1.1. Perceptia fata n fata cu senzatiaPerceptia este o forma superioara a cunoasterii senzoriale. Spre deosebire de senzatie, care reproduce n subiectivitatea individului nsusirile simple ale obiectelor si fenomenelor, perceptia asigura constiinta unitatii si integralitatii obiectului. Dat fiind faptul ca n jurul nostru nu se afla nsusiri separate, ci obiecte materiale ca ntreguri specifice, perceptia reproduce obiectul, att n elementele lui componente, ct si n integralitatea lui individuala. Daca psihologia traditionala analizeaza senzatiile si perceptiile ca procese separate, cercetarile moderne abordeaza perceptia ca pe un proces unitar. Se vorbeste n termenii sistemului perceptual, nteles ca un set de structuri, functii si operatii prin care oamenii cunosc lumea. Sistemul perceptual este interpretat ca un sistem tnteractionist (vezi Lefton, 1991, pp. 72-73). Perceptia, comparativ cu senzatia, este :-inferentiala (permite indivizilor sa completeze informatia care lipseste din senzatiilebrute);-categoriala (ajuta oamenii sa plaseze in aceeasi categorie senzatii aparent diferite pebaza unor trasaturi comune);-relationala (ofera prilejul compararii fiecarui stimul cu toti ceilalti aflati in mediulnconjurator);-adaptativa (serveste indivizilor pentru a-si centra atentia asupra aspectelor maiimportante ale stimulilor si pentru a le ignora pe cele mai putin importante);-automata (se produce de la sine, spontan, fara participarea constiintei);-fondata pe cunostintele anterioare (experientele relativ asemanatoare rezultate nurma perceptiilor trecute influenteaza modul actual de percepere) (veziBern^tein,Roy, Srull si Wickens, 1991, pp. 173-174).

Si la alti autori ntlnim caracteristici mai mult sau mai putin asemanatoare. Pentru Halonen si Santrock (1996) perceptia este:automata (nu ne propunem s 717h79h 9; percepem ceva, ci aceasta se ntmpla pur si simplu); selectiva {nu percepem orice informatie, ci doar pe aceea care ne intereseaza); contextuala (depinde de asteptarile, atitudinile noastre; de exemplu, cnd intram ntr-o casa despre care am auzit ca este bntuita de fantome, simturile sunt alertate, se declanseaza reactii specifice fricii, asa nct obiectele din acea casa vor fi percepute distorsionat); creativa (completam informatia lipsa). Se poate usor remarca faptul ca uneie caracteristici apar sub aceeasi denumire, n timp ce altele sunt usor modificate. n fapt, caracterul creativ al perceptiei este totuna cu caracterul ei inferential, iar celelalte doua caracteristici (selectivitatea si contextualitatea) deriva din experienta anterioara a subiectului.Revenind la cele sase caracteristici stabilite de Bernstein si colegii sai, consideram ca realmente definitorii si generale pentru perceptie sunt doar primele patru. Cea de-a cincea (caracterul automat), pe lnga faptul ca restrnge sfera perceptiei, fiind valabila doar pentru anumite perceptii, intra n contradictie cu experienta simtului comun. Nimeni nu poate contesta existenta unor perceptii care se realizeaza extrem de rapid, aproape spontan, dar aceasta nu nseamna ca nu exista perceptii discursive, ce presupun timp, efort, insistri ndelungi, blocari n unele faze, finalizari necorespunzatoare. Sunt situatii n care, desi sesizam prezenta n mediu a unui obiect, nu-1 putem diferentia de altele. Sau: i sesizam prezenta, l discriminam de altele, dar nu-1 putem identifica si interpreta, nu stim ce este si mai ales ce valoare are pentru reactiile noastre adaptative. n asemenea situatii trebuie sa ne mobilizam, sa ne intensificam efortul pentru a reusi realizarea unei perceptii corespunzatoare a obiectului respectiv. Caracterul discursiv, intentional al perceptiei a fost sesizat de o seric de autori. "Perceptia nu este un simplu raspuns determinat de stimulare, deoarece ea pune n joc procesele active de organizare, de constructii perceptive, implicnd intentionalitatea subiectului" (Bagot, 1996, p. 15). Rezulta, asadar, caracterul