participantii la raporturile juridice de comert international

8/3/2019 Participantii La Raporturile Juridice de Comert International

http://slidepdf.com/reader/full/participantii-la-raporturile-juridice-de-comert-international 1/9

Participanţii la raporturile juridice de comerţ internaţional

Noţiune.Def. Toate acele categorii de persoane care beneficiază de capacitatea de a

face acte şi fapte de comerţ internaţional , atât în numele şi pe seama lor înseşi cât şi în numele sau pe seama altor persoane .

Clasificare

În funcţie de ordinea juridică de apartenenţă :1) subiecte de drept ce aparţin ordinii juridice naţionale a diverselor

state – reprezintă categoria tradiţională de participanţi şi este formatădin comercianţi persoane fizice şi agenţi economici cu persoanlitate

juridică.2) subiecte de drept ce aparţin ordinii juridice internaţionale

- au fost create datorită extinderii arealului comerţuluiinternaţional şi la activitatea de cooperare economică şitehnico-ştiinţifică

- sunt reprezentate de state şi organizaţii internaţionale3) societăţile transnaţionale (multinaţionale ) care au un statut juridic

aparte- unele dintre ele (BIRD, BERD) au calitate de subiecte de drept

internaţional- altele ( Scandinavian Air System) nu au nici calitatea de subiect

de drpet naţional, fiind astfel concepute încât să evite incidenţalegislaţiilor naţionale , statutul lor juridic fiind statornicit prinactele lor constitutive

- ele nu sunt situate totuşi în afara ordinii de drept a statelor peteritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea

- statele respective condiţionează prezenţa lor în viaţa economică pe acele teritorii de respectarea unor cerinţe legale minimale prevăzute de legile naţionale ce consacră anumite reguliobligatorii pentru cei ce se implică în desfăşurarea activităţilor economice.

1. Subiectele de drept ce aparţin ordinii juridice naţionale

Cu scopul de a evita suprapunerea peste materiile drept civil şi dreptcomercial vom trata doar câteva aspecte ,derogatorii de la dreptulcomun aplicabil acestor subiecte de drept .

1



Enumerare :I. comercianţi persoane fiziceII. societăţi comercialeIII. alte subiecte : regii autonome

- organizaţii cooperatiste- asociaţii în participaţie- asociaţii familiale- persoane juridice fără scop lucrativ(instituţii publice, asociaţii şifundaţii)- grupuri de interes economic

I. Comercianţii persoane fiziceCapacitatea persoanelor fizice române de a efectua operaţiuni de

comerţ internaţional izvorăşte din principiul general al liberei participări asubiectelor de drept române la comertţul internaţional desprins din art. 135din Constituţie.

În mod indirect, această capacitate este recunoscută de Legeanr.300/2004(modif. prin legea nr.378/2005 şi OUG nr.40/2006.

Exercitarea legală a calităţii de comerciant este condiţionată dedeţinerea de către persoana respectivă a autorizaţiei administrative pentru

desfăşurarea de activităţi economice în mod independent( care trebuie săcuprindă elementele obligatorii prev. de art. 10 din Legea nr. 300/2004 şi se poate obţine cu depunerea documentaţiei menţionate în art. 7 şi 8 ale legii) şia certificatului de înregistrare în registrul comerţului .

Primul articol al legii face stabileşte domeniul de aplicare al acestui actnormativ prin includerea persoanelor fizice, cetăţeni români sau cetăţenistrăini, care provin din statele membre ale Uniunii Europene şi din stateleaparţinând Spaţiului Economic European.

În limitelke menţionate în autorizaţie, persoanele fizice române potefectua orice activităţi economice, inclusiv în planul relaţiilor internaţionale

– concluzie dedusă în specil din prevederile art.1 al.2 şi art.10 din Legea nr.300/2004 .

II. Societăţile comercialeDistingem între societăţile comerciale cu capital integral românesc ce

desfăşoară activităţi de comerţ internaţional şi societăţile comerciale cu participare straăină.

