COlECțIA MEdIA ChRISTIANA SERIA lUMINA

Editura TRINITAS a Patriarhiei RomâneBucurești • 2019

Patriarhul Justinianîn lumina vremurilor

Interviuri comemorativerealizate de

Diacon ALexAnDru BrICIu

5

Volumul Patriarhul Justinian în lumina vremurilor.

Interviuri comemorative este rodul unui proiect edito-

rial al publicațiilor Lumina derulat în legătură cu tematica

programului-cadru liturgic, cultural și mediatic intitulat

2017: „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărători-

lor Ortodoxiei în timpul comunismului” în Patriarhia română.

diaconul Alexandru Briciu, redactor al Ziarului Lumina,

cotidianul Patriarhiei Române, a adunat mărturii ale

unor ierarhi, profesori de teologie, academicieni, preoți

și viețuitori ai așezămintelor monahale și mireni care

l-au cunoscut personal pe vrednicul de pomenire patri-

arh Justinian Marina (1901-1977), care a păstorit Biserica

Ortodoxă Română timp de aproape trei decenii (1948-1977).

Interviurile inedite și cele publicate în anii 2017-2018

în cotidianul Ziarul Lumina și în săptămânalul Lumina de

Duminică reunesc mărturii ale contemporanilor despre

NoTă eDIToRIală

6

notă editorială

cel de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,

întregindu-i biografia cu aspecte mai puțin știute. Paginile

cu interviuri sunt precedate în volum de un text semnat

de academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, care le

comunică cititorilor un contur succint al personalității și

vieții patriarhului Justinian.

Personalitățile intervievate sunt figuri marcante în

cadrul Bisericii Ortodoxe Române, în ale căror vieți întâlni-

rea cu patriarhul Justinian a jucat un rol însemnat.

O mărturie autentică și încărcată de gratitudine asu-

pra experienței unei astfel de întâlniri este oferită de

Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului,

singurul ierarh activ în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe

Române care a primit hirotonia întru arhiereu în vremea

păstoririi patriarhului Justinian.

Recunoștință exprimă, în cuvinte ale interviului inclus

aici, și părintele academician Mircea Păcurariu. Anume,

pentru ajutorul de care a beneficiat, la începutul carierei

sale academice, din partea vrednicului de pomenire patri-

arh Justinian Marina. Cel mai mare profesor de Istorie

bisericească din România prezintă câteva dintre realiză-

rile celui care a condus Biserica noastră prin încercările

anilor 1948-1977.

Către cei dintâi ani ai acelei perioade îndreaptă gân-

duri alese, la început de convorbire, părintele Constantin

7

notă editorială

Pârvu († 26 iunie 2017). E un răstimp al istoriei românești

coincizând cu acela al formării sale ca teolog, al acumu-

lărilor în mediul seminarial și universitar, culminând cu

studiile doctorale. Rememorează apoi momentul numirii

sale, de către patriarhul Justinian, ca vicar administrativ

patriarhal. de asemenea, continuarea activității în cadrul

Cancelariei Sfântului Sinod până în anul 2010.

Peisajul educațional ocupă un loc central și în cuvin-

tele ce oferă conținut interviului acordat de părin-

tele profesor Ștefan Buchiu, fost decan al Facultății de

Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.

Preacucernicia sa vorbește despre grija pentru învățământ

manifestată de ierarhul al cărui nume a ajuns pe frontispi-

ciul celei mai importante instituții de profil din țară.

O carieră academică a cărei evoluție a cunoscut și ea

amprenta spirituală a patriarhului Justinian a fost aceea

a părintelui profesor Nicolae D. Necula († 4 septembrie

2017). În interviul acordat, vorbește despre ținuta sacer-

dotală a Patriarhului.

de susținere dinspre patriarhul Justinian s-a bucu-

rat și instruirea universitară a părintelui profesor Viorel

Ioniţă. Preacucernicia sa a fost unul dintre tinerii studenți

beneficiari ai deschiderii Patriarhului față de Occident.

Patriarhul obținea pentru acești tineri burse de studii la

universități de prestigiu din întreaga lume, la întoarcerea

8

notă editorială

în țară integrându-i în slujirea sacerdotală, educațională

sau administrativă.

Părintele profesor Nicu Moldoveanu prezintă con-

certele de colinde organizate la Patriarhia Română, în

vremea arhipăstoririi vrednicului de pomenire patriarh

Justinian Marina, în preajma sărbătorii Nașterii domnului.

Era un prilej de delectare pentru auditoriu, în condițiile

unui regim politic (comunist) opresiv.

Un regim ale cărui instituții au ridicat obstacole și în

drumul studiilor teologice (urmate în Germania) ale părin-

telui arhidiacon profesor Ioan Caraza. În contextul încer-

cărilor de a înfrunta aceste opreliști l-a cunoscut părin-

tele Caraza pe patriarhul Justinian. Importanța acestui

interviu constă în prilejuirea așternerii pe hârtie a câtorva

episoade inedite trăite în preajma unui apropiat: proto-

singhelul Mitrofan Ifrim, un hâtru intendent al Reședinței

Patriarhale.

Împotrivirea față de vitregiile sistemului comunist

este ceea ce a marcat hotărâtor și viața părintelui Nicolae

Bordașiu († 9 noiembrie 2018). A fost unul dintre mărtu-

risitorii ortodocși care au supraviețuit temnițelor comu-

niste. Și-a început activitatea în cadrul Bisericii Ortodoxe

Române la chemarea vrednicului de pomenire patriarh

Justinian Marina. Absolvent de Teologie și Farmacie, a

suferit vreme de 16 ani prigoana regimului comunist nou

9

notă editorială

instaurat: 7 ani fugar și mai bine de 9 ani întemnițat. după

eliberare, a lucrat la Institutul „Cantacuzino”, până la

întâlnirea providențială cu Patriarhul României, în 1968.

Au urmat intrarea în cler, trimiterea la studii și numirea ca

profesor și director al seminarului bucureștean. O calitate

în care a desfășurat activități ce i-au ocazionat diverse

întâlniri cu patriarhul Justinian. Și le reamintește în ultimul

interviu pe care l-a acordat.

Și părintele Ilie Georgescu a fost beneficiarul unei

burse de studii teologice în Occident în vremea patri-

arhului Justinian, răsplătindu-i încrederea cu o activi-

tate de mai bine de un deceniu în cadrul Administrației

Patriarhale. Vorbește despre experiența colaborării cu

cel de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

în cadrul nou-înființatului Sector de relații externe al

Patriarhiei române, la începutul anilor 1960.

Tot la perioada studiilor – desfășurate la Seminarul

Teologic din București – se întorc (contribuind la întregi-

rea imaginii conturate în volum patriarhului Justinian) și

amintirile părintelui Augustin Rusu, ostenitor vreme de

mai bine de două decenii în Administrația Patriarhală.

Afinității cu patriarhul Justinian a domnului profesor

Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei

Române, i se pot afla rădăcini temporale și spațiale chiar

mai adânci. Aceasta, fiindcă s-a născut într-o comună

10

notă editorială

vâlceană apropiată plaiurilor natale ale Patriarhului

de vrednică pomenire. A participat, ca elev, la slujbele

săvârșite de preotul Ioan Marina în Râmnicu Vâlcea și,

ca student, la întronizarea celui de-al treilea Patriarh al

Bisericii Ortodoxe Române în București (6 iunie 1948).

