PARAZITOZE INTESTINALE

Incidenţa bolilor parazitare este crescută pe tot globul, dar variază de la o zonă geografică la alta;

depinde de diverşi factori, ca de exemplu lipsa igienei, care favorizează transmiterea agentului

patogen de la individul infestat la cel sănătos.

Caracteristica principala a paraziţilor intestinali întâlniţi la om este că nu conferă o imunitate

totală sterilizantă, individul rămânând mereu susceptibil de a fi reinfestat.

O mare parte a parazitozelor determină numai semne banale sau sunt chiar asimptomatice. Totuşi,

prezenţa paraziţilor are adesea un efect negativ asupra echilibrului

nutriţional, determinând denutriţia gazdei, în plus, afectând sistemul imunitar, denutriţia tinde să

perpetueze infestarea şi să favorizeze multiplicarea paraziţilor.

Tulburările nutriţionale generate de paraziţii care colonizează aparatul digestiv se explică prin

diminuarea ingestiei de alimente (datorită anorexiei), apariţia malabsorbţiei şi prin acţiunea

spoliatoare a metazoarelor în caz de infestare masivă.

Oxiuriaza

Este o parazitoză frecventă, cu o netă predominanţă la copil, determinată de viermi nematozi

intestinali denumiţi oxiuri (Enterobius vermicularis). Acesta este un vierme mic, alb, al cărui femelă

are 8-13 mm, iar masculul 2-5 mm.

Pentru a înţelege simptomatologia, trebuie să cunoaştem ciclul parazitului. Adultul trăieşte în

ileonul terminal, cec şi apendice. Femelele fecundate migrează în rect, trec de sfincterul anal, se

fixează la nivelul marginii anusului şi în regiunea perianală, unde depun ouăle. Ouăle sunt

embrionate şi devin infestante după numai câteva ore după ce sunt ingerate, eliberează larvele în

stomac.

Contaminarea se face pe cale digestivă, adesea prin autoinfestare. Din cauza pruritului anal, copiii

îşi încarcă degetele cu ouă pe care le duc la gură. Este o boală a mâinilor murdare, afectând uneori o

întreagă familie sau o colectivitate.

Semne şi simptome, în majoritatea cazurilor, parazitoza este asimptomatică, fiind depistată prin

examen de laborator sau de către mamă, care observă viermii adulţi la suprafaţa scaunului sau la

nivelul anusului. Ouăle fiind iritante, copilul infestat acuză prurit anal vesperal şi intermitent. Pruritul

este responsabil de producerea unor leziuni de grataj în regiunea anală, leziuni care se pot

suprainfecta. La fetiţe a fost observată şi vulvovaginita. Această simptomatologie determină uneori

insomnie sau somn agitat, instabilitate, agitaţie.

Diagnostic pozitiv. Examenul coproparazitologic este de regulă negativ, astfel încât pentru

diagnostic se recurge la „scotch iest" sau testul cu celofan adeziv, care constă în aplicarea unor benzi

adezive transparente în regiunea anala şi apoi examinarea lor la microscop, pentru a identifica ouăle

de parazit. Testul se efectuează dimineaţa şi se repetă câteva zile la rând.

Tratament. Se administrează:

- Vermigal în doză unică, repetată la un interval de două săptămâni

- pamoat de pyrantel (Combantrin) 10 mg/kg în doză unică repetată după două săptămâni;

- (Vermox), timp de 3 zile;

Pentru a împiedica reinfestarea, este necesar să se respecte măsurile de igienă. Unghiile vor fi

tăiate scurt şi mâinile vor fi spălate înainte de fiecare masă. Lenjeria de pat şi de corp trebuie spălată

şi fiartă zilnic.

Ascaridiaza

Ascaridiaza este frecventă la copil. Parazitul se numeşte Ascaris lumbricoides şi este un nematod,

un vierme rotund, alb-roz, lung de 15-35 cm, cu extremităţi efilate.

Ciclul parazitului. Adultul trăieşte în intestinul subţire al gazdei (omul), unde depune ouăle. Ouăle

sunt eliminate o dată cu scaunul, sunt neembrionate, nefiind posibilă autoinfestarea. Embrionul se

formează în mediul extern (în interval de 30-40 de zile) şi oul devine infestam. Ouăle de ascarid

embrionate de pe sol sunt ingerate de copil o dată cu alimentele nespălate (salată) şi larvele sunt

eliberate în intestinul subţire. Traversează mucoasa intestinală şi ajung la ficat prin sistemul port,

după încă 3-4 zile, prin venele suprahepatice şi vena cavă inferioară, ajung în inima dreaptă, apoi în

plămâni, unde părăsesc capilarul pulmonar pentru a pătrunde în alveole şi bronşiole. Străbat arborele

respirator până la epiglotă şi pătrund din nou în tubul digestiv. Se stabilesc în lumenul intestinului

subţire unde se transformă în adult.

