Pielea

PIELEA

Ban Emilia IoanaAn II, gr 7

Pielea:

• înveliş membranos conjunctivo-epitelial

• acoperă întreaga suprafaţă a corpului

• se continuă cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor

naturale• este alcătuită din:

– epiderm, – derm, în care se află numeroase glande sebacee, glande

sudoripare, fire de păr, vase de sânge şi nervi

Dimensiunile pielii

• suprafaţa (adult de talie medie) = 1,8 m2

• regula multiplului lui 9 a lui Wallace (repartiţia procentuală pe segmente):– 9% = fiecare membru superior

– 18% = fiecare membru inferior

– 36% = trunchi

– 9% = cap şi gât

– 1% = organe genitale

Grosimea pielii

Variază cu regiunea anatomică, sexul, vârsta:

• pielea palmelor şi tălpilor – până la 5 mm

• la nivelul pleoapelor şi prepuţului - doar 0,2-0,5 mm

• copii, bătrâni şi femei - mai subţire.

Greutatea pielii

• aproximativ 1/15 din greutatea totală a corpului - 4-5 kg la adult

• împreună cu hipodermul - 20 kg.

Culoarea pielii

• Culoarea pielii depinde de:– cantitatea de pigment melanic care conferă nuanțe de la

pielea albă (lipsa pigmentului), până la cea neagră (excesul de melanină). Cantitatea de melanină este determinată genetic, dar variațiile culorii pielii, după latitudinea geografică (de la pol la ecuator), arată și o adaptare. Melanina variază între anumite limite și în funcție de expunerea la razele ultraviolete.

– gradul de vascularizație capilară determină nuanța roz-roșie. Vascularizația mai abundentă a feții produce și anumite particularități morbide regionale: bolile congestive ale feții sunt mai numeroase. Culoarea pielii depinde și de cantitatea de hemoglobină (paloarea în anemii). Pielea copiilor mici este bogat vascularizată și mai subțire, motiv pentru care e roză.

– grosimea pielii influențează culoarea ei: pielea copiilor mici e mai subțire și e roză, pielea de pe palme și plante are o culoare gălbuie datorită stratului cornos (keratinei) mai ales în condiții de hiperkeratoză. Abundența keratohialinei (strat granulos) conferă pielii o culoare albă.

Elasticitatea pielii se datorează, în primul rând sistemului fibrilar dermic și

mai ales fibrelor elastice. Datorită lor pielea e depresibilă. La elasticitatea ei contribuie și paniculul adipos, ai cărui lobuli grăsoși, înveliți într-un țesut conjunctivo-elastic, funcționează ca niște mingi minuscule de cauciuc ce se deprimă la apăsare, după care însă revin la forma anterioară. Elasticitatea scade cu vârsta și dispare în stările edematoase sau de scleroză cutanată. Datorită elasticității, plăgile devin mai mari decât suprafața secționată, iar excizatele de piele (grefele) mai mici decât suprafața prelevată.

Mobilitatea pielii este variabilă: față de planurile profunde este ușor

mobilizabilă la față, torace, membre, penis și puțin mobilizabilă la nivelul palmelor, tălpilor, pe pavilioanele urechilor și pe aripile nazale. Ea scade în procesele de scleroză (cicatrici, scleroze secundare, sclerodermii esențiale).

Proeminentele pielii

• tranzitorii - datorate contracţiei muşchilor erectori ai părului.

• permanente - produse de marile pliuri de flexie, de pliurile secundare (reprezentând liniile de tensiune elastică cutanată) şi de crestele papilare.

• Aspectul crestelor de suprafaţă rezultă din configuraţia papilelor dermice şi a prelungirilor interpapilare epidermice, din aranjamentul benzilor de colagen dermic şi din tracţiunea muşchilor, având ca rezultat contractura fasciei.

• Aceste creste realizează la nivelul palmelor şi tălpilor o „gravură” specifică fiecărui individ, purtând denumirea de dermatoglife.

• Studiul dermatoglifelor permite identificarea fiecărei persoane, ca şi detectarea unor anomalii genetice (Sindromul Down) şi defecte cauzate de infecţii intrauterine ca rubeola.

Epidermul

• un epiteliu stratificat cheratinizat, • alcătuit în principal din patru tipuri de celule, cu origine, funcţie şi

localizare diferite: cheratinocitele, melanocitele, celulele Langerhans şi celulele Merkel.

