

Vãzând iar steaua mea cãzândMai jos de locul ei fãrã vreo vinã anume, Privesc spre locul ei de-acum, plângând:— Ce tristã este fãrã mine!

puterea iubirii

t120t

Dar dies iraes nu e aziªi nu va fi nici mâine, Piarã mânia cãci vise-s încã calziFiind la viaþã frâie.

Visele speranþe hrãnesc, Din vise stele se nasc. Din dorinþã lumini se aprindªi-n veci nu se sting.

ªi eu steaua mea am sã ridicAcolo unde-i e locul, Eu ºtiu ºi tuturor vã zicCã într-o zi va lumina ºi focul. . !

Portret de suferinþã

Ochii tãi ce-i tremuri simpluÎn al tãu plânset uºor, Mã privesc fãrã sã plângãDar în ei vãd totuºi dor.

Visãtorul chip ce-l aperiCu un râs ce-i cald ºi plin, Tot îþi scoate la ivealãRomantismul ce iubirii il închini.

Poþi fi stea la fel ca mineFãrã de lumini pe cer, E destul cã arde-n tineO luminã din dureri.

mary decat

121 t

Te privesc când tu departeÎþi duci gândul în trecut, Simþi în juru-þi doruri multeCe se scurg din tine mut.

Lasã-þi sufletul sã plângãAl iubirii dulce chin, Când simþi inima cã-i tristãªi mult plinã de venin.

Din comoara înstrãinatãA unui trup efemer, A rãmas o tristã fatãCu ochi triºti de plâns etern.

Ochii tãi se pierd în golSufletul îþi plânge, Simt în tine numai dorCe nu-l poþi învinge.

Trupu-þi scaldã în dureriLacrima ce-þi curge, Viaþa însuþi þi-o deprimiCând sufletu-þi plânge.

Ochii tãi frumoºi îi laºiSã-þi umbreascã faþa, Gura-þi scumpã fãrã glasÎþi topeºte viaþa.

Ai fost veselã-n trecutFãrã griji prea multe, Acum chinu-n tine a pãtrunsPrin iubiri pierdute.

puterea iubirii

t122t

ªi râsul tãu s-a transformatÎn jalnicã durere, ªi eul tãu s-a îndreptatSpre trista grea tãcere.

Din chipul tãu frumos ºi blândTu ai fãcut dezastru, Ai rãmas o floare pe pãmântPalã, cu-n suflet sihastru.

Ridicã-þi trup de la pãmântªi fii ca mai’nainte, Doarã iubind vei învãþa plângândSã-þi faci iubirea, gândul sfinte.

ªi-ntr-o zi ceva din tineTe va lumina etern, Iar momentele de bineNu vor trece-n efemer.

Sã simþi dulce ºi curatAl iubirii tandru murmur, Fiva-þi gândul nepãtatªi iubirea scutul.

Nãscutã pe 5 mai

Un trup înalt, drept ºi-o minte dreaptã, Un pãr frumos ºi negru abanos, Doi ochi frumoºi ºi-o albã faþãAvea femeia cu copil duios.

mary decat

123 t

De dimineaþã-n zi de primãvarãVeni al ei copil pe lume, În suflet chin ºi-n inimã povarãDurerea avea sã-i fie.

Doi ochi cãprui ºi-o faþã albãÎi sta acum în poalã, Copilã dulce, surioarãA fratelui de mamã.

Era frumos gãtitã-n straiDe ie cu altiþã, Era bunica mea ce-a fostNãscutã pe cinci mai.

ªi-avea trei ani când mama eiMuri de cruntã boalã, Rãmase astfel singureiFãrã grijã de mamã.

Avea un frate blând ºi dreptCa tatãl ºi ca mama, Iubeau respectul ºi în pieptAveau strãinã teama.

Au fost copii ºi au crescut în chinuriCu mame vitrege ce i-au þinut pe drumuri, ªi-au tot muncit cu tatãl lor, ªi-au tot fost robii ‘’domnilor’’.

Durã un timp pânã-ntr-o ziO blândã bunã doamnã, Ce-avea cu sineºi un copilÎi adoptã ca mamã.

puterea iubirii

t124t

Copilul ei muri de mic. În plânse nu primi nimic. Darã curând descoperiIubire-n ceilalþi ºi grija-i se mãri.

ªi i-a crescut fãcându-i mariDar despãrþiþi de soartã, Bãiatu-ajunse generalIar fata bunicului meu soaþã.

Era mãruntã ºi-un pãr lungÎi atârna spre glezne, Era subþire, cu gând blândFãcea de toate lesne.

Avea avere acum de la pãrinþiPãmânturi zestre, Trecu prin zile prea fierbinþiPlângând pe la ferestre.

Avea un soþ înalt, frumos, Puternic ºi-nþelept, Dar a greºit cãlcând pe dosCând a-nºelat-o pe nedrept.

Iubirea ei a depãºit Impasul cel în doi, ªi au nãscut un fiu iubit, Frumos, precoce apoi.

A fost ºi soþul fericitCând regretând greºeala, S-a-ntors câtre cãminul lui iubitRupându-i îndoiala.

mary decat

125 t

ªi a muncit pentru ai lui, Nu i-a jignit vreodatã, I-a îngrijit, i-a þinut fericiþiFãrã lipsuri în viaþã.

Trecu un timp ºi fiul lor FlorinSe-ndrãgosti de mama, Urmând o dragoste de filmCe s-a sfârºit cu drama.

Au dat viaþã tuturorCe-s astãzi fraþi cu mine, Patru garoafe ºi-un bujorDe bãiat ce nu-i brunet ca mine.

O mamã blondã cu ochi de azurNe-a dat viaþã pe lume, Am fost cu toþii fãrã de cusurªi totuºi ne-a uitat de nume.

Cum se numeºte ea? Ca el. Eu mã numesc Mariana, Angela s-a nãscut întâiªi-apoi a fost Marcel.

Am urmat eu ºi-apoi Florina, Bunic Dumitru, ºi buna mea Ioana, Mezina este Lilianaªi mama noastrã Floarea.

Muri de tânãr tatãl meu, Bunica mult îl plânse, De-atâta dor în pieptul sãuBunicul meu se stinse.

puterea iubirii

t126t

Ne-a iubit mult, ne-a adorat, Nu ne-a lovit vreodatã, Când plânsul faþa ne-a scãldatEl ne-a strâns laolaltã.

ªi nu ne-a pãrãsit nicicândªi-a fost pânã la moarte, Un bunic bun, un tatã adevãrat, Ne-a cumpãrat de toate.

Am fost copii frumoºi, curaþiªi plini de daruri multe, Am fost cu toþii rãsfãtaþi, Nu fãrã gânduri culte.

Bunica mea a fost erou, A fost o mamã sfântã, A fost ecou din DumnezeuSub fruntea ei cãruntã.

Pierzându-ºi fiul, plânse crunt. Pierzându-ºi soþul, plânse sfânt. Darã puterile ºi-a strâns, Din disperare ea ne-a smuls.

ªi trei din noi s-au aºezatCu bine-n faþa sorþii, Cãsãtorinu-se au urmatÎn casa lor, nevasta, soþii.

Rãmãserãm trei mulþi ani la rândªi cei mai grei din viaþã, Bunica ne-a þinut plângândDin searã-n dimineaþã.

mary decat

127 t

Avea un suflet nobil, înþelept, Muncind pânã la moarte, Ea a rãbdat de foame fãrã a fi dreptDarã s-a stins fãrã de mari pãcate.

A fost o sfântã-n neamul meu, O mamã adevãratã, A fost pavãza micului meu eu, Iubirea mea curatã.

Iubitã fiva în eternDe eul meu sihastru, ªi-am sã îl rog pe DumnezeuSã-i dea un loc albastru.

A fost nãscutã pe cinci maiªi-a fost o stea cãzutã, Dar a urcat-o DumnezeuPrin firea ei de stâncã.

A luminat în jurul eiªi a zidit speranþe, A plâns fãcând din lacrimile eiDestinuri luminoase.

Mi-e dor de ea ºi de ai mei, Îmi plânge inima, Mã doare sufletul la gândul eiªi-mi curge lacrima.

Îi datorez întreagã viaþa meaªi-i fac acest poem, Purta-voi ei mereu eu dragosteaÎn viaþa mea, etern.

puterea iubirii

t128t

Mi-e dor de ea, de al sãu glas, De mâna ei cea caldã, Aº vrea un pic sã fi rãmasMireasã sã mã vadã.

Aºa a vrut El DumnezeuSi ce pot face eu? Îmi tot duc gândul în trecutul meuªi sã-l revãd eu vreu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Asta a fost bunica mea, Nãscutã pe cinci mai. Aºa a fost mãmuca meaPieritã-n 11 mai. . .

A luminat prin raza eiªi a zidit speranþe, ªi-a plâns fãcând din lacrimile eiDestinuri luminoase.

Scrisoarea a- VI-a

Când pãmântul nu era nici mãcar un punct pe-o hartã, Dumnezeu prin neanturi se plimba cu Hristul laolaltã. Dintr-o datã se fãcu împrejurul Lor luminãªi întinderi de pãmânt din genune rãsãrirã. Sã fie! Zise ºi a fost ceea ce este, Sã fie Omul! Zise ºi a fost aºa cum nu mai este. Mii de secole trecurã ºi grãmezi de animale, Au pierit pe-acest pãmânt numai Omul nu mai moare.

mary decat

129 t

ªi atunci de ce aceastã lege-a firii-i renegatãDe-acei oameni de ºtiinþã care-o cred evoluatã. Nu creeatã, sã se ºtie, evoluþie-i bãtrâna, Toate nu-s una cu una iarã Omul nu-i nici una! Omul, a picat aºa deodatã, contra rost la vreme-n poartãDintr-un haos contra cost, dintr-o moleculã moartã? ! De-a fost vie molecula, o întrebare-mi vine greu:Cine a creeat-o pe-asta ºi-a fãcut pe primul Eu? Toþi acei ce prin ºtiinþã rãscolesc legile firii, Sunt cuprinºi de neputinþa de-a da nume omenirii! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe o patã rãsãritã din dorinþa de a domina o lume, Se mai pune înc-o patã din dureri de-amãrãciune. ªi cum una de cealaltã nu se poate alipi, Ãi mai slabi ce stau în coadã trist încep a se topi. Topitura se mãreºte ºi din ce în ce mai mult, Se întinde peste Terra ºi cuprinde tot ce-i cult. ªi culturã de religii, ºi culturi de om de rând, Toate sunt colonizate pe-o fãrâmã de pãmânt. Mare geniu rãsãrit din acel Homo Sapiens, Vrea sã punã stãpânire pe pãmânt ºi univers. Strãlucind în scurta-i minte se viseazã-ntr-un palat, El vrea faimã, vrea putere ºi sã fie împãrat! Ca ºi când acestã lume duce lipsã de-mpãraþiªi-l aºteptã pe-acel geniu stralucit printre bãrbaþi. Mulþi îl neagã pe Hristos ca fiind Fiul de Domn, Dar cu toþi vor a fi Cela ce nu poate fi un om! Omul, nu acceptã faptul cã el e cel dominatCam de tot ce-l înconjoarã ºi de-un singur împãrat. El, doar sperã nu ºi crede cã va fi nemuritor, ªi de-aceea în ºtiinþã catã al lumii adevãr. . . ªi-au trecut, au tot trecut, milioane de ani buni, Iar dorinþa de putere duse Omul în genuni. El denaturat se-ntoarse într-un secol al vitezei,

puterea iubirii

t130t

ªi visând la nemurire el se crede fiul berzei! Pãi dacã Omul nu-i creeat ci-i picat din jurul lunii, E la fel ca mitul berzei ce aduce viaþã lumii! Iatã cum cã din acela se ridicã mai mulþi fii, Ce se cred stãpânii lumii ºi copii nimãnui. Barcagii cu plete dese poartã ale lor corãbiiPe întindere de mãri ºi purtând la ºolduri sãbii, Taie mãrile în douã ºi înfige în nisipuri, Steagul þãrilor bãtrâne afiºat în mii de chipuri. În acest secol al vitezei ce vede genial, Se întinde-n lumea toatã Primul Rãzboi Mondial. Linia orizontalã pe-nserat o-aratã cerul, Toatã se închide toatã în adânc precum infernul. Sete de pãmânt ºi o mare sete de putere, Trece printr-un dos de ochi ca o pâclã de himere. Nãlucirile din minte duce ochiul în vãzduhuri, ªi îl face sã se vadã el stãpânul ãstor timpuri. Sub pretext de-asasinare a unui prinþ moºtenitor, Omul ãst evoluat calcã totul sub picior. ªi moralã, ºi iubire, ºi coran ºi testament, ªi pe Budha, ºi pe Maya ºi pe tot ce-i omenesc! Dacã a muri înseamnã Om iarã Om umanitate, Atunci moarte-i peste tot ºi ºtiinþa e departe. De aceea o-ntrebare incã îmi mai vine-n minte:Cum de a rãmas maimuþa aceeaºi ca mai’nainte? Dintre atâtea animale preistorice pe Terra, Doar maimuþa e la fel în întregã biosfera. Au fost douã? A fost una? Câte-au fost în prima zi? ªi care-a evoluat? Cãci a doua nu-i întâi! Lume, tu copil cu nume ºi cu-atâtea frumuseþiCe-ai sã te mai dai cu capul de o mie de pereþi! Lacrima iubirii tale neschimbatã e de timp, Iarã moartea vieþii tale e în tine doar un ghimp. Lume tu coroana tãlpi cerului asta etern,

mary decat

131 t

Eºti fiicã de minune a cuvântului suprem! Timpul tãu nu e-nainte, evoluþia-i trecut. Acolo de te-ai întoarce ai gãsi drumul pierdut. Unde-i Constantin Noica sã vã mai vorbeascã odatã, Despre viaþã cum cã-n viaþã nu este de-ajuns o viaþã? Cã îþi trebui douã vieþi pentru a cunoaºte una, ªi nici asta nu-i deajuns sã-i faci timpului cu mâna. Una trebuie s-o înveþi iar cealaltã s-o trãieºti, ªi în amândouã omul sã iubeºti! Dar cum e cu neputinþã inima împãrþitã-n douã, Tot aºa ºi douã vieþi nu-i în una amândouã. ªi de-aceea în astã viaþã þie-þi este indicat, Ori îþi trãieºti viaþa, ori rãmâi un învãþat. . . Ori te-ntorci sã-þi cauþi viaþa s-o tãieºti cu-adevãrat, Ori te duci urmând ºtiinþa rãmânând evoluat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Când prin faþa lumii trece ãst rãzboi formând pustiu, Încheiatã vine pacea, la Paris dar prea târziu. E deja o patã neagrã ºi un pas spre viitor, Ce-ngenunche lumea toatã pentru moarte ºi onor. ªi salutã tot salutã ºi victorii ºi înfrângeri, Când vãzând pe-ai ei eroi ca pe sfinþi ºi ca pe îngeri, Toate naþiile noi îºi duc mâinile la pieptªi aruncã în vãzduhuri ode, imnuri ºi respect! Dimineþile topesc întuneric ºi-n luminã, Sunt scãldate monumente ce par vieþii cã se-nchinã. Dedicaþiile morþii sunt din ce în ce mai multeFãcând marele pãmânt ca un punct umplut cu puncte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când pãmântul nu era nici mãcar în spaþiu punct, Când în spaþiu nu era nici luminã ºi nici vânt, Pe cânt tot era un neant iar în neant era-ntuneric, Peste neant un’’EU’’ plutea ca un bulgãre eteric. De pe chipul Lui un Chip lângã El ce-i Tatãl ºede,

puterea iubirii

t132t

Lumineazã prin iubire cu un ochi ce totul vede. Sã fie! Zise Primul ºi a fost ceea ce este, Sã fie Omul! Zise iar Acela ºi a fost un chip ca de poveste! ªi atunci de ce acestã artã de artã-i renegatã, De acei ce nefiinþa o numesc evoluatã? Nu creeatã, sã se ºtie ci o moleculã moartãCe-a evoluat maimuþa în fiinþa lumii toatã! De-a fost vie molecula, cine-i atunci nefiinþa? Cum de este cu putinþã s-o demonstreze ºtiinþa? Tot ce miºcã ºi-i fiinþã prin ºtiinþã s-a nãscut, Dar nu din acea ºtiinþã ce din oameni s-a fãcut. Cãci dacã Omul nu-i creeat ºi-i picat din jurul lunii, Dintr-un haos fãrã rost explodat pe coama lumii, Nici ºtiinþa nu-i credinþã ci-i nãlucã într-un gând, Ce în minte se afundã tot mai mult ºi-apoi urlând, Cade pe-o maimuþã mare, palidã ºi surdo mutã, Ce evoluatã e tot mai micã ºi urâtã. . ! Toþi acei ce sunt cuprinºi de a lumii neputinþã, Cautã printr-o nãlucã sã dea nume la ºtiinþã. Când pe toate le-am în minte o întrebare îmi vine greu:Unde a explodat eternul ºi-a fãcut pe primul Eu? Toþi acei ce prin ºtiinþã dau un nume omenirii, Sunt cuprinºi de neputinþa de-a schimba legile firii. . . Pe când restul lumii toate catã-n tot pe Dumnezeu, Acei oameni de ºtiinþi nu-s decât infim nucleu. Ce face din adevãr un cuvânt atât de mic, Nesimþit în lumea toatã altceva decât nimic!

mary decat

133 t

Scrisoarea a-VII-a

Câte clipe de-ntuneric au au cuprins pãgânã minte? Câte clipe de luminã au purtat-o mai’nainte? Ce e mintea luminatã de-acel geniu al morþii Care-n strategii de luptã au slãvit-o idioþii? ªi de unde ea strãluce, genialã fiind zisãDe o gurã care-n minte nu este decât închisã? Mintea aceea ce prin moarte cautã aºi face loc, Nu e minte luminatã de un nici un fel de foc. De lumina vieþii moare, acel ‘’geniu’’ e un fum, Ce prin mânã îºi strecoarã doar un bulgãre de scrum! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De o parte a unui zid o aripã a unui elf, ªade frântã sub o piatrã aruncatã de-un acerb. Murmur lin de voce plânsã se strecoarã printr-o niºã, Dincolo de zid, plãpând tremurã o mânã-ntinsã. Într-o inicã mãsurã zidul mare e intins, Pe o suprafaþã planã, sens spre dincolo închis. De pe-o parte în cealaltã nu se trece nicidecum, ªade pe o piatrã-naltã grãnicerul taciturn. Sub mustãþile întoarse stã ascunsã o buzã groasã, Ce din când în când aratã pe ea limbã veninoasã. Luna trist pare cã vine rãsfrângându-ºi raze-n jos, Rãtãcite prin firide luminând vãrsatul roº. Roº e sângele ce strigã de la margine de zid, Tremurã pe el o mânã catre elf drum netezind. O caschetã înãlþatã de un cap din tuf ivit, Poartã-n faþã o emblemã sub un ochi încremenit. O naþiune, un imperiu ºi un singur comandant, Zguduie o lume-ntreagã pe centimetru pãtrat. Întunericul pãtrunde eclipsând lumina lunii, Zdruncinatã sub o talpã plânge temelia lumii. O fãrâmã de mustaþã stã deasupra unei guri,

puterea iubirii

t134t

Ce deschisã-n cuvântare furã pacea ãstei lumi. O privire ca de uliu pânã-n oase pãtrunzând, Se îndreaptã cãtre elful ce se zbate muribund. Cel mai mare diamant ce-i ascuns în piept de elf, Se sfãrâmã sub un pas ce facut e de-un dement. Tu, Germanie bãtrânã, cum de-l laºi pe al tãu spiritSã se piardã-n neputinþã când cântat ai fost idilic? Cum de aripa-i lovitã ce se zbate pe pãmânt, N-o ridici de unde ruptã, catã niºa tremurând? Acest gând pe buze-i ºede unui prigonit evreu, Pe când mâna lui se zbate între iad ºi Dumnezeu. R. F. G ºi R. D. G despãrþite-s de un zid, Iz de geniu se ridicã, peste Hitler el plutind. De un fulger de-ntuneric e lovitã a sa minte, Precum Zeus pe pãmânt el îºi plimbã oseminte. Îmbrãcat e de o hainã strãlucind pe ici ºi colo, El se crede geniu mare, strãlucit precum Apollo! Schopenhauer, Hassel, Goethe, pentru el

sunt mult prea simpli, Iatã-l cum prin Europa începe sã batã câmpi. Toatã suflarea strãinã, slavi, þigani ºi cu evrei, Tremurã de partea stângã ºi pierduþi de toate ei, Rãtãcind din uºã-n uºã adãposturi cãutând, Fug de Hitler ca de ciumã ºi din gurã blestemând. Praf ºi pulbere se-nalþã când în urma unui pact, O putere a Europei cu Hitler s-a aliat. Bate inima de elf, spirit mândru de german, Care din vechimi se-aratã ca un mare diamant. Nu cu arma, nu cu moartea, el îºi face-n suflet loc, Spiritul de neamþ e þarã ºi iubire de norod. Asta ºtiu eu de la May, cã germanu-i patriot, Cã-ºi iubeºte limba, neamul ºi nicând nu-i idiot. Cã primeºte-n a lui casã ºi trateazã cu respectOrice om din orice rasã necãjitã pe nedrept.

