organizarea politica din antic hit ate

5/14/2018 Organizarea Politica Din Antic Hit Ate - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/organizarea-politica-din-antic-hit-ate 1/7

1

COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEAN

Forme de organizare politică în Antichitate

ONULOV ROBERT PROFESOR COORDONATOR

clasa a IX-a MI2 FARCAŞ TAMARA

IDEI PRINCIPALE:

Regimul aristocratic atenian Reformele lui Drakon

Regimul tiranic Reformele lui Solon Reformele lui Clistene Instituţia arhonatului Instituţia ostracismului

Reformele lui Pericle Adunarea Poporului Consiliul celor 500



2

Statul democrat atenian s-a afirmat pe scena istoriei greceşti într-un modpregnant, încât foarte puţine alte centre politice pot reţine atenţia în acest sens.Din aceste motive, Atena rămâne pentru noi o adevărată „Eladă a Eladei”1, dupăexpresia lui Pericle.

Democraţia nu a existat dintotdeauna în Atena. Monarhia era regimulpolitic al atenienilor la început. În fruntea statului era un rege (gr. basileus) alecărui prerogative au fost din ce în ce mai restrânse de-a lungul anilor. În epocaarhaică regimul politic a suferit schimbări radicale. Aristocraţii, marii proprietaride pământ şi conducătorii instituţiilor publice, ajung să deţină putere aproape lafel de mare ca a regelui. „Hesiod îi numeşte regi mâncători de daruri”2.

În regimul aristocratic guvernarea era exercitată de un singur consiliu

(numit gerusia). Consiliul administra justiţia, controla administraţia şi numeaînalţii funcţionari ai statului, arhonţii. Arhonţii erau numiţi pe o periaodă de unan, fiindcă aşa se evita ca arhonţii să câştige putere pe o perioadă îndelungată.Acest regim aristocratic s-a menţinut datorită puterii economice a nobililor, acăror bogăţii proveneau din întinsele proprietăţi funciare şi din creşterea cailor sau din comerţ. Însă regimul va cădea fiindcă ţăranii încep să protesteze dincauza crizei sociale.

Până atunci legile existau şi se transmiteau doar pe cale orală, cunoscutedoar de şefii familiilor nobile care le aplicau arbitrar. În faţa revendicărilor

populaţiei revoltate, oraşul-stat (polisul) a luat măsuri: cu asentimentul populaţiei au fost alese – pe un timp limitat sau pe toată viaţa – persoaneînsărcinate cu elaborarea unor legi scrise. Printre cei mai importanţi legiuitorierau Drakon şi Solon.

„Drakon, de pildă, a rămas renumit pentru suveranitatea legilor pe carele-a formulat.”3 Primul principiu stabilit, fundamental, era înlăturareaarbitrariului şi administrarea justiţiei conform legilor scrise. În materie de dreptcivil, se interzicea alienarea unui lot de pământ aparţinând unui individ; sau seprevedea eliminarea intermediarului dintre producător şi consumator sau sereglementau tranzacţiile contractuale. Toate aceste măsuri au fost beneficeoamenilor de rând, întrucât acum au drepturi egale cu cele ale arhonţilor. Înmaterie penală, se prevedea pentru prima dată intervenţia statului prin pedepseextrem de severe în cazurile de omicid (cazuri care până atunci erau lăsate în

1

Drîmba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei volumul 3, editura Saeculum I.O. Bucureşti 2007 p. 85 2Ibidem, p.36

3Ibidem, p.37



3

competenţa vendetei familiei lezate. „Privită în general, activitatea legislatorilor a dus la consolidarea autorităţii statului, la recunoaşterea şi soluţionarea unor revendicări fundamentale ale poporului, însemnând deci o lovitură dată poziţiei,situaţiei aristocraţilor.”4