constient al perceptiei, mai bine spus al unor perceptii. Ca urmare, caracterul automat al perceptiilor este valabil nu pentru toate perceptiile, ci numai pentru unele dintre ele.Ct priveste cea de-a sasea particularitate a perceptiei {fundarea ei pe experienta anterioara), remarcam ca aceasta este nespecifica, ea fiind valabila si pentru alte mecanisme psihice (reprezentari, gndire, imaginatie). Fara ndoiala ca experienta anterioara (fondul de cunostinte) are o mare importanta n realizarea perceptiilor actuale. Ea conditioneaza parametrii reflectarii actuale (completitudine, selectivitate, adecvare, semnificatie), permite reflectarea obiectelor numai dupa una sau doar cteva nsusiri, mai mult, da posibilitatea cunoasterii unor obiecte disparute (n arheologie, numismatica), dar aceasta nu nseamna ca nu putem avea perceptie si n lipsa experientei anterioare. Este adevarat ca daca un individ nu stie cum arata un sarpe, are putine sanse de a-1 evita ntr-o padure, dar aceasta nu nseamna ca el nu percepe, nu are imaginea sarpelui atunci cnd l vede. Chiar daca nu stie ce este, nu-i cunoaste semnificatia, stie ca are de-a face cu un "obiect" nou, semnificatia "obiectului" perceput fiind tocmai noutatea Iui. De altfel, experienta anterioara influenteaza perceptiile actuale, cu conditia ca ea s existe. Or, experienta anterioara este constituita n mare parte din perceptiile prezente, actuale dar care n momentul imediat urmator, cu att mai mult dupa un timp mai ndelungat, au devenit trecute, deci experienta anterioara.Diferenta dintre senzatii si perceptii poate fi demonstrata cu ajutorul "spiralei" lui Fraser. Daca privim figura 2.1, avem impresia ca percepem o spirala. n realitate nu este vorba de o spirala, ci de cercuri concentrice. Pentru a ne convinge ca asa stau lucrurile, fixam un punct oarecare de pe un cerc si apoi i urmam cu grija conturul. Vom vedea ca n final revenim n punctul din care am pornit. Asadar, una este imaginea proiectata pe retina si cu totul alta interpretarea facuta de creier (vezi Crooks si Stein, 1988, pp. 99-100).Jean Pierre Changeux, n Omul neuronal (1983), arata ca pastreaza termenul "senzatie" pentru a desemna rezultatul imediat al intrarii n activitate a receptorilor senzoriali, iar pe cel de "perceptie" pentru a semnifica etapa finala, care, la subiectul alertat si atent, presupune ajungerea la recunoasterea si identificarea obiectelor. El este de parere ca distinctia dintre senzatie si perceptie devine evidenta atunci cnd examinam figurile duble. Cea mai cunoscuta figura dubla este "Vasul lui Rubin", n care subiectul vede cnd doua profiluri albe pe fond negru, cnd o vaza neagra pe fond alb (vezi fig. 2.2). Senzatia vizuala de la ochi pna la creier este aceeasi, este unica, Ea da loc nsa la doua perceptii distincte, ireductibile una la alta, la fiecare dintre ele atandu-se un sens diferit. Changeux introduce termenul de "obiect mintal", prin care desemneaza starea fizica creata prin intrarea n activitate (electrica si chimica), corelata i tranzitorie, a unei ntregi populatii largi de neuroni distribuiti la nivelul multor arii corticale diferite. Acest ansamblu, care se descrie matematic printr-un graf, este "discret", nchis, autonom, dar nu omogen.Perceptul primar, imaginea, conceptul sunt astfel de "obiecte mintale". Diferentierea dintre primele doua este derutanta, cel putin la prima vedere. Perceptul primar este produsul psihic determinat de interactiunea cu lumea exterioara, de "priza directa" cu obiectul; imaginea este obiect al memoriei, "autonom si fugace", care nu presupune interactiunea directa cu lumea nconjuratoare; conceptul este, ca si imaginea, tot un obiect al memoriei care poseda slabe componente senzoriale. Rezulta ca, n conceptia lui Changeux, perceptul primar este ceea ce n mod curent ntelegem prin perceptie, imaginea nu este altceva dect reprezentarea, iar conceptul este un produs al gndirii. Dar nu att distinctia dintre aceste "obiecte