Un alt distins membru al Academiei Române, Dinu

C. Giurescu († 24 aprilie 2018), a trăit prigoana regimului

comunist ateu încă de la instaurarea acestuia în România.

Tatăl său, marele istoric Constantin C. Giurescu, a cunos-

cut temnița Sighetului între anii 1950 și 1955. Familia

rămasă în București a fost evacuată din locuință și exclusă

din noua societate ce se contura. În aceste condiții, a pri-

mit ajutor din partea Bisericii Ortodoxe Române datorită

unei intervenții salvatoare a patriarhului Justinian Marina.

Preotul francez Marc-Antoine Costa de Beauregard a

cunoscut România în anii ‚70 ai secolului trecut, în ultima

perioadă a păstoririi patriarhului Justinian. În acel răstimp,

a avut prilejul unor întâlniri cu Întâistătătorul Bisericii

Ortodoxe Române, iar la întoarcerea în Franța a dat măr-

turie bună despre misiunea Patriarhiei Române, în dias-

pora românească și în fața creștinilor occidentali.

Într-un spațiu al diasporei ortodoxe românești slujește

și părintele Traian Valdman, parohul bisericii ortodoxe

românești „Pogorârea Sfântului Duh” din Milano. A fost

hirotonit preot de patriarhul Justinian, trimis cu bursă la

11

notă editorială

studii în Geneva și Milano și a fost însărcinat cu înființarea

unei parohii românești în Italia.

Părintele Ioan Șurubaru a fost numit preot la biserica

„Sfânta Maria”-Miron Patriarhul din București de patriarhul

Justinian Marina, în 1971. În acest interviu inedit, vorbește

despre întâlnirile sale, în calitate de student, doctorand,

preot și misionar, cu patriarhul.

Monahia Lucia Dumbravă a fost numită stareță a

mănăstirii Pasărea de patriarhul Justinian în anul 1966.

după mai bine de cinci decenii, vorbește în acest interviu

inedit despre experiența colaborării cu Patriarhul și des-

pre grija acestuia pentru viața și așezămintele monahale.

În finalul volumului de interviuri, domnul George Stan,

doctorul patriarhului Justinian, împărtășește amintiri

emoționante despre ultimele clipe din viața acestuia.

Trei dintre personalitățile intervievate pe care le-am

amintit mai sus au trecut, între timp, la cele veșnice. Se

cuvinte a-i pomeni odată în plus, în semn de omagiu, pe:

părintele vicar patriarhal Constantin Pârvu († 26 iunie 2017),

părintele profesor nicolae D. necula († 4 septembrie 2017),

academicianul Dinu C. Giurescu († 24 aprilie 2018), părin-

tele nicolae Bordașiu († 9 noiembrie 2018). Mărturiile lor

despre colaborarea cu patriarhul Justinian capătă valoare

de document, fiind ultimele consemnate în presa noastră

bisericească.

12

notă editorială

Aduceri aminte privind către un om providențial pen-

tru Biserică și pentru neam, recunoștință pentru binele pe

care s-a arătat neîncetat dispus să-l răspândească în cei cu

care a colaborat îndeaproape, admirație pentru cuvintele

și faptele prin care s-a dăruit, apreciere pentru lărgimea

orizonturilor sale sufletești contrastând cu îngustimile

istoriei – toate se regăsesc în filele acestui omagiu tipărit

adus patriarhului Justinian.

Editura TRINITAS

13

Patriarhul Justinian este una dintre cele mai importante

și interesante personalități ale Bisericii noastre Ortodoxe

din ultimele secole. Importanța i se datorează în primul

rând calităților personale, dar și felului în care s-a raportat

la conjunctura politică din vremea păstoririi sale.

Personalitatea lui a făcut să fie și cel mai contestat dintre

patriarhi, de către unii care nu i-au înțeles lucrarea sau care

dușmănesc Ortodoxia noastră.

A fost un fiu al poporului. A provenit din mediul rural.

Ioan Marina s-a născut la data de 22 februarie 1901, în satul

Suiești, județul Vâlcea, în familia unor agricultori. Acolo a

învățat și a lucrat întâi ca învățător. Apoi a ajuns preot de

țară în comuna Băbeni. A urmat cu succes Facultatea de

Teologie Ortodoxă din București, a ajuns în vechea Eparhie

a Râmnicului ca preot la o biserică din Râmnicu Vâlcea, unde

a suferit greaua încercare de a-și pierde soția (lucreția

aCaD. CoNsTaNTIN BălăCeaNu-sTolNICI: „Justinian, Patriarhul salvator“

14

Acad. Constantin BălăCeanu-stolniCi

14

Popescu), rămânând cu doi copii. A fost adânc legat de epi-scopia sa, unde a avut și unele sarcini culturale și adminis-trative, și a suferit mult din cauza desființării ei în 1937. de aceea a refuzat să meargă la nou-creata Mitropolie a Olteniei de la Craiova, mulțumindu-se să păstorească Parohia „Sfântul Gheorghe“ din Râmnicu Vâlcea, unde ar fi rămas până la moarte dacă Providența nu ar fi decis altceva.

Prin 1944, Gheorghe Gheorghiu-dej, care era atunci doar un comunist oarecare, evadat din lagărul de la Târgu Jiu, a fost adăpostit și ascuns de părintele Ioan Marina, un gest umanitar care va avea importante consecințe, căci fugarul respectiv, cum se știe, va avea un rol politic domi-nant în perioada de bolșevizare a României. Acesta îl va împinge să se călugărească (sub numele de Justinian) și îl va ajuta să ajungă episcop-vicar la Iași, în 1945, și apoi mitro-polit al Moldovei, după retragerea, voită sau cred mai degrabă impusă, a cărturarului și anticomunistului mitro-polit Irineu Mihălcescu, în 1947. În februarie 1948, bătrânul patriarh Nicodim, ajuns la vârsta de 88 de ani, a murit sau „a fost ajutat“ să moară, iar în mai 1948, fostul preot Ioan Marina, devenit între timp mitropolit al Moldovei, a fost desemnat patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, funcție pe care o va exercita vreme de 29 de ani, până în 1977, când va părăsi această lume.

Pe patriarhul Justinian nu l-am cunoscut direct, ci doar foarte puțin. l-am întâlnit doar de câteva ori. Am aflat

21

† TImoTeI, aRhIePIsCoPul aRaDuluI: „ÎțI lăsa seNTImeNTul BuCuRIeI ÎNTâlNIRII“*

Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop, ce amintiri aveți despre prima întâlnire cu vrednicul de pomenire Patriarh Justinian?

Cu regretatul Patriarh Justinian am avut o legătură destul de apropiată, aș spune, încă din timpul studii-lor. l-am văzut prima dată la începutul arhipăstoririi sale, în 1948. Una dintre primele vizite pe care le-a făcut membrilor Sfântului Sinod, ierarhilor din țară, a fost cea de la Timișoara. Acolo era o catedrală nouă, târnosită în 1946. Mitropolit al Banatului a devenit, chiar înainte de instalarea noului Patriarh, Vasile lăzărescu. Eram apropiat de mitropolitul Vasile și mă aflam în preajma lui, chiar dacă eram destul de tânăr, abia intrasem în Colegiul „Constantin diaconovici

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 20 ianuarie 2017.