2



*** În ceea ce priveşte capacitatea societăţilor comervciale, s-a pusîntrebarea dacă este obligatorie menţionarea activităţii de comerţ exterior (internaţional) în obiectul de activitate al societăţilor comerciale denaţionalitate română.

Imediat după 1989, reglementările registrului comerţului prevedeauinserarea obligatorie în domeniul de activitate al societăţilor comerciale aoperaţiunilor de import export

După 1997 – când s-a adoptat HG nr.656/1997 privind CAEN- s-ainstituit obligaţia ca obiectul de activitate al tuturor societăţilor comercialesă fie codificat conform acestei clasificări iar cerinţa menţionării explicite aoperaţiunilor de comerţ exterior a fost treptat abandonată

Potrivit CAEN , activităţile economice sunt clasificate, în principaldupă domeniul în care se desfăşoară ( agricultură, industrie, comerţ, servicii,etc).

Totuşi, faţă de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a parsoanei juridice, consacrat şi de Legea nr. 31/1990, indicarea operaţiunilor de import export, poate aparec ca fiind necesară.

În concluzie, este recomendabil să fie trecute în mod distinct acesteoperaţiuni, pentru că în practica unor organe ale administraţiei avândcompetenţe în materia activităţii de comerţ exterior (ex. org. vamale) sesolicită încă uneori menţionarea explicită a acestor activităţi în actulconstitutiv.

Constituirea societăţilor comerciale se realizează potrivit dispoziţiilor cuprinse în Titlul al doilea al legii nr.31/1990, care constituie sediul materieişi a fost detaliat pe parcursul studierii dreptului comercial.

Naţionalitatea şi sediul.

Naţionalitatea este elementul care plasează societatea comercială însfera unui sistem de drept , exprimând apartenenţa acesteia la un anumit stat.

În dreptul nostru există un criteriu de drept comun pentru determinareanaţionalităţii persoanei juridice şi mai multe criterii speciale, precizate înreglementările aplicabile în materie .

Criteriul de drept comun este reprezentat de sediul social, stabilit pentru persoana juridică în general prin art.40,41 ale legii nr.105/1992 .

Conform art.41 din lege, statutul organic al persoanei juridice estecârmuit de legea sa naţională, determinată în modul prevăzut de art. 40 dinacelasşi act normativ ( “ persoana juridică are naţionalitatea statului pe alcărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social”)

3



Societăţile cu participare străină, având sediul în ţară, sunt persoane juridice române şi deci sunt supuse prevederilor legii române , ca lex

societatis .Criteriile speciale sunt întâlnite în cazuri rare , în dreptul nostru .Spre exemplu, criteriul controlului, potrivit căruia o persoană juridică

poate fi socotită ca aparţinând unui stat străin datorită controlului care seexercită asupra ei de către interese străine .

De regulă, controlul se apreciază după cetăţenia asociaţilor, provenienţacapitalului social, cetăţenia persoanelor ce formează organele de conducereale societăţii şi poate fi întâlnit în diferite acorduri bilaterale la care Româniaeste parte.

*** Care este regimul aplicabil societăţilor comerciale care au sedii înmai multe state?

Dreptul român permite ca o societate comercială care are sediul (sedii)

într-un alt stat (alte state ) să îşi stabilească un sediu principal şi în România.De regulă, aceasta este o societate transnaţională şi reprezintă o aplicare

în planul persoanelor juridice a tezei admisibilităţii dublei (multiplei )cetăţenii pentru persoane fizice .

Această situaţie a fost reglementată, până la apari ia noului Cod civil,ț de Legea nr.105/1992 care în articolul 40 al.2 statua că dacă există sedii înmai multe state , determinant pentru a identifica naţionalitatea persoanei

juridice este sediul real.

Art.40 al.3 definea sediul real ca fiind “ locul unde se află centrul

principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare , chiar dacăhotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise deacţionari sau asociaţi din alte state .