mintale" este importanta pentru noi, ct sublinierea relatiilor dintre ele. Trecerea de la perceptul primar la imagine (reprezentare) necesita o stabilizare a cuplajului ntre neuronii ansamblului care asigura independenta fata de lumea exterioara, pe cnd trecerea de la imagine (reprezentare) la concept urmeaza doua cai distincte, dar complementare : prefacerea componentelor senzoriale ; mbogatirea acestora datorata combinatiilor care rezulta din modul de nlantuire a "obiectelor mintale". Proba realitatii consta, dupa opinia lui Changeux, n corespondenta sau necorespondenta dintre imagine s.i concept, pe de o parte, si perceptul primar, pe de alta parte. Daca imaginea si conceptul vor fi rezonante cu perceptul, nseamna ca sunt adevarate, ca urmare, selectate, retinute si introduse n procesul cunoasterii. Deriva de aici nsemnatatea care se acorda perceptiei n cunoasterea si activitatea umana ca baza, fundament al acestora (vezi Changeux, 1983, pp. 176-177 ; 186-189). Se explica trecerea de la percept la imagine 51 concept, dar ramne deschisa problema trecerii de la senzatii la perceptie.1.2. De la senzatie la perceptieUnele sugestii interesante n aceasta chestiune sunt furnizate de S.L. Rubinstein (1889-1960). n lucrarea sa Existenta si constiinta, publicata n 1957 (aparuta si n limba romna, n doua editii: 1960; 1962), Rubinstein arata ca trecerea de la senzatie la perceptie "se realizeaza pe masura ce impresiile senzoriale sau senzatiile ncep sa functioneze nu numai n calitate de semnale, dar si ca imagini ale obiectelor" (Rubinstein, 1962, p. 87). Prin "imagini", autorul ntelege nu orice impresie senzoriala, ci doar aceea n care fenomenele si proprietatile lor (forma, marime etc), raporturile dintre lucruri apar ca obiecte ale cunoasterii. Aceasta ne ajuta sa ntelegem de ce n sfera intero- si proprio-receptiei avem ndeosebi senzatii, n timp ce perceptiile formeaza trasatura specifica a exteroreceptiei. n interoreceptie se inhiba si nu ajung pna la constiinta toate impresiile care semnaleaza schimbarile survenite n starea aparatelor (adica impulsurile intero-ceptive de la exteroceptori). De aceea, spune Rubinstein, n constiinta apar numai imagini ale obiectelor din afara noastra. "Trecerea de la senzatie la perceptie nseamna trecerea de la analiza, n special diferentierea excitatiilor, la analiza (si sinteza) proprietatilor senzoriale ale obiectelor reflectate n senzatii" (ibidem).Daca Rubinstein aducea mai mult argumente teoretice referitoare ia trecerea de la senzatie la perceptie, alti autori s-au centrat mai degraba asupra unor argumente provenite din cercetarile experimentale. N.F. Dixon, ntr-un studiu programatic intitulat nceputurile perceptiei (1966), considera ca "se poate vorbi de nceputurile perceptiei n trei sensuri diferite : 1. la nivelul formelor inferioare de viata - filogeneza perceptiei; 2. la copii - ontogeneza perceptiei; 3. n fazele initiale ale perceptiei la orice adult normal -macrogeneza perceptiei" (Dixon, 1973, p. 59). Pornind de la ideea ca perceptia si are originea n proprietatea de a reactiona, comuna tuturor formelor de viata, el prezinta rnd pe rnd reactia la intensitatea luminoasa, la miscare, forma, culoare, tridimensio-nalitate, semnificatie, toate acestea constituind trepte n aparitia si evolutia perceptiei. Legat de problema discutata de noi, se pare ca cea de-a doua treapta prezinta o mare valoare. Este vorba despre treapta n care "senzatiile simple cedeaza locul perceptiei", acestea intrnd n functiune atunci cnd are loc "dezvoltarea unui receptor care poate sa raspunda si la caracteristicile informative, nu numai la cele energetice, ale unui stimul luminos" si care "sa fie capabil sa fixeze un obiect si sa raspunda diferentiat la variatiile de luminozitate din imaginea formata astfel" (ibidem, p. 62). De asemenea, "nceputurile perceptiei se caracterizeaza printr-o sensibilitate speciala la stimulii n miscare" (ibidem). Daca n stadiile