ISTORIACREST1NISMULUI ANTIC

DE

ZENOVIE PACLISANUMEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

CU APROBAREA 'MAI MARILOR BISERICE$TI

ORADEA1937

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

ISTORIACRESTINISMULUI ANTIC

DE

ZENOVIE PACLISANUMEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

CU APROBAREA MAI MARILOR BISERICESTI

ORADEA 1937.

www.digibuc.ro

I. P. S. Sale

Traian Valeriu Frentiuepiscopul român unit al Oräzii

fárii ale cgrui îndemnuri sifärä al cgrui sprigin nici nus'ar fi scris nici un s'ar fitiparit aceastii carte.

.Wutorul.

www.digibuc.ro

Prefata

Lucrarea pe care o prezint publicului cititor formeazei vo-lumul inted din Istoria creftinismului. Cartea in-treagei va avea trei volume. Volurnul al doilea f i al treilea spersei fie gata in cursul acestui an. Lor le va urma o Is t or ie ab is er icii r o me tn e u nit e, care, dacei imprejureirilevor fi prielnice, va apare in toamna anului 1938.

Cartea, cum poata observa ufor oricine, nu vrea sei fie unmanual pentru academiile noastre teologice f i de aceea amevitat stilul didactic, care, pa leingei peirfile bune, are, de celemai multe ori f i un defect capital: plictisefte. Ea nu se adre-seazd nici speciali.,stilor fi astfel e lipsitd de obicinuitul aparatf tiintific, care face lectura atett de greoaie, ci se adreseazeicititorilor culfi, doritori sei cunoascd, dintr'o expunere limpedei sinteticd, marile linii esenfiale ale evolufiei institutiunii crea-

toare a civilizatiei umane moderne.Scopul urmiirit explicei f i impeirfirea materiei fi felul cum

ea este tratatd.

Bucureqti, seirbeitoarea ss. apostoli Petru si Pavel, 1937.

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

PARTEA I.CRE$TINISMUL PANA LA CONCILlUL

DELA NICEA (325).

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

Capitolul

RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN PRIMELETREI VEACURI

1. Cauzele räspândíríí repezi a crotínismului.

Scriitorul Lactantius spune in cartea sa De mortibus per-secutorum, scrisä intre anii 314-320 ca iam nullus essetterrarum angulus tarn remotus quo non religio Dei penetras-set", iar in altá carte, lnstitutiones divinae (IV, 26, 35), scriseicu câtiva ani inainte, acela scriitor spunea cà nulla genstam inhumana est, nulla regio tam remota, cui passio Christiaut sublimitas maestatis ignota sit". Intrucât Lactantius aveain vedere numai vasta intindere a imperiului roman din tim-pul sàu, afirmatiunile citate nu sunt exagerate, caci, intea-devar, la inceputul veacului al 4-lea cre§tinismul era cunoscut,mai mult ori maii putin, in toate pärtile impAratiei.

Istoricii au incercat §i incearcá sá explice cauzele acesteirepezi rfispandiri a invälituri1or crestine; incercäri, sigur,foarte interesante uneori §i aproape totdeauna instructive.Ele insA nu pot avea o valoare gdnerala, pentruca motivelecare i-au determinat pe unii sà primeascä creOinismul, au de-terminat pe aFii s51-1 respingd. Astfel, de pildá, martiriul alost, lard indoialä, §i semen Christianorum, cum spunea Ter-tullian, dar tot atât de sigur e, ca el a impiedecat pe multisa-1 primeascA i frica de el a determinat pe unii din ceicare 1-au primit, sà.-1 pärasiascA. Asemenea, dacà superiorita-tea conceptiei morale cre§tine a atras pe unii, in schimb, seve-ritatea ei, i-a tinut departe pe altii. Acceptarea creqtinismuluifiind o chestiune sufleteascá, intima a fiecáruia, cauzele careau dus la ea sunt, i ele, de ordin atât de subiectiv §i, deci,de variat, incât este cu neputintä a le cuprinde in formule deo valoare generala.

Cauzele, mai ales externe, care au facilitat propagareainvâtäturilor creOine, pot fi stabilite mai u§or §i uncle din eleau fost indicate chiar de scriitorii primelor veacuri. AstfelClemente din Alexandria in cartea sa Stromateis, scrisä in in-tâiul deceniu al veacului al 3-lea, spune (1, 5, 28) ca Dumne-

www.digibuc.ro

10

zeu i-a pregatit pe Greci prin filosofie pentru Christos, cum i-apregatit pe Evrei prin Legea Veche, iar Origene in ContraCelsum, scrisa intre anii 244-49, afirma (II, 30) ca Dumnezeua pregatit popoarele pentru crestinism f acand pe imparatii ro-mani stapanii lumei intregi, cad daca ar fi fost mai multe im-pardtii, popoarele ar fi fost mai straine unul de altul §i astfelimplinirea poruncii lui Isus mergefi invatali toate neamurile"ar fi fost mai grea. Fara indoialä, ca multe din invataturilecrestine au fost primite cu simpatie de aderentii filosofiei pla-tonice, si aceia erau multi precum este iaräsi adevarat eaapartinerea Intregului bazin mediteranian aceluia§ imperiu, afacilitat in masura considerabila libera miscare a propovadui-torilor, cari i in Egipt i in Palestina si in Asia Mica si inPeninsula Balcanica se gasiau sub aceea§ stapanire ca §i inItalia, Spania, Pannonia §i Gallia.

