Anul X X V I I

Taxa poşfală plătită in numerar, conform aprobării Nr. 9J .426/19Í8

Cluj 27 Feb rua r i e 1949

Organul Episcopiei ortodoxe române a Vadului, Feleacului şi Clujului

R e d a c t o r : Pro t . A. FAUR Redacţia şi Administraţia : C l u j , Piaţa Malinovski Nr. 18.

Nr. 7 - 8

Trecut în registrul special «lela Tribunalul Cluj, Seaţia I, sub Nr. 1—134'5.

„Nu răsplătiţi nimănui cu rău pentru rău, ci în-grijiţi-vă de binele tutu­ror oamenilor".

Rom. 12, 17.

Nu ştiu pentru a câtea oră învârtesc în mână o hârtie pe care un cucernic preot a tri­mis-o în zilele trecute la Re­dacţie. E vorba de o înserare pe care fratele întru Hristos o face pe marginea unor nedume­riri justificate.

Prin voia bunului Dumnezeu şi a oamenilor de bine, s'a ajuns în toamna anului trecut să se desăvârşească actul is­toric de reîncadrare a fraţilor uniţi în marea albie a legii noastre strămoşeşti.

Pe cât de măreaţă a fost această faptă, pe atât de bine­venită a fost şi este pentru toţi aceia cari ştiu să cumpănească rodul pe care-1 aduce unitatea şi frăţia în viaţa obştii. Mâne­când de aci, preotul de care a fost vorba îşi exprimă marea lui bucurie pentrucă, de praznicul Botezului Domnului din anul acesta, „fraţii preoţi dela am­bele catedrale din Cluj cu enoraşii lor, s'au încolonat fără deosebire şi rezerve" în acelaşi rând pentru a sfinţi apa de râu.

Subliniem şi noi cele de mai sus, cu toată mulţumirea. De fapt încadrarea preoţimii dela Catedrala „Schimbarea la Faţă" în marea coloană ce venea dela Catedrala veche ortodoxă şi înainta spre Parcul oraşului, unde avea să se sfinţească apă, s'a făcut sub semnul unei plă­cute destinderi sufleteşti. Atâtea feţe s'au înseninat şi atâtea inimi s'au liniştit cu acel prilej... Mulţi din cei cari erau cu re­zerve faţă de marea acţiune de revenire, odată cu înglobarea lor în marea coloană ce venea din­spre Episcopie s'au mişcat su­fleteşte, văzând că totuşi a c ­ţiunea are şi un vădit caracter practic.

Cititorul gazetei noastre însă dela această constatare bucu­roasă trece la satul său, unde doi preoţi, acum de aceeaşi confesiune, n'au înţeles să treacă peste trecătoarele nedu­meriri omeneşti şi să facă ceea ce conducătorii Bisericii au

făcut la Cluj. „Oare pentru satul nostru nu era un impresionant moment de înfrăţire şi de apro­piere acuma, după atâta timp dela revenirea fraţilor la legea străbună, ca să fi servit şi noi, preoţii ambelor biserici din această comună, sfinţirea apei în comun?"

Fără indoială, nedumerirea celui ce scrie cele de mai sus sub formă de întrebare este pe deantregul justificată. Şi cu aiât mai mult cu cât cele două biserici româneşti din satul său sunt în nemărginită apropiere una de alta, abia fiind între ele loc pentru ale putea în­conjura.

Atitudinea preotului revenit, dar recalcitrant, a dat prilej de sminteală unor credincioşi care s'au întrebat dacă se mai pot admite şi astăzi astfel de ieşiri care numai la înfrăţire nu duc.

Semnalând cele de mai sus, nu voim să tragem la soco­teală pe nimeni. Dacă cineva s'a făcut vinovat de încălcarea unor ordine date sunt foruri care să-1 tragă la răspundere. Deasemenea, înţelegem sbu­ciumul celui ce ne-a trimis datele de mai sus pentrucă ele vădesc nu suflet care trăeşte pentru închiegarea neamului sub flamurile aceleiaşi Biserici, dar nu-1 putem satisface ime­diat, ştiind că o operă ca aceea care se închiagă acum nu se poate face cât ai bate din palme. Ea cere „perspectivă istorică" şi avem convingerea că privită sub această prismă se va ajunge odată acolo unde nădăjduim cu toţii.

Totuşi nu ne putem opri aci. Subliniam şi cu alt prilej:

Credinţa nu-i un lucru de fiecare zi, ceva pe care o schimbi după anotimpuri şi după soare, ci e cea mai de preţ comoară pentru creştinul ce trăeşte cu nostalgia vieţii de dincolo în suflet.

Fiecare dintre fraţii uniţi, au putut să se încadreze în ma­rea massă a ortodoxiei sau să

rămână şi pe mai departe acolo unde au fost, cum cunosc atâţia preoţi cari nici azi nu au revenit, fără să li se fi în­tâmplat ceva. Odată însă înca­drat, numai are rost dubîicita-tea. Fiecare dintre cei ce au iscălit hârtia de revenire se presupune că şi-au făcut exa­menul de conştiinţă şi odată hotărârea luată, luată se cuvine să rămână. Astfel, cum zice Apocalipsa nu e „nici cald nici rece" iar rezultatul se cunoaşte din acelaş cuvânt sfânt care adaugă: „va fi aruncat din gura mea". (3, 16)

Noi nu vrem să fim atât de categorici cum se spune la Apocalipsa. Cu toate că legile ne dau drept la aceasta. Sub­liniem însă un lucru.

Să privească fiecare cu­cernic frate încadrarea lui în marea massă a Ortodoxiei ca o reîntoarcere acasă, după o peregrinare îndelungată. O fi frumos şi pe acolo pe unde a umblat în epoca peregrinării, dar casa părintească are izul ei patriarhal, matca ei străbună, unde lumina zilei e mai se­nină, cerul mai înstelat şi boita albastră mai plină de lumină.

In casa părintească simţi le­gătura cu părinţii şi strămoşii tăi şi simţi cum din mormin­tele lor se desprinde şi pentru tine cuvânt de ale urma în­demnul şi învăţătura.

— Ce să mă fac Părinte, m'a întâmpinat în plină stradă un profesor mai în toamnă, când se punea problema reîncadrării Bisericii surori în marea massă a Bisericii noastre? Şi pe faţa lu se putea citi toată îngrijo­rarea omului ce a fost crescut în casa unui preot ce a ţinut să-şi crească copilul în dra goste de lege şi datini.

Ca unuia ce făcuse pe vre­muri şi Teologia, i-am pus următoarele întrebări: Ce crezi, strămoşii dumitale ce au ador­mit întru Domnul înainte de anul 1698 şi au fost tot aşa

de buni observatori a moralei creştine ca dümiata, sau mân­tuit în ortodoxie sau nu s'au mântuit? Şi a doua: Ce crezi, Biserica Romano-Catolică re - ' cunoaşte valabilitatea tainelor ortodoxe sau nu le recunoaşte?

Sigur, răspunsul la ambele întrebări n'a putut fi decât afirmativ.

Discuţia nu s'a oprit aci, ci s'a continuat încă mult, ajungând în cele din urmă Ia concluzia că ceea ce ne desparte pe unii de alţii nu este deosebirea dog­matică, cât educaţia ce s'a făcut. In trecut cu orice prilej s'a a c ­centuat superioritatea Anusului faţă de Răsărit ajungând până acolo încât să se creadă că, între noi, Românii, preoţim ea gr. cat. ar fi superioară celei ortodoxe, având o pregătire şi educaţie morală c a mult mai temeinică decât a noastră.

N'avem de gând să jignim pe nimeni. Oameni buni şi mai puţini buni se află şi de o parte şi de alta. Acuma nu e timpul să ne etalăm meritele şi nici să ne evidenţiem eventualele metehne ce ne sunt legate de fir. Fiecare purtăm cu noi şi ce-i bun şi ce este slab. Peste slăbiciunile inerente firii se ri­dică însă Biserica străbună, care ne-a purtat prin veacuri din biruinţă în biruinţă. Ea e Mama noastră, la Ea se cuvine să privim cu conştiinţa creşti­nului care ştie că are în lume o fortăreaţă care ii deschide za-riştea veşniciei.

