patrimoniu curs

54
1 CURS 1: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (I) PROTO-ISTORIA MONUMENTULUI ISTORIC ŞI A PROTECŢIEI SALE (Istoria atitudinii societăţii faţă de monumente din antichitate până în sec. XIX) Antichitatea romana: Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrarea monumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” - Horaţiu) Ovidiu: "Natura se reînnoieşte în mod constant - a crea noul din vechi este, de aceea, propriu omului" 1 Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilor din respect faţă de "structura magnifică a vechilor edificii" Evul mediu timpuriu: Teodoric (455-526), împărat între 471-526 Preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelor de artă clasice greceşti şi romane Numeşte pe Cassiodorus - Custode al Monumentelor Romane (curator statuarum - însărcinat cu protejarea statuilor Romei) Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere a vestigiilor Transformarea Panteonului în biserică (608) "Sf Maria Martira" “este important să păstrezi cât şi să creezi. Suntem într-adevăr interesaţi a păstra zidurile Romei în bună stare, şi de aceea am ordonat portului Lucrino să furnizeze 25.000 ţigle anual pentru acest scop. Vezi ca acest lucru să se împlinească, găurile care au apărut prin căderea pietrelor să fie acoperite de ţigle pentru a fi astfel protejate, încât să merităm mulţumirile trecuţilor regi, a căror operă noi le-am dat nemuritoare tinereţe.” Teodoric câtre Sabinus 2 Carol cel Mare Numeşte pe Eginhard - superintendent al construcţiilor publice Transferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic, marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen. “(…) toate construcţiile ruinate din Roma să fie reparate. În Roma, binecuvantată între oraşele lumii nu trebuie să se găsească nimic sordid sau mediocru.” Teodoric câtre Argolius 3 Evul mediu: 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect protejat”. “astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât lumea va exista.” 4 1119, Columna lui Marc Aureliu (ca şi cea a lui Traian) erau concesionate pentru a fi folosite ca puncte de belvedere de câtre pelerini 1 Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765 2 Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments XX, 1986, p.57. 3 Cevat Erder, op.cit., p.58

Upload: alexxapopescu

Post on 14-Jun-2015

3.186 views

Category:

Documents


5 download

TRANSCRIPT

Page 1: Patrimoniu Curs

1

CURS 1: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENTISTORIC (I)

PROTO-ISTORIA MONUMENTULUI ISTORIC ŞI A PROTECŢIEI SALE

(Istoria atitudinii societăţii faţă de monumente din antichitate până în sec. XIX)

Antichitatea romana:

♦ Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrareamonumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” -Horaţiu)

Ovidiu: "Natura se reînnoieşteîn mod constant - a crea nouldin vechi este, de aceea, propriuomului"1

♦ Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilordin respect faţă de "structura magnifică a vechilor edificii"

Evul mediu timpuriu:

♦ Teodoric (455-526), împărat între 471-526Preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelorde artă clasice greceşti şi romane

Numeşte pe Cassiodorus - Custode al Monumentelor Romane(curator statuarum - însărcinat cu protejarea statuilor Romei)

♦ Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere avestigiilor

♦ Transformarea Panteonului în biserică (608) "Sf Maria Martira"

“este important să păstrezi câtşi să creezi. Suntem într-adevărinteresaţi a păstra zidurileRomei în bună stare, şi deaceea am ordonat portuluiLucrino să furnizeze 25.000ţigle anual pentru acest scop.Vezi ca acest lucru să seîmplinească, găurile care auapărut prin căderea pietrelorsă fie acoperite de ţigle pentrua fi astfel protejate, încât sămerităm mulţumirile trecuţilorregi, a căror operă noi le-amdat nemuritoare tinereţe.”

Teodoric câtre Sabinus2

♦ Carol cel MareNumeşte pe Eginhard - superintendent al construcţiilorpubliceTransferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic,marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen.

“(…) toate construcţiile ruinatedin Roma să fie reparate. ÎnRoma, binecuvantată întreoraşele lumii nu trebuie să segăsească nimic sordid saumediocru.”

Teodoric câtre Argolius3

Evul mediu:

♦ 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiectprotejat”.

“astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, cipăstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp câtlumea va exista.”4

1119, Columna lui MarcAureliu (ca şi cea a lui Traian)erau concesionate pentru a fifolosite ca puncte de belvederede câtre pelerini

1 Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 17652 Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and MonumentsXX, 1986, p.57.3 Cevat Erder, op.cit., p.58

Page 2: Patrimoniu Curs

2

Primele descrieri "MirabiliaUrbis Romae" şi "Graphia"despre Roma Antică (Sec. XII)

♦ Frederic Barbarossa (Sec XIII) decide “restaurarea” palatuluicarolingian de la Aachen (Gesta Friderici).

Colosseum: fortificaţie a fam.Frangipani (mijl. sec. XIII)

Mausoleul lui Hadrian -Castelul San Angelo

Colecţia de sculpturi ale papilordin Lateran (Lupa Capitolina,statuia lui Marc Aureliu5)

Renaşterea:

♦ priveşte MONUMENTUL CA MODEL = recunoaştere a valoriicreaţiei.

1337, Petrarca este primul carecondamnă distrugerilemărturiilor trecutului în Roma

♦ Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şiartistic

♦ dar nu este protejatColosseum-ul devine cariera de piatra pentru palatele Romei6

Teatrul lui Marcellus transformat în palatForul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus - măcelariisticlarii ocupă Termele lui Agrippavânzătorii de peşte ocupă porticul Octavieităbăcarii ocupă Statium Domitianproducătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminiuslumânărarii ocupă Porticul lui BalboBazilica paleocrestina a Sf. Petru - demolata 1506, Papa Iulius II

♦ Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat câtpentru a fi întrecut.7

♦ Antichitatea clasică greco-romană este singura perioadaconsiderată a fi produs valori (Antichităţi).

♦ Rafael: plan al monumentelor antice din Roma în vedereacercetării lor arheologice.

Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice(“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa :“a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit despreele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas.Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma],care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat.”

Prima cercetare, -1375,Giovanni Dondi

“Roma Instaurata”- descriere aRomei, Flavio Biondo-1466

Leon Battista Alberti, în De ReAedificatoria, vol. 10:"corectarea greşelilor": greşelimentale şi greşeli manualeîndreptăţesc a fi corectate, înscopul creării unui lucru nou şiperfect

San Francesco-Rimini,“perfecţionat”.(L.B.Alberti.)

Bazilica-Vicenza, “una suavearmonia” (A.Palladio.)

Michelangelo, Sta. Maria degliAngeli, Roma (termele luiDiocleţian): păstrarea spaţiuluiinterior şi a orientării ne-canonice

♦ Papa Nicolae V(1447-55): proiecte ambiţioase de asanare şireconstruire a Romei

♦ Sixtus al IV lea (1471-1484): fondatorul primului muzeu public,M. Capitolin, şi al bibliotecii Vaticanului.

Alberti propune o spină întreCastel S. Angelo şi Vatican, cuarcade, în stilul forurilorromane, despărţind Vaticanulde Cetatea Romei

4 Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l incalcau, precum si confiscarea de catre trezorierie a averilor lor- F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-65 Confundat cu Constantin cel Mare6 Palazzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum ("Quodnon fecerunt Barbari fecerunt Barberini").7 Exceptie constituie restaurarea bisericilor din Ravenna, inlaturand efectul apelor freatice prin suprainaltare.8 Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajelesuperioare folosite pentru cazarea muncitorilor.

Page 3: Patrimoniu Curs

3

♦ Francisc I întâlneşte pe Clement VII la Marsilia (1533) şivizitează Nîmes, dând ordine ca Maison Carrée să fie degajată deconstrucţii şi pusă mai bine în valoare

♦ Domenico Fontana şi Sixtus al V lea (1585-90): reorganizareaRomei8, (cca 20 puncte de veneraţie).

Plantarea de obeliscuri, statui şifântâni la intersecţii şi în pieţe,lărgirea traseeor de pelerinaj

Primele iniţiative de protecţie:

♦ 1452: Edict privitor la amendarea (10 galbeni) celor care aruncăgunoi peste edificiile antice din Piaţa Navona

♦ 1462: Edictul lui Pius al II lea prin care se interzice demolareaconstrucţiilor antice din Roma şi împrejurimi

♦ Între 1624 şi 1685, decrete interzicând exportul de obiecte de artăşi săpăturile neautorizate.

♦ Inscrierea antichităţilor şi a mărturiilor arheologice într-oformulă legală de protecţie - Suedia

Ordonanţa 'de conservare' aantichităţilor romane dinNîmes, data de câtre Anne deMontmorency (15489)

Consilium Tridentum (1545-63)stabileşte măsuri împotrivafolosirii improprii a pieselorsacre din biserici odată curefacerea sau renovarea lor şicompletarea lor "în stil".

1630 - Director General alAntichităţilor - numit de Gustaval II-lea al Suediei

1666 - Legea de protecţie aantichităţilor - Suedia

Secolul XVII - Apariţia categoriei “monument istoric”:

♦ Moda colecţiilor :îmbogăţirea repertoriului artistic antic cu piese exoticespargerea monopolului antic asupra valorilor culturale

♦ Descoperirea oraşului Herculanum - 1738

♦ Descoperirea oraşului Pompei - 1748

♦ Interesul pentru ruine:Giovanni Paolo Panini (cca 1730), veduta ideata (ansamblu imaginar deruine monumentale reale)Piranesi (Della Magnificenza ed Archittetura de Romani-176110),Sir William Chambers (1751), desen pentru mauzoleul prinţuluimoştenitorCarlo Marchioni, Tempieto Diruto, Vila Albani, Roma - 1751-67

♦ Opera lui Johann Joachim Winkelmann11 (1717-1768)-”Asupra imitarii operelor grecesti in pictura si sculptura” - 1755-”Observatii asupra Arhitecturii Antice” - 1762-”Istoria Artei Antice” - 1764-”Monumente Antice Inedite” - 1767

Apariţia tururilor ghidate prinRoma, a ghidurilor editate înlimbi străine.

Piazza di Spagna devine un local străinilor (hoteluri). 1799,Schlozer se plânge de numărulexagerat de turişti.

Creşterea vânzărilor de bunuriartistice. Preţul era superiordacă obiectele erau reparate.

Primul sculptor care s-adedicat integral restaurărilor debunuri de artă (Cavaceppi,prieten al lui Winkelmann)

“Monumentum” < monere (lat.)= a aminti, a avertiza.

Folosit pentru prima data in

9 "Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru artaarhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numituloraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem ...tuturor posesorilor sus menţionatelor case anticede a nu demola cele antichităţi şi nici o cladire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă... fără ca în prealabil să văcheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita...", apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel,op.cit. p.13510 Trecutul ca argument polemic împotriva partidei elenistice11 Winkelman i-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani, apoiClement al XIII (1758-69) îl numeşte pe Winkelmann curator al antichităţilor Romei.

Page 4: Patrimoniu Curs

4

♦ Enciclopedismul : cuprinderea în dicţionarele epocii a termenului“Monument”

♦ Rolul social al patrimoniului arhitectural, după ideea că arhitecţiipot, prin aprofundarea desenului antic să construiască "(…)pentru mai bine şi prosperitate"

dictionarele vremii, asociat cu“vechime”, “prestigiu”

Thomas Langley "GothicArchitecture, Improved by Rulesand Proportions".

Rev. Franceză 1789 - 2 procese:1/ distrugerile constructiilor nobilimii si bisericii

“distrugerea tuturor monumentelor de orice fel care amintesc de existenţafeudalismului şi interzicerea oricărui lucru capabil să evoce memoriadespotismului”

1792- toate statuile, inscripţiile,basoreliefurile de bronz sunttopite pentru a face tunuri.

Decret al Revoluţiei -1792

2/ naţionalizarea / utilizarea proprietăţilor nobiliare, regale, clericale2 Nov.1789, bunurile clericale sunt naţionalizate

“(...) o pradă bogată oferităînvingătorilor, cele 40.000 depalate, hoteluri şi castele aleFranţei.”

Camille Desmoulins♦ Primele departajări între patrimoniul mobil şi imobiliar.

♦ Primele inventare ale patrimoniuluiAubin-Louis Millin, “Antiquitees Nationales ou Recueil des Monumentspour servir a l'histoire générale et particulière de l'empire français, 6 vol.1790-9612

♦ Infiinţarea primului organism de gestiune a patrimoniului1790 - Comisia Monumentelor

♦ La propunerea lui Ch. M. de Talleyrand, pe 13.X.1790 AdunareaConstituanta decide crearea unui Comitet special însărcinat săstudieze soarta “monumentelor ştiinţei şi artei” provenind dinbisericile şi abaţiile puse la dispoziţia Naţiunii.”

♦ Edificiilor vechi (cu excepţia celor medievale, în general) le suntrecunoscute:

valoarea cognitivăvaloarea educativă în mod explicitvaloarea esteticăvaloarea economică în mod implicit

Declaraţia Adunării Constituante din 14.VIII.1792 condamnând“monumentele ridicate orgoliului, prejudecatilor şi tiraniei”, exceptează“obiectele ce pot interesa arta”.

Musée des MonumentsFrançais, Alexandre Lenoir,1795, Couvent des PetitsAugustins Musee National du Louvre,1793 (Musee Republicain) “Comisia Monumentelor” estecondamnată şi dizolvatăpentru”incivism” în 1793,urmaşa ei, COMISIATEMPORARĂ A ARTELORreuşeşte să salveze - Abaţia Saint-Denis, - Porte Saint-Denis, - Catedrala din Chartres, - Catedrala din Amiens, etc.,nu fără a pierde totuşi elementesau părţi ale construcţiei.13

“(..) condamnând la distrugeremonumentele ce amintescdespotismul, este important apăstra şi conserva onorabilcapodoperele artei, atât dedemne de a recrea un poporliber”Declaraţia AdunăriiConstituante 16.IX.179214

12 În lucrările Adunării Generale din 18.IX.1793, Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “tout ce qui donneune sorte d’existence au passe” (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”), Le Patrimoine, op.cit, p.1713 Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa, precum Sainte Chappelle,datorită prezenţei unei coroane pe acest element.14 xxx, Le Patrimoine, op.cit. p.15. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre PorteSaint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi, dar această poartă este o capodoperă.” (idem, p.15)

Page 5: Patrimoniu Curs

5

CURS 2: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENTISTORIC (II)

SEC. XIX: PERIOADA FORMULĂRII DOCTRINELOR PRIVITOARE LAPROTECŢIA PATRIMONIULUI CONSTRUIT

Reflexe ale Revoluţiei Franceze

♦ 1818 - Decret promulgat de Ducele de Hessa - Darmstadt pentrurealizarea inventarului construcţiilor istorice din Ducatul Hessa

Înfiinţarea unui Înalt Colegiu al Construcţiilor, responsabil cu avizareamodificărilor la imobilele istorice

♦ 1820 - Primele servicii descentralizate în oraşele Statului Papal:Decretul Cardinalului Pacca, prevăzând inventariere, conservare şiadministrare unitară

♦ 1826 - Decret al Ludovic I al Bavariei referitor la interzicereadistrugerii fortificaţiilor medievale

♦ Prusia. Friedrich Schinkel: program de conservare amonumentelor

bazat pe un număr de idei ce plecau de la principiul "Monumentele aparţinpublicului, prin urmare întreţinerea acestora este de interes public"

1. Succesul unui program deconservare stă în existenţaunei instituţii specializateîncadrate cu conservatoriprofesionişti,

2. Nevoia unui inventar almonumentelor,

3. Conservarea părţilor vechi,păstrarea materialuluioriginal şi menţinerea la unminim necesar a intervenţilor.

Fr. Schinkel (1781-1841)Oberbaudirector Preusen

Primele restaurări metodice

Roma:♦ Raffael Stern (1803), Arcul lui Constantin (315),

Asanare a vecinătăţii cu expunerea pavimentului antic.♦ Raffael Stern (1806), Giuseppe Valadier (1820): Partea estică a

Colosseum-ului15

Contrafort de sprijin din cărămidă (R. Stern)Completare de arcade în retrageri pe înalţime (G. Valadier)

♦ Giuseppe Valadier, restaurarea Arcului lui Titus (1819-21)Reconstituirea stilizată simplificat a părţilor lipsă (coloane, arhitravă)

♦ Poletti, S. Paolo Fuori le Mura 16(1823), Teatru - Ostia

Atena:♦ Leo van Klenze 1834, Acropola Athenei,:

Utilizarea în exclusivitate a materialului original, vechiIntervenţiile reduse la minimum şi realizate din marmurăPăstrarea impresiei generale de ruină.

♦ 1835-36 anastiloza templului Athenei Nike

Franţa:♦ E.E.Viollet le Duc, 1840, St. Madelaine - Vezelay

Inlăturarea efectelor deficienţelor de construcţie şi a reparaţiilor ulterioare

Viena: Franzensburg,Laxenburg (1799, sub comandalui Franz I). Capella Speziosa(1222) de la Klosterneuburg afost demolată şi transportată înpiese separate pentru a fireconstruită atât ca sufrageriecât şi capelă.

"În restaurare există o condiţieesenţială care trebuieîntotdeauna să fie ţinută minte.