In afarä de unitatea politica a bazinului mediteranian, A.Harnack in monumentala sa carte Mission und Ausbreitung desChristentums in den ersten drei Jahrhunderten" (I, 9-27) maiinsira intre factorii externi, care au usurat mult opera de pro-pagare a crestinismului, diaspora evreiascii, riispandirea gene-rald c8 limbii grecesti i cdile bune de comunicafie intre diver-sele pärfi ale imperiului. Insá nici factorii externi, nici facto-rii interni nu pot explica, singuri, rapida penetratie a noilor in-vatäturi in toate provinciile impardtiei romane si in toate cla-sele sociale. Daca au exis tat unele conditiuni favorabile propa-gandei crestine, au existat in schimb si piedeci enorme. Inaintede toate era intransigenta si exclusivismul doctrinei cre§tine,care declara räsboi de exterminare tuturor celorlalte doctrinesi practice religioase, §i, in al doilea rand, faptul ca crestinis-mul nu era o religie de ceremonii si forme exterioare, ci puneastäpanire pe omul intreg, pe gandurile, vorbele i faptele lui.Crestinismul nu propunea numai teoretic ci pretindea infrana-rea instinctelor, pretindea abnegatie, renuntarea la placerilelumii si la obiceiurile vechi, pretindea mila fa ta de cei saraci

obiditi, iubirea dusmanilor si a prigonitorilor. i daea cutoate acestea a biruit, biruinta nu se datoreste numai cailor decranunicatie, räspandirii filosofiei platonice si a limbei grece§ti,unitatii imperiului §i diasporei evreisti, ci si ajutorului special allui Dumnezeu. Fàrà acest ajutor nu ar fi putut rezista cumpli-telor torturi aratea mii de martiri In cursul a trei veacuri, nus.ar fi lasat sfasiati de fiarele sálbatice, decapitati si arsi pe

www.digibuc.ro

1 1

tug, credinciosi de toate varstele si de toate clasele sociale,and salvarea se putea dobandi printr'o simplä jertfä adusäidolilor si prin participarea la ceremoniile i serbärile organi-zate in cinstea bor.

Misionari1 creOini,

Privitor la misionarii crestinismului din primele veacuii,informatiunile noastre sunt foarte defectuoase. Cei dintâi räs-pfinditori ai invätäturilor lui Christos au fost, evident, aposto-

Insa cu toate rezultatele exceptionale obtinute de s. Paveld. p. despre care Faptele Apostolilor ne dau amänunte atât debogate, ei singuri nu le-ar fi putut räspandi in mäsura in carele gäsim räspändite, iar de altä parte opera de propagare a lornu a incetat cu moartea apostolilor. Ea a continuat i dupäaceea cu deosebità intensitate in tot cursul perioadei de carene ocupam. Alhturi de apostoli si dupä ei gäsim propovAduindalti apostoli, profefi i inväteitori ( ScUcrxcaot , doctores), Sf.Pavel vorbind in Scrisoarea I-a ceitre Corintieni (Cap. 12) dediversele charisme si de unirea care trebuie sä domneascäintre toti membri bisericii, oHce situatie s rol ar avea in ea,spune cà pe unii i-a pus Dumnezeu in bisericä apostoli, pe altiiprolefi si pe alti1 inveitätori ( Staccaxcaous ), pe altii virtutipe aIii, iarhs, tämäduitori. ajutAtori, etc. Apostoli, profeti,evanghelisti, pästori i dascali ( 7coc[Livoc; xcd Stacicaxaaour; )

dati spre seiveirsirea sfinfilor la lucrul slujbei spre zidireahupului lui Christos" aminteste Pavel si in Scrisoarea sa ceitreEfeseni (4, 11).

Faptele Apostolilor ne dau si numele unora din ei. Astfelin cap. 13, 1-2 citim cä. in biserica din Antiochia erau proroci$i inveifeitori Varnava i Simon care se chema Niger si LuciuCireneul i Manain, care era crescut impreund cu Irod tetrar-hul si Saul". Doi din ei, Varnava si Saul, la indicatia s. Spiritau fost alesi apostoli. Insa inainte de-a fi trimisi pentru misiu-nea lor, a avut loc ceremonia punerii mainilor precedatä deajun. Aceleasi Fapte ne vorbesc in cap. 11, 27 de mai multiprofefi, care au mers din Ierusalim in Antiochia si dintre carie amintit cu numele Agabus. Tot in AntiOchia gäsim pe profefiiluda si Silas mângäind pe frati", (ibid. 15, 32), iar in Caesa-rea pe evanghelistul-apostolul Filip, care avea patru fete pro-letese (ibid 21, 10).

Numirea apostoli, prolefi, qi inveifeitori (doctori) pentrumisionarii crestini s'a pästrat si in veacul al 2-lea. Didache

www.digibuc.ro

12

aminteste intre predicatorii cuveintului lui Dumnezeu pe apos-toli, profefi §i dascali §i indeamnä credinciosii sa-i primeascasi priveasca cu deosebit respect ca pe DomnuL Tot Didachearatá i semnele duPd care se pot cunoaste apostolii adevâxatide cei fa1i, intre care, semne, locul intâiu ocupa viata lor.Apostolii si dascalii sunt amintiti si in Pastorul profetului Her-mas, care, si el, stáruie pe larg (Mand. XI) asupra deosebiriidmtre profetii falsi i cei adevärati. Cu timpul numele detlpostol a fost da t numai celor vechi, alesi de Christos, jar cuincetarea charismelor au dispärut i Profefii. Numirea de doc-to?, dascal, ( 6:Sclxcaog ) s.a mentinut si in veacul urmdtor,(Tertullian, De praescriptione haereticorum c. 3: Quid ergo siepiscopus, si diaconus, si vidua, si virgo, si doctor, si etiammartyr lapsus a regula fuerit).

Privitor la normele de functionare a a cestor trei categoriide rdspanditori ai Evangheliei, informatiunile sunt si mai de-fectuoase. Apostolui Pavel in cap. 14 al Scrisorii I-a cätre Co-rintieni dâ pentru profeti si pentru cei care au darul limbiloro serie de instructiuni, dintre care pe noi aci ne intereseazA nu-mai cele referitoare la profeti. Celt ce proroce#e spunePavel oamenilor grdieqte zidire i indemnare i mângdierecel ce prorocefte biserica o zideqte". In bisericâ sä nu vor-beascä toti prorocii odata, ci cel mult doi sau trei si ceilaltisä cumpâneascr. Chiar pe timpul apostolilor par a se fi ivitprea multi, cari voiau sa explice invätaturile lui Chris tos (das-cali!) si de aceia scrie apostolul Iacob (3, 6) nu fifi mulfi das-cali fratii mei".