Aceste texte au fost abrogate în mod expres prin Legea nr.71/2011, de punere în aplicare a noului Cod civil (Legea nr.287/2009), în vigoare din1.10.2011. Noile reglementări referitoare la persoana juridică privinddreptului interna ional privat, care sunt pe deplin aplicabile i în materiaț ș dreptului comer ului interna ional sunt cuprinse în art.2580-2584 NCC, cuț ț următorul con inutț :

Legea aplicabilă statutului organic (1) Statutul organic al persoanei juridice este cârmuit de legea sa naţională.

(2) Statutul organic al sucursalei înfiinţate de către persoana juridică într-o altă ţară este supuslegii naţionale a acesteia.

(3) Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit propriul sediu,independent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înfiinţat-o.

4

http://www.legalis.ro/legalis/chapterview-document.seam?tocId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3qgj3da&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3tmnqxm2ljl5zxi2ljnfpxgy3bnfpxg43fgjpxamtwga&chapterId=L_Parlamentul_287_2009-07-17_P2V0&conversationId=428385



Art. 2.581

Domeniul de aplicare a legii naţionale

Legea statutului organic al persoanei juridice cârmuieşte îndeosebi:

a) capacitatea acesteia;

b) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;

c) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat;d) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;

e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;

f) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi;

g) modificarea actelor constitutive;

h) dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice.

Art. 2.582

Recunoaşterea persoanelor juridice străine

(1) Persoanele juridice străine cu scop lucrativ, valabil constituite în statul a cărui naţionalitate oau, sunt recunoscute de plin drept în România.

(2) Persoanele juridice străine fără scop lucrativ pot fi recunoscute în România, pe baza aprobării prealabile a Guvernului, prin hotărâre judecătorească, sub condiţia reciprocităţii, dacă sunt valabil constituite în statul a cărui naţionalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmăresc nu contravin ordinii sociale şi economice din România.

(3) Hotărârea de recunoaştere se publică în Monitorul Oficial al României şi într-un ziar central şi este supusă apelului în termen de 60 de zile de la data ultimei publicări.

(4) Apelul poate fi exercitat de orice persoană interesată pentru neîndeplinirea oricăreia dintrecondiţiile prevăzute la alin. (2).

Art. 2.583

Efectele recunoaşterii persoanelor juridice străine

(1) O persoană juridică străină care este recunoscută beneficiază de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, în afară de cele pe care statul care face recunoaşterea le refuză prin dispoziţiile sale legale.

(2) Persoana juridică străină recunoscută în România îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul ţării în condiţiile stabilite de legea română referitoare la exercitarea activităţilor economice, sociale,culturale sau de altă natură.

Art. 2.584

Legea aplicabilă fuziunii persoanelor juridice

Fuziunea unor persoane juridice de naţionalităţi diferite poate fi realizată dacă sunt îndeplinitecumulativ condiţiile prevăzute de legile naţionale aplicabile statutului lor organic.

5

http://www.legalis.ro/legalis/document-view.seam?type=html&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3bgi2tqmi&conversationId=428389

http://www.legalis.ro/legalis/document-view.seam?type=html&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3bgi2tqmq&conversationId=428389

http://www.legalis.ro/legalis/document-view.seam?type=html&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3bgi2tqmy&conversationId=428389

http://www.legalis.ro/legalis/document-view.seam?type=html&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3bgi2tqna&conversationId=428389




http://www.legalis.ro/legalis/document-view.seam?type=html&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3bgi2tqmi&conversationId=428389

http://www.legalis.ro/legalis/document-view.seam?type=html&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3bgi2tqmq&conversationId=428389

http://www.legalis.ro/legalis/document-view.seam?type=html&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3bgi2tqmy&conversationId=428389

http://www.legalis.ro/legalis/document-view.seam?type=html&documentId=nrpxaylsnrqw2zloor2wyxzsha3v6mrqga4s2mbxfuytox3bgi2tqna&conversationId=428389