mary decat

135 t

Darã iatã cum o patã dintr-o minte de german, Se pune pe-o lume toatã fãcând geniul sãrman. ªi-l stiveºte sub o piatrã ca sã-ºi facã sieºi loc, Neºtiind cã geniu este ca un bulgãre de foc. Cãci precum-ºi întinde braþul caracatiþa bãtrânã, Tot la fel geniu renaºte din þãrâna cea strãbunã. Pe când fumul se întinde ºi cuprinde totul, tot, Pumn de scrum în mânã prinde presãrat din loc în loc. Se întinde fum se-ntinde ºi formând un unghi obtuz, Douã laturi îl cuprinde ajungând pân’la Oituz. Scrum ºi viaþã fumegând ard sub tãlpile cereºtiªi se-ntinde, tot cuprinde pânã-n sân la Mãrãºeºti. E modern geniu-acesta ce poartã simbolul morþii? E mãreaþã a lui minte ce se crede cheia porþiiCe spre lume se deschide ºi-i aratã un imperiuCrede el cã va mai fi la sfârºitul de mileniu? A lui talpã ca sã calce peste geniul lui TerraAcel geniu ce-n bucãþi îl cuprinde atmosfera? Cel ce-asupra oricãrui stat îºi aruncã un grãunteCare creºte, creºte, creºte pân’ la luminii punte? Puntea aceea ca o razã care tremurã de viaþã, Crede el cã se topeºte precum muntele de gheaþãCe sub raza de luminã se preface într-o apãªi pierdutã de luminã încãlþatã-i de o talpã? Care pusã-n talpa porþii o deschide oriºicine, Crede el c-acela-i el, un stãpân de omenire? Mintea cea întunecatã pe-acel geniu inventat, Nu-i nici un pumn de þãrânã pe un suflet aruncat. Sub aceastã talpã þarã ai fost prinsã de un lanþ, Te-ai zbãtut ca o nebunã ºi-ai rãmas fãrã un braþ. N-aº putea sã nu te laud, n-aº putea sã te reneg, ªi-ntr-un cânt de amintire, din trecutu-þi te dezleg. De n-ai glorii azi în viaþã ºi unii te-au fãcut de râs, Tot eºti þara mea frumoasã, România mea de plâns!

puterea iubirii

t136t

A ta lacrimã ce-a curs, peste faþa ta strãbunã, E aceea ce o pun în a mele versuri mumã. Au murit cu tine-n sânge ºi cu zâmbetul pe buze, Toþi acei soldaþi ai tãi ce-au mers pânã-n albe pânze. Au luptat pânã la moarte întregindu-þi mamã neam, Te-au unit pe tine þarã, România mea de basm! Acea graniþã la Prut nici le pasã cã existã, Tu eºti tara lor frumoasã, pân la Nistru eºti întinsã! Când cu ultima suflare au trecut soldaþii Prut, Fãrã de asemãnare o durere s-a nãscut. La o margine de zid o aripã a unui elf, Vindecatã dintr-o datã a cãzut peste acerb. Dându-ºi mâna stat cu stat astfel s-a format Antanta, Cele Trei Puteri Centrale cãzând una dupã alta. Ca un bulgãre de foc peste zidul gros se-nalþã, Prinde mâna care-n tremur, nãpãditã e de viaþã. Pustiit, pierdut ºi singur’’geniul’’întunecatκi ridicã mâna dreaptã ºi sub semnu-i cade lat. Acel ‘’geniu’’ care-n vise se vedea clãdind imperiu, Se pierdea ca o nãlucã rãsãritã-n gaz de heliu. Vocea-i piere, ochiu-i tunã, mâna-i tremurã din cot, Toate-n faþã i se-adunã, praf ºi pulbere ºi tot! ! ! Transformatã-n pumn de scrum

zace mintea lui de’’ geniu’’, Intr-un bulgãre de fum la jumate de mileniu. Patimile adunate sfãrâmate sunt de-un zid, Toate se ridicã, toate, numai el se pierde-n vid. Spiritul latin se-nalþã deasupra de negru fumPe când geniul lui Terra calcã bulgãre de scrum. Acel geniu ce-n bucãþi îl cuprinde atmosfera, O îmbracã pe Antanta ºi redã pacea pe Terra. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Câte clipe de luminã scaldã’’genialã’’minte? Câte trepte de-ntuneric a sãpat fãcând morminte?

mary decat

137 t

Ce e ’’mintea luminatã’’ de-acel ’’geniu luminat’’Care scaldã omenirea într-o cupã cu pãcat? ªi de unde el ‘’strãluce’’ când pornit e din infernSpre o minte care-n lume nu este decât un semn? Mintea cea ce peste geniu cautã a trece foc, Nu e minte luminatã într-un nici un fel de loc! De lumina vieþii piere acel ’’geniu’’ e doar scrum, Ce prin minte îºi strecoarã doar un bulgãre de fum. . !

Scrisoarea a VIII-a

Un bolnav prin balamucuri, cam pierdut printre cuvinte, Strigã cât îl þine gura ce a fost el mai’nainte. Doctorimea strânsã toatã, ºade-n jurul lui râzândCând ‘’nebunul’’ printre vorbe spune tot ce are-n gând. Fost-a cicã-n alte vremuri servitor de împãratÎntr-o þarã-n care cârma o avea un singur cap. Ridicând bãrbia-n faþã pune mâinile în ºold, Începând oratoria sub necontrolat imbold. — Muritori de rând ai Terrei ce cãlcaþi pe cimitire, Ridicaþi-vã-n picioare ºi-ascultaþi aici la mine:Sunt Vodã Întemeietorul României strecuratã, Printr-o mânã de þãrânã fãcând-o sã curgã toatã. Printre degete strãine ce-au slujit-o-n vremuri grele, Vrând sã-ntindã a lor hotare pe întinderile mele. ªi pe toþi cotropitorii i-am învins cu neamul meu, Sub un scut ºi-o spadã latã ºi un singur Dumnezeu. Voi? Când o minte rãtãcitã se ridicã peste voi, Toþi o socotiþi nebunã aruncând-o în noroi. . . Eminescu este mintea care va legãnat codriiªi a cãrui amintire o neagã astãzi nãrozii.

puterea iubirii

t138t

El a scris în cinci scrisori naþia românã, Legãnându-vã pe mãri patria strãbunã. Tu þara lui de glorii, þara lui de vis, Porþi în tine mamã, doar trecutu-þi stins. Te-au cuprins cârceii minþilor bolnaveªi-a rãmas din tine doar un plâns de babe. Fãcutã eºti felii ºi vândutã toatã, Iar þãrâna ta zace într-o baltã. . . La trecutu-þi mare, mare viitor a rãmas în urmã, Cãci au fost, odatã glorii, ale tale mumã! . . Unde eºti tu toc de aur care prins ai fost de-o mânãªintr-o dulce Românie ai pus inima-þi românã? Unde eºti panã mãiastrã, sub ce frunte te ascunzi? Unde eºti tu Eminescu sã rescrii junii corupþi? Paºi nepãsãtori fac alþii pe pãmânt nemuritor, Nevãzând câtã þãrânã sfântã e-n interior. . . Da, am fost ºi servitor, servitor al vremii rele, ªi-am slujit poporul, neamul, oblojind rãnile grele. Sub un singur cap de vultur am slujit o naþiune, ªi-am clãdit o þarã vouã smulgând limbile pãgâne. Spiritul nemuritor ce deasupra ãstui neam, Stã în umbrã de luminã pe-o întindere de basm. Am venit în þara voastrã sub un trup de muritor, Sã-nalþ steag spre rãsãrit, cap de vultur cãtre Domn! Crucifixul ãstei þãri sã strãpungã prin vãzduhuri, ªi sã spargã acele valuri din atâtea ape tulburi. Gânduri mii sã se uneascã, geniu sã se-arate, El e unul singur ºi nu are moarte! Geniul e unul singur ºi nu e-ntr-un singur om, Iarã þara se întinde sub un singur mare dom. Palma de pãmânt întinsã de la Dunãre-n Carpaþi, E scãldatã de-o luminã care de-o priveºti te arzi. ªi de-aceea ochiul simplu doar priveºte în pãmânt, Cãci trecutul e prea mare sã-ncapã-ntr-un singur gând.

mary decat

139 t

Renãscând de fiecare datã, spiritul acestui neam, Vã cere unificare ca sã poatã veni iar. Peste voi de mii de veacuri, plânge gând rãtãcitor, Iarã lacrima ce curge, e a voastrã a tuturor. Nu degeaba imnul þãrii deºteptare strigã vouã, Voi, sunteþi popor ales sã clãdiþi o lume nouã. . . Ochiul unui muritor, vede doar ceea ce vrea. Nevãzând cum geniu zace rãtãcind prin mintea sa. Nu existã tiranie sã doboare o naþiune, Cum nu-i armã nuclearã sã producã o minune! Când o minte rãtãcitã se ridicã peste voi, Voi o socotiþi nebunã aruncând-o în noroi. Paºi nepãsãtori îi faceþi pe pãmânt nemuritor, Nu vedeþi câtã þãrânã sfântã e-n interior! Credeþi oare cã ºtiinþa, din neºtiinþã e nãscutãªi cã viaþa într-un trup este datã sã se scurgã? Cã trecând în nefiinþã în pãmânt trup se preface? Cã-ntr-o mânã de þãrânã, necãjit un suflet zace? C-acel suflet din pãmânt se ridicã sã se stingãÎntr-un adãpost de trup care minþile le plimbã? Muritori sunteþi cu toþii cãci pierduþi sunteþi de fire, Pe când geniu se înalþã din strãfund de cimitire. Pe deasupra de pãmânt se întinde-a lui aripã, Iar pãmântul din adânc, alte trupuri îºi ridicã! Fiecare firimiturã din pãmântul de pe Terra, E o infimã fiinþã nãscutã de-Adam ºi Eva! Paradisul se întinde între geniu ºi om de rând, Unul vede ºi-altul cere paradisul pe pãmânt. Geniul întinde mâna ºi-n trupul de pe pãmânt, El pãtrunde dintr-o datã, printr-un singur mare gând. Adevãrul, stã-n iubire ºi iubirea stã-n cuvânt, Nu poate fi înþeleasã ºi e purã pe pãmânt. Dacã sens i s-ar pricepe, ar fi ºi ea strecuratã Printr-o mânã de þãrânã ce un trup prin lume poartã.

puterea iubirii

t140t

Peste trupul care piere ea pluteºte-n infinit, Pe când geniu plânge viaþa, dorul lui nemãrginit. . . Sã daþi mâinile români ºi uniþi de o iubireFaceþi viata pe pãmânt o plãcutã amintire. Pentru vieþile ce vin ca sã calce peste voi, Curãþaþi-vã pãmântul de buruieni ºi de noroi. . ! Cine sunt? Sunt o mânã de þãrânã scuturatã, Pe o minte luminatã într-o lume întunecatã! Criticaþi-mã? Cum vreþi! Prin cuvinte

întorceþi-mã pe pãrþi, ªi în gândurile voastre, clãdiþi-mã de puteþi!

Scrisoarea a IX-a.

Pe întinderea pustie stãpânitã de nisip, Un emir îºi întinde cortul aºezat spre asfinþit. Un om ºi nimic mai mult, frãmântând a sale palme, Se ridicã pe o dunã a pãmânturilor goale. Pustiite, nisipoase, mergând spre pieire, Se-mpung unele pe alte pierdute de fire. Croncãnind în cercuri zboarã corbii peste hoituri, Strãvezii cercuri de apã se adunã-n porturi. Sub un pas hotar de altul legând stat de stat se leagã, Când pe fruntea lui cea latã pune mâna sa beteagã. Maniacii copleºiþi peste mãsurã de-a strãmoºilor credinþã, Vin cu toþii pâlcuri pâlcuri chemând moartea din voinþã. Adulând-o ºi slãvind-o se cred mentorii credinþeiªi visând cu toþi se bagã în ghearele neputinþei. Într-un cerc al Uniunii Statelor Europene, Se alãturã o ceatã a întinderilor grele. Europa înlãnþuitã legând statele în lanþ,

mary decat

141 t

Se îndreaptã cãtre ºeic pe un singur mare vas. Influienþã, adunãturã, adunatã sub un nod, Stã la a vasului cârmã toatã într-un singur port. ªi plutind printre hârþoage, vasul cel mai legãnatSe afundã tot mai tare în întregul cel uscat. Preºedinþi cu hãrþi pe frunte ce se vãd sau nu se vãd, κi strâng mâinile pe punte ºi scufundã totul tot. Nu se vede, nu se simte deºi este peste totInteresul cât cuprinde ºi tot într-un singur pot. ªeicul pe frunte-ºi pune ale sale mâini betegeªi se uitã se tot uitã cu a lui privire rece. Und’ sã taie? Und’sã-ndoaie? Cãci din toate colþuri vin Cu grãmada cât cuprind, gloanþe ce lovesc din plin. Turnuri gemene-nãlþate zgâriind vreo patru nori, Se aratã înaintea unor ochi reci de strigoi. Printre multele-i veºminte ce le poartã pe-al sãu trup, ªeicul arab ascunde a lui mânie de sfânt. Alandala ºi amorfe sub a lui oblãduire, Reguli, legi, peceþi, destine, le face cam cum îi vine! Ce e lumea? Ce e omul? Ce e tot pe lângã el? Un nimic, o patã neagrã în al lui cap de rebel. ªi rãstoarnã, zãpãceºte, creând haos împrejur, Tot ce-n cale întâlneºte cu-a-lui minte de nebun. ªi de unde-i vin, de unde, ale lui gânduri rebele? Dintr-o lume stãpânitã a întinderilor grele. De împãraþi neunºi pe frunte ce a lumii temelie, O transformã în poluare sub o singurã felie. Infrastructuri, nivel de trai, e felia de deasupraCe bãgatã-n’naintare face tot sã parã supra! Haos ºi harababurã, învãlmãºealã de idei, Toate la un loc ºi supra nu fac decât vreo doi lei. În esenþã, la nivel de parlamente, se cred fapte fermentateÎn minþi bine cumpãtate. Asta, cam dorindu-se mai supra, supra unora de jos,

puterea iubirii

t142t

Care nu, nu au frustrare, darã nu ciolan de ros! O, ºtiinþã! O, putere! O, întinderi vitregite! Înºelãciune sunteþi toate ºi prin lume aburite. De-o faþadã aºezatã înaintea unui chipCare dincolo de minte nu este decât nimic. ªi apoi, de unde atâta bulbucatã osaturãSã de-a hranâ-mbelºugatã la atâta adunãturã? ªi de unde minþi de genii sau nãscut prea strãluciteCãnd din toate se ridicã doar valorile de moarte? Moarte da, cãci ãsta-i fructul ce-l întinde mâna EveiCam de fiecare datã când te-ntinzi pe masa plebei! Pleabã da, de idei, de minþi trândave,

ºi de burþi prea cocoºate, Ce se-ntind încet pe coate pe ale lor mese late. Extraordinar! Atavic! Gena voastrã din maimuþã, Vã înalþã ºtiinþific într-o singurã cãruþã. ªi vã plimbã, vã tot plimbã, cum luceafãrul pe susPare doar, cã-ºi schimbã locul, cel dintâi mai spre apus. Darã nu, e doar pãrere, cãci pãmântul e rotundªi rotindu-se prin vreme, iatã-l azi cu fundu-n sus! Cum aºa? Cam la fel ca ºi maimuþaCare prin evoluare cã deschise vouã uºa! ! Cicã spre ºtiinþã, prea cunoaºtere, schimbare. Straºnicã teorie în cuvinte cam bizare! Din acestã încrengãturã de politicã modernã, ªeicul reþine una, cã felia e pãgânã. Credinþa înrãdãcinatã a naþiunilor romane, El o socoteºte toatã, ca venitã de prin basme. Nu-nþelege, nu pricepe, cã încãlzirea globalãA încãlzit totul, tot, pân’ ºi era glaciarã! ªi de ce din a lui curte sã se scoatã antidotulSprijinând infrastructura care scuturã tot blocul? Iatã-l cum îºi saltã mâna ºi fãcând un singur semn, Se adunã acoperiþi declanºând în jur infern.

mary decat

143 t

Haos, panicã, teroare, moarte-n jur ei semãnând, Trec hotar peste hotar cãlcând tot ce cred pãgân. Naþiunile unite toate în acelaºi port, Se strâng toate laolaltã sub un singur mare ’’Nord’’! Deblocând din tiranii naþiuni îmbãtrânite, Ei ridicã ãl mai mare bloc al Statelor Unite. Summituri, reuniuni, stau sub mese-mpovãrate, De pocale cu otrãvuri ºoptitoare de pãcate. Incredibilã reptilã se întinde pe pãmânt. Nu se simte, nu se vede cu un nici un ochi de rând! Unde-i Cristofor Columb sã-ºi retragã a lui barcãCând pe-o mare de pãmânt a gãsit o lume largã? Asta-ºi spuse-n sine ºeic ce scãpat dintre nisipuriArde tot în a lui cale ºi ucide mii de chipuri. Pietrele încremenite sub a lui mânã de fierSe cutremurã zdrobite sub pasãrea de oþel. Întrebaþi-vã-veþi poate, pentru cine am ranchiunã? Eu vã spun cã-n nicio parte ºi cã doar detest minciunã. Cã în toate la un loc, nu vãd minte ci noroc. Un noroc bolnav ºi chior, ameþirea tuturor! Da! Susþin poporul, neamul, sãrãcimea-ncolãcitãPe-o coloanã vertebralã ce pe vorbe se ridicã. ªi se-ndoaie, se suceºte tot mutându-se din loc, Vânzând doar apã de ploaie, toatã dintr-un singur bloc. Bloc politic, isteþime, încrengãturã, democraticã vigoare, Sprijinitã pe o dunã de pãmânt bolnav ºi moale. . . Unde eºti tu Eminescu cu a ta panã ascuþitãSã-i înþepi în vorba proastã ºi în limba amorþitã? Sã le dai o panã nouã sã le-o pui sub pãlãrie, C sã-ºi bage cu grãmada vorbele lor la cutie. ªi peste vreo trei decenii fii lor sã le gãseascã, Cu uimire ºi regrete de ei sã îºi aminteascã! ªi sã zicã, pace vouã minþilor învolburateDe minciunã ºi de toate faptele întunecate!

puterea iubirii

t144t

Odihniþi-vã? Nu! În pãcate întorceþi-vã pe pãrþi, Printre gândurile voastre de miºei ºi de demenþi!

Scrisoarea a X-a.