Apostolii, profefii §i dascalii, spre deosebire de membri ie-rarhiei bisericesti (episcopi, presbyteri, diaconi), nu erau legatide o comunitate, ei formau elementul misionar ambulant. Ori-gene spune ea' umblau din oras in oras si din sat in sat cai sacastige Domnului noui credinciosi. Avere nu aveau ci traiau dinstrictul necesar ce le era oferit de acestia. (Contra Celsum III,9). La fel Ii descrie i istoricul Eusebiu din veacul al IV-lea.(Istoria bisericeascei III, 37). Multi din elevii apostolilorzice el incâlziti de iubirea Evangheliei si-au impartit avereasaracilor i au pornit sa clued' cuvântul lui Isus acelora carin'au auzit ined de el. Ei puneau numai temelia credintel apoia§ezau pcIstori ca sä continuie a cladi mai departe, jar ei ple-cau in alte täri si la alte papoare. Cain aratà i numele si curnrezultä, de altfel, si din cap. 14 al întáíei Scrisori a lui Pavel

www.digibuc.ro

13

ciitre Corintieni, misionari in sensul strict, adicá raspanditori aiEvangeliei intre necredinciosi Evrei si pagani erau numaia postolii, pe cand rolul profetilor era de a intari pe cei dejaconvertiti sau cum zice s. Pavel (I Cor. 14, 22) prorocía nunecredinciosilor ci celor ce cred" adicä darul profetic nu estedat cum este dat darul limbilor in folosul necredinciosilor, cial celor credinciosi spre zidire í indemnare si mangaiere".

Misiunea dascalilor era de a lamuri, a adanci i explicaet edinciosilor invataturile evangelice; ei erau teologii acelorvremuri. Unii din ei, cari s'au distins prin stiinta profunda, audevenit cu timpul intemeitori de scoala dupa modelul scoale-lor intemeiate de filosofii greci §i romani. Astfel de didascaloiintemeietori de scoala au fost apologetii Iustin Martirul si Ta-Van i coalele lor erau cercetate nu numai de crestini, ci si depagani. Tot dascal a fost si Origene, care a stat in fruntea scoa-lei catechetice din Alexandria, lar mai tarziu a intemeiat scoa-la din Caesarea. Cu desävarsirea ierarhiei bisericesti i cu pre-cizarea atributiunilor membrilor ei, rolul dascalilor care nufaceau parte din lerarhie, ci functionau alaturi de ea a ince-tat, explicarea si lamurirea invatäturilor crestine cazand insarcina clerului. 1)

Atat apostolii cat i profetii i dascalii aveau mare presti-giu in sanul bisericii. Putinele documente pe cari le avem Ii po-menesc inaintea episcopilor, presbyterilor i diaconilor. Rolul,mai ales al celor dintâiu nu vorbim aci de cei doisprezecealesi de Cristos a fost coVarsitor. Daca profetii prin indem-nurile lot inspirate intareau i mângaiau pe credinciosi iar das-calii ii faceau sa patrunda mai adanc si sa inteleaga mai te-meinic noile invataturi, adevaratii raspanditori ai crestinismu-lui i castigatori de aderenti ai lui erau la inceput apostolii.Ei au fost intemeietorii comunitatilor celor convertiti i intaiiconducatori ai lor. Dupä ce li se parea ea nenfitii sunt suficientde pregatiti pentru a se conduce singuri, asezau in fruntea lorpresbyteri (batrani) in cap cu episcopul, cari aveau grija con-ducerii i, cu ajutorul profetilor si al dascalilor. se ingrijeaude intärirea in credinta a credinciosilor, iar ei plecau in altepärti ca sa inceapa aceeas opera. Didache spune (11, 5) ca incomunitatile organizate nu se opriau mai mult de doua zile.Astfel apostolii erau in permanenta miscare, cutreerand, cum

1) Harnack, Mission und Ausbreitung des Christentums, I. pp. 332-379.

www.digibuc.ro

14

spune Origene, oraqele i satele ca sa ca§tige Domnului nouicredincio§i. La fel faceau i profetii §i, in masura mai mica,clascalii.

Propagatori ai cre4tinismu1ui nu erau ins& numai misiona-rii amintiti, pe cari i-am putea numi profesioni§ti, ci erau §imartirii prin martiriul lor, confesorii prin chinurile pe care lesuferiau pentru credinta §i erau aproape toti cre§tinii prin via-ta lor curata, prin iubirea activa a aproapelui, prin bunatatea,blandetea §i rabdarea lor. Porunca data de Mantuitorul: aqasei lumineze lumina voastrei înaintea oamenilor ca veizeind eifaptele voastre cele bune, sei preameireascii pe Tated cel dinceruri era in acele vremuri respectata §i implinita cu sfintenie.

Despre felul cum predicau misionarii primelor veacuri, nelipseqte orice 'informatie precisa. Evident, in propovaduirea in-ataturilor creqtine trebuiau sa tina seama de mediul in care