15 În 1675, Colosseumul este transformat în spaţiu religios utilizat pentru transpunerea calvarului iar arcadele exterioaresunt zidite. Un cutremur din 1703 pune capăt acrestui proiect (Papa Clement V). Benedict al XIV transformăColosseumul într-un memorial al martiriului lui Hristos (1749), cu care prilej repară arcadele de vest.16 Reconstrucţie ordonată de Pius IX17 Folosită la acel moment ca arhivă şi într-o stare deplorabilă

Page 6: Patrimoniu Curs

6

ConsolidareEliminarea părţilor gotice şi înlocuirea acestora cu propuneri romanicePerfecţionarea părţilor de construcţie care nu necesitau reparaţii (faţada V)

♦ Paul Abadie - 1842, Catedrala Angouleme

♦ Constant Dufeux, Bis. Sf. Laurenţiu - ParisDemolarea faţadei renascentiste şi înlocuirea ei cu una gotică

♦ E.E.Viollet le Duc, Lassus, 1843, Notre Dame de ParisÎnlocuirea ferestrelor de sec.XIII cu unele de tip sec.XIIAmplasarea de statui luate de la Bordeaux pe faţada de S a transeptuluiÎndepărtarea decoraţiei clasiciste, Fleşa

Anglia:♦ Sir George Gilbert Scott (1811-78), Chichester Cathedral

Cercetare amănunţită şi reconstruire a turnului central

♦ Sir George Gilbert Scott, Ripon Cathedral (1862)Eliminarea mărturiilor de sec. XIV de pe faţada de V şi turnuri şiînlocuirea cu elemente de sec. XIII

♦ Sir George Gilbert Scott, Westminster Abbey, 1849-6117

Folosirea de centuri metalice şi de contravântuiri în arceReconstruire a transeptului de N în stil.

Este cea conform căreia oriceporţiune îndepărtată trebuieînlocuită cu materiale mai bune,mai puternice şi într-o manierăfără greşeală. Ca rezultat aloperaţiunii căreia i-a fostsubiect, clădirea restauratătrebuie să capete o nouăsperanţă de viaţă, mai maredecât cea care tocmai s-a scurs.

E.E. Viollet-le-Duc,Restaurarea, Dictionnaireraisonné de l'architecture

française du XIe au XVIe siécle

“Cunoştinţele noastre asuprastilurilor trecute face caperioada în care trăim să neapară - prin excelenţă- cea maipotrivită pentru lucrările derestaurare.”18

Primele doctrine de restaurare

Franţa: Doctrina unităţii de stil

♦ 1830 : Min. Francois Guizot, în raportul câtre Rege propuneînfiinţarea unui post de Inspector General al Monumentelor.

Funcţie deţinută de mari oameni de cultură precum L. Vitet (1830-1834),P. Merimee (1834-1854), E.E.Viollet-le-Duc (1854-1879).

♦ 1837 - Înfiinţarea Comisiei Monumentelor

♦ 1887 -Legea Monumentelor

♦ Rolul lui Ludovic Vitetinsistă asupra necesităţii unui inventar cuprinzător,accentul trebuie pus pe întreţinerea monumentelor,întreţinerea substanţei originale,restaurarea trebuie să fie invizibilă,trebuie realizate de arhitecţi specializaţi.

♦ Rolul lui P. Merimée19

descoperă valorile artistice ale romanicului,îl descoperă şi promovează pe E.E.Viollet le Duc,promovează principiul "primo non nocere"20

Situaţia sociala şi implicaţiileasupra culturii

Restaurarea monarhiei (1815)duce la manifestarea interesuluipentru averile naţionalizate întimpul Revoluţiei Franceze.

Pentru prima dată în 1819,restaurarea unor monumenteistorice face obiectul unui buget(al Ministerului de Interne).

Ministrul de Interne F. Guizot(istoric de profesie) esteînsărcinat de câtre Rege cuîntocmirea unui raport referitorla starea proprietăţilorStatului.23

"(…) în materie de restaurareprimul şi cel mai ferm principiuconstă în a nu inova, chiar când

18 apud Machatschek Alois, History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage, Curs la R.Lemaire Centre for Conservation, K.U.L.19 Vorbind despre dificultăţile începutului, P. Merimée spune “Le rôle d’un Inspecteur général des MonumentsHistoriques, c’est d’etre VOX CLAMANS IN DESERTO.” (“Rolul Inspectorului General al Monumentelor Istorice estede a fi un Vox Clamans in Deserto.”.Cu toate acestea, în 1836, P. Merimée, folosind argumente economice şi deutilitate socială a Monumentelor Istorice (eliminarea somajului, ocuparea forţei de muncă în zone izolate), obţine bugetanual pentru acestea în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Op.cit. pag 37.

Page 7: Patrimoniu Curs

7

♦ Rolul lui Eugene Emmannuel Viollet-le-Duc (1814-1879)fundamenteaza şi aplică ceea ce va purta numele de doctrinaINTERVENTIONISTĂ A UNITĂŢII DE STIL.introduce în practica restaurărilor spiritul modern, ştiinţific, înanaliza construcţiei şi folosirea materialelor

“Artistul trebuie să se şteargă în întregime, să-şi uite gusturile, instinctelepentru a studia subiectul [restaurării], pentru a găsi şi urmări gândireace a prezidat execuţia operei pe care vrea să o restaureze; căci nu estevorba de a face artă, ci doar de a se supune artei unei epoci dispărute.”21

despre restaurarea Catedralei Notre Dame - Paris

Exemple: restaurările de laBis. Saint Sernin- ToulouseCastelul Pierrefonds.Bis. St.Madeleine-Vezelay

Defineşte restaurarea ca un termen modern:E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture,Paris 1868-74

♦ Victor HUGOInsistă asupra necesităţii unei legi de protecţie amonumentelor“Sunt două lucruri într-un edificiu : folosinţa şi frumuseţea.Folosinţa aparţine proprietarului, frumuseţea - tuturor. A odistruge înseamnă deci o depăşire a drepturilor.”

Guerre au Demolisseurs, 1832 - V. Hugo

Legea Monumentelor din 1887 :“Imobilele care aparţin unorpersoane publice sau private a căror conservare reprezintă dinpunctul de vedere al istoriei şi artei un interes naţional pot ficlasate [ca monumente storice].”22

am fi împinşi câtre aceasta delăudabila intenţie de a completaşi înfrumuseţa. E mai bine sălăsăm necompletat şi imperfectceea ce se găseşte incomplet sauimperfect. Nu trebuie să nepermitem de a corijaneregularităţile, nici de aîndrepte deviaţiile, fiindcădeviaţile, neregularităţile,defectele de simetrie sunt fapteistorice pline de înteres, careadesea ne furnizează criteriilearheologice după care putemdetermina o epocă, o şcoală, oidee simbolică. Nici o adăugire,nici o înlăturare."Circulară 1837

Doctrina unităţii de stil

“A restaura un edificiuînseamnă a-l restabili într-ostare ce poate să nu fi existatniciodată.”

Montalambert critica în 1845,într-un discurs în cameraPairilor noile maniere deamenajare a spaţiului urban înjurul monumentelor : "Nutrebuie făcut loc gol în jurulcatedralelor noastre, demaniera a îneca magnificiledimensiuni cu care le-auînzestrat autorii lor. Ele nu aufost făcute pentru deşert precumpiramidele Egiptului, ci pentrua plana deasupra locuinţelorîndesate şi a străzilor îngusteale oraşelor noastre."24

Anglia: Doctrina antiintervenţionistă - J. Ruskin

♦ Rolul lui J. Ruskin (1819-1900)“The Seven Lamps of Architecture” - 184825

Cap. VI : Lampa Memoriei.“Putem trăi fără arhitectură, să adorăm pe Dumnezeu fărăea, dar fără ea nu ne putem aduce aminte”.

Situatia socială a Angliei dupărazboaiele Napoleoniene siimplicatiile sale asupra culturii

Dupa aprox. o generaţie, spaţiulEuropean este din nou accesibil.

20 "Întâi să nu strici", conform căruia restauratorul trebuie să se oprească la limitele capacităţii profesionale sauinformaţiei pe care o deţine. "Prin restaurare înţelegem conservarea a ceea ce există, reproducerea a ceea ce a existat."21 xxx, Le Patrimoine, op.cit., pag.4422 Cu toate acestea, clasarea bunurilor private nu se putea face decat cu acordul proprietarului. Abia legea din 1913 amonumentelor istorice permite clasarea din oficiu a bunurilor imobile private.23 “Accesul la putere al lui Ludovic Filip îşi căuta o legitimitate pe care restauraţia o reclama de la perioadaanterevoluţionara. Regimul monarhiei constituţionale îşi constituie această legitimitate pornind de la o istorie nouă,distinctă de cea a dinastiilor, şi care ţine cont de [rolul] burgheziei, clasa dominantă.” Op. cit. pag 32.24 apud A. Chastel, op. cit. pag. 8225 Printre cele 7 lămpi (principii) sunt: Sacrificiul, respectiv implicarea efortului artistic, Adevărul, respectiv expresiasinceră a materialelor, sistemului tehnologic şi constructiv, Puterea, respectiv controlul raportului dintre masă şi lumină,Memoria şi Obedienţa, respectiv respectul pentru formele trecutului.

Page 8: Patrimoniu Curs

8

Primul, împreună cu W. Morris care include în patrimoniulistoric construcţiile modeste ce alcătuiesc aşa-definitul“ansamblu urban”.Defineşte “Universalitatea valorii monumentului istoric” dincare deduce “Universalitatea protecţiei” sale.Militează pentru constituirea unui organism european deprotecţie a patrimoniului.

♦ Doctrina ANTIINTERVENŢIONISTĂ“Monumentul Istoric nu ne aparţine. El aparţine în partecelor care l-au edificat şi în parte generaţiilor care ne vorurma.”“[Restaurarea] este distrugerea totală pe care o construcţie opoate suporta; o distrugere urmare căreia nu pot fi regăsitenici un fel de urme, o distrugere acompaniată de o falsădescriere a obiectului distrus.(...) [Restaurarea este] ominciună absolută.”

“The Stones of Venice”, 1851-1853Monumentul poate fi:consolidat, întreţinut, dar de o manieră“invizibilă”

♦ Rolul lui William Morris

Împreună cu John Ruskin pune bazele Societăţii pentru ProtecţiaConstrucţiilor Istorice- S.P.A.B. (The Society for the Protection ofAncient Building), 1877

“Pledăm deci pentru toate construcţiile, apaţinând tuturorperioadelor şi stilurilor, şi chemăm pe cei implicaţi înexistenţa lor să pună Protecţia lor în locul Restaurării; săcurme ruinarea prin îngrijire zilnică, să propteasca zidul cese înclină şi să repare acoperişul care curge cu mijloacelecele mai potrivite acestor scopuri; să refuze modificareastructurii sau a ornamenticii existente; dacă [construcţia] adevenit nepotrivită folosirii prezente să ridice o alta maidegrabă decât să o modifice sau mărească pe cea veche; însfârşit, să trateze construcţiile istorice drept monumente aleunei arte trecute, create de meşteri dispăruţi, pe care artamodernă nu poate interveni fără a distruge.Atunci, şi doar atunci vom scăpa reproşurilor că învăţăturanoastră se întoarce asupră-ne într-o batjocură; aşa şi doaraşa ne vom putea proteja construcţiile vechi pentru a leînmâna venerabile şi instructive celor ce ne vor urma.”

W. Morris, “Manifesto” - S.P.A.B., 1877

Spectrul extinderii ideologieiRev. Franceze determinăguvernanţii să propună un vastprogram de lucrări publiceavând drept temă construirea debiserici26 şi drept scop ocupareaîntr-o activitatenerevoluţionar27ă a celordemobilizaţi urmare a încheieriirazboaielor.

Victoria asupra Franţei puneproblema expresiei stilistice înplan constructiv a noului statutal Angliei.

Urmarea unor aprinse dezbaterise convine asupra Stilului Goticca expresie naţională.

“Aveţi grijă de monumentelevoastre şi nu veţi avea nevoie săle restauraţi. Doar câteva tablede plumb aşezate la timp peacoperiş, câteva frunze şi crengimoarte îndepărtate la timp dincalea unei scurgeri de apă vorsalva atât acoperişul cât şipereţii de la ruinare. Urmariţiconstrucţiile vechi cu grijă,păstraţi-le cât puteţi mai bine,cu orice preţ feriţi-le de oricemodificare sau distrugere.”

J. Ruskin, referitor la“restaurarea” St. Alban’s

Cathedral

„Ruskin militează pentru o eticăşi caută să impună concepţia samorală asupra monumentuluiunei societăţi pe care propriiletendinţe o antrenează în sensinvers(...)”

Fr.Choay,Alegoria patrimoniului

26 Între 1818 şi 1835 sunt construite 214 biserici din care 174 în stil neogotic27 "Clasele de jos din oraşe au devenit periculos de nemulţumite, şi este în principiu datoria bisericii naţionale de a-iîntoarce spre stări de spirit mai convenabile. Pentru succesul acestei operaţii, săracii oraşelor trebuie să meargă labiserică.", apud Martin Shaw Briggs, Goths and Vandals, A Study of the Destruction, Neglect and Preservation ofHistorical Buildings in England, London, Constable, pp.149-50

Page 9: Patrimoniu Curs

9

CURS 3: TEORIA CONTEMPORANĂ A RESTAURĂRII

SEC. XX: RESTAURAREA ŞTIINŢIFICĂ

Definirea restaurării ca disciplină istorică: Camillo BOITO “Conservare o Restaurare28” -1893

♦ Camillo Boito (1835-1914)Fundamentează restaurarea monumentelor istorice cadisciplină ştiinţifică, bazată pe noţiunea de autenticitate.

Principii ale restaurării :păstrarea patinei (mărturiei) istoricepăstrarea intervenţiilor realizate asupra monumentului în decursultimpului.refuzul tipologiei stilistice în formula propusă de Viollet-le-Duc.supremaţia prezentului asupra trecutului înţeleasă ca sursă alegitimităţii restaurării monumentelor (în contradicţie cu teoriaantiintervenţionistă a lui Ruskin şi Morris).complementaritatea dintre operaţiile de conservare şi cele derestaurare.marcarea ostentativă a intervenţiilor.(chiar prin inscripţionare).descrierea operaţiilor de restaurare, inscripţionarea pe construcţie saupublicarea.ierarhizarea profunzimii şi complexităţii intervenţiilor în funcţie deperioada istorică asupra căreia se intervine (3 tipuri de intervenţii derestaurare).

“este mai bine să consolidezidecât să repari, este preferabilsă repari decât să restaurezi.”

Camillo BOITO

Restauro archeologico: pentrumonumentele antice, realizatăprin anastiloză şi clarădistincţie între nou şi vechi

Restauro pittorico: pentruconstrucţiile evului mediu,realizată printr-o restaurarediscretă, cu un minim necesarde completări

Restauro architettonico: pentruconstrucţiile renascentiste şiulterioare, realizată prinînlocuirea părţilor lipsă princompletări marcate distinctiv.

Norme propuse:1/ Maxima importanta intretinerii, ingrijirii si consolidariimonumentelor.2/ Reconstituirea (ripristino), motivata de ratiunea unitatii artistice sauarhitecturale, acceptata decat daca se bazeaza pedocumentare irefutabilaprevalenta existentei majoritatii elementelor constitutive originale.3/ Orice tentatie spre completare a monumentelor foarte vechi (cazulantichitatilor) trebuie refuzata, cea mai indicata este anastiloza.4/ Monumentelor “vii” - utilizari prezente cu conditia ca ele sa nupresupuna alterari majore , sa nu fie radical diferite de cele originale.5/ Pastrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoricsau artistic, indiferent din ce perioada a existentei monumentului ardata;

- fara a cauta unitatea de stil sau intoarcerea la formula initiala- si fara a exclude unele elemente in favoarea altora,- exceptie facand elemente minore ce desfigureaza aspectul- si numai dupa o atenta si obiectiva judecata.

6/ Respectul pentru monument trebuie insotit de acela pentruambientul sau prin refuzul alterarii acestuia ce ar putea conduce lasubordonarea monumentului cadrului nou construit prin efecte demasa, culoare sau stil.7/ Adaugirile necesare consolidarii sau reutilizarii monumentului

Camillo Boito, cele trei tipuride restaurare (1883):

Restauro archeologico, potrivitămonumentelor antice şirealizată în principal prinanastiloză şi cu marcareadistinctivă a noului de vechi,

Restauro pittorico, potrivitămonumentelor evului mediu şicaracterizată prin conservare,intervenţii minime şi invizibile,

Restauro archittetonico,potrivită perioadei Renaşterii şicelor ce i-au succedat şicaracterizată prin posibilitateareântregirii (marcate) a pieselorlipsă.

Exemple de ignorare a

28 Titlul complet este: "I nostri vecchi monumenti: conservare o restaurare?", Nuova Antologia, Nr. 87, 1886, pp.480-506

Page 10: Patrimoniu Curs

10

trebuiesc limitate la minimum, si prezentand o simplitate ce poatecontinua doar expresia geometrica a compozitiei originale si nuplastica sa decorativa.8/ Adaugirile trebuiesc marcate prin diferenta de material, modenaturamai simpla sau inscriptii.9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare.10/ In cercetarile arheologice excavarile - imediat urmate de relevare siprotectie a descoperirilor.11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor derestaurare este obligatorie.

principiilor lui C. Boito:• Restaurarea Castelului

Sforzesco făcută parţial prindemolare şi reconstruire(Turnul lui Filarete, de ex.),

• Completarea la Palazzo diRe Enzo, Bologna,

• Reconstruirea faţadeiPalazzo Salimbeni – Siena –în stil gotic

Monumentul istoric - identitate şi percepere socială:Alois RIEGL

Alois RIEGL, “Der ModerneDenkmalkultus, sein Wessenund seine Entstehung” – 1903

Definirea monumentului şi a monumentului istoric- Monument - obiect apriori incarcat cu semnificatie

- Monument Istoric- obiect incarcat cu semnificatie a posteriori“Prin opoziţie faţă de de “monumentele intenţionale” monumenteleistorice sunt “neintenţionale”.

Valorile monumentului istoricI.- Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despreun monument istoric)

• valoarea de vechime:“Valoarea de vechime a unui monument se manifestă la prima vedere prinaspectul său ne-modern. (…) Maniera în care valoarea de vechime seopune valorilor de contemporaneitate rezidă mai degrabă înimperfecţiunea operelor, în lipsa lor de integritate, în tendinţa de disoluţiea formelor şi culorilor lor, adică în trăsăturile în mod riguros opusecaracteristicilor operelor moderne, strălucitor de noi.”

