N. IORGA

ARGINTAREEROMANESTI

CONFERINTA TINUTALA FUNDATIA DALLES

BUCURE1933

N. IORGA

ARGINTAREEROMANESTI

CONFERINTA TINUTALA FUNDATIA DALLES

13UCURETI1933

,

.

Argintar ilynaneti4 'crJ

Doamnelor domnilor, 4P a scusati ca va aduc pe ovreme ca aceasta. Nu sant eu , ci fostul mieu elev, unul dintre acei carora li place sa spuna ca mi-a fost elev, d. Fotino,care mi-a impus aceasta conferinta. $i, impunandu-mi conferinta, eu,care sant un om deprins sa ascult, am venit s'o .fac, fi venitchiar daca ar fi fost un cutremur de pamant sau tine tie ce altcataclism, si chiar cu riscul de a ma gasi in sala numai eu $i cudomnul operator de la aparatul de proiectiuni.

In ceia ce priveste subiectul ales, motivul care m'a facutanunt a fost ca de o bucata de vreme bucata de vreme foartelung& care se intinde asupra atator ani eu caut sa fac un lucru,pentru care sant tinut de rau, anume eu caut sa invederez ce esteoriginal in creatiunile poporului nostru. Fiindca natiile se ju-deca dupa ceia ce aduc nou in desvoltarea culturala a umanitatii,

o natie, chiar daca ar fi facut mii de rizboaie in care ar fifost totdeauna biruitoare daca ar fi strans oricat de multi bani

ar fi desvoltat o civilisatie materials foarte infloritoare, din mo-ment ce nu a adaugat nimic la tesaurul cultural al umanitatii, ni-meni nu se gandeste s'o desfiinteze, dar va puteti inchipui rangulin care o astfel de natiune este asezata.

Eu stiu foarte bine ca de la o bucata de vreme intr'un anumittineret care nu si-a lamurit inca mintea mintea se lamureste cevamai tarziu circula parerea ca a pune in vedere poporu-lui tau este aproape o crima. Acestia pretind ca a venit vremeaunei stiinte absolut objective. Pretind acestia, de asemenea, ca potisa spui rau despre natiunea to cat poftesti, dar sa-i relevezi insusi-rile in concursul tuturor natiunilor, care toate nu fac decal sa -$ilaude virtutile exagerandu-le une ori, aceasta este o adevarata crimaimpotriva poate fi considerat adese ori qi ca imoral. A-ceasta procura insa uncle satisfactii. De pilda, chiar astazi amprimit un raspuns la un raspuns al mieu, cerut dat unui inva-

I Conferinta la Fundatia Dalles. In limba francesa, cu ilustratii, apare in edi-tura Imprimeriei Statului.

a. L to'

f

I 4.1

,

,yeksi .

.

si as

sa-1

sisi

si

insusirile

stiintii sisi

si

.

vi .

4

tat ungur mai mult sau mai putin de pripas, fiindca numele saueste german, d. Treml, care spusese ca noi, Romanii din VechiulRegat, in special, santem un popor fara niciun fel de merit, liranicio asezare, fara niciun trecut, ca am fost alipiti de Bizant, sia fi alipit de Bizant aceasta insemneaza nimicirea totals a sufletu-lui national, caci Bizantul, dupa parerea d-sale, este tot ce poatefi mai ingrozitor si ca, din fericire, o parte din Romanii can s'augasit dicolo de munti au fost sustrasi influentei Bizantului si su-

pusi influentei unguresti, influenta ungureasca inseamna o marcaapuseana. $i d-sa adauga ca. acesti Romani de peste munti au fosttotdeauna superiori, datorita acestei influente, Romanilor dinVechiul Regat, Iar acum, daca Romanii din Vechiul Regat au in-ceput nu spune chiar asa, dar, stramutand in concret ideile sale,asa ar fi, data au inceput sa se incalte, sa intrebuinteze sapunurisi sa mearga la baie, aceasta o datoreaza faptului ca, o parte dinpoporul romanesc care se gasia dincolo de munti fiind sustrasainfluentei Bizantului dar d. Treml nu stie ce este Bizantulsi fiind sub influenta ungureasca, s'a ajuns sa se faca din acei

Romani niste oameni fasonati in acest sens.$i, cum este si un fel de perfidie obiectiva la aceia cari to in-

vata sa dai un raspuns ca sa capeti pe urma un alt articol in

care sa intre in judecata, nu numai natia romaneasca, ci si

ideile personale ale tale, sant citati impotriva causei romanesti, si

natural si impotriva mea care am indraznit sa servesc -natia mea,patru insi, patru autoritati. 0 persoana dintre acestea nu estevinovata. Este un excelent istoric al literaturii romanesti, un Ar-delean, care nu s'a gandit sa scads meritele Vechiului Regat, d.

Puscariu, care a spus numai ca ortodoxia a fost o nenorocire, si

tine a fost prins in ortodoxie n'a mai putut inainta. Eu nu santde aceasta parere, dupa cum cred ca nu sunteti nici dv.

Pe langa aceasta, este si un obiectiv Bulgar, de origine tur-ceasca, menit sa fie comitagiu, dar care a ajuns filolog si istoric,d. Mutafciev, care a scris o carte in bulgareste, in care sant atacatnumai eu, pe care a tradus-o apoi si in frantuzeste pentru ca safie atacati si altii. Alaturi de dansul sant si doi Romani : d. Philip-pide de la Iasi si profesorul de Istorie a Romanilor de la Universita-tea din Bucuresti, care obiecteaza ca eu, in loc sa ma ocup deinfluenta italiana la noi, care a fost minima, ar fi trebuit sa maocup mai mult de influenta ungureasca, aceasta covarsitoare.

SA ma fereasca Dumnezeu de orice lauda interesata. Dar laudape care as raspinge-o mai mult ar fi lauda care ar veni de la

si

i 11

1/4

5

dusmanii natiunii mele, cari m'ar intrebuinta pe mine impotrivasi a celui mai putin meritos dintre oamenii cari, in natiunea mea,au tinut un condeiu in mina. Astfel de experiente insa nu maimpiedeca sa servesc cat pot si cum pot natia mea, pans inultima clipa a vietii mele (aplause puternice).