Orice rezerză faţă de Ea e o rezervă faţa de liniştea şi fericirea proprie a insului res­pectiv şi apoi a colectivităţii pe care o păstoreşte.

Noroc pentru noi că cei mulţi, sutele de preoţi, au înţeles cele de mai sus în lumina lor reală.

Cred că şi C. Preot din Top, dacă n'a înţeles-o până acuma, o va înţelege de aci încolo.

Noi în acest sens ne rugăm. Pr. AUG. FAUR

DESTĂINUIRI Preocupat de evenimentele zilei,

mâ reîntorceam într'un amurg spre casă. Deiasupra oraşului plutea o pâcla deasă si rece. Vechiul meu obiceiu de a tine ridicat gulerul paltonului, de data aceasta era pe deplin justificat. Sincer spunând, îmi era frig. Cu capul ascuns subt căciulă si guler, mă strecuram prin mulţimea pietonilor, fără să privesc în jur. La un moment dat, simţit o isbltură bruscă.

" Pardon ! - Miraculuml Si— ironia sortii 1

Mă tamponase un oechiu tovarăş de scoală si bun prieten al meu, pe care nusl mai văzusem de optsprezece ani.

După primele bucurii ale re* vederii, garnisite cu exclamaţii pe ton meloBdramatic: Ce mai taci? Nu fecam văzut de un veac. Erai

pe vremuri mai durduliu. Regret si n'am cuvinte! ele... vechiul meu tovarăş mă privi îndealung si zâmbi.

- Tesai schimbat mult ca întă* tişare, dar în sufletul tău ai rămas acetas revoluţionar.

- Cum?l - Ui aminteşte de greva noastră

ca elevi în clasa a opta de liceu în Blaj, care a durat o săptămâna încheiată. Ca orice grevişti, aveam si noi pretenţiile noastre si n'am cedat decât în clipa când ministe* rut ameninţa că va închide come ptect şi definitiv liceul.

- Da îmi amintesc. Dulci ni* micuri ale adolescentei senine, care s'a mistuit în negura vremii ca vraja unui vis plăcut. Greva noastră a pornit din motive juste si întemeiate pe dreptate şi adevăr. Dar prin asta nu m'at lămurit câtuşi de puţin. Spuneai adineaori, că m'am schimbat mult ca fizic, dar în sufletul meu am rămas ve* chiul revoluţionar. Ce legătură poate avea greva noastră de acum treizezi şi patru de ani, cu eveni* menfele de azi?

- Legătura directa nu. Dar fo* fast, când am cetit broşura apărută în legătură cu reîntregirea Bisericii

româneşti din Ardeal, între cei treizeci şi şapte delegati, am des» coperit şi numele tău. Ceeace afi făcut voi la 1 Octdmorie, este fără doar şi poate un act revoluţionar.

- 11 aprobi ? - Intru toate 1 Deşi nu sunt preot,

am semnat cu bucurie actul de unificare. Dihonia şi neînţelegerile cari au frământat sufletul popò* rutui timp de două secole şi ju* mâtate, trebuiau să dispară, ca un vis urat. O doreau aceasta lofi oamenii de bine. Dar mâ întreb : va reuşi oare pe deplin această unificare sufletească 1

- Fii liniştit. Timpul toate le orândueşte. In câţiva ani, „suda* rea" - sàzi zic aşa - va ti comp* tectă. Majoritatea poporului dela sate d acceptat fără murmur re* venirea în sânul Bisericii strămo* şeşti. Nu ne«am dus în străini. Neam reîntors acasă.

".Ştiu. Am însă impresia că o parte dintre lutelecluall nu privesc cu ochi buni aceasta unificare, ba unii sunt chiar ostili.

- Care intelectuali? Creştinii de „parada", cari cercetau biserica o» data ta an?

Gesturi pornite din ură ! ? Dar, dragul meu, nu uita un lucru: Ura nu poate să aducă roade şi nu poate sta alături de dragostea propovăduită de hristos.

Ei zăresc tirul de goz din ochii altora, dar bârna din ochiul lor propriu nu o simt.

Vreau să mai ştii un lucru: Biserica tui Hristos nu se razimă pe creştinii dé paradă, nici pe lezultlsmul fariseic.

Există o seamă de oameni cari, sceptici de telul tor, nu prea au mare încredere in reuşita conso* Udării noastre sufleteşti. In prins cipiu n'ar avea nimic împotriva acestei unificări. Era bine însă -spun ei - ca această unificare să se fi înfăptuit în 1918.

Aş vrea să=( lămuresc şi, în a» ceeaşt vreme, să te lămuresc şi pe tine, dacă... eventual, ai avea vreso nedumerire. Această pron blemă care ne»a frământat de două veacuri şi jumătate, nu se putea rezolva subt regimul social şi politic din trecut, fiindcă pute* rea sau dreptul de a hotărî şi a decide nu era în patrimoniul po* porului. însuţi spuneai, că actul săvârşit la 1 Octomorie este un

act revoluţionar, pornit de jos. De acordf Unificarea au facuUo preoţii dela sate, ca reprezentanţi ai po' porului. Episcopii diametrali opuşi ideii de unificare, au fost nevoiţi să se retragă la mănăstire. Care dintre preoţi ar ti îndrăsnit subt regimul trecut să pornească o unificare? Vai de capul luit Ar fi fost destituit fără consideraţie. Chiar şt astăzi, după înfăptuirea unificării, există o seamă de preoţi, cari îngroziţi de ameninţările , ana* tema sit... ale episcopilor, au tuaUo razna şi stau în especfaflvă, aşteptând apariţia bombelor ato* mice. Paşte murgufe !...

Aceia cari, înţelegând impera" f'vul vremii, au sfat alături de popor, sunt apostrofati in fel şl chip.

Dar întreb: Cine e vinovat de trădare ? Acela care stă la datorie, alături de popor, sau acela care îşi părăseşte turma, lăsadu*o lip* sită de mângâierile sufleteşti!? Lumea să judece şi să răspundă 1 In multe sate, din lipsă de preoţi, bisericile rămân fără serviciu dioin săptămâni, ba chiar luni deaa rândul. Copiii rămân nebotezatt Mărturisirile bolnavilor în gura morţii nu are cine să te sâvârs şească. Preotul a fugit şi face pe eroul, ascuns te miri pe unde. Parohienii lui, lipsiţi de mângâieri sufleteşti, închid ochii pentru vecie şi sunt transportaţi la cimitir fără preot.

Iar tu, care ai rămas la datorie şi alergi în trei patru safe pentru a satistace nevoite tuturor, eşti privit de sus şi sfidat de fariseii inconştii! Ba eşti chiar împroşcat cu vorbe de ocara.

- Nu trebue să le iei toate pe inimă. Mai curând sau mai târzia lumea îşi va da seama st va recu» noaste că dreptatea este de partea voastră.

- Ei, dar până atunci... toate se sparg în capul meu.

Ne despărfirăm. Sosit acasă, intre ai mei, mâ

simţii înviorat. Mă consolam cu vechiul dicton:

„apă frece, pietrile rămân". Nădăjduind că lucrurile se oor

linişti, revenind ta normal, mâ hotărîi să trag dungă peste toate necazurile şt să le dau uitării. E procedura omului înţelept. Dar vai, a doua zi mă pomenii cu altă bombă - semi atomică.

Abia sosit ta episcopie, câţiva prieteni mâ informară că undeva, într'un colţi tăinuit, un paiangen a început sâ fasâ vălul in frigării for.

Sforarii operau pe ascuns, căw tând să oare zizanii în detrimentul bunului mers al chestiunilor co= mune.

Plecai în oraş deprimat. Aici altă surpriză. Adecă... nu e sur<* priză. Cu aşa ceva sunt obişnuit. Un domn oarecare ~ îl cunosc din văzute, dar nu ştiu cum îl cheamă

F O I L E T O N

Câteva însemnări despre zugravii bisericilor româneşti

în veacul al XVI—XlX-lea de ŞTEFAN METEŞ

II. Zugravii din Ţara Românească în sec. XVI—XIX-lea.

Numărul acestor meşteri din această ţară e cu mult mai mare, ca in Moldova. Truda lor ar» tistică se vede aproape prin toate bisericile, pe zi» duri şi icoane, până şi in cele mai modeste sate.