initiale perceptia depinde ntr-o mai mare masura de maturizarea unor proprietati nnascute ale sistemului nervos, n stadiile ulterioare (de identificare, de recunoastere si de verbalizare) ea depinde de propria interventie a subiectului n actul perceptiv, de experienta sa anterioara, de emotiile si motivatiile lui care vor determina ceea ce se percepe si cum se percepe.Mai recent s-a emis opinia dupa care perceptia este procesul prin intermediul caruia sunt interpretate senzatiile brute, pe baza cunostintelor anterioare, astfel nct acestea devin experiente ce capata un anumit nteles. Perceptia apare astfel ca fiind un proces complex de cunoastere si nu "un simplu mozaic de senzatii elementare" (Delay si Pichot, 1984, p. 51). Aceasta si pentru faptul ca n perceptie fiecare cmp structurat este asociat imediat unui concept. Cei doi autori citati dau un exemplu banal, dar sugestiv. Daca privim o rosie amplasata pe o masa, procesele receptoare ne dau posibilitatea de a distinge un cmp structurat ce cuprinde un obiect sferic, de o anumita marime si culoare, detasat de fondul mesei pe care este asezat. n acelasi timp stim ca obiectul perceput este o rosie. Conceptul de "rosie" se asociaza unei ntregi serii de proprietati pe care senzatiile nu ni le pot da. Este vorba despre o ntelegere imediata a unei semnificatii, pe baza unei scheme intelective dinamice care raspunde unor reprezentari abstracte. Teoria perceptiei, conchid cei doi autori, comporta raporturi de anterioritate ntre procesele receptoare si cele simbolice.Cognitivistii arata ca perceptia se refera la ansamblul functiilor prin care organismul "impune" o semnificatie datelor senzoriale. Produsul final al perceptiei nu este reflexul imediat al structurii lumii, ci rezultatul operatiilor prin care organismul transforma semnalele de intrare n informatii ce ii pot permite sa elaboreze raspunsuri fondate, dupa caz, asupra circuitelor "scurte" de tip autoreglatoare, sau asupra circuitelor "lungi" presupunnd constructia reprezentarilor constiente (vezi Bonnet, 1989, pp. 3 si urm.). Uneori interpretarea stimulului ncepe chiar nainte ca informatia sa ajunga la creier. De exemplu, cnd privim cerul pe o zi noroasa, stimulii care ajung la ochi includ cteva lungimi de unda diferite ale luminii, dar ochii combina informatiile despre ele si informeaza creierul ca ceea ce "vad" este o singura culoare, si anume gri. Rezulta de aici ca perceptia adauga o anumita cantitate de informatie aditionala, existenta n experienta anterioara, la informatia ce vine direct din sistemul senzorial. Sunt si cazuri cnd perceptia completeaza ceea ce lipseste din stimul, acordndu-i acestuia un nteles. Daca privim desenele din figura 2.3 nu vom avea nici o dificultate n a percepe un triunghi (n a) si o fata umana (n b), chiar daca informatia senzoriala este incompleta, n celelalte doua desene nu percepem puncte, linii, pete, forme, ci un animal cunoscut, un cine (n c) sau un calaret pe in cal (n d). Perceptia integreaza si construieste o imagine a realitatii din fragmente de informatie senzoriala, asa cum un arheolog construieste un ntreg dinozaur din cteva oase. Asadar, prin intermediul perceptiei putem cunoaste mai mult dect se afla actual n informatia senzoriala. n aceasta si consta superioritatea perceptiei fata de senzatie (vezi Bernstein et ai, 1991, p. 174). Ideea potrivit careia perceptia reprezinta o "sintetizare" a elementelor senzoriale este larg acceptata si n psihologia romneasca. "Senzatia reflecta analitic stimulul, informnd constiinta despre locul si momentul n care s-a produs schimbarea n mediul extern sau intern. Perceptia tinde sa sintetizeze un set de senzatii din cadrul unui anumit analizator, construind astfel imaginea purtatoare de informatii, despre componentele obiectului" (Filimon, 1993, p. 13).O asemenea explicatie este valabila pentru adult, care dispune de o bogata experienta anterioara si de capacitatea de elaborare a semnificatiilor, dar