Asa am invatat de la inaintasii miei, asa au facut aceia cu cariam lucrat si cari astazi nu mai sant in viata, si eu voiu incercasa formez o noua generatie tot in acest sens. Si, daca noua gene-ratie se va forma in alt sens, sa ma iertati, dar eu sant un omcare ma ocup si de folklor, s'o iea dracul de noua generatiedaca este impotriva tarii sale (aplause puternice si indelung repetate)!

Acuma, yin la subiectul mieu. Noi avem lucruri de argint, deargint suflat cu aur, foarte numeroase, care odinioara se gasiau inbiserici. Pe urma, dupa ce Grigore Tocilescu a intemeiat Museuldin Bucuresti, o parte din obiectele acestea au fost luate cam ingraba, cam cu sila, ca sa nu intrebuintez tot un cuvant popular,si mutate la Museu. Museul, dupa cum stiti, era instalat in nistecatacombe, la Universitate, si lucrurile acestea au fost asezate faranicio ordine, cruce langa cruce, taler langa taler, chivot langachivot, fara nicio incercare de randuire in ordine cronologica saude deosebite influente. Aceasta inseamna ca nu a fost niciun felde ideie calauzitoare stiinlifica. Nici macar un catalog, facut dupanorme stiihtifice, nu exists pang acum.

Eu am avut marea multamire de a putea stramuta obiecteleacestea in Palatul Cretulescu, de unde erau sa fie izgonite, la unmoment dat. S'au presintat doi ministri, care voiau sa aseze acolo,in locul Museului, nu stiu ce comisiune de nu stiu ce control.Era vorba, pur si simplu, ca Museul abia instalat acolo sa fiearuncat in strada. Din fericire s'a gasit un arhitect care nu a spus,ca sa nu supere, ca nu trebuie izgonit Museul, ci a aratat ca acelpalat este neincapator pentru comisiune. Fericita ideie a fost aceasta!Gratie ei, Museul a limas pe loc. Va marturisesc ca eu, carenu mai practic revolutiile de multi vreme, data ar fi fost vorbasa se faca stramutarea Museului, imi aduceam aminte de 1907 sifaceam si putina revolutie cu oamenii cari inteleg ca un Museunu se evacueaza pentru ca sa se instaleze un birou oricat deimportant. Acum, obiectele sant asezate acolo, dar ele represintafoarte putin din ceia ce am avut odinioara. Foarte multe s'au risi-pit, au intrat in stapanirea unor familii care nu aveau niciun felde drept asupra lor. Sant si in momentul de fats anumite doamne

.

candelofile si candelofage care sechestreaza candele si se poatevedea in cutare budoar al cutareia o multime de astfel de can-dele fara untdelemn din care nu se va ridica niciodata flacara me-nita pentru Dumnezeu si pentru sfinti. Eu am cunoscut si un ompublic, foarte aratos, care isi pusese candele si ingeri de-asuprapatului sau din odaia de dormit. La fiecare miscare ingerii seciocniau intre dansii si candelele sunau ; aceasta ii &idea, faraindoiala, visuri religioase (ilaritate).

Este pacat insa ca atatea lucruri frumoase au intrat in stapani-rea unor persoane care, poate, nu le stiu pastra. Ca nu le stiupretui, de aceasta sant sigur, dar poate nu le stiu nici pastra. Uneledintre dansele au trecut si granita, pentru ca se poate intamplaca o fats dintr'o asemenea familie sa se casitoreasca in strainatatesi sa capete ca zestre si obiecte de acestea, care, la straini, suptraportul religios, nu trezesc niciun sentiment, fiindca ei sant dealts religie.

Obiectele care mai exists astazi ar trebui, prin urmare, culesesi de prin colectiile particulare. Ar trebui sa se faca, inainte detoate, un fel de inventar al tuturor acestor obiecte. Ar trebui in-vitata lumea care a facut pacatul si a furat candele, sa permitsa se face ubicarea", localisarea acestor obiecte luate fara drept.Atunci am putea sa facem mult mai mult decat ceia ce incercsi schitez, in linii foarte generale, prin aceasta conferinta. Amputea sa facem ce au facut Sasii din Ardeal pentru lucrurile forde argint. Este un om foarte stimabil, care cunoaste perfect artaardeleneasca in toate ramurile ei si, natural, inainte de toate, inramura aceasta care apartine poporului sau, si care isi si permitesa laude poporul sau pentru ca a produs aceasta arta, un invatatsas de la Sebesul Sasesc, parintele Victor Roth, membru corespondental Academiei, si care a publicat un volum in care sant descrisetoate argintariile sasesti.

Din volumul acesta vi se va arata o paging, represintand maimulte potire sasesti, pe care comparandu-le cu acelea pe care leavem noi, yeti putea vedea provenienta vechilor noastre potire.Veti vedea ca sant modele absolut sasesti in potirele noastre dintoate secolele, pans in al XVIII-lea.

Nu laud eu natia noastra chiar acolo unde nu are rostul safie laudata, dar nu se poate sa nu o laud acolo unde are dreptulsa ceara a fi laudata. Niciodata nu am inventat lucruri pentrupoporul mieu, dar niciodata nu am ascuns lucruri numai pentruca acelea sant ale poporului mieu.

.

,

.

.

'

.

. 1.f.

It

Aparitia acestui volum are cu atat mai mult merit, cu cat tre-buie sa tinem sama de mijloacele pe care le au Sasii la dispositiepentru publicatiile lor stiintifice. Au atat de putine ! Pana acumcativa ani ii dadeam de la Institutul Sud-Est european o subventiede 30.000 lei pe an, pentru publicatii. Erau foarte multamiti §i,

cand tipariau ceva, spuneau ca acea lucrare este tiparita cu aju-torul Institutului Sud-Est european din Bucuresti. In ultima vremenu au mai cerut subventie. Noi nu li-am dat. Relatiile dintre nots'au cam schimbat. Totusi, cu mijloacele acestea reduse, au cautatsa publice lucrari referitoare la poporul lor. La un moment dat,pentru a face fats cheltuielilor s'au gandit sa vanda tablourile dinMuseul Bruckenthal de la Sibiiu. Noi trebuie sa impiedecam acea-sta, insa trebuie sa admiram modul cum inteleg sa infatisezecomorile lor.

