L I T E R A T U R A P R O V E N C A L E . (Continuare.)

IV. Trubaduri, joculatori si sfera loru de activitate, Se vedemu acumu, cine au fostu trubadurii, cine joculatorii (jongleurs), sî care puse-tiunea sî sfer'a de activitate a poetiloru din ambe clasile? Oonceptulu trubaduriloni sî joculatoriloru nu e tocmai laniuritu. Uneori amendoue nomen-claturele păru a se ft usitatu decâtra scriitori câ identice, alte ori se punu in contrastu. In regula se pote dîce, câ trubaduri se numiâ toţi cei ce se ocupa cu poesi'a de arte, fia-fostu dinsii din veri-ce stare sociale, sî poetisat'aru-fi dinsii numai din plăcere ori pentru remunerare; dincoutra joculatori se cliiamâ acei-a, cari sifaceâ din poesia seu musica UHU isvoru de castigu. Pentru pet'a inse, ce anca dela inceputu se lipise de numele cestoru ultimi, poeţii preferiâ a fi numiţi trubaduri.

Simburele sî miediuln poetiloru provensali de arte e de a se caută in acei trubaduri, cari traindu la curţile domniioru, s'aru pote" cu dreptu cuventu numi poeţi de curte seu aulici. Ei se vedica parte din sinulu nobilimei mai interiore sî mai mesere, parte din alu burgesimei deja pre atunci forte respectate in Franci'a de media-dî, parte in fine din poporulu de diosu, ounaora Bernardu de Ventadour, celu mai delicaţii liricu amorosu in literatura provensale. Ba nu odată chiaru sî preoţi sî calugheri imbraciosiâ carier'a de poeţi ai am6rei, fiimlu vedi-bine candu opriţi sî pedepsiţi, caudu uraşi — pentru venitulu, ce acesta arte aducea basericeloru sî couventeloru — imbarbatati de respectivele auctoritâti basericesci.

Ce se tiene de cuventulu „trubaduru" (in limb'a provensale „trobaire," „trobador" = inven

tatorul, poetu), elu ocure mai antâiu la Rambaut de Orange, ba deja Guilielmu de Poitiers folosesce vorb'a „trobar" in sensu de a face poesie, sî pare a fi iusemnatu, in contrastu cu poetulu poporanu, pre poetulu de arte, 6ra mai anumiţii pre celu liricii. Pentru form'a mai puţina artifieiosa sî stilulu mai simplu ale românului sî nove'ei, asia se vede, câ compunetorii acestor'a se considera de poeţi mai rei, mai inferiori. Preste totu trubadurii si-dâ silintia a preseutâ form'a poetisarii loru câ ceva lucru mai i nai tu, uumindu-o artea de a face versuri (art de trobar), niciodată iuse. Cuinii afirmară uuii, sciintia voiosa (gai saber), care ultima espresiune veni in usu numai in academi'a din Tulus'a. Ei sa mâudrescu cu diliginti'a ce punu intru esercitarea acestei arti, carea recere spiretu, precepere, scientia, scurtu : aptitudini distinse. Sî in adeverii voi atiunea de poetu de arte erâ cou-siderata in generale asia de onorifica, iucâtu nice imperati sî regi nu despretiuiâ a stă in renumele sî nimbulu unui trubadurii.

Altmintre cei mai mulţi trubaduri se precepeâ totodată sî la cantu sî musica, la dincoutra se indatiuâ a porta cu sene joculatori. Nu unulu din ei erâ si compositoriu, compunendu pentru versurile sale arie sî melodie. Mai pucini erâ cei ce scieă scrie, sî acest'a o marturescu apriatu unii trubaduri. Atari trebuia se-si dictedie poesi'a al-tor'a, cari se li-o ficsedie prin litere; de aci a dicta însemna a6rea a face poesie.

Se vedemu acumu, care a fostu sfer'a de activitate a Joculatoriloru? Precurmi deja numele i areta (jongleur, prov. joglar, de la lat. medievale

186

jocus = jocu, musica), joculatorii au fostu iu priin'a linia niusicanti. Instrumentele principal1 ale artei ]oru erâ viol'a seu violiu'a, cam câ a n6stra; apoi harp'a si citar'a. Guiraut de Calansou mai memo-redia tob'a, castaniet'a, simfoni'a, maudor'a, inono-cordulu, psalteriulu, cobuzulu seu cobz'a, lir'a sî altele, poftindu, ca joculatoriulu se scia joeâ celu pucinu n6ue instrumente: era Bertran de Born mai adauge trombiti'i, coruulu sî fanfar'a- Cu ade-veratu unu testimoniu eclatantu acest'a despre iubirea, deca sî uu despre iualtîmea artei pre acelu tempu la Provensali!

Un'a din principalile ocupatiuui ale jocula-toriloru stâ in acea, ca pre poeţii de curte mai pucini dibaci iu ale declamatiuuei sî propunerei se-i insocesca in caletoriele loru sî cu cantulu sî joculu se-i acompaniedie, seu câ se propună sî declame pre la cele curţi poesiele poetîloru de o pusetiune mai iualta sî cari nu reflectă la vre uuu castigu materiale după artea loru poetica.1) Asemeni poeţi mai cu stare si-tieneâ anume sî avea in sierbitiulu loru câte unu atare joculatoriu, ba aorea sî câte doi sî mai mulţi, asie câtu nicajuri nu aflâmu in asemeue estensiime relatiunea ace'st'a curibsa dintre poetu si musicante, carea face un'a diu notele caracteristice ale poesiei provencali.

Afara de acea joculatorii enarâ novele, legende sî povesti, de cari cerculâ o multîme nespusa in tiera. Intre aceste erâ p. e. naraţiunile des;>re Tristauu sî Isold'a, despre Absalonu celu frnmosu, despre regele Marcu, despre Polamide, despre ataculu asupra Tirului, despre Ivanu aiitâ-iulu dresatoriu de paseri, despre rusînea, ce im-peratulu Constantinii o patî in palatiulu seu prin muiere-sa, din care causa dinsuiu paraşi Rom'a sî edifică pomptfs'a Constantiuopole, a cărei edificare dura 129 de ani, sî altele de aceste. Naratoriulu buuu capetâ numele onorificu de „comtaire" (==uaratoriu).

Li se mai da joculatoriloru sî numirea de „contrafazedor" (= imitatorii!, intortacatoriu, moi-mutiatonu), deorace unu joculatoriu cumu se cade, perfecţii in meserl'a sa. producea sî farse, faceâ sî pre saltimbauculu sî escainotatoriulu, pre imi-tatoriulu cantului paseriloru, pre dresatonulu ca-niloru sî moimitieloru, sî alte asemeni.

(Va urma.) Dr. Gregoriu Silasî.

l) N o s t r a d a m u s Hist. litter. d. Troubad., t. II. pag 490 : „La principale fonction de ceux-ci (des jongleurs) etoit de clianter Ies pieees des troubadours. Mais ils se meloient quelquefois de poesie" R a y n o u a r d II. 159—160: „Les jongleurs etaient le plus ordinairement attaches aux troubadours ; ils Ies suivaient dans Ies châteaux, et parti-cipaient aux succes des leurs maî t res . . . . Les jongleurs ne se bornaient pas toujours â cbanter ou â declamer les poăsies des plus celebres troubadours; ils composaient eux-niemes des pieees, de la musique, et meritaient ainsi de prendre rang parmi ces poetes."

CORIOLANU. „Blastemu asupr'a-ti Roma, tu patria de certa, De astadi inaiute nu mai sum fiiulu teu ! Tu-alungi pre unu falnicu duce, elu merge, se depărta, Dar' duce resbunare si ura 'n senulu seu !

De martori 'mi suntu Dieii si ranele-mi din lupte Câ ti am fostu cu crediutia si onorea ti-am salvatu. Portat'am pentru tine învingeri ne'ntrerupte, Dar' dreptu recunoscintia : tu adi mai esilatu I

Accepta inse Roma l me juru va se te-ajunga Sclavi'a rusînosa, si lantiuri vei se porţi I" — — Ce blastemc acestea? si cine le arunca Asupr'a Romei ore, oprindu-se la porţi ?

Erâ la mediulu nopţii, er' lun'a arţintîa Esî puşinu din cetia, la zarea-i aparii Coriolanu cu faei'a strivita de mania, Si unu surisu de ura pe buze i trecu.

Câ-o umbra rătăcita, elu stete inca-odata Si mai privi spre Rom'a, cu groza blastemandu, De nou jura elu erasi o ura ne'mpacata Si-apoi trecu departe de-alu patriei pamentu.