Un firav dintre aceea care nu se vãd cu ochiulκi plimbã plãcuta ºoaptã ºi se luptã cu norocul. Isteþimea minþii sale prin nemãrginirea zãrii, E vãzutã uimitoare rãsãrind din vraja mãrii. Ascultându-ºi ºoapta dulce sorocitã de-un prooroc, I se-aratã-n faþã iris ca un bulgãre de foc. Se plimba aºa, într-o doarã privind totul împrejur, ªi sfãrâmiþa-ntre gene mare bulgãre de scrum. El venea din multe gânduri spulberând ’’nimic’’ din cale, Pãreau încãlþate-n mare ale lui picioare goale. Încãlþãrile-i întinse revãrsându-se-n pustiuri, Clãbuceau lumini ºi umbre de pe marile întinsuri. De pãmânt cu rod sau fãrã, de pe feþe rebegite, Rãtãcite-n omenire ºi de nimeni întregite. Îi sta-n poale o scrisoare de din vale de Rovine, Amintindu-i de un geniu ºi de scurta lui sclipire. El zâmbeºte-n colþul gurii, blând coboarã al sãu surâsPe o lacrimã cãzutã din al ei prea dulce plâns. Vede gându-i sclipitor rãstãlmãcind sens opusCa pe-o razã de luminã strecurându-se de sus. Ãl firav printre cuvinte vede, strãlucirea minþii lui, Nime-n lume nu o vede parcã ar fi a nimãnui. ªi lipsit el de noroc ºi flãmând de-o vorbã bunã, Scânteind în întuneric el scânteile-ºi adunã. Când o mare de cuvinte îi face condeiul ros, Printre stele el se-aprinde strecurându-se de jos.

mary decat

145 t

Vede mintea lui lucratã, vede pana lui cioplitã, De o mânã a unui meºter cu o sete infinitã. Sete de iubire e ce doar prin iubire trece, Rãmasã-n lume ca un geniu, nemuritor nu ºi rece. El rãscolitor de timpuri mergând pânã-n marginile minþii, Pe când timpul îl rãstoarnã descreþeºte cuta frunþii. Ãl firav uriaº dintre cei ce nu-i poþi vede, κi ascultã a sale ºoapte ce pe buze par cã-i ºede. Scânteierea minþii lui îi aºeazã-n faþã gând, El pe-o foaie de hârtie îl aºterne tremurând. ‘’Urmãreºte aceastã carte de din vale de Rovine, Ce-a-nceput-o Eminescu ºi-a trimis-o þarã þie. Peste mine timp va trece ºi-oi pleca ºi eu din loc, Va rãmâne-n urmã acela cãtre care-am sã mã-ntorc. Ca o umbrã, ca un vis, ca o pulbere de stele, Printr-o ultimã scrisoare epilog la astã vreme. Acel ’’geniu’’ care vede-n viaþa lumii viaþa luiEste pulbere de stele în þãrâna oriºicui. Acea pulbere de stele-n viaþa lumii e lãsatã, ªi sub frunþile senine din belºug e revãrsatã. Pe când torente de iubire ies din gânditoare gânduri, Peste lume se ridicã învingând moarte ºi timpuri. Acel spirit din þãrânã se ridicã cãtre stele, ªi-i mereu sub fruntea ta, scânteierea minþii mele. . !

Sã scrii un vers.

Sã scrii un vers, nu-nseamnãSã potriveºti o rimã. Sã scrii un vers înseamnãSã rãscoleºti o limbã.

puterea iubirii

t146t

Sã scrii un vers, nu-nseamnãUn iamb ce vorbe-nnoadã. Sã scrii un vers înseamnãSã-l simþi din coadã-n coadã.

Sã simþi un vers, nu-nseamnã Un sunet în ureche. Sã simþi un vers înseamnã, Cu el sã faci pereche.

De scrii un vers ce plânge, Nu-nseamnã cã eºti neadaptat. Tu vezi o erã ce se stingeªi oameni care nu te-au acceptat.

De plângi prin vers nu-nseamnãCã nu ºtii ca sã râzi. Sã plângi prin vers înseamnã, Sã ºtii de ce sã plângi.

Veniþi în casa mea mãcar o ziªi-mi veþi cunoaºte limba, Mã veþi vedea cum voi sclipiUnindu-mã cu clipa.

Aer

Daþi-mi aer sã respirªi goliþi-mã de dor, Sunt sãtulã de suspin ªi de toate ce mã dor.

mary decat

147 t

Daþi-mi apã ca sã beauªi duceþi-mã-n pãdure, Eu sã stau cu muza mea, Nimeni liniºtea sã-mi fure.

Daþi-mi tot ce n-am avut, O fãrâmã de noroc. Daþi-mi tot ce mi-aþi pierdut, Cãci de nu am sã mã-ntorc.

ªi-am sã scutur de pe voiLauri ce vi ia-þi pus, Ascunzându-ne pe noiÎndãrãt de tot ce-am spus.

Daþi-mi codrul numai mie, Nu mi-l mai ciuntiþi din frunzã, Daþi-mi tot ce mi-aþi pierdutªi acceptaþi-vã o scuzã.

Daþi-mi ziua cea din urmãÎn care suflet mi-aþi ucis, Cã de nu o sã v-ajungãNebunia ce mi-aþi zis.

Daþi-mi lacrima ce-a curs, Daþi-mi totul înapoi, Nu mã mai cãlcaþi pe toateCãci sunt toate pentru voi.

Daþi-mi aer sã respirªi duceþi-mã-n pãdure, Eu sã stau cu muza mea, Nime-n lume sã mã fure.

puterea iubirii

t148t

Daþi-mi apã ca sã beauªi-o fãrâmã de pãmânt, Sã mãnânc din pâinea meaªi pe iarbã sã mã culc.

Daþi-mi mie codrul verdeªi o umbrã de mãslin, Luaþi-mi tot, lãsaþi-mi paceaªi o cruce sã mã-nchin.

Izvoare.

Râd izvoarele ºi cântãClipocind lumina-n ºoaptã, Alegându-ºi steaua þintãCe strãluce-n a lor apã.

În apus de searã varaPe când cerul e senin, Râd izvoarele la steauaCe-ºi coboarã raza lin.

Pare scufundatã-n eleRãsãrind ca din adânc, Par izvoare niºte steleRãsãrite din pãmânt.

Nu-s izvoare ce dau apãApa datã de-un izvor, Sunt izvoare ce în ºoaptãDau cuvinte ce nu mor.

mary decat

149 t

Tinereþe furatã.

Oriunde-aº merge, nu te regãsesc. Eu te am în suflet Dar nu te mai iubesc.

Împãrãþia a lor mele nopþi, Atât de mult întinsã esteªi plinã e de hoþi.

Îmi furarã tot. ªi stelele ºi visul. Privind cum ele pierEu doar rãmân cu scrisul.

ªi fiecare pas mi-l furã, ªi-n fiecare gestCu toþii mã înjurã.

Ce am visat de m-am mirat? Cã-n fiecare pas furatUn rid îmi sapã faþa.

ªi ce-am iubit? ªi ce n-am înþeles? Cã visul meu e visCe e furat dar nu ºi stins.

ªi ce, am iubit? Îmi pare-a fi iubire? Ce-a fost ºi ce s-a dusIubire nu-i ci amintire.

ªi amintirea asta o fi doar una? E-n mintea mea o lume-ntreagãDin tot ce nu-i acuma.

puterea iubirii

t150t

ªi nu-i aºa cã n-am iubit? Nici amintire nici nimicDin tot ceea ce nu e?

Ba ai iubit cãci astfel nu-i, Nici amintire nici nimicDin tot ceea ce nu e!

De ce oare sunt copil? Dacã am copilãriaBãtrâneþea nu-mi e chin.

Tinereþea mea-i furatã, Tinereþea n-am avut-o, Tinereþea mea s-a dusCând furatã am pierdut-o.

Eu nu cred în moarte.

Eu nu cred în moarte, Nu cred nici în noroc. Eu cred în iubireªi-n farmece deloc.

Nu este viaþa o nãlucãCi moartea-i o pãrere, Ce mintea îþi usucãStorcând-o de putere.

Eu cred în înviereªi-n viaþa de apoi,

mary decat

151 t

Nu cred în pustieCi cred oameni în noi.

Eu nu cred în zadarCã viaþa existã, Eu cred cã-i un darªi sunt optimistã.

De tot ce mã doare Mã umple de lacrimi, E tot ce iubescªi mã ºterge de patimi.

ªi tot ce-i luminãMã umple de dor, M-atinge o razã divinãªi nu pot sã mor.

Amor în codru.

Frãmântând frãmântãtoareaFrunzei condrului gângav, Gângãvita ºoaptã dulceToarce vântului ºirag. De dorinþe frãmântate În al freamãtului dor, Ce prin inimã se plimbã Cãutându-l pe Amor. Frãmântând fermecãtoareaªoapta dulce de izvor, Iat-o pe frãmântãtoarea

puterea iubirii

t152t

Codrului bãtut de dor. Cum frãmântã ºi tresareFremãtându-ºi glas suav, Tremurat prin frunza-i verde, Frunza codrului gângav. Frãmântãtoare eºti dorinþãDe iubire ºi de dor, Fremãtând în tine viseFermecându-l pe Amor. Fremecând fermecãtoareaRãsãritul stelelor, Tremuratele lor razeScald ºiragul viselor. Strecurate a lor razeUmple-al vântului ºirag, Adunate-n frunza verdeÎn poala codrului drag. Fermecãtoare eºti iubireFrãmântând în tine dor, Freamãtul de codru verdeTremurându-l pe Amor. Fermecat e Amor în codruFrãmântat fremãtãtor, ªi se strecurã prin toateScuturându-le de dor!

Amor pe mare.

Barcã legãnând pe apãDorurile cele multe, La mijloc de trunchi se crapã

mary decat

153 t

Primind ape strãbãtute. De corãbii plutitoareDuse-n bancuri de nisip, Naufragiind pe marePe Amor cel fãr’de chip. Marea-ºi saltã a ei talazuriCuprinzându-l pe Amor, Scufundat în vraja mãriiEl se scuturã de dor. O sirenã toarce-n valuriPerle-n fire alburii, ªi þesându-le în mrejePar o mie de stihii. Când deasupra mãrii-ntindeAl ei voal þesut în mare, Par stihii ca niºte viseStrecurându-se din soare. . . ªade prins în mreaja mãrii, Barca i se rupe-n larg, Rãtãcit e Amor pe mareDe dorinþe care-l cat. Ele-n valuri se ridicã, Vuiete asurzitoare, Se aud din largul mãriiPânã-n margine de mare. Încãlþãri din val îºi faceFrãmântãtoarea de dor, Strãbãtând deasupra mãriEa îl catã pe Amor. În adâncuri se scufundãªi-l gãseºte pe Amor, Fermecat de-a ei sclipireE Amor sfãrâmãtor. Fermecãtoare eºti iubire

puterea iubirii

t154t

Frãmântând în tine dor, Freamãtul din fundul mãriiTresãrindu-l pe Amor. Fermecat e Amor pe mareDe-al tãu dor ameþitor, Sfãrâmând desele mrejeTe cuprinde-n braþ cu dor. ªi plutind deasupra mãriiFrãmântat fremãtãtor, El se strecurã prin valuriScuturându-te de dor.

Vinã cu pãcat.

Se zbat în minte valuriDe gânduri ce se sparg la maluri. Gânduri ºi sentimente luptã între eleªi toate se prind în durere.

Tu ai triºat femeie ºi-ai pierdutRespect ºi sentiment, Ai înmulþit o lacrimãE trist ºi-a fost nedrept.

O vinã cu pãcat în suflet te apasã, În chin te scalzi tu tânãrã frumoasã. Trecutul tãu din urmã te-a ajuns, Unde-ai rãmas, unde te-ai dus?

Aº vrea sã-nchin în faþa suferinþei tale, În cinstea ei, un vin pelin

mary decat

155 t

Stors din sângele meu plinDe lacrimi sincere ºi calde.

Întrebãri mã rodPrin gânduri mã frãmântã, Mi-e gândul trist, nu potSã mai trãiesc în umbrã.

Tu m-ai minþit în fiecare clipãFemeie fãrã fricã. Oare chiar simþi regretDin urma falsului tãu drum?

O! ªansã datã falsã acum! Mã dori în gând, mã simt nebun. Mã vede lumea nu-nþelegeCã tot ce-a fost, a fost fãrãdelege.

Un gând strãbate al meu eu, Mi-e dor frumoaso de surâsul tãu, De vreamea-n care ai nãscutUn vis frumos ce s-a pierdut.

Sau poate ºi tu m-ai iubit. Sau, poate astfel vreau eu sã mã mint. Dar nu, cãci ai triºat femeie ºi-a fost greuSã simt în lacrimi, spiritul eului meu.

Ce-ai vrut, ce simþi ºi tu, nu ºtiu. ªi de-ai vorbi, nu cred c-aº înþelege. De m-ai iubit ºi în tãcere ai suferit, Nu ºtiu de ce-ai tãcut ºi n-ai vorbit.

puterea iubirii

t156t

Tu ai triºat ºi-a fost nedrept. Faptul strãpunge cu durere al meu piept. De ce-ai triºat femeie, de ce te-ai îndreptatSpre aceastã vinã cu pãcat?

De n-ai iubit ºi-a fost doar milã, Îþi spun cã chinul nu m-alinã. Adevãrul cât ar fi de dureros, E gândul ce spus, e cel mai frumos.

Vântul schimbãrii.

Se rup de timp promisiuniSe pierd în adâncimi, Se ºterg din viaþã amintiriRãmân doar amãgiri.

ªi rãni ce nevãzute suntTe dor la nesfârºit, Din fapte ce-ai fãcut, Nu ai nimic ºi eºti doar pãrãsit.

Te rupe rãul în bucãþiªi sufletul îþi frânge, Te doare inima, nu poþi, Nu mai poþi plânge.

Nici un cuvânt nu poþi rostiCãci ºtii cã n-are rost, Þi se ascunde-n suflet lacrima, Te simþi fãrã de rost.

mary decat

157 t

Se împletesc spre înãlþimiVisuri ºi amintiri, Se rup pentru o clipã ªi simþi atunci doar fricã.

Sã fii un suflet singurªi rupt în mii bucãþi, Sã nu simþi nici un licãrDoar dragoste sã porþi.

Nimic nu ai cerut, Nimic nu ai primit. Se pierde totul ºi rãmâne-n timp, O mânã de nisip.

Ca-n valuri ce se-nalþãDeasupra apei mãrii, Se zbate sã se nascãDin zãri vântul schimbãrii.

ªi miºcãtoare valuriLovesc, sfãrâmã maluri, ªi macinã pãmântul Precum durerea gândul.

Rupturi de viseCãzute-n adâncimi, Se pierd de sângePrin faþa ãstei lumi.

Te naºti sub jurãmânt, Purtat de-acelaºi vânt, ªi-þi curge-n vene acelaºi sângeªi-un singur suflet plânge.

puterea iubirii

t158t

De eºti aproape ori departeTe pierzi în timp de sânge frate. ªi când te-ntorci la pomul neudatÎl gãseºti frate ºi-i uscat.

Sunt multe braþe-n rãdãciniªi suflete pierdute, O singurã tulpinã eªi multe ramuri frânte.

ªi frunze ce-s doar amintiriCãzute-s la pãmânt, Le-neacã apa vieþii frateIar rãdãcinile tulpinii plâng.

De ne-am nãscut înainte sau inapoi, Fraþi suntem frate ºi nu doi. Aceleaºi braþe ne-au scãldat, Acelaºi sân ne-a alãptat.

Loviþi de vânt pe drumuri arse, Ne-am strâns mult timp la poarta casei noastre, ªi al schimbãrii vânt n-a încetat sã batãªi-acum stã-nchisã aceeaºi poartã.

ªi ne plâng trandafirii frate. Le simt aroma ºi-s departe. Lãstãri din viþa viei se desprindªi prin cârcei de gânduri mã cuprind.

ªi bat în poartã crengi de nuc, ªi dor mi-e frate sã mã duc, Sã prind din nou în mâna meaClanþa ºi fulgi de nea.

mary decat

159 t

ªi bate vântul, timpul schimbã, Mã bate gândul mã tot plimbã, Prin curtea ºi prin casa ce mi-au datUn vis frumos, de neuitat.

De sub copacul din grãdinãSe vede frate rãdãcinã. Se pierde frate fãrã vinãªi-o simt de doruri plinã.

ªi mã cuprind frate mult, ªi-n vis ecoul le ascult. Mã-nclinã frate la pãmânt, Mã doare frate ºi plâng mult.

Sub patru crengi bãtute-n vântSe prinde sânge de trecut. Mã-ndrept spre crengi ca sã le prindDar ele nu mã simt.

ªi cum deasupra apei mãriiPlec frate ºi se-ntorc cocorii, Aºa îmi pleacã gândul în trecutªi amãrât se pierde-n vânt.

Eu prin al schimbãrii vântÎncã adun lacrimi cãci tot mai curg, ªi valuri miºcãtoare suntDincolo de ochii care plâng.

Vã bate vântul ºi vã schimbã, Vã alinã vraja ºi vã plimbãÎn clipã fãrã fricã, Dar frunzele tot picã.

puterea iubirii

t160t

ªi vântul schimbãrii Le dã frate uitãrii. ªi sânge nu mai curge, De-ajuns cã plânge!

ªi valuri îs durerea, Miºcarea lor putereaDe-a ºterge fapte, daruriªi ruperi de finaluri.

Nimic nu se sfârºeºteªi totul te loveºte. Nimic nu te ridicã, Iar viaþa doar te schimbã.

Legãturi de familieSunt mlãdiþe-ntr-o vie. Sunt rupte purtate de vântªi toate sunt pãmânt.

Cãci din þãrânã ne-am nãscutPrin sânge din þãrânã, ªi doar un suflet am primit, Sã-l pãstrãm în luminã.

ªi tot þãrânã noi vom fiªi iarãºi viaþã vom primi, ªi de meritãm din nou sânge, Vã spun cã-n veci nu vom mai plânge.

Dar cum se rup de timp promisiuniªi vieþi se pierd în adâncimi, Se pierd de lume amintiriªi peste tot se vãd ruini.

mary decat

161 t

Ca valuri ce se varsãPe maluri ºi le rupe, Aºa se-ntâmplã-n viaþãSã pierzi fraþii de sânge

Se zbate sã renascãDin zãri vântul schimbãrii, ªi-ncet el vrea sã ºteargãLacrima trãdãrii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Omul. E cel care conteazã! Omul. E cel care cuteazãPrin omenie, frate sã-þi fie! Pãstreazã-l! Pãstreazã-i umanitatea vie!

Lanþul amintirilor.

Se pierd în gânduri ochii minþiiªi-adânci ei fac cutele frunþii. Se pierd în lacrimi ochii de sub frunteCãci lanþul amintirilor se rupe.

Cade câte o zalã la pãmânt, Se-apleacã fata, o ridicã, Plâng aceeaºi ochi ce altãdatãPriveau râzând spre altã soartã.

Din adâncimea unui vis, Ea s-a trezit ºi plânge stins. O doare lacrima în inimã ºi trist, O strânge lanþul amintirilor întins.

puterea iubirii

t162t

Cãci în atâtea zile ce-au trecut, Se leagã za de za ºi multSe strânge lanþul ce acum, Se regãseºte pe-un alt drum.

Pe un drum ce fata singurã-l strãbate, Retrãind doar clipe ce acum sunt moarte. ªi strânge zalã dupã zalãCa lanþul amintirilor sã nu disparã.

Aleea parcului bãtrânãÎntinde-n faþa ei o mânã. Îi strânge inima în grele zaleDin lanþul amintirilor fugare.

Pãtrunde-n parc se pierde-n gând, Printre lumini ce-n umbrã stând, Redau imagini din trecutCãci multe amintiri acolo s-au nãscut.

ªi pe o bancã-n luminiº, Ea rupe acum o zalã trist. ªi retrãieºte amintiriCe au nãscut povestea unei iubiri.

Acolo douã inimi în trecutUna pentru alta puternic au bãtut. Acolo douã inimi s-au legatªi-un sentiment de neuitat.