lucrau: inteun fel predicau Evreilor §.1 in alt fel predicau pa-ganilor. Evreii erau monoteiqti, iar cartile lor sfinte cuprindeauun mare numar de profetii referitoare la Mesia-Christos. Le-gea Nouei e desavarqirea Legii Vechi i astfel legatura intrenoile invataturi i intre ceea ce 4tieau qi credeau ei, se puteaface u§or, Fata de pagani, misionarii erau siliti sa procedezecu totul altfel: aceía erau politeiqti inchinatori ai idolilor, ein'aveau nici o cuno0inta nici de Legea Veche, nici de Moise4i profeti, nici de un Mesia care trebuie sa vina. Faptele Apos-tolilor ne-au pastrat rezumatul unora din predicile rostite deapostoli, care, fara mdoiala, au slujit ca model §i indreptar §ipentru misionarii de mai tärziu. Astfel cunoaqtem predica ti-nuta de s. Petru in Ierusalim indatä dupa coborirea s, Spirit(2, 14-40) sub impresia careia s'au convertit suflete ca latrei apoi predica tinuta curand dupa, aceea in templu,dupa vindecarea qchiopului din na§tere (3, 12-26), asemeneape aceea rostith de Pavel in sinagoga din Antiochia Pisidiei(13, 15-41). In afara de aceste trei predici rostite in fataEvreilor, mai cunoa0em douà rostite in fata paganilor §i anu-me pe aceea a lui Petru rostita in Caesarea, in casa centurio-nului Corneliu (10, 34-43) §i pe a lui Pavel rostita in areopa-gul din Atena (17, 22-33). Prime le doua predici ale lui Petruau un caracter pur local i deci nu puteau fi utilizate ca mo-del nici pentru alte localitati nici pentru timpuri mai tarzii.Christos a trait qi in Ierusalim, a fost rastignit acolo qi delamoartea Lui abia trecuserä cateva saptamani. Apostolul vor-

www.digibuc.ro

15

bea, prin urmare, oamenilor carí L-au vazut, L-au auzit i cu-noscut de aproape. De aceea obiectul principal al vorbiriisale era s'ai arate cà Isus Nazarineanul barbatul cel aratatde Dumnezeu intre voi cu puterí sí cu minuní si cu semne,care le-au Mcut prin El Dumnezeu in mijlocul vostru, pre-cum si voi stiti" este Christos cel prorocit de David, al ca-rui mormant este intre noi pana in ziva aceasta"; este Chris-tos despre care David a zis ca va invía, spunand ca sufletullui nu s'a lasat in iad, niei trupul luí nu a vazut stricaciaine.Pe acest Isus continua apostolul L-a inviat Dumnezeu

noi toti suntem martorí ai invierii Lui" Ace las cupríns IIare si predica rostita in sinagoga dupa víndecarea schiopului.Amândoua sunt, cum am spus, adresate martorilor vietii pa-mantesti a luí Isus, insa ídeea fundamentala a lor: ¡sus eMesia prorocit Evreilor de profefii Legii vechi, si id El s auimplinit toate profetiile, a fost utilizata, sigur, in cursul tutu-ror misiunilor printre Evrel. i inteadevar in jurul aceleíasiidei e construita í predica tinuta de Pavel in 'sinagoga dinA ntiochía Pisidiei.

Caracter local special are si predica lui Petru din Caesa-rea. Localitatea nu era departe de Ierusalim si astfel centu-rionul Corneliu auzise de Christos si de faptele i moarteaLui. De aceea Petru se margineste sa le improspateze: voi

ce s'a feicut prin toatei ludeea incepand din Galileiadupei botezul care 1-a propovdcluit loan", apoí ca dovada, catot ce au auzit despre el e adevärat, apostolul se refera la sineinsusí, ca unul care a fost martor la tot ce a facut, care L-avazut si dupa invierea din morti, f acand si el parte din aceia,care am meincat i am beiut impreund cu El dupei ce a inviatdin morti". Predíca are decí scopul uneí simple confirmarí ainformatiilor pe care Corneliu le avea despre Isus, la care seadauga comunicarea, ea nu numai Evreii, ci tot cel ce credeinteinsul va primí iertarea pacatelor".

Cu totul altfel se prezinta predica rostita de Pavel in areo-pagul din Atena. Aci ascultatorii erau tosi inchinatori ai idoli-lor, cari nu stiau nimic de Avram i Moise, níci de profetiidin Legea Veche, nici de Isus Chrístos, Fiul lui Dumnezeu.Scopul predícii este, inainte de toate, sa' arate ca Dumnezeu espirit, e creatorul cerului si al parnântului si deci nu locuiestein biserici f acute de mainí omenesti, nici nu are nevoie de au-rul i argintul nostru. El l-a f Acut i pe orn, pe cel dintâi orn, din

www.digibuc.ro

16

care ne tragem toti. Suntem deci fiii Lui. El trAie§te in fiecaredin noi precum i noi trdim in El. Acum Dumnezeu veste§tetuturor oamenilor pocAinta fiindcal va veni judecata. Judecatava fi facutä de un bArbat" pe care 1-a trimis El §i, ca dovadAca." a fost trimis de El, e faptul, a L-a inviat din morti.

FArA indoialA cà fiecare misionar a predicat potrivit gra-dului ski de cultural §i gradului de culturA al ascultAtorilor,insa, cum am spus, inspirându-se de pildele date de cei doiapostoli cu imensa lor autoritate. Sigur este apoi, cA incepândcu jumdtatea a doua a veacului al II-lea, scrierile marilor apo-logeti cre§tini, le-au servit ca bogat material de inspiratie, dea rgumentare §i de prezentare a problemelor.

3. Rfispândirea invfititurilor cre§tine.

Pe timpul patimilor, mortii §i invierii Mântuitorului, nu-mArtil credincioOlor cre§tini era foarte mic. Pavel spune inScrisoarea intetia cadre Corintieni (15, 6) ca.' dupA inviereChristos s'a arAtat odatä la mai mult de cinci sute de draft".Privitor la numdrul credincio§ilor din Ierusalim ne dau indi-catiuni Faptele Apostolilor. Dupal indltarea la cer a lui Isus,credincio0i de aci s'au adunat, la chemarea lui Petru, sal alea-0 un nou apostol in locul lui Iuda. Numdrul celor adunati afost de aproape 120 (1, 15). Opera de intensA rdspândire acre§tinismului a inceput nnmai dupä pogorirea s. Duh. Atuncis'a aflat mare multime de strAini in Ierusalim. Faptele (2,9-11) amintesc: Parti, Mezi, Elaniti, apoi locuitori din Meso-potamia, Iudea, Cappadochia, Pont, Asia, Phrygia qi Pamphy-lia, Egipt '§i partile Lybiei 0 strAini Romani, Cretani §i Arabi.In urma predicei lui Petru s'au botezat circa 3000 dintre ei,cari au rämas statornici in invAtAturile apostolilor, in impar-taOre §i frângerea painii §i rugaciuni" (2, 41-2). De aciinainte numalrul cre§tinilor cre§te mereu. DupA vindecareachiopului din na§tere §i dupd o noug. predicA a lui Petru, el