Acum vre-o douizeci de ani, am capatat de la ministrul Cultelorde atunci, d. Banu, o suma importanta, 100.000 lei, pentru atipari reproducerile tuturor argintariilor noastre. Ce s'a intamplat ?0 tipografie din Craiova, care se gasia intr'o situatie cam grea,tipografia Ramuri", a d-lui Fagetel, m'a rugat sa-i imprumutaceasta sums de 100.000 lei, care urma sa fie tinuta in sama lapublicatia ce se va tipari. Lucrarea nu s'a facut, dar nici baniin'au fost restituiti. Tar, cand am cerut Ministeriului sa intervinapentru ca banii sa fie restituiti, contabilitatea Ministeriului era apde buns, incit nu s'a gasit nicairi trecuta aceasta sums, $i, prinurmare, ea nu se poate reclama. $i, din moment ce nu au mailost bani, nu am mai adunat fotografii $i nici nu am putut executalucrarea.

Acum in urma am facut o serie de conferinti la Liga Culturaladespre icoana romaneasca. La lucrurile spuse acolo am adaugitfoarte multe, si urmeaza ca toate sa fie tiparite in romanwe 1 infrantuzeste, avand Si pentru editia menita strainatatii vre-o douasute de reproduceri de icoane. Pentru a compromite cu desa-var*e Monitorul Oficial", trebuie sa spun ca am facut o inter-ventie pe langa conducatorii acestei Case autonome ca sa bine-voiasca sa is din banii la dispositie, eventual chiar din ceia cerevine membrilor Consiliului de administratie, ce este necesarpentru a edita aceasta carte despre icoana romaneasca. Sant sigur,

dupa indiscreta revelatie facuta acum, ca d-nii de la Moni-

In Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice" ($i extras).

.17 .I

:

.

%

si

$i

1

4

'

7

8

torul Oficial" vor binevoi sa lucreze in conditii tipografice extra-ordinare '

La icoana romineasci se intalneste mai multi originalitate deckla lucrurile de argint ale Romanilor. Cu privire la acestea, care,in unele domenii,- sant foarte variate Si represinti o insemnatateartistica pe care yeti putea-o aprecia, s'a emis o singura ipotesi,pe care nu o pot primi fiindca nu corespunde cu faptele. D. Sp.Cegineanu credea ca lucrurile de argint yin din Sud. Din Sud,aceasta inseamna din Italia, din Venetia, prin Dalmatia. Ar fivenit deci astfel intaiu in Tara-Romineasci, unde lucrurile deargint se intalnesc mai des,' inainte de Moldova, inca din secolulal XIV-lea in Muntenia.

Aici nu facem curs de istorie a Romanilor, dar nu se poate sanu relevez un lucru, care este, iarisi, o ipotesi si iarasi in favoa-rea noastri, prin urmare o crima nationals. In cel d'intaiu act carevorbeste despre Muntenia care dateazi de prin anii 1240-50,regele Ungariei didea Cavalerilor Ioaniti stapinirea asupra Olte-niei intregi si asupra partilor de jos ale Terii-Romanesti. Acolo sespune ca li se dau qi pescariile i morile. Prin urmare, din mo-ment ce existau pescarii si mori, e dovada ca exista o civilisatie,care ficea qi comert, si care, din moment ce ficea comert, trebuiasa aibi Si drumuri. Iar, daci sant drumuri, trebuie sa fie si o au-toritate de Stat. In sfarsit, daca este autoritate de Stat, ea trebuiesa aibi functionari Si soldati. Daca aceasta situatie se intalneste la1240, aceasta ne trimete chiar si in secolul al XII-lea. Nu s'aupistrat urme scrise ; dar trebuie sa tineti sama ca au trecut Tatariipe acolo. de altminteri, ce urme scrise s'au pistrat supt stipi-nirea ungureasci, in aceiasi vreme, cu privire la Ardeal ? CandSasii au putut sa adune, pentru asezarea tor, mult mai civilisatt,cici ei veniau din Apus, numai vre-o zece, doudzeci de docu-mente, cite documente vrea cineva sa fie cu privire la asezareanoastri in Oltenia, care nu era legata de o mare civilisatie ?

In Moldova, asemenea lucruri de argint au apirut ceva mai tarziu.E adevarat ca se poate intimpla sa fi fost in Moldova lucruri deargint ceva mai vechi, dar acestea nu s'au pistrat. Argintaria, inMoldova, incepe cu Stefan -cel -Mare, pe cand cea din Munteniae inca de la Mircea-cel-Bitrin. 0 deosebire de aproape un secol, decel putin trei sferturi de veac.

S'a si facet. Cartea e in lucru. $i mu4aniesc calduros.

,, ,f , 1.1

si

si

; r

1

'.$i,

'

9

Cu toate acestea, de $i Muntenia a avut primele lucrari de ar-gint, nu ma impac cu ideia ca lucrurile de argint ar fi venit dinpeninsula balcanica, adeca din Venetia prin aceasta peninsula.