Gh.sin Calone zugravul dăruieşte, în 7 April 1688, moţîa şi via sa din Sârbi din sud Teleor» man mănăstirii Cotroceni. 2 5). La mănăstirea Gor» gota (lângă Târgovişie) aflăm o pisanie scrisă de zugravul Iane din 1623 (7132).3 , :)

Unul dintre cei mai fecunzi şi mai apreciaţi zugravi în premea sa a fost Pârvul Mutu, - fiul popii Ioan - născut în Vişoiul Câmpulungului muntean în 12 Oct. 1659; învaţă arta sa la un vest t zugrav rus din Bucovina în curs de 6 ani. La bătrâneţe, in 1712, s'a călugărit sub numele de Pafnutie la mănăstirea Mărgineni (jud. Pra» hova), trece apoi, ca pustnic, la schitul Robaia

" ) Ionescu, Istoria mănăstirii Cotrocmi, p. 70. K) Biserica Outodoxă Română, LV, 1937,- nr. 3-4

p. 161 n. 8.

în 1731, unde şi moare după câţiva ani în 1735. A zugrăvit numeroase biserici şi mănăstiri de seamă, dintre care mai cităm, - afară de cele numite in studiul meu, Din istoria artei reli­gioase romane, p. 34-35 n. 1 şi 65 - următoa» rele: Cotroceni 1679-1682, mănăstirea lui Negru» Vodă din Câmpulung 1689, Aninioasa (în cola» borare cu zugravii Dima, Mihai şl Badea), în jud. Prahova: Mărgineni, Poiana, Lespezile, tina» inte de 1694), Sinaia, Filipeştii de târg (ctitoria lui Constnntin Cantacuzîno postelnicul), apoi cele din Bucureşti: Colţea şi Sf. Gheorghe cel nou, cea din Râmnicul Sărat (mănăstirea spătarului Mihai Cantacuzino) şi cea din Călineşti.

Zugravul Mutu (era cam gângav) a avut un fiu cu numele tot Pârvu, despre care ni se spune, că, în 1741-44, s'a refugiat cu 25 familii din Câmpulung în ocolul Braşov în satul Coli» başi azi numit „Săcelele" (să nu fie o parte din Bran?) . 2 7 )

Constantin grecul, a fost unul dintre cei mai de seamă zugravi, el a impodobit cu arta sa, între 1683-1707 bisericile! Doamnei din Bucu» reşti, paraclisul mănăstirii Hurezu şi biserica cea mare dela Cozla. 2 S )

2 ' ) Bobuiescu, Zugravii: Pârvul Mutu, Constantin Grecul si Nifon Udrescu în Arhiva Românească, V, B«j« cureşti 1940. p. 103-156; se pretinde, că chipul unui boier din bis. Fâotânele«Mazili (Jud. Prahova) ar fi opera zugra» vului Pârvu Mutu, cf. But. Corn. Mon. Istorie, 1939, p. 31.

M) Arhiva Rom., p. 132-136 (despre pictura bise» rîcii Doamnei).

Din judeţele muntoase ale Ţării Româneşti semnalăm câţiva zugravi mal modeşti, cari au impodobit cu arta lor bisericile satelor şi icoane cumpărate cu evlavie şi bucurie de crenindoşf. Iată câţiva din jud. Argeş: biserica din Titeşti de zugravii: ierodiacon Rafail monah şi Dragomfr în 1769; - 9 ) cea din Gribleşti de zugravul Ioan in Iunie 1800; : ! W) în cea din Copăceni avem icoane semnate de zugravii: protopop Ioan 1789, Gheorghe de Cozia 1832 ş i Pantilimon 1837 ; S 1 ) paraclisul din dreapta dela mănăstirea Cozia e opera părintelui zugrav Voicu din Î833} 3 2 ) în biserica din Cocoru găsim icoanele: Iisus Hristos de zugravul Ion 1849, sf. Nicolae de zugravul Gh. Popescu ot Schei 1892 şi uşile împărăteşti de Pop Nicolae J837; 3 ! ) biserica din Boişoara de Ionaşcu din Argeş in 1857$ 3 4) biserica din Stoi» ceni e zugrăvită în 1862 de trei meşteri: P. Du» mitru, Ion Popescu şi Florea B r a t ; 3 5 ) iar cea din Albota, în 1879, de zugravul Apostol Voicu.")

Biserica satului Leurdenl din Muscel e zu» gravita de «puternicul pictor* Nicolae Polcov»

M) Bul. Corn. Mon. Istorice, 1933 p. 29-40. 30) Ibid. 1934 p. 41. ") Ibid. 1933 p. 39, ") Ibid. 1933 p. 74. M) Ibid. 1934 p. 40. 31) Ibid. 1933 p. 41. ") Ibid. 1934 p. 39. *') Ibid. 1934 p. 18. Biserica din CăinenI de z«gr.

popa Gheorghe In 1758 (Ibid. 1933 p. 90), tot aici Icoane dela zugr. Ghiţă şi Petru din 1841 (Ibid. 1934 p. 40).

îmi arunca în treacăt oorbete: ,Et tu, mi flit Brutus" ? Cum stăm cu Papa ?

Orice răbdare are o limită. Mă doare că trebue să fac aceste dese tăinuiri, dar simt neooia unei uşurări Sufletul meu a trecut prin grele frământări până a mă putea decide să le aştern pe hârtie. Dar... oricum, e bine ca lumea să le

cunoască, Reacţionarii încep săeşt facă de cap.

Individului care a aout bunăe ooinfa să mă asemene cu Brutus, îl dau răspunsul cuvenit: „Quo usque tandem, Catillna, abuterts" ?

Iar în chestiunea Papal, am să*t dau lămuriri cu proxima ocazie.

Prot. SABIN G. TRUŢIA

Biserica Ortodoxă din Turda In mijlocul oraşului Turda, pe o

terasă înaltă, îţi apare deodată mă­reaţa biserică parohială. Trecătorul şi cetăţeanul oraşului, rămâne impre­sionat de aspectul exterior şi interior al acestui sfânt lăcaş.

Simetria şi proporţia liniilor este una din trăsăturile ei caracteristice. Cunoscătorii se exprimă că este una din cele mai reuşite creaţii ale arhitecturii bisericeşti din Transilva­nia. Meritul principal în această pri­vinţă reste acelui ce a conceput şi desăvârşit acest plan artistic: pro­fesorul G. D. Traianescu.

Interiorul ei armonic, proporţional, simetric, arta în pictură, turla cu lumina ei palidă, măreţia care te copleşeşte, îndeamnă şi te dispune să-ţi pleci genunchii sufletului în rugăciune cucernică şi adevărată.

Aci te simţi slobozit de grijle şi frământările vieţii sbuciumate. Te înalţi măcar pe o clipă spre zările senine de unde vine pacea şi liniştea sufletului.

Turdenii până la înălţarea acestui lăcaş, nu aveau aşezământ duhov­nicesc impunător. Construirea ei însă este o mărturie a vredniciei şi evlaviei româneşti şi creştineşti. Cheltuelile ei, sau socotit atunci la suma de 11 Va milioane.

Mulţi din credincioşii turdeni s'au frământat cu ideia şi necesitatea unei biserici monumentale pentru credincioşii ortodocşi. Acela care s'a sbuciumat pentru realizare, care a ţinut în continuu aprinsă torţa a-

cestui ideal în mijlocul colaborato­rilor săi, a fost fără îndoială părintele Iovian Mureşanu. Cronicarii vremii din 1935, notează că vreme de 35 ani a purtat în suflet icoana unei biserici măreţe pentru oraşul Turda.

Rupt din glia strămoşească, Păr. Iovian era un reprezentant autentic al ţărănimii. Dăruit cu simţul reali­tăţii, a fost creatorul şi iniţiatorul tuturor aşezămintelor bisericeşti din Turda.

Meritul lui neperitor şi a colabo­ratorilor este că au biruit toate greu­tăţile şi au desăvârşit această operă bisericească monumentală.

