Active circulante

Prezentare generală – clasificare

Activele circulante sunt reprezentate de bunuri (stocuri), bani şi creanţe

(active în decontare) caracterizate prin faptul că participă la un singur circuit

economic pe parcursul căruia se transformă sau îşi transmit, integral, valoarea

asupra produselor realizate cu ajutorul lor.

Activele circulante se află într-o, permanentă, mişcare şi transformare, sunt

deosebit de diverse, prezintă particularităţi şi îndeplinesc roluri diferite de la o

ramură la alta sau chiar de la o întreprindere la alta.

Un activ se poate clasifica drept activ circulant, dacă îndeplineşte una din

următoarele condiţii:

- este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau pentru

comercializare într-o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni;

- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;

- este reprezentat de număr sau investiţii financiare pe termen scurt, a

căror utilizare nu este restricţionată.

Clasificarea activelor circulante se poate face în funcţie de structura

acestora (forma concretă de existenţă) astfel:

- Stocuri si producţie în curs de execuţie (active circulante în formă

materială);

- investiţii financiare pe termen scurt;

- active circulante de trezorerie (băneşti);

- active circulante în decontare (creanţe).

Active circulante sub formă de stocuri şi producţie în curs de execuţie

Activele circulante sub formă de stocuri şi producţie în curs de execuţie

se referă la ansamblul bunurilor existente în cadrul unităţilor patrimoniale

care sunt destinate:

- să fie vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de

producţie;

- să fie consumate după prima utilizare.

Principalele categorii de stocuri şi producţie în curs de execuţie sunt

cunoscute în contabilitate sub următoarele denumiri:

a) Materii prime (simbolul 301) au rolul hotărâtor în fabricarea

produselor, se regăsesc, integral sau parţial, în conţinutul produselor

obţinute. În funcţie de specificul producţiei, materiile prime sunt foarte

diverse:minereul de fier în industria siderurgică, lemnul în industria

mobilei, stofa în industria confecţiilor, etc. Materiile prime se regăsesc în

producţia fabricată cu ajutorul lor, fie în forma (aspectul) sub care au fost

consumate, de exemplu stofa în industria confecţiilor, fie într-o formă nouă

(transformate), de exemplu gazele naturale în industria îngrăşămintelor

chimice sau sarea în industria produselor sodice.

În contabilitate, se înregistrează aprovizionarea cu materii prime

(intrarea), precum şi consumul sau ieşirea materiilor prime.

În raport cu provenienţa lor, cea mai mare parte a materiilor prime sunt

aprovizionate de la întreprinderi specializate numite furnizori. În anumite

cazuri, materiile prime pot proveni din producţie proprie.

b) Materii prime (simbolul 302) sunt utilizate, frecvent, în procesul de

producţie, având un caracter secundar, auxiliar, ajutător, şi se prezintă sub

următoarele forme:

- Materiale auxiliare (simbol 3021) contribuie la procesul de producţie,

fără a avea un rol decisiv, de multe ori fără a se regăsi în produsul finit. De

exemplu, coloranţii folosiţi în industria uşoară sau alimentară asigură un

aspect plăcut produselor obţinute, facilitând, astfel, vânzarea lor;

- Combustibili (simbol 3022) se pot clasifica după destinaţie în:

combustibili energetici, tehnologici şi gospodăreşti.

- Materiale pentru ambalat (simbol 3023) sunt folosite pentru

preambalare, ambalare şi expunere estetică a bunurilor vândute şi sunt

utilizate, îndeosebi, în comerţul cu amănuntul. În această categorie se

includ: hârtia pentru ambalat, pungi de hârtie şi polietilenă, sticle de

plastic, sfoară, saci, etc. Ele se utilizează o singură dată, sunt

nerecuperabile, iar valoarea lor este inclusă în cheltuielile de exploatare pe

măsura eliberării în consum.

- Piese de schimb (simbol 3024) sunt folosite la reparaţiile mijloacelor

fixe contribuind, astfel, la funcţionarea lor o perioadă de timp cât mai

îndelungată. Deşi unele piese de schimb (componente pentru reparaţii) ar

putea îndeplini condiţiile de durată şi valoare pentru a fi considerate

mijloace fixe, conform legii ele sunt înregistrate în contabilitate ca active

circulante.