Ceia ce a patruns cand $i cand pe aceasta tale are un caracter carenu se gaseste in vechea noastra argintarie. Aceasta are un caractermai mult gotic. Dar un lucru care vine din Venetia nu este gotic.La Venetia se gasesc uncle lucruri gotice, dar a fost inainte operioada romano-bizantina apoi o perioada a Renasterii. Goticul,la Venetia, nu inseamna decat doar cateva portaluri cateva adau-suri in biserica bizantina de la San Marco. Argintaria noastra ye-che este insa absolut gotica, aceasta trimite la Sasii din Ardeal,de unde au venit elemente foarte pretioase in ce privestearhitectura. Arhitectura romaneasca corespunde cultului ortodox,insa usile, ferestrele, cateva ornamente $i tot materialul de arhitec-tura, acestea yin de la Sasii din Ardeal, fats de c ari avem o dato-rie foarte mare, pe care o recunoastem, si cautam sa li-o platim,acum. $i, cand yin invatati unguri cari ni obiecteaza de ce nurecunoastem influenta ungureasca, putem raspunde ca, macar in arta,nu se gaseste nimic in care sa putem recunoaste aceasta influenta.Am recunoscut influenta ruseasca, am recunoscut influenta saseasca,si nu intelegem de ce am fi atat de hapsani sa refusam a recunoastenumai in ce priveste poporul maghiar o asemenea influenta.

Mai este Inca o teorie, parasita de sigur astazi chiar $i de acelcare a emis-o, d. $tefanescu. Intr'o publicatie a noului Institut debizantinologie din Bruxelles, d-sa arata ca s'ar fi lepadat aproapecomplet de anumite porniri foarte curioase pe, care le avea in$tiinta la inceput care-1 faceau antipatic. Nu-1 putem lua in se-rios, cand lua un sfant din secolul al XVII-lea $i era dispus sa-1mute tine $tie cand. Natural ca trebuia sa taxam aceasta de exa-gerare, dupa cum nu puteam sa-1 luam in serios cand socotia nu-marul tablourilor lui Grigorescu la nu stiu cite sute. $i tot asinu 1-am putut aproba cand acest om, foarte entusiast, a spus,intr'un rand, spre marea indignare a Sasilor, ca acestia au invatatargintaria de la noi. Aceasta nu, va rog. Noi am invatat argintaria dela Sasi. De altfel, Sasii nu au treat ei aceasta argintarie. E o argintarieapuseana, germana. Ei au luat insa ultimele resultate ale uneistralucite civilisatii artistice, le-au adus in Ardeal, spre onoareafor spre binele nostru, cari, avand in apropierea noastra peSafi, am putut capita de la dansii elemente de arta care almin-teri:ni-ar fi lipsit.

si

si

sisi

si

si

. .3

i

10

Dupa aceasta introducere, destul de lunga, venim la ceia cepoate fi ilustrat prin proiectiuni.

Pornim de la ce este stabilit, anume ca argintaria munteanaeste mai veche ca argintaria din Moldova, ca argintaria aceastamunteana nu are legatura cu Venetia, la inceput, pe urma poatesa aiba, in oarecare masura prin Dalmatia sau prin cine stie ceregiune de zlatari sarbi ; ca avem a face cu o arta de caractergotic, care ni vine din dou'a orase ale Ardealului, din Brasov sidin Sibiiu, din Sibiiu mai mult decal din Brasov pentru o epocamai veche ; pentru epoca lui Brancoveanu, mai mult din Brasovdeck din Sibiiu.

Pe vremea lui Neagoe Basarab, furnisorii nostri erau la Sibiiu.Cunoastem, de pilda, un argintar, anume Celestin; care lucra pen-tru luxosul §i darnicul Domn. Sibiiul este mai supus influentelorapusene, mai putin cucerit de interesele materiale si mai putinbatut de anumite vanturi care veniau din Rasarit, pe cand Braso-vul este si a fost mai amestecat, si, fara indoiala, tot ce face aremai putina fineta decat pentru Sibiiu. Noi avem o parte din corespon-denta lui Neagoe Basarab cu Sibiiul, asa ca stim cum se faceaucomenzile. Am publicat apoi vre-o cateva scrisori de comandade argintarie, facute de Constantin Brancoveanu la GheorgheMai, care a lucrat pans tarziu, in prima jumatate a secoluluial XVIII-lea, pans pe la 1750, cand trebuie sa fi murit foarte ba-tran. Vom discuta ce parte a putut sa aiba ideia lui Branco-veanu §i ce alta executarea in aceste argintarii brasovene.

Cele d'intaiu comenzi, facute de Mircea-cel-Mare, sant pentrusatisfacerea nevoilor de argintarie ale fundatiunilor sale, funda-tiuni care continua opera inceputa de un calugar din peninsulabalcanica, Nicodim, Macedonean, de origine amestecata, pe carevedeti ca nu-1 reclam pentru Romani. Nu sant eu chiar asa deromantic pe cat sant de prosti aceia cari ma acusa ca sant prearomantic. Nu spun ca am verificat globulele din sangele lui Ni-codim, dar el a venit din Macedonia, Tinut de rase amestecate,unde sant §i oameni de o singura rasa, dar §i oameni de maimulte rase.

Nicodim a facut manastirea Vodita, a facut manastirea Tismanasi a inceput si manastirea Cozia. Au venit apoi Vladislav, Radu,Mircea-cel-Mare si opera care fusese inceputa pe sama sa de unsimplu calugar a fost continuata oficial de Domnie.

Este acelasi fenomen care se observa in multe locuri. Austria

. 1,1.

si

11

de exemplu, a fost creata, intaiu, in ce priveste cultura, de calu-gari ratacitori, can au infiintat manastiri, Sankt-Gall altele, pangla Salzburg, si au pornit mai departe, spre Rasarit. Iar cultura ger-mana de la Rin incolo a fost de asemenea intemeiata de calugari,sanctificati pe urma, ca Sfantul Bonifaciu, cari, intaiu, au venit pesama lor, si dupa aceia s'a amestecat Papa §i stapanitorii de acolo.Ace Iasi lucru s'a intamplat si la noi. Aici Domnii au facut ce nuputea face calugarul Nicodim, iar manastirile au fost inzestrate cuobiecte scumpe. Prima fundatie, manastirea Vodita, nu a avut preamulte obiecte de argint si de aur, insa cu totul alta a fost situa-tia pentru Tismana, Cozia §i poate si Cotmeana, pentru care toates'au comandat lucruri in Ardeal. Uncle s'au pierdut, altele se ga-sesc in colectiile Museului nostru. Ce voiu infatisa intaiu, faceparte din lucrarile comandate de Mircea la Sasii din Ardeal, deunde veniau de mult clopotele. Opera lui Neagoe si a sotiei luiDespina a venit pe urma, urmand acelasi drum si atingand aceiasitinta.