s'a urcat la 5000. Faptele Apostolilor, care sunt singurul is-vor al acestor inceputuri de rAspandire a cre§tinismului, spuncA tot mai multi se adaugau cei ce credeau in Domnul, mul-time de bArbati qi femei, a.a incAt scoteau la uliti pe cei bol-navi §i-i puneau pe paturi i pe nAsallii (tärgi), ea, venind Petru,mAcar umbra lui sal umbreascA pe vre-unul din ei. $1 se adti-nau in Ierusalim multi §i din cetAtile de prin prejur, adticâud

www.digibuc.ro

pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate, cari setâmâduiau toti" (5, 14-16). Mai marele preotilor evrei acuzgpe Petru cá ati umplut Ierusalimul cu invätalura voastra"(5, 28).

Dupâ uciderea lui Stefan si din cauza violentei persecu-tiuni pornite de Evrei contra crestinilor, credincio§ii din Ie-rusalim s'au imprästiat in toath Iudeea si Samaria, in Phoe-nicia, in, insula Cypru si pán'à departe in nord in Antiochiapredicând Evanghelia (Fapte, 8, 1-4, 11, 19). Faptele Apos-tolilor remara in special activitatea misionara a lui Filip,care dupa ce a predicat cu mare spor in Samaria, a coboritspre sud in Gaza, de unde a cutreerat, raspandind nouile in-vdtaturi, toate localitätile asezate pe litoralul mArii, din Azo-tus 'Ana la Caesarea aproape de frontierele Phoeniciei. (8,

5 si 26-40). In interiorul acestei provincii chiar, in Damasc,crestinismul patrunsese inch' inainte de convertirea lui Pavel(9, 12 §i 19-25),

De o deosebità importantd a fost patrunderea crestinis-mului in Antiochia, marele oras al Syriei, nu numai fiindcä eaa fost a doua comunitate crestina cea dintâi a fost Ierusa-limul ci fiinda a fost intâia comunitate compusä din cre-dinciosi convertiti nu dela iudaism, ci dela pagânismul grecesc.Propovaduitorii au fost si. aci bärbati ciprieni si cirinei"cum spun Faptele Apostolilor refugati din Ierusalim dincauza persecutiei areia i-a cäzut jertfa protomartirul $tefan.Vestea acestor conversiuni a ajuns repede la Ierusalimapostolii 1-au trimis in Antiochia pe Barnaba, originar din in-sula Cypru, care a rämas acolo un an intreg, impreunal cu decurând convertitul Pavel, adus din Tarsus. Credinciosii dinAntiochia au fost numiti, cei dintâi, creftini. (./pmLovio[ Fapte,11, 19-26).

De aci, din capitala Syriei, a plecat Pavel insotit deBarnaba in intâia ltn 6115 torie misionara. Imbarcându-se inportul Seleucia a navigat pe insula Cypru, patria tovaräsului

pe care a strâbâtut-o dela Salamis la Paphos. Aci, inPaphos, se converteste proconsolul Sergiu in urma minunii s6-1.4rsite de Pavel cu magul Elymas. Din insula Cypru cei dois au indreptat spre Asia Mica.' predicând in Perge, in AntiochiaPisidiei, in Iconium §i Derbe (in Lycaonia) infiintánd pretu-tindeni mici comunitati de credinciosi in fruntea arora auasezat presbyteri". Pe acela§ drum, evitând Cyprul, dar

www.digibuc.ro

18

eprindu-se, in schimb, in Attalia de pe litoralul mani1 seautors, dupà câtiva ani de propovkluire rodnica a Evangheliei,la Antiochia Syriei (Fapte, 13, 4-14, 23).

Raspandirea crestinismului intre pagani a pus o greacelicata problema: sunt datori cei convertifi dela pdgemism säobserve legea lui Moise ori nu? Pentru lamurirea ei Pavel siBarnaba au mers la Ierusalim ca sà o discute acolo cu Petru si

aposotoli. Problema a fost rezolvatá In sinodul apos-tolic, a cdrui data nu poate fi fixatà cu sigurantà Harnackcrede ea' a fost, probabil, anul 48, iar Kirsch ne (IA anul 49150

la care au luat parte apostolii si batrânii (presbyterii). Du-phi vorbirile lui Petru, Pavel, Barnaba i Iacob, s'a decis cá pa-ganii convertiti nu sunt datori sá tinä legea lui Moise, ci numaisà." se abtinä dela consumarea carnii animalelor jertfite idoli-lor, a sângelui si a anirnalelor sufocate si dela curvie. Hotäri-rea a fost comunicatà in scris de sinodul apostolic prin trímiiispecial'. Silas si Iuda credinciosilor din Antiochia (Fapte, 15,E-32).

Aceastä problemà de o importantä capital5. pentru /A's-pandirea crestinismului, odat5. läniurita, Pavel si-a reluat acti-vitatea misionarbi, contintiând-o pânà la sfârsitul vietii. Dup5.ce a vizitat localitátile Derbe, Lystra, Iconium i AntiochiaPisidiei, unde predicase in intâia calAtorie, a strabatut, f 5.rà apredica, provinciile Phrygia, Galatia si Misia pâtr5. la Troas petarmul märii Egeice, de unde a trecut in Macedonia. A predi-cat intâiu in Philippi apoi in Tessalonica de unde a trecut inBeroea si de aci, alungat de Evrei, a coborit in Atena, unde arostit in mijlocul areopagului cunoscuta predica despre Dum-nezeu cel necunoscut. Din Atena a trecut in Corint unde s'aoprit un an si jumätate si de unde a scris cele douhl scrisoricatre Tessalonicieni.