- Seminţe şi materiale de plantat (simbol 3025) sunt folosite, îndeosebi în

agricultură.

- Furaje (simbol 3026) sunt utilizate pentru creşterea animalelor şi

păsărilor, fiind aprovizionate de la furnizori sau obţinute din producţie

proprie.

- Alte materiale consumabile (simbol 3028) sunt îngrăşăminte chimice,

medicamente, insecto –fungicide, pesticide, erbicide, etc.

c) Materii de natura obiectelor de inventar (simbolul 303) reprezintă

bunuri aflate în patrimoniul tuturor agenţilor economici care au o valoare

mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări

corporale, indiferent de durata lor de utilizare sau au o durată de utilizare

mai mică de un an, indiferent de valoarea lor.

În această categorie se includ:

- S.D.V. –uri (scule, dispozitive şi verificatoare) sunt necesare pentru

desfăşurarea activităţilor productive şi sunt aprovizionate de la

furnizori sau produse în cadrul unităţii patrimoniale;

- echipamentul de protecţie are rolul de a proteja integritatea

corporală a lucrărilor, fiind specific diferitelor sectoare de activitate.

De exemplu, ochelarii de protecţie şi mănuşile pentru sudori, casca

pentru constructori, echipamentul complex pentru oţelari, etc;

- echipamentul de lucru are rolul de a proteja îmbrăcămintea

personală a lucrătorilor, ca de exemplu halatele, salopetele,

uniformele. Contravaloarea echipamentului de lucru se suportă în

proporţii egale de unitate (prin includerea în cheltuieli) şi de angajaţi;

- A.M.C. –uri (aparate de măsură şi control) sunt folosite pentru

determinarea parametrilor obiectelor, proceselor, fenomenelor;

- matriţe pentru executarea unor subansamble.

Caracteristici ale materialelor de natura obiectelor de inventar:

- sunt folosite o perioadă îndelungată sau au o valoare mare;

- se repară;

- sunt scoase din funcţiune şi se obţine valoarea reziduală;

- nu întrunesc, cumulativ, condiţiile de valoare şi durată pentru a fi

considerate imobilizări;

- nu se amortizează.

d) Produse în curs de execuţie (simbol 331) reprezintă produsele

aflate în secţiile de fabricaţie la sfârşitul unei perioade de gestiune (în

ultima zi a lunii, trimestrului, anului), produse caracterizate prin faptul că

nu au trecut prin toate fazele (studiile) de prelucrare prevăzute de procesul

tehnologic. Din această categorie fac parte şi produsele incomplete sau care

nu au fost supuse probelor şi recepţiilor tehnologice până în ultima zi a

perioadei de gestiune. Producţia în curs de execuţie este numită şi producţie

neterminată.

Valoarea produselor în curs de execuţie se determină prin

inventariere sau pe cale financiar – contabilă şi se înregistrează în

contabilitate, fiind necesară în vederea determinării costului efectiv al

produselor finite.

La începutul perioadei următoare de gestiune, mai precis în prima zi

a lunii următoare, valoarea produselor în curs de execuţie se introduce

contabil în cheltuielile de fabricaţie şi se continuă procesul tehnologic până

la obţinerea procesului finit.

e) Semifabricate (simbol 341) sunt rezultate din procesul de producţie

şi se caracterizează prin faptul că nu au parcurs toate fazele (stadiile)

procesului tehnologic.

După un anumit număr de faze de fabricaţie, semifabricatele obţinute pot

avea următoarele destinaţii:

- sunt recepţionate şi depozitate în magazinele secţiilor de fabricaţie, de

unde, ulterior, sunt reintroduse în procesul de producţie şi se

continuă fazele procesului tehnologic până la obţinerea produsului

finit;

- sunt vândute altor agenţi economici, integrate în procesul tehnologic

al acestora şi asamblate în produse complexe.

f) Produse finite (simbol 345) sunt, de asemenea, rezultate ale

procesului de producţie, caracterizate prin următoarele aspecte:

- au parcurs toate fazele procesului tehnologic şi nu mai au nevoie de

prelucrări ulterioare în cadrul întreprinderii respective;

- au fost recepţionate fiind găsite corespunzătoare din punct de vedere

calitativ;

- au fost predate la depozitul de produse finite sau au fost expediate direct

clienţilor, întocmindu – se documentele corespunzătoare.