• valoarea istorică“Valoarea istorică a unui monument rezidă în faptul ca el reprezintăpentru noi stadiul particular, într-un anumit fel unic, în care s-a dezvoltatîntr-un anumit domeniu creaţia umana. Din acest punct de vedere, ceea cene interesează la un monument nu este marca forţelor distructive alenaturii, aşa cum se vor fi exercitat ele din momentul naşterii sale, cistadiul său iniţial avut ca operă a omului”

• valoarea de rememorare intenţională“Funcţia valorii de rememorare intenţională ţine de edificarea însăşi amonumentului: ea împiedică cvasi definitiv ca acel moment să se scufundeîn trecut, şi îl păstrează pentru totdeauna viu în conştiinţa generaţiilorviitoare.Această a treia clasă de valori de rememorare constituie astfel tranziţiaspre valorile actuale.”

II.- valori de contemporaneitate:“În loc a considera monumentul ca atare, valoarea de contemporaneitate vatinde să-l echivaleze cu o creaţie similiară modernă, recentă şi a aşteaptă cade asemenea monumentul (vechi) să prezinte acele aspecte caracteristiceoricărei opere umane odată cu apariţia sa: altfel spus, să dea impresia uneiperfecte integrităţi, neantamate de câtre acţiunea distructivă a naturii.”

• Valoarea de utilizare

“Prin monument, (…),întelegem o operă creată demâna omului şi edificată înscopul precis de a conservapentru totdeauna prezent şi viuîn conştiinţa generaţiilorviitoare memoria unei anumeacţiuni sau a unui anume destin(sau o combinaţie între celedouă).(…) Edificarea şiîntreţinerea unor astfel demonumente, "intenţionale", acăror urmă se regăseşte până înepocile cele mai depărtate aleculturii umane, nu a încetat niciîn zilele noastre.”

„Dat fiind faptul cáproducátorii operelor care neapar astăzi ca monumenteistorice căutau în mod esenţialsă-şi satisfacă propriile lornevoi practice şi exigenţele lorspre un ideal, cel alcontemporanilor lor sau chiaral moştenitorilor lor direcţi; şicum, în general, nu s-au gânditnici pe departe să transmităgeneraţiilor viitoare mărturiaactivităţii lor artistice şiculturale, denumirea de"monument" nu poate fiacoperitá de un sens obiectiv, cinumai subiectiv.(…) Fie că suntintenţionale sau nu,monumentele prezintă o valoarede rememorare, şi de aceea, înambele cazuri, vorbim de"monumente".”

“Majoritatea monumentelorrăspund, printre altele, laaşteptările simţurilor şispiritului pe care creaţiile noi şimoderne le-ar putea satisface la

Page 11: Patrimoniu Curs

11

• Valoarea artistică: - valoarea [artistică] de noutate:- valoarea de artă relativă

Receptarea monumentului istoricMonumentul istoric are o dimensiune istorică, artistică şi tehnicădar totodată şi un obiect al receptării sociale şi filozofice.

“Nu destinarea lor iniţialá conferă acestor opere semnificaţia demonument; noi, subiecţi contemporani le-o atribuim. “

Relaţia dintre consistenţa valorică a monumentelor istorice şistrategiile de conservare

Conflict relativ şi complementaritate dintre cerinţele diferitelortipuri de valori monumentale:

“În timp ce valoarea de vechime este fondatá eclusiv pe degradare, întimp ce valoarea istorică doreşte stoparea oricărei degradări din clipaintervenţiei sale, dar pierde raţiunea sa de a fi în raport cu degradărianterioare, valoarea de rememorare intenţională nu revendică nimic maipuţin de la monument decât imortalitatea, prezentul etern, perenitatea înstarea originară”

• Val. de vechime şi val. istorică

• Val. de vechime şi val de utilizare

• Val de vechime şi val. rememorare

Relaţia dintre materializarea valorilor de rememorare şi decontemporaneitate şi soluţiile de conservare

“(…) în toate cazurile în care valoarea istoricá ("documentará") amonumentului este minimá, valoarea de vechime se va afirma cu atât maimult şi exclusiv, iar tratamentul monumentului va trebui să raspundă şi elexigenţelor valorii de vechime.”

fel de bine”.

“(…)un monument nu prezintăprivirii noastre o valoareartistică decât în măsura încare satisface aşteptareavoinţei artistice moderne.”

“(…) ruptura operată de câtrevoinţa artistică modernă înraport cu expresiile [artistice]anterioare, se referă laspecificitatea monumentului înraport cu concepţia, forma şiculoare sa.”

“(…) orice operá de artămodernă trebuie, prin însăşimodernitatea sa, să se prezintesub un aspect desăvârşit, cuforme şi culori care să nuprezinte nici un fel de urme alevreunei degradări”

“Katechismus derDenkmalpflege”, 1916 :“Conservarea [monumenteloristorice] nu este o problema degust.”Max DworakConservator General alImperiului Austro-Ungar

Ariile existenţei monumentului istoric la începutul secolului XX Françoise CHOAY: Alegoriapatrimoniului, Seuil, Paris1992

Aria tipologică:de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G.Giovannonni, 1913) şiţesutul urban

Aria cronologică:de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale

Aria de difuzare:de la spaţiul european la cel mondial, prin intermediul coloniilor şi acercetărilor arheologice din noile teritorii

Aria de interes şi competenţă:istorici, istorici de artă, la filozofi, arhitecţi, ingineri, urbanişti,arheologi, oameni politici şi scriitori

“Opera lui Boito, şi, mai amplu,cea a lui Riegl, arată că lacumpăna secolelor XIX şi XXconservarea monumenteloristorice dobândise statutul dedisciplină pe care numaipunerea în discuţie aconceptelor şi procedeelor saleputea să i-l confere.Această abordare criticăîncheia o delimitare a câmpuluispaţio-temporal almonumentelor istorice care,începând cu sfârşitul anilor1860, prezenta, cel puţin înteorie şi virtual, aproapeaceleaşi contururi ca şi astăzi”

Page 12: Patrimoniu Curs

12

Sec. XX: Perspectivele metodologice ale restaurăriiCongresul Internaţional al Arhitecţilor, Madrid, 1904 -definirea monumentelor :

1. vii - ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite.

2. moarte - nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit inutilă.

-în funcţie de această clasificare, monumentele trebuie fie consolidate (celemoarte), fie restaurate (cele vii).

-Restaurarea trebuie realizată astfel încât să păstreze unitatea de stil, porţiunilede edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doardacă nu afectează echilibrul estetic general.

-Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc executate exclusiv decâtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi acţionând sub controlultehnic, estetic şi arheologic al statului.

-Recomandă constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice şiartistice în fiecare ţară.

Paul Clemen29,: autorulconceptului de conservarecreativă:"Ideea, valoarea spirituală,semnificaţia unui monumentsunt importante, şi abia dupăaceea urmează formatradiţională, îmbrăcămintea.Îmbrăcămintea poate să fieschimbată, poate ornamentatădin nou, atâta timp căt ideeaeste păstrată."30

Conferinţa de la Atena (1931) - Organizaţia de CooperareIntelectuală a Societăţii Naţiunilor(prilejuita de încheierea lucrărilor de anastiloză la Acropola Atenei - ing. NicolaosBalanos)31

-recomandă o acţiune continuă de îngrijire a monumentelor pentru evitarearestaurărilor.

-atunci când restaurarea in totto este de neevitat, este recomandată păstrareainfluenţelor tuturor perioadelor istorice şi stilistice.

-recomandă utilizarea monumentelor în conformitate cu specificul lor pentru ocontinuă întreţinere a acestora.

-recunoaşte proeminenţa dreptului comunităţii în faţa celui privat asupraconservării monumentelor istorice.

-relevă rolul compensării restrângerii dreptului de proprietate atunci cândacesta se referă la un monument istoric.

-respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările dinapropierea acestora (construcţii noi, reclame, structuri edilitare sau plantaţii).

-recomandă folosirea tehnicii moderne de consolidare (betonul armat, înspecial32) având grijă de păstrarea elementelor originale decorative şidătătoare de caracter.

-recomandă cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi înmetode fizice, chimice sau biologice de conservare, urmare a creşterii graduluide deteriorare a monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili.

-folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor.

Carta de la Atena C.I.A.M.1933,- Congresul Internaţionalde Arhitectură Modernă.

Promovează o concepţie“statistică” asupra conservariipatrimoniului:

-”trecutul nu poatesupravieţui în totalitate,trebuie ales deci cu grijăceea ce trebuie păstrat”.-”dacă avem de-a face cu oserie mare de obiectesimilare, unele pot fipăstrate, altele - demolate.”

- Pune pentru prima dată, deşidoar implicit, problemaconcilierii dintre dezvoltare şiconservare:

-”dacă existenţa încontinuare a unor obiectesemnificative ale unei epocitrecute se dovedeşteîmpotriva intereselororaşului trebuie căutată osoluţie de reconciliere.”-”in unele cazuri poate fipăstrată partea memorială [

29 conservator al Landului Renania30 P. Clemen îl citează pe Rodin: "O artă care are vitalitate nu restaurează operele trecutului ci le continuă."31 Ca punct final al unei preocupări pentru restaurarea Acropolei Atenei ce are ca momente definitorii următoarele:1896 aprobarea măsurilor de conservare a Parthenonului, 1902-9 Erechteionul, 1905-17 Propylee, 1921 propunereaanastilozei colonadei de N. a Parthenonului (continuarea programului din 1834 a lui Leo von Klenze), lucrare începutăîn 192232 Introducerea de elemente de fier (crampoane, centuri şi pene) precum şi completări masive cu cărămidă şi betonarmat la restaurarea Parthenonului au avut însă efecte grave asupra materialului istoric.

Page 13: Patrimoniu Curs

13

-întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor cabunuri ale întregii omeniri.

-creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor.

-recomandă întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete alepatrimoniului.

suportul material al valoriimemoriale sau istorice ], întimp ce restul poate fialterat.”

- Sub influenţa ideologieiurbanismului corbusian,proclamă

-”cultul valorilor trecutuluinu trece peste criteriilejustiţiei sociale”.- asanarea construcţiilordărăpănate din jurulmonumentelor istorice şifolosirea zonei drept spaţiuverde.

- Este împotriva pastişeistilistice.

Carta del Restauro Italiana (1931)elaborată de Consiliul Superior pentru Antichităţi şi Arte.

-Priveşte activitatea tehnică a conservării monumentelor istorice ca proces dereinstituire a valorii lor artistice.

-Restaurarea - o operaţiune complexă ce nu trebuie să excludă nici unul dinmultiplele criterii sau perioade ale existenţei monumentului.

-Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii formale a monumentului istoricşi nicidecum a unităţii sale stilistice.

-Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele derivând din :sentimentelepopulaţiei, spiritul oraşului, memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă instanţă,criteriul capacitatii de realizare a restaurării şi refolosire a monumentului istoric.

Înfiinţarea Institutului Central de Restaurare (1939) subconducerea lui Cesare Brandi

Definirea restaurării ca act metodologic (C. Brandi):

Restaurarea ca intervenţie umană

“În mod obişnuit se înţelege prin restaurare orice intervenţie menită să repună îneficienţa sa un produs al activităţii umane.(…)”33

Opera de artă

“(…) acel produs special al activităţii umane denumit operă de artă se afirmă caatare prin actul unei singulare recunoşteri care are loc în conştiinţă (…) Produsuluman care este astfel recunoscut se găseşte acolo, în faţa ochilor noştri, şi poate ficlasificat generic printre produsele obişnuite ale activităţii umane, până cândrecunoaşterea sa ca operă de artă, recunoştere pe care o operează conştiinţa, îlexceptează în mod definitiv din comunitatea celorlalte produse.”34

Relaţia restaurare - operă de artă

“(…) orice comportament faţă de opera de artă, implicit şi intervenţia derestaurare, depinde de o efectuată sau neefectuată recunoştere a operei de artă caoperă de artă. (…) Este necesară, astfel, definirea restaurării pe baza conceptului

Norme propuse:1/ Acordarea de maximăimportanţă întreţinerii, îngrijiriişi consolidării monumentelor.2/ Reconstituirea (ripristino),motivată de raţiunea unităţiiartistice sau arhitecturale, nupoate fi acceptata decât dacă sebazează pe o documentareirefutabilă şi pe existenţamajorităţii elementelorconstitutive originale.3/ Orice completare amonumentelor foarte vechi(cazul antichităţilor) trebuierefuzată. In cazul acestora ceamai indicată este anastiloza.4/ Monumentelor “vii” le vor figăsite utilizări prezente cucondiţia ca ele să nu presupunăalterări majore ale construcţieişi să nu fie radical diferite decele originale.5/ Păstrarea tuturor elementelorvaloroase din punct de vedereistoric sau artistic, indiferentdin ce perioadă a existenţeimonumentului ar data fără acăuta unitatea de stil sauîntoarcerea la formula iniţialăşi fără a exclude unele elementeîn favoarea punerii în evidenţăa altora, excepţie făcândelemente minore cedesfigurează aspectulmonumentului şi numai după oatentă şi obiectivă judecată.6/ Respectul pentru monument

33 C. Brandi, Conceptul de restaurare, în Cesare Brandi, Teoria del restauro, Giulio Einaudi Editore s.p.a. Torino 1977,traducedre de Ruxandra Balaci, Teoria restaurării, Editura Meridiane, Bucureşti 1996, pag. 3334 C. Brandi, op. cit. pag. 34

Page 14: Patrimoniu Curs

14

operei de artă de la care îşi dobândeşte calificarea şi nu a procedeelor practice cecaracterizează restaurarea propriu-zisă.”35

Definirea metodologică a restaurării după C. Brandi

“Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare nepermite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic alrecunoşterii operei de artă, în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate esteticăşi istorică, în vederea transmiterii ei câtre viitor.36”

Definirea principiilor restaurării (C. Brandi):

“(…) prima axiomă: se restaurează numai material operei de artă37”

“(…) al doilea principiu al restaurării: restaurarea trebuie să vizeze restabilireaunităţii potenţiale a operei de artă, în măsura în care acest lucru este posibil, fără acomite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei deartă print timp.38”

trebuie însoţit de acela pentruambientul său prin refuzulalterării acestuia prin efecte demasa, culoare sau stil ce arputea conduce la subordonareamonumentului cadrului nouconstruit.7/ Adăugirile necesareconsolidării sau reutilizăriimonumentului trebuiesc limitatela minimum şi prezentând osimplitate ce poate continuadoar expresia geometrică acompozitiei originale şi nuplastica sa decorativă.8/ Adăugirile trebuiesc marcateprin diferenţă de material,modenatură mai simplă sauinscripţii.9/ Folosirea tuturor tehnicilormoderne pentru consolidare.10/ În cercetările arheologiceexcavările trebuiesc imediaturmate de relevare şi protecţie adescoperirilor.11/ Documentarea şi descriereaamănunţită a operaţiunilor derestaurare este obligatorie.

35 C. Brandi, op. cit. pag. 35-3636 C. Brandi, op. cit. pag. 36-3737 C. Brandi, op. cit. pag. 3838 C. Brandi, op. cit. pag. 39

Page 15: Patrimoniu Curs

15

CURS 4+5: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞIRESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (I)

CARTA DE LA VENEŢIA A CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELORISTORICE (1964)

Preambul

“(...) Popoarele devin din ce in ce mai conştiente asupra unităţii valorilorumane şi privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun. Esterecunoscută responsabilitatea comună în păstrarea lor pentru generaţiileviitoare.(...)

Este esenţial ca principiile ce ghidează protejarea şi restaurarea clădiriloristorice să fie stabilite şi agreate pe plan internaţional, fiecare ţară fiindresponsabilă de aplicarea acestora în contextul propriei culturi şi tradiţii.”

Adoptată la cel de-al II-leaCongres internaţional alarhitecţilor şi tehnicienilormonumentelor istorice, Veneţia,25-31 Mai 196439

Definiţii

Articolul 1.Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată

dar şi ansamblul rural sau urban în care se găseşte mărturia unei civilizaţiiparticulare, a unei dezvoltări semnificative sau a unui eveniment istoric.

Aceasta este valabilă nu numai operelor majore de artă dar şi lucrărilor maimodeste ale trecutului ce au acumulat semnificaţie culturală odată cu trecereatimpului.

Articolul 2.Conservarea şi restaurarea monumentelor trebuie să facă recurs la toată ştiinţa

şi tehnica ce poate contribui la studiul şi protejarea patrimoniului architectural.

Monument istoric:Mărturie, operă de artă şiobiect cu semnificaţii culturale

Aportul ştiinţei şi tehniciicontemporane la protejareamonumentelor.

Scopuri

Articolul 3Scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca

opere de artă cât şi ca mărturii istorice.

Dualitatea monumenteloristoric: dimensiunea simultanartistică şi istorică

Conservarea

Articolul 4.Pentru conservarea monumentelor este esenţial ca ele să fie întreţinute

permanent.

Articolul 5.Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de câtre alocarea lor

unor utilizări sociale. O astfel de utilizare este de aceea de dorit dar ea nu trebuiesă modifice dispunerea şi decoraţia clădirii.

Doar în aceste limite modificările cerute de schimbarea de funcţiune trebuieconsiderate şi permise.

'Stăviliţi ruinarea prinîntreţinere zilnică.' Oriceprogram de conservare trebuiesa aibă înscris un program deîntreţinere care să asigure cănevoia de conservare la scara încare există ea astăzi nu se vamai repeta."

Şerban Cantacuzino

39 Primul Congres Internaţional având loc în 1957 la Paris ( a se vedea şi H. Teodoru, Congresul Internaţional alarhitecţilor şi tehnicienilor de la Paris, Arhitectura R.P.R. nr. 8, 1957, pag. 46)

Page 16: Patrimoniu Curs

16

Articolul 6.Conservarea unui monument presupune conservarea scării cadrului [său].