La porţile cetâtii ,n scurtu se si ivesce O oste furibunda de-a Volsciloru contrari. Pe urm'a loru totu focuri si prada se zaresce, Si-acum vreu risipirea faimosei capitali.

Aci se punu in castre si 'n fruntea loru apare Câ unu erou giganticu, chiaru elu: Coriolanu. — Elu mesura o privire spre cetele contrare Si da semnalu spre-ataculu poporului Romanu.

Acum se iace-unu sgomotu si bucinulu iutdna începerea navalei, dar' eta câ atunci Spre tabera sosesce o jalnica matrdna Urmata de mai multe femei si câti-va prunci.

La-acestu momentu inceta totu sgomotulu si-alarm'a. Coriolanu devine adtincu impresiunatu. — Ah mama ! dîce densulu, scapandu din mâna arm'a, Si vru se-i tinda braoiulu cu-unu doru nestemperatu,

„Stai locului !" — graiesce matron'a 'npunetore — Câ-ci nu sciu inca duce, venit'am la-unu strainu ? Seu am venitu la fiiu-mi ? Esci fiiulu mieu tu ore? Seu esci contrariulu Romei, de ur'a nostra plinu ?

Nu sciu crutiâ-vei ore a mele caruntetie? Sum mama ori captiva aici unde-am venitu, — La acest'a me aduseru a mele betrânetie Se te vedu in esiliu, si-apoi duşmanu cumplita ?

Cum poţi surpa ^amentulu ce te-a nascutu pre tine ? Nu ti-a cadiutu mani'a trecundu acestu hotaru? Uitat'ai ca in Rom'a 'ti-ai Dieii si pre mine? Aici: femei'a-ti, pruncii la loculu teu natalu.

De nu nasceâm eu, R un'a n'ar' fi adi in terore, De nu te-aveăm pre tine atunci vrea fi se moriu Câ-o libera femeia si 'n patria de-onore, De nime cucerita la jugu apesatoriu !

In Rom'a inse, nu vei se intri mai nainte De ce-ai calcâ cu ostea-ti dreptu preste sânulu mieu. Ucide-me, de n'ai tu mai nobili sâmtieminte, Dcide-me, si-apoi vei se surpi pamentulu teu j "

— Asia grăi matron'a, Veturi'a cărunta, Er' ducele pre care toţi lu-credeau ne'nvinsu, Scapâ torinti de lacrimi, ne mai potendu se-ascunda, Câ vorbele matronei la sufletu l'au atinsu.

187

„Salvat'ai mama Rom'a, dar' m'ai pierdutu pre mine, Si sortea-mi va se fia: esiliu, pribegii!" — Asiâ-a respunsu eroulu, petrunsu si cu suspine, Imbraeisiandu-si mam'a, consort'a si pre fii.

Si ast'feliu elu, pre care soliele romane In frunte cu preoţii, in dam l'au totu rogatu, La vorbele si jalea insufiptîtei mame Se conteni pre sene, se dede capu plecatu.

Acum elu 'si re'ntorse armat 'a 'nversiunata, Dar' fu ucisu in cale prin Volscii furiati! — — La acest'a 'Iu aduse mani'a ne'mpacata : La-unu tristu mormentu, departe de Rom'a si-ai sei fraţi!

1887. V a s i l i u B n d e s c u .

Strad'a Carmen Syîva. FjOMANU.

(Urmare.)

XVI. Caletori'a.

Era la trei 6re demineti'a; la patru pleca trenulu pentru Ruilac, deci, gar'a tiindu câm departe, er' birji tufa, TYaianu nu mai avea mulţii timpu de pierdutu, deca voia se plece.

Voia si nu pre. Din inomeiitulu in care primise depesi'a dela Talion eră iu cunipene: Se plece din Tenipesci si se lase cass'a neincheiata si cu lipsa de o nilia de floreni, nu-i conveniâ.

Desî eră Dumineca, dî praznuita de catra banca, asia incâtu nu se pote' presupune, câ pre-senti'a s'a va fi necesara, totuşi semtiulu seu de obligamentu eminamente desvoltatu î-lu povatiul, a nu iutreprinde acea câletorie fâra scirea consiliului de administratiune si inainte de a se fi re-gulatu cestiunea cu mli'a de floreni.

Ast'a-i era firm'a decisiune cându, după cetirea depesiei in sal'a de restauratiune dela baiu, se întorsese la masa, dar' cându afla din indiscre-tiunea Ini Costica, cumca Nicolae Barda avea deja in buzunariu decretulu de adiunctu la filiala, dorulu de a-si realisâ câtu mai cureudu visulu seu de auru, î-lu coplesî, indemuâudu-lu câ se sioptesca Coraliei acele cuvinte care-i desveliau pe jumetate cuprinsulu depesiei si in urni'a câror'a Traianu se semtiâ câ si obligaţii de a nu scâpâ nici o oca-siune intru folosirea tuturoru midiloceloru spre ajungerea fericitului portu.

Midiloculu celu mai principalu, couditiiiuea esenţiala fâra de care nu se pote iusurâ, erâ asigurarea midiloceloru de traiu. La banc'a din Tenipesci positiunea sa erâ câ si pierduta, ar fi fostu deci unu pecatu neiertaţii, deca n'ar' fî acceptaţii cu amendoue manile postulu ce i-se oferiâ de Talionu sî d6ca nar' fi alergatu câ cu unu minutu mai naiute, se si-lu asigure.

Eta ce 'Iu decise a paraşi balulu spunându câ pleca cu trenulu.

Pre cându dupa-ce ajunse acasă 'si fâcea in t6ta grab'a si in tota liniscea preparativele s'ale

de câletorie, i reveniră de nou tote bănuielile. Iu-zadaru inse câ-ci se semtiâ dator iu a plecă.

„Este Domineca," se mângâia elu erasi, totu precumu se mângaiase la baiu fâşia de comesenii sei, „nu sunt datoriu a merge la banca, si nici uu voru av6 lipsa de mine.

'Si schimba costumulu de baiu cu umila de câletorie. Cu acesta ocasiune audî zirgaitulu chei-loru dela cassa in busunariulu pantalaniloru pe care-i imbrâcâ

„Se le lasu aici," se întrebă Traianu, „dar' cui se le dâu", continua elu a se iutrebâ mai de-

| parte. „Tat'a dorme, nu-mi vine se-lu desceptu. Se le lasu pe mesa, pote se dea servit6rea de ele. Dar' fâra mine, cheile nu-su de nici unu folosii, ba chiar' spre siguranti'a mea, trebue se le iâu cu mine."

Erâ gafa, luâudu genta iu niâua ştiuse luminarea.

In acesta momentu tata-seu care donniă in odai'a alăturata se trezi pucinu si cu o voce câm somuurosa borborosi: „Tu esci, ani unu biletu!"

„Viseza" 'si dîse Traianu. „Dar' am uitatu se-i lasu vre-o doue rânduri câ se scie unde m'am dusu. Servitorea dorme, s'o desceptu si se-i dîcu densei, cine scie ce nesdravanie 'mi va face cu spusulu ei, câ-ci alfa le dîci si alfa iutielegu."

Voia se aprindia luminarea, câ se scrie unu I biletu pentru tat.vseu. Nu gâsi indata chibrituri.

Intru ace'a orologiulu suna de doue ori, erâ la trei si jumetate, timpulu supremii de plecare.

Tata-seu, ne mai audiendu nici unu sgomotu se liniscise, dar' cându deschise Traianu usi'a se trezi erasi si dîse iuca odată:

„Este pre masa biletulu." Traianu uu-lu mai audî Pe semne asia i erâ scrisu. La gara gasl pre unu omu din contorulu

Ruben et Laib, care. insocise pre unu amicii alu seu. Pe acestu omu din contorulu Ruben et Laib

î-lu rogâ se spunâ tata-seu, câ a plecatu la Riulocu. dar' câ cu trenulu de sera se va iutorce.

Ursifa, nemilos'a ursita întocmise tdte intru peirea lui.

Dela Tenipesci până la Riulacu drumulu de feru fâceâ câ vre-o patru 6re, Erau pucini pasageri. Traianu se afla singura in cupeu, prin urmare pote negenatu a se abandona impresiuni-loru s'ale.