Produsele finite sunt destinate vânzării către alţi agenţi economici

(terţi) care poartă numele de clienţi, cumpărători sau beneficiari. În

anumite cazuri, produsele finite sunt consumate în cadrul aceleiaşi

întreprinderi. De exemplu, în mod frecvent, în agricultură, o parte a

produselor finite este reţinută pentru a asigura producţia viitoare (seminţe,

furaje, materiale de plantat), iar în industrie unele produse finite pot fi

utilizate pentru sectorul propriu de investiţii.

g) Produse reziduale (simbol 346) sunt rezultatele procesului de

producţie care nu au fost recepţionate de controlul tehnic întrucât nu

corespund condiţiilor de calitate; asemenea bunuri se numesc rebuturi şi

trebuie analizate pentru a determina cauzele apariţiei şi a stabili dacă

responsabilitatea aparţine unităţii economice sau angajaţilor. Tot în această

categorie se includ deşeurile recuperabile, respectiv resturi de materii

prime sau materiale consumabile care rezultă, în mod firesc, în urma

procesului de fabricaţie.

h) Animale şi păsări (simbol 361) sunt reprezentate de animale tinere

de orice fel (miei, viţei, purcei, mânji, etc) destinate pentru creştere şi

reproducţie, animale şi păsări puse la îngrăşat pentru a fi valorificate,

colonii de albine, animale pentru producţia de lapte, lână, blană, etc.

Această categorie specială de stocuri poate intra prin aprovizionare de la

furnizori sau din producţie proprie.

i)Mărfuri (simbol 371) sunt bunuri aprovizionate în vederea

revânzării, fiind specifice agenţilor economici din comerţ. De asemenea,

mărfuri pot fi produse finite destinate vânzării de către unităţile economice

prin magazinele proprii de desfacere.

Mărfurile pot circula prin următoarele sisteme:

- sistemul „en-gros” - prin depozit, în cantităţi mari ;

- sistemul „en-detail” - prin magazine sau unităţi de desfacere cu

amănuntul, în cantităţi mici sau la bucată.

În urma revânzării, comerciantul obţine adaosul comercial (marja

comerciantului) din care se acoperă cheltuielile de circulaţie (transport,

păstrare, vânzare) şi se asigură obţinerea unui profit.

j)Ambalaje(simbol 381) în această categorie se includ ambalajele de

circulaţie sau de transport (navete pentru diverse băuturi, pâine, lapte,

sticle şi borcane, cutii, lăzi), caracterizate prin faptul că participă la mai

multe circuite comerciale. Ele sunt ambalaje refolosibile, achiziţionate

sau fabricate care, în funcţie de modul de recuperare şi valorificare, se

împart în două grupe:

- ambalaje facturate distinct care circulă prin vânzare – cumpărare;

- ambalaje facturate distinct care circulă prin restituire – acestea pot fi

păstrate temporar de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute

în contracte.

k)Stocuri la terţi se referă la unele din elementele patrimoniale

prezentate mai sus, care se află la terţi (alţi agenţi economici) pentru

efectuarea unor operaţii (prelucrări, reparaţii, expunere, custodie) de

unde urmează a fi recuperate. Din această categorie fac parte:

- Materii şi materiale aflate la terţi (simbol 351) sunt materii prime şi

materiale consumabile trimise la terţi pentru prelucrare – de exemplu:

nichelare, cromare, debitare.

- Produse aflate la terţi (simbol 354) se referă la produse finite,

semifabricate sau produse reziduale trimise la terţi pentru efectuarea

unor operaţiuni ulterioare procesului propriu de fabricaţie. De exemplu,

ambalare specială, etichetare, participarea la târguri şi expoziţii.

