platon republica

3
Platon, Republica, partea a V-a, despre arta poetică Platon reia în această parte, discuţia referitoare la arta poetică, pe care a analizat-o iniţial atunci când a pus problema educaţiei paznicilor cetăţii ideale. El nu era de acord ca în cetate să pătrundă partea imitativă a acestei arte. “Aşa cum v-am spus, - n-o să mă denunţaţi autorilor de tragedii şi tuturor celorlalţi imitatori – arta imitativă pare a dăuna gândurilor ascultătorilor, câţi nu au drept leac ştiinţa celor ce sunt” 1 . Vinovat pentru arta imitaţiei este, pentru Platon, Homer , “căci se pare că el a fost întâiul dascăl şi diriguitor al tuturor acestor frumoşi poeţi tragici” 2 . Glaucon îl întreabă pe Socrate ce înţelege prin arta imitaţiei. “Vrei atunci să începem a cerceta, pornind de la metoda obişnuită? Noi ne-am obişnuit să stabilim câte o Idee unică pentru toate multiplele care primesc acelaşi nume. Sau nu cunoşti aceasta? Ba da. Să luăm şi acum pe care vrei dintre multiple; spre pildă, dacă doreşti, paturile şi mesele sunt //multiple//. Cum de nu? Dar există două Idei relative la aceste mobile, una a patului, cealaltă a mesei . Desigur. Dar nu obişnuim să spunem că meşterul fiecăruia dintre cele două feluri de mobilă priveşte către Idee şi că, astfel, unul face paturi, iar celălalt face mese, de care noi ne slujim şi la fel în privinţa celorlalte obiecte? Căci nici un meşter nu produce Ideea însăşi. Cum ar putea de altfel? În nici un chip. Însă vezi ce nume dai meşterului următor. Căruia anume? Cel care face toate obiectele pe care le produc toţi meseriaşii, fiecare în parte. Vorbeşti despre un om grozav de minunat. Nu este cazul încă, deoarece degrabă ai să spui mai mult. Căci acest meseriaş e în stare să facă nu doar toate mobilele, ci şi toate plantele care cresc din pământ şi produce toate animalele, ca şi pe sine, ba, în plus, cerul, pământul, zeii şi toate cele din cer, ca şi cele din Hades, de sub pământ – pe toate le face! Minune mare e priceperea ăstuia! - zise. Nu mă crezi? – am întrebat eu? Spune, socoţi că un astfel de meşter nu poate exista deloc , sau că într-un anume fel ar putea exista un făcător al tuturor acestora, dar că, în alt fel, nu? ori nu ştii că tu însuţi ai putea, într-un anume fel, să faci toate acestea? Şi care este acest fel? – întrebă el? Nu e greu – am spus eu – ci, se poate produce repede şi în multe feluri, dar cel mai repede este dacă vrei să iei o oglindă şi să o porţi pretutindeni. Vei face repede soarele 1 Platon, Republica, Editura {tiin#ific] [i Enciclopedic], Bucure[ti, 1986, p.411. Homer este dascălul poeţilor tragici, prin faptul că el le-a oferit un număr mare de teme mitice, cât şi o concepţie antropomorfică despre zei. 2 Ibidem. Oare de ce alege Platon astfel de exemple şi nu pe cel al unui “lucru” cu adevărat natural, de exemplu, pasăre, om etc? s-ar putea spune că, în cazul unui artefact, este mai uşor de distins obiectul individual cât şi, mai ales, făcătorul său, de “lucrul în sine” şi făcătorul acestuia din urmă. Să nu uităm, pe de altă parte, că, pentru greci, zeii sunt cei care i-au învăţat pe oameni cum să-şi confecţioneze toate obiectele utile, ei sunt cei care i-au civilizat pe oameni dându-le artele. Astfel, Platon putea cu uşurinţă considera că Ideea patului este opera zeului.