Omulu, care nu este blasatu prin desele câ-letorii, semte o cumplita mişcare in sufletulu seu indata ce respira aerulu, de altmintrea destulu de infectu alu garei. Siueratulu locomotivei, sunetele clopoteloru de avisu, strigatele usîeriloru, care recit6za cu glasu monotonii trenurile ce pleca, prip'a si importauti'a cu care se mişca lumea im-pregiurulu seu, aste t6te î-lu agiteza, produce o adeverata revolutiuue in vederile sale: î-i reamin-tesce unu trecutu frumoşii si desce'pta iu sufletulu seu varii imagini, care formeza totu atâtea punţi de auru intre trecutu si viitoriu, inaltiându-lu de-asupr'a tristului presentu asia de tare, incâtu

188

adese-ori câletoriulu trauspusu in acesta noua si insufletîtdre lume a ideiioru uita de actualitatea cea trista.

Pliu ace'a metamorfosa trecu si Traiauu alu nostru. Tete temerile sale remasera la barier'a Tenipesciloru pentru a face locu unoru dulci su-veuiri si unoru ilusiuui si mai dulci.

Pre dinaintea sufletului seu sburara câ si uisce chipuri de ale camerei obscure scene din prhn'a sa ealetorie. Se vedea in betrânesca dili-gentia cu legendarulu surugiu seu postalionu audia bornulu acestui'a si trosnetele lui de biciu, tropoitulu cailoru si suuetulu clopotului dela gu-tulu inaintasiului din drept'a. Apoi'si aduse aminte, câ tocmai la Riulacu capotase o societate plăcuta cu care merse totu amendoi singuri in fon-dulu diligeutei pana la prhn'a staţiune a drumului de ferii, cale de o dî si doue nopţi. Suveniri ale unei fericiri — pasagere.

Si adueuudu-si aminte de acest'a si de alte aventuri totu de ace'asi natura se mira de iudras-neTa, ce avuse totu-de-a-uua facia de femei, până cându resimtîse o sfiela mai mare de câtu chiar' la primulu esameuu publica, atunci cându vediuse pentru priin'a 6ra pe Corali'a,

Nici nu iudrasniâ a se gândi la ea iu acel'asi momentu, iu care 'si aduse aminte de cuceririle sale galante. I se pareâ ca si o blasfemie de a-si închipui, câ Corali'a ar' poteâ resuflâ in acel'asi aeru iu care respiraseră acele riintie usiurele de minte, cu inim'a ingaduitdre si cu pasiuni vulcanice, care-i procuraseră ocasiunea de a cunosce de aprdpe desiertatiunile femeiloru de lume.

Ce-i dreptu — la Bucuresci, unde Traiauu se pomenise traindu, nici câ se apropiase de vre-o fata. Femei măritate si divorsate ici colea câte o veduvitia picanta, eta sirenele care-i cântaseră despre dulceti'a vietiei, care 'Iu incâuta'sera adese-ori pâ:ia aprdpe de nebunie si care iu fine 'Iu câni en livraseră.

Dar' precuniu aerulu otielitoriu alu niuntiloru din patri'a s'a cea frumosa i redase elasticitatea nerviîoru si a spiritului, totu asemenea semtiulu eandidu dar' adeueu ce-i insuflase „dîu'a nuntiloru," cum i veni a numi pe Corali'a sa, i limpedîse su-fletulu, curatiendu-lu de sgui-ele vulcanice ce se adunaseră cu ocasiunea diferiteloru eruptiuni totu atâtu de primejdiose precâtu erau de deliciose, si care i apesâu din cându iu cându itiim'a s'a cea neastemperata.

Cce'a ce odi.'.ioia iminise aîuoru, nu fusese decâta o jucărie a fantasiei sale, u iu culîu neiertatu adusu celei de niultîine adorate dieitie a voluptăţii; pana cându acum, s6:iitieinentulu ce-i inspirase „dîu'a nuntîloiu" eră unu seintiu dieescu ; unu cultu alu abnegatiunei, unu boldii la fapte nobile si niâretie.

Pentru nici un'a din femeile pre care le cunoscuse până atunci nu si-ar' fi jertfiţii nici mai cam o siugura convinctiune, decuniu se fi adusu jertfa indepeudintiei sale d'aurie, precmnu o făcuse cu inftvare pentru Corali'a.

Răbdarea s'a forte siubreda până acu mu se refortiticase de acestu sâratiemeutu, care 'Iu făcea blâudu, unde fusese aspru, ingaduitoriu unde fusese pretenţioşii, modestu unde fusese aroganţii.

Niinieu, mai naiute, nu l'ar' fi potutu decide, a purcede in contr'a seintiului seu de eouscien-tio»itate, curau purcedea acumu, absentâudu-se dela postu in '.uiu ino'iientu destula de criticii.

Aoesta jertfa, câ-ci eră ia adeverii o mare jertfa din partea lui, î-lu umplea cu dre-care mul-tiamire. Acesta multiamire singura i dedea eura-giulu de a lucră iu contr'a lirei sale, u:iu curagiu, care i-ar' fi lipsiţii sub alte impregiurari.

Trenulu hurducându sburâ inainte, locomo-tiv'a siuerâ, staţiunile se succedeau uu'a lupa alfa.

Nimeni nu veni se turbure pe Traiauu in visurile ce le visă, luugitu pe pern'a cupeului, cu ochii deschişi.

Din cându in cându î-si aducea aminte de realitate. Atunci alergă la terestra că se arunce o privire afara, câ si cându ar' fi voitu se se orienteze.

Apoi erasi recadeâ in reveriile s'ale Dar' lucru ciudatu, desî alergă cu rdte de

ferii mânate de poterea aburului pe raiulirele de otielu, ci se primesea unu postu la succarsal'a Patriei, elu totuşi, de câte-ori 89 vedea in reveriile sale câ fericitulu soşiu alu dinei s'ale din munţi, nu mii eră funcţionarii! supusu vointiei altor'a datoriu a consulta la tie-care pasu regular mentulu băncii, a meaagiâ opiuiunea publica, ci eră unu omu liberu, esercită profesiunea s'a de predilectiuue, scria poesii, povesci si novele si ini-podobia numele seu, pe care acumu î-lu portă si dîn'a s'a, cu ndua strălucire storcendu admiratiuuea lumei pentru purtătorii acestui nume.

Traiauu in adeverii pre lângă staruiitiele sale de a-si asigură unu postu, nu refusase ofert'a redactorului diurnalului din Tenipesci de a primi in-sarciuarea de (colaboratorii la dîsulu diurnalu.

Afara de uovel'a sciuta, care escitase ciud'a ovreiloru si urgi'a lui Liib in contr'a s'a, mai contribuise la diurnalu si cu alte scrieri de diferitu cuprinşii; er' acum, semtiâiidu-se necesitatea de a se mări foi'a, devenise pe tăcute asociatulu editorului depuuendu câ porţiunea s'a de capitalu o suma câni de vre-o miia de fîoreni, pe care o constituise parte din economiile reaiisate din lef'a sa, parte din unu imprumutu ce contractase cu speranti'a câ 'Iu va pote restitui din economii făcute ulteribre si din venituiu diurnalului.

Ore se nu fi fostu cu potiutia a trai din partea de venitu ce i va aruncă diurnalulu. l'âna acumu foi'a avuse cinci-sute de abonaţi si pe urni'a loru se hrănise redaetorulu-editoru; Acumu dupa-ce se mărise, veuiâu mereu la abonoti noi, nuuierulu loru crescea pe dî ce mergea, pote se ajungă la o miia, la doue, la trei mii: apoi inca novelele ce va scrie, libretele de operete ce va compune, tragediile ce va lucia, astea foto i voru aduce veniţii, tantieme, bogăţie cu unu cuventu.

Fantasii! ce mai fantasii!

FRUMOS'A PERSIANĂ.

190

Numai una poetu din mil'a lui Domnedieu, care va se dîca unu poetu cu o imagiuatiune bogata, precumu era ace'a a lui Traianu, potd in asemenea momente avea idei atâtu de desierte.

Vaginele duruiâ mereu inainte. Fiiu-seu, căci desiguru va avea unu fiiu, asia

visa Traianu inainte, va ereditâ dela densulu o fantasie vivace, care va fi disciplinata prin unu studiu mai temeinicii decum avuse densulu. Fiiu-seu va depune baccalaureatulu, va frecueutâ o universitate, va dobândi gradulu de doctorii de filosofie adaugându la numele Mistrelu unu titlu academicu.

Locomotiv'a siuerâ petruudietoriu, rdtele zirna-iâu,trenulu trecuse preste unu podu si se apropia de staţiunea penultima dela Riulocu.

O sguduitura mai aspra readuse la realitate pe Traianu.