- Mărfuri aflate la terţi (simbol 357) sunt mărfuri aflate în păstrare la

alţi agenţi economici, pentru o perioadă de timp, datorită lipsei spaţiului

de depozitare sau condiţiilor adecvate pentru menţinerea calităţii,

precum şi mărfurile aflate în consignaţie şi destinate vânzării de către

terţi, în condiţiile în care nu există alte modalităţi de valorificare a

acestora.

Investiţii financiare pe termen scurt

Investiţii financiare pe termen scurt sunt reprezentate de acţiuni şi

obligaţiuni proprii sau emise de alţi agenţi economici. În această

categorie se includ următoarele elemente patrimoniale:

a) acţiuni deţinute de entităţi afiliate (simbol 501)

b) obligaţiuni emise şi răscumpărate (simbol 505) sunt obligaţiuni

proprii, emise în vederea obţinerii unui împrumut public, care sunt

răscumpărate în vederea anulării.

c) Obligaţiuni (simbol 506) sunt obligaţiuni emise de alte unităţi

economice şi cumpărate în scopul obţinerii de venituri financiare sub

formă de dobânzi sau obţinerii unui excedent în urma vânzării la o

valoare mai mare decât costul de achiziţie.

Active circulante de trezorerie (băneşti)

Active circulante de trezorerie (băneşti) sunt reprezentate de valori

care îndeplinesc funcţia de bani sau îmbracă forma de bani. Activele

băneşti rezultă din încasarea contravalorii produselor, lucrărilor,

serviciilor vândute şi se folosesc pentru plata stocurilor aprovizionate,

imobilizărilor achiziţionate, salariilor, taxelor, impozitelor.

Cele mai importante active circulante băneşti sunt cunoscute în

contabilitate sub următoarele denumiri:

a) Conturi curente la bănci (simbol 512) reprezintă sumele băneşti pe

care agenţii economici le păstrează în conturi deschise la bănci. Cea mai

mare parte a activelor băneşti ale unui agent economic se află în conturile

bancare. Deschiderea unui cont bancar reprezintă o condiţie pentru

autorizarea înfiinţării unei societăţi comerciale. Un agent economic poate

deschide conturi curente la mai multe bănci din localitate, în care îşi are

sediul social, precum şi în alte localităţi.

Principalele conturi deschise la bănci sunt cunoscute sub următoarele

denumiri:

- Conturi la bănci în lei (simbol 5121) reprezintă sumele păstrate la

bănci în moneda naţională. Aceste conturi sunt destinate efectuării de

încasări şi plăţi prin sistemul decontărilor fără numerar sau prin virament

care propune circulaţia documentelor care consemnează încasările,

respectiv plăţile, fără să intervină circulaţia efectivă a mijloacelor băneşti.

În cazul încasărilor, banca consemnează, scriptic, primirea banilor de

la alt agent economic şi majorează corespunzător contul curent. Încasările

pot proveni din vânzarea produselor, lucrărilor, serviciilor, din

împrumuturi, dobânzi primite, depuneri de numerar.

În cazul plăţilor, banca consemnează, scriptic, trimiterea banilor unui

alt agent economic şi micşorează sumele păstrate în contul curent. Se pot

efectua plăţi pentru cumpărarea de materii prime, mărfuri, obiecte de

inventar, achiziţionarea de mijloace fixe, impozite, taxe, restituirea

creditelor primite şi a dobânzilor, respectiv ridicarea de numerar şi

aducerea acestuia în casieria întreprinderii.

Operaţiunile efectuate prin contul de la bancă (încasări sau plăţi)

sunt comunicate periodic agentului economic printr-un document special,

emis de bancă, numit „extras de cont”.

- Conturi la bănci în valută (simbol 5124) reprezintă sumele păstrate

la bănci în valută, respectiv euro, dolari, lire, etc. Evidenţierea sumelor

păstrate în conturi la bănci se face separat pentru fiecare valută în parte.