Sucursalele şi filialele societăţii comercialeRegimul juridic stabilit de Legea nr.31/1990

ART. 42Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică şi se înfiinţează

în una dintre formele de societate enumerate la art. 2 şi în condiţiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea regimul juridic al formei desocietate în care s-au constituit. ART. 43

(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale

societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii

lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.(2) Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din acelaşi judeţ sau în

aceeaşi localitate cu societatea, ea se va înregistra în acelaşi registru al

comerţului, însă distinct, ca înregistrare separată.(3) Celelalte sedii secundare - agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea

sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în

registrul comerţului de la sediul principal.

(4) Nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filială*).-----------

*) Alin. (4) reia conţinutul fostului alin. (5) al art. 43. Reproducem mai

jos nota publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din17 noiembrie 2004, cu privire la fostul alin. (5) al art. 43.

"Potrivit art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/1997

pentru modificarea şi completarea Legiij nr. 31/1990 privind societăţilecomerciale, aprobată şi modificată prin Legea nr. 195/1997 , dispoziţiile

acestui alineat nu se aplică filialelor fără personalitate juridică înfiinţate

până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.Se recomandă societăţilor care au înfiinţat unităţi fără personalitate

juridică să modifice denumirea de filială dată acestora."

ART. 44

Societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legiiromâne, filiale, precum şi sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte sediisecundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.

Soluţia legiuitorului român de a supune filialele legii române este justificată de necesitatea de a preveni transferurile ilicite de fonduri caurmare a legăturii strânse cu societatea constituentă.

6



Grupări de societăţi comerciale

Se manifestă tot mai pregnant tendinţa de grupare a societăţilor comerciale pentru realizarea unor structuri organizatorice de mare amploare,capabile să facă faţă concurenţilor potenţiali

A. Gruparea de tip trust- constituie o structură realizată prin reunirea mai multor societăţi

comerciale de forţă economică relativ redusă în cadrul căreia integrarea etotală în sensul că societăţile integrate îşi pierd autonomia funcţională

- este caracteristică zonei de comerţ nord-americaneB. Gruparea de tip holding- e în esenţă o societate comercială care deţine în mod legal majoritatea

acţiunilor uneia sau mai multor filiale şi are controlul activităţii acestora- de regulă, holding-ul stabileşte directive obligatorii pentru societăţile

aflate sub controlul său pe linie financiară, de management şi decomercializare a produselor

- cu toate acestea , societăţile componente au o autonomie gestionară şifuncţională

- capitalul social al societăţii de tip holding este de regulă mult mai micdecât capitalurile însumate ale tuturor societăţilor pe care le controlează

( numite subsidiaries)

- majoritatea legislaţiilor naţionale conţin dispoziţii menite săîngrădească abuzurile în acest domeniu derivate din concentrarea excesivă acapitalurilor

C. Gruparea de interes economic- este o entitate juridico-economică situată la limita dintre societate

comercială şi asociaţie- societăţile comerciale implicate îşi păstrează autonomia în plan

gestionar şi funcţional şi îşi reunesc eforturile pentru pentru a realiza încomun obiective economice limitate

- sunt specifice dreptului comercial francez

III. Nu se va detalia analiza subiectelor de drept enumerate la punctul trei care s-a realizat la drept civil şi drept comercial.

7



2. Subiecte de drept ce aparţin ordinii juridice internaţionale

I. Statul

Participarea statului la raporturile de drept al comerţului internaţional afost reliefată şi în partea introductivă a cursului.