nu si pentru copil, la care experienta anterioara este limitata, fragmentara, adeseori eronata. Cum se face atunci trecerea de la senzatii la perceptie n cazul copilului? Explicatia dala de psihologia genetica este cea a aparitiei complexelor polisenzoriale. Satisfacerea trebuintelor copilului presupune declansarea unui ntreg ceremonial. Astfel, trebuinta de hrana se asociaza cu comportamente de semnalare a ei de catre copil (tipete, spasme, crize de solicitare, sugerea degetului etc.) si cu comportamente de satisfacere din partea mamei (luarea copilului n brate, apropierea de sn, alaptarea etc). n timpul suptului apar o multitudine de senzatii: tactile (manipulari ale copilului de catre mama, contactul cu corpul mamei), termice (ncalzirea copilului ca urmare a tinerii lui in brate), auditive (cuvinte de alint din partea mamei), olfactive (mirosul mamei, al cosmeticelor ei), vizuale (figura mamei). Concomitenta si mai ales repetarea acestor senzatii la intervale relativ regulate conduc la formarea si consolidarea unor complexe polisenzoriale. Desi acestea contin nenumarate componente, pentru copil ele reprezinta o totalitate, un ntreg. Sub raport psihologic nsa, fiecare componenta si are importanta ei, lipsa uneia dintre ele (insuficienta hranei, ntrzierea administrarii ei etc.) fiind de ndata semnalata de copil. Complexele polisenzoriale sunt cele care stau la baza formarii perceptiilor si mai trziu a reprezentarilor.1.3. Locul perceptiei n cadrul mecanismelor cognitivePerceptia ocupa locul central n cadrul mecanismelor psihice informational-operationale de prelucrare primara a informatiilor, si aceasta deoarece senzatii n stare pura nu prea exista (poate doar n primele zile ale existentei sau n cazurile patologice), iar reprezentarile, care urmeaza n ordine ontogenetica dupa ele, nu sunt, in extremis, dect tot perceptii trecute, reactualizate si refolosite n functie de necesitatile prezentului. La fel de importante sunt perceptiile si pentru mecanismele psihice informational-operationale de prelucrare secundara a informatiilor. Gndirea, memoria, imaginatia sunt greu de conceput n afara perceptiei. Trecnd dincolo de sfera mecanismelor psihice si intrnd n cea a activitatii psihice, este aproape imposibil sa desfasuram o activitate psihica, orict de simpla ar fi ea (jocul) sau orict de complexa (nvatarea, munca, creatia) fara suportul perceptiv. Pe buna dreptate se considera ca "activitatile perceptive stau la baza tuturor comportamentelor. Fara perceptie prealabila nu va fi posibil de a nvata, vorbi, memoriza, comunica [...]. Perceptia permite de a lua cunostinfa de mediu si de interactiunea cu el sau de a actiona asupra lui" (Streri, 1998, p. 94). Autoarea citata, care a redactat capitolul despre perceptie n lucrarea L'homme cognitif {199$, editia a IV-a revazuta), merge si mai departe afirmnd ca "perceptia este punctul de plecare al oricarei activitati umane, inclusiv al constructiei unei civilizatii" (ibidem, p. 95).Astazi studiul perceptiei a depasit cu mult granitele psihologiei generale. El a patruns n psihologia sociala, nu doar pentru simplul fapt ca exista si o perceptie sociala, ci mai ales pentru ca perceptia joaca un rol cu totul deosebit n planul nteractional si integrativ--grupa. Psihologia muncii si ndeosebi psihologia inginereasca ar fi pur si simplu "pierdute" fara implicarea perceptiei n sarcinile si activitatile de munca. De altfel, cele patru faze ale perceptiei (detectarea, discriminarea, identificarea, interpretarea), care au devenit un loc comun n psihologia generala, au fost descoperite si amplu cercetate mai nti n psihologia inginereasca, ele fiind legate de sarcinile de supraveghere ale panourilor si tablourilor din industria automatizata. Acordnd o atentie deosebita perceptiei, psihologia scolara a descoperit existenta unei forme speciale de nvatare, si anume nvatarea perceptiva, amplu investigata de cercetatori. Psihologia dezvoltarii