Utilizarea acestor conturi este asemănătoare conturilor la bănci în lei.

b) Casa (simbol 531) reprezintă numărul (cash) păstrată în casierie

în moneda naţională sau în diferite valute. Aceste activităţi băneşti sunt

destinate efectuării unor plăţi periodice, de exemplu pentru salarii şi

ajutoare materiale, sau pentru plăţi ocazionale, reduse ca volum, de

exemplu pentru acordarea avansurilor de trezorerie, achitarea unor

datorii, efectuarea unor cheltuieli administrative.

În contabilitate, pentru numerarul păstrat în casierie se folosesc două

denumiri:

- Casa în lei (simbol 5311) reprezintă numerarul în lei păstrată într-o

încăpere separată numită casierie, special amenajată (grilaje, sisteme de

securitate, case de bani). Operaţiunile cu numerar sunt efectuate de casier

care este un funcţionar cu pregătire profesională adecvată.

În situaţia în care agentul economic are nevoie de numerar pentru

efectuarea unor plăţi, de exemplu pentru plata salariilor, se întocmeşte un

document special numit „cec de numerar” care, după ce este vizat de

conducerea unităţii se depune de casier la bancă de unde se ridică

numerarul solicitat şi se aduce în casierie.

Pentru funcţionarea casieriei, se întocmesc documente specifice, cum

ar fi „Registru de casă”, care este completat zilnic de către casier, pe baza

documentelor justificative, înscriindu-se toate încasările şi plăţile efectuate

în ziua respectivă şi stabilindu-se numerarul existent în casierie la sfârşitul

zilei ; se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar (originalul) se

depune la contabilitate împreună cu toate documentele justificative, iar

exemplarul al doilea rămâne la casier.

În fiecare lună, inopinat, conducătorul compartimentului financiar –

contabil efectuează controlul şi inventarierea valorilor păstrate în casierie.

- Casa în valută (simbol 5314) reprezintă numărul păstrat în casierie în

valută. Evidenţierea sumelor se face separat pentru fiecare valută în

parte.

c) Acreditive (simbol 541) reprezintă conturi speciale în care se

depun cu anticipaţie sumele necesare pentru efectuarea plăţilor către

furnizorii de stocuri sau imobilizări. Un astfel de cont este deschis la o

bancă din localitatea în care îşi are sediul furnizorul şi se utilizează în

relaţiile de comerţ exterior sau la solicitarea furnizorului care doreşte să

aibă o garanţie în privinţa încasării la termen a bunurilor expediate.

Utilizarea acreditivului este stabilită de părţile implicate printr-un

contract care conţine următoarele elemente: suma acreditivului, denumirea

furnizorului şi banca la care aceasta are deschis contul curent, felul şi

cantitatea bunurilor ce urmează a fi livrate, termenul de valabilitate a

acreditivului, termene de livrare şi felul documentelor care atestă

expedierea.

Atunci când furnizorul expediază produsele contractate, el depune la

banca stabilită prin contract,documentele de expediere a bunurilor

(factură, aviz de expediţie, scrisoare de trăsură), iar banca transmite

sumele corespunzătoare din contul de acreditiv în contul curent al

furnizorului.

Pentru furnizor (beneficiarul acreditivului), utilizarea acestei forme

de plată reprezintă un avantaj în sensul că poate încasa rapid sumele care i

se cuvin. Pe de altă parte, pentru plătitor, acreditiv este dezavantajos

întrucât presupune imobilizarea unor sume.

Acreditivul se închide la folosirea integrală a sumei, la expirarea

valabilităţii sau conform înţelegerii părţilor implicate. Sumele consumate

sunt transferate din contul de acreditiv în contul curent al plătitorului.

În contabilitate, pentru acreditive se folosesc două noţiuni:

- Acreditive în lei (simbol 5411);

- Acreditive în valută (simbol 5412).

d) Valori de încasat (simbol 511) sunt cunoscute în contabilitate sub

următoarele denumiri:

- Cecuri de încasat (simbol 5112);

- Efecte de încasat (simbol 5113);

- Efecte remise spre scontare (simbol 5114).