- conceptul de stat are ca element definitoriu calitatea de titular de suveranitate

- statul, în virtutea atributului de legiferare stabileşte statutul juridic al subiectelor de drept naţional

- ca titular de suveranitate ( de jure imperii) poate participa larealizarea unor convenţii internaţionale prin care se creeazăorganisme interguvernamentale ca subiecte de dreptinternaţional

- statul participă uneori la raporturi de cooperare economică şi

tehnico-ştiinţifică internaţională în care de regulă se implică îndubla sa calitate de titular de suveranitate şi de subiect de dreptcivil asumându-şi anumite obligaţii privind subvenţionarea deinvestiţii din străinătate sau garantarea de credite în vederearealizării unor asemenea investiţii

- statul nu are calitatea de comerciant şi nici nu îşi revendică oasemenea calitate din moment ce are plenitudine de capacitate

- statul este o persoană juridică (art.25 al.1 din decr.nr.31/1954)în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca

subiect de drepturi şi obligaţii ( ex. : acordurile de garanţieconvenite de românia cu BIRD , acordul de împrumut intervenitîntre România şi Royal Bank of Canada în anul 1992 cu privirela suma de 24 milioane de dolari necesară pentru susţinerea

balanţei de plăţi )

II. Organizaţiile interguvernamentale

- sunt create prin acordul de voinţă al statelor interesate- sunt subiecte de drept derivate ale ordinii juridice

internaţionale, care au stabiliţi prin statutul propriu parametrii

definitorii ai activităţii pe care urmează să o desfăşoare- capacitatea lor juridică e determinată prin convenţia

internaţională de constituire- se pot diferenţia de subiectele de drept din ordinea juridică

internă , prin aprecierea îndeplinirii cumulative a trei criterii :• participarea pluristatală – criteriu obiectiv

8



• desfăşurarea unei activităţi de interes pentru maimulte state – criteriu finalist

• existenţa unui act constitutiv concretizat într-oconvenţie internaţională- criteriu formalist

III. Societăţile transnaţionaleDef. Sunt acele societăţi comerciale care chiar de la constituirea lor sefondează pe elemente fără caracter naţional (ex. capitalul provine de laasociaţi din diferite tări , se stabilesc mai multe sedii principale în ţăridiferite ) şi care sunt lipsite de o legătură juridică cu un anumit stat , astfel căîn privinţa lor nu primeşte vocaţie nici una dintre legile naţionale iar litigiileeventuale sunt date în general spre soluţionare unor instanţe speciale .

Statisticile relevă existenţa a peste 4000 de societăţi transnaţionale lascară planetară, care îndeplinesc condiţiile de a desfăşura activitate peteritoriul a cel puţin 6 ţări , a avea vânzări anuale de minimum 100

milioane $ SUA şi a realiza cel puţin 20% din cifra de afaceri în alte ţăridecât aceea unde şi-au stabilit sediul principal .

De regulă, legea naţională a unuia dintre participanţi primeşte aplicaredoar în subsidiar , pentru a complini lacunele normelor consfinţite prinstatutele lor şi foarte rar , multinaţionalele primesc naţionalitatea unui singur stat.

Există şi societăţi transnaţionale în ale căror acte constitutive se evită oricereferire la vreun sistem naţional de drept ( ex. Banca Internaţională deReconstrucţie şi Dezvoltare , Scandinavian Air System )

Alte transnaţionale înţeleg să îşi întregească normele constitutive prinapelarea la principiile comune al sistemelor de drept din statele participante(ex Uniunea Carboniferă Saar Lorraine ).

În cadrul Uniunii Europene există preocupări pentru punerea de acord alegislaţiilor naţionale referitoare la societăţile comerciale , pentru a sefacilita formalităţile necesare derulării activităţii acestora pe întreg teritoriulcomunitar, ca o garanţie a respectării libertăţilor ce stau la baza structuriieuropene.

Cel mai adesea, societăţile de acest tip convin ca litigiile izvorâte dininterpretarea şi aplicarea actelor lor constitutive să fie supuse spre

soluţionare unor instanţe speciale: tribunale internaţionale ad-hoc, organeinternaţionale de jurisdicţie , tribunale internaţionale arbitrale , restullitigiilor fiind lăsate în competenţa instanţelor de drept comun.

9

participantii la raporturile juridice de comert international

Documents