In 23 Februarie 1949 s'au îm­plinit zece ani dela săvârşirea din viaţa pământească a prot. Iovian Mnreşanu. In curgerea vremurilor biserica aceasta creşte în dimensiuni spirituale şi odată cu aceasta se profilează pe ecranul minţii, numele şi figura adormiţilor în Domnul: Iovian Mureşanu şi preoteasa Lu-creţia, neclintiţii sârguitori în viaţă, pentru această biserică.

Aducerea aminte s'a oprit la acest popas şi văleat şi depune prinosul şi rugăciunea inimii pentru sufletul celor jertfelnici

Păr. CÂMPEAN

„De jos în sus ţâşneşte un mare aoânt, spre lumina şi ştiinţă. Noi ne mândrim că=l ajutăm şi suntem în slujba acestui aoânt".

V. I. Lenin

Astăzi Fecioara cu taina pe umeri din veacuri Cusută'n alt iţă cu aur în fir, Coboară pe calea de lacrimi în leaturi, Cu cerul măririi în Sfântul Potir.

Pâmântu-i cuprins în potop de lumină, Păstorii plecară cu oile 'n raiu. In aer e numai parfum de sulfină, Şi ninge cu slavă de îngeri pe plaiu.

Sorbim mântuirea şi pacea cerească, E roua vieţii în sufleu şi gând. Rămâne în zgură, jos, grija lumească, Pământul şi cerul răsună cântând.

Preot IOAN IONESCU

Vorbe înţelepte Cine e lângă ceaun, uşor se umple

de funingine. înaintea bătrânilor să ai numai ochi

şi urechi, nu şi gură.

nfeul în prima jumătate a sec. XlX»lea , 8 7 ) • tot acest meşter lucrează, în 1838, la Biserica Dom* niţa Balaşa din Bucureşti. 3 8)

In iud. Prahova se amintesc: Nedelcu fiul zugravului Nedelcu în Mal 1691 ; 3 S ) o icoană din 1740, a zugravului preot Dima în Vălenii de Munte 5 4 0 ) în muzeul din acest târg aflăm icoana Sf. Paraschiva, din 18C4, de zugravul Constan» din; 4 1 ) schitul Crasna e zugrăvit in 1853, cu un „talent deosebit" de Tanase Anghel ; tot aici se află icoane de zugravii: Costache Eladfe şi To» maştu Costache (1834) şi monahul Ellsei (1839 Icoana sf. Nicolae) 5 i 2 ) în schitul Ghîghtu avem o icoană de Nicolae zugravul din Iunie 1802 ; 4 8 ) în biserica Berceni din Vălenii de Munte icoane de zugravii Hristache şi Petre din Oct. 1851; 4 4)

3?) Arta şi tehnica grafică, Bucureşti, 1940 nr. Mart. 3 8 ) Vârtosu, Aşezăminte brâncoveneşti, Bucureşti,

1938 p. 184, 192 nr. 23. Zugravul ^ndreiu, In 1750, lu« crează la o biserică tn Bucureşti. Ibid. p. 98 nr. 148.

30) Revista Arhivelor, Bucureşti, VII (1946) p. 102. 4 0 ) Iorga, Veche artă religioasă, Văleni, p. 43. Cti»

torul Braţul, în 1801, tocmeşte cu 70 taleri arvună zu« gravi pentru biserica din satul Izvoarele cl. Blll. Corn. Mon. Istorice, 1936 p. 43.

4 1 ) Iorga, o. c , p. 55. Pentru bis. din Izvoare se tocmesc 2 zugravi cu 70 taleri arvună în 1901 (cf. Bul. Corn. Mon. Ist., 1937 p. 43).

42) Bal. Corn. Mon. Istorice, 1939 p. 52-53, 63. 48) Revista istorica, 1932 p. 275 nr. 12. ") Ibid. 1932, p. 272 şi 1924 p. 145 (icoane dăru­

ieşte măn. Ghighiu, la 1811, familia Bărănescu) şl Iorga ln Bul. Corn. Mon. Istorice, voi. X (1931) p. 116 nr. 11, (Hristache primeşte 1000 lei pentru zugrăvitu), în 1861, a Mserieii Berceni.

la mănăstirea Zamfira o Icoană a zugravului Nec» tărie monah din 1853 5") pictura din biserica sa» tulul Vadu.Săpat e refăcută, în 1877, de zugra» vul C. Popescu îetâiu, la 1855, de zugr. Toma ori Teodor. 4 6 )

In judeţul Ilfov s La 1683 şi 1686 se vor. beşte de casele, prăvălia zugravului Nicolae date bisericii Udricani din Bucureşt i ; 4 7 ) mă» năstfrea Antim dfn Capitală, zidită în 1713, zugrăvită de zugravul Antfm, care poate fi însuşi Mitropolitul Antim Ivireenuf; zugrăveala acestei mănăstiri a fost reînoiiă, 1860-63, de zugr. Petre Alexandrescu, 4 8) biserica din Stoineşti»Drugăneşti are de zugravi pe ereu Nicolae, Toma Braţul, Petre Stroe şi Toader cu data Sept. 1724 ; ' 1 9 ) în biserica Dobreni Câropurele este o icoană din 1780, de zugravul Alexandru P o p ; 5 0 ) în biserica

4 4 ) Berechet în Neamul Românesc literar, 1912 p. 453. 48) Bat. Corn. Mon. Istorice, 1940, p. 25 5 biserica

din Valea.Orhei, are icoane de Constantin zugrav Pra> hovean cf. Ibid. 1940 p. 69. - Despre zugravii dela Buzău vezi şl studiul diaconul C. Sănduleîsu«Veca, Bazau 1937.

4 7 ) lonescu, Ist. Cotroceni, Bucureşti, 1902 p. 56 şi n. 1. şi Bul. Corn. Mon. Ist, 1940 p. 42.

4 5 ) Revista Boabe de grâu, IV, Bucureşti, 1933 nr. 9 p. 545 şi n. 3. Biserica Doamnei din Bucureşti a fost zugrăvită la 1863 de zugr. Constantin şi Ioan. cf. Bul. Corn. Mon. Ist, 1943 p. 7.

«•) Bul. Corn. Mon. Ist. 1939 p. 106-7 a. 1-2. **) Brătulescu, Mănăstirile şi bisericile din jud Il­

fov, p . 41.

Ferbinţi cătun. MicşuneştlLMart Icoana Maicii Domnului e făcută în 1805, de zugravul Ştetan Micşunescu; 5 1 ) între abonaţii la „Dialoguri fran» cezo«romăne", din 1830, găsim şi doi zugravi din Bucureşti: biv polcovnic Nicolae şi Chirilă. 5 î ) In biserica din Preoţeşti avem 2 icoane semnate de popa Ivan ot Silivestru 1849 şi de Sandu ot... 5 3) biserica Pajura, filiala celei din satul Tărtăşeşti e zugrăvită, în 185...,de zugravii Alexandru şi Gri» gor i e ; 0 4 ) cea din Chiselet e opera, din 1863, a pictorului Gh. Tătăreseu. 5 0) Relaţii şi scrisori de ale pictorilor Gh. Tătăreseu şi P. Alexandrescu a publicat I. lonescu, Material doc. privitor la istoria seminarului din Buzău 1836-1936, Bu« zău, 1937, p. 167 n. 1 şi nr. 216, 225.

5') Ibid. p. 43 - Un manuscris de datină artistică scris la mănăstirea Cernica de călugărul Gheorghe la în« ceputul sec. XIX«lea, Iorga ln Bul. Corn. Mon. Istorice, 1939 p. 133-140.

5 2 ) Bianu, Bibliografia românească veche, III, p. 703. In .Calendarul" din 1823, tipărit Bucureţti, e o gravură semnată „Ioan zugraf" cf. Ibid., III, p. 406.

53) Bul Corn. Mon. Istorice, 1939 p. 97, 100. M ) Revista Amvonul, 1916, p. 332. 5 5 ) Brătulescu, op. cit. p. 66-, bis. Roşu«căt. Giuleşti»

Ţigania e zugrăvită de Gheorghe fiul Pr. Ioan şi Radu cf. Ibid., p. 74 ţ Dascălul Pavel zugrăveşte, în 1794, biserica din Ojicani, cf. Catalogul mss, dela Academia Română I, p. 316.

(Va urma).