Valorile de încasat sunt reprezentate de cecuri şi efecte comerciale

(cambii şi bilete la ordin) primite de la clienţi şi sunt depuse la bancă în

vederea încasării lor la termenele stabilite sau pentru scontare (vânzare,

cedare).

e) Alte valori (simbol 532) sunt reprezentate de mărci poştale, timbre

fiscale, tichete şi bilete de călătorie, bilete de odihnă şi tratament, bonuri în

cantităţi fixe pentru combustibili; acestea sunt cumpărate şi eliberate

pentru consum, fiind incluse şi cheltuielile de exploatare.

Active circulante în decontare (creanţe)

O parte din activele circulante se pot afla, momentan, în afara unităţii

patrimoniale care le deţine, sunt la alte persoane fizice sau juridice. Până la

recuperarea lor, în forma iniţială sau printr-un echivalent, aceste active

circulante se află în decontare, poartă numele de creanţe şi reprezintă sume

de primit.

Apariţia activelor circulante în decontare are, în cele mai multe

situaţii, cauze obiective (fireşti, normale), determinate de fluxul activităţii

economice. Astfel, în procesul schimbului (desfacerea) unitatea economică

intră în relaţii cu clienţii (cumpărători sau beneficiari) cărora li se

eliberează produse, lucrări, servicii. În contabilitate trebuie să se reflecte

sumele de primit reprezentând contravaloarea acestora, întrucât momentul

vânzării nu este identic cu momentul încasării (vânzarea cu plata la termen,

decalajul fiind determinat de înţelegerea părţilor şi ritmul decontărilor

bancare). De asemenea, unitatea economică poate intra în relaţii cu proprii

salariaţi sau cu asociaţii în urma cărora pot să rezulte sume de încasat.

În anumite cazuri, apariţia creanţelor este determinată de cauze

subiective (lipsuri la inventar, distrugeri, delapidări, diferende între

partenerii de afaceri).

Unitatea economică care deţine creanţele, trebuie să le urmărească şi

să le recupereze în cel mai scurt timp posibil.

Activele în decontare sau creanţele sunt cunoscute în contabilitate sub

următoarele denumiri:

a) Clienţi (simbol 411) reprezintă sumele care trebuie încasate de la

alţi agenţi economici, interni sau externi, pentru livrări de produse,

semifabricate, mărfuri, materiale, animale şi păsări, precum şi pentru

lucrări executate şi servicii prestate, conform facturilor emise în care se

menţionează termenul de plată. Apariţia acestor creanţe este obiectivă,

fiind determinată de relaţiile economice dintre unităţile patrimoniale; ele

există din momentul expedierii bunurilor şi până în momentul încasării

contravalorii lor.

b)Efecte de primit de la clienţi (simbol 413) se referă la activele sub

formă de cambii şi bilete la ordin (efecte comerciale), care sunt primite de

la clienţi reprezentând contravaloarea produselor, lucrărilor, serviciilor.

Aceste efecte de comerţ pot fi încasate sau folosite pentru plata unor

datorii.

În cazul efectului de comerţ cambie, expeditorul solicită clientului

confirmarea în scris, sub semnătură, a bunelor intenţii de plată. Cambia

este un înscris necondiţionat prin care creditorul, numit trăgător, dă ordin

debitorului său (cumpărătorul), numit tras, să plătească o sumă

determinată unei terţe persoane, numită beneficiar.

În cazul biletului la ordin, expeditorul (vânzătorul) primeşte un

angajament semnat de clientul său (cumpărătorul). Biletul la ordin este un

înscris prin care o persoană, numită subscriptor, se angajează să achite

vânzătorului la o anumită dată o sumă determinată sau unei alte persoane

numită beneficiar.

Spre deosebire de cambie care este creată la iniţiativa creatorului,

biletul la ordin este creat la iniţiativa debitorului care este în acelaşi timp

trăgător şi tras.