Când cadrul tradiţional există el trebuie păstrat. Nici o construcţie nouă, demolaresau modificare care ar altera relaţiile de masă şi culoare nu trebuie permisă.

Articolul 7Monumentul este inseparabil de istoria căreia îi este mărturie şi de

amplasamentul în care se află.Strămutarea în întregime sau în parte a unui monument nu poate fi acceptată

decât în cazul în care salvgardarea monumentului o cere sau când este justificatăde un interes naţional sau internaţional de importanţă covârşitoare.

Articolul 8.Obiectele sculpturale, picturile sau decoraţia care formeaza parte integrantă

din monument pot fi extrase din acesta doar dacă aceasta este singura modalitatede a le asigura protecţia.

Principiu ce conduce lainstituirea „zonelor deprotecţie” şi la obligativitateaobţinerii unui aviz pentru oriceintervenţie în cadrul acestora.

Exemple de strămutări legitime:• Templul de la Abu-Simbel

Exemple de strămutări abuzive:• Bis. Mihai-Vodă, Bucureşti• Schitul Maicilor, Bucureşti

Exemple de extrageri de piesedecorative în scopul protejării:• Caii de la San Marco,

Veneţia• Cariatidele Erechteionului,

Acropola Atena• Biserica şi Sinagoga,

Catedrala din Strasbourg

Restaurarea

Articolul 9.Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată.Scopul ei este de a păstra şi revela valoarea estetică şi istorică a monumentului

şi se bazează pe respectul materialului original şi a documentelor autentice.Ea trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza, iar în acest caz orice

lucrare suplimentară ce este indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţiaarhitecturală şi trebuie să poarte amprenta contemporaneităţii.

Restaurarea trebuie precedată şi urmată în toate cazurile de câtre studiiarheologice şi istorice ale monumentului.

Articolul 10.Acolo unde tehnicile tradiţionale se dovedesc inadecvate, consolidarea unui

monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservareşi construcţie a cărei eficacitate a fost demonstrată ştiinţific şi probată de experienţă.

Articolul 11.Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit

la edificarea monumentului, unitatea de stil nefiind un scop al restaurării.Atunci când o construcţie include opera suprapusă a diferite perioade,

revelarea unei stări ascunse poate fi justificată în circumstanţe excepţionale şiatunci când ceea ce este îndepărtat este de mic interes iar materialul adus lalumină este de mare interes din punct de vedere istoric, arheologic sau estetic, iarstarea sa de conservare este suficient de bună pentru a justifica o astfel de acţiune.

Evaluarea importanţei elementelor implicate precum şi decizia asupra a ceeace trebuie îndepărtat nu poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat culucrarea [în cauză].

Articolul 12.Înlocuirea [re-întregirea] părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu

întregul, dar în acelaşi timp trebuie să fie deosebită de original, astfel încâtrestaurarea să nu falsifice mărturia istorică.

Articolul 13.Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra

părţilor de interes ale clădirii, asupra cadrului său tradiţional, echilibrului

“În timp ce conservareamateriei unui monumentîncearcă, atât cât este necesarsă stabilizeze tehnic zone dinacesta şi să elimine cauzelecare-l ameninţă direct,restaurarea este preocupată demărturia istorică şi artistică amonumentului în întregime. (…)o restaurare adaugă elementenoi fără a-i diminua materiaoriginală.”

Michael Petzet,preşedintele ICOMOS

Art. 11 stă la baza procedurilorde consultare şi avizare alucrărilor de restaurare,îndeplinite în România încadrul Comisiei Naţionale aMonumentelor Istorice, cf.L.422-2001, Art. 35 alin.(1)lit.h.

“Înlocuirea nu trebuire săcreeze un contrast puternic,care nu ar face decât săimpieteze asupra aspectuluigeneral al operei.(…) Dacă esteîntregit un element puternicdeteriorat ce nu mai poate fireparat, sau un profil întrerupt(…) ori o piesă lipsă a unui

Page 17: Patrimoniu Curs

17

compoziţiei sale şi a relaţiei cu vecinătăţile.Articolul 14.Ambientul monumentelor trebuie să facă obiectul unei griji speciale pentru

salvgardarea integrităţii şi purităţii sale şi asigurarea unei prezentări potrivite.Lucrările de conservare şi restaurare realizate în astfel de locuri trebuie să se

inspire din principiile cuprinse în articolele precedente.

tavan simetric, atunci o copierea originalului este necesară.(…)40”

Michael Petzet

Săpături arheologice

Articolul 15.Săpăturile [arheologice] trebuie realizate în conformitate cu standardele

ştiinţifice şi recomandările definind principiile internaţionale de aplicat în acestecazuri şi adoptate de câtre UNESCO în 1956.

Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate măsuri pentru conservarea şiprotecţia permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor [ceau fost descoperite].

În plus, trebuiesc luate toate măsurile pentru a facilita întelegereamonumentului şi pentru prezentarea sa fără însă a-i distorsiona semnificaţia.

Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă a priori.Este permisă doar anastiloza, adică reasamblarea părţilor existente dar

dezmembrate.Materialul utilizat pentru integrare [în anastiloză] trebuie sa fie întotdeauna

recognoscibil iar folosirea sa trebuie să se reducă la minimul necesar conservăriimonumentului şi reconstituirii formei sale.

„(...)9. Fiecare Stat trebuie să ia înconsiderare păstrarea neatinsă,parţială sau totală, a unuinumăr de situri arheologice dindiferite perioade pentru cacercetarea acestora să poatăbeneficia de viitoare tehniciîmbunătăţite. În cadrul fiecăruisit arheologic excavat, acolounde natura terenului o permite,se vor lăsa zone martor binedeterminate în scopul permiteriiunor verificări ulterioareasupra stratigrafiei şicompoziţiei arheologice asitului.”

Recomandările UNESCOasupra principiilor

internaţionale aplicabilesăpăturilor arheologice

Publicare

Articolul 16.În orice lucrare de protecţie, restaurare sau cercetare arheologică trebuie să se

realizeze o documentaţie precisă sub forma unei cercetări analitice şi critice,ilustrată cu desene şi fotografii.

Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare, consolidare, reconstituire şi integrare,precum şi caracteristicile tehnice şi formale identificate pe parcursul lucrărilortrebuiesc incluse [în documentaţie].

Aceasta documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor publice şi trebuiepusă la dispoziţia cercetătorilor. Este recomandată publicarea cercetărilor.

40 “Cu toate acestea, dacă însă nu se ştie precis cum arăta piesa - ce poate să fi lipsit de foarte mult timp - fie reîntregireanu trebuie realizată, fie trebuie făcută într-o manieră neutră (…)”. Michael Petzet, Principles of Restoration, înhttp://www.icomos.org/germany/uk_main.html sau Revista Monumentelor Istorice nr. 1-2/2000, paq.79-139

Page 18: Patrimoniu Curs

18

CURS 6: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞIRESTAURĂRII PATRIMONIULUI (II)

CARTA DE LA VENEŢIA DUPĂ 40 DE ANI

COMPLETĂRI DOCTRINARE:

• Carta oraşelor istorice (Toledo 1986, Washington 1987)“Principii şi obiective

1. Pentru a fi eficace, conservarea oraşelor istorice şi a zonelor istoriceurbane trebuie să fie parte integrantă şi coerentă a politicilor dedezvoltare economică şi socială şi a celor de urbanism şi amenajareateritoriului la toate nivelurile.

2. Calităţile care sunt de conservat includ caracterul istoric al oraşului sauzonei urbane împreună cu toate caracteristicile materiale care exprimăacest caracter, şi în mod special:

a) textura urbană definită prin parcele şi străzi

b) relaţia dintre construcţii şi saţiul liber şi plantat

c) aspectul construcţiilor, interior şi exterior, definit prin scară, stil,tip structural, materiale, culoare şi decoraţie

d) relaţia dintre oraşul sau zona istorică şi ambientul său, fie elnatural sau artificial, şi

e) diferitele tipuri de funcţiuni pe care le-a avut oraşul în decursulistoriei sale.

Oricare dintre aceste calităţi, ameninţate fiind, ar compromite autenticitateaoraşului sau zonei istorice.”

• Carta grădinilor istorice (Florenţa, 1982)„(...)

Art.3. Drept monument, grădinile istorice trebuie conservate în spiritul Carteide la Veneţia. Cu toate acestea, de vreme ce este un monument viu, conservareasa trebuie guvernată de reguli specifice ce fac subiectul prezentei carte.

Art.4. Compoziţua arhitecturală a grădinii istorice include:

a. Planul şi topografia sa

b. Vegetaţia, incluzând în aceasta speciile, proporţiile, schemelecoloristice, spaţierea şi înălţimea

c. Trăsăturile structurale şi decorative

d. Apa, fie ea stătătoare sau curgătoare, cu reflectarea cerului”

• Carta protecţiei şi gestiunii patrimoniului arheologic (1990)

“(…)

Art.5. Investigaţie

(…) Trebuie să constituie un principiu general acela că strângerea de

Carta oraşelor istorice

“Preambul şi definiţii (…)

2: Această cartă se referă laareale urbane, fie ele mari saurestrânse, inclusiv oraşe saucentre ori cartiere istorice,împreună cu ambientul lornatural şi artificial. Dincolo devaloarea lor documentară,aceste areale suntmaterializarea valorilortradiţionale ale culturii urbane.(…)”

„Definiţii şi obiective

Art..1 O grădină istoricăeste o compoziţie arhitecturalăşi horticolă de interes public dinpunctul de vedere al artei sauistoriei, şi ca atere trebuie să fieconsiderată drept unmonument.”

„Art. 1. Definiţii şi introducere

Patrimoniul arheologic esteparte a patrimoniului materialpentru care cercetareaarheologică produce informaţia

Page 19: Patrimoniu Curs

19

informaţii despre patrimonial arheologic nu trebuie să distrugă mai multe mărturiidecât este necesar pentru scopurile ştiinţifice sau de protejare ale cercetării.Tehnicile nedistructive, cercetările aeriene şi terestre, prelevarea de probetrebuieîncurajate în detrimental excavărilor la scară mare.

Întrucât excavarea implică întotdeauna necesitatea alegerii mărturiilor dedocumentat şi păstrat, cu costul pierderii altor informaţii şi chiar al distrugeriitotale a monumentului, decizia de excavare trebuie luată după o analiză detaliată.

Excavările trebuie realizate în situri sau monumente ameninţate de proiecte dedezvoltare, schimbări de utilizare a terenurilor, vandalism sau deteriorare naturală.

În cazuri excepţionale, situri neameninţate pot fi excavate pentru elucidareaunor probleme ştinţifice. (..) În astfel de cazuri săpăturile trebuie precedate de oevaluare complexă a semnificaţiilor ştiinţifice ale sitului.

(…)

Art.6. Întreţinere şi conservare

(…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplasări reprezintăo violare a principiului păstrării patrimoniului în contextual său original. (…)

Acelaşi principiu cere ca patrimonial arheologic să nu fie expus prin excavaresau lăsat expus după excavare dacă nu au fost luate şi garantate măsurile necesarepentru întreţinerea şi gestiunea sa.

(…)

Art.7 Prezentare, informare şi reconstituiri

(…) reconstrucţiile nu trebuiesc realizate direct deasupra mărturiilorarheologice şi trebuiesc a fi marcate ca atare.”

• Carta protecţiei şi gestiunii patrimoniului subacvatic (1996)„Prin însăşi natura sa, patrimoniul arheologic subacvatic este o resursăinternaţională.”

Preambul

• Carta patrimoniului vernacular (1999)“Principii de conservare

(…) 3.Vernacularul este rareori reprezentat de structuri individuale, şi esteconservat cel mai bine prin întreţinerea şi conservarea ansamblurilor şi aşezărilorde character reprezentativ, regiune cu regiune.

4. Vernacularul construit este parte integrantă a peisajului cultural (…)

5. Vernacularul ia nu numai forma fizică a construcţiilor, structurilor şi spaţiilor,dar şi a felului în care acestea sunt folosite şi înţelese, precum şi a tradiţiilor şisemnificaţiilor ce le sunt associate.

Recomandări de lucru

(…) 3. Tehnici tradiţionale de construcţie

Continuitatea tehnicilor tradiţionale de construcţie şi a meseriilor associate cuvernacularul este fundamentală pentru expresia acestuia, şi fundamentală pentrurepararea şi restaurarea acestor structuri. Astfel de meşteşuguri trebuiesc păstrate,inventariate şi trecute noilor generaţii de meşteşugari şi constructori prin formareşi perfecţionare

(…) 6. Modificări şi perioade în restaurare

Modificările întreprinse de-a lungul timpului trebuie înţelese şi appreciate caaspecte importante ale vernacularului. Aducerea tuturor părţilor edificiului la

de bază. El cuprinde toatevestigiile existenţei umane şiconstă în locuri referitoare latoate manifestările umane, înstructuri abandonate, înmărturii de toate naturile(inclusiv situri subterane şisubacvatice) împreună cu toatemărturiile materiale mobileasociate cu acestea.

Art. 2. Politici integrate de protecţie

Patrimoniul arheologic esteo resursă fragilă şineregenerabilă. De aceeafolosinţa terenurilor trebuiecontrolată şi dezvoltată astfelîncât să minimizeze distrugereapatrimoniului arheologic.

Politicile de protecţie apatrimoniului arheologictrebuie să constituie ocomponentă integrală apoliticilor relative laamenajarea teritoriului,dezvoltare şi planning, precumşi a celor culturale,educaţionale şi de protecţie amediului. (…)”

„1. Exemple ale vernacularuluise găsesc prin:

• maniera de construcţieîmpărtaşită de comunitate,

• un caracter local sauregional adecvatambientului

• coerenţă a stilului, a formeişi imaginii, sau prinutilizarea tipurilorconstructive stabilite printradiţie

• transmiterea informală acompetenţei de concepere şiconstruire

• un răspuns eficient datconstrângerilor funcţionale,sociale şi ambientale

Page 20: Patrimoniu Curs

20

expresia unei singure perioade nu trebuie să fie obiectiviul intervenţiei asuprastructurilor vernaculare”

• Carta internaţională a turismului cultural (1999)

• Principiile conservării structurilor istorice de lemn (1999)(...) Intervenţii

5. Orice intervenţie propusă trebuie

a. să folosească mijloace tradiţionale;

b. să fie reversibilă, dacă acest lucru este tehnic posibil; sau

c. să nu aducă prejudicii sau să nu impiedice viitoare operaţiuni de conservareatunci când ele vor fi necesare, şi

d. să nu impiedice accesul ulterior la mărturii incorporate în structură.

6. Minimul de intervenţie în materialul structurii de lemn este ideal În anumitecircumstanţe, minima intervenţie în vederea conservării şi protejării poate săînsemne şi demontarea şi remontarea parţială sau totală în scopul reparăriistructurii de lemn.

7. (...) Dacă este necesar de a se renova sau reface finisajele, atunci atâtmaterialele cât şi tehnicile sau texturile tradiţionale trebuiesc folosite cu precădere.

(...)

Reparare şi înlocuire

9.(...) Piesele noi sau părţile ce înlocuiesc trebuie realizate din aceleaşi esenţe, şidacă este posibil în aceeaşi fibră ca cele înlocuite. (...)

Prelucrarea şi tehnologia de punere în operă, inclusiv sculele utilizate trebuie, pecât posibil să corespundă cu cele originale. Cuiele şi materalele ajutătoare trebuie,atunci când este cazul, să reproducă originalele.

Dacă o parte a unei piese este înlocuită, atunci trebuie utilizate îmbinăriletadiţionale între partea nouă şi cea veche.

10. Este de preferat ca părţile noi să se distingă de cele vechi. A copia deformaţiilesau degradările pieselor originale nu este de dorit. (...)

11. Noile piese sau părţi trebuie în mod discret marcate prin scrijelituri saupirogravare astfel încât să poate fi identificate mai târziu.

(...)

• o aplicare eficientă ametodelor şi meseriilortradiţionale de construcţie.”

Materiale şi tehnicicontemporane

13. Materialele contemporane,precum răşinile epoxidice, sautehnicile moderne, precumarmarea cu bare de oţel, trebuiealese şi folosite cu mareprecauţie, şi numai în cazurile încare durabilitatea şicomportamentul structural alacestora a fost demonstrat pe operioadă suficient de mare detimp. (...)

MONUMENTE ISTORICE: VALORI CONSTITUTIVE

Consistenţa valoricăA. Valoarea de mărturie istorică

Constă în informaţia istorică ce este transmisă prin existenţa construcţieimarcând:

1. un eveniment precis

2. evoluţie istorică semnificativă

3. prezenţa unui personaj istoric

4. civilizaţia din zona respectivă

Se materializează prin:• conceptul funcţional, modul

de utilizare al terenului,• evoluţia în timp, în legătură

cu evenimente sau proceseistorice,

• elementele de echipare şimobilare

• inscripţii, documente şiiconografie (construire,utilizare, schimbare deproprietate, accidente şimodificări, etc.)

Page 21: Patrimoniu Curs

21

B. Valoarea de arta

Constă în :

1. Unitatea compoziţională

2. Integritatea compoziţională

3. Coerenţa şi lizibilitatea mesajului artistic

C. Valoarea ştiinţifică, tehnică, etnologică

Constă în:

1. Informaţia ştiinţifică sau tehnică exprimată de edificiu

2. Epresia construită a valorilor şi ierarhiilor unei colectivităţi particulare

D. Valoarea memorial-afectivă

Constă în:

1. Semnificaţii ale edificiului asociate cu evenimente, tradiţii, sau activităţiimportante

2. Semnificaţii asociate edificiului prin legătura sa cu viaţa unor personalităţi

E. Valoarea de identitate şi reper social

Constă în:

1. Capacitatea edificiului şi a poziţiei sale urbane de a marca (simboliza,reprezenta) locul

2. Capacitatea edificiului de a fi un simbol al colectivităţii umane

3. Capacitatea edificiului de a polariza viaţa socială în interiorul sau în preajmaacestuia

Se materializează prin:

• Partiul arhitecturalilustrând compoziţiaarhitecturală generală

• Compoziţia plasticiiarhitecturale (decoraţii,profilatură, piese de artăataşate imobilului)

Se materializează prin:

• Caracteristicile modului deconstruire (parcelare,ocupare a lotului, etc.)