Semne şi simptome. Parazitoza poate fi asimptomatică, mai ales la adult, fiind depistată cu ocazia

unui examen coproparazitologic (efectuat pentru a afla cauza unei hipereozinofilii).

- tulburări digestive: anorexie, dureri abdominale, vărsături, antrenând uneori eliminare de

ascarizi prin gură, scaune diareice în care de asemenea se elimină ascarizi;

- tulburări psihice: ticuri, prurit nazal, iritabilitate, tulburări ale somnului (agitaţie nocturnă,

coşmaruri);

- manifestări alergice: prurit, urticarie, edem Quincke, tuse spasmodică,

- pătrunderea ascarizilor în lumenul apendicular determinând apendicită acută; în căile biliare

determinând icter obstructiv; în canalele pancreatice determinând pancreatită acută.

Examene paraclinice

în stadiul larvar al parazitului se constată:

- hipereozinofilie 15-30%;

- examenul coproparazitologic este negativ (aparent paradoxal);

în stadiul adult al parazitului:

- eozinofilia este moderată (5-10%) sau poate lipsi;

- examenul coproparazitologic evidenţiază ouă de paraziţi, dacă infestarea s-a făcut cu femele;

- tranzitul intestinal evidenţiază uneori viermii care apar „în panglică".

Tratament. Există mai multe preparate medicamentoase eficiente:

- Levotetramisol (Decaris) - în doză unică;

- Mebendazol (Vermox)

Teniazele

Cestndele mari sunt viermi plaţi (plathelminţi) cu corpul segmentat, format din inele (proglote) şi

o extremitate cefalică (scolex) dotată cu organite de fixare.

Ciclul parazitului. Taenia saginata adultă trăieşte în intestinul subţire al omului; proglotele

posterioare se desprind pe rând, se elimină prin scaun şi eliberează mii de ouă ce adăpostesc un

embrion hexacant. După ce ouăle sunt ingerate de animale (bovine), embrionul este eliberat şi

străbate mucoasa intestinală, ajunge în inima dreaptă, plămân, inima stângă, circulaţia generală şi

apoi în ţesutul muscular unde se transformă în larva infestantă sau cisticerc. Omul se infestează

consumând carne de vacă incorect preparată, dacă aceasta conţine chisturi larvare, care în intestinul

omului se transformă în tenie adultă.

Taenia solium are un ciclu asemănător, dar gazda intermediară este porcul.

Cestode mici. Hymenolepis nana este o tenie mică (10-20 mm). Se transmite direct de la om la

om prin intermediul mâinilor murdare. Ouăle se dezvoltă în stomac şi în intestinul subţire, embrionul

pătrunde în lamina propria şi apoi larvele migrează în lumen, unde se formează viermii adulţi.

Manifestări clinice. Aceste paraziteze pot fi asimptomatice.

Uneori, se constată tulburări de apetit (anorexie sau bulinuc), dureri abdominale, diaree, astenie,

insomnie.

Diagnosticul se bazează pe prezenţa proglotelor în scaun.

Tratamentul de elecţie constă în administrarea de Niclosamid 2 g.

Considerăm bolnavul vindecat numai dacă parazitul a fost eliminat cu scolex. In caz contrar,

bolnavul rămâne în observaţie şi, dacă mai elimină proglote, tratamentul va fi repetat.

În infestarea cu Hymenolepis nana se foloseşte Niclosamid.

Giardiaza

Este determinată de Giardia lamblia, fiind cea mai frecventa dintre infestările cu protozoare

(afectează 5-9% din populaţie). Omul este singura gazdă şi singurul rezervor. Parazitul are două

forme:

- forma vegetativă sau trofozoidul se găseşte în duoden şi în prima porţiune a jejunului, la baza

vilozităţilui.

- forma chistică se dezvoltă mai ales în ileonul terminal şi colon şi apare în scaun. Chisturile sunt

foarte rezistente în mediul exterior şi rămân infestante timp de mai multe săptămâni.

Lambliaza este mai frecventă în regiunile cu condiţii igienico-sanitare deficitare. Chisturile de

giardia rezistă la clorinarea apei. Copiii sunt mai afectaţi, deoarece modalitatea de transmitere este

fecal-orală.

Manifestările clinice sunt variabile. Subiecţii infestaţi pot rămâne asimptomatici. în faza acută

este caracteristică diareea apoasă, cu scaune explozive, urât mirositoare, anorexie, vărsături,

meteorism abdominal. Durează câteva zile, cel mult 1-2 săptămâni şi se vindecă spontan.

Uneori, diareea devine cronică, intermitentă sau continuă, scaunele sunt păstoase, decolorate,

abdomenul meteorizat. Se asociază astenie şi scădere ponderală.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe examenul coproparazitologic, dar eliminarea chisturilor este

intermitentă.

Tratament. Se recomandă:

- Metronidazol 7 zile sau

- Furazolidon 7-10 zile, în 4 doze/zi san

- Tinidazol (Fasygin) în priză unică sau

- Atebrina, timp de 7 zile (max. 300 mg/zi