Dui:4 scurta vizítá f bicutá la Ierusalim, Pavel a plecat in atreia calltorie misionarl, stabilindu-se in Ephes pentru 2 anide zile. De aci a scris scrisoarea cAtre Galateni i intaia sascrisoare cAtre Corintieni, A trecut apoi in Europa ca sA vizi-teze comunitätile infiintate in calAtoria precedentá si cu acelprilej intins, probabil, activitatea misionará pAn61 departepe tärmul MArii Adriatice. Din Corint a scris scrisoarea catrebiserica din Roma, unde avea o multime de cunoscuti, pe cariIi arAinteste la sfarsitul scrisorii cu numele. Intors la Ierusalim,este prins, osândit la moartea si dup5. o inchisoare de 2 ani in

www.digibuc.ro

19

Caesarea, fa:and apel, in calitate de cetätean roman, la impä-ratul, este dus la Roma. Si aci e tinut 2 ani inteo inchisoarenu prea asprà, in cursul cAreia a scris scrisorile catre Co-losseni, Epheseni, Philippeni i Evrei si mica scrisoare câtrePhilimon, intervenind pentru sclavul Onesimus. Eliberat a tre-cut, dupâ unii, in Spania, apoi s'a intors in Orient, vizitândEphesul, insula Creta unde 1-a läsat pe Tit, si altePrins din nou a fost dus iaräsi la Roma, unde pe timpul parse-cutiunei desläntuite de Nero a fost ucis in anul 64.

Informatiunile pe care le avem despre activitateaapostoli, cu exceptia iui Petru, sunt extrem de defectuoa-

se. Despre acesta ne spun Faptele Apostolilor (12, 17) cä dupgce a, fost eliberat din inchisoarea in care 1-a aruncat HerodesAgrippa a mers intealt loc." Care a lost acest alt loc" e cuneputintà de stabilit cu certitudine. Din scrisoarea atre Gala-teni stim eh' a fost in Antiochia, unde a avut cunoscutul con-flict cu Pavel (Gal. 2, 11-15),

In fruntea credinciosilor de aci pare a fi stat timp maimult, pentru cä bisericá din Antiochia Il socoteste pe Petru cape intâiul Episcop al ei. Mai târziu a vizitat, probabil, biseri-cite din Pontus, Galatia, Cappadochia, Asia Micg i Bithyniachirora le-a adresat din Roma intala lui scrisoare, i, cum re-rultá din Scrisoarea prima' a lui Pavel critre Corintieni, (1, 12)pare a le fi predicat si credinciosilor de ad. In cele din urmas'a stabilit la Roma al chrei episcop a fost pânä la martiriuldin anul 64, dupà unii, 67, dupà: altii. 1)

S. loan §i-a fixat centrul activitätii sale in Ephes. O ¡a-genda.' din veacul al 2-iea spune, cä pe timpul lui Domitian arfi fost dus la Roma, aci aruncat intr.un vas cu ulei ferbinte si,neintâmplându-i-se nimic, a fost expulzat in insula Patmos, un-de a scris Apocalypsul. Dup.& moartea lui Domitian s'a intorsin Ephes unde a murit, sub impäratul Traian, pe la anul 100--101. Aci vi-a saris Evanghelia §i: cele trei scrisori cunoscute.Despre lacob a lui Zevedeiu §tim ca a fost ucis la Rusaliileanului 42 in cursul persecutiei deslantuite contra crestinilor de

Episcopatul roman a lui Petru este asazi in afaril de orice dis-cufie. $i inteadevär documentele care vorbesc de acest episcopat suntatât de multe si de categorice, incât orice indoialâ rationalii asupra luieste exclusâ. Cfr. mai nou cartea protestantului H. Lietzman, Petrusund Paulus in. Rom', Berlin und Leipzig 1927.

www.digibuc.ro

20

Herodes Agrippa. Jacob cel kin& sau lacob a lui Alpheu siMariei, numit í fratele Domnului, a ramas, dupä plecarea ce-lorlalti apostoli, in fruntea comunitätii din Ierusalim, unde sebucura i inaintea Evreilor necrestini de un mare prestigiu dincauza vietii sale sfinte. A fost ucis cu pietre la Pastile anului62 sau 63. El este autorul scrisorii catolice adresatà celor 12tliburi ale lui Israel care sunt in risipire". Intre Evreii dinPalestina a predicat i apostolul Mateiu i pentru ei a scrisEvanghelia sa in limba aramaicd, in care descrie viata, fapteleinvätäturile, moartea i invierea Mântuitorului. Tot in partileorientale par a fi predicat si ceilalti apostoli, despre care insâ,din lipsa isvoarelor contemporane, nu stim nimic precis.

In urma activitätii neobosite a celor 12 apostoli si a altormisionari crestinismul s'a raispândit cu o repeziciune extraor-dinara. Faptele Apostolilor vorbesc de mil de Iudei credin-ciosi, iar sfântul Pavel scria Romanilor ca credinta lor e cuno-scutd in toatä lumea (1,8), Colossenilor cà Evanghelia a strà-bAtut in lumea intreagä (1, 6) si cal a lost predicatà la toatäfdptura de sub cer" (1, 23), iar Tessalonicienilor a.' dela ei s'a

spândit credinta nu numai in Macedonia si Achaia ci in totlocul" (I, 1, 8). Tacit aminteste ingens multitudo a crestinilordin Roma pe timpul lui Nero (54-68). Pela sfârsitul veaculuiintâiu s. Ioan vorbeste in Apocalyps de gloata multä pe carenimeni nu putea sA o numere, din tot neamul si din toate se-mintiile si din toate popoarele si din toate limbile stând inain-tea Scaunului i inaintea Mielului" (7, 19). Tot pe atunci Pli-niu cel Tânär scria din Bithynia impäratului Traian de mare-

numär de crestim de toate vârstele i clasele sociale atâtde räspanditi nu numai in orase, ci si la sate incât templelepä gâne au rämas aproape goale.