22

† TimoTei, Arhiepiscopul ArAdului

loga“ din Timișoara. Patriarhul Justinian a poposit la Arad și a venit la Timișoara în faptul Vecerniei. A doua zi, a slujit Sfânta liturghie alături de mitropolitul Vasile. Nu a avut arhierei însoțitori, numai consilierii din jur, dintre care mi-i aduc aminte pe părintele secre-tar Nițișor Cazacu și pe părintele Ioan Gagiu. Mi-au rămas foarte apropiate această icoană a vizitei Patriarhului și cuvântul foarte pe înțeles adresat credincioșilor. Mitropolitul era fost profesor de teolo-gie, mare teolog, și vorbea frumos, dar Patriarhul era la sufletul oamenilor.

După liceu v-ați îndreptat către Institutul Teologic de Grad

universitar din București. Cum îl priveau studenții teologi

pe patriarhul Justinian?

deși majoritatea tinerilor din Timișoara mergeau la Teologie la Sibiu, unii dintre ei, printre care și eu, au mers la București. Acolo l-am avut, din 1953, rector al Institutului Teologic pe episcopul Teoctist (patriarhul de mai târziu), și îndrumător de an pe pr. prof. Ioan G. Coman, cu care am lucrat până la doctorat. Exista tradiția ca părintele Coman să ne ducă la o Vecernie la Catedrala Patriarhală, ca să ne cunoască Patriarhul. Așadar, tot la o slujbă de Vecernie a venit episcopul-vicar patriarhal Teoctist, rectorul institutului, care

29

Preacucernice părinte academician, care era situația Bisericii Ortodoxe române în momentul instalării patriar-hului Justinian Marina?

Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian și-a înce-put păstorirea în 1948, anul celor mai mari transfor-mări în viața politică, socială și economică a României, într-un climat cu totul diferit de cel din perioada interbelică. În acest an a început un adevă-rat proces de marginalizare a Bisericii, de înlăturare a ei din viața de stat, din viața socială. În același timp, a început o propagandă intensă antibiseri-cească, ateistă, prin presă, radio și televiziune. În același an, la 4 august s-a emis legea cultelor,

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 6 ianuarie 2018.

PR. aCaD. mIRCea PăCuRaRIu: „Patriarhul Justinian, uN IeRaRh sTRăluCIT“*

30

Pr. acad. Mircea Păcurariu

complet diferită față de cea din 1928, care punea

Biserica în tr-o situație dificilă. În aceeași perioadă a

început procesul de înstrăinare de diaspora româ-

nească, de episcopia pe care o aveam în Statele

Unite ale Americii și de parohiile pe care le aveam în

apusul Europei. Tot în 1948 s-a procedat la

desființarea academiilor teologice din Ardeal și a

tuturor seminariilor de 8 clase din vechea Românie.

Tot atunci au fost desființate absolut toate asociațiile

cu profil religios-moral, între care Oastea Domnului,

Frăția Ortodoxă română, Asociația generală a

preoților, Asociația preoteselor ortodoxe și altele. A

urmat un control permanent al ierarhilor și al

preoților, prin reprezentanții ministerului, numit

mai târziu departamentul Cultelor, prin așa-numiții

inspectori de culte sau împuterniciți pentru culte,

dar în același timp și supravegherea lor permanentă,

până în decembrie 1989, din partea organelor de

Securitate. după un număr de ani, s-a promulgat

decretul nr. 410 din 1959, prin care foarte multe

mănăstiri și schituri au fost desființate, călugării și

călugărițele expulzați din mănăstirile și schiturile lor

și trimiși să muncească în fabrici sau gospodării agri-

cole colective. Am prezentat aceste lucruri foarte pe

37

Preacucernice părinte Constantin Pârvu, în primii ani de facultate ați fost martor al unor schimbări radicale pentru societatea și Biserica noastră, deopotrivă. Care a fost con-textul ajungerii patriarhului Justinian în fruntea Bisericii Ortodoxe române?

În 1948 a avut loc reforma comunistă a învăță-mântului. Încheiasem un an universitar în clădirea Universității din București. Practic, regimul totalitar a desființat facultățile de teologie, seminariile și școlile de cântăreți bisericești. În această situație, fiecare a plecat unde a văzut cu ochii, majoritatea la litere, Filosofie, Istorie. Mulți își căutau loc de muncă. În anul I de facultate intraserăm 280 de studenți, și după reforma învățământului

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 11 mai 2017.

PR. DR. CoNsTaNTIN PâRvu: „l-am sluJIT Cu CReDINCIoșIe“*

38

Pr. dr. Constantin Pârvu

rămăseserăm în anul II mai puțin de 50. În aceste condiții și-a început patriarhul Justinian slujirea la cârma Bisericii. după reforma învățământului din 1948, deschiderea anului universitar s-a amânat. Am ajuns toamna în București, a venit Anul Nou 1949 și noi nu aveam niciun rost și nicio situație. Am aflat că vom avea sediu nou la Seminarul Central, apoi în clă-direa fostei Școli Normale, lângă biserica „Sfânta Ecaterina“. Abia la 30 ianuarie 1949 a avut loc deschi-derea cursurilor la Institutul Teologic de Grad Universitar, în clădirea Seminarului Central.

Cum a reușit Patriarhul să-i țină aproape de el pe profesorii

și studenții teologi, în aceste condiții?

Patriarhul Justinian i-a invitat pe toți ierarhii care tri-miteau studenți la facultate în București. Așa am început anul al doilea. Toți profesorii erau niște somități. de la toate facultățile care se desființaseră, Patriarhul i-a ales pe cei mai valoroși și i-a adus la institutul din București, alcătuind un corp profesoral select. la serbarea de sfârșit de an de la Seminarul Central, eu am cântat solist. Patriarhul, foarte atent, m-a urmărit și nu m-a uitat. Toamna, în anul al III-lea de studii, ne-am mutat pe strada Sfânta Ecaterina, în clădirea unde facultatea funcționează și astăzi. Aici,

47

Preacucernice părinte decan, ce amintiri aveți despre Patriarhul româniei din perioada studiilor teologice?

Pentru prima dată am avut prilejul să fiu în preajma fericitului întru pomenire Patriarh Justinian Marina în anul 1972, când eram în ultimul an al Seminarului Teologic de la Craiova. la 1 noiembrie 1972, patriarhul Justinian a săvârșit slujba de prohodire a vrednicului de pomenire mitropolit Firmilian Marin. Ne-a impre-sionat personalitatea Patriarhului pe noi, seminariștii, la slujbă, prin cuvântarea pe care a ținut-o și modul cum a slujit. după puțin timp, avea să revină la Craiova, oferindu-ne un nou prilej de a-l asculta cu ocazia insta-lării mitropolitului Teoctist Arăpașu, viitor patriarh al României. Știam anumite lucruri despre el de la un

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 30 ianuarie 2017.

PR. PRof. DR. șTefaN BuChIu: „PaTRIaRhul JusTINIaN a avuT voCațIe De DasCăl ÎN TeoloGIe“*

48

Pr. Prof. dr. Ștefan Buchiu

coleg de seminar cu numele Iliescu, care era din Cermegești, comuna lădești, județul Vâlcea, localitate vecină satului Suiești, unde s-a născut patriarhul Justinian.din 1973, când am venit la facultate ca student, l-am avut oaspete la hramul de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi sau la serbările pe care le organizam. Se adresa studenților într-un chip foarte părintesc, cu sfaturi și exemple luate din Sfânta Scriptură pentru a ne certi-fica vocația de viitori preoți. Am făcut parte din ultima promoție care a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar în vremea arhipăstoririi sale. Înainte ca noi să susținem licența programată în iunie 1977, în luna martie, Patriarhul României a trecut la domnul.