Acolo, un vis frumos s-a legãnat. De-acolo, acelaºi vis s-a spulberat. Acolo, acum e amintireªi-o singurã iubire.

mary decat

163 t

Coboarã apoi pe scãri în jos, Zâmbeºte trist dar e frumos, Sã mai desfacã o zalã din iubireSã retrãiascã o altã amintire.

Priveºte lacul care blând, Loveºte apa de pãmânt. O amintire doar fugarãDeºi nicicând n-o sã disparã.

ªi precum lacul care lin se zbateªi face apa sã se-adunã-n roate, Aºa se-adunã zalã dupã zalãÎn lanþul amintirilor de varã.

Din trei veri ce-n timp s-au scurs, Format e lanþul îndeajuns, Sã retrãieºti puternice amintiriDin vremea povestei unei iubiri.

A fost povestea unei iubiriCe am redat-o în cuvinte mii. A fost ceva adevãrat, Ceva ce nu va fi uitat.

ªi-atât cât za cu za se leagã, Iubirea tot va fi întreagã. ªi-n timp aceste amintiri vor reveniªi-aceleaºi inimi se vor regãsi.

Ceva frumos, a fost. Nimic n-a fost fãrã de rost. Sunt multe, multe sunt de spus, Romane întregi ºi tot n-ar fi de-ajuns.

puterea iubirii

t164t

Dar acum fata se tot plimbã, Prin amintiri ce soarta-i schimbã, Se pierde fata de trecut, Râde uºor ºi plânge mult.

Cu paºi mici strãbate aleneAmintirile perene. Pe alei în doi umblate, Cu privirile-i departe.

Pe sub pomi cu frunze verziSe strecoarã noaptea, ºeziCopilo în iarba verde ªi te rog nu te mai pierde.

Lanþul amintirilor te strânge. Fatã, zâmbetul îþi plânge. Lasã-þi râdã plânsetulªi pe faþã zâmbetul.

Amintirile fugareNu se pierd în van în zare. Amintirile te dor. Dar iubirile nu mor.

Vor renaºte din cenuºãAmintirile pãpuºã! Vã veþi regãsi în doiPotolindu-vã nevoi.

ªtiu cã îmi vei da dreptate. Nu meritã viaþa moarte. Între ce-a fost ºi ce-a rãmas, Existã un singur pas.

mary decat

165 t

Pas fãcut sau nefãcut, Nimic nu va fi pierdut. Spun nimic nu e pierdutCi multe de refãcut.

Acest lanþ pe voi vã leagã. Nimeni nu poa’sã-l dezleagã! ªi din nou veþi fi împreunãSub un clar de nouã lunã.

De va fi ca sã nu fieDragostea voastrã iar vie. . . Atât timp cât eºti în viaþãPeste tot e o speranþã. . .

Ori aude ori n-aude, Ea doar tace sau doar plânge. Ori de vede ori nu vede, Lacrimile tot îºi ºterge.

κi înfãºoarã lanþulÎn jurul iubirii, ªi îºi întinde braþul În urma amintirii.

ªi pleacã spre casãªi somn o ajunge, ªi-n pat copila Vrea sã se culce.

Cu lacrimi pe faþãSe-toarce pe-o parte, Cu ochii în ceaþãSe simte departe.

puterea iubirii

t166t

Adoarme târziuCu mintea-n durere, ªi-o macinã gândulªi-n visuri ea geme.

Se zbate sã rupãAl amintirilor lanþ, Se zbate sã prindãAl amintirilor vals.

Trece o zi urmeazã o alta, ªi fata îºi plânge, în tãcere soarta. ªi-n fiecare zi desface zaleDin lanþul amintirilor fugare.

Gândurile unui om singur.

Amãgitor noroc, Nici piere, nici cã este. Destinul meu doar esteIubirea mea în joc, De nopþi pustiiCe tot strãbat prin densa-ntunecimeAl vieþi dulce chin, Tot el mã bate, eu mã-nclinPrivind spre adâncimeEsenþa s-o-nþeleg, Cea plinã de-nþelesªi totuºi n-o pricep. ªi gânduri istovitePurced fãrã de vrere,

mary decat

167 t

Deºi mi-e eul singurªi nu mai simt durere. Amarnicã speranþãÎn van se tot risipã, ªi n-am decât credinþã, În rest, nu simt nimicã! Eterna închisoareA gândului sihastru, Mã-ncântã dar mã doareªi nu mai am rãbdare. Aºa se-ntâmplã-n lumeDe mii de ani încoace, Destine efemereCe trec doar prin dezastre. Se pierd în întunericCãci nu le vezi sfârºitul, Amarnicele viseCe scaldã neºfârºitul Dor de nemurire. . . Visuri nenãscuteCe-s deja pierdute! Astea sunt destineCe-s dorite bineClãdite prin iubire. Ne naºtem pentru a le cunoaºte, Trãim spre a le naºte, Visând doar fericirea Ce n-o putem cunoaºte. Muncim pentru nimic. ªi chiar trãim degeaba. Ne-alegem cu nimic, Cãci am trãit doar graba. Se nasc ºi fericiriCe sunt clãdite bine,

puterea iubirii

t168t

Prin multe amãgiriSecate de iubire. Din gândul meu sihastru, Nimic nu mai pot spune. Cãci, vãd lumea-n dezastruªi zâmbete-n suspine. De vrei sã înþelegi, pricepe:Totul e de unde-ncepe! La-nceput ºi la sfârºit, Ce’’ e-aici’’, nu e nimic!

Amintire pentru sora mea Flori.

Când prin scris tu umpli foaiaCu cuvinte simple, pure, Îþi pui sufletul pe foaieªi-l descarci de amãgire. ªi-ntr-o zi când reciti-veiColile scrise de tine, Tu vei plânge-n amintireDar uita-vei de iubire. ªi din viaþa ta trecutãNu va fi nimic regret. Doar momentele de bineÎþi vor da un dor în piept. ªi atunci aceste versuriVreau ca tu sã le citeºti, ªi cu zâmbetul pe faþãDe mine sã-þi aminteºti.

mary decat

169 t

Iubire sau noroc.

Am plâns de fiecare datã când am pierdut. Am plâns cã n-am avut noroc. Un pic noroc de-aº fi avut, Mi-aº fi gãsit un loc.

ªi de iubit cu-adevãrat Poate cã niciodatã n-am iubit. Am plâns de teamã de nimic, De eul meu nevrednic.

Stau ºi privesc în amintiri, Sã simt iubirea vreau, ªi simt o mare de iubiriCe azi nu le mai vreau. . .

Nimic din ce-am trãit Nu-mi creºte doru-acuma, ªi-n tot ce am iubit, Se vede azi minciuna.

Cãci niciodatã mulþumiriNu mi-am primit în gânduri. ªi niciodatã în iubiriNu am simþit sfârºituri.

Cãci astãzi de-am iubit ceva, Ceva ce mâine a plecat, Am stat un timp, ºi-apoi am aºteptatÎntotdeauna altceva.

puterea iubirii

t170t

Pentru o iubire ce-a trecut, O clipã n-am luptat. De-am suferit, eu am ºtiutªi doar am regretat.

De am iubit sau n-am iubit, Astãzi se duce totul. Din lipsã de noroc de-am suferit, Mã lupt iar cu norocul.

ªi plâng din nou ºi nu primesc nimic. Iubire? Nici un pic! Ce plâng acum? În care locEste iubire sau noroc?

Unde este-n viaþã locSã simþi un dram de norocªi-o clipã de adevãrSã se stingã fãrã dor?

Care braþe ale iubiriiSimt în foc urma slãbiri? Care simþuri sunt învinseªi de noroc neatinse?

Am pierdut, m-am sãturat. Sunt în vreme de rãgaz. Obositã mi-e privireaªi mai mult ca ea iubirea.

Din prea multe amãgiriªi credinþã în iubiri, Simt cã viaþa-i doar un locDintr-un timp rupt de noroc.

mary decat

171 t

Ce am tot simþit în piept? O iubire sau regret? Ce am plâns din loc în loc? O iubire sau noroc?

Care gând s-a sãturat? Care simþuri am uitat? Nu, în iubire nu sunt stinse, Doar de noroc neatinse.

ªi de ce am plâns în viaþãªi-am trãit doar cu speranþã? Ce-am pierdut din loc în loc, O iubire sau noroc?

Eu cred cã n-am avut norocª-am plâns de fricã, ªi de-am iubit a fost un jocJucat tot de un fel de fricã.

Am plâns de fiecare datã când am pierdut, Din plâns nu am fãcut însã joc, Am suferit ºi ºtiu cã am iubitªi-am plâns cã n-am avut noroc.

Moartea unei vieþi.

Un înger a venit din cer, Un înger pentru tine, Pe aripile-i de mister, Te-a luat de lângã mine.

puterea iubirii

t172t

Strãbat prin geamuri raze reciªi-a soarelui sclipire, Trezeºte-n zori speranþe seciªi trece viaþa-n amintire.

Aud un strigãt, mã ridic, Alerg spre tine ºi te strig, ªi-n geam cu disperare batDar tu nu trezeºti din pat.

Ce am simþit atunci, nu pot sã spun. Nu sunt cuvinte sã mã poþi înþelege, În mintea mea erai doar tuªi somnul tãu prea rece.

Am spart o uºã ºi-am trecutDe pragul din cãmarã, Pierdutã-n întuneric am cãzutPe-o faþã ca de cearã.

Nici mãcar ochii tãi nu i-am vãzut deschiºi. Aºa, cum erau ei, stinºi. Eu aº fi vrut, sã mã priveascã Încã o clipã, o clipã-n viaþa ta lumeascã!

Erai precum o sfântã-n aºternutCu mâinile-þi pe piept. Pe chipul tãu, eu am vãzutMult, mult prea mult regret!

Pentru ce viaþa þi s-a stins? Pentru ce moartea te-a atins? Doamne! În ce singurãtateA cunoscut a sa moarte!

mary decat

173 t

În noaptea aceea dacã aº fi ºtiutCã vei pleca departe, Mamaie, în braþe eu te-aº fi þinutªi þi-aº fi fost aproape.

ªi moartea de þi-aº fi putut vedea, Eu viaþa mi-aº fi dat-o! Dar moartea n-a vrut viaþa meaªi viaþa ta a luat-o!

ªi moartea de mi-ai fi cerut, Eu viaþa mi-aº fi dat-o, Dar tu nu ai vrut moartea meaªi viaþa ta þi-ai dat-o!

Ce am simþit atunci, nu pot sã spun. ªi de-aº vorbi, nici eu nu cred c-aº înþelege. De-atunci, tu ai rãmas o lacrimã pe drumCe nu se poate ºterge.

Din noaptea-n care tu te-ai stinsN-am mai simþit iubire, Ci doarã gânduri nebuneºtiSe luptã-n mine.

ªi-aproape-n fiecare zi din viaþa meaPlâng moartea ta. Mã-nfrunt în fiecare zi cu ea, N-am vrut sã fie aºa.

Tu cu îngerul de mânãTe-ai înãlþat spre ceruri mumã, ªi din trupul din pãmânt, Þi-a ieºit un suflet sfânt.

puterea iubirii

t174t

ªi pe cap într-o cununãAi prinsã o semilunã. Cãci ai fost un suflet blând, O cinste pentru pãmânt!

Odihneºte-þi trupu-n paceªi-n tãcere te renaºte! Fiva-þi sufletul iertatªi mormântul nepãtat!

O clipã sau o viaþã.

O sãgeatã ce strãpungeAl piept îndurerat, Lângã inimã se-opreºteªi din nou mã zbat, mã zbat.

ªi un lanþ cu grele zaleMã apleacã spre pãmânt, ªi vãd clipele fugareCum schimbate sunt de vânt.

Orizontul se închideMã strãpunge-n întuneric, Ochiul sorþii se deschideªi plânge isteric.

ªi din douã puncte opuseZa cu za se strânge, Se uneºte doar în vise, Clipele mã ninge.

mary decat

175 t

ªi cu greaua mea povarãCe pe umeri ºede, Desfac zalã dupã zalãNimeni nu mã vede.

Toatã viaþa-i un trecut, Este bine de ºtiut. Astãzi eºti mâine nu eºti, Nu ºtii pentru ce trãieºti.

Dintr-un punct al unui spaþiuM-am desprins din întuneric, Un alt punct al altui spaþiuVine-ncet himeric.

Din neºtiinþã m-au fãcutªi dor de nemurire, Dar prin ºtiinþã m-am nãscutªi sete de iubire.

Cum într-o clipã m-am nãscut, O clipã mã va stinge, ªi când voi fi pãmântO clipã mã veþi plânge.

Valsul singurãtãþii.

Fericirea astãzi ºtergeUn ºuvoi de lacrimi luate, Dintr-o viaþã care-nvingePrin iubiri de mult uitate.

puterea iubirii

t176t

ªi-ntr-un tainic vals se leagãSentiment de sentiment, ªi din haos se dezleagãªi se pierde-n zãri regret.

Nu îmi pasã ce voi pierde! Nu îmi pasã ce-am pierdut, ªi doar singurã cu mineVoi lupta cu gândul mut.

Nu voi plânge niciodatãO poveste ce s-a dus. Eu vã voi strivi minciunaªi voi þine capul sus.

Nu îmi pasã nici de lacrimiCe din ochii mei nu curg, ªi nici n-oi mai ºterge patimiPentru alþii care plâng.

ªintr-o fericire mutãFãrã lacrimi ºi iubiri, Voi avea pe frunte o cutã, Lipsitã de amãgiri.

ªi-ntr-un vals de sentimenteVoi pluti-n singurãtate, ªi voi râde de iubireªi de cele ce-s uitate.

mary decat

177 t

Adevãr ºi minciunã.

Ce se leagãnã-n grãdinaVieþilor ce vin ºi trec? Adevãrul ºi minciuna Care vin strãpung ºi plec.

Greu se luptã sã dezlegeAl minciunilor mister, Adevãrul nu mai poateªi se pierde efemer.

Mincinosul ce presarãAdevãrul în minciuni, Te loveºte pe la spateªi te duce în genuni.

Cel ce minte nu se simteªi mereu, mereu te minte. N-are pic de remuºcare, Doar minciuna consolare.

ªi-ºi clãdeºte prin minciunãNume ºi avere multã, Dar ºi când va cãdea vreodatã, Uºi închise are ºi pierdutã soartã.

Se tot bat în capete, ªi sfãrâmã lacãte, Adevãrul ºi minciunaªi invidia ºi ura.

puterea iubirii

t178t

Astãzi lumea s-a-nrãit. Corupþia s-a mãrit. Peste tot sunt din cei rãi, Ce-s dedaþi la rele cãi.

ªi lovesc în stânga-n dreapta, Nu concep ce e dreptatea. Totul merge pe cont propriuIar alþii se pierd în opiu.

Unde este omu-acelaCare n-a minþit vreodatãSã-i sãrut mâna cea dreaptãªi sã-i spun;iartã-mã tatã? !

Und’se pierde infinitulDintr-o grea singurãtateCe se pierde în minciunaUnui piept secat de moarte?

Unde este ziua aceeaA adevãrului furatDintr-o lume zdruncinatãªi sãtulã de pãcat?

ªi oare în care clipãDin apusu-ntunecatAm pus dopul la o sticlãªi-adevãr am îngropat?

Mulþi minþim în astã lume. Mulþi avem un fals renume. Nu vedem demon nici sfânt, ªi nici cinste pe pãmânt.

mary decat

179 t

ªi ne pierdem în grãdinaVieþilor ce vin ºi trec, ªi slujim iarãºi minciunaPentru cei ce vin ºi plec. . .

Ieºi afarã din grãdinaCelor ce nu sunt cu tine, Rãmânã cu ei minciunaTu vino cu mine.

Realiatea s-o trãieºtiAºa cum este ea, ªi viaþa s-o iubeºti, Nimic altceva.

Fereºte-te de minciunã, Luptã pentru adevãr, Libertatea sã-þi rãmânãªi un pic de-amor!

O clipã de neuitat.

Aº vrea sã te întâlnesc din nouPe drumul de-altãdatã, Sã strâng în mâini la pieptul meuO clipã neuitatã.

Din nopþile târzii ºi reciDin toamna cea tecutã, Nu mi-am dorit nicicând sã pleciNici sã mã faci pierdutã.

puterea iubirii

t180t

În jocul fulgilor de neaCe-mi cad pe palme goale, Te am pe tine-n mintea meaCu amintirea ce mã doare.

E frig, nimic nu e frumosÎn timpul ce mã þine, Azi în prezentul ce mã duce-n jos, Mereu spre amintire.

Frumos a fost, ºi-n tot ce-a fostNimic n-a fost minciunã. ªi de a fost un joc, a fost frumosªi-n veci o sã rãmânã.

Poezie moartã.

Privesc cliple ce cadGrele peste mine, Câte una spre pãmânt Se îndreaptã vine.

S-au nãscut din valul micªi au prins putere, Din fãgaºul de nimicNãscut din durere.

Astãzi scriu versuri aiurea, Au sau n-au esenþã, Într-o lume de nimicÎn artã nedensã.

mary decat

181 t

Nu mai existã poezie, Cu ea ºi eu cobor, Lumea-i plinã de mizerieªi ruptã de-adevãr.

Se pierde lumea de frumosul vers, Se pierde versul, moare, Se pierd încet fãr’de-nþelesRomanþe, poezii, romane.

Dar atât cât oamenii vor fiStãpâni peste pãmânturi, Vor exista, mereu vor fiPoeþi ºi versuri rânduri.

De-or fi sau n-or fi cunoscuþi, Deja nu mai conteazã, Vor fi cu toþii poeþi muþiPrin poezie aleasã.

Amintire.

Niciodatã o amintireN-o sã sune mai frumos, Ca o simplã mãrturie, ‘’Ne-am iubit ºi-a fost frumos. ‘’

Niciodatã o iubireNu va trece-n amintiri, Fãrã s-o resimþi în tineLa tot felul de-ntâlniri.

puterea iubirii

t182t

Nicodatã ºcoala vieþii Nu-þi va da doar nota zece, Trece prin viaþã, timpul trece, Timpul trece, timpul ºterge. . .

Iubesc poezia.

În fiecare zi iubire de voi pierde, În fiecare zi iubire voi primi. Prin versuri de iubire ce o aºterne, Pe nenumãrate coli albe de hârtii.

În mintea mea se nasc poveºtiDe dragoste nemuritoare. Ce-mi pasã mie cã voi nu mã vreþi? Poezia ºi versul meu nu moare!

ªi pentru mine e deajunsSã scriu despre iubire. Sunt sentimente ce le simtªi le trãiesc în mine.

Pentru ce sã mai iubesc? Îmi ajunge poezie. ªi tot pentru asta eu încã mai trãiesc, Cãci rima mea-i iubirea.

Iubesc poezia ºi versul curat, Iubesc universul ºi cerul înstelat, Mã pierd în iubire prin poezie, Iubirea e-n mine ºi-n versuri o glie.

mary decat

183 t

Patria iubirii meleE poezia mea, Speranþa, visurile mele, Mereu le voi rima.

Dorinþã.

Dacã veþi dori vreodatãSã-mi facþi vreun imn, Scrieþi vã rog trei cuvinte:Poezie te iubim.

Nu vreau statui, Nu vreau idol sã fiu, Nu vreau în plete lauriCi iubitã sã fiu.

În nemurire sã mã-nalþSpre muza poeziei, Sã o ating, s-o prind de braþÎn þara feeriei.

Iar pe mormânt eu marmuri nu-mi doresc, Vreau doar o amintire, Lângã mormânt sã simt cã se citescPoezii scrise de mine.

Iar voi cei ce rãmâneþi în urmã, Sã cãutaþi sã nu vã pirdeþi de turmã. Sã fiþi oameni, sã fiþi fraþiªi de glasul inimii sã ascultaþi.

puterea iubirii

t184t

Naufragiu.