• Trăsăturile sistemuluiconstructiv (materiale,tehnici de construcţie,adaptări)

• Caracteristicile tehnice aleproceselor de producţiedesfăşurate în clădire

• Trăsăturile tehnologiilor depunere în operă (tehnicitradiţionale)

Se materializează prin:

• Cadrul material dedesfăşurare în interiorul sauvecinătatea edificiului aunor manifestăritradiţionale (târguri,festivaluri, şcoli sau atelierepopulare de meşteri, etc.)

• Cadrul material (încăperisau edificiul în întregime)asociat vieţii şi operei uneipersonalităţi

• Cadrul fizic în care sau învecinătatea căruia a avutloc un eveniment deosebitde important

• Poziţia edificiului în loculcelui original

Se materializează prin:

• Destinrea edificiului unoractivităţi umane deputernică coeziune socială(cult, adunări publice,sprijin social, etc.)

• Relaţia edificiului cu textura

Page 22: Patrimoniu Curs

22

urbană înconjurătoarepermiţând şi facilitândperceperea acestuia

• Relaţia edificiului cu texturaurbană înconjurătoarefacilitând folosirea sapublică extinsă

Page 23: Patrimoniu Curs

23

CURS 7: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞIRESTAURĂRII PATRIMONIULUI (III)

PRINCIPIILE RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE

A. Principiul prudenţei :"primo non nocere"

Prin care se cere:

• O cercetare prealabilă pentru identificarea problemelor

• Recursul la specialişti

• Recursul la tehnici verificate prin experienţă

• Limitarea intervenţiei la cele care nu pun în pericol edificiul istoric

B. Principiul acţiunii minime necesare

Prin care se cere:

• Limitarea intervenţiei la locurile a căror stare impune o acţiunecontemporană

• Limitarea intervenţiilor la tipurile de acţiuni care conservă materialul şistructura istorică în defavoarea celor care presupun înlocuirea acestora

• Limitarea intervenţiei la tehnicile de intervenţie care afectează în celmai mic grad materialul istoric

Exemple:• zone de conservare• zone de asanare• zone de reabilitare

(modificare)• zone de reconstrucţie

Exemple:• Rostuirea zidăriei• Reîntregirea şarpantelor• Taselarea pietrei• Completarea tencuielilor

C. Principiul utilizării materialelor şi tehnicilortradiţionale

Prin care se cere:

• Respectarea şi conservarea prioritară a pieselor şi elementelor deconstrucţie realizate cu materiale în tehnici tradiţionale

• Utilizarea materialelor în tehnici tradiţionale ori de câte ori este vorbade reîntregirea elementelor constructive ale monumentului istoric

D. Principiul reversibilităţii intervenţiei

Prin care se cere ca:

• Intervenţiile contemporane de consolidare, reparare, reîntregire,completare să fie executate cu astfel de materiale şi în tehnici care săpermită eventuale reveniri.

Page 24: Patrimoniu Curs

24

E. Principiul marcării intervenţiei

Prin care se cere ca:

• Intervenţiile contemporane să fie marcate ori de câte ori ele înlocuiesc,întregesc sau completează materialul istoric cu unul nou.

• Marcarea intervenţiei trebuie să nu împieteze totuşi asupra unităţiiedificiului ca operă de artă.

F. Principiul conservării

Prin care se cere ca:

• Orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are dreptprioritate asigurare conservării materialului original.

• Nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să punăconservarea pe un loc subordonat reabilitării sale funcţionale saueventualelor completări aduse în vederea folosirii contemporane aacestuia.

G. Criteriul autenticităţii

A. Autenticitatea materialului

Constă în persistenţa materialelor originale de construcţie sau, în cazurile în careacestea au fost înlocuite în decursul timpului, de menţinerea tipului originaltradiţional de material.

B. Autenticitatea concepţiei

Constă în păstrarea în timp a concepţiei originale şi a celor care au marcatexistenţa istorică a edificiului.

C. Autenticitatea execuţiei

Constă în conservarea materială a edificiului sau a părţilor sale în tehnicaoriginală de execuţie a construcţiei sau prin tehnicile tradiţionale folosite îndecursul timpului pentru diversele adaptări sau modificări ale construcţiei.

Se materializează prin:• păstrarea materialelor

istorice găsite în operă sau,după caz, înlocuirea lor fiecu materiale identicerecuperate din alte părţi aleclădirii sau din alteleasemănătoare, ori

• folosirea unor materialenou prelucrate dar obţinutedin locurile sau printehnologiile tradiţionale.

Se materializează prin:• decelarea diferitelor etape

de construire, şi princonservarea lorscrupuloasă prinrespectarea principiilorştiinţifice de intervenţie.

Se materializează prin:• folosirea doar a tehnicilor

tradiţionale şi, în cazuriexcepţionale, a unor tehnicicontemporane probate prinexperienţă.

Page 25: Patrimoniu Curs

25

D. Autenticitatea amplasamentului, (cadrului, ambientului)

Constă în păstrarea locului pentru care a fost creat edificiul şi a cadruluitradiţional în care această creaţie s-a desăvârşit.

Se materializează prin:• păstrarea cadrului

tradiţional şi a raportuluide volum, culoare şi masădintre construcţia istoricăşi noile construcţii.

Page 26: Patrimoniu Curs

26

CURS 8: RESTAURĂRILE DIN ROMÂNIA

SEC. XIX: ÎNCEPUTURILEIntervenţii de factură romantică

Schlatter:• Tismana (adăugiri de factură neogotică în incintă),• Bistriţa (reconstruită total după 1840)• Arnota (idem, +1856)• Antim (rozasă neogotică)• Radu Vodă (parament, supraînălţare cornişă şi fronton neo-gotic)• Curtea Veche (turlă, ferestre şi anexe neogotice)

Xavier Villacros:Turnul Bis. Sf. Gheorghe

Steindl: Galerie şi scară neogotică la Castelul Hunedoara

Kagerbauer: Goticizarea bastionului renascentist de NV la Castelul Bonţida

Turn neogotic la biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca

Racordarea la curentele doctrinare europene:A. Lecomte du Nouy şi K.A. Romstorfer

A. Lecomte du Nouy (primele lucrări în 1875-1914)

• Sf. Dumitru (Craiova): demolare +reconstruire arbitrară

• Vechea Mitropolie (Târgovişte): demolare +reconstruire arbitrară

• Sf. Trei Ierarhi (Iaşi): modificări la turle (supraînălţare), modificare acontraforturilor, reconstruire a bolţilor pridvorului la o cotă inferioară,demolare (clopotniţa) şi reconstruire arbitrară a casei egumeneşti (salagotică)

• Sf. Nicolae-Domnesc (Iaşi): demolare +reconstruire arbitrară

• Mân. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea palatuluiEpiscopal, înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei deparament, extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelorprin adăugarea unui coronament metalic

K.A. Romstorfer

• Putna: introducerea suplimentară a unui tambur de turlă

• Bis. Mân. Sf. Ioan – Suceava: reconstituire a acoperişului şi acoperire cuţigle smălţuite, introducere de antepridvor pe N., noi profile decorativeîn interior (de tipul celor de la Dragomirna)

• Mirăuţi – Suceava: refacere integrală cu reluarea formelor de sec. XVII

“Păstrând într-o oarecaremăsură proporţiile, Lecomte duNouy a făcut la Târgovişte şiCraiova ceea ce a făcutBramante la Roma cu patru sutede ani în urmă (…)”

Gr. Ionescu

“Multe zidiri mari au fost făcuteîn deosebite timpuri şi nu estenici o raţiune ca restaurându-sesă se suprime părţile mainouă.”

Mihail Kogălniceanu desprerestaurarea Bis. Sf. Nicolae-

Iaşi

“A restaura un monumentdegradat este a păstra din acestmonument tot ce se poatepăstra, fără a ne atinge de părţi(…)restaurarea nu este permisădecât în cazul când avemdocumente sigure…”

G. Sterian, Bucureşti, 1890,Comitetul de rezistenţă pentruapărarea de la distrugere a

monumentelor istorice,

Page 27: Patrimoniu Curs

27

De la întemeierea Comisiunii Monumentelor Istorice larestaurarea istorică: primii restauratori români

Stavropoleos (1904), primarestaurare realizată de unarhitect român: Ion Mincu

Comisiunea Onorifică a Monumentelor Publice (1890), devenită Comisiunea

Monumentelor Istorice (1900)

Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice (1892)

Alexandru BăicoianuAdept al restaurării stilistice şi al inovaţiei de tip A. Lecomte du Nouy:Sf. Gheorghe - Hârlău – înlăturarea tencuielii zugrăvite, înlocuirea paramentuluioriginal cu materiale noi (piatra de râu înlocuită cu piatră făţuită)Sf. Nicolae - Popăuţi

Grigore CerkezSf. Nicolae Domnesc, Curtea de Argeş (1919-20):

Domenico RupolloPalatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului, crearea unei cornişe lombarde,coşuri veneţiene (înlocuind formele neogotice), modificarea formei golurilor de laarc în mâner de paner la trilobat, introduce 2 balcoane stânga-dreapta loggiei devest, completare cu un corp pe latura de nord.

Gheorghe LupuMîn. Cetăţuia – Iaşi: modificări de caracter muntenesc la arhondaric şi chiliiBis. Sf. Anton – Curtea Veche: reconstituire prin analogie

Nicolae Ghika-BudeştiMân. Cozia: eliberarea paramentului iniţial de tencuiala clasicizantă, exprimareabiolţii pronaosului prin coborârea înălţimii pridvorului şi păstrareaancadramentelor brâncoveneşti (1715).Biserica Domnească, Târgovişte

“Să conservăm şi noi unicelemanifestaţiuni ale culturiinoastre artistice din trecut şicare ne dovedesc că nu suntemnăscuţi de ieri şi că suntemdatori a continua tradiţia şi aaugmenta patrimonial pe careni l-au lăsat strămoşii noştri.”

Expunerea de motive pentruadoptarea Legii pentru

conservarea şi restaurareamonumentelor publice

MIJLOCUL SEC. XX: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA TEORIEI ŞI PRACTICII

Problematica reîntregirilor în restaurările din România:acoperişuri şi turleHoria Teodoru

Probota (deschiderea exonartexului, păstrarea formei acoperişului, consolidareastratului suport al picturii exterioare)

Sf. Ioan Botezătorul – Suceava (acoperiş şi turnul cloptniţă)

Ştefan Balş

Sf. Ioan din Piatra (îndepărtarea vestibulului şi refacerea acoperişului înalt,conservarea şi prezentarea in situ a portalului dintre naos şi pronaos)

Bis. Mân. Snagov : reconstituirea prin analogie istorică a turlelor

Bis. Kreţulescu : reconstituirea prin analogie istorică a turlei de peste pronaos

Page 28: Patrimoniu Curs

28

Paraclisul şi tunul clopotniţă al Patriarhiei din Bucureşti

Rodica Mănciulescu

Turla Bis. Mărcuţa, Bucureşti

Mihai Opreanu

Turla Bis. Mân. Plătăreşti

Problematica consolidărilor în restaurările din România:tehnicile contemporane şi păstrarea materialului istoricBis. Sf. Mihail, Cluj-Napoca (arh. R. Mănciulescu)

Cadru triangulat orizontal din B.A. de suspendare a bolţilor şicenturare a pereţilor corului.

Bis. fortificată din Prejmer (arh. M. Angelescu)

Ancoraj din B.A. pentru zidul exterior de incintă;Suspendarea bolţarilor de o structură în arc de B.A.Consolidarea pilaştrilor de susţinere a turnului lanternou prin folosireaarmăturilor de Ol.

Cetatea Câlnic, Alba (arh. Şt. Balş)

Consolidarea exprimată vizibil prin structura aparentă de B.A. laexteriorul curtinei şi în interiorul donjonului Siegfried

Bis. Mirăuţi, Suceava (arh. V. Polizu, ing. A. Cişmigiu)

Model spaţial de consolidare ce răspunde caracterului spaţial deavariere, conducând la un sistem structural compozit.

Bis. Mân. Berca (ing. M. Crişan)

Carcasa spaţială

Bis. Mân. Snagov (ing. C. Pavelescu)

Carcasa spaţială şi consolidare cu B.A. a stâlpilor pridvorului

Bis. Mân. Sinaia (arh. C. Hoinărescu)

Carcasă spaţială.

Turnul şi casa egumenească Apostolache (arh. C. Hoinărescu, B. Mouton, ing.Zoltan)

Consolidare cu tiranţi de OL în canale forate şi umplute cu grout.

Carcasa spaţială este compusădin:• cadru-diafragmă de

pod,• un complex structural

de fundare,• elemente verticale

lamelare,• centură deasupra

ferestrelor

Problematica eliberărilor şi a restaurării paramentului

Horia Teodoru

Sf. Treime – Siret : eliberarea de tencuială a paramentului aparent

Sf. Ilie – Sântilie: restaurarea paramentului cu prezentarea celor 3 straturi

Page 29: Patrimoniu Curs

29

(aparent, zugrăvit cu cărămizi, frescă)

Sf. Nicolae – Bălineşti : restaurarea paramentului

Bis. Sf. Anton – Curtea Veche, Bucurteşti : eliberarea exteriorului de adaosurileneogotice şi reîntregirea paramentului

Grigore Cerkez

Bis. Sf. Nicolae Domnesc: degajarea de tencuială, păstrarea ancadramentelorbrâncoveneşti

Ştefan Balş

Bis. Înălţării a Mân. Neamţ: degajarea de stratul de tencuială (I), demontareafrontonului neogotic (II)

Bis. Mân. Radu Vodă – Buc.: demontarea şi expunerea frontonului neogotic

Bis. Războieni: degajarea de stratul de tencuială

P.E. Miclescu

Catedrala Mitropolitană: degajarea extradosului bolţilor pridvorului şi a bazelorturlelor de pe pronaos, reîntregirea decorului prin discuri smălţuite

H. Fabini

Casa Altenberger, Sibiu: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră)

Biserica Sf. Margareta, Mediaş: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize depiatră) şi a coloritului bolţarilor.

Page 30: Patrimoniu Curs

30

CURS 9-10: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRAMONUMENTELOR ISTORICE (I)

CERCETAREA MONUMENTELOR ISTORICE: STUDIUL ISTORIC

Scopul studiului istoric: Fundamentarea deciziilor Circumstantele in carecercetarea şi înregistrarea(relevarea stării) devineobligatorie :

• Studiul istoric este parte a documentaţiei tehnice referitoarela o clădire monument istoric (la nivel de studiu defezabilitate)

Obiectivele studiului istoric

• Evaluarea situaţiei existente – stabilirea valorilor istorice

• Evidenţierea obligaţiilor, restricţiilor şi permisivităţilor deintervenţie

Fazele studiului istoric

• Investigaţii de specialitate

• Sinteza cercetărilor – stabilirea etapelor de construcţie

1. lucrări implicând demolareatotală sau parţială a unorconstrucţii de interes istoric,arhitectural sau ingineresc;

2. lucrări implicânddistrugerea sau ascundereamărturiilor despre stareaoriginală sau evoluţiaedificiului;

3. lucrări presupunânddistrugerea/ alterarea/modificarea decoraţieiistorice;

4. reparaţii majore de oricefel;

5. lucrări implicânddezvăluirea temporară aunor mărturii istorice, înmod normal ascunse;

6. lucrări ce presupunintervenţii în timp;

7. lucrări ce implică noiechipamente/ instalaţii şi acăror amplasare trebuiehotărâtă şi înregistrată;

8. incendii sau alte distrugeriaccidentale;

9. abandonarea construcţiei şica urmare posibilele eidegradări;

10. lucrări de curăţire şi deprelucrare a detaliilor încare există risculdeteriorării;

11. dispersarea părţilorcomponente ale uneiconstrucţii;

12. cazuri în care îngrijireaconstrucţiei se bazează peînţelegerea (cunoaştereaistorică) a acesteia.

Tipuri de investigaţii:

Cercetări documentare, bibliografice şi de arhivă

• Studiul bibliografiei existente: În cazul altor documenteistorice decât cele primareevaluarea informaţiilor din

Page 31: Patrimoniu Curs

31

• Descrieri ale clădirii sau zonei

• Lucrări de referinţă (tratate de istoria arhitecturii, etc.)

• Studii publicate în reviste de specialitate,

• Documente istorice publicate sau existente în arhive

• Literature de epocă sau memorialistică.

lucrări trebuie făcută cuprudenţă şi coroborată cu alterepere.

Cuvintelor din documentetrebuie sa li se atribuie sensulsi semnificatiile pe care leaveau la momentul redactării.

Erori existente într-undocument pot fi preluate decâtre altele.

Cercetări cartografice

• Studiul hărţilor vechi ale oraşului sau a unor planuri(ridicări) parţiale

• Prin compararea planurilor la diverse momente se poateidentifica evoluţia clădirii, a parcelei sau a strâzilor.

• Planurile cadastrale

• Ghidurile localităţilor

Cadastrul localităţii:documentul de maximăcredibilitate.

Ghidul urban: valoareinformativă asupra denumirilorstrăzilor şi a numerotărilorpoştale în anumite perioade.

Cercetări juridice şi de evoluţia proprietăţii

• Au ca support documentele de Carte Funciară sau Registrulde transmisiuni imobiliare

Cercetări iconografice

• Stampele şi gravurile

Cabinetele de stampe ale muzeelor şi Academiei Române

• Fotografiile şi ilustratele de epocă

Colecţii, biblioteci, anticariate

• Relevee arhitecturale

Arhivele DMI, UAUIM, instituţiilor de administrare a fonduluiimobiliar, administraţii financiare

• Autorizaţiile de construire

Arhivate la primării

Redau imaginile edificiilordintr-o anumită epocă, aşa cumau fost ele observate de autor.