Cert, este, cum rezultá din foarte amanuntitele cercetdriale lui Harnack, chi pe timpul impäratului Traian (98-117)gäsim crestini nu numai in toate principale dinPalestina si Syria, ci si in provinciile asiatice Cilicia, Lycaonia,Pisidia, Phrygia, Bithynia, pe insula Cypru si Creta, apoi, inpärtile europene, in Macedonia, Achaia, probabil in Illyricum

Dalmatia, iar in Italia Ii gasim in Puteoli si Roma. Aseme-nea Ii gäsim in capitala Egiptului, Alexandria, unde pare a fipredicat Apollo inainte de a merge in Ephes. Pela sfârsitulveacului al 2-lea crestinismul pätrunsese in Mesopotamia,Cappadochia, pe 'litoralul MArii Negre (Pontus Euxinus) unde

www.digibuc.ro

21

gäsim comunitäti in Sinope si Arnastris, iar pe litoralul euro-pean in Anchialus i Debeltum din Thracia, apoi in Africa pro-consularis i Numidia, pe litoralul spaniol, iar in Gallia cuno-astem comunitätile crestine din Lyon si Vienne.

In ajunul conciliului dela Nicea erau, dup'à calculele luiHarnack circa 900 episcopii in Orient si 8-900 in Occident.Având in vedere, cä numärul oraselor (civitates) in intregulimperiu roman era intre 5-6000, rezultà cà o treime din eleaveau episcopi. (Die Mission und Ausbreitung des Christen-turns' IL p. 947 nota 1). Din punctul de vedere al proportieinumerice intre crestini si necrestini la data amintitd, Harnackimparte provinciile romane in 4 categorii í anume: 1) Ace lein care jumätate ori aproape jumätate din populatie era cres-tinä. In aceastä categorie cade intreapi Asia Mica de azi. Inunele provincii ale ej ca de pildä Phrygia, Pisidia, Bithynia

Pontus regiuni intregi erau curat crestine. Tot de aceastäcategorie se tine Armenia, orasul Edessa din Mesopotamia,insula Cypru apoi litoralul Thraciei. 2) Regiunile in care ere--tinii formau o considerabilä parte a populatiei. Acestea sunt:litoralul Syriei cu capitala Antiochia, Alexandria si o lungäfäsie de teritor pe Nil in sus, pärtile orientale ale Macedoniei,Tessaliei i Achaiei, Creta si micile insule din Marea Egee,Roma cu unele pärti din Italia de Jos si de mijloc, AfricaProconsularis i Numidia, partea sudicä a Spaniei, apoi litora-lul sudic al Galliei si o idsie de teritoriu dealungul Rhonuluipanä la Lyon. 3) De categoria a treia se tin provinciile in carecrestinismul era putin räspändit. Acestea erau Palestina,Phoenicia, Arabia, unele pärti in Mesopotamia, din Achaia, in-teriorul Macedoniei si Thesaliei, Epirul, Dardania, Dalmatia,Moesia, Pannonia, pairtile nordice si centrul Italiei de mijloca poi pärtile de räsärit ale Italiei de nord, anume pärti dinSpania, din sudul Galliei, unele regiuni din provniciile Belgicasi Raetia, apoi din Mauretania si Tripolitania. 4) De categoriaa patra se tin regiunile in care numärul crestinilor era foartemic ca de pildà unele pärti ale litoralului nordic i nord-v estic al Mdrii Negre, pärtile vestice ale Italiei de nord, cen-trul i nordul Galliei, provinciile Belgica, Germania si Raetiacu exceptia regiunilor amintite sub punctul precedent (op. cit.II, 949-52 si harta II). Insule räslete de crestini se gäseau

www.digibuc.ro

22

la inceputul veacului al 4-lea i in pärtile dinspre miazà-ziale Britanniei.

Astf el Lactantius putea scrie in ajunul conciliului delaNicea ea' iam nullus esset terrarum angulus tam remotus quonon religio Dei penetrasset (De mortibus persecutorum c. 3).

www.digibuc.ro

Capitolul IL

PERSECUTIUNILE CRESTINILOR

1. Cauzele persecugunilor.

Fustel de Coulanges scrie in cunoscuta sa carte La citéantique (ed. 28 Paris, Hachette 1923 p. 431) cä un des traitsremarquables de la politique de Rome c'est qu'elle attiraitelle tous les cultes des cités voisines. El le s'attachait autantconquerir les dieux que les villes... Rome conquerait lesdieux des vaincus, et ne leur donnait pas les siens. Larga tole-ra nth atât de mult läudatä de Montesquieu fa-Và de toate cre-dintele religioase sí fatä de manifestärile in orke formä alelor, care a si fost una din cauzele principale ale mentinereiexpansiunei romane, a cunoscut o singurä exceptiune: cresti-nismul i aderenfii lui. Cum se explicA aceasta abatere delanormele fundamentale nu numai ale politicei oficiale, ci aleintregii societäti romane? Nici unul dintre scriitorii contempo-rani crestini si pagani nu ne dä lämuriri suficiente asupra cau-zelor care au determinat-o. Tacit (Anna les XV, 44), vorbindde persecutiunile desläntuite impotriva crestinilor de impära-tul Nero, spune eh' motivul care 1-a indemnat pe acestasupunä unor chinuri a-tat de grozave a fost faptul ca ei urauneamul omenesc (odio humani generis convicti sunt) iar Sue-toniu (Vita Neronis 16) afirmä cä crestinii au fost persecutatifiindcä erau genus hominum superstitionis novae et maleficae,adicä apartineau unei secte noui i periculoase.

Cum vedem informatiunile date de cei doi scriitori ro-mani sunt foarte vagi: nici Tacit nu spune cum se manifestaura crestinilor fatä de neamul omenesc i nici Suetoniu nuarata care erau elementele primej dioase din doctrina si prac-ticile nouei superstitiuni".