Dar opera legislatorilor, care adeseori făcea concesii aristocraţilor, n-a putut mulţumi poporul. Soluţia a fost găsită în mai multe oraşe; o anumită persoană (un arhonte, un şef militar, un aristocrat dizident, un om ambiţios şienergic în orice caz) punea mâna pe putere, abuziv, prin forţă;după care rămâneaconducătorul statului pe viaţă. Noul conducător a primit numele de tiran.Regimul tiranic a fost esenţialmente un element de progres, şi singurul regimcare la acea dată putea înlătura regimul aristocratic cu toate abuzurile. Regimul

tiranic, care n-avea nici un fundament formal legal sau religios, s-a instaurat înoraşele cele mai dezvoltate şi prospere sub raport socio- politic. Către sfârşitulsecolului VII î.e.n. Miletul atinge cel mai înalt grad de civilizaţie sub tirania luiTrasibulos; faimosul Policrat din Samos şi-a ridicat statul la o situaţie

înfloritoare prin fortificaţiile şi construcţiile civile pe care le-a făcut; la Atena,viaţa culturală şi civilizaţia au fost în progres în timpul celor 32 de ani de tiraniea lui Pisistrate, căruia i-au urmat şi fiii săi vrednici.

„Aşadar, aproape peste tot regimul tiranic, deşi a fost regimul cel mai

criticat de retori şi filozofi, a protejat poporul contra abuzurilor aristocraţiei, aurmărit bunăstarea şi progresul statului lor.”5Tiranii s-au sprijinit în principal pemasa populaţiei sărace. Nu au schimbat legile şi vechile instituţii, dar şi-au

plasat favoriţii, oameni devotaţi lor în posturile-cheie şi au concentrat în mâinilelor toată puterea. I-au persecutat pe aristocraţii mari proprietari, care s-au văzutruinaţi sau au trebuit să ia drumul exilului. Unii tirani au împărţit ţăranilor

pământurile confiscate de la aristocraţi, alţii le-au creat posibilităţi de a emigraîn colonii şi le-au acordat împrumuturi pentru a-şi planta măslini şi viţă de vie.

După prăbuşirea tiraniei aristocraţia reia puterea în cele mai multe oraşe-stat. Foarte puţine regimuri aristocratice au acordat poporului drepturi politice,drepturi de autoguvernare. Între aceste regimuri a fost în primul rând Atena.Datorită invaziei perşilor, statul şi-a accelerat dezvoltarea, astfel încât, dupăînvingerea perşilor, s-a putut înlătura pe deplin regimul aristocrat şi înlocuirealui cu guvernarea democratică.

4Ibidem, p.38

5Ibidem, p.39



4

„Originile sistemului democratic grecesc trebuie căutate în forme deguvernare colectivă ale polis-ului, forme care s-au consolidat în decursulsecolului VI î.e.n.”6 Prima constituţie adevărată a Atenei - cea dată de Solon în594 î.e.n. – şi care a rămas în vigoare vreme de 86 de ani, avea un caracter

democratic cert. Dar unele prevederi făceau anumite concesii clasei oligarhilor. Conducătorul mişcării democratice ateniene, Clistene, după ce a ajuns la

putere (508 î.e.n.) a modificat în sens democrat radical constituţia lui Solon. El arestrâns atribuţiile Aeropagului, consiliul format din arhonţi după expirareafuncţiilor lor, consiliu cu caracter aristocratic care avea înainte un rol hotărâtor în administraţia statului şi justiţiei. Astfel abuzurile arhonţilor în justiţie au fosteliminate.

A împărţit teritoriul statului atenian în 100 de circumscrpţii teritoriale(deme), pe care le-a grupat în 10 triburi. A instituit Consiliul celor 500, din carefăceau parte, prin tragere la sorţi 50 de membrii din fiecare trib. Adunarea

poporului a fost investită cu drepturi suver ane.

Instituţia arhonatului a apărut probabil in sec. VIII î.e.n., cândaristocraţia a impus regelui doi arhonţi, unul ca şef al armatei, celălalt aladministraţiei. În sec. VII î.e.n., numărul arhonţilor a crescut de la 2 la nouă,aleşi pe un an şi cu atr ibuţii care s-au menţinut şi în secolele următoare. Cel mai

important dintre arhonţi era arhontele eponim, judecătorul suprem. Urmau, înordine: arhontele basileu , şeful cultului religios; arhontele polemarh,conducatorul treburilor militare; ceilalţi 6 erau tesmoteţii (legislatorii) cei caredictau legi. Toate aceste funcţii publice erau ocupate numai de nobili, iar Clistene a făcut ca ele să poată fi ocupate şi de membrii demelor, iar în 457 î.e.n.a făcut ca funcţia de arhonte să fie accesibilă oricărui cetăţean.