Vraja dragostei se duceªi se pierde-n depãrtãri, Glasul inimii îmi plângeªi se pierde-n negre zãri.

Se pierde în depãrtareCum corabia pe mare, Se pierde în libertateªi închis în suflet zace.

Cãci s-au dus, s-au dus departeMulte doruri ce-am avut, ªi închis în suflet zace Glasul inimii tãcut.

Cum corabia pierdutãPrintre bancuri de nisip, Trupul meu e naufragiuPentru sufletu-mi pierdut.

Te-am pierdut.

Când lanþul iubirii în zale va cãdea, Lega-voi cu jale o zalã de za. Voi face ca lanþul în veci sã nu se rupã, ªi-mi voi întinde braþul pe veci ca sã mi-l strângã.

ªi voi lega cu acele zaleDouã inimi ce bat pe o singurã cale.

mary decat

185 t

ªi voi strânge cu putereMâinile ce vor strânge din nou mâinile mele.

Când te-am pierdut ºi-am înþelesTot ce-am pierdut prin tine, Pe un singur drum m-am recules, Trãind din amintire.

Atunci lanþul a cãzutZa dupã za la pãmânt. Dar l-am restrâns însã în forþãªi-l am azi luminat de o singurã torþã.

Lumina ce cade, în jur se rãsfrânge, Luimna mã doare ºi ochiul meu plânge. Luminã din luminã lipsitã de viaþãMã doare ºi amintirea mã izbeºte în faþã.

ªi-atunci eu nu mai am inimã-n piept, O singurã inimã bate, M-arunc pe mormânt ca moartã aºteptTu sã revii din moarte.

Nu pot sã strig, nici sã mai plâng. Mã simt precum o umbrã pe pãmânt. Cãci simt cât eºti tu de departePe când te simt atât de mult aproape.

Când tu te-ai stins, eu inima mi-am scos din pieptªi-am învelit-o-n sãrutãri, ªi în vãzduhuri ea s-a contopitCu viaþa ultimei suflãri.

puterea iubirii

t186t

Am pierdut tot ce iubeam mai mult. Pe tine, tu visul meu plãcut. În amintirea ºi de dorul tãu eu plâng tãcutªi pe mormânt þãrâna þi-o sãrut.

Prin spirite-n ceruri ne vom regãsi, Mâinile din nou calde noi le vom uni, ªi suflete vor arde-n contopiriÎn amintirea ºi de dorul singurei iubiri.

Suflet de poet.

O nebunã scrie versuriDar lumea nu-nþelegeC-acea nebunã, nu-i nebunãªi cã iubirea-n versuri o culege.

Este nebunã de legatªi scrie totuºi poezie, Expune suflet zbuciumatÎn versuri pe hârtie.

Neºansã e sã fii nãscut poetªi greu sã plângi prin poezie, Cã lumea nu-nþelege, eu regret, Ce-nseamnã versul pe hârtie.

Nebuna scrie ne’ncetatªi-adunã versuri pe hârtie, Cu suflet de poet neâmpãcatRâde ºi plânge doar prin poezie.

mary decat

187 t

ªi doar nebuna înþelege Ce e un suflet de poet, ªi tot ea singurã pricepeCe e blestem ºi ce-i regret.

A termiant ºi-o vãd acumCum rupe acea hârtie, Eu nu pricep de ce-a fãcutNimic din poezie.

Dar iatã cã îi vãd din nou privirea, Sclipind în ochii-i de nebunã, ªi înþeleg de ce-a fãcutHârtia ghem în mânã.

S-a sãturat sã scrie vers, S-a sãturat de poezie, Dar din priviri pe loc a spusO-ntreagã reverie.

S-a sãturat sã scrie versCãci fiecare vers o doare, Dar iat-o chiar ºi când priveºte stersSe vede poezia ei care nu moare.

Jocul iubirii.

În sfera libertãþii voi prindeO za de cleºtar, Un zar voi arunca la bãtaie, Voi plãti cu iubire ºi voi primi un dar.

puterea iubirii

t188t

Pun la bãtaie iubirea mea. V-o dau dacã o câºtigaþi, Dar vreau pentru inima mea, Vreau sã primesc un dar.

Voi câºtiga în schimbul iubirii un dar, Voi câºtiga respectul, Voi câºtiga ºi iubire ºi tot în darVoi primi universul.

Este un joc ºi cel ce joacã cu mine, Doar iubindu-mã va câºtiga. Pun la bãtaie iubireaªi dacã o pierd, pe-a lui o voi avea.

Inspiraþia iubirii

În singurãtatea nopþii ascult murmurul tãcutAl ecoului din umbra liniºtei ce-a renãscut, Din întunericul mândru al multor nopþi ce-au fostªi au trecut cu nepãsare în trecut nemãrginitPe deasupra a tot ce este, Tot ce-a fost, ce-i infinit. ªi-ascultând a ºoaptã dulce ce-mi aduce mângâiere, Mã gândesc la visul vieþii din dulceagul somn gânditCând te-am cunoscut pe tine, tu prieten prea iubit. Mi-ai adus atunci aminte de iubitul mult doritPânã atunci neântâlnit. ªi-ascultând ecoul ºterge lacrimi triste ce-mi plâng ochiiªi-mi aºterne-n faþã pânzã de mãtase cenuºieCare cerne-n valuri dense raza lunii cea pustie

mary decat

189 t

De singurãtatea nopþii care veºnic e cu mineªi în gândul meu strecoarã mult, privirea ta albãstruie, În luciri de turcuaze în privirea mea cea vieCare în desiºul genei se ascunde, Se strecoarã raze calde ºi senineCe trãdeazã a mea visareCe-i nãscutã din suspine, doruri multe ce-am avutAzi au renãscut din tine prin îndeplinirea lorÎntr-o searã prea târzie când pe tine te-au adusPe tãrâmul de iubire ºi de-atunci s-au dus demultDeºi încã simt dulceaþa prin amarul c-au trecutªi, resimt etern în mine, dorul ce-l alini tãcut. Te iubesc cu versul pururiªi cu proza-mi neânþeleasã, Mã inspiri etern iubite, muza mea necunoscutãCe o am de mult timp în gânduriªi în poezia mutã, Ce vorbeºte în cuvinte pentru cei ce o-nþelege, Oameni ce cred în iubire cum cred eu

chiar când mã minte.

Versus.

Cum aº putea pe Fãt-FrumosSã îl arãt ºi eu sub panã? Sã-i fac din toc sunând armoniosPoveste într-o iarnã?

Sã repet cã sta pe-un negru calªi-ºi flutura basmaua? Cã bãtea pãmântu-n lung ºi-n latCãtând-o pe Ileana?

puterea iubirii

t190t

ªi sã repet cã-i un voinicNeânfricat ºi mândru? C-apare noaptea pe-un colnicDe unde-ºi mânã gându’?

În vale-n poartã de castelUnde visând Ileana, Stã-ntinsã-n flori de muºeþelÎngreunându-ºi geana?

Venirã bãtrâneþile adânciªi-astãzi Ileana este, În poalã cu vreo ºapte prunciSpunându-le o poveste:

— A fost odatã ca-n poveºti, A fost ca niciodatã, Un Fãt-Frumos bãtând poteciªi cãuta o fatã.

Fermecãtoare ca o zânã, Cu plete revãrsate, Din creºtet pânã la pãmântªi sclipitoare-n toate.

În visãtoarea-i faþãUn gând sã aibã dor, Sã vadã-n dimineaþãUn prinþ nemuritor. . .

Pe când din ochii ei cãdeauPriviri în apa mãrii, În gândul ei pãreau nimicAdâncurile zãrii.

mary decat

191 t

În tâmple palmele-ºi þineaªi firea-i visãtoare, Cãtre adâncuri o purtaCãlãtorind din soare.

Privirea ochilor albaºtriNãºtea lumini ºi umbre, Când apunând sau rãsãrindSe revãrsau din tâmple.

Pãrea o fee din adâncPierdutã printre stele, ªi ca o umbrã pe pãmântSe strecura din ele.

În mintea Fãtului-FrumosPrindea contur Ileana, ªi-n pieptul lui cânta duiosAcoperindu-i geana.

Sub sãrutãrile din visClipeau a sale pleoape, Þinându-i ochi întredeschisSe tremurau în noapte.

Când printre gene se-arãtauFiorduri de luminã, În ochii lui se strecurauPãrându-i cã se-nclinã.

Întreaga lume, înclinatãO vede-n ameþire, Cãci ameþit e el de fatãªi plin e de iubire.

puterea iubirii

t192t

Din vis coboarã-n al sãu braþªi lunã ºi luceferi, Pãreau luceferi alintaþiStrãlucitori ºi veseli.

Lipitã luna de-al sãu braþPãrea încununatã, De mii de stele prinse-n lanþªi zarea minunatã

Pãreau scânteie de argintUnitele lor inimi, ªi rãsãrind în asfinþitSe dezlegau din chinuri.

Din chinul dulcelor poveri, Din chinu-nstrãinãrii, Veneau din zare mângâieriSpre marginile mãrii.

La ea privind cu ochi deschiºiEl vorba-ºi face ºoaptã, Când ea-i þinea pe-ai ei închiºiEl dorul ºi-l aratã.

— Rãmâi în vis pe braþul meuFrumoasa mea Ileanã, ªi scaldã-mã-n surâsul tãuMângâietor de ranã.

Deschide ochii adormiþiPriveºte-i pe luceferi, Cum te privesc încremeniþiDe-atâta dor ºi temeri.

mary decat

193 t

De teama pierderii de visDe a te ºti pierdutã, Împiedicându-te de-un plânsFiind o stea cãzutã.

Precum din mine tu rãsariÎntruchipând perfectul, La fel te simt pe când dispariÎnconvoindu-mi sceptrul.

Ne-nduplecatã vrei s-apuiLuceafãr ce-þi priveºte, Aripa-þi când pe cer te suiNãscând altã poveste.

‘’Leneº gene ea le saltãªi-l priveºte-n faþã drept, Îndrãzneaþã ºi înaltãI se tremurã pe piept.

I se saltã-n colþuri buzeCu-n fermecãtor surâs, Îl întreabã aºa într-o doarãArãtându-ºi glasul plâns’’:

— Pãi dacã el Hyperion Iubi pe Cãtãlina, De ce tu azi nu m-ai iubiªi m-ai numi Cristina?

De ce în vise tu mã veziCãzutã dintre stele, Pe când alãturea te-aprinziUnindu-te cu ele?

puterea iubirii

t194t

De ce în braþe tu mã prinziDacã mã ºtii pierdutã? De ce din viaþã tu mã stingiNumindu-mã cãzutã?

Desprinde-te din vis te duDe îmi clãdeºte-o lume, Cã toate-n asta mã duruDucându-mã-n genune.

Cãlãtorind din alte lumiLa mine te întoarce, ªi coborându-te-n genuniDin moarte mã renaºte.

‘’ªi Fãt-Frumos îngânduratSe-nlãturã din vise, Plecând în lume-ndureratCãtre pãmânturi zise’’:

— Pãmânturi în fâºii întinseLa capete de ape, Clãdiþi-mi lume nouã din abisªi-un rãsãrit în noapte.

Din fundul mãrii ridicaþiToiag sã sparg vãzduhul, ªi-n toatã zarea sã înalþUn loc precum mi-e gândul.

Îmi dau ºi razele din trupCãci vreau a mã renaºte, Pe-o vie palmã de pãmântDe-n abis m-oi întoarce.

mary decat

195 t

Cãtre Cristina sã mã-ndreptªi s-o trezesc din noapte, Strângându-i mâinile la pieptS-o rãtãcesc din moarte.

ªi dacã sunt nemuritorªi nume am Luceafãr, Cum aº putea sã mã coborSpre moarte doar în treacãt?

ªi dacã ea, iubirea meaE-n lume muritoare, Cum aº putea sã mã mãsorCu-a ei iubire mare?

Îþi dau eu numele-napoi, Îþi dau ºi nemurirea, Dar fã-mi o lume pentru eaSã îmi trãiesc iubirea.

— Nemuritor ce din cuvântRãsai ºi vrei þãrânã, Îþi dau orice dar om de rândN-ai cum sã fii sub lunã!

Îþi dau pãmânt din el sã faciO lume cum þi-e gândul, Îþi dau orice acuma taciCãci pierzi degeaba timpul!

‘’În ãst rãstimp când el pierindÎn zare precum vântul, În urma lui ea se vedea venindPe când vorbea cu timpul’’:

puterea iubirii

t196t

— Pãrinte-al meu ce mã fãcuºiO mândrã stea în talpã, Tu dã-mi o palmã de pãmântRãsãritor din apã.

ªi dã-mi un loc ca sã-mi aºezÎn nemurire soarta, Lângã Luceafãr sã m-aprindSã nu mi-l fure alta.

Ia-mi tinereþea ce o amªi fã-mã muritoare, Sãdeºte-n mine doar un dramLumeasca alinare.

— Copila mea, îþi dau ce vrei, ªi locuri nouã-n ceruri, Tu pe Luceafãr sã îl ieiÎn mii de alte feluri.

Sã-l vezi de-aici din locul tãuPosomorât sub lunã? Ah! Piarã-þi gândul ãsta rãuªi nu mai fi nebunã!

Tu vrei sã fii o stea pe cerCând eºti din mine ruptã? ªi vrei sã fii la fel ca elªi rece ºi cãruntã?

De stelele lucesc pe cerSub ochiul tãu albastru, Lucesc cãci toate sunt la felCu-mbãtrânitul astru.

mary decat

197 t

Dar de-l iubeºti copila meaTu dute de-l gãseºte, ªi coborând pe steaua taTu vezi de te iubeºte.

Cãci nici el nu e muritorªi-a lui luminã-n noapte, Strãpunsã e de-un tainic dorªtiindu-te departe. . .

Pãrinte-i sunt ce din pãmântVorbindu-i mã arãt, Rãsar din tot cãci nu sunt mortªi pot sã vã dau tot.

„Ea se-aruncã precum o steaStrãpungãtoare-n zare, Pe când în locul lui sclipeaSe strecura în mare.“

— O! Vin la pieptul meu te lasãPe o trestie de zahãr, ªi dintre stele te coboarãCãci nu te vreau Luceafãr!

Te vreau un prinþ nemuritorVenit din altã lume, Pe raza ta sã vii uºorªi sã îmi dai un nume.

Te vreau un vis încondeiatCu o culoare clarã, Te vreau din stele strecurat, Tu vino te coboarã.

puterea iubirii

t198t

Tu din pãmânturi rãsãrindªi scufundat în mare, Din toate mândru ai ieºitStrãlucitor în zare.

Nimic din tot ce eºtiPrivirea nu-mi îngheaþã, Cãci eºti când strãluceºtiRisipitor de ceaþã.

Pe raza ta cãlãtorindMã simt la fel ca tine, ªi împlinitã mã întindSpre tine din genune. . .

În locul tãu mã simt un visNemuritor dar singur, Privind în marele abisMã înfior ºi picur.

Lumini ºi umbre pe pãmântCãci fãrã tine-s rece, Te vãd ºi trist ºi ca un gândDegeaba timpul trece.

Rãmâi la pieptul meu atinsDe-o razã ce strãluce, Cãci eu în lumea mea te simtNemuritor nu rece!

‘’În ãst rãstimp el glasu-i auzeaCum rãsãrea din mare, ªi din pãmânturi suspinaPrivindu-ºi braþe goale.“

mary decat

199 t

— O! Tatã, inima-mi se rupeªi îmi ciobesc lumina, Îmi arde dor nãpraznic tâmpleDe ea pieri-i-ar vina.

De asta-þi cer sã-mi dai un loc. Pe cerul meu sã suie, O stea cu numele de focCe o avem ºi nu e!

Tu prin iubirea ce i-o porþiO faci nemuritoare, Eu ºtiu pãrinte cã tu poþiSã o ridici din mare.

— Luceafãr scump nemuritorTu dute te întoarce, Lângã Cristina ce de dorNu poate a renaºte.

‘’ªi el pieri mânat de dorSpre glasul care-l strigã, ªi renãscut ca din pãmântEl se grãbi s-o-atingã

Sãltându-ºi pleoapele tremurãtorEa ochiul ºi-l coboarã, Cãtre abis întunecosPe-o neânchisã ranã.

Din umbra focului aprinsEl gândul îºi desprinde, ªi-ncununându-se cu-n visPe ceruri se aprinde.

puterea iubirii

t200t

El luminând în hãu adâncκi face raza nadã, ªi tremurându-ºi nada blândSe strecurã în apã.

Dogoritor de-atâta focCe-i curge printre raze, Mutã pãmânt din loc în locªi în pustiuri oaze.

Peste abis nemãrginitEl palmele îºi pune, ªi din ãl haos nesfârºitRidicã mândrã lume. ‘’

— O! Vin la pieptul meu te urcãPe raza-mi ce coboarã, Cãci mie versus mi-ai fãcutªi vorba-þi mã-nfioarã.

Din scripte lumii îi arãþiNecunoscutul nume, Cum poþi nimicul sã-l suporþi? O! Vin’ sã-þi dau renume.

Pe cerul meu ca sã rãsaiCoroanã de Luceafãr, Deasupra-mi frunþii sã te amFãcându-þi stele leagãn.

ªi de Luceafãr nu mã vreiTu ia-mã-n mii de feluri, Precum picturile-n uleiTu fã-mã din condeiuri.

mary decat

201 t

Când legãnându-te pe susDin fruntea mea te lasã, ªi scuturându-te de-apusÎn braþe-mi fii mireasã.

‘’Pe când el glasul îºi tãcuLucind de und’e locul, Cristina-n hãuri dispãruStrivindu-ºi nenorocul

Din paºii ei cei rãtãciþiPe valurile mãrii, Se-aseazã-n poartã de castelPrivind spre estul zãrii.

Þinându-ºi mâinile în tâmplePrivirea ºi-o coboarã, ªi tresãrea luând aminteLa tot ce o-nconjoarã.

Pe când în abis se-afundaVãzând în toate moarte, Luceafãrul pe cer pluteaFãcându-i calea lapte.

Când sub o umbrã de copacUn pãmântean se-aratã, Îl vede-n ramuri legãnatInima ei de fatã.

Înveºmântat ºi plin de elSe-ndreaptã pãmânteanul, ªi mãrunþel ºi mititel, Vorbi precum mireanul’’:

puterea iubirii

t202t

— Copilã tu ce rãsãriºiDin marginile zãrii, Te strecuraºi ºi tresãriºiDin valurile mãrii.

Cãtre copacul meu tu vinªi fii-mi muritoare, Îþi dau o palmã de pãmântªi tot ce lumea are.

Eu sunt un prinþ ce-n vechi castelÎþi pregãtesc odaie, ªi-s cu Luceafãrul la felStrãlucitor ºi mare.

Pe când el trist strãluce-n cerªi printre stele trece, Eu nu-s aici la fel ca el, Sunt muritor, nu rece!

‘’Cristina-i prinde-n ochi cuvântªi geana ºi-o ridicã, Cãtre Luceafãrul de susSe-ndreaptã ºi îi strigã’’:

— O! Vin la pieptul meu te lasãPe-o trestie de zahãr, ªi dintre stele te coboarãCãci nu te vreau Luceafãr!

Rãmâi la pieptul meu atinsDe-o razã ce strãluce, Cãci eu în lumea mea te simtNemuritor, nu rece!

mary decat

203 t

‘’Cãtre copac se-ndreaptã apoi, Surâde pãmântenul, Iarã Luceafãrul pe susLucea lovindu-i voalul.

Din voalul ei fãcând o nadãÎi prinde strãlucirea, ªi strãlucind ca altãdatãÎi farmecã privirea. ‘’

— Luceafãr blând nemuritorLa tine mã ridicã, Cãci am de tine mare dorªi-aicea îmi e fricã.

Nu pot sã fiu cu-acest copilCãci moartea lui mã doare, Pe când el este muritorEu sunt nemuritoare!

Rãmân la pieptul tãu s-atingO razã ce-þi strãluce, Cãci ºi în lumea ta te simtNemuritor, nu rece! . .