Inainte de aceasta insa, sa-mi dati voie sa va vorbesc despreuncle chivote. Bisericile ortodoxe au moaste, care sant pastrate incutii. Cele mai vechi dintre aceste cutii infatiseaza o cladire bise-riceasca. Ele sant foarte interesante, fiindca, in parte, imita arhitec-tura care este. M'am gandit ca un arhitect foarte zelos ar puteasa faca un studiu foarte interesant, dad, pe langa cercetarea cla-dirilor existente, ar cerceta pe cele presintate in pictura, fondu-rile acelea in care pictorul creiaza un domeniu care nu esteal sau, intr'unul in care poate penelul sau sa fie mult mai in-draznet decat gandirea cuiva care pune piatra peste piatra §i

intelege ca pietrele acelea sa fie legate. Aceiasi arta gotica sepastreaza si in aceste chivote, care sant niste casute, niste bise-ricute.

Din aceste chivote, posedam cateva. Primul pe care-1 yeti vedeaeste unul pe care Neagoe Basarab 1-a dat la Cutlumuz, acea ma-nistire de la Muntele Athos foarte legata de Domnii nostri. Ha-riton, conducatorul ei, a fost pe vremea lui Mircea Mitropolital Terii-Romanesti. S'a luat de atunci obiceiul ca stapanitorii ro-mini sa faca daruri la aceasta ctitorie, unde se gisqte §i un splen-did steag al lui Vintila-Voda, de la 1532-1535, Domn putin in-semnat, dar si el, se vede, cu multi iubire pentru arta: Si o crucea lui este foarte interesanta. Steagul, de care nu ma pot ocupa,inatiFaza pe Domn, pe Doam,na. §i pe copilul lor, Draghici. Nuvazusem acest steag, dupa cum nu vazusem nici chivotul lui Nea-

si

si

si

12

goe. Dar d. Emanuel Kretzulescu, care a fost la Muntele Athossi a luat acolo o multime de fotografii, a avut amabilitatea dea-mi pune la dispositie aceste fotografii. L-am rugat sa faca §i onotita in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", dar mi-arispuns ca prefera sa fac eu aceasta notita, ceia ce am si facut.

Pe chivot Neagoe este infatisat inaintea Sfantului Nifon, de-asupra cu o inscriptie greceasca care nu samana, ca Si scena in-sasi, a fi veche. Jos este o constructie cu usi foarte frumoase, decare se prind mai multe icoane, care sant cele mai vechi cunoscutein Muntenia. Lucrul e facut din argint suflat, cred, cu aur, detoata frumuseta. Este de ajuns sa vada cineva arhitectura de josca sa se convinga ca avem a face cu un lucru datorit Sailor dinArdeal.

Aceasta biserica de argint nu a fost niciodata realisata in piatra,dar uncle elemente se intalnesc la Manastirea Dealului in jurulusilor si al ferestrelor.

Sant §i alte tipuri de chivote cam din acei4i vreme, pe careeu le fixez oricum in secolul al XVI-lea, care ele imita bisericade model, Arge§ul : intr'o forma cu turnurile cele mici §i cu feres-trele strambe, iar in alta ferestrele avand linii drepte.

Dar, pe langa ce se gase§te la Arges, se mai adauga §i anumitepodoabe. Caci giuvaiergiul este un om care adauga totdeaunaasemenea amanunte. In toata istoria sculpturii, un singur om, fiindintaiu giuvaiergiu, a inteles ca pentru a ajunge sculptor trebuie sasacrifice amanuntele giuvaierelor, acela este Benvenuto Cellini.Dar de sigur ca argintarul de la Sibiiu nu avea acelea§i notiunidespre arta ca marele artist italian.

Se poate pune intrebarea : daca lucrurile acestea de argint aufost facute de argintarii de la Sibiu, not nu avem niciun merit ?Ba avem pe acela, de §i nu aka de mare, ca am intrebuintat baniipentru asemenea obiecte de arta, in loc risipim pentru nimi-curi. Aceasta inseamna, oricum, un popor cu gust. Pe de alta parte,Domnii nowi nu primiau orice, ci cereau argintarilor anumite lu-cruri, a§a ca se amesteca Si dorinta clientului pe langa me§te§ugulartistului. Tot a§a cu observatia, pe care o vom gasi indata, a luiNeagoe ca, daca se face lucru tiganesc", sant in tars me§teri capa-bili de a face ceva mai frumos.

De la chivote trecem la cddelnire. Acestea presinta de asemeneaelemente de arhitectura, si, anume, o arhitectura de clopotnite, deturnuri foarte indraznete, inalte, ascutite. Inscriptiile de pe ele sant

.

si

si

sa -i

f 3 7

13

folositoare pentru a stabili vremea careia-i apartin. Trei cadelnitegotice sant evident provenite de la Sibiiu. Avem dovada docu-mentary ca, la 1518, Celestin Sibiianul, care cerea de lucru luiNeagoe, capatase de la acesta comanda de face o cadelnitadupa chipul turnului orasului vostru, de oare ce am strabatut TaraUngureasca si n'am vazut nicairi un turn mai frumos". $i Dom-nul adauge, vadind astfel si gustul sciu si existenp de mecteri romaniin card : Trecand vremea, cand a ispravit acel turn al nostru si ni1-a adus inaintea ochilor, nu ni-a placut, pentru ca era facut tiga-neste : avem not destui mesteri cari puteau sa-1 face mai frumosde cum 1-a facut el" '.

Turnurile sant asamanatoare cu cele vazute la chivote, si toateornamentatiile adaugate apartin artei ardelenesti, poate dintr'unmoment in care ea incepea sa primeasca si influente in sensulRenasterii. Florile de jos la una: dintre ele au cu totul alt carac-ter decat turnul.