manifesta, de asemenea, un interes major pentru dezvoltarea perceptiva a copilului, ntreprinznd cercetari extrem de migaloase. Sa nu mai vorbim de psihologia cognitiva, pentru care perceptia a devenit un fel de "vedeta". si n alte ramuri aplicative ale psihologiei (psihologia artei, psihologia sportului, psihologia judiciara, psihologia organiza-tionala etc.) problematica perceptiei si gaseste un loc aparte, dependent de specificul si interesele acestor discipline.Cu toate ca perceptia este extrem de importanta pentru ntreaga cunoastere umana si pentru varietatea comportamentelor umane, destinul ei n psihologie a fost destul de sinuos. Cercetata mai nti nu ca o problema de sine statatoare, distincta, ci n cadrul alteia mai largi, si anume a problematicii nvatarii, abordata multa vreme la nivel infrauman, ipostaziata de unele curente si orientari psihologice (gestaltismul, cogni-tivismul), minimalizata sau chiar negata de altele (behaviorismul, psihanaliza), perceptia si-a cstigat cu greu un statut propriu n psihologie. Poate ca cea mai buna si sugestiva caracterizare a evolutiei cercetarilor asupra perceptiei a fost data de Eleanor J. Gibson. Reunind propriile studii asupra perceptiei efectuate de-a lungul a sase decenii, ca si alte cteva apartinnd unor reputati cercetatori n domeniul perceptiei (J.J. Gibson, R. Gregory), ea si-a intitulat lucrarea An Odyssey in Learning and Perception (1991). ntr-adevar, destinul perceptiei a fost o adevarata odisee. Jaloanele acestei odisei au fost magistral trasate de cercetatoareaamericana. Iata-le : investigatia experimentala a nvatarii si perceptiei (1932-1942); studii comparative asupra dezvoltarii, nvatarii si perceptiei la om si animal (1952-1970); perceptia - de la psihofizica spre transformari (1954-1959); nvatarea perceptiva (1955-1969); anii "semnificatiei" - cercetarea citirii (1965-1977); dezvoltarea perceptuala conform cercetarilor ecologice (1972-1991). Daca la aceste repere ale cercetarilor proprii le adaugam pe cele ale nenumaratilor alti psihologi care s-au ocupat cu studiul perceptiei vom avea ntreaga amploare si tot "spectacolul" cercetarii perceptiei.Nu-i de mirare ca ntr-un timp relativ scurt sa adunat o cantitate imensa de studii si cercetari, au fost elaborate nenumarate conceptii si teorii, rareori complementare, mai degraba, contradictorii, exclusiviste. Momentelor de "vr/' le-au urmat momente de stagnare sau declin, celor de certitudine altele de deruta, celor de concentrare si delimitare problematica, momente de dispersie si risipire a eforturilor. Desi progresele realizate n studiul perceptiei sunt de-a dreptul impresionante, nu ntotdeauna autorii se declara satisfacuti.de ele.Explozia cercetarilor asupra perceptiei, proliferarea lor n cele mai diverse sectoare ale psihologiei, sedimentarea unor certitudini insolita nsa de acumularea unor semne de ntrebare pot fi bine ilustrate prin atentia acordata problematicii perceptiei la diferite congrese internationale de psihologie. Daca ne referim numai la ultimul (cel de-al 26-lea,Montreal,Canada, 16-21 august, 1996), vom constata, din indexul tematic al lucrarilor congresului (publicat n International Journal of Psychology, voi. XXXI, nr. 3-4, 1996), ca pe problematica perceptiei au fost prezentate peste 450 de comunicari, postereetc. referitoare la: aspectele generale ale perceptiei ca mecanism cognitiv; diferitele tipuri si forme ale perceptiei (vizuala, auditiva, a timpului si spatiului, a muzicii, perceptiei sociale etc); dezvoltarea perceptiva; tulburarile perceptiei. Cu toate acestea, odiseea continua! Intr-o impresionanta lucrare de psihologie educationala, ajunsa la a saptea editie (revazuta si corijata), perceptiei abia daca i se consacra cteva rnduri, or, ct de importanta este perceptia pentru procesul nvatarii si dezvoltarii cognitive a scolarului, nu mai trebuie demonstrat (vezi Woolfolk, 1998). S-ar putea ca situatia sa fie unica, existenta ei demonstreaza