Surse de mare interes pentruobiectivitatea lor.De obicei nuprezintă detalii ci doar iamginide ansamblu.

Grad maxim de obiectivitate,grad mare de credibilitate

Sursă excelentă de datareTrebuie verificate asupragradului de respectare înexecuţie

Page 32: Patrimoniu Curs

32

Cercetări arheologice

Urmăresc stabilirea:

• Etapelor de construcţie anterioare fazei vizibile

• Existenţei mărturiilor altor construcţii pe acelaşiamplasament

• Datarea arheologică a perioadelor constructive

• Nivelului original de călcare la data construcţiei primare

În majoritatea cazurilor pot fiîntreprinse doar dupăaprobarea proiectului şideschiderea şantierului.

Cercetări de arhitectură

Cercetarea de arhitectură este una din sursele esenţiale de informaţiidespre:

• Etapele de realizare a clădirii

• Valorile istorice materializate în construcţie

• Starea de conservare a valorilor istorce şi artisticeidentificate

• Stabilirea tipurilor de intervenţii

Cercetarea de arhitectură verifică datele obţinute din cercetareadocumentară sau arheologică:

• Inscripţiile pot să se refere la o fază de renovare aconstrucţiei;

• Decoraţia poate să fie o reproducere târzie a stilului alteiepoci;

• Documentele pot să vorbească despre:

o anul dobândirii titlului de proprietate şi nu despreanul construirii,

o despre alte construcţii de pe terenul cu pricina,

o despre proprietari sau rezidenţi fictivi sau legendari,

o despre doar o parte a construcţiei sau ansamblului,

o sau chiar să fie fabulaţii sau falsuri.

Cercetarea arhitecturală serealizează prin:

• Observare şiinterpretare directă

• Realizarea şiinterpretarea releveului

• Metode de analizădistructivă (cu ajutorulspecialiştilor în domeniul fiziciişi chimiei materialelor deconstrucţii)

• Metode de analizănedistructivă (cu ajutorulspecialiştilor în domeniul fiziciişi chimiei materialelor deconstrucţii)

Page 33: Patrimoniu Curs

33

Obiective ale cercetarii arhitecturale:

1. Stabilirea ordinii relative a construirii. Identificarea etapelorconstructive prin interpretarea în spiritul logicii constructive apărţilor clădirii.

2. Explicarea particularităţilor structurale (deschideri blocate,schimbări de zidării, goluri în zidărie).

3. Distincţia dintre ceea ce este tipic şi atipic structurii clădirii(monumentului) istoric, dintre caracteristicile redundante şi celesemnificative.

4. Caracterizarea materialelor folosite precum şi a motivuluiutilizării lor.

5. Descoperirea acelor marturii care dovedesc existenta unorconstructii sau parti de construcţie disparute.

6. Descoperirea şi marcarea acelor caracteristici structurale care nupot fi explicate altfel decât ca aparţinând unei faze anterioare deconstrucţie, ulterior demolată.

7. Distinctia dintre decoratia initiala si cele ulterioare.

8. Descoperirea materialelor refolosite şi a locurilor din care eleprovin.

9. Descoperirea logicii funcţionale la momentul iniţial, pentruproprietarii iniţiali, precum şi în etapele ulterioare ale existenţeiclădirii.

10. Descoperirea ierarhiei spaţiale a clădirii (prin intermediulinterpretării decoraţiei, mărimii, scării sau dispunerii încăperilorsau circulaţiilor).

11. Identificarea spaţiilor prin raportare la tipologia programuluiarhitectural.

12. Identificarea mărturiilor ce pot conduce la datarea precisă.

13. Identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate cu mijloacespeciale.

Este de remarcat că una şiaceeaşi caracteristică poateavea mai multe explicaţii iar pede altă parte, o anumităexplicare a unei trăsături într-un caz anume poate să nu fieaplicabilă în alt caz similar camanifestare.

Un perete mai gros sau o ruperede ritm a structurii sarpanteipoate reprezenta o marturie aunei perioade timpurii aedificiului sau doar o gresealade executie

In acest caz trebuiesc gasitemarturii care sa confirmeipoteza

Important mai ales când loculde provenienţă este aceeaşiconstrucţie sau o alta demolatăce a existat pe acelaşi loc

Observarea şi interpretarea directă

Dovezi ale diverselor perioade de construcţie:

• Diferenţe de material

• Intreruperi ale zidăriei

pot indica totuşi doar oreparaţie curentă sau folosireaulterioară a unui material deconstrucţie superior;

trebuie notată forma acesteia :continuă sau intreruptă, dreaptăsau în trepte;alinierea cu partiţionăriinterioare ale clădirii;

Page 34: Patrimoniu Curs

34

• Alăturarea a două părţi de clădire independente structural una dealta;

• Diferenţe în alinierea zidurilor;• Diferenţe de grosime a zidurilor:

• Diferenţe stilistice în arhitectura şi decoraţia clădirii:

• Diferenţe de tehnici de construcţie;

Dovezi ale demolărilor parţiale ale clădirii (fără a fi însă înlocuitede alte construcţii);

Dovezi ale prezenţei unor deschideri (uşi, ferestre, arcade, etc.),esenţiale pentru descifrarea imaginii originale a clădirii

• Modificări indicate de analiza zidăriei :o schimbari de material;o discontinuitati in rosturi;o prezenta rosturilor verticale;o ruperi in continuitatea plintelor;o prezenta in situ a urmelor supraluminii sau a arcelor

de deasupra deschiderilor

profunzimea rostului (peîntreaga grosime sau parţial)

nu intotdeauna sunt datorateetapelor diferite de construcţie,asemenea diferenţe se potdatora cerinţelor funcţionale (ostructura mai grea ce trebuiesusţinută, o deschideresuperioară sau încorporareahornului în cadrul zidariei);

pentru ca decoraţia poate fiinşelatoare, aceastainterpretare trebuie combinatăcu cea referitoare la alterărilestructurale ale clădirii;

Sunt de obicei evidenţiate decâtre :

• neregularităţile colţurilorzidăriei;

• neregularităţile rosturilor;

• sprijiniri neobişnuite alegrinzilor;

• goluri de încastrare vide;

• rezolvări structurale atipicela colţuri;

• anomalii de plan;

• deschideri blocate ce nu potfi explicate;

Atentie! In construcţia dezidărie se pot întâlni “arce dedescarcare” deasupra golurilorfără ca prezenţa lor să atesteneaparat înălţimea şi lăţimeareala a acestuia

Page 35: Patrimoniu Curs

35

• Modificari indicate de structuri de lemn :o prin prezenta unor goluri ce încastrau cadrul

ferestrelor sau al uşilor;o discontinuitatea traseului grinzilor sau a montanţilorşi a poziţiilor de sprijinirea lor în dreptul fostelordeschideri;

o prezenţa uzurii grinzilor ce au servit drept prag;o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile

superior şi inferior în dreptul fostelor deschideri

Dovezi ale apariţiei ulterioare a unor deschideri în construcţiilede zidărie.

• Indicii în structurile din zidarie :o lipsa de finisare a montanţilor;o absenţa legăturii dintre zidarie şi montanţi;o lipsa de legatură a rostului zidăriei cu montantul

deschiderii.• Indicii în structurile de lemn :

o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurilesuperior şi inferior în dreptul deschiderilor;

o lipsa coincidenţei între poziţia montanţilor şicontravântuirile de deasupra acestora.

• Indicii în decoraţie :o ferestrele şi uşile nou introduse sunt decorate de

obicei în stilul perioadei în care s-a petrecutmodificarea;

Dovezi ale modificarii planimetrice:

• Modificarea compartimentării :o întreruperea decoraţiei pereţilor sau plafoanelor;o urme în textura pereţilor portanţi în dreptul foştilor

pereţi de compartimentare;o urme de încastrare a montanţilor pereţilor de

compartimentare în grinzile principale;o prezenţa deschiderilor recente sugerând apariţia unor

compartimentări.

• Mărturia unor foste sau adăugate deschideri:o dispunerea golurilor este in directa legatura cu

conformarea planimetrica. Orice nepotrivire poateindica o modificare a planului.

• Mărturii de foste hornuri, sobe sau şeminee:o prezenţa într-o încăpere a mai mult decât 1 coş (horn,

loc de sobă, şemineu) nu înseamnă neaparat ca ea afost obţinută prin desfiinţarea unui zid decompartimentare dintre două încăperi;

o această concluzie este mai probabilă dacă cele 2 sau

Atentie ! Deseoriancadramentele pot fireamplasate

Atenţie ! Stilurile diferitedecorând şemineele nu conducautomat la concluzii privitoarela datare deorece aceste obiectesunt adesea supuse schimbăriigusturilor.

Page 36: Patrimoniu Curs

36

mai multe coşuri (horn, loc de sobă, şeminee) sunt detehnici, decoraţie, scară diferite

o execuţii de date diferite semnifică deseori o încăpereîntâi compartimentată şi mai apoi readusă ladimensiunea ei iniţială).

• Mărturia prezenţei scărilor ;o prezenţa jugurilor golului scărilor de lemno amprenta încastrării treptelor de piatră sau lemn în

pereţii casei scării.o prezenţa unor ferestre în şir ascendent sugerează

existenţa unei scări ;o scara pivniţei este de obicei cel mai puţin sau cel mai

târziu modificată; poate da indicaţii preţioase asupradispoziţiei planimetrice iniţiale.

• Modificări ale decoraţiei :o Decoraţia este însă un indiciu preţios pentru

stabilirea statutului, utilizării unei încăperi, clădiri.o Mărturia unor lucrări ample de redecorare

semnalează probabilitatea unor modificăriplanimetrice datând din aceeaşi perioadă.

• Modificări ale funcţiunii încăperilor :o poziţia unor funcţiuni se modifică mai greu decât

poziţia altora.

Absenţa unei astfel de dispoziţiia ferestrelor nu infirmăprezenţa unei scări, deorece demulte ori aceasta traversaaleatoriu nivelul golurilor defereastră

Decoraţia nu constituie unreper unic pentru judecareamodificărilor suferite declădire.

Exemplu: bucătaria, scara, etc

Realizarea şi interpretarea releveului de arhitecturăSchiţa de teren.

Insoţită de notări referitoare la :

o detalii de constructii şi finisaj

o starea elementelor constructive

o materiale, texturi, dimensiuni.Avantaje• Este de neînlocuit în înregistrarea structurilor de lemn, acolo unde este mai

important decât imaginea ortogonală a elementelor felul în care ele suntîmbinate.

• Metoda ieftină şi rapidă pentru suprafeţe relativ mici de cercetat şi aflate laîndemână

Dezavantaje :• nu poate produce mai

multă informaţie decât ceaînregistrată la faţa locului.

• reclamă o bună experienţădin partea elaboratorului.

• trebuie o bună şiprealabilă înţelegere afelului în care funcţioneazăstructura sau detaliileschiţate.

Page 37: Patrimoniu Curs

37

Releveul manualPrincipala metodă de investigare şi înregistrare grafică începând dinRenaştere şi până la mijlocul Sec. XX.

Se bazează pe măsurarea directa şi in situ a structurii cercetate,urmată de punerea la scară a dimensiunilor şi obţinerea uneireprezentări grafice precise a clădirii.

Necesita un minim de trei persoane pentru o realizare eficientă.

Grade de precizie ale releveelor manuale:

• Releveul de bază (cote generale asupra geometriei spaţiilor,de obicei la scara 1-100, folosit mai ales pentru identificareaproblemelor de conservare şi întocmirea studiului defezabilitate)

• Releveul ştiinţific (prezintă geometria spaţiilor cudeformările şi neliniarităţile identificate, de obicei la scara 1-50sau mai mare, cu marcarea materialelor de construcţie şi adimensiunilor detaliilor, impreună cu precizarea problemelorpentru care este redactat)

Avantaje :! poate fi realizată fără a face recurs la un echipament sofisticat şi scump;! cel interesat (arhitectul, conservatorul, inginerul, antreprenorul) poate

controla direct şi precis focalizarea cercetării spre informaţiile pe care leconsideră relevante;

! tehnici relativ simple;! versatilitatea - completează eficient (timp, bani, rezultate) alte metode,

mai sofisticate dar mai puţin potrivite pentru detalii (de ex.fotogrametria).

Releveul automatizatSe bazează pe folosirea unui echipament care transpune digitalmăsurătorile realizate pe teren în conţinut grafic.

FotografiaAvantaje:

! rapiditate, versatilitate şi simplitate;! nu necesită multe persoane (1 este de ajuns);! nu necesită apropiere directă spre zonele care interesează;! ideală pentru înregistrarea evoluţiei lucrărilor (timp minim, nu necesită

întreruperea lucrărilor);! ideală pentru ilustrarea imaginii clădirii şi a relaţiei dintre elementele

sale, a decoraţiei şi a detaliilor.

Dezavantaje :• nepotrivit pentru

structuri cu deformări sautrasee complexe;

• imprecis pe distanţemari;

• greoi pentruînregistrarea structurilor demari dimensiuni;

• riscant prin faptul cănişte tehnicieni inexperimentaţipot pierde câteva măsuratoriesenţiale pentru inchidereareleveului şi pot constata acestlucru atunci când este preatarziu.

o Ex.:Releveul de degradări(prezintă atât geometriadetaliată a spaţiilor cudeformările respective, câtşi degradările cu trăsăturileşi, parţial, cauzele lor)

Dezavantaje:Costul echipamentului

Dezavantaje:• subiectivitatea

obiectivului de fotografiat(distorsiuni, în special lasuperangulare);• lipsa posibilităţii de a

măsura cu precizie de pe ofotografie, chiar dacă este dedorit ca oricând posibil să fieprezentă o scală în imagine;• nu se poate dispensa

de adnotări; un detaliu clar lafata locului poate fi de neînţelesdoar dintr-o fotografie;• nevoia de lumină;• capacitate limitata de

mărire a fotografiei (un film

Page 38: Patrimoniu Curs

38

Fotografia rectificatăReprezintă tehnica de a produce o fotografie ”la scara” a unui obiect(de obicei o faţadă) pentru ca să poată fi deduse şi măsuratedimensiuni.

Presupune una sau mai multe luări de imagine la distanţe egale faţăde obiect şi pe un ax optic perfect perpendicular pe acesta.

Avantaje:! poate fi realizată relativ uşor, fără aparatură fotografică sofisticată, de

câtre personal nespecializat;! prezintă în timp scurt o cantitate mare de informaţie;! în general se produce pe film transparent pentru a putea fi uşor copiată.

Fotogrametria

• Tehnică de producere de reprezentări grafice ale obiectelorprin măsurari ale fotografiilor lor.

• Se bazează pe producerea de imagini stereoscopice cuaparate ale căror proprietăţi optice sunt cunoscute şi controlate(aparate metrice) şi pe prelucrarea automatizată (plotare) aprodusului fotografic.

• Precizie uzuală de 10 mm pentru relevee de clădiri la Sc.1:50

Avantaje :! Investigaţie neintruzivă;! Ideala pentru constructii ample sau complicate;! Permite o masurare precisa chiar in cazul unor obiecte cu diferente de

planuri importante;! Permite o detaliere variabila in functie de scopurile masurarii;! Produce o informatie bogata (pot fi obtinute sectiuni ale elementelor

relevate), utilizabilă uşor de către sistemele CAD si simplu de stocat invederea prelucrarii;

! Metoda eficienta economic atunci cand este aplicata in cazuri in carecelelalte metode ar fi prea lente, imprecise sau scumpe (nu necesitaesafodaje, contact direct cu materialul relevat si nu presupuneintreruperea lucrarilor );

normal de 35 mm. “duce” panala 16/24 fără apariţia unorefecte de granulaţiesupărătoare).

Dezavantaje:• lipsa de posibilitate de

verificare a unor dimensiuniprin aceeasi metoda (de obiceise recurge la tehnica releveuluimanual clasic);• lipsa de precizie in

cazul fatadelor cu retrageri sauiesinduri puternice (>0,5 m);

Dezavantaje :• Nu poate inregistra decat

ceea ce vede aparatul defotografiat (detalii obturatevizual au nevoie de altetehnica de relevare);

• Necesita personal siechipament specializat siscump;

• Ineficienta pentrurealizarea de planuri atuncicand acestea sunt singurulobiectiv al masurarii;Nu inlocuieste observareadirecta pentru interpretareaimaginilor (nu arecapacitatea de interpretarea texturii, detaliului deimbinare, etc.)

Page 39: Patrimoniu Curs

39

Metode de analiză distructivă

Scopul investigaţiilor: stabilirea stării de stabilitate a construcţiilor (constrângeri,toleranţe, insuficienţe şi dezechilibre)

Tipuri:

• Sondajul

• Carotajul

• Prelevarea

Sondajul, carotajul şi prelevarea folosesc practic aceeaşi metodă dar variază scarade acţiune

Limitele analizei destructive sunt date în principal de trăsăturile obiectului.