Promisiuni trãdate.

Mi-e dor de tine, ca de fiecare datã când te pierd. Mã trezesc cã plâng în suspine, ªi totuºi nu pot sã recunosc cã te iubesc. S-au mãcinat cu timpul promisiuni

ce le-am dorit adevãrate,

puterea iubirii

t204t

ªi astãzi mã dor ºi-n amintire nu vor fi niciodatã uitate. Un pas ce-am fãcut în singurul drum spre unire, L-am pierdut nefãcând al doilea pas spre iubire. De ce amintirea mã doare ºi plâng? Recunosc c-am greºit ºi ºtiu c-am pierdut. Am promis ºi-am trãdat, m-am trãdat pe mine, În fiecare zi în care n-am recunoscut iubire pentru tine. Ar trebui sã fac mii de paºi înapoi, Dar n-aº putea face nimic altceva decât sã îmi aduc

aminte de noi doi. Mai bine sã uit, sã nu mai gândesc, La tot ce-a fost— o singurã iubire de vers. Cu adevãrat puternic lipsa ta o simt, acum ºi pentru trecut, Sã schimb ceva, n-aº putea ºi totu-i pierdut.

Vorbe.

De-aº putea sã critic lumeaªi sã spun ce nu-mi convine, Nu-mi convine chiar nimicªi nimic fãcut de mine.

Ne învârtim cu toþii aiureaªi unii suntem nesimþiþi, Când e vorba de vreun bineCât mai mulþi suntem tãcuþi.

Cãci când vedem nedreptateaCe comisã-i lângã noi, Noi privim doar înainteDeºi toþi dãm înapoi.

mary decat

205 t

Am fãcut din þara noastrãUn pãmânt al nedreptãþii, Din corabia lui NoeNoi ne scufundãm cu toþii.

Tot vorbim de libertateDar liberi suntem demult, Gândurile ni-s furateDe vrãjeli ce ne-au corupt.

Dacã între cinci mii de oameniEste unul nevrãjit, Îmi pun capul la bãtaie Cã trãieºte amãgit.

Dacã între trei mii de oameniEste unul neminþit, Îmi pun mintea la bãtaieCã trãieºte cam prostit.

Nu vorbesc despre iubireDacã eºti sau nu iubit. Vorbesc despre orice lucruÎn care eºti sau nu minþit.

Unde este aceea fiinþãCare-n viaþã n-a minþitSã îi spun eu verde-n faþãCã minte-n stil nesimþit?

Ce ne trebui nouã vorbeDesenate pe hârtii, Sau rostite-n zeci de verbeCe mint ca pe copii?

puterea iubirii

t206t

Vã fac aia, vã dau pe-aiaDar, daþi-mi voi mai întâi. De vreþi aia sau pe aia, Ascultaþi-mã copii!

Ce ne trebui nouã vorbeGogoºele-n complement, Atribute-n multe ciorbePline de divertisment?

Ce ne trebui predicatePline de superlativeCând avem maþele goaleLipsã-s chiar ºi-aperitive?

Vorbiþi fraþilor mai puþinCãci vorbãria stricã. Economia cade la pãmânt, Preþurile ridicã. . .

Mult a fost, puþin a mai rãmas Sã facem marea baltã. ªi pânã la sfârºit am mai rãmas un ceas, Sã ne înghitã balta pe toþi laolaltã. . !

Copil al nimãnui.

Dacã cineva vreodatãTe va întreba cine eºti, Spune-i cã vii de departeªi cãlãtor te numeºti.

mary decat

207 t

Cãlãtor în soarta datãNumelui tãu de strãin, ªi spune-i cã-n lumea toatãDe nume doar ne-amintim.

Nu conteazã cum te cheamãNicidecum de unde vii, Dã-i prin asta o povaþãTu ce eºti al nimãnui.

Poate el sã poarte numePrea slãvit de omenire, Tu în faþa Lui IsusAi un nume din iubire.

De te-ntreabã un’þi-e casaªi unde-i grãdina ta, Spune-i sã-þi priveascã faþaªi sub cer o va vedea.

De te-ntreabã care-s fraþiiªi unde-s pãrinþii tãi, Pune-i sã-ºi întrebe taþiiDe-au iubit, câte femei?

De te-ntreabã care ºcoalãA fãcut din tine om, Spune-i tu cã ºcoala vieþiiA fãcut din tine domn.

De te-ntreabã despre haineCãror firme aparþine, Spune-i cã-i prost dacã credeC-asta-înseamnã omenie.

puterea iubirii

t208t

Da existã diferenþãÎntre haina lui ºi-a ta, Ca a lui mai sunt o mieDar ca a ta nu-i una.

Spune-i cã nu existã omPe care sã-l apere haina, De gura lumii care-n veci va criticaHaina ºi numele ºi faima.

Nimic.

Între totul ºi nimic, Nimic nu poþi alege. Cãci din nimic n-a mai rãmasNimic sã poþi culege.

Nimic— cuvântul ce persistãE azi rostit în toate, Dar sunt ºi multe ce existãFãcute-n astã parte.

Azi adevãrul care este spusÎntotdeauna se plãteºte, ªi-atunci când el ne este ascuns, Uitarea-l nãpãdeºte.

ªi din nimicul care-a fostCândva o pâine bunã, Am fãcut risipã fãrã rost, Azi n-avem firimiturã.

mary decat

209 t

Cum în trecut numeam nimicO casã ºi o masã, Aºa ºi azi numim nimicO casã fãrã masã.

Cãci din nimicul care creºteNimic n-a mai rãmas, Totul ne merge azi pe dosIar masa se cerºeºte.

Câteodatã prea e complicatUn lucru de nimic, ªi câteodatã-i foarte importantOricât ar fi de mic.

Ce greu e tâlcul când gândeºtiCeva despre nimic, Te depãºeºte, simþi cã-nebuneºti, Cuvintele-s nimic.

Dacã nimic nu e, e nimic. Nimic nu mai conteazã. În tot ce e, nu e nimicªi vorbele-s doar frazã.

Doar fraze ce fãcute suntSã umple coala de hârtie, Din care nu-nþelegi nimicSau ce demult se ºtie.

Sã analizez acest cuvântPoate mi-ar trebui o viaþã, ªi-aº înþelege poate tot nimic, Nimic din ce conteazã.

puterea iubirii

t210t

Mi-e dor câteodatã de dor.

Mi-e dor câteodatã de cuvântul’’mi-e dor’’Sã-l pot rosti-n singurãtate, Sã simt dorul ºi cu gândul sã zborSpre timpuri uitate.

Sã mã trezesc din amintiriªi-aievea sã trãiesc, Timpul primelor tandre iubiriªi gândul’’te iubesc’’.

Mãcar puþin sã mai refacPrimii mei paºi în viaþã. Sã mã ridic, sã cad, sã zacPe-un braþ de mângâiere ºi speranþã.

De-atâtea doruri m-am ascunsªi mi-am ascuns iubirea, De-atâta lipsã de cuvinte-am plânsªi mi-am ferit privirea.

De-aº mai putea sã prind o clipãDin feeria mutã, Aº descreþi din fruntea mea o cutãªi n-aº mai fi pierdutã.

ªi n-aº ascunde sub priviriDorinþe netrãite, Când am simþit în suflet mari iubiriCuvinte nerostite.

Mi-e dor câteodatã sã spunCã vreau sã-mi fie dor,

mary decat

211 t

Sufletul cu cuvântul sã-l cununªi de dragoste împãrtãºitã sã mor.

Viaþã fãrã moarte.

Veselã povarã pe umeri azi port, Viaþa de rutinã ce n-o mai suport. E veselã viaþa în mine cã existã, Povarã e firea cã nu-i optimistã.

M-apucã furia ºi capul mi-l apleacã, Sã prindã un fir pe calea beteagã. Sã înoade prezentul de viitor, Sã primesc recompensa de care mi-e dor.

ªi-n nebunie, furia veselie pare. Mã doare tot capul ºi trupul mi-e vãpaie. Arde în vene flacãrã nestinsã, O chinuie dorul, mocneºte închisã.

ªi strig ºi strig cu bucurie, Bucurie pornitã din astã nebunie. Parcã aº fi o marionetãCe joacã un rol de dementã.

O scenã scurtã a unui lung metrajCe se repetã de la caz la caz. Nimic nu se schimbã, totu-i la fel, Iar recompensa rãmâne un gând efemer.

puterea iubirii

t212t

Din flacãrã nãscut, tot flacãra-l ucide. Îl face cenuºã, cenuºa o încinde, Mã arde pe creier, trupul mi-e vãpaie, Cu foc ochiul plânge, se-nchide ºi moare.

ªi recompensa pentru tot ce am pierdut, Va veni odatã cu ultimul cuvânt, ªi-mi va fi dor de toate, de tot îmi va fi dorCând în ultimul moment cuvântul va fi’’mor’’

Iar dincolo de poarta vieþiiHabar nu am ce mã aºteaptã, Dar voi primi în schimbO judecatã dreaptã.

Eu, astã recompensã vreau, Eu vreau dreptate, Nu vreau minciunã, vreau adevãrªi viaþã fãrã moarte.

Noapte – dulce povarã.

Când se lasã noaptea recePe un mal pustiu de valuri, Îmi plimb paºii pe nisipuriSã-mi înec în plâns amaruri.

În ºuviþe de arginturiLãcrimate din ochi triºti, Împletesc pustietateaOglinditã-n ape-adânci.

mary decat

213 t

Leg o lacrimã de altaªi-mpletesc un lãnþiºor, Valuri curg spre apa mãriiLacrimi nãscute de dor.

Lângã mal se rupe valul, Rãtãcite lacrimi sunt, Câte una se îndreaptãSpre amintirile din gând.

Valurile vin ºi pleacãRãvãºind nisipul ud, Apa lovitã de stâncãSe retrage tremurând.

Obosind de cãutareaPaºilor pierduþi de mult, Tremurã la suprafaþãÎn aºteptarea unui cânt.

Noapte grea, dulce povarãDoar în la tine mã descarc, Amintirea mea amarãAzi o gust ºi gustu-i drag.

Lunã, tu luminã blândã, Dulcele meu scump cãmin, Vino dragã ºi m-alinãCu lumina ta sublim.

Fiecare zi sã treacã, Tu sã vii încet, zâmbind, Sã zâmbesc în amintireaClipelor numite chin.

puterea iubirii

t214t

Din durerile trecuteSã m-aleg cu-n gând plãcut, Sã te am iubitã noapteSã-mi dai visul de demult.

ªi pe malul Mãrii NegreTot tu noapte de argint, Sã dai un sens vieþii meleSã vãd dragostea venind.

Sã mor de drag sub mângâiereaBraþelor visate, ªi sã m-adoarmã fericirea. . . Dureri fiva uitate.

Spovedania unui suflet rãtãcit.

Ridicã-te din chinul tãu FecioarãPrecum dulcele Isus, ªi cuprinde-mi mâna dreaptãªi îndreaptã-mã spre invers de apus.

Spre rãsãrit la steaua care plângeªi lumineazã dulce ºi nestins, Sã simt cum împrejuru-mi curgeLumina ei ce-n timpuri nu s-a stins.

Sã mã-nþelegi în disperareªi bucuria mea s-o simþi, ªi crede-mã, pãcatul meu mã doareCã m-am nãscut departe de ‘’pãrinþi’’.

mary decat

215 t

Tot ce-am fãcut a fost iubireªi neºtiinþã ºi pãcat, ªi asta a fãcut din mineUn om cu sufletul pãtat.

Elibereazã-mi Doamnã mânaCãci în genunchi în faþa Domnului m-am pus, ªi roagã-l sã-mi asculte rugaªi sã-nþeleagã tot ce am de spus.

Am fost nãscutã, viaþa mi s-a datªi liber drum în viaþã, Darã tot timpul necazuri am creeat, Mult timp n-am dat iubirii importanþã.

ªi multe rele le-am gânditªi-n disperare le-am dorit înfãptuite, Multe amãgiri am mai trãitªi am frânt inimi multe.

ªi am ascuns apoi în versuri miiIubirile curate, Scriind pe nenumãrate hârtiiªi multe sunt pãtate.

ªi fapte, ºi cuvinte ºi-amintiriAzi le repet ºi toate mã dor, Scapã-mã Doamne de false trãiriCãci simt cum toate mã vor.

Iartã-mi iubirea, dorinþa, cuvântul, Fapta Doamne ºi lumineazã-mi gândul, Ajutã-mi Doamne ca sã morFãrã sentimentul cã toate mã dor.

puterea iubirii

t216t

Prea multe s-au pierdut de mineªi eu de tine, Tot timpul am vãzut pãcatul iubireªi m-am pierdut de mine.

Am alergat spre steaua care plângeªi lumineazã dulce ºi nestins, O vãd ºi-acum, cãldura-i curgeÎn jurul meu ºi m-a cuprins.

Apleacã-te acum FecioarãSpre capul meu cel aplecat, ªi cuprinde-mi mâna dreaptãRidicând-o din pãcat.

Sã fie viaþa nesecatãªi drumul prin lume roditor, Sã-mi fie faþa curatãªi-n vraja iubirii sã mor.

Ispitã.

Lacrima se zbate în ochiSã spele amintirea, Ce-a fost, a fost un pãcatDar a fost ºi plãcerea. E sã fiu pedepsitã Pentru ceea ce sunt, E ºi-asta o plãcere, Durere, cãci prin cãinþa ce simtSe spalã pãcatele mele.

mary decat

217 t

Mã lupt cu conºtiinþaSã fac sã nu facCeva ce mã doare, Inima mã-npingeSpre dulce pãcatIspita e mare. Sã înving o ispitã, Sã mã înving pe mine, E greu, cãci durere eu simtFãrã de tine iubire.

Om ºi filozof.

Filozofi nu sunt cei ce iubesc, Nu sunt nici poeþii, Filozofi sunt cei ce cerºescPrea des la stâlpul vieþii. Nu poþi sã îi cunoºtiDeºi îi vezi tot timpul, Nu poþi sã simþi ce simtCãci te coboarã simþul. Îndrãgostitul iubeºte, e om. Poetul are strãlucire de geniuDar e totuºi un om. Iar omul e pretutindeniªi poate fi domn. Nu spun domn al lumiiCi-al conºtiinþei lui, Rob al iubirii, poet al nimãnui, Dar folozof cu gândulÎn viaþa oricui.

puterea iubirii

t218t

Dacã aripi mi-ar creºte.

Dacã aripi mi-ar creºte deodatã, Aº pleca departe de lumea toatã. Cu ce mã-ncãlzeºte miºcarea din jur? În toþi e egoismul ºi minþile-n fum.

Sã mã înalþ deasupra fumului aº vrea, Sã nu mã mai înece, Sã nu-mi mai plângã ochiiªi nici inima meaSã nu mai fie rece.

Eu pot sã simt în ea tandreþe, Iubire fãrã capãt, Dar lumea asta-i mult prea receªi-i pune-n poartã lacãt.

ªi de la lacãtul închisRãceala se revarsã, Spre inima cu sentiment de visTrãit în viaþã falsã.

Doamne aº vrea sã mã înalþ spre cerDin lumea ce sufletu-mi apasã, În nimic sã nu mai simt un misterªi nici o viaþã falsã.

mary decat

219 t

Amintirea unei nopþi.

În amintirea unei nopþiCe ne-a unit pentru o clipã, Plâng azi ºi-aºteptSã mã sãruþi de poþi, O datã fãrã fricã.

În amintirea acelei nopþiIubire dã-mi o clipã, Atinge gura mea ºi simteCât de uscatã e de dorªi-atâta fricã.

De amintirea acelei nopþiAm tot fugit în viaþã, De-nvãluirea ei o clipã n-am scãpatªi treazã sunt de-atâta dorªi de atâta fricã.

Tu singur poþi sã înþelegiªi râsul meu ºi plânsul, ªi tare mult aº vrea sã nu renegiIubirea mea ºi dorul meuªi nouã visul.

E prea târziu. . . Sau poate niciodatãN-a fost ce am crezut, De m-ai iubit, nu mai conteazã, ªtiu cã iubesc ºi asta mi-e deajuns.

puterea iubirii

t220t

Îndoiala.

Stau ca pe ghimpi, Mã plimb ca pe ace, Simt în inimã junghiªi spini în torace. Mã simt suspendatãÎntre douã legi ale firii, ªi sunt agãþatãDe sfoara iubirii. Între adevãr ºi minciunãMã clatin, oare unde mã-ndrept? Ce sã mai cred? ªi care-i partea bunã? La ce sã mã aºtept? Mã îndoiesc de adevãr, Mã îndoiesc ºi de minciunã, Nu ºtiu de care parte e misterSau poate sunt nebunã! ªi pentru ce o nebunie Sã îmi aparã-n minte? Sau oare ce boalã sã fie? Sau eu sunt prea cu minte? Am spus de atâtea oriªi mai repet:Prea mult minte stricã. Fie ce-o fi, voi încerca s-aºteptÎn viaþã orice picã! De ce mi-a fost mie fricã? De iubire. De ea n-am scãpat. Doamne, dã-mi minte ce nu stricã, Fereºte-mi viaþa de îndoialã ºi pãcat.

mary decat

221 t

Aici vom fi.

De vânt ºi ploi m-ar bate, De soare m-ar topi, Eu sta-voi în picioare, Aici voi fi.

De piedici îmi veþi puneªi jos mã veþi trânti, Eu tot mã ridic lumeªi tot vã voi vorbi.

De vreþi sã-mi scuturaþi hârtiaCa versuri sã îmi cadã, Ah! Ce în van vã e maniaSã scormoniþi o ranã!

De vreþi sã întrebaþi cevaCe nu vreþi a cunoaºte, Lãsaþi-mã în lumea meaVoi cârâit de broaºte.

Ce-atâtea vorbe rãscoliþi? Vã aparþine vouã? Avem noi minte de smintiþiDar, ne-aparþine nouã!

Ce credeþi voi ? Cã Eminescu, Fu vreun nebun prin lume? Vã-ntreb ºi eu car’vã e rostul? ªi cine vã e nume?

puterea iubirii

t222t

Ah pui de ºarpe ºi nãpârciCum vã numi Hristosul, Dormiþi, dormiþi pe brânci, Habar n-aveþi ce-i rostul!

Cu pana voastrã ascuþitãLa cap de ascuþitoare, Ciuntiþi o minte iscusitã, Nu vedeþi cã vã doare!

Lovi-veþi voi vreodatã-n cei ce-au fostCa sã vã salte mâna? Ah! Nu puteþi cã-i mult prea multSã îi ajungeþi ºi mie mi-e totuna.

De vreþi nu vreþi, voi sunteþi voi. Voi vreþi a ne cunoaºte? Dacã întrebãri v-am pune noi, Care lumini vã paºte?

Ce credeþi voi? Cã eu nu potSã critic critici multe? Pot multe ºi pot sã vã suportªi vorbele mãrunte.

Ce fu el? Fu el vreun epigon? Sau vreun mosneag cu pipã? N-a fost un epigon ci domnÎn România micã!

ªi mare Românie e de-atunciSãltatã pe-al sãu nume, ªi multe vorbuliþi de prunciCu el vor sã se-ngâne.

mary decat

223 t

Respect, recunoºtinþã, leagãnSub flori de tei sã-i dãm, E cel ce n-are geamãn. De ce sã-l mai negãm?

Cu ce? Eu nu am! Voi aveþi? Mã-ndoi! Eu? Ce cuvânt sã scarmãnCã n-am. Dar voi?

Ah cât mã doare mintea! Oare voi nu aveþi dureriCând vã recitã PinteaLucrãri ce par de ieri?

Încetaþi a vã mai nega valoareaCãci alta n-aveþi. ªi nu-i mai nãclãiþi culoarea, Mai bine taceþi!

Cãci noi aici vom fi mereu, În liricã sã ne luptãm cu vanul, ªi eu lupta-voi prin infimul euSã fiu ca el, una cu neamul.