Pentru a preîntâmpina tirania, Clistene a făcut în 507 î.e.n. instituţia

ostracismului. Astfel, când un cetăţean devenit prea popular, prea influent era bănuit că aspiră la conducerea cetăţii, Adunarea Poporului era întrebată dacă bănuia pe cineva. În caz afirmativ, cetăţenii scriau pe un ciob de vas numele încauză, iar dacă 6000 de cetăţeni scriau acelaşi nume, persoana respectivă eratrimisă în exil pe timp de 10 ani.

„Prima lovitură dată aristocraţiei a fost desfiinţarea autorităţii supreme aAeoropagului, căruia nu i s-au mai lăsat decât puţine prerogative.”7 Prin

6Ibidem, p.85

7Ibidem, p.87



5

transferarea tuturor drepturilor supreme în competenţa Adunării Poporului aceasta devine autoritatea suverană a statului.

Cel care a luptat timp de 30 de ani pentru democratizarea statului atenian

a fost Pericle (cca. 500-429 î.e.n.). „Culmea atinsă în timpul său de regimuldemocratic, de economia, de cultura şi arta ateniană a justificat denumireaacestei epoci de secolul lui Pericle”8

Constituţia ateniană a secolului al V-lea î.e.n. organiza întreaga viaţă aAtenei pe bauza suveranităţii Adunării Populare (ecclesia), organul suprem alstatului din punct de vedere legislativ, executiv şi judecătoresc. Membrii ei – toţicetăţenii bărbaţi care au împlinit 20 de ani – participau direct la guvernareastatului. Adunarea Poporului se întrunea pe colina Pnyx din apropierea

Acropolei, de patru ori pe lună, pentru a hotărâ în chestiunile mai importante.Pentru a se lua o astfel de hotărâre era nevoie de minimum 6000 de votanţi, dintotalul de 40000. Orice cetăţean putea lua cuvântarea, dacă era autorizat deadunare. În limitele constituţionale putea face orice propunere de lege. Maitârziu, cetăţenii participanţi primeau o oarecare îndemnizaţie. Această măsurăera dreaptă, în primul rând, pentru cetăţenii mai săraci; această îndatorire civicăle distrăgea atenţia de la interesele lor private, deoarece întrunirile duraucâteodată zile întregi, iar întrunirile aveau loc săptămânal.

O emanaţie a Adunării Poporului şi strict subordonată acesteia, organconsultativ care funcţiona permanent, era Consiliul celor 500 (bule) 9. El eracompus din cetăţeni care împliniseră vârsta de 30 de ani (buleuţi), câte 50 dinfiecare trib, traşi la sorţi. Înainte de intrarea lor în funcţie, Consiliul al căruimandat expira îi supunea unui examen riguros privind competenţa şi moralitatealor. Mandatul Consiliului dura un an. El pregătea lucrările Adunării şi ordinea dezi a şedinţelor, îndeplinea şi controla toate funcţiile administrative, ocupându-se

de rezolvarea problemelor curente. În sânul Consiliului funcţiona un fel decomitet executiv (pritania), compus din cei 50 de membrii ai fiecăruui trib, carefuncţiona pe rând 36 de zile. Pritanii constituiau magistratura supremă a statului.În fiecare zi unul din ei prezida lucrările zilei respective. Dacă în ziua prezidăriise întrunea şi Adunarea Poporului, atunci pritanul prezida şi lucrările Adunării.

În concluzie, putem afirma că democraţia ateniană stă la baza tuturor democraţiilor ce urmau să apară de-a lungul istoriei omenirii.

8Ibidem, p.87

9Ibidem, p.88



6

BIBLIOGRAFIE:Drȋmba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei volumul 3, editura Saeculum I.O. Bucureşti 2007



7

organizarea politica din antic hit ate

Documents