IN ŞCOALA PROROCILOR

TREI LUCRURI URÂTE 1. Sărăcia nu-i nici o virtute

nici un păcat. Dar ea poate fi ori una ori alta. Totul depinde de pricina ei.

Cunosc oameni săraci cari au ajuns în această stare din pricina patimilor cari i-au robit: lenea, beţia, risipa fără soco­teală sau alte scăderi cari nu-i lasă să-şi adune nimic, dimpo­trivă îi ţintuesc într'o statornică lipsă şi ticăloşie. Şi iarăşi sunt oameni cari se găsesc în sărăcie fiindcă ei nu vor să-şi adune averi, ci mai bucuros împart prinosul agoniselii lor celor lipsiţi, adunându-şi — cum spune Scriptura — comori în ceruri.

Sărăcia izvorîtă din pătimi este urâtă, iar cea izvorîtă din iubire de oameni şi din dorul mântuirii sufletului este fru­moasă. Cea dintâi sluţeşte chipul cel sufletesc al omului, iar a doua îl înfrumseţează.

Când însă sărăcia îşi pune şi ciucurii fuduliei — atunci ea e din cale afară urâtă.

2. De cele mai multe ori avu­ţiile mari adunate grămadă nu au o obârşie morală, adecă cinstită. De aceea zice Scriptura că mai uşor trece cămila prin urechile acului decât bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.

Bogatul are de toate. Ar putea deci să se poarte aşa, încât să

pară măcar un om de omenie. Şi totuşi, în lăcomia lor ne­stăpânită după avuţii, unii minţesc şi viclenesc împotriva celor oropsiţi. Iar asta este osebit de urât. Unui sărac îi mai ierţi minciuna, c'o spune adeseori strâns cu uşa de îm­prejurări. Unui bogat i-b ierţi mai greu, fiindcă de cele mai multeori o spune din lăcomie şi răutate.

3. Dacă n'ai bătrân la casă, cumpăraţi. Că bătrânul e co­moară de înţelepciune la casa omului. Avându-1 la casă, ai cui cere sfat şi povaţă la vreme de necaz. Cuvântul unui bătrân înţelept e ca leacul pe rană: alină, vindecă.

Dar nici bătrânii nu-s toţi înţelepţi. Rar, e adevărat, dar se găsesc şi de ceice îşi pră­pădesc zilele flecărind şi să­vârşind lucruri slabe. De a-ceştia să nu asculţi, că n'ai de dobândit nimic bun dela ei.

Iată adevăruri cari se des­prind din judecata dreaptă a ori cărui om. Şi aceleaşi ade­văruri le găsim în sf. Scrip­tură care la Iisus Fiul lui Si-rah 2 5 , 34 zice: Trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m'am scârbit de viaţa lor: Săracul trufaş, bogatul desfrânat şi lip­sit de înţelepciune.

D. p. c s o

EVANGHELIA Evanghelia din Dumineca aceasta

are darul să ne atragă luarea aminte asupra celor ce vor urma după a doua venire a Mântuitorului.

Din grijile zilnice, din ocupaţiu-nile cu cari ne-a învrednicit Dum­nezeu, din bucuriile sau încercările ce le pot aduce vremile aceste de frig cuvântul Domnului se co­boară ca o şoaptă prietenească şi tainică pentru a ne scoate din fră­mântarea obişnuită şi a ne îndrepta gândul spre ziua cea mare de care nici unul din cei ce s'au născut, sau se vor naşte, nu va scăpa. Căci tot ceea ce are un îuceput, va trebui să aibă un sfârşii. După cum zilei îi urmează noaptea, verii îi urmează toamna şi acesteia iarna şi primă­vara, tot aşa viaţa şi lumea va trebui să aibă cândva un capăt. In veşnicie nu va rămânea decât ceea ce este veşnic.

In înţelepciunea Sa, Dumnezeu a orânduit ca sfârşitul lumii să se în­tâmple odată cu a doua venire a Mântuitorului. îndată după sfârşi­tul lumii, Mântuitorul va apare pe

norii cerului înconjurat de o ceată nesfârşită de îngeri.

Vorbind de sfârşitul lumii, nu tre-bue să ne închipuim că aceasta ar fi tot una cu o nimicire totală; cu o completă decădere în inexistenţă, cum a fost înainte de a face Dum­nezeu lumea, ci mai repede, într'o transformare completă a lumii de azi, într'o lume nouă, curată, po­trivită cu fiinţa cea reînoită a omu­lui. Sfârşitul trebue înţeles în sensul că lumea aceasta într'un moment, într'o clipeală de ochi, se va nimici prin foc şi pe bazele ei Dumnezeu va clădi o lume desăvârşită, în care — apoi — oamenii reînoiţi vor pe­trece în veşnicie.

Dacă lucrurile mari pretind sfor­ţări pentru a fi duse la sfârşit, cu atât mai vârtos trebue să preocupe pe om gândul cum ar putea să fie cele din urmă clipe ale vieţii sale şi mai ales, cu ce suflet se va prezenta înaintea Judecătorului Suprem, când toată suflarea va avea să răspundă de faptele ei.

In viaţa, emul poate avea diferite

slujbe, câştigându-şi nenumărate me­rite; în faţa lui Dumnezeu însă sin­gurul merit ce-l poate avea rezultă din felul în care a ştiut ca slujba sa să şi-o îmbrace, în haina celei mai curate iubiri faţă de Dumnezeu şi aproapele.

La judecata de apoi nu vom avea să ne dăm seama de titlurile ce le-am avut, de decoraţiile ce even­tual le-am câştigat, de gospodăria ce ne-am administrat, precum nici de eventualele măriri ce ne-au îrn-popoţat fiinţa, ci, simplu de tot, va trebui să răspundem de felul cum toate aceste bunuri le- am ştiut pune în slujba interesului obştesc. „Ade­văr grăiesc vouă — zice Mântuito­

rul — întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei prea mici, mie mi-aţi făcut".

Gândul morţii întristează pe om. Cu toate acestea nimeni nu va scăpa de ea. După învăţătura Bisericii, moartea nu este altceva decât sfârşi­tul vieţii acesteia şi începutul unei alte vieţi. Prin moarte la viaţă. Cum întristarea ce omul o simte în faţa morţii provine din cauza păcatelor ce fiecare le are pe conştiinţă, e bine să ne gândim cât mai mult asupra acestei chestiuni. „Adâ-ţi aminte de cele din urmă ale tale — zice Sf. Scriptură — şi în veci nu vei pă­cătui", M. F.

DIN LUMEA L A R G A Unde e moartea?

Un călător, care călătoria cu eorabia pe mare, întrebă pe că ­pitanul corăbiei, unde a murit tatăl său? Acesta îi răspunse: în valurile mării! Dar moşul tău? Tot în mare, a fost răs­punsul. Dar strămoşul tău, îl mai .înteabă călătorul ? Şi stră­moşul, răspunse căpitanul şi-a aflat sfârşitul în valuriile mării.

„Bine, zise călătorul, dacă stă lucru aşa, spune-mi, mai ai îndrăsneală să-ti petreci viaţa pe pe a p ă ?

Căpitanul nu-i răspunse nimic la aceasta întrebare, dară îl întreabă din partea sa pe că­lător, zicându-i: Acum spune-mi şi tu unde a murit tatăl tău? Acesta răspunse: Acasă în pat! — Dar moşul tău? Tot acasă în pat. — Dar strămoşul tău îl mai întrebă căpitanul? Şi strămoşul meu, răspunse călătorul, şi-a aflat sfârşitul tot acasă în pat!

„Dacă este aşa, atunci cum mai îndrăzneşti să te culci în pat?". . .

Acest răspuns frumos 1-a lămurit de deplin pe călător, că pentru a scăpa de moarte, nu-i nici un Ioc sigur, nici pe apă, nici pe uscat. In ori şi care parte te întorci, dacă e hotărît dela Dumnezeu, ca să părăseşti lumea aceasta te află.

Asta ne învaţă şi cuvintele Mântuitorului, când zici: „Drept aceea, căutaţi şi privegheaţi, că în ceasul, în care nu gândiţi, Fiul Omului va veni".