De Eminescu ar mai trãi, Mulþi s-ar gãsi întrebãri sã-i punãAºa cã eu, dupã ce n-oi mai fi, Alþii sã vã rãspundã.

Eu nu sunt el ºi numele mi-e Deca, Nu-s nici ca Shachespeare ºi nici nu sunt Seneca, Nu sunt un Schopenhauer ºi nici vreo eruditã, Dar nici nu sunt un nimeni ºi nici o parvenitã.

puterea iubirii

t224t

Pãstorii limbii.

Pe plai de mioriþãO limbã s-a nãscut, Prin pãstorii noºtriCei ce-au fost demult.

De-a fost de plai piciorul, De-a fost prin iambi aleasã, Odor din DecebalE limba mea frumoasã.

Cãrãri întortocheatePrin labirint de timp, Au strãbãtut prin faptePoeþii fãr’de nimb.

Aureolã de cuvinteDin umbrã de Luceafãr, Din Decebal pãrinteE limba mea de zahãr.

Un laur de pe frunteA lui Traian romanul, E limba mea-n cuvinteIstorii ºi tezaur.

Armurã nepãtrunsãCãci în esenþã-i purã, ªi cu patimi unsãE limba mea românã.

mary decat

225 t

Philosophum non facit barba, Philosophum lingua facit, Limba lui taie ca bardaPrin strãmoºul dacic.

Una hirundo ver non facit, De aceea în adânc ni-i trecutul, Adâncuri alea iacta estªi-s una cu pãmântul.

Dor nemãrginit de visuri, Înþeles ce-n faptã-au pus, Ei au fost strãmoºii noºtriCei ce limbile ne-au uns. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La un colþ de lume vecheIatã o frunte aplecatã, Cum ascultã c-o urecheMurmur de izvor în ºoaptã.

România-n dor tresaltãPentru o vorbã nenãscutã, Iatã geniu cum se-nalþãªi tãcerea i-o ascultã.

Iatã vine EminescuC-o peniþã-n vârf de fulg, ªi urmat e de o ceatãDe cuvinte care curg.

ªi ce rime, ºi ce versuri, ªi ce muzicã frumoasã, Se aude-n înþelesuriDin a lui panã mãiastrã!

puterea iubirii

t226t

ªi din codri evadeazã, Din pãduri întunecate, Când curgând izvor vibreazãUmplând colile de ºoapte.

ªi prin crânguri pãsãri dormCând scârþâie pana, Strãpungând în somn un dorCe le-apasã rana.

Iatã în desiº se pierdeVindecatã rana, Când poetul se apleacãMângâind cu palma.

ªi-un copac ce ramuri poartãCa o hainã de-mpãrat, ªi-a mai aplecat o creangã, Creangã-i Nicã alintat.

La un colþ de cartierUrcã deal zâmbind alene, Caragiale cel veselªi cu vorbele mirene.

ªi un lanþ se alungeºteLegând za de za-n popor, Limba noastrã pãstoreºteCând cu dor când cu umor. . .

De la Decebal limba s-a legat, Pentru cei ce graiul dacilor au urmat. ªi se leagã-n zale capete de lanþ, Care prind poporul într-un tainic vals. . .

mary decat

227 t

La un colþ de lume nouãªade la o poartã, Un pãstor ce-n grabãGata stã sã batã.

La alt colþ de lume dusãªtã la altã poartã, Umilã pana mea Cea de timp uitatã.

Nu sunt eu pãstorulErei ce s-a dus, Într-o zi din martieCând George s-a dus.

Primul cap de lanþ a fost Decebal, Cel urmat de scutul bravului Traian. La George Pruteanu lanþul se terminã, Und’te-ai dus tu pãstor de limbã creºtinã?

Doar o vorbã sã-þi mai spunCertându-þi moartea, Pãrându-mi rãu cã m-am pierdut de drumUnindu-mã cu noaptea!

Un pic eu aº fi vrut sã mai rãmâi Pe plai de mioriþã, Mãcar o vorbã sã-mi mai spui, O vorbã fãrã fiþã!

Mai apleacã-te odatãPe o coalã de hârtie, Doar o vorbã sã-mi mai spui, Ce-am greºit ºi ce e bine.

puterea iubirii

t228t

Doar o vorbã sã-þi mai spun, Vin’ de poposeºte, ªi-al meu iamb din toc umilCeartã-l pãrinteºte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La un colþ de lume-aflatÎn umbrã de Luceafãr, Un pãstor s-a aºezatÎn al umbrei capãt.

La un colþ de capãt ruptSe rãsfrânge-n zare, Se coboarã pe pãmântO luminã mare.

Vorbele se prind în cercSã porneascã valsul, ªi-ntr-un dulce sentimentStrãluceºte astrul.

ªi-ntr-un colþ de Mare NeagrãCântã un pãstor, O limbã latinã, A românilor!

Poveste de iubire.

— Printre lacrimi ºi suspine, Zile doar de neguri pline, S-a ivit un soare blândDar îl vãd tot suspunând.

mary decat

229 t

I-aº vorbi o-ntreagã noapte. I-aº ºopti frumoase ºoapte. Dar îl vãd cam supãratDe nimic neâmpãcat.

Era o noapte de varã, Iar pe cer o lunã clarã. Soarele din cer speranþaIar prietenul meu viaþa.

M-a chemat sub clar de lunãªi m-a prins uºor de mânã. Sub a lunii strãlucireMi-a ºoptit un gând de bine.

Dupã ºoaptã o îmbrãþiºareIar apoi o sãrutare. ªi-ntinzându-ne o mânãNe-am pus pe cap o cununã.

De speranþã ºi de dor, Din dorinþa de amor, Astã ºoaptã de iubireNe-a condus spre fericire.

Calea laptelui bãtrânãNe-a pus ºi ea o cununã, Împletitã-n adevãrªi credinþã în amor.

Printre lacrimi ºi suspineTot am crezut în iubire, ªi cu mâna am cuprinsO mlãdiþã dintr-un vis.

puterea iubirii

t230t

Dintr-un vis de fericireCe nãscut e din iubire. Am sãdit-o-n inimãªi-am hrãnit-o-n lacrimã.

Ea mã bate, ea m-alinã. ªi ea plânge ºi de dorul meu suspinã. Când distanþa ne desparteªi durerea ne împarte,

Un destin neâmplinit, Nedreptãþi la nesfârºit, Eu sãracã, el bogatªi de mamã judecat.

Vorbe crude mã lovesc, Lacrimile le stârnesc, Nu mai pot sã mã oprescDar pe el tot îl doresc.

Noapte de vis— o mamãIubirea nu ne ia în seamã. Gând nepermis— iubirea— dramãªi-o dragoste amarã.

O las pe mamã ºi mã-ntorcLa nopþile de varã, S-aleg din dragoste rodDe dulce povarã.

În tot ce mã doare m-alinã ceva, E dragostea mea. ªi chiar ºi-atunci când râdM-alinã un gând.

mary decat

231 t

Când seara se lasãªi dorul mã cheamã, Iubitul m-aºteaptãÎn seara de varã.

Când seara se-ascundeDevreme lumina, M-aºteaptã prin frunze cãzuteNerãbdãtoare iubirea.

Când iarna zãpadaPrin pãr mi se-ascunde, Mã-nvãluie vrajaªi dor mã cuprinde

Când primãvara briza dulcePe aripile dorului mã duce, Revine-n searã cãlãtorulIubirii mele, ºi-mi alinã dorul.

‘’E o poveste ce mi-a spusCândva o fatã, Dragoste ce n-a apusªi nu va fi uitatã.

I-am ascultat zile întregiPovestea de iubire, ªi am vãzut-o-n seri pribegiCãtându-ºi fericire.

ªi am vãzut cum lacrimi miiÎi tot curgeau pe faþã, ªi-am ascultat-o-n nopþi târziiDin searã-n dimineaþã.

puterea iubirii

t232t

Îi scriu povestea de iubireNãscutã-n adevãr, Iubire mare, gelozieªi lacrimi care dor. ‘’

— ªi cum þi-am spus, când ne-am vãzut, M-a prins de mânã ºi mi-a spus:‘’De vrei sã fii iubita mea, Primeºte-mi fatã dragostea. ‘’

Eu i-am zâmbit el m-a cuprinsÎn ale sale braþe, ªi-a renãscut în al meu visIubire ºi speranþe.

De-atunci în fiecare searãNoi ne-am trãit iubirea, M-a ars apoi cu lacrimã de cearãÎn suflet, furându-mi fericirea.

Sub influenþa mamei saleMi-a zdruncinat speranþa, Iubirea însã ne-a rãmas în cale, Ne-scaldã-n lacrimi faþa.

Citesc poeme ºi m-alinDar gândul tot nu mi-e senin, Poeþii-n vers iubiri redau frumosDar cui îi este de folos?

În iubire chiar existãClipa ce e optimistã, Dar eu spun cã nu rezistãCând durerea mult persistã.

mary decat

233 t

Te loveºte în amorCel de care simþi mult dor, ªi trãieºti doar la prezentªi te doare mult în piept.

Într-o searã ne-am certatDintr-un fapt ce ne-a scãldat, Viaþa în pãcat fãcut, Mult în suflet m-a durut.

El n-a înþeles în gândRolul mamei pe pãmânt, ªi-ntr-o ceartã din iubireAm ajuns la despãrþire.

Nopþi întregi am plâns ºi multM-a costat pãcatul scump. Am suferit în tãcereSimþind în piept doar durere.

M-a lovit cu mâna-i careNe unea-n îmbrãþiºare, ªi scotea din gura-i cea dulceVorbe dure la rãscruce.

Nemiºcatã stam, priveamPeste trupu-i cu mult calm, Deºi sufletu-mi striga, Unde eºti iubirea mea?

Întrebãri fãrã rãspunsEu atunci în gând mi-am pus, ªi cu mintea tulburatãN-am rostit decât o ºoaptã.

puterea iubirii

t234t

Am pus capu-n jos ºi-am plâns, Te iubesc! Atât am spus, ªi-ntr-o clipã de-amintireEl m-a sãrutat pe mine.

Dupã o clipã de rutinã, Dragostea e mult mai plinã, Dupã o ceartã îmbrãþiºareaE mai blândã decât marea.

Noi în ºoapte de amorNe-am unit gurile-n dor, ªi din purã-mbrãþiºareI-am simþit iubirea mare.

Sub copacii primãveriiNe-am plimbat o noapte, ªi în braþele tãceriiNe-am simþit departe.

ªi ca într-un joc de norocAm pus eu jos o carte, Cartea e iubirea meaªi nu o simt departe.

ªi peste cartea ce-a cãzutA pus ºi el o carte, Mi-a arãtat-o ºi-am vãzutIubirea-i îndeaproape.

Dar cum la cãrþiTriºeazã jucãtorul, Tot astfel mi-a trãdatIubitul meu amorul.

mary decat

235 t

Deºi în vinã nu eramTot am primit o palmã, L-am întrbat ce vinã amªi nu m-a luat în seamã.

Nu mi-e fricã de iubire. Eu o simt plãcut în mine. Nu e trist sã simþi iubireCi sã crezi în amãgire.

Mult mai trist cred c-ar fi dacãSimþi iubirea apã fãrã matcã, Sã te scalzi doar în plãcere, Sã nu simþi nicicând durere. . .

Niciodatã n-am iubitPânã când n-am întâlnitPe bãiatul care acum, Mi-e prieten cel mai bun.

Nopþi de varã ºi târzii, Gândurile de copii, Ne-au maturizat gândireaªi gândirea amãgirea.

ªi ne-am întrebat apoiDacã chiar ne iubim noi, Întrebare cu rãspunsTot iubirea ne-a adus.

Cum sã pun iubirea-n vers? Ea e totu-n univers, Dar din ea se nasc mai multeLucruri mari deºi mãrunte.

puterea iubirii

t236t

Cãci multe certuri sau nãscutÎn dragoste curatã, Din motive de nimic, Dar dragostea. . . pãtatã.

Ne-am despãrþit de atâtea oriDin vina mamei sale, ªi n-am înþeles de ce doar euCãlcam pe sparte oale.

ªi palme multe am primit, Cum de ia fost uºor? De ce de lacrimi m-am lovit? De ce de-atâta dor?

Am plâns mereu ca un copil, ªi am umplut pahare cu veninCe pãstreazã-n ele aroma greaCare-mi pãteazã dragostea.

Mi-aº fi dorit sã-i dau sã beaLicoarea rea din cupa mea, Sã simtã ºi el o clipã mãcar, O dragoste cu gustul amar.

Nu ºtiu de ce n-a înþelesIubirea în adevãratul sens. Pentru ce-a triºat la jocEl jucãtorul cu noroc?

Cãci din voia mamei saleI-apãru o fatã-n cale, ªi cu dragostea la poartã, Mi s-a-nchis în viaþã soartã.

mary decat

237 t

‘’Am privit copila careA-ntins mâini spre-mbrãþiºare. I-am ºters lacrimi de pa faþãªi i-am dat din nou povaþã:

Dintr-o dragoste nebunãS-a nãscut un clar sub lunã, Din lumina clarei luniS-au nãscut douã cununi.

Chiar când timpul le desparteDragostea-i tot mai aproape. ªi când dorul le strãpungeUna singurã ajunge.

Va unit sub clar de lunãSoarta voastrã mânã-n mânã. Va pus pe cap o cununã, Dragostea voastrã nebunã.

Tu ai plâns în nopþi ºi ºtiuCã-þi era gândul pustiu. Iar în inimã doar dorSimþiºi din al tãu amor.

Te iubeºte dar l-apasãVorbele din a sa casã. Dacã el e soarta ta, Ai rãbdare, vei vedea.

M-a privit în ochi cu lacrimi, Pline de dragoste ºi patimi. ªi-a început sã povesteascãCe-a putut sã pãtimeascã:

puterea iubirii

t238t

— Ne-am împãcat de atâtea oriªi ne-am jurat iubire, ªi supãraþi ai lui pãrinþiM-au alungat pe mine.

ªi am rãmas fãrã cuvinte, Nimic nu mai simt fierbinte. Gândul mi s-a pustiit, Spaima m-a încremenit.

Dintr-o dragoste curatãS-a nãscut o tristã fatã. Eu sunt cea care acumSimt în piept un dor nebun.

Vreau în mine sã revinãDin trecut a mea luminã. ªi-n amurgurile veriiSã ºterg urmele durerii.

Nu vreau iubirea sã-mi piarãDar nici n-o mai vreau amarã. Vreau ca-n cupa cea cu fiereSã mai simt ºi gust de miere.

Nu ºtiu cum de mai rezistªi n-am gândul pesimist. Nu vreau prima mea iubireSã se schimbe-n amãgire.

Vreau sã se renascã-n steleVisul drag inimii mele. Marius sã-mi fie aproape, Lângã mine întru toate.

mary decat

239 t

‘’Priveam copila ce-n visarePrivea în noapte neagra zare. Visuri nevinovate de copilNãscute dintr-o cupã plinã cu venin.

Am strâns-o-n braþe, a tãcut. A plâns pe umãrul meu mut. Mi-a privit ochii, m-a durutDurerea ei de drag trecut.

Mã cheamã dorul în trecut, Mi-e dor de sora mea ºi mult, Aº vrea în ea ca sã-i revinãA sa paºnicã luminã.

Dintr-o dragoste nebunãSã-mpleteascã o cununã. S-o hrãneascã-n adevãrNu în lacrimi din amor.

ªi sã vadã-n viaþã, viaþa. Sã nu aibã-n lacrimi faþa. Sã nu se mai amãgescãC-o poveste nebuneascã.

Totul pare nebunieNicidecum prietenie. Nu-nþeleg cum se iubescCând atâta se jignesc!

ªi-mi adoarme-n braþe sora. O strãbate aureola, Aureola de-adevãrÎntr-o liniºte de somn.

puterea iubirii

t240t

O privesc apoi cum doarme, Ea e-n viaþã a mea floare. Nu prin nume de FloriCi prin sângele comorii.

Dragostea ce ne-a unitUn destin nedespãrþit. Ea cu mine, eu cu eaPretudindeni ca o stea.

Noi avem acelaºi sânge, ªi prin noi aceaºi lacrimã curge. Când ea este supãratãÎmi simt inima furatã.

De trecut ºi de durereSimt în mine ea cum geme. ªi cu faþa la pãmântPlâng din ce în ce mai mult.

ªi ea-mi simte lacrimaCe-mi strãbate des faþa. ªi cu ochii-i de copilMã priveºte, eu suspin.

Nu pot nicicând eu sã uitÎn trecut cum s-au nãscut, Douã fete care acumSunt pierdute pe un drum.

Pe un drum secat de viaþã, Un drum pierdut de speranþã, Pe un drum care ne þineÎn lacrimi ºi amãgire.

mary decat

241 t

Când Hazardul îl ascultMelodia doare mult. Mi-aduc aminte, cândvaCe fericitã era.

Când în nopþile de varãNe plimbam la noi la þarã. Ea râdea frumos ºi multªi n-avea gândul pierdut.

O poveste de iubireNaºte sigur vis la fericire, În rest totu-i la norocPrecum cãrþile la joc.

Gândesc la povestea eiCe-o trãiesc multe femei. ªi mai înþeleg ceva, Cât de falsã e viaþa.

Crezi cã trãieºti în iubireDeºi nu þi-i deloc bine, ªi te minþi mereu în gândDeºi te trezeºti plângând.

Þi se-nchide-n viaþã soartãªi cu lacrima pe faþã, Tu te simþi dezamãgitªi în viaþã nedorit.

Las pãrerea mea mã-ntorcLa fata fãrã noroc, Ce mã roagã-n dimineaþãSã-i vorbesc, sã-i dau povaþã.

puterea iubirii

t242t

N-am putut sã-i spun decât:Sentimentul doare mult. Totul e sã nu dispereªi sã lupte cu putere.

ªi de vrea ceva în viaþãSã asculte a mea povaþã:Peste orice iubire pierdutãAmintirea-i aºternutã.

Totul este trecãtor, Dar din tot se naºte amor. ªi de-l vrei cu-adevãratNu-i nimic de regretat. ‘’

— Astãzi plec, disearã vinSã-þi mai povestesc puþin. Nu mai e prea mult de spus, Ce-a rãmas va fi de-ajuns,

Ca sã scrii tu despre mineO poveste de iubire, Nãscutã din adevãrªi din lacrimi de amor.

Vreau ca sã redai în versIubirea în adevãratul sens. Nu din vise ºi speranþeªi cu rimele frumoase.

Sã fie povestea meaUn exemplu altora, Sã nu punã nimic la sufletªi din tot sã facã zâmbet.

mary decat

243 t

‘’Am ascultat-o, mi-era somnIar fata mi-a zâmbit uºor. Eu am simþit-o îi era dorDe dragul ei fecior.

Seara ne-am întâlnit din nouªi-am stat la masã, Iar fata a început din nouPovestea ei duioasã. ‘’

— Pãrinþii lui ne-au judecat, Nimeni nu ne-a apãrat. ªi de-atâta nedreptateM-am ascuns sã lupt cu toate.

El spune cã vrea sã fiePururea cu mine. Unde, cum ºi când, Nu-mi trece deloc prin gând.

Lumea vede, spune multeVorbe bune sau urâte. Unii sunt de partea noastrã, Ne fac speranþa frumoasã.

Se gãseºte cinevaSã mi tulbure liniºtea, ªi îmi spune despre elVorbe ce mã dor de fel.

Spune lumea cã-i nebun, Cã nu ºtie ce vrea acum. Eu la inimã tot punªi mã pierd iarãºi de drum.

puterea iubirii

t244t

‘’O privesc ºi-i spun cuvinteCe-al ei gând vreau sã-l alinte. Ea ascultã sau n-ascultã. . . Tace, eu o vãd pierdutã.

Cine-a suferit în viaþãNu trãieºte cu speranþã, Ci munceºte mult mai multNu luptã cu viaþa blând.