Upload: tepelus-laurentiu

Post on 02-Oct-2015

4 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Platon, Republica, partea a V-a, despre arta poetic

Platon reia n aceast parte, discuia referitoare la arta poetic, pe care a analizat-o iniial atunci cnd a pus problema educaiei paznicilor cetii ideale. El nu era de acord ca n cetate s ptrund partea imitativ a acestei arte.

aa cum v-am spus, - n-o s m denunai autorilor de tragedii i tuturor celorlali imitatori arta imitativ pare a duna gndurilor asculttorilor, ci nu au drept leac tiina celor ce sunt. Vinovat pentru arta imitaiei este, pentru Platon, Homer(, cci se pare c el a fost ntiul dascl i diriguitor al tuturor acestor frumoi poei tragici.

Glaucon l ntreab pe Socrate ce nelege prin arta imitaiei.

Vrei atunci s ncepem a cerceta, pornind de la metoda obinuit? Noi ne-am obinuit s stabilim cte o Idee unic pentru toate multiplele care primesc acelai nume. Sau nu cunoti aceasta?

Ba da.

S lum i acum pe care vrei dintre multiple; spre pild, dac doreti, paturile i mesele sunt //multiple//.

Cum de nu?

Dar exist dou Idei relative la aceste mobile, una a patului, cealalt a mesei((.

Desigur.

Dar nu obinuim s spunem c meterul fiecruia dintre cele dou feluri de mobil privete ctre Idee i c, astfel, unul face paturi, iar cellalt face mese, de care noi ne slujim i la fel n privina celorlalte obiecte? Cci nici un meter nu produce Ideea nsi. Cum ar putea de altfel?

n nici un chip.

ns vezi ce nume dai meterului urmtor.

Cruia anume?

Cel care face toate obiectele pe care le produc toi meseriaii, fiecare n parte.

Vorbeti despre un om grozav de minunat.

Nu este cazul nc, deoarece degrab ai s spui mai mult. Cci acest meseria e n stare s fac nu doar toate mobilele, ci i toate plantele care cresc din pmnt i produce toate animalele, ca i pe sine, ba, n plus, cerul, pmntul, zeii i toate cele din cer, ca i cele din Hades, de sub pmnt pe toate le face!

Minune mare e priceperea stuia! - zise.

Nu m crezi? am ntrebat eu? Spune, socoi c un astfel de meter nu poate exista deloc , sau c ntr-un anume fel ar putea exista un fctor al tuturor acestora, dar c, n alt fel, nu? ori nu tii c tu nsui ai putea, ntr-un anume fel, s faci toate acestea?

i care este acest fel? ntreb el?

Nu e greu am spus eu ci, se poate produce repede i n multe feluri, dar cel mai repede este dac vrei s iei o oglind i s o pori pretutindeni. Vei face repede soarele i ceea ce e n cer, pmntul, te vei face repede i pe tine, ca i celelalte animale, lucrurile, plantele i tot ceea ce spuneam adineauri.

Da zise dar acestea sunt aparente, nu exist n realitate!

Perfect am spus eu pui degetul pe ran. Cred c i pictorul nu obine ca ceea ce face s fie adevrat, dei ntr-un anume fel, i pictorul produce un pat. Sau nu?

Da, el produce un pat aparent.

Dar ce face meterul de paturi? Oare nu spuneai adineauri c el nu face Ideea, despre care afirmm c este ceea ce este Patul, ci doar un pat oarecare?

Spuneam.

ns dac el nu face ceea-ce-este, nu ar putea produce realul, ci ceva asemntor cu el, dar care nu este realul. Iar dac cineva ar susine c lucrul meterului de paturi, ori al altui meseria este ntru totul real, exist riscul ca el s nu spun adevrul?

Nu vorbi el celor ce zbovesc asupra unor astfel de probleme li s-ar prea c spune adevrul.

i nu ne mirm.

Vrei aadar ca, bizuindu-ne pe acestea s cutm ce este imitatorul, despre care vorbeam?

Dac doreti zise.

Aadar, iat: sunt trei paturi; unul, patul din firea lucrurilor, despre care am putea spune - cred c un zeu l-a fcut. Sau altcineva oare?