Ca o foaie albă Doi prieteni discutau odată

chestiuni de-ale credinţii. Unul zise: „ce credinţă ai

prietene?"; acela a răspuns: nici una, — în privinţa aceasta sunt ca o coală de hârtie albâ. „Cel dintâi, care era un om

evlavios, îl sfătui: „bagă de seamă prietene, ca nu cumva să scrie diavolul numele pe ea". Aceste cuvinte zguduiră adânc sufletul prietenului. Din clipa aceea o rază din graţia dum-nezeească îi străbătuse în su­flet şi începu să se ocupe tot mai mult cu lucruri de-ale cre­dinţii creştine, pană ce ajunse să se roage aşa, cum mama lui îl învăţase din copilărie.

Minciuna Din întreaga fire, nimeni nu

minte decât omul. Lupul, ti­grul nu se iau bine pe lângă tine, dacă vor să te sfâşie. Leul nu-şi ia o înfăţişare blândă ca să te poată prinde. Şarpele se ascunde, — e adevărat; dar în ochii lui pătrunzători, poţi ceti mânia: Nu minte. Câinele tur­bat arată... turbarea care îl mis-tue: Nu minte. Chiar maimu­ţele cele mai asemănătoare cu omul, nu caută să-şi schimbe înfăţişarea. Aşa fac toate ani­malele. Dacă unele, ca păian­jenul, pregătesc curse, — ele nu-şi mângâie întâi prada: Nu mint.

O singură fiinţă minte pe lume: omul. Numai el isbu-teşte să-şi alcătuiască o altă faţă, o altă limbă, o altă înfă­ţişare care îl face să pară cu totul altul decât e.

Animalul de pradă ştie doar să se păzească într'un ascun­ziş; dar nu ştie să-şi îmblân­zească faţa, să-şi ascundă pri­virea, să-şi schimbe glasul; să-şi descreţească fruntea, să zâmbească... Să se refacă în­tr'un mieluşel.

Omul ştie. De c e ? — El a învăţat să se stăpânească şi prin aceasta instinctul şirete­niei, pe care-1 are animalul, se

preface la om în minciună con­ştientă. La om, toate pot să mintă: faţa, gura, mâna, ochii mişcările, mersul — trupul în­treg. Ceeace nu este la animal decât o schimbare nevoită, este ceva voit la om. EI ştie să i-a glasul şi înfăţişarea prăzii lui.

Cea mai frumoasă lume în tine însuţi, în pace sufle­

tului tău, în singurătatea ta se­nină, trăeşte cea mai frumoasă lume pe care ţi-o poţi dori. Numai să-ţi fie sufletul o gră­dină, pe care s'o pliveşti de toate buruienile amărăciunii, în­grijind cu dragoste de florile gândului şi ale simţirii tale.

in tine însuţi, dacă ai un suflet împăcat cu sine, vei auzi numai glasuri duioase, de mamă, de tată, de fraţi, de surori, de credincioasă mireasă. Ascultă glasurile acestea şt, de vei fi singur ca un pustnic, tot vei trăi cea mai frumoasă lume, pe care ţi-o poţi dori.

Trimite în lupta vieţii băr­băţia ta, voinţa ta de adevăr şi bunătate, hărnicia, entuzias­mul şi dezinteresarea ta.

Nu te pleca şi nu desnă-«dâjdui de s'ar întovărăşi, ca să te deboare, toţi diavolii cu făptură de om. Nu te lacomi la plăcerile lumii şi nu te spăî-mânta de durerile ei, oricât de erud şi oricât de inteţit te-ar Iovî.

Dar în sufletul tău, în lumea cea din tine, pe care o poţi stăpâni ca un Domn nebiruit, păstrează pacea şi seninul nop­ţilor de vară. Atunci vei putea spune că trăeşti cea mai fru­moasă, cea mai bogată lume, •chiar dacă viaţa ta între oameni ar fi numai jale şi pustiu.

C U R I O Z I h Ă T I

Omul are 198 de oase. — Inima lui " a t e la naştere de 130 de ori Pe minut, ia 1 an de 120 de " r i pe minut, la 3 ani de 9 0 'j™ ori pe minut, la 7 ani de

8 5 de ori pe minut, la 1 4 — 1 8 ani de 8 0 de ori pe minut, Ia

6 0 de ani de 7 5 de ori P e minut, la bătrâneţe de 6 5 de ori pe minut. In medie 7 0 -°6 ori pe minut la adult. In corp se găseşte 7 litri de sânge. Temperatura omului în medie este 37 de grade. Omul respiră de 16 ori pe minut. In fiecare zi circulă în plămânii noştri 1 0 . 0 0 0 litri de aer. — Statura bărba­tului în medie 1 m. 6 8 , a fe­mei 1 m. 5 8 . Greutatea mijlo­cie 50 Kgr.

Un pui de vultur Un lucru interesant am văzut în-

tr'un sat de sub poalele munţilor Carpaţi. Un vânător prinsese un pui de vultur şi îl îmblânzise. Domesti­cirea (îmblânzirea) puiului de vul­tur ajunsese până acolo că trăia îm­preună cu găinile. Râcăia cu ele prin gunoaie şi se culca împreună cu ele în coteţul de gâini. Puiul de vultur îşi pierduse cu totul firea sa de pasăre zburătoare prin înălţimi pline de soare şi lumină...

In chipul puiului de vultur care îşi pierduse firea sa de pasere zburătoare prin înălţimi, sunt şi acei mulţi, creştini cari şi-au pier­dut chemările şi rosturile sufleteşti ale vieţii. Omul este făcut să tră­iască o viaţă duhovnicească, o viaţă de înălţimi sufleteşti. „Iar dacă aţi înviat împreună cu Iisus Hristos — scrie apostolul Pavel — umblaţi după lucrurile cele de sus, nu după cele de jos,, (Coloseni 3, 1-2). Mântui­torul ne-a dat putere, ne-a dat aripi să ne ridicăm spre înălţimile vieţii duhovniceşti ca să trăim o viaţă în duh, o viaţă duhovnicească.

Sindicatul Unic al Salariaţilor Publici Clăj. Comitetul Sindic, de Instituţie „Culte"

Nr. 11/1949.

A V I Z Toţii membrii sindicalişti ai Co­

mitetului Sindical de Instituţie "Culte" atât cei din oraş cât şi din judeţul Cluj mai ales, sunt invitaţi a se pre­zenta de ungenţa la sediul Comite­tului din Cluj, Piaţa Malinoski Nr. 18 (cei aparţinători grupelor orto­doxe şi reveniţi), iar cultele refor­mat, unitarian şi evanghelic luteran organizaţiei sindicale dela Episcopia respectivă pentru a se pune la curent cu cotizaţiile şi alte obligaţii de na­tură bănească.

Acei membrii cari nu-şi vor a-ranja restanţele de cotizaţii în ter­menul cel mai scurt pozibil, vor fi excluşi din organizaţia sindicală.

Cluj, la 12 Februarie 1949. COMITETUL

In tot pământul a ieşit vestirea ta, că acela a primii cuvântul tău, prin carele cu dumnezeească cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sânt ai arătat, obiceiurile oamenilor ai împo­dobit, împărăteasca preoţie. Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumne­zeu să mântuiască sufletele noastre.

Arătata-te-ai temei neclătit Bise­ricii, dând tuturor oamenilor Domnia cea nefarată, pecetulindu-o ca învă­ţăturile tale, iabitorale de cele cereşti, Vasile Cuvioase.

Troparul Sf. Vasile

PENTRU CETITORI Din numerii de p â n ă a c u m a , iubiţii noştr i cet i tor i s 'au putut

înc red in ţa c ă în 1949 „ R e n a ş t e r e a " apa re într 'un s ingur format şi cu un s ingur cupr ins , a t â t pentru preoţ i c â t şi pentru abonaţ i i mireni . Dec i a c e e a ş i foa ie s ' a trimis şi s e v a tr imite de douăori lunar preoţ i lor şi mirenilor abona ţ i deopot r ivă . Anunţăm î n s ă c ă a c e s t a e s t e ultimul număr a l foii noas t r e , pe c a r e îl trimitem c e l o r c e nu au ach i t a t c e l puţin abonamentu l pe o j umă ta t e de an, a d e c ă 150 Le i .