Cum arăta sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi în vremea arhi-

păstoririi sale?

Patriarhul Justinian sosea în mijlocul studenților în paraclisul „Sfânta Ecaterina“, ne adresa cuvânt de învățătură după Sfânta liturghie, după care, în sala de festivități a Institutului Teologic - actuala Sală de lec-tură „Teodor M. Popescu“ -, venea înconjurat de epis copii-vicari și de consilieri din Administrația Patriarhală și ne vorbea atât nouă, studenților, cât și

53

Părinte profesor, v-ați format ca teolog în vremea arhi-păstoririi patriarhului Justinian Marina. Care sunt cele mai vechi amintiri pe care le aveți despre Patriarhul româniei din acea perioadă?

despre Patriarhul de vrednică pomenire Justinian Marina vorbesc cu foarte mult respect și cu multă admirație. A fost un ierarh de excepție în Biserica noastră. Am avut, într-adevăr, bucuria și șansa de a mă forma ca teolog în timpul patriarhatului său. la Seminarul de la Buzău auzeam despre Patriarhul României și citeam despre el în revistele bisericești. Se auzeau lucruri frumoase despre patriarhul Justinian și noi, tineri elevi interesați de viitorul Bisericii, eram foarte atenți la ce se vorbea despre el.

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 18 martie 2017.

PR. PRof. DR. NIColae D. NeCula: „eRa o PlăCeRe să-l asCulțI voRBIND DesPRe PReoțIe“*

54

Pr. Prof. dr. Nicolae d. Necula

Când ați avut bucuria întâlnirii cu patriarhul Justinian?

Bucuria cea mare a întâlnirii am trăit-o câțiva ani mai târziu, când eram student. Nici atunci nu aveam cadrul necesar să ne întâlnim cu Patriarhul decât prin citit și prin experiența profesorilor.Prima întâlnire cu patriarhul Justinian a avut loc la Facultatea de Teologie. Era un bărbat foarte prezen-tabil, impunător. Nu era foarte înalt, dar se impunea prin autoritate. Avea un chip foarte frumos, sculptat parcă, cu niște ochi ageri, negri, ca de vultur, și, când îi ațintea asupra ta, aveai impresia că te-a citit de sus până jos. Râdea ca un copil. Când prindeai aceste momente rare de a-i fi în preajmă, îl vedeai râzând cu tot farmecul, de aveai impresia că nu este pic de răutate în chipul său. Venea de multe ori la facultatea de teologie. Și am auzit de la cei dinaintea noastră că venea foarte des, mai ales la începutul slujirii sale patriarhale. A fost una dintre instituțiile care i-au stat la inimă.

După absolvire, ați urmat o carieră academică. După mai bine de patru decenii la catedră, cum apreciați moștenirea lăsată de patriarhul Justinian învățământului teologic românesc?

A prețuit foarte mult profesorii de teologie și s-a preocupat în chip special de învățământul teologic.

59

Preacucernice părinte profesor Viorel Ioniță, ați urmat stu-

diile teologice până la cel mai înalt nivel în timpul arhipăs-

toririi vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina.

Ce amintiri aveți despre Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe

române din perioada studenției?

Anii de studenție (1965-1969) i-am petrecut la

Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, ca

fiu duhovnicesc al Arhiepiscopiei Sibiului. În acei ani,

eparhia de care depindeam a încheiat cu mine și cu

colegii mei un contract la notariatul din acel oraș,

prin care ne obligam ca, în cazul în care nu ne-am fi

angajat la încheierea studiilor în cadrul acestei epar-

hii, să restituim toți banii pe care eparhia i-a cheltuit

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 7 februarie 2017.

PR. PRof. DR. vIoRel IoNIță: „a facilitat DeschiDerea teologiei RomâNeșTI sPRe NoI oRIzoNTuRI“*

60

Pr. Prof. dr. Viorel ioniță

cu noi. Nu am ajuns niciodată să fiu încadrat în

Arhiepiscopia Sibiului, dar de obligațiile mele finan-

ciare față de aceasta m-a scăpat vrednicul de pome-

nire Patriarh Justinian. În perioada studenției l-am

văzut mai îndeaproape pe patriarhul Justinian

Marina, mai întâi la înmormântarea mitropolitului

Nicolae Colan al Ardealului (1957-1967), trecut la cele

veșnice în ziua de 15 aprilie 1967 și înmormântat în

cimitirul bisericii din Rășinari, alături de impozantul

mausoleu al sfântului ierarh Andrei Șaguna. Patri-

arhul Justinian a fost apoi prezent la înscăunarea

noului mitropolit al Ardealului, Nicolae Mladin (1967-

1981, decedat în anul 1986), la data de 11 iunie 1967.

Pe patriarhul Justinian l-am întâlnit însă mai îndea-

proape la biserica din localitatea Vlădeni, satul de

naștere al părintelui profesor dumitru Stăniloae, sat

care depindea de comuna țânțari-dumbrăvița, de

unde sunt eu. În duminica din 21 septembrie 1969,

patriarhul Justinian, însoțit de mitropolitul Nicolae

Mladin, a vizitat parohia Vlădeni și a sfințit biserica

din acest sat, în urma unor renovări. Vizita Patriarhului

la Vlădeni a constituit un act de cinstire și de reabili-

tare a marelui teolog român, după anii săi de închi-

soare. În cadrul Sfintei liturghii săvârșite de cei doi

ierarhi, părintele Stăniloae a rostit o impresionantă

69

Preacucernice părinte profesor, care era situația învățământului teologic la întronizarea patriarhului Justinian Marina?

Atunci când a fost întronizat patriarhul Justinian, totul trebuia luat de la început și reorganizat cât mai repede. de aceea, trebuia să găsească modalitățile potrivite și să ia toate măsurile pentru reînființarea cel puțin a seminariilor și institutelor teologice pe baze noi, cu per-sonal select, cu programe și manuale noi, dar și a revis-telor bisericești, nemaivorbind de renovări sau de construcții noi. S-a întâmplat să fie chiar atunci vremuri foarte grele pentru țara noastră: fusese Războiul Al doilea Mondial, după aceea se abătuse la noi o foa-mete cumplită, fuseseră desființate cele peste 40 de

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 22 decembrie 2017.

PR. PRof. DR. NICu molDoveaNu: „Patriarhul Justinian era neliPsit De la concertele De colinDe“*

70

Pr. Prof. dr. Nicu MoldoveaNu

școli de cântăreți bisericești, dar și seminariile teologice și facultățile, academiile și institutele teologice din toată țara. Școlile de cântăreți n-au putut fi niciodată reorganizate, în schimb, au fost reînființate doar șase seminarii teologice pentru toată țara, la București, Buzău, Neamț, Cluj, Caransebeș și Craiova, la început cu studii de doi și trei ani, iar din 1955, de cinci ani.

Cum arătau catedrele de muzică bisericească ale școlilor teologice în acest nou context?

Institutele teologice au rămas doar două, la București și la Sibiu, iar patriarhul Justinian și Sfântul Sinod le-au adăugat câte o catedră de muzică bisericească și ritual, compensând oarecum lipsa seminariilor teolo-gice de 8 clase și a școlilor de cântăreți bisericești de 4 ani, unde se învăța suficientă cântare bisericească.la București a fost numit profesorul, dirijorul și com-pozitorul Nicolae C. lungu (1900-1993), care, între anii 1934 și 1948, condusese Societatea Corală „România“, înființată chiar de el. devenind dirijorul corului Catedralei Patriarhale, a integrat aici cea mai mare parte a acestei societăți corale vestite în țară și peste hotare și desființată de noul regim. Asistent la Institutul Teologic Universitar din București a fost numit pentru câțiva ani (1949-1954) arhidiaconul de la Catedrala Patriarhală, Anton V. Uncu, care fusese profesor de

75

Părinte profesor, când l-ați cunoscut pe vrednicul de pome-nire Patriarh Justinian Marina?