ceea ce ncerca Eleanor J. Gibson sa sugereze prin titlul lucrarii sale. Nu este exclus ca viitorul sa ne ofere multe alte surprize referitoare la destinul dramatic al cercetarilor dedicate perceptiei.6.1. Caracterizarea psihologic a percepiein literatura de specialitate, profesorul M. Zlate descrie urmtoarele accepiuni ale conceptului de "percepie":a) percepia ca activitate; b) percepia ca deformare a obiectului; c) percepia ca expresie a personalitiia) Percepia ca activitateCunoaterea realitii nconjurtoare nu are loc sub forma senzaiilor izolate, ci sub forma percepiilor, imagini integrale ale obiectelor i fenomenelorJ. Piaget folosete termenul de "activitate perceptiv". "Numim activitate perceptiv, scria el, orice punere n relaie a elementelor percepute n cmpuri diferite" (Piaget, 1963, p. 16). Explorrile simple sau polarizate, transpoziiile de mrimi, de forme n spaiu i timp, anticiprile, schematizrile etc. sunt tot attea forme de activiti perceptive care, n funcie de felul cum sunt folosite, se soldeaz cu decentrarea, dar i cu apariia unor deformri sau "iluzii secundare". R. Frances (1963) prefer termenul de "conduite perceptive". El arat c percepia presupune dou conduite: cea de identificare i cea de difereniere, n prima stimulul fiind legat de un rspuns generic, asimilat deci, (n experiena anterioar a subiectului), n a doua, avnd loc compararea ntre dou sau mai multe obiecte, simultan prezente, n care subiectul ncearc s descopere particularitile care le apropie sau le disting unele de altele. Caracterul de activitate al percepiei a fost i mai bine intuit de ndat ce s-a ncercat surprinderea unor "faze", pe care ea le parcurge. B. Bourdon, n Noul tratat de psihologie de sub redacia lui G. Dumas, diferena, nc din 1936, faza identificrii primare i faza identificrii secundare, prima referindu-se mai ales la recunoaterea semnalelor, cealalt la nelegerea lor. O alt distincie admite existena a trei etape: cea a senzaiei brute (percepia unei simple pluraliti); cea a percepiei formei; cea a contiinei unui sens (aceasta din urm corespunznd identificrii secundare) (Bourdon, 1936, p. 6-7). Exact peste 30 de ani, Forgus (1966), considernd c percepia este "procesul extragerii informaiilor", stabilea cinci etape pe care le parcurge percepia: detecia, discriminarea, rezoluia, identificarea, manipularea formelor identificate (Forgus, 1966, p. 1; p. 15-16), fiecare dintre ele implicnd tot attea tipuri de aciuni perceptive distincte. Trecerea de la o faz la alta echivaleaz cu extragerea progresiv a informaiei. Primele dou faze sunt determinate senzorial, urmtoarele trei presupun participarea nvrii i experienei. Aciunea devine, astfel, nu numai mijloc de realizare a percepiei, ci elementul ei constitutiv fundamental.Aciunile perceptive, arat Piaget, nu sunt de natur operaional ca cele care caracterizeaz inteligena, dar compoziia lor, relev reguli diverse, n parte influenate de experien. Rolul lor n cunoatere este imens, deoarece prefigureaz noiunile. Regularitile proprii activitii perceptive anun deja mecanismele de compoziie care vor deveni operatorii de ndat ce va aprea reversibilitatea total. Aceasta este ceea ce explic diferena dintre "constantele" perceptive i schemele operaionale de "conservare". Considerarea percepiei ca activitate, depete definirea ei empirist n manualele tradiionale de psihologie ca fiind o reflectare direct (nemijlocit) a realitii, o copie a obiectului luat n multitudinea nsuirilor lui. n realitate, percepia nu este un simplu efect al aciunii stimulului, ci un rezultat al implicrii active a subiectului. Prin activismul su, percepia apare ca fiind un mecanism reglator, esenial al activitii adaptative. Constructele perceptive servesc drept cadre de referin pentru aciunile noastre, ca semnale ce permit anticiparea situaiilor ce vor veni, ca modaliti de orientare i controlare a activitii.b) Percepia ca deformare a obiectuluiL. Bellak (1950) vorbea de "varierea