Cine altul?

Al doilea este cel pe care l-a confecionat dulgherul, nu?

Da zise.

Ultimul pe care l-a confecionat pictorul, nu?

Bun.

Deci, pictor, meter de paturi, zeu acetia sunt trei //diriguitori// ai celor trei paturi.

Zeul fie c n-a dorit, fie c o necesitate l-a silit s nu produc mai mult dect un singur pat n firea lucrurilor, astfel a fcut doar unul singur, pe acela care este Pat. Dou de acest fel sau mai multe nu ar fi putut fi sdite n fiin de ctre zeu, nici nu e cu putin s creasc din fiin.

Cum aa?

Fiindc am spus eu dac ar fi produs, fie i dou, iari ar fi aprut unul singur, acela a crui form ar avea-o ambele paturi; i acesta ar fi acela, i nu cele dou, lucrul care este Pat(.

Just.

tiind Zeul, cred, aceasta i voind s fie fctorul adevrat al adevratului Pat i nu al unui pat oarecare, nici s fie un oarecare meter de paturi, a nfiinat un singur Pat n firea lucrurilor.

Verosimil.

Voieti s-l numim pe Zeu //nfiintor//, ori ceva asemntor?

E ndreptit zise - de vreme ce el a fcut i aceasta i altele n chip firesc.

Platon, Republica, Editura {tiin#ific] [i Enciclopedic], Bucure[ti, 1986, p.411.

( Homer este dasclul poeilor tragici, prin faptul c el le-a oferit un numr mare de teme mitice, ct i o concepie antropomorfic despre zei.

Ibidem.

(( oare de ce alege Platon astfel de exemple i nu pe cel al unui lucru cu adevrat natural, de exemplu, pasre, om etc? s-ar putea spune c, n cazul unui artefact, este mai uor de distins obiectul individual ct i, mai ales, fctorul su, de lucrul n sine i fctorul acestuia din urm. S nu uitm, pe de alt parte, c, pentru greci, zeii sunt cei care i-au nvat pe oameni cum s-i confecioneze toate obiectele utile, ei sunt cei care i-au civilizat pe oameni dndu-le artele. Astfel, Platon putea cu uurin considera c Ideea patului este opera zeului.

( este enunat aici problema multiplicrii inteligibilelor omonime, care-l va conduce pe Platon la formularea faimosului argument al celui de-al treilea om n Parmenides: acolo unde pentru o pluralitate de lucruri se folosete un acelai nume, n cazul oamenilor, numele om, ele toate se raporteaz la un om ideal (Ideea de Om), separat de fiecare dintre ele, care este om prin excelen i n raport cu care fiecare membru al pluralitii este recunoscut drept om. Potrivit argumentului celui de-al treilea om, pluralitatea iniial plus forma ideal (de Om), alctuiesc o nou pluralitate format din fiecare raportare a oamenilor concrei la Ideea de om, din care rezult tot attea raporturi ci oameni concrei exist i se raporteaz la ideea de Om desemnat prin acelai cuvnt toi sunt oameni, fiind nevoie pentru aceast pluralitate de un noi ideal de Ideea unui alt Om ideal. Se declaneaz astfel o regresie la infinit, dat fiind c fiecare ideal face necesar un nou ideal.

Demonstraia avut n vedere aici, poate fi refcut astfel: dou paturi n sine, ambele inteligibile nu pot exista. Cci dac ar exista., ar trebui s fie distincte unul de cellalt. Or, prin ce anume ar putea fi distincte? Prin forma lor (prin Idee) nu e cu putin, cci pe aceasta o au n comun, de vreme ce sunt ambele paturi. Prin culoare, mrime, material nu, cci inteligibilul este lipsit de culoare, mrime material. Prin poziie iari nu, cci inteligibilul nu ocup un loc n spaiu. n consecin, neputnd fi distincte, paturile s-ar confunda, nu ar fi dou, ci unul singur.