În 1970, patriarhul Justinian a efectuat o călătorie în Germania pentru a cunoaște Bisericile creștine de acolo. Eu eram la studii. Un pastor luteran m-a căutat după vizita Patriarhului și mi-a spus: „Nu am văzut nici-odată o asemenea icoană vie!“ Avea, într-adevăr, o prezență pătrunzătoare, parcă iradia ceva din el. Respectivul mi-a spus că a rămas impresionat de ima-ginea Patriarhului României și dorea să afle care este slujba principală ortodoxă pentru a ne cunoaște mai bine.Cea mai veche amintire o am din anul 1972, când m-am întors din Germania și l-am rugat să mă ajute să merg

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 26 aprilie 2017.

aRhID. PRof. DR. IoaN CaRaza: Patriarhul Justinian, Prin ochii „PăzIToRuluI“ mitrofan*

76

Arhid. prof. dr. ioAn CArAzA

înapoi pentru finalizarea studiilor, dar nu s-a putut. Așa era politica. În schimb, m-a angajat la Cancelaria Sfântului Sinod, al cărui sediu era la mănăstirea Antim, ca documentarist.

Ce vă amintiți din experiența acestui prim loc de muncă ofe-

rit de Patriarhul româniei?

Este foarte impresionant pentru mine, mă duceam dimineața destul de devreme, începeam la ora 7:00. Într-o dimineață, la 7 fix eram la birou și a sunat tele-fonul: „Aici patriarhul Justinian“.Am fost impresionat și emoționat. I-am spus cine sunt și mi-a cerut la telefon pe altcineva care încă nu venise. de fapt, nu căuta pe cineva anume, ci căuta să vadă dacă lumea era la serviciu. A ținut minte cazul meu, situația mea, și și-a dorit mult să mă ajute. Erau vremuri grele și Patriarhul se simțea profund mișcat de toată suferința Bisericii și mai ales a persoanelor care au suferit în acele vremuri. Știa multe situații de acest fel și se angaja cu tot sufletul să-i ajute. Ceea ce nu putea realiza îl îndurera, iar dacă putea face ceva, niciodată nu ezita.Asta arată cât suflet punea patriarhul Justinian. dorea ca toți cei care slujesc în Biserică să fie ajutați, dar să-și facă și datoria. din cauza suferințelor din Biserică, de

81

Părinte profesor, cum arăta viața dumneavoastră după eli-berarea din închisorile comuniste?

Am petrecut în închisoare nouă ani și două luni și m-am eliberat în 1964. Când am bătut la porțile Arhiepiscopiei Bucureștilor, mi s-a spus că, nefiind hirotonit, nu pot fi primit fără aprobarea autorită-ților politice. după câteva încercări nereușite, am

intrat la Institutul Cantacuzino din București. În acest

timp, n-am întrerupt nicio clipă legătura cu Biserica, mergeam regulat la slujbe, încât l-am descoperit la Biserica Stavropoleos pe fostul meu profesor de

morală, Ioan lăncrăjan. Am ajuns apoi cântăreț, epi-trop și un apropiat al părintelui lăncrănjan.

* Interviu publicat în săptămânalul Lumina de Duminică, ediția din 17 aprilie 2017.

PR. DR. NIColae BoRDașIu: „PeNTRu mINe, ÎNChIsoaRea PolITICă nu e tinichea!“*

82

Pr. dr. Nicolae Bordașiu

Ce vă amintiți de la prima întâlnire cu patriarhul Justinian?

de la Stavropoleos, când terminam slujba, adesea urcam la Catedrala Patriarhală. Acolo, într-o zi de 29 august 1968, de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, am urcat pe dealul Patriarhiei, către catedrală, și am întâlnit un fost coleg de facultate pe care nu îl văzusem de 20 de ani. Ne-am bucurat de întâlnire și am mers la slujbă în catedrală, unde slujea mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, cu care, de asemenea, fuseserăm colegi de facultate și buni prieteni. Când a ieșit mitropolitul Nicolae de la slujbă, i-am sărutat mâna, dar nu ne-a recunoscut. Atunci colegul meu a propus să intrăm la el, în reședință. Ne-am anunțat la ușă că suntem foști colegi, a venit și ne-a primit. Am început să depănăm amintiri mai bine de o oră și jumătate, când, în holul Reședinței Patriarhale fiind, am auzit niște voci și l-am văzut pe mitropolitul Nicolae ridicându-se în picioare. Îndată a ajuns lângă noi patriarhul Justinian, însoțit de doi călugări: Gherasim Cristea – viitorul arhiepiscop al Râmnicului, și Roman Stanciu – viitor episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Ambii fuseseră colegi de facultate cu noi. În fața Patriarhului, ne-am îmbrățișat cu toții, căci nu ne văzuserăm de atâția ani. Mitropolitul i-a spus că s-a întâlnit cu doi foști colegi

89

Preacucernice părinte, cum s-au pus bazele a ceea ce numim sectorul „relații externe” al Patriarhiei române în timpul păstoririi patriarhului Justinian?

În primul său deceniu de pastorație, relațiile externe se rezumau la țările din jur, și ocazional vizează instituții și Biserici creștine din spații mai îndepărtate. În momen-tul canonizării sfinților români (1955-1956), remarcăm prezența la București a delegaților Patriarhiei Ecumenice (Arhiepiscopul Athenagoras de Thyatira - londra), ai Patriarhiei Ruse (Mitropolitul Grigorie de leningrad), ai Patriarhiei Bulgare (Patriarhul Kiril), ai Arhiepiscopiei Eladei și ai altora.Începuturile organizării unui program de relații externe bisericești au avut loc după ce Biserica noastră a devenit membră în Consiliul Ecumenic al Bisericilor,

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 20 iunie 2017.

PR. DR. IlIe GeoRGesCu: seCToRul De RelațII exTeRNe, INIțIaTIva PaTRIaRhuluI JusTINIaN*

90

Pr. dr. IlIe GeorGescu

la New delhi, în 1961, și după o vizită la București a unei delegații din conducerea instituției. Se creează un birou în cadrul Cancelariei Sfântului Sinod, coordo-nat de Episcopul-vicar patriarhal Antim Nica, secreta-rul Sfântului Sinod, și pus în subordinea preotului consilier patriarhal Gheorghe Soare. Era alcătuit la acea vreme din două persoane ca lucrători: preotul profesor Olimp Căciulă, specialist în elenistică și cunoscător al limbii germane, și diaconul Ioan Iufu, slavist. Curând, biroul devine Serviciul relațiilor externe al Patriarhiei Române, în aceeași formă de conducere. Eu m-am alăturat în 1963.Serviciul avea să crească odată cu diversificarea activității. Ajunge să includă multe persoane ieșite din închisorile comuniste, ca Ion lahovari - om de încre-dere al Patriarhului; dudu Velicu; Anca Manolache - doctorand, dogmatist, fost asistent în cadrul Catedrei de limbi romanice; părintele dumitru Stăniloae - îna-inte de revenirea la Institutul Teologic; profesorul Teodor M. Popescu - trecut apoi la redacția revistelor bisericești; Ion V. Georgescu - întors din gulagul sibe-rian. diverse comisii pentru dialog intercreștin vor fi formate din profesori și specialiști ai celor două insti-tute teologice din România.Numărul membrilor personalului serviciului va crește datorită documentariștilor întorși de la studii din

99

Preacucernice părinte, care este cea mai veche amintire pe care o păstrați despre vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina?