Tot vorbesc eu despre viaþã, De credinþã ºi speranþã, Parcã n-aude nimic, Mã priveºte, eu îi zic:

De ce taci ºi te frãmânþi? Nu privi fãrã s-asculþi! Cãci nu se nasc fericiriDin iubiri pline de spini.

Pentr-o clipã de plãcerePlãteºti cu multã durere. Nu-i nimic de regretatCi multe de îndreptat.

Nu spun sã nu mai iubeºti, Ci sã nu mai rãtãceºtiPe un drum secat de viaþãªi prea des fãrã speranþã.

Ca sã aperi o iubireTrebuie sã laºi de la tine. ªi încã o povaþã de-a mea, Iartã dar nu ºi uita!

mary decat

245 t

Sã nu pui chiar tot la sufletCãci tristeþe îi vei da, ªi gândeºte-te la tine, N-ai ce regreta.

Tu nu vezi cã lumea-i rea? Cine te va ajutaDacã singurã nu poþiFatã de grijã sã-þi porþi?

Fii ca vântul care bateDintr-o parte-n altã parte. Precum timpul efemerSã te schimbi în caracter’’

— Sã mã schimb aº vrea, nu pot. Sã joc teatru, nu suport. ªi apoi tot eu aº plângeªi dorul tot m-ar strãpunge.

Eu îmi simt în piept iubireaªi-i simt în lume menireaSã nu se ascundã, Sã se spunã, sã se simtã.

Nu am putut sta despãrþiþiªi din nou am fost uniþi, De o dragoste fierbinteCe ne obsedeazã-n minte.

Multe nopþi ºi multe zileAm retrãit o amintire, Amintirea acelui ceasDintr-o clipã de rãgaz.

puterea iubirii

t246t

Din pauza unui chinCe nu pot azi sã-l alin. Sã simt în viaþã odatã mãcar, O dragoste fãrã gustul amar.

Din ce clipã de-adevãrSã renasc sã nu mai mor? Sã nu mã mai simt vie doar prin trupCi ºi prin spirit ºi prin gând.

Când va lua sfârºit amarul? Când se va goli paharul? Ce sãmânþã a fost stricatãªi în mine aruncatã?

Pentru ce a încolþit? ªi de ce a rãsãrit? De ce nu se ofileºte? De ce tot mã necãjeºte?

Oare cât a mai rãmasPânã la un scurt popasUnde sã se decidã odatãDacã avem sau nu o soartã?

Oare unde, când ºi cumBinele-a rãmas doar scrum? Cãci iubirea arde încãªi nu cred c-o sã se stingã.

‘’Eu n-am trãit a ta poveste-n spiritDar am simþit-o aproape zilnic. Pentru cã ºi eu am iubitªi ºtiu ce-nseamnã plâns din oriºice motiv.

mary decat

247 t

La toate întrebãrile ce þi le-ai pus, Tu ºtii cã este un rãspuns:Iubirea, bunãtatea ta, Un avantaj pentru lumea rea.

Tu nu vezi cã n-are rostSã fii bun? Eºti luat drept prost! Tu nu vezi cã lumea-i reaVrea totul doar pentru ea?

Eu nu spun ca rea sã fiiDar nici proastã sã nu fii. Tot ce vreau ca sã-nþelegiE sã ºtii de ce iubeºti.

Sã ai ultimul cuvânt, Sã gândeºti puþin dar mult, ªi peste ultima carteSã laºi dragostea deoparte.

De nu poþi sã faci aºa, Ascultã povaþa mea:Lasã totul aºa cum este, Timpul trece, timpul ºterge.

Cel mai bun vindecãtorAl rãnilor din amor, Este timpul draga mea, Totul în lume va schimba. ‘’

— De când schimbã, mã tot plimbã. Tot mã plimbã ºi nimic nu schimbã. Îmi tot dai mereu poveþe Doar de tine înþelese.

puterea iubirii

t248t

Câteodatã ºtiu ce spuiDar menghina doruluiMã strânge la disperareªi mã trec sudori amare.

Îl iubesc ºi nu concepCu nimic sã îl rãnesc. O s-ascult povaþa ta, Sã decidã deci vremea.

Dar aº vrea sã-ntreb ceva, Tu simþi fericirea ta? Tu ce înþelegi chiar multeLucruri mari dar ºi mãrunte.

‘’Nu e vorba despre mine. Este vorba despre tine. Dar ºtii bine c-am iubitªi tot timpul am suferit.

Eu prin junglã des am mers. Am trãit în mediu mult pervers, Nu perversitatea meaCi sigur a altora.

ªi tot felul de animaleEu am întâlnit în cale. Nu am rãni deloc pe pieleDarã sufletul meu geme.

Am vãzut în viaþã multe, Multe rãni, gânduri pierdute. ªi-am simþit pe a mea pieleMultã jale ºi durere.

mary decat

249 t

Am asistat cu durereªi am vãzut mulþimi, De suflete rãniteCãzute de pe culmi.

ªi prea mulþi au decãzutFãrã mãcar puþin sã se ridice, Cu toþi au simþitA vieþii grea alice.

Pornitã dintr-o clipãDe adevãr prefãcut, Cu toþii au simþit minciuna, Cu toþii au cãzut.

Tu lasã-þi viaþa sã decurgãNormal ºi în raport cu timpul, Nu-þi mai lãsa ochii sã plângãªi sufletul singur.

Nu citi cartea fãrã s-o-nþelegi, Nu crede-n iubire fãrã s-o trãieºti, Sã n-o simþi doar tu în tineCi ºi-n cel ce-n braþ te þine.

Dar ce va fi, va fi. Ce îþi este scris, vei primi. Însã, în grãdina care eºtiPoþi orice tu sã sãdeºti.

De mai vrei sã-mi spui ceva, Spune, te voi asculta. Vreau sã ascult pân’ la sfârºitPovestea ce te-a rãnit. ‘’

puterea iubirii

t250t

— Sã-þi mai spun încã ceva? Da! Am încredere în povestea mea. ªi nici timpul care treceIubirea nu-mi poate ºterge.

ªi dorinþã voi simþiPânã-n clipa ce-oi muri. ªi în fiecare zi din viaþãVoi trãi tot cu speranþã.

Îl iubesc ºi mã iubeºte. Sentimentul ne uneºteªi speranþa cã-ntr-o ziFericire vom primi.

Printre lacrimi ºi suspineTot am crezut în iubire. Cãci avem pe cap cununãDin dragostea noastrã nebunã.

Dintr-un vis ce s-a nãscutDin clipa ce ne-am vãzut. ªi întâlnindu-ne mereuL-am învins pe Eros zeu.

‘’Poveste fãr’de sfârºit, De-o fi unul, fie cel dorit. Eu le doresc numai bineªi în viaþã fericire.

Nebunia dragosteiDin viaþa unei femei. Sentiment adevãratªi un vis neterminat.

mary decat

251 t

Început fãrã sfârºit, Prelungiri la infinit. Doar speranþa le-a rãmasªi dorinþa fãrã saþ

Dorinþa de-a se iubiPânã-n clipa ce-or muri, Iar dragostea lor adevãratãSã înfrunte lumea toatã

Nu e greu ca sã iubeºtiCi sã spui lumii;prezent! Sã-þi spui punctul de vedereChiar de nu eºti la putere.

,,Tãcerea e ca mierea’’Muþenia ca fierea! De poþi sã vorbeºti, vorbeºteCãci tãcerea te prosteºte.

Peste capul aplecatMulþi se strâng, multe se zbat. ªi-n iubire de-l apleciTot primeºti cuvinte reci.

Lasã-l jos doar aparent, Ridicã-l încet dar drept, Spune ultimul cuvânt Cântãrit de mult în gând.

Spune totul chiar de doare, De meritã, drept îºi areCa sã iasã la luminã, Adevãrul sã susþinã.

puterea iubirii

t252t

Doar vorbind te poþi salva. Doar muncind vei câºtiga. ªi uneori chiar dacã taciSã ºtii mãcar de ce-o faci. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i povestea de iubireSpusã de o fatã mie. Ultima ceartã a luat sfârºit, Urmãtoare încã n-a venit.

ªi aici a luat sfârºitTot ce ea mi-a povestit. O poveste de iubire, Zi de zi ea încã þine.

Lumea cuvintelor.

S-au scris atât de multeÎn lumea asta despre tot, ªi tot mai este loc de multeA mai fi spuse ºi cu rost.

Baudelaire, Kant ºi Shakespeareªi multe alte nume ce-s sonore, Au rãsunat în lume, nu mã mirCã unul nu-i sã nu-i adore.

Atâtea scrieri s-au fãcut Dealungul ãstor vremuri, ªi tot gãsesc cuvinte sã mai torcPe foaie din condeiuri.

mary decat

253 t

E o întinsã þarã nevãzutãÎn fiecare gând de om, ªi-o-ntreagã lume neºtiutãCãzutã-i sub un pom.

Un pom cu frunze-n mii culoriªi fructe nevãzute, De l-ai simþi ai vede-n el comoriCe nu pot fi pierdute.

Sunt fructele cuvinte aºezatePe multe ramuri care gânduri sunt, ªi dintr-un gând pe-un rând sunt înºirateDeasupra de pãmânt.

Ca o pãdure pom cu pomSe-aºeazã lângã altul, ªi-un univers întreg ieºit din omDau timpului ºiragul

Eu cred cã nu conteazã ochiul, Nici gura celui care le deºirã, Conteazã vorba ºi-nþelesulLa care el aspirã.

ªiragul ãst de gânduri ce-n cuvinteSe varsã peste timpuri, E atât de lung ºi încã-i locÎn el ºi de-alte gânduri

Cãci dintr-un gând veni cuvântulCe din copac coboarã-n infinit, Pe când copac ºi-apleacã ramuriFiind mereu neobosit.

puterea iubirii

t254t

Lumea cuvintelor în fiecare minteE o întindere de gând, O lume unicã ce nu se pierdeªi care nu se va epuiza nicicând.

În urma ta. . .

Plâns uºor de muzã tristãAud din prispa casei mele, Privind cãtre uºa-nchisãMi se-apleacã gene grele.

Întind mâna ºi apuc Lacãtul din poartã, Cade lanþul ruginitªi-mi deschide soartã

Soarta micului copilRãtãcit prin lume, Chipul lui seninAmintit de nume.

ªi aud, aud cum strigã:‘’Vin’ Mãruþã, vinã, Vin’ la casa ce-ai crescut, Vin’ dã te închinã.

Adunã-þi paºii dã pã drum, Vin’cãpitãniþo, Vin’d-aprinde foc din scrum, Vinã copiliþo!

mary decat

255 t

Vin’la candelã te-nchinã, Vin’ dã punei flori, Vin’ Mãruþã, vin’copilã, Vinã la comori.

Calcã placa în picereªî pãtrunde-n casã, Scuturã-þi privirea dã durerePã comoara noastrã.

Pã comoara d-amintiriªî d-atâtea lacrimi, Stingeþ’ focu’ dîn priviri, Scapã-te dã patimi. ‘’

Mã aºez în pragul uºiiªi lacrimi amare, Îmi întunecã privireaPe cânt tot mã doare.

ªi-mi aduc, aduc aminteDe cãldura casei, Îmi trec mâinile prin pãrAdunându-mi paºii.

De pe vale, de pe câmp, De pe ulicioare, Ce mereu le strãbãteamÎn picioare goale.

ªi-i adun, i-adun mai multTot privind în urmã, ªi la el ajung plângândÎn noaptea cu brumã. . .

puterea iubirii

t256t

ªi cât dor, ºi cât chin, ªi câtã durere, Ai lãsat în urma taªi câtã tãcere!

Ai plecat, te-ai dusPrecum nãluca-n noapte, M-ai lãsat strãinã de totªi dus ai fost departe.

În prima noapte de CrãciunPrin viscol ºi gheaþã, Înotam toatã prin nãmeþiMergând spre casã.

ªi din ochii întristaþiMi se scurgeau pe faþãLacrimi de dor ºi-n jos ei aplecaþiEu îi simþeam de gheaþã.

Mutam picioarele cu greu, Crãpau a mele coarde, ªi rãtãceam în gândul meu ªtiindu-te departe.

Pe dune de nisip plimbaiIubite paºii tãi, ªi tot doreai, ºi tot primeaiUitând de ochii mei.

Eu mi-am pierdut atunci tot, ªi bunic ºi bunicã, ªi în tãceri m-am rãtãcitUmplându-mã de fricã.

mary decat

257 t

ªi de durere gânduri mi s-au rupt, ªi inimã ºi suflet, Ah! Viaþã, câte-n tine am pierdut! ªi lacrimã ºi zâmbet!

N-am fost în stare sã te iertªi visul pedepsindu-þi, Eu visul meu l-am pedepsitPrivirea-mi ascunzându-þi.

Tu nu ai înþeles nimic, nimic. M-ai pedepsit o viaþã, Mi-ai aruncat durerea-n infinitªi doar minciuni în faþã.

ªi din atâtea lacrimi care-au cursDin ochii-mi pentru tine, Nici una-n faþa ta n-am pusPierdutule de mine.

Tu spate mi-ai înjunghiat, Mi-ai rãsucit în coastã, Dureri ce m-au îngenunchiatÎn amintirea noastrã.

Atâþia ani trecut-au de atunciªi-acum tu de noi aminte-mi aduci, ªi singurã sunt ºi-mi scaldã veºmântulAle mele lacrimi ce-mi îneacã gândul

În pragul casei stauªi toate-s ruine, ªi bate vântul apele de susNãvalã peste mine.

puterea iubirii

t258t

ªi-aud din nou cum bateMuza-mi tristã într-un geam, Se crapã toate-n jur ºi cadeUltima lacrimã ce-o mai am.

ªi mã ridic, ºi mã îndreptSpre uºã ºi-o deschid, M-aºez în pat ºi cãtre muzãEu braþul mi-l întind.

ªi-o scutur pânã nu mai potDe-atâta plâns ºi jale, ªi-adorm din nou ca un copilStrângându-mi palme goale.

Când mã trezesc în zori de ziVãd muza cum rãsare, De prin petale argintiiDin fiecare floare.

Din fiecare colþ al curþiiLalele îmi zâmbesc, Din fiecare colþ al minþiiCenuºã risipesc.

Un aºternut de verde frunzãriºMã-ntâmpinã din uºã, Mã simt luminã-n luminiºCa Phoenix din cenuºã!

Mã simt copac lângã copacNimic nu mã mai smulge, Mã simt o flacãrã ce ardNimic nu mã mai stinge.

mary decat

259 t

Mã simt o floare lângã floareÎn rouã frunzele-mi sclipind, ªi simt cum mã deschid spre soareDin nou îmbobocind!

În urma ta? Am fost odatã! Azi, tu eºti cel în urmã! În urma mea, tu n-ai fost niciodatã, Tu dute de te-adunã! . .

Calul libertãþii.

Îmi e capul plin de stele, Ameþit ºi printre nori, Strop de sânge n-am în veneªi plutesc aiurea-n zori.

Parcã m-am pierdut de mineªi-am fãcut în loc de aripi, Din umeri nimic s-atârne, Nicio mânã sã-mi ºterg lacrimi.

Vie sunt, ºi încã prea vieAltfel n-aº simþi obrazul, Strãbãtut de mii de lacrimiCe le vãrs sã-mi spãl necazul.

Totuºi, la atâta ameþealãªi atâtea stele verzi, Ce-oi avea? De ce-oi mai plânge? Cum sã-þi spun sã mã-nþelegi?

puterea iubirii

t260t

Lasã-mã în pace minte! Taci ºi-lasã-mi capu-n nori, Dute-n lume, lasã-mi calulCã-þi dau aripi ca sã zbori!

Îþi dau caii verzi de vreiCare joacã pe pereþi, Îþi dau foaie ºi condeiªi nimic ca sã regreþi.

Îþi dau timpul înapoiSã te duci de und’veniºi, Lasã-mã sã mã-nconvoiCã am chef sã fiu un nici!

Nici crãiasã, nici prinþesã, ªi nici divã-ntr-un palat, Ci doar o simplã mireasãAdormitã într-un pat!

Nici un geniu, nici o zânã, Nici un vreun fel de diamant, Ci doar o þãrancã bunãPrintr-un colþ de sat uitat!

Nici poetã, nici vreo missStrãlucind în vreo verandã, Nici o zânã ca de visCi într-o ºatrã o pirandã!

Sã gândesc la indigoDe nimic sã nu îmi pese, Cãlãrind un cal maroSã mã simt ca-ntr-o poveste.

mary decat

261 t

Sã mã-nvârt în jur de foc, Sã m-aplaude þiganii, Printre fuste sã mã-ncurcªi sã cad ca bolovanii.

Sã-mi ridic a mele poaleªi din ºolduri sã mã miºc, Ridicându-mã alenePe þigani în piept sã-i piºc.

ªi gândind la indigoPrecum ei prin frig ºi foame, Sã-mi iau calul meu maroªi sã-i scutur coama mare.

Stele verzi sã cadã-n juru-mi, Calul negru sã se facã, Pletele sã-mi prind în ºnururiªi sã plec în lumea largã.

Cu þiganii dupã mineªi cu tot felul de naþii, Sã dormim în coviltireSau pe iarbã precum fraþii.

Sã am casã o cãruþã, Sã mi-o tragã caii albi, Coviltir sã stea deasupraPeste fraþii mei cei dragi.

Peste tot sã-mi gãsesc locul, Sã-mi întind un cort ºi-un tuci, Sã mãnânc ce-o da noroculªi sã râd de toate atunci.

puterea iubirii

t262t

ªi de foame mi-o mai fiSã-mi prind ciucuri la mijloc, ªi desculþã printre focuriSã-mi miºc ºolduri ºi sã joc.

ªi sã joc, sã joc, sã jocPe când calul din copite, Sã arunce-n noapte focªi sã stea apoi cuminte.

Dupã atâta foc ºi flãcãriCe-mi vor ieºi din cãlcâie, Sã-mi pun cap pe coama luiªi sã-i spun o poezie.

Numai una, fãrã gânduri, Fãrã lacrimi fãrã har, Sã n-aibã prea multe rânduriDar sã ardã ca un jar:

‘’Jaru-mi arde în cãlcâieCal al libertãþii mele, Tu mã porþi, purta-ma-i vie, Te iubesc la nebunie!

mary decat

263 t

Dedic acest volum de poezii României ºi nu în ultimulrând tatãlui meu Deca Florin care a fost primul ce a crezutîn mine. El nu mai este printre noi ºi nu se poate bucura cãfata lui i-a îndeplinit un vis! Îl dedic ºi bunicilor mei, DecaDumitru ºi Ioana care nici ei nu mai sunt printre noi,precum ºi fraþilor mei: Angela, Marcel, Liliana, mamei meleFloarea, cumnatului meu Marian care îmi spunea tot timpulcã sunt scriitoarea lui preferatã, deºi nu publicasem nimic,ºi nu în ultimul rând sorei mele Flori care a fost primul meucititor, primul meu critic ºi care mi-a fost alãturi crezând înmine mai mult decât credeam eu. Ea a fost singura care nua încetat niciodatã sã creadã în mine ºi pentru asta îimulþumesc din suflet.

Îi mulþumesc mamei mele Floarea pentru cã mi-a datviaþã, ascultând astfel de cuvântul Lui Dumnezeu: ’’Lãsaþicopii sã vinã la Mine’’.

Îi mulþumesc sorei mele Liliana care în clipele grele princare am trecut odatã mi-a demonstrat cã mã iubeºte ºi cãsângele apã nu se face ºi vreau sã le spun cu aceastã ocaziela toþi, ºi la nepoþi, ºi lor, ºi mamei, cã-i iubesc sincer!

Le mulþumesc ºi celor care au fãcut posibilã publicareaacestui volum, însã cele mai mari mulþumiri i le aduc Celuicare m-a înzestrat cu ceea ce am ºi care a fãcut din mineceea ce sunt, iar acesta este Domnul nostru Isus Hristos,singurul meu dascãl, cel mai eficient ºi cel mai adevãrat!Fãrã El nimic n-aº fi reuºit!

Mary Deca

puterea iubirii

t264t