„Ore terminâ-voiu cev'a astadi," se întrebă elu. „Bine ar' fi, deca asiu pote se me iutorcu cu decretulu in busunariu. Ce triumfu asupra adver-sariloru mei. Laib s'a superatu pe mine î-mi este inamicu pe fâşia. Nu me miru. Credea a găsi in mine unu instrumentu docilu, o sluga plecata si cându colea . . . . Dar' in adeveru, amu fostu pre-pr6 negenatu, publicându ace'a aspra critica contr'a ovreiloru in novel'a mea!"

O siueratura petrundietdre ce sc6se locomotiv'a in acestu momentu lungindu-o mai multu câ pana acunm făcu pre Traianu se tresară.

Fii apucatu de o nespusa si neesplicabila frica, ba grdza chiaru.

Era pe la optu ore trecute, tfimpulu cându se sculă de obiceiu.

Fâra de voie i se presentă chipulu tatălui seu, cum parasiâ patulu.

Par'ca 'Iu vedea plecându-se cu greu, câ-ci eră tare trupesiu •— si redicându oâte un'a alta din îmbrăcămintea s'a, par'ca 'Iu audia ghîfaindu.

Trenulu intrase iu gara, acuinu se opri, clo-potielulu garei resunâ, conductoriulu deschise usi'a cupeului si striga: „Riulacu, diece minute."

Traianu î-si luă gent'a se pogorî si merse spre peronu.

(Va urma.) TEOCHAR ALEXI.

0 intrebare. Totu 'mi dîci ca n'am oglinda Câ se potu se me privescu, — Nici nu-mi trebui, câ-ci privindu-o, Sciu pre bine câ 'nrosiescu.

Dar' asiu dă, asiu dâ o lume Num'o clipa s'o privescu — — Spune-mi, scumpo 'n alu teu sufletu Trebui-ar' se 'nrosiescu ?

Octaviairu.

S T A N A DE VALE. (Urmare.)

3. C r i s iu Iu stă din trei nuri mari: calu nordicu numitu: r â p e de, celu de midilocu : neg r u , celu sudicii: a l b u . Tote trei tienu de Munţii Bihorului, anume celu rapede de partea uordu-vestica a catenei celu negru do partea nordu-ves-

I tica a Cucurbetei, celu albu de laturea vestica a | Cucurbetei.

a) C r i s i u l u a l b u izvoresce in cost'a sudica a Muntiloru Bihoreni iu Ardealu la muntele S t rein b ' a , trecandu apoi preln B a i 'a de Cr i s i i i , II a l m a g iu, B u t e ni, B.oro s-Sie b i s i u , mai apoi Giul'a (Gyula) si lasandu in stâng'a Ciab'a, ajunge la Bichisiu (Bekes) unde se imbina cu Crisiulu negru; si asia unite vinu pana la G y o m a , unde se unescu cu Crisiulu rapede unite tote trei inainteza până la C s o n g r ă d , unde se versa in Tis'a. Isvdrele s'ale principali suutu a se cercă

i intre C n c i i r b e t ' a si Z a n o g a . bl C r i s i u l u n e g r u vine sub singuru

acestu nume numai dela Beiusiu; costă din trei păraie. — Considerându inaltimea isvorului, lungimea cursului, isvorulu principalu 'Iu are comunu cu pareulu ce vine dela P o i a n ' a din înălţimile Bihorului, si percurge până in Beiusiu o cale. de 70-5km.

La repedisiulu vesticu alu Cucurbetei observa omulu la sdre nesce pantlice de picuri ce licu-rescu că argintulu. — Ele isbucnescu din patru izvdre neapropiabile intr'o înălţime câ de 1265m, si unindu-se dâu I s v o r u l u B i h a r i i. Preia in-ceputulu valei proprie ele se intâinescu cu unu altu izvoru si mai poternicu ce vine dela Biho-rulu propriu dintr'o inaltime de 1425m. — Acf se afla o grupa iutrdga de izvdre, cunoscute sub numele F o n t â n e 1 e, cari in cursulu loru for-m6za cataracte pitoresci, si se unescu in V a l e a P o e n i i. De aci iucolo începu a veni sub nume de Crisiu, care la Carpenetu primesce riulu ce vine dela Criscioru din muntele Z a n o g a, si asia unite vinu până la Vascou, de unde numele Crisiu devine si mai comunu. — La S t e i (9-5km.) primesce unu altu pareu venitu dela Bâiti'a.

C r i s i u l u de B â i t i ' a isbucnesce diutr'uuu locu forte pitorescu că la 2 ore depărtare spre nordu-ostu dela orasiu in V a l e a G o r l a t a . Pes-cerea din care ese la in. de 697m.

Alu treile pareu mai bogatu in apa este G a l b e n ' a seu p a r e u l u de P e t r d s ' a , avendu cursu de 56'5 km. (a ddu'a lungime.) P a r e u l u P e t r d s e i stă din rîurile unite G a l b i n a si Bulsulu (7"6 km. spre ostu dela Petrds'a. Isbuc-nirea acestui pareu, la pdlele dela P e t r ' a B o g h i i asemenea celei dela Baitia, ne intinde un'a dintre cele mai interesante scenerii. — G a l b e n ' a si B u l s u l u au mai multe isvdre laterali. Galben'a până a se uni cu Bulsulu percurge unu terenu forte augustu prin cele mai frumdse, inse necu-trierabile Parthie ale Muntiloru Bihoreni. Afora de

191

ace'a Galbin'a ne dâ tinieu esemplaru iu totu Co-mitatulu Bihoru, câ de ddue ori dispare, si era-si reapare. — Ap'a adecă, care dispare la pdlele S t â n e i de P e t r a intre stâncile Do m a s ca reapare era-si din P e s c e r e a d e l a Ponoru, apoi se ascunde de nou, si reapare iu V a l e a Ga lbene i .

c) C r i s i u l u r a p e d e - — S e pote considera câ linea principala a Crisiului rapede ce'a-ce is-bucnesce in Ardealu la D u m b r a v a spre ostu j dela Huiadinu (Bânffy-Hunyad). — Deca totuşi vomu câutâ — cum trebue se cautaina — la cantitatea apei, la lungimea cursului, la inaltimea in care se afla izvorulu ce da uiass'a apei, atunci de linea principale a Crisiului rapede trebue a se socoti pareulu D r a g a n u , care se uaesce cu liuea l dela Dumbrav'a intre Ciucia si Siebisielu (Kiss- , Sebeş).

D r a g ă n ui u se alimentdza linu din trei iz-vdre principali, unulu constanţii l apd le leBot ies ei j in laturea sudvestica la in. de 1707 m.; si alu j doile la pdlele B r i t i e i l o r u 16855 m; si alu treile, celu mai principalii din tdte, iu cdst'a nordica a C o r n u l u i aprdpe de verfu la in. de 1586 in., nuniitu: „ F o n t â u ' a r ece" de temp. m. 4'70, ce tinde beutura recoritdria si atâtu de plăcuta pastoriloru si caletoriloru.

D r a g a u u 1 u computatu dela f6 n t â n' a r e c e l l - 5km. merge pre teritoriulu Ungariei proprie; de aci incolo 3km. formeza linea deraar-cationala intre Comitatulu C l u s i u si B i h o r u , apoi străbate cu totulu in A r d e a l u .

B r i t i e i i cum poturamu observa dau iz-voru priucipalu pentru ddue rîuri F o n t â u ' a D r e ţ i i dela pdlele sudice ale Britieiloru pentru Somes iu , era izvorulu dela pdlele-i vestice da apa pentru C r i s i u l u r a p e d e . — O legenda a poporului tiene, câ. doi uati ai unei nimfe, unu copilu si o copila se jocâu in pratulu dela pdlele B r i t i e i l o r u . Pisniasiulu mamei, unu V i f o r u teribilu i-au mâ-natu totu mai susu, totu mai susu pâua cându se perdura si nu se mai potura întâlni: ei se cautâu in direcţiuni Deosebite si plângeau cu doiosia pânacâudu morira. — Mam'a aflându cadavrele lom din sirdiele de lacreini ce ei au plânsu au facutu ddue izvdre, ci precumu ei au mori tu cau-tându-se uuulu pre altulu in direcţiuni opuse, asia izvdrele au cursu in ddue direcţiuni opuse for-mându ddue rîuri deosebite si despărţite, cari după unu cursu luugu se unescu iu T i s ' a b londa.