• Celulele epidermului sunt dispuse pe mai multe straturi, care dinspre profun-zime spre suprafaţă sunt:– stratul bazal sau regenerativ,– stratul spinos,– stratul granulos,– stratul lucidum,– stratul cornos.

Epidermul

STRATUL CORNOS

STRATUL GRANULOS

STRATUL SPINOS

STRATUL GERMINATIV

• stratul germinativ (bazal): aşezat pe membrana bazală şi format din keratinocite (care au membrană, citoplasmă, nucleu şi organite celulare comune şi specifice, cum sunt melanosomii transferaţi de la melanocite sau filamentele de keratină), legate între ele prin desmozomi, iar de membrana bazală prin hemidesmozomi

• stratul spinos (malpighian sau acantolitic): 6-20 rânduri de keratinocite (au keratinosomi sau corpi Odland, membrană plicaturată), legate prin desmozomi

• stratul granulos: 5-6 rânduri de keratinocite romboidale (au granule de keratohialină în citoplasmă care se vor degrada în timp)

• stratul lucios: keratinocite cu nucleu picnotic sau anucleate, fără organite celulare, care conţin filamente într-o matrice cu eleidină; este constiutit din sraturile: infrabazal preeleidinic (cu glicogen), bazal eleidinic (cu eleidină şi acid oleic) şi suprabazal posteleidinic (cu acid oleic, grăsimi neutre şi glicozizi)

• stratul cornos: 4-10 rânduri de keratinocite turtite, lamelare, fără nucleu, organite, cu membrană groasă şi rezistentă, desmozomi modificaţi (keratinele reprezintă 80% din celulă).

• tipuri de legături intercelulare: desmozomi, lacune şi joncţiuni fixe.

• CHERATINOCITELE:

• reprezintă 80% din populaţia celulară a epidermului,• conţin în citoplasmă filamente intermediare de cheratină ce reprezintă un marker

pentru celulele epiteliale,• sunt dispuse în toată grosimea epidermului pe cele cinci straturi ale sale: bazal,

spinos, granulos, lucidum şi cornos,• au ca funcţie principală sinteza şi stocarea cheratinei, o scleroproteină cu rol de

susţinere şi protecţie.

Celulele dendritice

• Melanocitele• Celulele Langerhans• Celulele Merkel• Celulele dendritice

nedeterminate

• Alte celule dendritice evidenţiate:– Celulele cu văl:– Celulele interdigitate: – Celulele reticulare

dendritice

Melanocitele– au origine în crestele neurale, de unde migreză la nivelul

epidermului, aproximativ în a şaptea săptămână a vieţii intrauterine,

– au un corp celular rotund localizat printre cheratinocitele stratului bazal,

– prezintă prelungiri citoplasmatice care se insinuează printre cheratino-cite, însă fără a forma joncţiuni cu acestea,

– pot fi identificate în: • stria vasculară din ureche, • în epiteliul pigmentar retinian, • în leptomeninge, • în matricea firului de păr, • în unele membrane mucoase, • ocazional în derm,

MELANINA-este sintetizată în melanocite, in melanozomi care sunt organite specifice ale melanocitelor, cu formă ovoidală, delimitaţi de membrane, cu o organizare internă sub forma:

-unor lamele concentrice orientate longitudinal, în cazul melano-zomilor în care se sintetizează eumelanina, un pigment brun-ne-gru,

-microveziculară, în cazul în care în melanozomi se sintetizează feomelanina, pigmentul galben-roşu,-substratul sintezei melaninei este tirozina, asupra căreia acţionează tirozinaza, sintetizată în ribozomii melanocitelor.

CELULELE LANGERHANS

• reprezintă aproximativ 2-8% din populaţia de celule a epidermului• au originea în celulele precursoare din măduva roşie hematogenă • sunt incluse în cadrul sistemului macrofagic-mononuclear• sunt localizate în straturile granulos şi spinos (spinobazal) şi prezintă:• forma stelată,• citoplasmă cu aspect palid (în hematoxilină-eozină)• nucleu cu forma neregulată• nu formează joncţiuni cu cheratinocitele • sunt celule dendritice prezentatoare de antigene responsabile de recunoaşterea, preluarea şi prezentarea antigenelor solubile limfocitelor T, fiind implicate în:

– activarea limfocitelor T – hipersensibilitatea de contact– respingerea alogrefelor de piele