Prima mea amintire datează din 1969, când am înce-put studiile la Seminarul Teologic din București, care se afla în aceeași clădire cu Institutul Teologic Universitar, în strada Sfânta Ecaterina. În vremurile acelea, examenele erau foarte riguroase, pentru că timpurile erau tulburi și stăpânirea comunistă se amesteca, nu dorea mulți absolvenți de studii teolo-gice. Faptul că Părintele Patriarh trimitea un arhiereu, un episcop-vicar care să prezideze examenul de admi-tere îmi spunea mie, un copil de 14 ani, că avea o grijă deosebită pentru această școală. la fel proceda și la

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 28 iunie 2017.

PR. DR. auGusTIN Rusu: amINTIRIle uNuI elev DesPre Patriarhul Justinian*

100

Pr. dr. Augustin rusu

Institutul Teologic Universitar, președintele comisiei de admitere era tot un arhiereu. Eu l-am avut ca președinte în 1969 pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Antim Nica al dunării de Jos, la vremea aceea episcop-vicar patriarhal. Aceasta este prima amintire despre grija Patriarhului ca în școlile teologice să existe tineri pe care să-i formeze pentru preoție.Prima întâlnire pe care am avut-o cu vrednicul de pomenire Patriarh Justinian a fost ocazionată de hra-mul Catedralei Patriarhale din București, în preajma zilei de 27 octombrie 1969. de regulă, cântările la strană la slujbele importante erau ținute în partea dreaptă de studenții teologi, iar în partea stângă de elevii seminariști. Noi fiind doar în anul I de seminar, stăteam mai în spate, „la cordon“, asiguram ordinea împreună cu preoții din Capitală. dar atunci când a ieșit din catedrală cu o modestie extraordinară l-am văzut pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române încon-jurat de doi diaconi, doi ieromonahi de la catedrală și câțiva consilieri. Pentru noi era fascinant să vedem un om, nu înalt, dar cu o prezență extraordinară, impună-toare, cu o barbă bogată. Copii fiind, șușoteam între noi: „Uite, a ieșit Moșu’!“ Așa ni se părea nouă, ca un moș dintr-un basm, avea un chip fascinant. Acesta a fost primul lucru care m-a marcat și primul contact vizual pe care l-am avut cu patriarhul Justinian.

109

Stimate domnule profesor, care este cea mai veche

amintire pe care o aveți cu privire la patriarhul Justinian

Marina?

l-am cunoscut pe patriarhul Justinian înainte ca

acesta să devină Întâistătător al Bisericii noastre,

când era preot la Râmnicu Vâlcea. Asta cu mulți ani

în urmă, când eram elev în clasa a III-a de seminar.

direcția școlii a decis ca, în cursul unui an, clasa

noastră să meargă la biserica părintelui Ioan Marina,

cu hramul „Sfântul Gheorghe“, să participe la slujbă

și, în măsura în care puteam, să dăm răspunsurile la

strană și să ne obișnuim cu atmosfera de parohie,

pregătindu-ne pentru ceea ce trebuia să devenim.

* Interviu publicat în Ziarul Lumina, ediția din 12 aprilie 2017.

PRof. DR. emIlIaN PoPesCu: „o PeRsoNalITaTe DeoseBITă, cu multe Daruri“*

110

AcAd. EmiliAn PoPEscu

Așadar, l-am cunoscut în perioada când era preot la

Râmnicu Vâlcea. A fost o personalitate deosebită,

cu multe daruri, foarte inteligent și, în special,

foarte apropiat de oameni, deosebit de sociabil. Nu

se grăbea niciodată dacă cineva îl aborda. Și vorbea

cu zâmbetul pe buze, ceea ce este un dar foarte

mare pentru orice om. lucrul acesta l-a făcut să fie,

în orașul Râmnicu Vâlcea, foarte iubit și foarte apre-

ciat. S-a bucurat și de aprecierea episcopului

Bartolomeu Stănescu, un mare ierarh al Bisericii

noastre. Bartolomeu Stănescu l-a chemat o vreme

slujitor la catedrală, apoi l-a numit director al

Seminarului „Sfântul Nicolae“ din Râmnicu Vâlcea

și, când a creat banca clerului vâlcean, l-a numit

președinte.

Ca elev seminarist, ce impresie v-a lăsat preotul Ioan

Marina?

În perioada când eram elev – 1940-1947 –, el era

preot la Biserica „Sfântul Gheorghe“ din piață, una

dintre cele mai importante din oraș. Biserica era

întotdeauna plină, asta și datorită darului său de a

predica frumos și de a fi apropiat de oameni. Îmi

amintesc că, după război, prin anii 1944-1945, se

117

Domnule academician, erați student în anul instalării patriarhului Justinian Marina la cârma Bisericii Ortodoxe române. Ce ne puteți spune, ca istoric, despre acea perioadă?

Anii păstoririi patriarhului Justinian au fost și anii mei de formare și învățătură. 1948 era primul an al Republicii Populare Române, care dorea să dărâme tot ceea ce fusese înainte. Se contura o epocă nouă, a luptei de clasă împotriva burgheziei, contra Bisericii și a vechii culturi. Partidul Comunist și afiliații lui înce-peau o epocă nouă. În această luptă de clasă intra ori-cine era socotit ostil sau nefavorabil regimului, fără a avea posibilitatea să protesteze. Partidul a început, pe de o parte, arestarea membrilor vechii clase politice și trimiterea lor la Sighet și, pe de altă parte, lupta de

* Interviu publicat în săptămânalul Lumina de Duminică, ediția din 21 ianuarie 2018.

aCaD. DINu C. GIuResCu: „am sImțIT oCRoTIRea BIseRICII în vremea Patriarhului Justinian“*

118

AcAd. dinu c. Giurescu

clasă în mediul rural, unde oricare țăran mai înstărit era socotit chiabur și ca atare îndepărtat, silit să predea bunurile și atelajele sale. după această primă etapă, când i-au ridicat pe toți foștii demnitari, a urmat a doua: evacuarea familiilor respective din casele unde locuiau.

Din cauza originii dumneavoastră sociale, considerată

„nesănătoasă“ de noul regim, ați avut multe de suferit.

Care a fost atitudinea Partidului Comunist față de familia

istoricului Constantin C. Giurescu?

În 6 mai 1950, tata a fost arestat din locuința noastră de pe Strada Berzei și închis la Sighet. după doar o lună, la sfârșitul lunii iunie, eu, mama și sora mea am fost evacuați din casa în care ne aflam. Totul era confiscat printr-un decret pe care nu l-am văzut niciodată, ni s-a dat o hârtie pe care figura o adresă și aveam un termen de două ceasuri ca să ne mutăm. la venirea camionului, ni s-a dat dreptul să luăm o saltea și lucrurile strict per-sonale. Eram în faza în care nu puteai să te opui, să pro-testezi, și nici nu era bine să faci asta, întrucât te ridicau imediat. Ne-am supus, am urcat pe platforma camionu-lui, mama a urcat în cabină, și am fost duși în strada Alexandru Moruzzi, de care nu auzisem niciodată. În momentul când m-am dat jos și mi s-a spus că acolo vom locui, mi-am dat seama că era o imposibilitate: o cameră

123

* Preotul Marc-Antoine Costa de Beauregard a cunoscut România în anii ’70 ai secolului trecut, în ultima parte a păstoririi Patriarhului Justinian, timp în care a avut prilejul unor întâlniri cu Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.** Interviu apărut în săptămânalul Lumina de Duminică, ediția din 17 iunie 2018. Traducere din franceză de diac. Ionuț-Aurelian Marinescu.