Avantajele decontărilor prin intermediul efectelor de comerţ sunt

următoarele:

pot fi transformate imediat în bani, fără a mai aştepta plata efectivă

de către client, prin vânzarea efectului de comerţ la o bancă, situaţie

în care banca devine proprietară şi va încasa la scadenţă

contravaloarea efectului comercial;

pot fi valorificate la bursă; în acest caz, pe lângă faptul că se asigură

operativitatea încasărilor, creanţele pot fi valorificate la preţuri mai

mari, aşteptând momentul cel mai favorabil în desfăşurarea

activităţilor bursiere;

oferă posesorului efectului de comerţ dreptul necondiţionat (are

caracterul unui titlu executoriu) de a încasa suma înscrisă pe efectul

comercial, respectiv la scadenţele convenite.

c)Avansuri de trezorerie (simbol 542) reprezintă sumele încredinţate

în numerar (prin casierie) administratorilor sau salariaţilor în vederea

cumpărării unor bunuri sau pentru efectuarea unor plăţi către furnizori,

precum şi pentru deplasarea în alte localităţi în vederea rezolvării unor

probleme ale unităţii economice (participarea la târguri şi expoziţii,

documentare, încheierea contractelor economice). Mărimea avansului

acordat se stabileşte în funcţie de cheltuielile de transport şi de cazare,

indemnizaţia zilnică de hrană (diurnă), mărimea datoriilor faţă de

furnizori.

Avansurile de trezorerie trebuie justificate în maximum 24 de ore de

la efectuarea operaţiunilor pentru care au fost acordate (facturi, chitanţe,

bonuri, bilete şi tichete de transport, note de plată la hotel, restaurant, etc).

Sumele necheltuite sunt restituite la casierie. În situaţia depăşirii

termenului de decontare se calculează dobânzi pentru întârzierea

decontării, iar sumele nejustificate, inclusiv eventualele dobânzi, se reţin

din salariile cuvenite.

d)Avansuri acordate personalului (simbol 425) reprezintă sumele

acordate salariaţilor reprezentând un avans din salarii şi ajutoare materiale

(avans chenzinal). Ulterior, la sfârşitul lunii, aceste sume sunt reţinute din

salariile şi ajutoarele materiale cuvenite pentru întreaga perioadă de

gestiune (lichidare).

e)Alte creanţe în legătură cu personalul (simbol 4282) se referă la

chirii pentru locuinţe aflate în proprietatea unităţii patrimoniale,

transporturi şi alte prestaţii pentru lucrători, cota de 50% din valoarea

echipamentului de lucru distribuit personalului, salarii şi ajutoare

materiale plătite şi necuvenite, valoarea activelor constatate lipsă la

inventariere şi imputată salariaţilor.

f)Furnizori-debitori (simbol 409) reprezintă avansuri sau aconturi

acordate furnizorilor de stocuri, lucrări, servicii; la primirea ulterioară a

acestora, are loc regularizarea cu furnizorii în sensul că sumele plătite

drept avans se scad din totalul datoriilor faţă de furnizori.

g. „TVA de recuperat" (simbol 4424) reprezintă taxa pe valoarea

adăugată care trebuie încasată de la bugetul statului întrucât taxa pe

valoare adăugată aferentă cumpărărilor (TVA deductibilă) este mai mare

decât taxa pe valoare adăugată aferentă vânzărilor (TVA colectată).

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect pentru livrări de

bunuri mobile, prestări de servicii, transferul proprietăţii bunurilor

imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii

publice sau persoane fizice şi importul de bunuri sau servicii.

. „Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul" (simbol 456) se

referă la angajamentul asociaţilor sau acţionarilor unei societăţi comerciale

de a participa la constituirea sau majorarea capitalului. Printr-un contract

de asociere se stabilesc sumele care reprezintă participarea asociaţilor sau

acţionarilor, forma participării (în numerar sau în natură), precum şi

momentul efectuării vărsămintelor la capitalul social. Aceste creanţe există

din momentul subscrierii (angajamentul sub semnătură al acţionarilor sau

asociaţilor) şi până în momentul depunerii aportului la capitalul social.

i. „Debitori diverşi" (simbol 461) reprezintă sumele de încasat pentru:

- pagube materiale stabilite de instanţele de judecată;

- vânzarea (cedarea) titlurilor de plasament;

- vânzarea (cedarea) imobilizărilor;

- împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni;

adeverinţe şi chirii.