Altmintre B r i t i e i i erau locu placutu de petreceri si pentru draci. — Asia fost'au odată câ unu dracu 'si serba uuut'a pe pisculu celu mai inaltu alu Britieiloru; nuntaşii se veseliâu si dan-tiuiâu la luna, cându unu nourasiu de pisma le-a conturbatu petrecerea. — Mirele entusiasmatu si de altmeutre de fericit'a s'a căsătoria si-a propuşii a inghitî norulu; cum si-a propusa, asia a si facutu. — Dar' de-odata se sternesce unu vis-colu grozavu asupr'a cetei adunate; fulgera urma după fulgeru, dete in stânci si tuuâ infricosiatu. Dracii inspaimentati dispunu carele loru de focu; grabescu a asiediâ damele iu trasure, si a scapâ

iu visuniele apropiate. Dar' pre mulţi i-a ajunsu nemesea; bucăţile de stânci de porfiru ce se tragu dela Britiei in diosu, crepaturile de stânci la Pietr'a talbariului scl. suntu seu draci ucişi si prefăcuţi iu stânci, seu in parte bucăţile din carele loru stricate. — O parte din ei au potutu se scape chiar' până la Oncds'a, ci isbând'a ceresca i petrecu si pana act; ei sborâu cu aripi de ventu pâua in leuntrulu pescerii, dar' fulgerulu le stete in călcâi sî-i tuna in sinulu pescerii. Osele ce se aria in adenculu pescerii nu suntu decâtu ale dra-ciloru tunaţi, de aici se si numesce: p e s c e r e a d u h u r i 1 o r u seu hudr'a s m e i l o r u .

Alu treile pareu care tiene de Crisiulu repede este Iadulu, ale cârui izvdre principali suntu in cdst'a vestica a V â r f u l u i P o e n i i . —Acestu munte continuandu s p r e M ă g u r a despartiesce V a l e a D r a g a n u l u i de a I a d u l u i . I a d u l u este mai bogatu in apa decâtu D r a g a n u l a, si percurge unu teritoriu de 34 km., va se dîca mai luugu decâtu ori D r a g a u u l u ori pareulu ve-niudu dela D u m b r a v a .

(Va urma.) J o a n u Buteanu-

0 jertfa. — NOVELA FF;ANCEŞA. —

Fara indoiala, intre ei trebue se vina treb'a la o rumpere. Ea eră de luni incdce lămurită asupr'a necesitaţii acestui pasu si totuşi amenâ esecutarea lui de pe o di pe ce'alalta. Unu grozavu eonflictu de anima, pe care ins'a-si 'Iu provocase si pe care din semtiementu de datorintia voia se-lu suporte pana in sfersitu! Gastonu cre-dintiosulu si bunulu ei Gastonu, celu din urma alu ei a m o r u l . . . Ea numerâ deja 35 ani. Ce-dându ea incredintiariloru de amoru ale lui Gastonu — elu erâ cu siepte ani iutregi mai teueru — nu-si faceâ de locu ilusiunea unei iubiri ve-cinice, ci gândiâ din potriva, câ iu curendu o se se rupă tdta legatur'a dintre ea si elu. Si cu tdte aceste umilirea ce erâ impreuuata cu acest'a, erâ pentru ea mai puciuu penibila, câ durerds'a necesitate ce se apropia acum de ea. A desface cu propri'a s'a mâna legatur'a, a pecatui in po-triv'a amorului diu iubire catra amautu!

Ei amendoi apartieneu unoru si acelora-si cercuri. Ea erâ avuta, de origine distinsa, veduva, libera si n'avea copii. Nici o datorintia nu o im-pedecâ a fi totu-de-a-un'a fericita, câci o costa numai unu singuru cuveutu, de a fi. Dar' Geue-vieve vedea si aici lămuri tă . . . A remâuea amaut'a lui Gastonu nu insemnâ alt'cev'a, decâtu a-lu im-povorâpeelucuunugreu jugu pentr i viitoriu . . . . A se casatori cu e l u ? . . . erâ cu totului totu inipo-sibilu. Patim'a acestui teueru plinu de entusiasmu si poesie nu ar' fi potutu resistâ treziei unei con-

IM2

vietiuiri conjugale. Deosebirea de etate eră totu-si prea mare. Si ceea la ce Gastonu nici nu se gândiă, Genevieve o vedea destula de lamuritu; societatea, iu care trăiau, le cuuosceâ relatiunile si-'si includea ainendoi ochii, pentru-câ se satisfăcea indestnlu tuturora reguleloru bunei cuviiutie. Tace-o-ar' societatea acest'a si atunci, cându Gastonu ar' luâ pe Geuevieve? N'ar' dice atunci ori-si-cine cu o irouia compatimitdre pentru Gastouu si cu compătimire condamuatdre pentru Genevieve: „Elu si-a luatu de soda pe amant'a s'a!"

Ea nici odată nu credea câ va fi capabila de o asemenea slabitiune. Ea, contes'a de Ideville, se fie amaut'a unui barbatu ! Mai bine se mdra, decâtu se se injosesca la atât 'a! Dela mortea so-ciului ei de-ântâiu iucdce, traiâ intr'o frumsetia stalucita, plina de o nobila mândrie admirata iu-tocniai câ o regina, stimata si incungiurata de toţi. Ea uriâ pe omeni, căci totu-de-a-un'a vedea Înaintea ei pe contele de Ideville. Si apoi nu era ace'st'a de o infaşisiare atâtu de ademenit6re, cu o purtare frumdsa si cu nisce strălucite insusiri esteriore? Dar' sub acestu acoperementu stralucitu se ascundea unu sufletu impetritu, unu egoismu ce s'a educatu prin admirarea propriului Eu, care tempiâ tdte semtiementele mai bune. O a ddu'a ora nu voia Genevieve se cada prada acestei gre-sieli Ea voia se fie iubita pentru sine insa-si, cu aceea patima sincera, naiva si copilaresca, care e unu dreptu prerogativu numai alu junetiei. Ea voia se iubesca de dragulu amorului.

Si in midiloculu acestoru dorintie, care is-voriâu din dorulu unei inimi oneste, in acest'a atmosfera lucitdre, pe care insasi ea a creat'o in giurulu ei, ea frumos'a femeia, se apropia de ea unu amoru ouestu si uevinovatu. Gastouu de Pom-merin, o anima de copilu abia de d6uedieei de ani, incungiurâ pe Genevieve cu cultulu unei adorări ferbinte, dar' cu tdte aceste discrete. Genevieve era pentru elu unu idolu, care trebuia se fie ado-ratu din depărtare. A petrece in apropierea ei, a o vede, a respira cu ea unulu si acel'a-si aeru, era destulu pentru de a-lu face fericitu. Infocat'a lui privire erâ atâtu de plina de vapai'a amorului, i curat'a lui anima tieneâ atâtu de multu la dreptulu junetiei, la dreptulu de a iubi, incâtu se semtiâ atrasu de ea câ prin farmecu. Faia de a se gândi, câtu de priinejdiosu pdte fi unu ast'feliu de jocu, ea voia se afle adâncimea amorului lui Gastonu. Departe de tota cochetari'a, ea erâ setdsa se audia poesi'a ce veniâ din anim'a si de pe busale acestui copilu.

. . .In genunchi, cu manile impreunate, o priviâ Gastonu, si sub privirea lui domdla, din care câte odată se pareâ câ ese câte o flacăra inva-paiaţa, tremura Genevieve, câ si cându ar' cuprinde-o o betîe de ce nici idea n'avea vre-odata. j

— Te iubescu ! De ce nu-mi potu afla cuvinte , care ar' fi create numai pentru d-t'a! De ce trebue ! se şervesca aceste silabe altor'a, câudu eu asiu voi, câ ele se in6te iu sufletulu d-t'ale, întocmai ca si o manifestare !

. . . Cev'a ce e mai poteruicu câ vointi'a mea me atrage spre d-t'a, Genevieve, suutu cu totulu alu d.-tale si sâmtieseu inca prea bine câ eu vie-tiuescu iu inim'a d.-tale si trebue se si reinânu acolo

. . . Nu me mai temu, câ te voiu ofensa prin mărturisirea mea, câci d.-t'a eşti cu totulu a mea.. . Nu-mi face nici o obiectiune, câci ar' fi unu pecatu a tagaduî ceea-ce vedu eu inaiatea mea câ unu feliu de descoperire. Se varsă din anim'a d.-t'ale intr'a mea, lucesce iu privirile d.-t'ale, mişca pe buzele d-t'ale si lucesce pe fruntea d-t'ale: e amor ui i \ Genevieve, atotu-poterniculu amoru! . . .

. . . Iu genunchi te adoru idolulu meu, si zimbi-rea-mi se disolva in a d-t'ale. Primesce-me asia cum suutu, cu juneti'a si cu patim'a mea. Te iubescu ! Te iubescu!. . .