Preacucernice părinte Marc-Antoine Costa de Beauregard,

ați cunoscut românia în ultimii ani de păstorire ai

patriarhului Justinian Marina. Cum ați găsit Biserica

Ortodoxă română, aflată sub jugul unui regim opresiv

comunist?

Am făcut împreună cu soția mea o vizită în România,

în august 1972, dacă-mi aduc bine aminte. România

suporta atunci cu mult curaj dictatura. Venind din

Franța și fiind niște tineri de până în 30 de ani, nu

PR. maRC-aNToINe CosTa De BeauReGaRD*: „Patriarhul Justinian Ne-a TRaNsmIs CuRaJul De a aPăRa TRaDIțIa PaTRIsTICă“**

124

PR. Marc-antoine costa de Beauregard

eram informați în legătură cu situația de aici. Atunci

România ne-a apărut sub un unghi foarte favorabil.

Eram inconștienți și nu ne imaginam suferințele prin

care trecea acest popor atât de captivant. Eram,

așadar, sensibili la frumusețea peisajelor și a

orașelor, la viața tradițională a satelor, la amabilita-

tea locuitorilor și, pe drept cuvânt, la pitorescul

vieții cotidiene: vedeam multe căruțe cu roți mari

trase de cai, de boi sau de bivoli. Oamenii păreau

săraci, însă nu era o sărăcie lucie; era mai degrabă

o simplitate a vieții, care părea în anumite privințe

mai autentică decât cunoșteam noi în Franța.

Ce impresie v-a lăsat vrednicul de pomenire Patriarh

Justinian atunci când l-ați cunoscut?

Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian ne-a făcut

atunci o adâncă impresie. Era un bătrân frumos, un

frumos țăran român, cu multă noblețe pe chip. Era

impresionant să-l vezi. l-am întâlnit cu prilejul săr-

bătorilor religioase, fiind și primiți de el la București,

în biroul său de la Patriarhie. Îmi amintesc de

emoția mea când i-am sărutat mâna. Îmi amintesc

de chipul său plin de o forță interioară.

129

* Părintele Traian Valdman l-a cunoscut pe patriarhul Justinian în timpul studiilor teologice și a fost numit preot în diaspora românească din Italia cu binecuvântarea Preafericirii Sale.** Interviu realizat împreună cu pr. Ioan haba, consilier coordonator al de-partamentului de Comunicare și Imagine al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, și publicat în extras în Ziarul Lumina, ediția din 7 iulie 2017.

Preacucernice părinte Traian Valdman, care este prima amin-tire legată de vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina?

Prima amintire ține de momentul când m-am prezen-tat la seminar, în toamna anului 1958. Atunci am rămas uimit să văd că în holul de la intrare nu erau pe perete tablourile oamenilor politici ai vremii, ci un mare și ele-gant tablou al patriarhului Justinian. Apoi am observat că profesorilor li se spunea „părinte profesor“, iar profesorilor nehirotoniți, studenților și seminariștilor nu li se spunea „tovarășe“, așa cum se vorbea în toată societatea, ci „domnule“.

Pr. traian valDman*: „să mă CoNsIDeRe PăRINTe al loR, Că DoaR eu ÎI CoNsIDeR fII aI meI“**

130

PR. TRaian Valdman

Îmi amintesc și acum ziua când am fost anunțați că vine în școală Părintele Patriarh Justinian. A sosit înconjurat de un sobor de părinți consilieri patriar-hali și arhiepiscopali. În holul de la intrare avea loc un adevărat ritual al primirii și al salutărilor, urmat de urcarea la etaj într-un pelerinaj ordonat până în sala de festivități, unde cei din cor așteptam emoționați pe scenă, iar ceilalți se aflau în sală. Oaspeții luau loc pe scaunele din primele locuri, iar în mijloc, pe elegantul fotoliu dintre cele două coloane de bănci, se așeza întâistătătorul. Era îmbrăcat în reverendă și suprareverendă albă, pe piept purta o cruce și două engolpioane. Cu chipul luminos, încadrat de camilafca albă și barba lungă, patriarhală, ne privea zâmbind părintește și ne bine-cuvânta, fiecare având impresia că acea binecuvân-tare i se adresează personal. Aveam privilegiul să-l vedem în persoană pe cel pe care îl văzusem în foto-grafia de pe calendarul de perete din casele creștinilor.

Cum arăta pregătirea unui concert la care participa patriar-hul Justinian Marina?

Concertele erau pregătite cu multă grijă de profesorul Nicolae lungu, ajutat de părintele Constantin

141

Preacucernice părinte Ioan Șurubaru, când ați avut pentru prima oară ocazia de a sta în preajma patriarhului Justinian?

Pe patriarhul Justinian l-am cunoscut din postura de student teolog. Am intrat în 1961 la Institutul Teologic de Grad Universitar din București. Venea des pe la facultate, și nu numai la Cancelarie. Intra în clase, se interesa ce avem de mâncare și chiar venea în mijlocul nostru în timpul mesei. Era un foarte bun gospodar și ținea foarte mult la tineri, la preoți și la familiile lor. Acorda o atenție deosebită pregătirii studenților și elevilor de la seminar. Și-a creat un corp de elită de profesori la instituțiile de învățământ teologic de la București și Sibiu. din

PR. IoaN șuRuBaRu*: „Patriarhul Justinian eRa uN aDevăRaT PăRINTe“**

* Părintele Ioan Șurubaru a fost numit preot la biserica „Sfânta Maria“ – Miron Patriarhul din București de patriarhul Justinian Marina, în 1971.** intervi inedit

142

PR. Ioan Șurubaru

acest punct de vedere, secolul 20 devine un veac de aur al teologiei ortodoxe românești.

Aveți o experiență îndelungată în slujirea administrativă bise-ricească, în special după anul 1990. Cum priviți acum, după mai bine de patru decenii de la mutarea sa la Domnul, păstorirea celui de-al treilea Patriarh al româniei, din punctul de vedere al grijii pentru cei care slujesc Biserica, clerici sau mireni?

Un lucru foarte important pe care l-a făcut pentru oamenii Bisericii a fost acesta: a căutat ca preoții, dia-conii, cântăreții bisericești, îngrijitorii, monahii să pri-mească o contribuție lunară din partea statului. datorită lui, acești oameni erau tratați ca niște salariați, cu drep-turile aferente, deși contribuția primită era modică. Importanța acestui fapt constă în dobândirea unui sta-tut în societate. A fost, din acest punct de vedere, un vizionar. Tot pentru viitorul clericilor și al angajaților din administrație, a organizat Casa de Pensii a Patri-arhiei Române. A fost un mare ierarh, care, cu timp și fără timp, a lucrat pentru binele Bisericii Ortodoxe Române și pentru binele poporului român. Vă pot prezenta două cazuri în care patriarhul Justinian a salvat de la demolare biserici din București. Prima este biserica „leon Vodă“, sau „Slobozia“, cum este cunoscută, de pe Magistrala Nord-Sud. A venit de la

149

Preacuvioasă maică proinstareță, ce a însemnat păstorirea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina pentru mănăstirea Pasărea din Arhiepiscopia Bucureștilor?