• Problema calitativăStatuie vs. faţadă cu elementerepetitive (distructivitateametodei este şi funcţie deobiectul investigat)• Problema cantitativăRelaţia dintre cantitateainvestigată şi necesară deînlocuit şi criteriul autenticităţii• CircumstanţelorGravitatea sondajului distructivîn raport cu posibilitateasalvării edificiului• Securitate şi accesibilitateIn funcţie de înălţimea sauprecaritatea echilibruluiconstrucţiei

Investigaţii fizice nedistructive

1. Metode externe

A. Constatarea dezordinilor structurale

• Analize vizuale

• Fotografia rectificată

• Stereofotogrametria

B. Metode de apreciere a dezordinilor structurale: starea activă saupasivă

Se face prin investigarea fisurilor produse de:

• Punerea în operă a construcţiei (iniţiale, de regulă pasive, stabilizate)

• Urmare a defectelor sau accidentelor de stabilitate (active)

C. Decelarea existenţei unei mişcări active

• Martor de ipsos

• Martor de sticlă sau riglă de plastic

D. Sensibilitate şi măsurare

• Extensiometrie

a) Extensiometrie acustică (coardă vibratoare)

Bazată pe variaţia frecvenţei vibraţiei în funcţie de tensiunea din coardă (0,4mm la 0,2 m distanţă), sensibilitate 1μ

b) Extensiometrie cu bilă

Deformarea măsurată cu ajutorul unui micrometru (2 bile 6mm la 0,2mdistanţă), sensibilitate 1μ

c) Extensiometrie digitală

Captatori electronici

d) Convergenţă

Fir INVAR + extensiometru digital. Măsoară deplasările relative ale unorelemente depărtate (pereţi, arce, bolţi)

CONCLUZIE:

Astăzi se pot constata nu numaideformările dar şi variaţia lorîn timp.

Sensibilitatea măsurătorilordepinde de punerea în operă ainstrumentelor şi de condiţiileexterne în care se facmăsurătorile (temperatură,umiditate, vânt, ciclu diurn,circulaţie automobilă, variaţiaapei freatice, etc.).

Observaţiile globalizante potconduce la concluzia unordeplasări care converg spre ostare de echilibru (Sf. Paul dinLondra) sau dimpotrivă spreagravarea dezordinilorstructurale.

Page 40: Patrimoniu Curs

40

Inclinometerie (măsurarea verticalităţii unor elemente structurale)

e) Tub de 2m. dotat cu un pendul a cărui apropiere de pereţii tubului estemăsurată capacitiv, sensibilitate de 1U/m

2. Investigaţii asupra machetelor sau modelelor

• Preţioase pentru reconstituirea efectelor externe construcţiilor (ex.:vânt, Cat. Beauvais)

3. Investigaţii interne

A. Cercetarea omogenităţii-eterogenităţii

• Frecvenţa sunetului (ultrasunete): utilă în decelarea prealabilă adiferenţelor de omogenitate ale structurilor compacte, bazată peprincipiul perturbării propagării sunetului la întâlnirea unor zonemai puţin dense.

• Termografie: determinarea eterogenităţii prin variaţia termicădetectată de camere infraroşu. Trebuie eliminate orice elementeperturbatoare (efectul iluminării solare sau încălzirii artificiale apereţilor)

• Permeabilitatea externă: determinarea porozităţii unui perete princantitatea de apă absorbită într-un interval de timp

• Permeabilitatea internă: determinarea porozităţii unei zidării printimpul scurs pentru absorbirea unei colane de apă de 1,00m într-unforaj vertical de 10 cm diametru. Permite măsurarea eficacităţiiinjecţiilor în zidării.

• Endoscopie: endoscop (7mm diam.) + cameră foto sau observator,introdus în orificii forate de min. 10 mm (preferabil 14 mm. min.).Reclamă o bună capacitate de interpretare a imaginilor.

• Tensiunea internă: măsurarea tensiunilor interne prin practicareaunei tăieturi şi introducerea unor prese plate (200 x 5 mm),măsurarea presiunii la care distanţa dintre feţele tăieturii revin înpoziţia iniţială.

B. Prezenţa umidităţii

• Umidimetrie MX.HU: măsurarea umidităţii prin măsurareaconstantei dielectrice a materialului (citire digitală). Nu estevalabilă decât pentru măsurarea directă a umidităţii suprafeţelor.

• Pirometrie: apropiată de termografie

• Umidimetrie AH:

Page 41: Patrimoniu Curs

41

CURS 11: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELORISTORICE (II)

TIPOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSERVARE

Prevenirea deteriorării

• Sân Nicoara- Curtea de Argeş - îngradire, întreţinere

• Ansamblul Bis. Evanghelice Biertan - control acces, întreţinere

Conservare

Stoparea acţiunilor destructive

• Edificiul roman cu Mozaic- C-ţa - Arh. Rux. Twardowschi

(închidere, acoperire, microclimat)

• Bis. Vodiţa

(conservare în stare de ruină)

Reparatii de prevenire a degradarilor

• Bis. Surdeşti

• Bis. Ieud

Consolidare

Utilizarea tehnicilor traditionale

• Cetatea Sucevei - Arh. N. Diaconu, Arh. V.Antonescu

• Cetatea Neamţ

• Abaţia Cârţa

Folosirea tehnicilor moderne

• Sf.Niculae Domnesc - Curtea de Argeş – Arh. Grigore Cerkez

• Bis. Man. Snagov - Arh. St. Bals, s.a.

• Bis. Sf. Mihail- Cluj Napoca - Arh.R. Manciulescu

• Cetatea Prejmer - Arh. M. Angelescu

Masuri temporare de consolidare

• Casa Herengracht- Amsterdam

Restaurare

Anastiloza

• Templul Atenei Nike – Parthenon - Arh. N. Balanos

Restaurare de eliberare

• Sf. Niculae Domnesc- C. de Arges – Arh. Gr. Cerkez

eliminarea pridvorului de sec XIX

Page 42: Patrimoniu Curs

42

• Bis. Mân. Neamţ - Arh. Şt. Balş

eliberarea de tencuială a paramentului

• Bis. Curtea Veche - Arh. H. Teodoru

eliberare de anexe

• Bis. Mân. Mihai Vodă - Arh. E. Costescu

eliminarea pridvorului de sec. XVIII

• Bis. Evanghelică Sebeş - Arh. M. Angelescu

eliberarea colateralelor de anexe

Restaurarea de reîntregire

• Loggia Cariatidelor- Erechteion

• Bis.Mân. Mihai-Vodă - Arh. E. Costescu

turla Pantocratorului, parament

• Palatul Potlogi - Arh. C. Dan, Arh. Şt. Balş

pivniţele şi încăperile parterului

Restaurarea de reconstituire

• Bis. Densuş - Arh. E. Chefneux

învelitoarea din şist de piatră

• Bolniţa Mân. Cozia - Arh. R. Manciulescu

cornişa şi învelitoarea pe extrados

• Bis. Mân. Humor - Arh. I. Grigorescu

forma şi gabaritul învelitorii

• Loggia Piaţa San Marco, proiectata de J. Sansovino, restaurată de L.Beltrami ş.a.

Reîntregire stilistică

• Palatul Potlogi - Arh. C. Dan, Arh. Şt. Balş

faţadele, foişorul, acoperişul

• Bis. Mân. Mihai Vodă - Arh. E. Costescu

turlele diaconiconului şi proscomidiei

• Bis. Mân. Snagov - Arh. Şt. Balş

turlele proscomidiei şi diaconiconului

Reabilitare

Cu alterare volumetrică

• Edificiul cu Mozaic - C-ţa - Arh. Rux. Twardowschi

Fără alterare volumetrica

• Hanul lui Manuc

Page 43: Patrimoniu Curs

43

Reconstrucţie

Reconstruire în material contemporan, păstrarea amplasamentului şi atrăsăturilor arhitecturale

• Brugge, Piaţa

Strămutări:

Reconstruirea în cadrul ansamblului

• Bis.Sf.Gheorghe, Mân. Neamţ

Reconstruirea pe alt amplasament

• Templu Philae, Egipt

Translatarea construcţiei

• Bis. Mân. Mihai-Vodă

Page 44: Patrimoniu Curs

44

CURS 12: REGLEMENTAREA PROTECŢIEI PATRIMONIULUIARHITECTURAL

CONVENŢII INTERNAŢIONALE LA CARE ROMÂNIA ESTE PARTEDocumente internaţionale: convenţii, recomandări, rezoluţii şi

carteConvenţii O.N.U.-U.N.E.S.C.O.

• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural ineventualitatea unui conflict armat (Convenţia de la Haga) – 1954

Exprimă pentru prima dată în cadrul unui document oficial tezacontribuţiei fiecărui popor şi a civilizaţiei sale la patrimoniul culturalinternaţional:

“(...)[inaltele părţi contractante] fiind convinse că distrugerea bunurilorculturale aparţinând oricărui popor înseamnă o distrugere apatrimoniului cultural al umanităţii, de vreme ce fiecare popor îşi aducecontribuţia la cultura umanităţii;” Preambul, par 2

În consecinţă formulează teza protecţiei internaţionale a patrimoniuluicultural:

“(...) considerând protecţia patrimoniului cultural deosebit deimportantă pentru toate popoarele lumii şi că este important ca acestpatrimoniu să primească o protecţie internaţională;”Preambul, par.3

Subiectul Convenţiei îl constituie (Art. 1):

(a) “bunurile mobile sau imobile de mare importanţă pentrupatrimoniul cultural al fiecarui popor precum:

o monumentele de arhitectură, arta şi istorie, fie ele religioasesau laice ;

o siturile arheologice;

o ansamblurile de clădiri ce sunt împreună importante din punctde vedere istoric sau artistic; (…);

(b)- “construcţii ale caror scopuri sunt acelea de a adăposti sau expunebunurile culturale mobile definite în par.(a) precum muzee, maribiblioteci şi arhive precum şi adăposturile acestora amenajate pentrucazurile de conflict armat.”

(c) “centre conţinând un mare numar de bunuri culturale de felul celordefinite în par.(a) şi (b), definite drept “centre conţinând monumente”.

Scopul convenţiei este acela de a proteja bunurile culturale - subiecte ale

Convenţiile (O.N.U sau aleConsiliului Europei.) suntdocumente juridice ale acestororganizaţii internaţionale încare sunt reprezentate statelemembre, prin delegaţi ai puteriilegislative şi executive.Adunarea Generală ONU sauAdunarea Parlamentară aConsiliului Europei adoptăConvenţiile cu majoritate devoturi (2/3 în cazul AdunăriiGenerale ONU).Convenţiilesunt supuse ratificării statelormembre.Convenţiile , odată ratificate,obligă statele membre să iatoate măsurile legislative şiadministrative astfel încât ,înconformitate cu practicaconstituţională din fiecare stat,obiectivele convenţiei să fiepuse în practică.

Recomandările O.N.U. (sau aleConsiliului Europei) suntdocumente ale AdunăriiGenerale (sau ale AdunăriiParlamentare a ConsiliuluiEuropei), adoptate de câtreacestea cu majoritate simplă şinu sunt supuse regimuluiratificării.Recomandările nu creazăobligaţii directe ci sunt menitesă ghideze activitatea legislativăşi administrativă a statelor învederea realizării obiectiveloracestora.41

Rezoluţiile reprezintă “moţiuniadoptate de câtre o adunaredeliberantă, ce constituie fie unsimplu deziderat, fie odispoziţie, o reglementare

41 Art. IV, par.4 al Constituţiei O.N.U.: “fiece stat membru trebuie să supună autorităţilor sale competenterecomandările şi convenţiile [chiar dacă statul în cauză a votat sau nu, a ratificat sau nu documentele] în termen de unan de la adoptarea acestora de câtre Adunarea Generală.”Cap. VI, art.16, par.1 (Norme de procedură).: “Statele membre transmit Adunării Generale rapoarte speciale asuprafelului în care actionează pentru a da viaţă conţinutului convenţiilor şi recomandărilor.”

Page 45: Patrimoniu Curs

45

convenţiei de distrugere, jaf sau vandalism în cazul unui conflict armatprin intermediul înscrierii lor în “Registrul Internaţional al BunurilorCulturale supuse unei Protecţii Speciale” şi al următoarelor măsuri(Capitolul II, Articolul 8, par.6):

o abţinerea de la folosirea bunurilor culturale sau a vecinătăţiloracestora în aşa fel încât să le expună riscului de distrugere în cazul unuiconflict armat.

o abţinerea de a achiziţiona asemenea bunuri din teritoriileocupate şi luarea măsurilor necesare pentru interzicerea, prevenirea saustoparea furtului, însuşirii sau vandalizării patrimoniului cultural situatpe teritoriul uneia dintre părţile contractante.

o abţinerea de la acte de represalii săvârşite asuprapatrimoniului cultural.

o marcarea distinctivă a bunurilor culturale - subiecte aleconvenţiei.

o neamplasarea în imediata apropiere a bunurilor de patrimoniua unor obiective militarea sau civile de interes strategic sau viceversa.

o abţinerea de la acte de ostilitate directe asupra bunurilorculturale protejate.

o numirea de câtre orice înaltă parte contractantă (în caz deconflict armat) a unui Comisar General însărcinat cu supravegherearespectării Convenţiei

• Convenţia referitoare la mijloacele de prevenire şi interzicere atransferului, importului şi exportului ilicit de bunuri culturale - 1970;

Convenţia defineşte în sensul jurisdicţiei sale categoriile de bunuri cesunt parte a patrimoniului naţional al statelor (Art. 4):

(a) Bunurile culturale create de câtre geniul individual sau colectiv alcetăţenilor statului respectiv, cât şi bunurile culturale importante pentrustatul respectiv şi care au fost create pe teritoriul acestuia de câtrecetăţeni străini;

(b) bunurile culturale descoperite pe teritoriul naţional;

(c) bunuri culturale obţinute prin intermediul misiunilor de cercetarearheologică, etnografică sau biologică organizate cu consimţământulorganismelor competente ale statului de origină a unor asemeneabunuri;

(d) bunuri culturale ce au făcut subiectul unui schimb liber consimţit;

(e) bunuri obţinute drept cadou sau cumpărate legal cu acceptulorganismelor competente din ţările de achiziţie.”

• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural şi natural

internă.”42

Rezoluţiile sunt adoptate prinprocedura şi cu majoritateastabilită de forul care le emite.

Cartele sunt rezoluţii adoptateprin consens de câtre forul carele emite. De aceea o cartăcuprinde numărul maxim deprevederi asupra cărora potconveni fără rezerve mai mulţireprezentanţi, specialişti,experţi, etc.

Art. 1: “(...) termenul de buncultural defineşte bunul fie laicfie religios care este în modexpres considerat de câtrefiecare Stat drept important dinpunct de vedere arheologic, alpreistoriei, istoriei, literaturii,artei şi ştiinţei şi care aparţinuneia dintre următoarelecategorii :(...)

(c) produse ale săpăturilorarheologice (atât legale cât şiclandestine) sau ale oricăroralte descoperiri arheologice;

(d) elemente ale monumenteloristorice sau artistice precum şiale siturilor arheologice ce aufost dezmembrate din acestea;

(e) antichităţi mai vechi de 100de ani precum inscripţii,monede sau sigilii;

“Fiecare Stat parte a acestei

42 Petit Larousse Illustre, pag. 889, Librairie Larousse, Paris 1975

Page 46: Patrimoniu Curs

46

mondial.- 1972.

Formuleaza 2 principii :

1. Datoria fiecărui stat de a proteja bunurile aparţinând PatrimoniuluiMondial aflate pe teritoriul naţional (Art. 4):

2. Datoria comunităţii internaţionale de a coopera în asigurareaconservării patrimoniului mondial (Preambul, par.7):

“Considerand că (...) incumbă asupra comunităţii internaţionale caîntreg să participe la protecţia patrimoniului cultural şi natural dedeosebită valoare universală prin oferirea de asistenţă colectivă ce, fărăa înlocui acţiunea statului direct interesat, contribuie în mod efectiv lacompletarea eforturilor acestuia(...)”

Defineşte subiectul Convenţiei, categoria de bun al patrimoniuluicultural mondial (Art. 1)

“Pentru scopurile acestei Convenţii, următoarele vor fi considerate‘patrimoniu cultural’ :

Monumente: opere de arhitectură, de sculptură sau picturămonumentală, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripţii,peşteri şi grupe de elemente ce au valoare universală din punct devedere al istoriei, artei şi ştiinţei;

Ansambluri: grupuri de construcţii izolate sau grupate care datorităarhitecturii lor, unităţii şi integrării lor în peisaj au o valoare universalăde excepţie din punct de vedere al istoriei, artei sau ştiinţei;

Situri: zone topografice, opere comune om-natură care au o valoareuniversală din punct de vedere al istoriei, esteticii, etnografiei sauantropologiei.”

Convenţii ale Consiliului Europei

• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arhitectural european(Convenţia de la Granada - 1985)

Axioma conservării integrate potrivit căreia:

“este important de a transmite un sistem de referinţe culturalegeneraţiilor viitoare, de a ameliora cadrul urban sau rural de viaţă şi dea favoriza simultan dezvoltarea economică, socială şi culturală aStatelor regiunii(...)”

Stipulează responsabilităţile în plan legislativ şi instituţional pe carestatele semnatare şi le asumă în vederea protejării şi punerii în valoare apatrimoniului arhitectural european definit in conformitate cu Art. 1 alConvenţiei.

Principalele obligaţii pe care le au statele semnatare ale Convenţiei:

• Să ia toate măsurile necesare inventarierii şi protecţiei patrimoniuluiarhitectural.

Convenţii recunoaste că datoriade a asigura identificarea,protecţia, conservarea,prezentarea şi transmitereacâtre generaţiile viitoare abunurilor naturale şi culturaledefinite prin art.1 al Convenţieicare se află pe teritoriulnaţional îi revine (...)”

Art.6, par.1 “(...) respectândsuveranitatea statelor (...); fărăa aduce prejudicii dreptului deproprietate consacrat delegislaţiile naţionale, Statelepărţi ale Convenţiei recunosc căeste de datoria comunităţiiinternaţionale de a coopera înprotectia patrimoniuluiconsiderat drept patrimoniumondial.”

Convenţia instituie:

o Comitetul PatrimoniuluiMondial,

o Lista patrimoniului mondialcultural şi natural

o Lista patrimoniului mondialîn pericol

o Fondul patrimoniuluimondial

Teza (Preambul, par.2.)“patrimoniului arhitectural ca oexpresie de neînlocuit a bogăţieişi diversităţii patrimoniuluicultural al Europei, o mărturieinestimabilă a trecutului şi unbun comun pentru toţieuropenii”.