Dupa forma turnului de biserica saseasca, a urmat, intr'o epocain care elementul gotic dispare cu desavarsire, floarea larg deschisa,tulipa, care deosebeste epoca lui Brancoveanu si a marelui artistbisericesc de pe langa dansul, Antim Ivireanul.

Toata arta brancoveneasca si arta cantacuzineasca, de care e pre-cedata, a lui $erban Cantacuzino si a fratilor lui se caracteriseazaprin aceasta tulipa, care continua apoi a se mentinea in reprodu-ceri mai tarzii ale unor modele evident mai vechi.

Dupa cadelnite, trecem la candele, care se lucreaza mai mult laBrasov.

Aceiasi floare constituie un mijloc sigur de a data si candelele.Una din cele mai frumoase e aceia, instrainata de neonestitateaunui paracliser, care de-asupra mormantului, ce trebuia sa ramaieanonim, al tradatorului" fate de Turci Brancoveanu, arata ale cuisant oasele, culese din Mare, ale celui ce zace dedesupt, La Radu-Voda, la Cotroceni se mai conserva astfel de maxi obiecte de arginttesute din flori si frunze, pe care le-am presintat de mult, inArginturile lui Brancoveanu

1 Unum turribulum fabricaret ad modum turns vestre civitatis, ex quo nosHungariam perlustravimus et pulchriorem turrim nusquam vidimus; elapso tern-pore, dum illud opus nostrum perfecisset et coram oculis notris presentasset,non nobis complacuit, quoniam ad modum Cinganorum erat fabricatum; habe-mus nos satis magistros qui potuissent pulchriori modo perficere quam ita ipseperfecisset ; Iorga, in Hurmuzaki, XV, pp. 237-8, no. ccccxxxm.

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1914 ; v. Iorga, in Hurmuzaki,XV, p. 1060, n-le MDLXII, MDLXIII.

rs

a-i

2".

.

'

14

Policandrele represinta cea mai veche comanda datata care s'afacut in Ardeal. La 18 Ianuar 1492 Vlad-Voda Calugarul, om evla-vios, trimete la Cozia un mester sibiian, care lucrase un astfelde obiect ca sa vada cum e asezat" 1.

Ajungem acum la crud. La noi ele sant de doua feluri, de siin aceasta materie nu se mai poate vorbi cu siguranta de originealor, din doua motive : pentru ca si Sasii au elemente orientale incrucile lor, une on cu filigrane, care sant orientale sau trecute prinVenetia si, in al doilea rand, pentru ca sant cruci mai tarzii incare elemente de smalt aparent adause acopar adanciturile dinmodele sau dintr'un obiect mai vechiu.

Fireste, toate crucile cuprind in ele elemente de lemn sapat,cu un lucru foarte migalos, care se practica si astazi de calugariide la Muntele Athos.

Prin urmare, intre crucea ardeleneasca a Sasilor din epoca forcatolica, inainte de trecerea for la protestantism, si intre cruceade la noi este o foarte mare asamanare. Dar nu se poate atribuiSasilor, nici in Muntenia, si cu atat mai putin in Moldova, lucrultuturor acestor cruci. De sigur, foarte multe dintre ele au fost lu-crate in Ardeal. Daca Alexandru-Voda Lapusneanu nu lucrase cru-cea lui la Bistrita, e vorba insa de una de gat, trebuie sa sefats observatia ca in Muntenia avem mult mai putine cruci ca inMoldova. In Moldova, prin secolele al XV-lea, XVI-lea si XVII-leaeste neindoielnic ca Stefan -col -Mare, avand sa inzestreze atateabiserici si atatea manastiri, s'a gasit in alts situatie decat cinevacare ar avea nevoie pentru o biserica sau doua de asemenea obiecte.

In ultimul cas, obiectele se comanda in strainatate, pe cand inprimul, fara sa avem a face, cum pretindea d. Stefanescu, cu oadevarata fabrics a bisericii", ca in Italia, este netagaduit ca aufost mesteri can au lucrat permanent, ca si in domeniul arhitecturii,al picturii, al sculpturii in piatra, si in acela al argintarjei, pentruStefan. Erau oameni veniti din strainatate si retinuti la noi, canau format apoi o sums de mesteri in tars. Este, prin urmare, oarta pe care o putem numi, in mare parte, a noastra, in aman-doua formele sale : adeca si in forma aceia in care stapaneste fili-grana.

Deosebirea intre cele doua forme e mare. Crucea umpluta cusmalt este masiva si polihroma, pe cats vreme crucea in filigrana

Ut videat candelabrum quomodo est dispositum" ; lorga, in Hurmuzaki,XV, p. 133, no. CCXLI.

4

4

4 I

4

15

este aeriana, un lucru de broderie, care poate sa ajunga la ceamai mare rafinare. Doug tehnici care nu se pot confunda.

De altminteri, nu numai ca samara crucile noastre cu cele dinArdeal, dar toata ortodoxia din Peninsula Balcanica a intrebuintateruci. de acelasi fel. Intalnim la Armeni, mai ales la cei dinMoldova, traiti intre Romani, tipuri ca acelea facute in Ardeal saula Venetia de argintarii macedoneni, care, toate, sant exact deacelasi fel.

Une on crucile incep a avea alt caracter. Ramurile fine consti-tuie imitatia unui arbore cu flori. As numi-o o cruce bucket ".