Încă de la începutul arhipăstoririi sale, din 1948, fericitul întru adormire Patriarh Justinian Marina s-a îngrijit intens de bunul mers al întregii noastre Biserici Orto-doxe Române, inclusiv de sfintele mănăstiri. A înființat două seminarii monahale, unul în Moldova, la sfânta Mănăstire Agapia, și altul la București, la sfânta Mănăstire Plumbuita. după trei ani de funcționare, acesta din urmă a fost transferat la mănăstirea hurezi din Oltenia, întrucât la Plumbuita s-a înființat un atelier de vopsitorie, în care lucrau numai bărbați. În anul 1950,

moNahIa luCIa DumBRavă*: „uN PăRINTe exCePțIoNal, BuN, Cu o DemNITaTe RemaRCaBIlă“**

* Monahia lucia dumbravă a fost numită stareță a mănăstirii Pasărea de patriarhul Justinian în 1966.** interviu inedit

150

Monahia Lucia DuMbravă

la mănăstirea Pasărea a înființat o școală elementară pentru pregătirea monahiilor care nu absolviseră cursul elementar. după terminarea școlii elementare, a luat ființă o școală monahală cu două sesiuni. În 1951, a fost înființată o cooperativă meșteșugărească, în cadrul căreia maicile lucrau covoare pentru export, țesături naționale, confecții și broderii. Atât cele două biserici ale mănăstirii, cât și întregul complex de clădiri aveau nevoie de restaurări generale. Patriarhul Justinian, prin părinteasca și permanenta grijă pentru întreaga Biserică, a deschis un mare șantier în anul 1967 la Pasărea, supra-veghind îndeaproape lucrările șantierului, venind de două și trei ori pe săptămână cu comisii, dând idei și îndemnuri, nepregetând nici măcar în timp de iarnă, de inundații, să vină să vadă mersul lucrărilor, care au durat neîntrerupt până în 1977, la trecerea sa la domnul.

Lucrările de restaurare a mănăstirii Pasărea v-au fost încredințate de patriarhul Justinian, care v-a numit stareță în 1966. Cum ați primit această veste?

Într-adevăr, patriarhul Justinian m-a numit stareță în 1966. Mă cunoștea de la Seminarul Monahal de la mănăstirea Plumbuita din București. Școala a funcționat trei ani, după care la Plumbuita s-a înființat o vopsitorie în care lucrau numai bărbați. din acest motiv, Patriarhul

157

Stimate domnule doctor, când l-ați întâlnit pentru prima oară pe vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina?

Pe Părintele Patriarh Justinian l-am văzut prima dată în toamna anului 1950, cu ocazia deschiderii noului an universitar. În acea toamnă, eu am început cursurile Facultății de Teologie. Părintele Patriarh venea mereu la deschiderea anului universitar. M-a impresionat profund prima mea întâlnire cu Părintele Patriarh Justinian. Era un bărbat tânăr, de statură potrivită, frumos la chip, cu un mers maiestuos și o privire blândă. Am aflat foarte curând că era un om plin de credință, care purta cu seninătate atât ramura de măs-lin a păcii, cât și spada puterii care poruncește fără să sperie.

* dr. George Stan a fost medicul personal al patriarhului Justinian.** Interviu realizat de Alexandru Briciu împreună cu pr. Ciprian Bâra și publicat în Ziarul Lumina, ediția din 10 octombrie 2017.

Dr. george stan*: „Ce s-o fI ÎNTâmPlaT cu Bisericile mele...“**

158

Dr. GeorGe Stan

Cum ați ajuns să lucrați sub îndrumarea și binecuvântarea Părintelui Patriarh Justinian, să îi fiți apropiat?

după ce am terminat Facultatea de Teologie, în anul 1954, am dat imediat examen de admitere la Facultatea de Medicină, pe care am terminat-o în anul 1960. după absolvire am fost repartizat în județul Galați, iar soția lucra în București, fiind inginer. Voiam să fiu alături de familie, să nu crească copilul ca și când ar fi fost orfan de tată. Aducându-mi aminte că Părintele Patriarh Justinian era bun și ajuta pe oricine îi cerea sprijinul, m-am dus în audiență în grădina palatului. Patriarhul ieșea în grădina palatului două ore pe zi și se plimba. Toată lumea care voia să îi spună ceva sărea gărduțul și mergea să vor-bească cu acesta. Nimeni nu pleca de acolo fără să pri-mească un sfat sau o vorbă bună. Am mers și eu! I-am relatat pe scurt povestea mea și m-a îndrumat către cineva, dar fără rezultat. M-am reîntors și dânsul mi-a spus după doar câteva clipe: „Până la toamnă înființez un post pentru dumneata“. Pe 1 noiembrie am venit, postul era aprobat și am fost numit medic pentru stu-denții teologi și salariații din administrație. Când sănăta-tea Părintelui Patriarh s-a șubrezit, avea nevoie ca cineva să fie lângă dânsul. Într-o dimineață, am fost înștiințat de părintele secretar să mă prezint la Reședința Patriarhală. Era pentru prima dată când eram invitat

165notă editorială 5

acad. Constantin Bălăceanu-stolniciJustinian, Patriarhul salvator 13

† Timotei, arhiepiscopul aradului„Îți lăsa sentimentul bucuriei întâlnirii“ 21

Pr. acad. mircea Păcurariu„Patriarhul Justinian, un ierarh strălucit“ 29

Pr. dr. Constantin Pârvu„L-am slujit cu credincioșie“ 37

Pr. prof. dr. ștefan Buchiu„Patriarhul Justinian a avut vocație de dascăl în teologie“ 47

Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula„era o plăcere să-l asculți vorbind despre preoție“ 53

Pr. prof. dr. viorel Ioniţă„A facilitat deschiderea teologiei românești spre noi orizonturi“ 59

Pr. prof. dr. Nicu moldoveanu„Patriarhul Justinian era nelipsit de la concertele de colinde“ 69

arhid. prof. dr. Ioan CarazaPatriarhul Justinian, prin ochii „păzitorului“ Mitrofan 75

cuPrins

166

Cuprins

Pr. dr. Nicolae Bordașiu„Pentru mine, închisoarea politică nu e tinichea!“ 81

Pr. dr. ilie georgescuSectorul de relații externe, inițiativa patriarhului Justinian 89

Pr. dr. augustin rusuAmintirile unui elev despre Patriarhul Justinian 99

Prof. dr. emilian Popescu, membru de onoare al academiei Române

„O personalitate deosebită, cu multe daruri“ 109

acad. Dinu c. giurescu„Am simțit ocrotirea Bisericii în vremea patriarhului Justinian“ 117

Pr. marc-antoine Costa de Beauregard„Patriarhul Justinian ne-a transmis curajul de a apăra tradiția patristică“ 123

Pr. Traian valdman„Să mă considere părinte al lor, că doar eu îi consider fii ai mei“ 129

Pr. Ioan șurubaru„Patriarhul Justinian era un adevărat părinte“ 141

monahia lucia Dumbravă„un părinte excepțional, bun, cu o demnitate remarcabilă“ 149

Dr. george stan„Ce s-o fi întâmplat cu bisericile mele...“ 157