Cam putem face în casă masticulul (ceara de altoit) Se cumpără şi de pe la negustori

ceara de altoit, dar ne costă cu mult mai eftin când o facem noi, mai ales că multe din cele ce se pun în ea sunt din gospodărie.

Iată o reţetă: 500 gr. ceară gal­benă, 250 gr. terpentină, 125 gr. seu şi 6 linguriţe ulei.

Se topesc la un Ioc, afară de terpentină, care se pune la urmă, nu pe foc. Se păstrează într'o cutie de tablă cu capac, iar când se fo­loseşte, se înmoaie la foc.

180 grame pap dela cismar, 360 grame ceară galbenă, 370 grame terpentină şi 100 grame seu.

Se topesc la un loc şi se folo­seşte caldă.

500 grame reşină şi 40 grame seu. Se topesc împreună şi când se

răceşte puţin se adaugă 300 gr. spirt. Fiindcă este lichid, se păstrează în sticle. Când se ung rănile sau altoii, spirtul se pierde în aer iar pasta se întăreşte pe locul uns.

Treburile din tona Februarie Gospodăria. — Pentru femei

munca e şi acum mai mult în casă. Bărbatul însă începe să pregătească munca câmpului.

Vitele în luna aceasta trebuesc păzite cu toată grija. Nutreţul trebue cântărit şi dat Cu porţia, ca să ajungă până ce va de iarba colţ. Vitele nu pot ieşi din iarnă numai cu pielea şi ciolanele pe ele, căci de puterea lor de muncă atârnă buna arătură. In deosebi mare grijă trebue dat vacilor care au a făta. Le trebue mâncare mai bună: uruială cu sare.

In grădină de zarzavat, către sfârşitul lunii, prin unele părţi din ţară unde e mai cald, începe semă­natul în răsadniţe şi chiar în straturi. Usturoiul şi salata pot fi puse mai de vreme.

In livadă iarăşi se pot face unele pregătiri, când timpul nu este aspru. Acum se taie cringile uscate, mlada de răchită sau de salcâm. Se sapă arborii Ia rădăcină; se adună frun­zele de Ii se dă foc; se curăţă omizile.

Pe ogoare munca e restrânsă la căratul gunoiului.

Sfaturi folositoare

Regulile ce ttebue să te obser* oăm la gospodărie:

1. Cheltueşte totdeauna mai puţin decât ai.

2. Plăteşte îndată ce cumperi şi nu cumpăra ce nu poţi plăti.

3. Orice datorie plătită, trebue ţinută chitanţa cel puţin 3 ani.

4. Nu te împrumuta decât cu atât cât te poţi ţine. De dai ceva, ţine seamă, cât, ce, cui şl când.

5. Ţine caetul cheltuelilor şl in» cepe cu puţin pentru a alunge la mult.

6. Reparaţi imediat lucrurile stri» cate.

7. Ţine socoteli de tot ce chel» tueştt şi încasezi; fără socoteală, nu-1 posibilă prosperarea unul cămin.

Cum păs t ra ţ i ouăle c â t e v a săp ­t ămân i . Le înfăşuraţi în hârtie de ziar proaspăt imprimat şi Ie ţineţi intr'un loc răcoros.

Câteva luni (2—3), băgaţi-le sau in rumeguş de lemn, sau în sare de bucătărie, bine aşezate într'o iadă. Lada va fi păstrată într'un loc uscat.

Mai multe luni. — a) Cu o mică pensulă, ungeţi fiecare ou cu un corp gras. Lăsaţi să se usuce şi când acest strat s'a întărit, înfăşuraţi fiecare ou în hârtie şi-1 aşezaţi ală­turi de celelalte.

b) Puneţi ouăle într'un vas cu apă în care aţi topit o mână de var stins. Apoi nu mai mişcaţi calcarul format la suprafaţă.

Cum se face apă de var: sub­ţiaţi un kg. de var, stins de curând, în apă (jumătate din cantitatea pe care ar cuprinde-o vasul în care veţi conserva ouăle). Adăogaţi 60 gr. de sare la un litru de apă, ca să împiedicaţi ouăle să ia gustul varului. Vărsaţi această soluţie in vasul în care sunt puse ouăle.

Preparaţia aceasta e pentru o sută de ouă.

Cea i din co j i de mere . De ce să asvârliţi cojile de mere, când puteţi face din ele un ceai bun Ia gust şi foarte răcoritor? Puneţi cojile (tăiate foarte subţiri) într'o strecu­rătoare cu o felioară de lămâie. Turnaţi peste ele apa clocotită şi îndulcită după plac.

Dacă voiţi puteţi face deadreptul o fierbere din cojile de mere. Li­chidul are o frumoasă culoare aurie şi un efect foarte bun pentru stomac. Se mai spune apoi că ceaiul de mere face să albească faţa.

Din vin nou — vin vechi. Există un mijloc foarte uşor să aveţi în pivniţă câteva butelii de „vin vechi", fără a-1 fi păstrat totuşi 10—12 ani... Iată-1:

Puneţi sticlele într'o ladă pe fun­dul căreia aţi presărat praf de căr­bune, presăraţi apoi şi între sticle până ce umpleţi lada. După un an, adică, atunci când cărbunele va fi avut timpul să-şi producă efectul,

vinul astfel tratat va fi tot atât de bun ca şi când ar avea o vechime de zece ani cel puţin.

Procedeul nu e costisitor şi e uşor. Deci puteţi încerca.

„ L e a c b ă t r â n e s c " , con t r a gu­turaiului. Luaţi o gulie (caraiabie) mare, scobiţi-o îa mijloc şi umpleţi-o cu zahăr praf. (Gulia să nu fie cu­răţată) Aşezaţi gulia pe o ceaşcă. Zahărul în contact cu gulia se va topi şi se va amesteca cu sucul a-cesteia.

Siropul asfiel obţinut se scurge în ceaşcă.

Luaţi mai multe linguriţe pe zi, îndeosebi după accesul de tuse.

R e p a r a r e a v a s e l o r de por ţe lan . Dacă un vas de porţelan s'a crâpat puţin sau sună a spart, fierbeţi-l în lapte proaspăt si-! veţi salva.

Vasele tratate în felul acesta îşi pierd sunetul şi durează la fe! de mult ca şi vasele care n'au fost crăpate niciodată.

OK>

CRONICA EVENIMENTELOR INTERNE

I. P . S. S a Pat r iarhul Iustinian, Patriarhul României, a făcut îa zi­lele trecute o vizită la Galaţi, unde a fost bine primit de P. S. S. Epi­scopul Antim Nica al Galaţilor, Pre­fectul judeţului şi alte autorităţi din> localitate.

Răspunzând cuvântului de bene-ventare al P. S. S. A. Nica, I. P. S. S. Patriarh şi-a exprimat bucuria ce simte în mijlocul credincioşilor din acel oraş, trecând apoi la eve­nimentele mari care s'au petrecut în Ţară în anul trecut. In special a insistat asupra marelui eveniment de revenire a fraţilor gr.- cat la re­ligia străbună şi asupra vizitei fă­cute la Moscova.

Ministerul Sănă tă ţ i i , în noua sa organizare, prevede înfiinţarea unei comisii pentru ocrotirea mamei şi a copilului.

Atribuţiile acestei comisii se va stabili printr'o decizie a Consiliului de miniştrii.

Ministerul Muncii şi P r e v e ­derilor S o c i a l e , a dat o decizie prin care comisia pentru revizuirea pensiilor publici, va continua să funcţioneze atât la Bucureşti cât şi în provincie până la finea lunei Februarie.

Statul e s te hotăr î t să acorde mari înlesniri ţăranilor muncitori cari voesc să-şi lucreze pământul cu tractoarele şi alte maşini ale Statului.

Cei care se vor învoi să- şi lucreze pământul cu aceste maşini, vor tre­bui să facă un contract cu Staţiunea de Maşini agricole şi Tractoate — pe scurt S. M. T. — stabilmdu-se condiţiunile de lucrare.

Plata pentru aceste lucrări nu va întrece în nici un caz plata pentru aceeaşi lucrare făcută cu viteie.

Plata pentru tractoare şi maşini se poate face imediat, dar se poate face şi mai târziu, în natură sau în bani, după recoltarea sămănăturii respective.