Si in cutare cruce armeneasca filigrana doming..Venim acum la potire. La 1518, loan si Celestin Sibiienii lucrau

astfel de cupe" pentru Neagoe 1. Acestea sant deci tot de fabri-catie ardeleneasca. Cei mai man mesteri pentru aceste vase aufost totdeauna Sasii. $i, daca sant unele potire armenesti care pre-sinta asamanari mari cu potirele noastre cu cele sasesti, aceastase datoreste faptului ca Armenii din Moldova deosebesc peacestia pentru ca Armenii din Muntenia sant veniti de ieri dealaltaieri, pe cand cei din Moldova sant tot asa de vechi ca siprincipatul Moldovei, ba unii fixati acolo dinainte de inchegareaprincipatului, avand lucruri de pe la 1340, din momentul cand seincerca abia intemeierea unei vieti de Stat in partile noastre , a-cesti Armeni, zic, au luat foarte adese on Si obiecte de la noi,

sau au luat obiecte impreuna cu noi, de la mesteri straini. Se fa-cuse de pilda o comanda romaneasca mai mare, si, prisosind unclelucruri, acestea au fost cumparate de Armeni ; se adauga atunci a-

acestor obiecte o inscriptie armeneasca. Este interesant sa se

vada lupta pe care o duc ei pentru a se pastra caracterul primor-dial al artei lor. Aceasta arta nu a putut fi intotdeauna aparata,

se gasesc elemente de la noi care predomina. Alte dati, prinArmenii veniti din Crimeia din Polonia, este un curent de artaarmeneasca, care impiedeca sa se confunde cu noi. Este o micadrama in relatiile de arta dintre Armeni si noi.

Uncle dintre aceste potire nu au decat niste linii geometricela bass, iar altele, pe langa elementele acestea geometrice, auflori. Indata ce vedem aparand tulipa, stim ca avem a face cuepoca lui Brancoveanu a lui Antim Ivireanul. Antim probabilca a adus din Ivir aceste motive florale, care se intalnesc in toateobiectele de arta : Persia, cu arta ei cea mare, poate fi la orizont.

1 lorga, in Hurmuzaki, XV, p. 237, no. CCCcXxXlii.

si

si=

. sisi

sisi

si

si

16

Se intampla une on ca potirele sa aiba in partea de sus si figuride sfinti. In Ardeal, astfel de figuri se intalnesc din cand in cand.

Unul are o inscriptie de la Doamna Maria a lui $erban Cantacuzino.Ingerii cari se vad pe un potir armenesc sant ingeri de-ai Re-

nasterii : poate sa fi venit prin Venetia, cu care Armenii .aveaulegaturi foarte intinse.

Trecem acum la tavi sau la anafornite dintre care cele maivechi pomenite in documente sant cele comandate de Neagoe laCelestin in Sibiiu (1518)1. Talerele acestea sant de mai multe feluri,

In epoca mai veche nu au nimic in mijloc, ci numai o inscrip-tie care arata de la cine vine obiectul. Acestea s'ar putea sa nuvina din Ardeal, ci din Dalmatia sau din Venetia chiar. Se pareci in Muntenia anafornitele de acest fel erau mult mai raspandite. Dareste si o aka categoric de anafornite sau de tavi, pe care se in-fatiseaza cite un sant. Mai tarziu, anafornitele sant la fel cu celedin prima perioada care nu au nimic in mijloc decat numai in-scriptia. Este casul cu a episcopului Stefan, probabil Mitropolitulde la inceputul secolului al X V II-lea, care poarta in mijlocmonograma lui. Iar intr'o epoca tarzie de tot argintarul nu se maipreocupa de pretentiile clientului si nici clientul nu mai are gus-tul lui bine determinat. Este aceiasi situatie ca si astazi, cand cum-param once lucru, pe care-1 gramadim langa alte lucruri de naturadiversa, asa incat o casa de om instarit de la noi nu infatiseazao adevarata armonie, asa cum se intalneste in casa teranului, care, a-cesta, n'ar aseza un ecran iapones in mijlocul toalelor lui, pe cand noipunem toale teranesti alaturi de pauni lucrati in Iaponia sau cu bibe-loturi din China, ceia ce da impresia unui magasin cu lucruri devanzare, dar nu a unei locuinte de bun gust. Odinioara insa se

cea o alegere, si niciodata n'ar fi primit un om din vremea luiMircea, a lui Stefan sau a lui Brancoveanu sa i se aduca de laBrasov un taler care sa serveasca tot asa de bine pentru aducereafructelor la masa Sasului sau pentru a presinta anafura la bisericala noi, cum niciodata nu se admitea o ingramadire de sfinti si deornamentatii fara rost, cum aveau obiceiul sa faca Rusii.

Cate ceva vine si de la Rusi. Avem si inrauriri ale Renasterii,cu grupuri de ingeri de un gust destul de prost, medalioane,frunzisuri, vagi flori. Gasim si elemente de arta orientala, musulmana.

Ripidele, care se duc in procesiuni, se mai intalnesc ici colo. In

1 Ibid., p. 236, no. CcCcxxxi.

,

: r104,

t

17

Bucuresti le avem la Mihai-Voda, Sf. Gheorghe Nou si la Cotro-ceni. Ele apartin, de obiceiu, secolului al XVII-lea sau al XVIII-lea,

Vom trece acum la legdturile de ccir(i. Avem deocamdata, inmaterie de Evangheliare, unul ardelenesc, facut de un trimes al luiStefan-cel-Mare in Ardeal, Isac Vistierul, care a comandat Sasilordin Sibiiu imbracamintea cu argint. El se gaseste astazi in aceiasibiserica de la Feleac, langa Cluj, pe care invatatul paroh, care estesi scriitor, a gasit cu cale s'o schimbe, facandu-i tot felul de im-podobiri de usa in stilul Renasterii.

De altminteri, intre felul acesta ortodox de a represinta sfintiisau pe Hristos, interpretat rasaritean, si intre felul cum lucrau

pentru propriile for legaturi, nu este nicio deosebire. Lucrareaeste foarte frumoasa. Eu as fi de parere ca pentru asemenealucruri sa. se faca reproduceri galvanoplastice, mai ales ca origina-lele nu se pot aduce la Museu, si mai ales pentru ca s'ar puteasa fie cine stie ce puternic al zilei, care si le sterpeleasca. Energicsapat e Evangheliariul de la Humor pe care Stefan el insusi paresa -1 fi inchinat uneia din cititoriile sale, cele din Neamt, 1436 si 1512

Pentru o legatura mai noua, de acelasi caracter, data nu ar fi

mscriptia armeneasca sus si ceva in figuri care sa aminteasca un tiparmenesc, ar crede cineva ca are a face cu un lucru facut in Ardealpentru Moldoveni.