. .. Plângi, Genevieve ? Asia-dara recuuosci, câ ne iubimu?

Fericirea so decide deja aici pe pameutu: ea trebue sondata. — La ceea d'antaiu alusiune, pe care o facu-se Genevieve lui Gastouu iu acest'a pri-vintia, prevediu-se, câ nici-odata nu-lu va pote convinge de necesitatea acestui pasu. Trebue mai multu câ o frasa de tdte dilele, spre a pote nimici unu amoru iuradacinatu. Iutieleptiunea n'are locu acolo, unde patim'a 'si făcuse locu in p6tra întocmai câ si unu rîu ce vine dela munte. Genevieve mai de multe-ori se iucercâ a duce conversatiuuea pe acestu terenu, dar' totu-de-a-uu'a iuzadaru. Pe dî ce mergea totu mai lămurită i deveniâ necesitatea, câ ar' trebui se se încheie lupt'a; dar' cum se spereze ciuev'a o biruintia, câudu in sinu-i propriu duce unu aliata adversariului?

— Asculta-me bunulu meu prietenii, asia nu mai pote merge. Positiunea mea e falsa, omenii stăruie din tdte părţile, câ se me maritu din nou . . . Si inca domnulu de Valnouges sta iu list'a ace-lor'a, pe care lumea mi-a destiuatu de sociu, d.-t'a scii, câ lumea e despdta si pretinde, câ omulu şese supună la ceea-ce pretinde ea. Nu mi-e permisa se mai resistu. Daca e si grea jertfa, mai târdiu tota te vei conviuge, câ eu aveam dreptate, si inca 'mi vei fi multiamitoriu.

— Deci eu potu se-ti fiu barbatu, Genevieve, ori apoi ainorulu d.-t'ale nu erâ decâtu o miutiuna. De multe-ori te rugâ-i deja se-mi fi socie, acum pretindu acest'a. Vv6 puciuu 'mi pasa de ceea-ce dice lumea, si daca ea va clătina diu capu, clatiuamu si noi din capu impreuna cu ea.

Genevieve vediuse, câ pe ace'st'a cale nu o se ajungă la nimicu. Unic'a potintia, de a de-vinge resistenti'a lui Gastouu, jaceâ intr'acea, câ 'Iu va pote convinge, câ amorulu ei nu e asemenea amorului lui. Elu trebuia se crdda, câ totulu erâ unu eapritiu diu partea ei, o tdua trecatdria, care deja iu multiumirea ei 'si afla germiuele morţii. Marchisulu de Valnouges, sogiulu ce i l'a destiuatu lumea, ave se jdce roiulu unui aliatu in lupt'a pentru datorintia si in contr'a propriei feri-

193

ciri, si dupa-ce nu se mai crediu in propri'a ei po-tere, ehiamâ pe aliatulu ei.

întâmplarea aduse eu sine, ca iuainte de ast'a cu vre-o câtev'a dile conveni cu marchisulu. Mai pucinu respiugatore si batjocoritdre câ de altădată, ea desceptâ in tomuaticula adoratoriu none sperautie. Elu 'si mai repeţi odată si Ddieu scie a câtea-ora poft'a inimii s'ale si de astadata nu primi o corfa pronuntiata. — Din contra, Geuevieve i dise zimbindu:

— Cerceteza-me in dilele aceste. . . iutr'uu'a din dilele, in care primescu eu . . . Vomu se ne mai intielegeniu asupr'a lucrului. Cine scie? Nu spunu chiar' ca da, dar' nici ea ba. Vomu vede.

— Cându are se fie? — Ast'a e tocmai ce'a-ce nu sciu. Din fire

suntu cam uituca, bunulu meu Valnouges. Mai bine e, c d-t'a preste patrusprediece dîle 'mi scrii vre-o câtev'a ronduri, care 'mi voru impros-peta memori'a. Iu scrisorea d.-t'ale 'mi ceri o au-dientia ca-si cându asiu ti o regina . . . .

— A mea ai se si fi totu-de-a-un'a! — Cu atâtu mai bine ! . . . Scrisorea d.-t'ale o

voiu pune-o pe mesa si prin ast'a 'mi aducu aminte de d.-t'a. Voiesci?

— Cum se nu voiescu!? — Dar' nu promitu nimicu inainte. Con-

versamu, ast'a e totu. Daca ai sci ce obiectiuni vei ave a deviuge.

(Finea va urma.)

—o-K3i ̂S K S S a 3 îriif

CALETORI'A IMPREGIURULU PAMENTULUI in optii-dieci de dile.

Piesa de spectaculu- cu cântece, dantiuri, evolutiuni si intrări, in 5 parti si 15 tablouri.

De A. d'Ennery si Jules Veme.

T a b l o u Iu 6. Peştera sierpilorn din Borneo.

S c e n ' a 3.

Aonda, Nemea. (După plecarea lui Passepartout, se aude unu vejeitu

straniu si se vedu indata pe boltitur'a dela intrarea pesterei mai mulţi sierpi cari se cobora incovoindu-se incetu spre steng'a; doi din monştrii ajungu pe pamentu si se mişca spre Aonda si Nemea; in acestu momentu se terescu sierpi din tote unghiurile si crepaturile stâncei, aternându pe paretii ei si de-asupr'a boltiturei pesterei si facându se resune peşter'a de siueraturile loru.)

A o n d a : (desceptându-se); Ce visu fiorosu! Mi se pare câ audu siueratur'a unui sierpe giuru impregiurulu meu — (vede sierpii si striga cuprinsa de groza) Ah! Grozavii! E realitate! Suntu deştepta! — Suntemu perdute! (Deştepta pe soru-s'a) Nemea! Nemea!

N e m e a (desteptându-se): Ce ai, Aonda ? (Vede sierpii) Dumnedieule mare! Ajutoriu! Ajutoriu! — Cine ne scapă?

A o n d a : (desperata) Nemea! (Unu sierpe mare se-'ncolacesce impregiurulu trupului ei.)

N e m e a (cu desperare): Monstrulu te omora! (Vrea se arunce asupr'a Aondei câ se o scape).

A o n d a (respingfmd'o): ludereptu! Scapa-ti vieti'a ta! — Ah!

N e m e a : Nu mai e nici o indurare! (Merge siovaindu spre gur'a pesterei si cade josu leşinată.)

Scen'a 4. Cei dinainte, Archibald, Passepartout, apoi Nakahira

cu auit'a ei. A r C h i b ' a P a r u ' n a c e s t u momentu la intrare, care

i inse e închisa de sierpii ce aterna in josu; p ^ ) încerca se intre, der' reptilele se redica catra

a s S e p. \ e j # Observându pe Nemea si pe Aonda, ' striga deodată.

Ce vedu V Nenorocitele! (In acestu momentu fioros'a scen.\ 'si ajunge culmea,

sierpii se indrepta cu gurile deschise spre Archibald si Passepartout, si mişca cu furia totu mai mare si umplu aerulu de fiorosele loru siueraturi.)

N a k a h i r a : (cu suit'a ei apare in drept'a la gur'a pesterei si vede ce se petrece): A o n d a ! (Catra Archib. si Passep.): ^'jci U i l u suaetu, nici unu semnu de vietia mai multu se nu daţi! Numai de mine asculta locuitorii acestei peşteri!

(Foculu s'a stinsu Nakahira conjura sierpii.) Sierpiloru sfinţi, pe cari adese-ori v'am conjuratu, Ascultaţi de dulcea si aderneuitori'a v6ce a Nakahirei! Foculu v'a chiematu din porţile stânc

104

gin'a Nakahir 'a si-a platitu datori 'a . Caletoria fericita scumpa amica! (Se imbraciosieza.)

A r c h i b . : (Catra Nakakira si suit'a ei.) Primiţ i multiamirile ndstre pentru ajutoriulu ce ui l'ati datu.

P a s s e p . : (Catra Nakahira si suit'a ei) Ddm-neloru, am ondrea a ine recomanda cu tdta supunerea ! Grupa.

(Cortin'a cade.) (Va urmă.)

ECONOMIA DOMESTICA (Continuare.)

4. Curăţirea locuintiei. Ocupatiunile de dî ale casei trebuescu ast'-

feliu seversite după cuniu le-a ordiuatu de cu vreme econdm'a. După ace'a trebue se fie cu mare băgare de seina la ori-ce luciu fie câtu de micu, deca se seversiesce de servitdre sdu de servitori intoeniai după cumu a dispusu dâus'a si deca uneltele si alte obiecte ale casei le-au curatîtu biue după intrebuintiare si deca le-au pusu apoi iu buna renduiela la loculu loru.