obiectului dup dispoziiile perceptorului", iar Louis Millet (1972), despre "alterarea" obiectului. La formularea acestei accepiuni s-a ajuns pornindu-se de la studiul iluziilor perceptive, definte ca percepii deformate. Cercetrile au demonstrat ns c iluziile percepute apar, de regul, atunci cnd intervin o serie se factori perturbatori la nivelul obiectului, al subiectului i al relaiei dintre subiect i obiect. S-a demonstrat i faptul c iluziile se corecteaz n cadrul activitii. De aceea, mai raional este s vorbim nu de variabilitatea obiectului, ci de invariabilitatea sa, de stabilitatea sa, constana sa n cursul varierii punctelor de vedere din care se fac percepiile noastre (Ombredane, n: Michotte, Piaget, Pieron, 1955), apud. Zlate.c) Percepia ca expresie a personalitii Aceast accepiune, extensiv, a fost schiat de J. Nuttin (1955). Termenul de percepie desemneaz nu doar priza de contiin imediat, ci una global a omului n contact cu lumea. Unii psihologi, arat Nuttin care prefer s ia n considerare complexitatea real a contactului cognitiv cu lumea, renun la meninerea distinciei, mai mult sau mai puin abstracte, ntre elaborarea senzorial, intelectual, imaginativ i afectiv a faptelor imediate. n aceste condiii, pe prim plan trece studierea rolului factorilor de personalitate n contactele cognitive ale omului. Se pare c percepia este preferat pentru un asemenea studiu. Omul triete ntr-o lume pe care o percepe ca pe o situaie de via, aa nct comportamentul su va fi influenat nu doar de "lumea" n sine, ci i de felul cum este ea perceput.6.2. Legile percepiei

Faptul c percepiile dispun de o serie de legiti a fost cel mai bine argumentat i demonstrat, experimental, de ctre gestaltism, orientare psihologic care a aprut ca o reacie mpotriva asociaionismului, concepie simplist i empirist ce considera percepiile ca rezultat al asocierii senzaiilor. n locul elementelor este n pus ntregul, n locul asociaiei este pus structura dinamic polivalent. Forma total, ntregul (gestaltul) este nu rezultatul sintezei, ci un fapt primar, un produs al organizrii, iar organizarea, procesul care duce la gestalt. Reprezentanii gestaltismului (W. Kohler, M. Wertheimer, K. Koffka), consider percepia ca fiind o form, primordial n ea este ntregul, elementele (senzaiile), neavnd o existen real, independent. Percepia trebuie tratat, de aceea, dup legile formei i nu dup legile asociaiei. Psihologia modern distinge urmtoarele legi ale percepiei descrise de profesorul Mielu Zlate astfel:a) Legea integralitii perceptive Exprim faptul c percepia creeaz contiina unitii i integralitii obiectului, ea opereaz nu cu nsuiri izolate ale obiectelor, ci cu obiecte unitare. Gradul de elaborare a unitii perceptive poate fi pus n eviden prin rapiditatea percepiei sau prin rezistena imaginii perceptive fie la modificarea obiectelor, fie la eliminarea unor elemente ale acestora.b) Legea structuralitii perceptive Arat c nsuirile obiectului numai mpreun, organizate i ierarhizate creeaz efecte de percepie; totodat, ea relev faptul c nu toate nsuirile obiectului sunt la fel de importante pentru perceperea lui, ci, cu deosebire, cele care dispun de cea mai mare concentrare informaional. nregistrarea traseelor vizuale, n percepia unor obiecte, relev aceast caracteristic.c) Legea selectivitii perceptive Este expresia caracterului activ al omului n timpul perceperii, al faptului c nu toate obiectele sunt percepute - ci doar unele, nu toate nsuirile obiectului - ci doar o parte a acestora, n acord cu fora lor senzorial sau cu semnificaia lor pentru individ. d) Legea constanei perceptive Const n meninerea invarianei imaginii, chiar i atunci cnd exist variaii ale obiectului perceput; dac imaginea perceptiv i-ar schimba valoarea la cea mai mic i nensemnat variaie a nsuirilor obiectului-stimul i a poziiei lui n cmpul perceptiv, atunci diferenierea i identificarea lui ar fi mult mai ngreunate.f) Legea semnificaiei forei de semnalizare a stimulului