Celulele Merkel• se găsesc printre celulele stratului bazal al epidermului, în special în zonele senzitive

ale epidermului, la nivelul palmelor şi plantelor şi în mucoase,• au o formă neregulată şi prezintă:

– corp celular mare, vezicular, – prelungiri citoplasmatice ce pătrund printre cheratinocitele stratului spi-nos, de care

se leagă prin desmozomi,– nucleu mare, palid, – organite şi granulele electronodense ce conţin neurotransmiţători (catecolamine) şi

substanţe bioactive (metenkefalina, serotonina, quinacrina, cromogranina, citocheratina 20 specifică epidermului),

• filamente intermediare de citocheratină;• la polul bazal sunt în contact cu terminaţiuni nervoase sub formă de disc:

• la acest nivel sunt prezente numeroase granule cu miez dens, cu diametrul de 80-90 nm, ce au tendinţa de a se acumula la locul unde celula este în contact cu fibra nervoasă.

• Funcţiile – eliberarea de neurotransmiţători şi factori neurotrofici spre terminaţiunile ner-voase,– eliberarea substanţelor bioactive în vasele de sânge sau în structurile subepi-

dermale (ţesutulul conjunctiv),– stimulează proliferarea şi diferenţierea normală a cheratinocitelor.

DERMUL

• este o structură conjunctivă:• cu grosimea medie de 1-2 mm, • separat de epiderm printr-o membrană bazală, • conţine anexele pielii, vase şi nervi,• prezintă în structura sa două zone:

– dermul superficial sau papilar, zona superficială imediat sub membrana bazală, participă la realizarea papilelor dermice şi prezintă în structura sa:

• ţesut conjunctiv lax cu substanţă fundamentală bogată în dermatan sulfat, fibre de colagen, elastice şi de reticulină, bogat vascularizat şi inervat,

• fibroblaste, monocite, macrofage, leucocite, – dermul profund sau reticular, zona profundă care vine în contact

cu hipo-dermul, conţine:

Elementele celulare

• Fibroblastele şi fibrocitele: sunt celule alungite sau stelate, cu prelungiri efilate; au organitele bine reprezentate, nucleul mare, ovalar, situat central, cu cromatină fină şi 1-2 nucleoli (pentru fibroblaste).

• Histiocitele: au o morfologie variată în funcţie de activitatea desfăşurată: nucleul mare, central, citoplasma palidă; histiocitul adult cu numeroase prelungiri citoplasmatice, nucleul alungit, numeroase organite.

• Histiocitele – forma fixă, macrofagul – forma mobilă.• Mastocitele: au aspect fuziform sau dendritic, nucleul

mare, rotund, ovalar sau neregulat, cu cromatină dispusă în grunji, organite citoplasmatice

• Celule migrate în derm: plasmocite, limfocite, celule cromafine, PN.

Componenta fibroasa• Fibrele de reticulină:

– fine, dispuse în grilaj, în special în dermul papilar şi în jurul anexelor, conţin reticulină.

– Se evidenţiază prin impregnare argentică. • Fibrele colagene:

– groase, dispuse în fascicole, predominând în dermul propriu-zis şi profund, se evidenţiază prin coloraţia HE.

– Sunt formate din molecule de colagen care conţin 3 lanţuri polipeptidice spiralate.

• Fibrele elastice: – sunt subţiri, sinuoase, predominând în dermul profund. – Se evidenţiază prin coloraţia cu orceină.– Sunt compuse din elastină.

Functiile pielii• funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în

organism (bacterii, substanțe toxice, radiații)• funcția termoregulatoare la menținerea unei temperaturi constante

a corpului,• funcția de apărare față de razele ultraviolete la animale această

funcție e realizată de blană sau pene, la om stratul cornos absoarbe și reflectă cam 50% din radiații, absorbirea radiațiilor se realizează prin pigmentul din piele melanină producând bronzarea pielii, dar la o expunere extremă la aceste radiații se poate produce cancerul de piele.

• pielea ca rezervor de celule embrionare această funcție este folosită de chirurgie în transplanturi.

• funcția imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele.

• funcția de organ de simț este una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:– de durere (fiind până la 200/cm2),– de presiune (corpusculii Vater-Pacini),– termoreceptorii (corpusculii Krause),– receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),– receptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, sfârcul mamelei,

organele genitale externe (corpusculii Meissner și celulele Merkel).

Corpusculii Meisnner Cospusculii Vater Paccini

Corpusculii Ruffini

Va multumesc!