Usi'a este unu obiectu ala casei, care se iu-trebuiutieza forte desu. Candu seinchide si deschide, ea trebue apucata de iveru (clatia) si nici decumu de alta parte si cu deosebire fiindu si cu manile murdare, precumu nici a o iuchide cu petiorulu s£u cu spatele.

Spre a scuti mobilele de casa impreuna cu poleitur'a seu lustrulu de pre ele de a nu se strica curîiudu seu de a nu se umple lesne de prafu, le acoperimu ndptea si candu curatîmu in casa, cu pânza curata; er' spre a le şterge de prafu se folosesce unu petecii mole si sventatu de flaiielu.

Demiueti'a se indeplinesce maturatulu si ster-sulu prafului cu multu mai lesne si mai iute, deca inca de sdra s'a pusu la locu fie-care lucru iutrebuiutiatu preste dî si s'a aduuatu de josu ori-ce lucru aruncatu d. e. hârtii netrebuintidse, petece dela croitu, jucării de copii s. a. Pre tem-pulu câtu se strengu paturile seu se matura prin casa si se streuge prafulu, ferestrele stau deschise, spre a se premeni aerulu din casa stricatu preste ndpte si spre a pote" esi o parte din prafu prin ele afara. Pana ce se premeuesce aerulu in casa, se potu curatî hainele de prafu, se scutura co-v6rele de pre podele, seu se spală vasele murdare; se intielege câ tdte acestea se făcu afara din odaie.

Asternutulu din patu inca se pdte aerisâ pana ca se iudeplinescu alte lucruri, ddca acest'a se tinde pre scaune dinaintea ferestrei deschise, se"u ddca se intiude afara pre o prajiua. Candu se stringe seu candu se aşterne patulu, saltdu'a se intdrce pre partea cea-lalta, deca este de paie se iufeueza nitielu paele adunându-se dela margini ceva mai spre mijlocu. Deca patulu are arcuri, atuuci saltdu'a, — daca este de paie seu de lâna, se aerisâza mai usioru, ddca se intdrce numai

I simplu pre partea cea-lalta luâudu-se ast'feliu cev'a mai ram spre a scote afara. Din potriva saltelele de fulgi (pilotele) trebuescu aerisate câtu se pdte mai desu, căci prin ele străbate aerulu cu multu mai greu, câ prin cele de peru seu de lâna. Cu deosebire cele de fulgi trebuescu seose afara si intinse la sdre chiar' si spre a-si capetâ fulgii drasi elasticitatea si volumulu de mai nainte.

Maturatulu casei are a se face cu tota acu-rateti'a paua in uughiuletiulu celu mai micu alu casei spre a nu remâneâ prafu pe nicairea. Spre a nu se redicâ prea tare prafulu pre tempulu maturatului si a se pune pre pareti si pre alte obiecte din casa, este bine a udâ matur'a iu apa, sdu se presară prin casa tarîtie umede de leuinu dela ferestreu*), câci acestea fiindu umede aduna totu prafulu de pre podele pre ele si ast'feliu maturându-se acumu impreuna guuoiulu se aduna in mai multe grainedidre prin odaia spre a nu-lu preumbla iutregu dela ferestra si pana la usia prin casa. Aceste gramedidre se aduna apoi cu

| matur'a pre tabliti'a de guuoiu si ast'feliu se duce j afara. înainte inse de a se aruncă se cerceteza de j aprdpe guuoiulu, deca nu cumva se afla prin elu

vre-unu lucru de trebuintia d. e. vre-unu acu, nasturi, jucării de copii si altele asemenea. Unele econdme inainte de a matura stropescu cu apa prin casa sub cuventu ca şe se mdie prafulu,

I acest'a inse este unu obiceiu reu si unu lucru fdrte gresitu, câci prafulu prin stropirea cu apa se lipesce bine de podele si candu dâi cu matur'a elu nu se duce, după ce s'a sventatu prin casa, acest'a remâue ast'feliu totu nematurata. Deca din intemplare s'a versatu apa prin casa, atuuci acdst'a nu se şterge cu matur'a, ci cu unu petecu de pânza grdsa destiuatu anume pentru spalatulu seu curatitulu podeleloru si care după intrebuintiare trebue clatitu bhie si pusu spre a se usca la loculu seu,

Curatitulu seu spalatulu podeleloru, care i are a se face iu tdta septemâu'a seu cehi multu

la ddue septemâne, se iutenipla ast'feliu: Se pune ddue parti de nasipu si trei de molozu (varu de frecatu,siurla) se amesteca la unu locu stropiudu-se si cu puţina apa, pre urma se stropescu cu o matura uda si podelele si se prasara nasipulu acest'a pre podele, care trebue lasatu aci câm vre-o V4 de dra. După ace'a frecâmu scândurile cu o perie aspra seu cu unu petecu de pânza grdsa, ori cu uuu manunchiu de paie, pre urma maturâmu nasipulu si le stergemu bine cu peri'a sdu cu pânz'a umeda, pazîndu-ue câ nici odată se nu se verse apa multa pre podele, precumu se face la noi iu multe locuri cu asemenea ocpsiuni, câci ap'a multa putrediesce podelele, le dâ o re-vendla fdrte vatamatdre sanetatii si afara de ace'a se usca cu avenoia.

*) Tarîtiele acestea intrebuintiate odată, pana ce se aduna altele noue la ferestreu, se potu folosi de mai multe ori, deca se aduna după intrebuintiare intr'unu ciubaru cu apa spre a se clăti ast'feliu de prafulu de pre ele, după ace'a se scotu si se pastreza intr'unu locu ceva mai umedu.

195

Modula cehi mai practicii si totu deodată si mai economicii pentru de a tieue podelele cameriloru curate, este a le vapsi; deca uu pre tote celu puţinii cele mai principale. Vapsirea ne casciga si tempulu ce se perde la spălatulu desu alu loru si le feresce totu deodată si de a nu putredî cu-rîiiHlu de udatur'a cea multa si desa. Pe de alta parte o camera cu podelele vapsite indata are altu .aspectu, alta iufaciosiare. Scândurile seu podelele vapsite nu trebuescu spălate alt'feliu decâtu numai şterse cu o pânza ceva umeda la 3 seu 4 dîle. Vapseu'a de podele se prepara ast'feliu: Se amesteca unu ehilogram do vapsea roşie cu unu chilograin de vapsea galbina si cu unu litru de uleiu fertil. Acest'a ajunge la vapsirea a 3—4 camere. Pentru câ podelele se aibă si 6re-care lustru, după ce s'a uscatu vapseu'a pe ele, se uugu cu lacu. Laculu urmatoriu este potriviţii spre scopulu acest'a: 50 grame de schellak se topescu iu 210 grame de spirtu, langa care se inai adaugă 6—7 grame de camfor. Compositiunea acest'a sestiecora printr'uuu petecii de inii. Acestu lacu intaresce si luciesce vapseu'a cu care au fostu vapsite podelele mai diuainte. Atâtu vapselele câtu si laculu acest'a se potu află in băcănie si preparate gafa, dar' se intielege câ ceva mai scumpe decâtu curau te costa candu ti-le prepari singura

Din niaturatulu de diminetia, ca tote câ se deschidu uşile si ferestrele, totuşi o parte din prafu se pune pre paretii cameriloru si pre mobi'e. De ace'a este ueaperatu de lipsa, câ in fie-care Sâmbeta seHi luni se se sterga paretii si mobilele cu o perie mole, inse cu mare iugrigire spre a nu se vateinâ vapseu'a de pre pareti seu poleitura de pre mobile. Totu ca ocasiuuea acest'a se iâu mesuri spre a sterpi steluitiele si moliile, daca se afla. Unii asigura, câ celu mai bunii midilocu impo-triv'a acestoru insecte, ar' fi se apriudemu pucl(5sa in camerile, uude se afla, si le laşi o di s6u d6ue incbise spre a stâ fumulu infundatu in ele, după care se se facă apoi curăţirea completa a cameriloru. Mobilele se stergu mai autaiu cu unu petecu mai mare si mai grosu de flanela, după acea cu altulu mai micu si mai curatu, du]>a ce s'au stersu, se asieza fie-care la loculu loru. Petecile, cu care stergemu mobilele, se scutura afara mai de multe ori pre tempulu ştersului. Pre mes'a de scrisu se observa strictu, câ ori-ce hârtie câtu de mica, ori-ce carte, in sfersitu ori-ce lucru de pe ea, după ce s'a stersu pe masa, se pună e"rasi întocmai cumu au fostu inainte. O schimbare in acestea 6e p6te face numai cu sciiuti'a si cu invoial'a celui'a, care le intrebuintieza. Spre a nu luâ vâu-tulu vre-o hârtie de pre acesta mesa pre tempulu câtu suntu ferestrele deschise, se pune ceva greu pre ele. Hârtiele, care nu mai trebuescu, nu se arunca nici odată sfara, ci se ardu.