Evangheliariul lui Neagoe e un foarte frumos lucru ardelenesc dela Sibiiu, cu elemente apusene in imbracaminte. Mai tarziu intalnimadesea un alt tip, cu Evanghelistii in colturi, pans ce, supt influentaraului gust in crestere, se ajunge odata, in secolul al XVIII-lea,

in figuri, la o representare realists, umflata, grosolana.

Venim acum la icoane. Ele sant foarte adesea argintate, uneon si suflate cu aur, la catapitesme mai ales, dar aceiasi imbraca-minte se gaseste si pe icoane de hram si pe acelea din case par-ticulare. Ele sant de multe feluri. Cutare, din Brasov, de la bisericaSf. Nicolae, infatisand Adormirea Maicii Domnului, apartine, dupasocotinta mea, secolului al XVI-lea sau inceputului secolului a-

XVII-lea. Aici nu este nimic sasesc : in ce priveste migaleala, lucrullui, pare ceva cu desavarsire unit, cu totul altceva decat gustul,mult mai dur conturat, al artei germane, dar nici ceva rusesc, cutot numarul mare al figurilor de sus. Am repartisa-o la arta dal-mato-venetiana.

' 1. Bogdan, in Memoriile Academiei Romans; Stelian Petrescu, Odoarele de laNeamtu Secu, 1911, pp. 2, 3, 6. Cel din 1555 e mai grosolan ; ibid., p. 10.V. si ibid., p. 54 (1664).

,

Sa-

§ii

gi

18

Dar o alts icoana, tot de la Brasov, de o impresie de ansam-blu foarte frumoasa, arata ca de sigur au existat acolo mesteriroman argintari can invitasera mestesugul for de la Safi.

Printre acestia se inscrie in primul rand Gheorghe Mai, careface imbracamintile de carte ce placeau lui Brancoveanu. Am pu-blicat scrisorile de comanda ale Domnului '. Pe cite una, suptinfluenta Rusilor, sant foarte multe figuri de jur imprejur, detaliilefind, dupa obiceiul apusean, foarte ingrijit urmarite. Ele arata deobiceiu o constiinta si onestitate desavarsita.. Una, deosebit de binelucrata, are jos inscriptia Io Constantin Basarab Voevod" si o data :7200 adeca 1692. De acelasi e si Evangheliariul facut pentru bi-serica. Sf. Nicolae din Brasov. 8i aici se poate observa influentaclientului, care cere altceva decat ce vrea sa deie mesterul.

Exists si o arta mai grosolana, facuta, fara indoiala, la noi, totin epoca brancoveneasca, precum o arata florile de pe margine.

0 perioada de decadenta, unde mesterul strain nu mai e che-mat, iar cel de tali nu mai este stapan pe unealta cu care lu-creaza, e secolul al XVIII-lea.

Asa icoana ras-stramosului meu din partea tatilui, care era pela 1770 negustor in Botosani, efor al negustorilor parnanteni.

Imbracamintea in argint a unei foarte curioase icoane a mea,pe care am cumparat-o acum catava vreme. arata cat de multcauta sa imite imbracamintea in argint pictura de dedesupt. Ea aapartinut, fara indoiala, unui Domn muntean, pentru ca pe dosare corbul Munteniei; trebuie sa fie de prin anii 1740-1780.

Langa opera argintarilor si aceia a zlatarilor de la noi, citeuna, arare arata si originea apuseana. Acesta este casul cu oicoana de familie a Draghicestilor, din care se coboara mama mea,sau a Naculestilor, inrudita cu ei. Icoana de dedesupt,de-asupra eo inscriptie greceasca trimete la secolul al XVI-lea sau inceputulcelui al XVII-lea. Cum Draghicestii erau dintre Filipestii munteni,se poate sa fie o icoana din Muntenia, si am impresia ca legaturaeste o legatura de Venetia. Trasaturi largi, foarte corect desemnate,nu se potrivesc cu traditia din partile noastre.

Incheind aceasti conferinta, trebue sa fac observatia ca nu stiu ceau lucrat zlatarii din Muntenia in ultimul Limp. Dar, ca Moldo-vean, stiu ce se lucra in Moldova, pe vremea lui Elefterie Ropala,

1 lorga, &amid i Romdnii. Indicatii si in Hurmuzaki, XV. Mi s'a aratat laBerna, de d. ministru Boerescu, o frumoasi legatura pe o carte de rugaciuni alui $erban-Vocla. Cantacuzino.

,

or,i,

.

ultimul represintant pur al vechilor argintari. El a lasat si elevi:traieste Inca unul din ei la Focsani si produce lucruri frumoasede si, de multe ori, din causa cerintilor publicului, calca alaturisi face obiecte potrivite cu noul gust, cad obiectele potrivite cugustul sau nu se mai vand.

Dar, cu toate ca exists ici si colo cite un asemenea represin-tant al unei arte aproape de sfarsit, dar care poate fi oprita inaceasta decadenta si intarita, inviorata, totusi nu se acorda nicioatentie de catre Ministeriul Cultelor si al Instructiei publice si alArtelor acestor interesante manifestatii ale unui gust care nutrebuie sa piara. Incurajand un astfel de lucru de argintarie, spe-cialisand anumite scoli de meserii in aceasta directie, in loc sa sefaca prea multi mestesugari pentru un mestesug pe .care-1 practicaoricine, nu am fi siliti sa umplem bisericile noastre cu produseleunor fabrici, foarte eterodoxe, de prin Galitia, care, de cele maimulte ori, au cumpirat obiecte de arta de la not pentru a le re-vinde in strainatate unor persoane amatoare de asemenea lucruri.

Cu aceste consideratii, iubiti ascultatori, se termini o conferintape care nu stiu data dv. ca si mine ati dorit-o mai scurta.

L

.

.

.

19

Val

enti

-de-

Mun

te

Aqezamantul tipograficDatina Romaneasca'

Valenii-de-Munte

J