Art. 1:“Monumente: clădiri şistructuri remarcabile printrasaturi istorice, arheologice,artistice, ştiinţifice, sociale şitehnice;Ansambluri: grupuri omogenede construcţii urbane sau ruralecu trăsături remarcabile dinpunct de vedere istoric,arheologic, artistic, ştiinţific,social şi tehnic, suficient decoerente pentru a forma ounitate definibilă topografic;

Page 47: Patrimoniu Curs

47

• Să implementeze un sistem de autorizare care să protejezepatrimoniul prin: (Art. 4, par. 2)

a. obligativitatea autorizării de câtre autorităţi competente aoricarei lucrări de demolare sau alterare a monumentelor sau aambientului acestora.

b. obligativitatea autorizării oricărei propuneri afectând unansamblu sau un sit şi care implică :

- demolarea unor cladiri

- construirea de noi cladiri

- modificări substanţiale care ar impieta asupra caracteruluisitului

c. capacitatea organismelor abilitate de a obliga proprietarulunui bun de patrimoniu de a realiza lucrări de conservare sau de a fiabilitate să realizeze astfel de lucrări în cazul în care proprietarul esteîn imposibilitate de a le realiza.”

d. posibilitatea exproprierii bunurilor de patrimoniu.”

• Să găsească facilităţile fiscale care să încurajeze conservareapatrimoniului şi să încurajeze iniţiativele private în această direcţie.

• “Să adopte o politică de conservare integrată care (Art. 10):

a. să includă protecţia patrimoniului arhitectural ca un obiectivmajor al dezvoltării urbane şi amenajării teritoriului; (...)

b. să promoveze programe de întreţinere şi restaurare;

c. să facă din conservarea, promovarea şi punerea în valoare apatrimoniului arhitectural un obiectiv major al politicilor dindomeniul culturii, ambientului, amenajării teritoriului şiurbanismului. (...)”

• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arheologic -revizuită,(Convenţia de la La Valetta - 1992)

o Punerea accentului pe investigaţiile nedistructive premergătoareoricărui alt procedeu,

o Săpătura rămâne un principal instrument de cercetare dar nusingurul: o completează prospecţiunea geofizică, satelitară, etc.

o Obligativitatea existenţei prealabile săpăturilor a unui plan deprotecţie şi gestiune a eventualelor descoperiri.

o Asigurarea integrării cercetării şi descoperirilor ştinţifice în viaţacomunităţii umane prin conservarea ‘in situ’ şi difuziuneainformaţiilor referitoare la cercetările arheologice.

Situri: opera combinată aomului şi a naturii în arealeparţial construite, cu trăsăturiremarcabile din punct de vedereistoric, arheologic, artistic,ştiinţific, social şi tehnic,suficient de coerente pentru aforma o unitate definibilătopografic.”

“Să prevadă mijloacelefinanciare necesareautorităţilor publice pentruîntreţinerea şi restaurareapatrimoniului, ţinând cont decompetenţele naţionale,regionale şi locale ale acestoraşi de posibilităţile bugetare.”(Art. 6, par. 1)

Art. 13 “În vedereaimplementării acestor politici,părţile se angajează săpromoveze asemenea structuriadministrative care săînlesnească colaborarea latoate nivelurile între activităţileculturale, ambientale, deplanificare teritorială şiconservare.”

Page 48: Patrimoniu Curs

48

• Convenţia europeană a peisajului (Florenţa - 2000)

Defineşte termenii de peisaj,

politică a peisajului, “exprimarea de principii, strategii şi orientări decâtre autorităţile publice în vederea protecţiei, gestiunii şi amenajăriiteritoriului peisager”

obiective ale calităţii peisajului, “exprimarea de câtre autoritateapublică a aspiraţiilor publicului faţă de un peisaj anume”

protecţia peisajului, “acţiuni spre conservarea şi menţinereacaracteristicilor importante ale peisajului ce motivată de valoarea sapatrimonială”

gestiunea peisajului, “întreţinerea peisajului din perspectivedezvoltării durabile, dirijarea şi armonizarea schimbărilor cerute deprocesele sociale, economice şi de mediu”

planificarea peisajului, “previzionarea acţiunilor de punere în valoare,restaurare şi creare de peisaj”

Peisaj înseamnă un areal alcărui character, aşa cum este elperceput de câtre oameni, esterezultatul acţiunii şiinteracţiunii factorilor naturalişi / sau umani;

Art.5. Părţile se angajează să:

a. recunoască prin legepeisajul ca o componentăesenţială a ambientului uman,om expresie a diversităţiipatrimoniului lor cultural şinatural comun, şi ca pe unfundament al identităţii,

b. stabilească şi să punăîn practică politici alepeisajului care să conducă laprotecţia, gestiunea şiplanificarea acestuia(…)

Recomandări UNESCO pentru protecţia patrimoniului arhitectural

1. Recomandări privitoare la principiile internaţionale aplicabile cercetărilorarheologice-1956.

2. Recomandări referitoare la salvgardarea frumuseţii şi caracterului peisajelorşi siturilor - 1962.

3. Recomandări referitoare la protejarea bunurilor culturale periclitate de lucrăripublice sau private - 1968.

4. Recomandări referitoare la protecţia la nivel naţional a patrimoniului culturalşi natural - 1972.

5. Recomandări privind protejarea şi rolul contemporan al zonelor istorice -1976.

LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ

Baza constituţională şi organică

Constituţia

Art. 41(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt

garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.(2) (...).(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică,

stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul

oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarulpentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şipentru alte daune imputabile autorităţii.

(5) (...)(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia

Proprietatea

Exproprierea

Interesul general

Page 49: Patrimoniu Curs

49

mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectareacelorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Exercitarea dreptului deproprietate

Codul Penal

Art. 21743. - Distrugerea

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unuibun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare oride salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, sepedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.

În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică,arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de launu la 10 ani.

(…)

Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunulaparţine făptuitorului.

Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta esteîn întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru faptaprevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă apersoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Distrugerea

Distrugerea de bunuriculturale

Art. 2801. - Nerespectarea regimului de ocrotirea unor bunuri44

Înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieştepierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondularhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acelpatrimoniu sau fond, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut înalineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte careconstituie prin ea însăşi o altă infracţiune, pedeapsa este cea prevăzutăde lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se majorează cu 3ani.

Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepseşte, iar în cazul faptelorprevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte ca hotărâreasă fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii făcând cabunul să reintre în acel patrimoniu sau fond45.

Acte ce aduc pierderi pentrupatrimoniul cultural naţional

Art. 360. - Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale

Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sauconstrucţii care au o valoare artistică, istorică ori arheologică, de muzee,mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau ştiinţifică, opere de artă,manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante decărţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în generala oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu închisoare dela 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub oriceformă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, depe teritoriile aflate sub ocupaţie militară.

Distrugerea de monumente şialte bunuri de valoareculturală în timp de conflictarmat

43 Art. 217 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.44 Art. 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.45 Art. 2801 a fost introdus prin art. III din Decretul nr. 365/1976, publicat în B.Of., Partea I, nr. 92 din 3 noiembrie1976.

Page 50: Patrimoniu Curs

50

Legislaţia specială

Legea privind protejarea monumentelor istorice (Legea 422-200146)

Art. 3. - Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii demonumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran sausubacvatic:

a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cuinstalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sauexterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrăriartistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenulaferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istoricesemnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric,artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;

b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric,arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale careîmpreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ceconstituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vederearhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios,social, ştiinţific sau tehnic;

c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadrunatural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct devedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic,religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.

(...)

Art. 10. - (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupraimobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare asituaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiilestabilite prin prezenta lege.

(2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şidegradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţioneazăconform legii.

Art. 11. - (1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura dealcătuire a fişei fiecărui monument, în care sunt consemnate informaţiiletehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificărilenaturale survenite în decursul timpului.

(2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monumentistoric unui bun imobil conform art. 7.

(...)

Art. 22. - (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pebaza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor;fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră, cu condiţia camodificările să fie reversibile.

(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupramonumentelor istorice sunt:

Art. 7. - (1) Monumenteleistorice se clasează astfel:

a) în grupa A - monumenteleistorice de valoare naţională şiuniversală;

b) în grupa B - monumenteleistorice reprezentative pentrupatrimoniul cultural local.

(2) Clasarea monumenteloristorice în grupe se face prinordin al ministrului culturii şicultelor, la propunereaComisiei Naţionale aMonumentelor Istorice,conform procedurii de clasareprevăzute de prezenta lege.

Art. 8. - (1) Pentru fiecaremonument istoric se instituiezona sa de protecţie, prin carese asigură conservareaintegrată a monumentuluiistoric şi a cadrului săuconstruit sau natural.

(2) Delimitarea şi instituireazonei de protecţie se realizeazăsimultan cu clasarea bunuluiimobil ca monument istoric, încondiţiile legii.

(3) În zona de protecţie pot fiinstituite servituţi de utilitatepublică şi reglementări specialede construire prin planurile şiregulamentele de urbanismaprobate şi avizate conformlegii.

(...)

Art. 17. - (1) Monumenteleistorice şi zonele lor deprotecţie sunt evidenţiate înplanurile urbanistice generaleşi în toate celelaltedocumentaţii de urbanism şi,respectiv, de amenajare ateritoriului.

46 L. nr. 422 din 18 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.407 din 24 iulie 2001

Page 51: Patrimoniu Curs

51

a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare,consolidare, conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum şiorice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumenteloristorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de întreţinere şi iluminareainterioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă;

b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii deprotecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sauorice fel de însemne pe şi în monumente istorice;

d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbăriletemporare;

e) strămutarea monumentelor istorice;

f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe,indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.

(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şiautorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) sunteliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturiişi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

(...)

Ordonanţa guvernului privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şideclararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (OG 43-2000,aprobată cu modificări prin Legea nr. 378 din 2001)

Ordonanţa guvernului privind stabilirea unor măsuri de protecţie amonumentelor istorice care fac parte din lista patrimoniul mondial (OG 47-2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 564 din 2001)

(…)

Art. 24. - (1) Toate intervenţiilecare se efectuează asupramonumentelor istorice, alteledecât cele de schimbare adestinaţiei, de întreţinere sau dereparaţii curente, indiferent desursa lor de finanţare şi deregimul de proprietate alimobilului, se fac sub inspecţiaşi controlul propriu aleMinisterului Culturii şiCultelor, respectiv aledirecţiilor pentru cultură, culteşi patrimoniul cultural naţionaljudeţene, respectiv amunicipiului Bucureşti, cupersonal atestat şi agreat, încondiţiile legii

Legislaţia specifică construcţiilor, urbanismului şi amenajării teritoriului

Lege privind exproprierea pe cauză de utilitate publică (Legea nr. 33-1994)

Art.6 - Sunt de utilitate publică lucrările privind: (…) salvarea,protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şisiturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturaleşi monumentelor naturii (…)

Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -Secţiunea a III-a - zone protejate (Legea nr. 5-2000)

Art. 5. - (1) Valorile de patrimoniu cultural de interes naţional suntprevăzute în anexa nr. III la prezenta lege.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale, cu sprijinul autorităţilorpublice centrale cu atribuţii în domeniu, vor delimita, în baza unor studiide specialitate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare aprezentei legi, zonele de protecţie a valorilor de patrimoniu cultural,prevăzute în anexa nr. III.

(3) În vederea instituirii zonelor protejate autorităţile administraţiei

Art. 1 - Exproprierea deimobile, în tot sau în parte, sepoate face numai pentru cauzăde utilitate publică, după odreaptă şi prealabilădespăgubire, prin hotărârejudecătorească.

Art. 2. - Legea evidenţiazăzonele naturale protejate deinteres naţional şi identificăvalorile de patrimoniu culturalnaţional, care necesităinstituirea de zone protejatepentru asigurarea protecţieiacestor valori.

Page 52: Patrimoniu Curs

52

publice locale vor întocmi documentaţiile de urbanism şi regulamenteleaferente, elaborate şi aprobate potrivit legii, care vor cuprinde măsurilenecesare de protecţie şi conservare a valorilor de patrimoniu culturalnaţional din zonă.

Lege privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Legea nr. 350-2001)

Art. 46. - (…)

(2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, lanivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:

(…)

f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice;

(…)

Art. 47. - (…)

(2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zoneireferitoare la:

(…)

f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie aleacestora.

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privindautorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentrurealizarea locuinţelor (Legea nr. 453-2001)

Art. 3. - Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere,schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel,precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute laart. 8 lit. f);

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare,protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferentde valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentândmonumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilitepotrivit legii;

(…)

Art. 7. - (1) Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii înzonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim deprotecţie, prevăzut în documentaţiile de urbanism, în planurileurbanistice şi în planurile de amenajare a teritoriului aprobate, se vaproceda după cum urmează:

a) în ansamblurile de arhitectură, în rezervaţiile de arhitectură şi deurbanism, în cazul siturilor arheologice, al parcurilor şi grădinilormonument istoric, cuprinse în listele aprobate potrivit legii, precum şi încazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie a monumentelor,solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi

Art. 46. - (1) Planul urbanisticgeneral are caracter director şide reglementare operaţională.Fiecare localitate trebuie săîntocmească Planul urbanisticgeneral, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acestaconstituind baza legală pentrurealizarea programelor şiacţiunilor de dezvoltare.

Art. 47. - (…) (3) ElaborareaPlanului urbanistic zonal esteobligatorie în cazul:

a) zonelor centrale alelocalităţilor;

b) zonelor protejate şi deprotecţie a monumentelor, acomplexelor de odihnă şiagrement, a parcurilorindustriale, a parcelărilor;

Page 53: Patrimoniu Curs

53

al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, potrivitcompetenţelor specifice;

b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumenteistorice, pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţineavizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor, potrivitprevederilor legale;

(…)

Art. 12. - Prin excepţie de la prevederile art. 10 alin. (1), terenuriledestinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică, cu platataxei de redevenţă stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosinţă petermen limitat, după caz, în următoarele situaţii:

(…)

f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare amonumentelor istorice şi de arhitectură, cu avizul comun al MinisteruluiCulturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilorşi Locuinţei, atunci când terenul se află în zona de protecţie a acestora.

(…)

Art. 21. - (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

a) executarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare, ori cunerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b);

(…)

(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3luni la 3 ani sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Legislaţia conexă

Ordinul Ministrului Culturii pentru înfiinţarea Comisiei de Atestareîn Domeniul Monumentelor Istorice şi aprobarea normelor şicriteriilor de atestare a experţilor în domeniul protejăriimonumentelor istorice şi a specialiştilor în domeniul conservării şirestaurării monumentelor istorice (OMC 2032-1999, modificat prinOrdinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2081/2001)

Page 54: Patrimoniu Curs

54

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. xxx, Alexandru Cişmigiu – Monografie, Bucureşti 2002, ISBN 973-0-02760-92. xxx, Le Patrimoine, La Documentation Francaise, Paris 19923. BABELON, Jean – Pierre, CHASTEL, Andre La notion de patrimoine, Liana Levi, Paris,

1994, ISBN 2-86746-119-74. CANTACUZINO, Sherban, Using and re-using buildings, Concerning Buildings, Studies in

honour of Sir Bernard Feilden,Stephen Marks ed., Bath,The Architectural Press, 1996, pp.158-190, ISBN 0-7506-2350-0 (Butterworth-Heinemann)

5. CHOAY, Francoise, L’Invention du patrimoine Urbain. Quel Patrimoine aujourd’hui ?,Revista Cientifica ICOMOS, : CNS/ICOMOS, 1993, pp266-277

6. CHOAY, Francoise, L’allegorie du patrimoine, Paris : Seuil 1996, ISBN 2-02-030023-07. CUNNINGTON, Pamela, Care for Old Houses, Londra: A&C Black, 1991, ISBN 0-7136-

3318-28. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Centrele istorice ale oraşelor, Bucuresti : Ed. Tehnica,

19679. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Restaurarea monumentelor istorice, Bucuresti : Ed.

Tehnica 196810. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Arhitectura. Urbanism. Restaurare. Bucuresti : Ed.

Tehnica 199611. BRANDI, Cesare, Teoria restaurării, Bucureşti, Ed. Meridiane 1995, ISBN 973-33-0330-512. ERDER, Cevat, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation,

UNESCO, Museums and Monuments XX, 198613. IONESCU, Grigore, Carta internaţională de la Veneţia privind conservarea şi restaurarea

monumentelor istorice, BCMI Nr.3-4/1990, Bucuresti 199114. LEMAIRE, Raymond, Theorie actuelle de la conservation du patrimoine architectural.Curs,

KUL, LCCHTB 199415. MACHATSCHEK, Alois, Conservation of Architectural Heritage : Theory and History.

History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage.Curs, KUL,LCCHTB,1994

16. MĂRGINEANU-CÂRSTOIU, Monica, Romantismul în arhitectură, Editura Meridiane,Bucureşti 1990, ISBN 973-33-0080-2

17. MOUTON, Benjamin, Methodes d’analyse destructives et non-destructives pour lesstructures historiques. Avantages et limites. Paris, Ecole de Chaillot, note de curs

18. NISTOR, Sergiu, Protecţia patrimoniului cultural în România, Culegere de acte normative,Bucureşti, Ed. Universitară Ion Mincu, 2002

19. OPRIS, Ioan, Comisiunea Monumentelor Istorice, Bucureşti : Ed. Enciclopedică 1994,ISBN 973-45-0077-5

20. PEARCE, David, Conservation Today, Routledge London 198921. RIEGL, Alois, Cultul modern al monumentelor, esenţa şi geneza sa, Bucureşti, Ed.

IMPRESS, 199922. ROMAN, Andras, The International Charter of Historic Towns, Revista Cientifica

ICOMOS, : CNS/ICOMOS, 1993, pp.179-18323. Selected resolutions and recommendations of ICOMOS, broşură, Warszawa 1980