Obiectele de lâna, catifea, covâre, uu se stergu, ci se scutura s6u se bătu usiurelu cu unu betisioru de trestie in tinda se"u in pridvoru (galerie). (Va urmă.) J . D a r i u .

Credentiosu pana la morte. — J u d e l e : — Pentru-ce ti-ai omorîtu femei'a ?

A c u s a t u l u : Pentrucâ uu mai poteâmu vietiul cu dens'a, câ-ci avea o natura nesuferibila.

J u d e l e : — Atunci de ce nu ai cerutu di-vortiulu.

A c u s a t u l u : — Fiiudu-câî-i jurase-mi cre-dintia până la m6rte.

* Intre culise. — Iâ inehipuesce-ti, vicom-

tele voiesce se ine iâ de socia! — Si ai se te introduci iu vieti'a s'a privata? — Pentru ce n u ? . . . Eh; va fi forte fericitu

cându, după siese luni, voiu intra din uou la teatru!

A. Gratulezu la casatori'a ce voiesci a in-, chiâ cu d-sioVa X., — mai simpla fiintia nici nu poteâi afla in totu tienutulu nostru, ea e o ade-verata g â s c ă .

B. Credu si eu câ e gâscă, — dar' e g â s c ă u m p l u t a .

£ 3 ^ p ^

196

Cronica. — M S. Imperatoriulu-Regealu Au-stro-Ungariei după ce va participa la manevrele cele mari ale armatei comune, cari voru ave" locu in comitatulu Hunedorei, se va re'nturce câtra casa pe lini'a Alb'a-Iuli'a—Teiusiu—Budapest'a, si in cale-i se va opri la Clusiu pre 1—2 dîle. Aici î-i va face visit'a si M. S. Regele României. — In Clusiu se făcu mari pregătiri pentru primirea înaltului ospe, care va sosi acolo probabilii in 30 septemvre st. n.

Casina romana va se se infientieze in Alb'a-Iuli'a. Era de multu semtîta aici lips'a unui centru de convenire a Romaniloru si, multiemita bar-batiloru cu tragere-de-auima, aeest'a este acumu apr6pe de-a se realisâ prin proieptat'a casina ro-mâua, a cărei iufientiare s'a botarîtu esmitiendu-se si o comisiune pentru elaborarea statuteloru si întreprinderea tuturoru pasîloru necesari pentru ca ace'a se se inactiveze câtu mai curundu.

Ariesiana. — Firm'a „ Ariesiana institutu de cre-ditusi economii societate pe acţiuni in Turd'a" s'au in-protocolatu in siediuti'a Tribunalului regiu din Turd'a tienuta in 15/7. 1887, — in urm'a carei'a direcţiunea are ouore a aduce la cunoscienti'a onoratului publicu, ca societatea si-a inceputu activitatea cu dîu'a de 16 Iulie. — Succesele cele mai strălucite!

Societatea pentru literatura si cultur'a romana in Bucovin'a. Din raportulu comitetului acestei societăţi despre activitatea s'a in decursulu anului 1886 aflamu câ: s'au desgropatu osemintele neutatului Aronu Pumnulu si s'au stramutatu iu cimiteriulu celu nou, unde se va asiediâ si unu monumentu corespundietoriu spre aducere aminte de acestu barbatu meritata; — s'au tienutu in ierna prelegeri publice gratuite, cari au fostu bine primite din partea publicului româuu din Cernăuţi, anume dlu Olinescu a vorbitu — iu doue renduri — despre „Anticitatile din Bucovin'a", dlu D. Soco-leanu despre „Elementulu naţionalii in educatiune" si dlu I. I. Bumbacu despre „Vieti'a si activitatea nemuritoriului Aronu Pumnulu"; —s'au tipăriţii mai multe brosiuri sub numele de „Biblioteca pentru tinerimea româna", cari s'au distribuitu g r a t u i t u pe la scalele poporale din Bucovin'a; — s'au spriginitu cu stipendii si ajutore mai mulţi studenţi parte universitari, parte dela scalele medii, precumu si câtî-va invetiacei dela meserii. — Societatea numera cu finea an. 1886: 7 membri onorari, 19 fundatori, 105 ordinari si 2 membri activi.

Unu colegiu din limb'a romana la universitatea din Vien'a. După o intrerumpere indelungata, in sfersîtu in semestrulu de ierna a anului viitoriu studenţii români din Vien'a voru av6 ocasiune se asculte unu colegiu asupra limbei române, ce 'Iu

Proprietariu, Redactoru respundietoriu si .

va fiene" eruditulu filologu si profesorii alu limbi-loru romanice dlu eousilieru aulicu Dr. Adolf M u s a f i a . Dlu profesorii numitu a fostu anume rogatu de câtra unu numeru insemnatu de studenţi români si italieni, si si-a esprimatu părerea de bine a pot6 propune erasi iu materie de filologie româna, ce'a-ce nu a fâcutu decâtu înainte cu 20 de ani. Colegiulu va fi: „Gramatic'a limbei române: a) fonetica, b) etimologie" si „Reportulu limbei române fâşia cu limb'a latina."

Inca o românca doctoru. D-sior'a P u l c h e r i a C o n t a din Petr'a (România) a depusu la Parisu censurele de doctoratu iu medicina si inca cu s u c c e s u I u c e l u mai s t r ă l u c i ţ i i —precumu scriu dîarele franoese, cari lauda multu erudi-tiunea cu care d-r'a C o n t a a lucraţii tes'a de doctoratu si a resolvatu t6te întrebările comisiu-nei esaminâtore.

Copila precoce. Mic'a copilitia Ana Statescu, fiic'a d-lui Mihaiu Statescu din Bucuresci, in etate abia de 9 aui, a trecutu cu succesu esamenulu de piauo dela conservatorii si a primitu premiulu ântâiu.

Universitate do femei. — Foile rusesci spunu câ o comisiune, care se ocupa cu instrucţiunea superi6ra a femeiloru din Rusi'a a elaboratu unu proiectu de lege pentru infiintiarea in Rusi'a a unei universităţi de femei, care va av6 facultăţi de istorie si filosofie, de sciintie naturale si matematice, precumu si unu institutu medicalii. In acesta universitate voru fi admise numai femei, cari au obtienutu baccalaureatulu, adecă intielegu bine limb'a latina si greca. Program'a va fi câ a celor'alalte universităţi.

Viptulu soldatiloru se va imbunatati asie câ dela anulu nou inainte voru capetâ si de cina.

H y m e n . S'au fidantiatu : dlu Ioanu Tanco profes. gimnas. cu domnisior'a Valeri'a Pavelea in Naseudu. — S'au cununatu : dlu Dr. Ludovicii St. Mehes cu domnisior'a Elen'a Valeri'a Mangiuc'a in Oraviti'a ; — dlu Alesandru Zoicasiu teologu absolutu cu domnisior'a Elen'a Berinde; dlu Basiliu Dancu CU dsior'a Cornelia Papucescu-Papfalvi in Popfaleu.

J J Tragemu atenţiunea tuturoru acelor'a cari voru a se pregăti la esamenu de amploiaţi poştali, ori a lua iu administrare ori manipulare ooste r. u. la o p u l u „ Postakezelesi szabdlyok kezikdnyve" scrisu de dlu S t e f a n u T e m e s v â r y j u n . sieffulu oficiului telegrafo-postalu din Gheii'a. Acestu opu voluminosu de 31 c61e, se estinde asupr'a tuturoru ramuriloru de manipulatiune si administratiune poştala, tractându-i acei'a specificii si lamurindu-i cu esemple si tabele, — asie câ face posibilii ori si cârui individu insusîrea toturoru cunoscintieloru de lipsa unui amploiatu postalu, — pentru ce si ministeriulu de comunicatiune de repetite ori l'a recomendatu ca manualu pentru pregătire la esamenu de amploiaţii manipulante ori magistrii poştalii. — Pretiulu unui esemplariu e 2 fi. 50 cr. si se p6te procura dela auctoru ori dela Tipografi'a „Auror'a" din Gherl'a.

litoru: N I C O L A E F E K E T E - N E G R U T I U . Gherl'a. Imprimari 'a „Auror 'a" p. A. Todoranu 1887.