EXTERNE

M o s c o v a . La nota pe care Gu­vernul Iugoslav a făcut U. R. S. S.-ului în legătură cu înfiinţarea Con­siliului de Asistenţă Economică Mutuală, Guvernul Sovietic a răspuns ca Republica Federativă Iugoslavă nu putea să fie admisă în Uniune, deoarece ea, prin politica duşmă­noasă pe care a adaptat-o faţă de

U. R. S. S. şi ţările cu democraţie populare s'a sifuat în afară de inte­resele acestor ţâri.

Dacă voeşte cu orice preţ să re­intre în rândul ţărilor democrate, n'are decât să-şi revizuiască politica duşmănoasă pe care a înaugurat-o şi atunci primirea ei se dă ca sigură,

Dupăce amer ican i i au început acţiunea pentru creiarea unui pact

al Atlanticului de Nord în care vreau să înglobeze toate ţările apu­sene, primim ştirea că acelaş lucru vreau să-1 facă şi în Orientul Mij­lociu şi în Mediterană, ca astfel gândul lor războinic să se poată întări şi mai mult.

Semnalăm lucrul acesta, pentrucă el vădeşte un gând care e în contra­zicere cu cel înfăţişat de U, R. S. S. care vrea dezarmare şi pace.

Pent ru greşe l i le poli t ice pe care ie-a făcut Cardinalul losif Mindszenti al Ungariei, greşeli recunoscute în faţa judecăţii, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Alăturea de Cardinal [au mai fost pedepsite şi alte câteva persoane, a căror con­damnare variază între 3 şi 15 ani.

Armata democra tă g r e e c ă con­tinuă lupta pentru desrobirea patriei sale de sub mâna rnonarho-fascişti-lor greci.

Aducându-ne aminte de ei, e bine să ajutăm din puţinul nostru pe cei ce luptă cu armele pentru" a-şi croi independenţa şi libertatea.

PRHTEfl OFICIALĂ Nr. 484/1949.

Circulară Potrivit adresei Sf. Sinod Nr. 142

1949 urmează să se înfiinţeze pe lângă fiecare eparhie un depozit de desfacere a tuturor cărţilor de ritual, al publicaţiilor bisericeşti, a obiec­telor de cult şi veştmintelor bise­riceşti.

Aprovizionarea acestor depozite se face prin Institutul Biblic şi de Mi­siune al Bisericii Ortodoxe, care po­trivit noului Statut de organizare, are însărcinarea de a executa aceste tipărituri şi obiecte pentru întreaga Biserică.

Pentru a şti ce să comandăm pen­tru depozitul nostru Invităm cucer­nica noastră preoţime şă ne încu-noştinţeze imediat şi direct, de ce cărţi de ritual, ce vestminte şi ce obiecte de cult ar avea lipsă, ca să nu aducem lucruri care să stea în depozit fără să le cerce nimeni.

Cluj din şedinţa Consiliului epar­hial dela 12 Febr. 1949.

NICOLAE Episcop

Const. Haşcău secretar

Nr. 1044/1949.

COMUNICAT La intervenţia Mitropoliei Ungro-

vlahiei, Onoratul Minister al Finan­ţelor, Direcţia Contribuţiunilor Di­recte, Serv. Clădiri cu adresa Nr. 299267 dela 31 Ian. 1949 a comu­nicat următoarele:

„Urmare adresei Dvs. Nr. 907/949, prin care solicitaţi scutirea de im­pozitul pe clădiri a imobilelor ocu­pate de birourile cultelor — dela Centrele Eparhiale, protopopiate şi parohii, cât şi camera profesională a preotului, avem onoare a vă face cunoscut, că Ministerul prin rezo­luţia dela Jn. Nr.... dispune scutirea de impozitul pe clădiri, aferent imo­bilelor proprietatea, bisericilor şi o-

cupate pentru birourile instituţiilor bisericeşti.

In ceeace priveşte impozitul de 4° / 0 pentru contractele de închiriere, urmează să vă adresaţi Ministerului Afacerilor Interne."

Cluj, Ia 15 Februarie 1049. Nicotae, Const. Haşcău

Episcop secretar

Nr. 679/1949.

Circulară Atragem pentru ultima/lată aten­

ţia Cucernicei noastre preoţimi — mai ales a celor reveniţi — ca să-şi achite taxele la „Fondul Ajutorului Preoţesc" (Taxa de înscriere ca membrii pentru preot 200 Lei, pen­tru soţie 100 lei odată pentru tot­deauna) plus taxele regulate lunare, conform hotărîrii Conferinţei Proto-popeşti din 21 Ianuarie 1949.

Ceice nu se vor conforma nu vor beneficia de acest ajutor — cum avem deja două cazuri — şi aceasta numai din neglijenţa celor interesaţi.

Cluj, Ia 12 Februarie 1949.

NICOLAE Const. Haşcău Episcop Secretar

875/1949.

Circulară Atragem atenţia Cucernicei preo­

ţimi ca imprimatele de inventariere a patrimoniului public după com-pîectare de către Cucernici; preoţi vor fi vizate şi de Comisia locală de inventariere a comunei politice respective, altcum inventarierea nu va fi valabilă.

Consiliul Eparhial

„Renaşterea" nu are alt sprijin decât abonamentele cetitorilor. Plătiţi-vă abo­namentul !

Nr. 70/1949.

C o n c u r s Pentru ocuparea postului de paroli

al parohiei vacante din Nazna, pro­topopiatul Târgu-Mureş, se publică concurs în termen de 30 zile dela prima apariţie în „Renaşterea". Pa­rohia este de ci. J, gara în loc.

Venitele împreunate cu acest post sunt următoarele :

1. Salar dela Stat, conform cuali-ficaţiei, după confirmarea Onor. Mi­nister al Culjelor.

2. Locuinţă în casă parohială (4 camere) şi folosirea supracdific?telor.

3. Sesiune parohială în întindere de 33 jug. 1200 sfj, arător şi fânaţ şi 2. jug. păşune. Impozitul către Stat şi comună priveşte pe uzufruc-tuar.

4 Venitele stolare obicinuite în parohie.

Reflectanţii la acest post îşi vor înainta, în termen legal, cererile că­tre Vener. Consiliu Eparhial din Cluj, iar cu prealabila noastră încuvinţare» se vor putea prezenta în parohie spre a liturghisi, predica şi a face cunoş­tinţă cu poporul.

Concurenţii vor prezenta de învo­ire dela P. S. Episcop Nicolae, făr& de care nu vor fi admişi în parohie.

Oficiul protopopesc ort. rom. din Târgu Mureş în înţelegere ci Consi­liul parohial din Nazna.

Protopop T. Ciuruş Nr. 70/1949. Aprobat.

Cluj, din şedinţa Consiliului Epar­hial ţinută la 5/II.-1949. NICOLAE Cost. Haşcău

Episcop Secretar

Nr. 10/1949.

CONCURS Pentru ocuparea postuîu de paroh

al parohiei de clasa I. Mociu, din protopopiatul Clujului, devenită va­cantă prin demisia titularului, se pu­blică concurs cu termen de 15 zile dela data primei publicări în „Renaş­terea".

Beneficiile împreunate cu acest post sunt următoarele:

1. Salar dela Stat după recunoa­şterea de către On. Minister.

2. Casă parohială cu toate supra-edificateîe necesare unei gospodării, în stare foarte bună.

3. Sesiune parohială în întindere de 32 jughere.

4. Venitele stolare obişnuite ÎH parohie.

Impzitele după sesiunea parohială: le va suporta parohul.

Cererile împreună că actele nece­sare se vor înainta în termin legal, Ven. Consiliu Eparhial din Cluj, iar cu prealabila noastră încuvinţare se vor putea prezenta în parohie spre a face cunoştinţă cu poporul.

Din şedinţa Consiliului parohial, ţinută în Mociu, 30 Ian. J 9 4 9 .

Protopop FI. Mureşanu Nr. 731/1949. Aprobat.

Cluj, din şedinţa Consiliului Epar­hial ţinută la 5/II.-1949.

NICOLAE Const. Haşcău Episcop secretar

Tipografia Eparhiei ofltodore român», C4u|