Scriitorii crestini sunt mai bogati in lämuriri. Sfântul Jus-tin Martirul (t circa 165) Ii invinueste pe Evrei, scriind cg eisimt cauza uHi care stapâneste pretutindeni contra crestinilorsi, mai ales, ei sunt autorii calomniilor räspândite in toate,pärtile privitoare la crestini. Ace las lucru Il spune í Origene

www.digibuc.ro

24

(-I- 254), accentuând, ca ace§tia au o urá nepotolitä fata decietin (adversus christianos insatiabili odio feruntur. Horn. inPsalm 36). La fel vorbesc §i scriitorii din Occident. S. IreneuIt 202) scrie eh' ecclesia insidias et persecutiones a ludaeispatitur, iar Tertullian (t circa 240) ii numeqte pe Evrei semi-narium infamiae nostrae §i spune cä ab illis incepit infamia qicä sinagogele sunt cauza persecufiunilor (synagogae Iudaeo-rum fontes persecutionum).

Fard indoialä., calomniile, intrigile §i agitatiile Evreilorau fost qi. ele unele din cauzele persecutiunilor insa nu singu-rele §i nici cele mai principale. Dei erau räspânditi in toatelocalitätile mai importante ale imperiului roman §i de§i ii ur-märeau pe cre§tini cu o urd neimpacata insatiabili odiocurn zice Origene Evreii, cu toate calomniile qi intrigile lor,nu ar fi putut desläntui írnpotriva acelora persecutiuni deproportii atât de mari ca violentä si ca intindere geograficä.De altfel Tertullian insui spune in alt loc (Apol. 10) ca. cri-ma de lèse majestate, care li se imputA creOinilor, este cauzaunicA a persecutiunilor (Sacrilegii et maestatis rei convenimur,summa haec causa immo tota est).

Din studiul atent al isvoarelor contemporane putem des-prinde urmatoarele cauze principale ale persecutiunilor cAro-ra au fost supu§i creOinii timp de aproape trei veacuri:

Evreli. Ace Oa aveau despre Mesia i despre imparätiaLui o conceptie diametral opusä aceleia pe care o aveau i opredicau cre§tinii. Evreii a0eptau un Mesia cu rosturi pur lu-me§ti, un Mesia-Rege care sä scuture jugul stäpânirii romane§i sä infiinteze un mare í puternic imperiu evreiesc. CreOiniiinsä propoydduiau creclinta intr'un Mesia näscut in iesle, din-teo mama sdracä, un Mesia umilit care nu avea nici unde

aplece capul, care a facut pânä la vArsta da 30 de ani me-seria tatalui Sau, iar pe urmä rAsvrätindu-se impotriva legii,a fost osândit la moarte §i rästignit intre doi tâlhari. Räspân-direa cultului acestui Mesia era socotità o crimä. nationalâ. §i oblasfernie, Crimä nationala, fiindcä sdruncina increderea popo-rului ales in marele viitor de glorie §i de libertate, iar identifi-carea impäratului a0eptat cu infrigurare de atâtea veacuri cucel osândit la cea mai ruqinoasd moarte, moartea pe cruce,era -o blasfemie care nu putea fi iertatd. Dar nu numai atât,ci in numele acestui Mesia creOinii spuneau cä legea lui Moise

www.digibuc.ro

25

e desfiintatä cu intreg ritualul si cu toate ceremoniile ei i canu mai este nici o deosebire intre evreu si pagan.

Revolta Evreilor credinciosi ai Legii a fost adânch i sta-tornicä si ea s'a manifesiat violent si necrutator dela intâiulcontact al apostolilor cu massele populare. Faptele Apostoli-lor, cum se va vedea mai jos, ne dau in aceastä privinta in-formatiuni deosebit de interesante. Evreii nu urmariau numaiimpiedecarea pdtrunderii crestinismului intre coreligionaril lor,ci prin intrigi i calomnii interminabile incercau sa-1 compro-mitä i inaintea celorlalte popoare i, mai ales. inaintea auto-ritatilor publice romane, prezentând pe crestini ca dusmaniai impdratului fiindc6 cer ascultare si supunere fata de unall steipemitor, fatà de Isus (Fapte, 17, 7).

La aceasta actiune de discreditare i compromitere a cres-tinilor fac aluzie scriitorii bisericesti citati mai sus. S. Iustiripune Impede ca. Evreii au trimis din Ierusalim.

ca sa vestiascA in toata luniea ivirea seciei crestinilor farâDumnezeu si sä raspândiascd impotriva lor tot felul de calom-nil pe care pägânii apoi le i credeau, (Dial. cum Triph. cap. 17).

Exclusivismul cretini1or. imensa intindere a imperiului ro-man prezenta o extraordinarà varietate nu numai din punctulde vedere etnic, ci i din punctul de vedere religios. Fiecaredin marele numär de popoare care formau populatia imperiu-lui nu numai c'd vorbia altä limb A, ci se inchina i altor zei.De aceea toleranta religioasa era o conditiune esentiala a pas-nicei convetuiri a atâtor popoare si a atâtor culte. Acest lucru1-a inteles i stdpânirea dela Roma si 1-au inteles si popoarelesupuse. Astfel incApeau foarte bine, tolerându-se respectân-du-se, nu numai in aceeas provincie, ci chiar în aceeas locali-tate cele mai variate si mai deosebite credinte si rituri. Dinmotive politice si din superioare ratiuni de stat, care se inte-leg usor, stapânirea centralà pretindea un singur lucru: parti-ciparea tuturor, ca dovada a loialitAtii fatä de stat, la ceremo-niile religioase oficiale si mai ales la cultul Divi Imperatoris,a divinului domn i stapân al imperiului, care era impäratuldela Roma insusi. Impäratul Valerian spunea in intâiul sAuedict (257) :qui romanam religionem non colunt, debere roma-nas caeremonias recognoscere.

Crestinii formau insä in mijlocul acelei bizare armoniireligioase o nota, cu totul discordantä. Ei nu recunosteau decâtun sigur Dumnezeu si pe Isus Christos fiul Sau. ToÇi zeii câ-

www.digibuc.ro

26

rora li se inchinau i cdrora le aduceau jertfa conationaliiori concetätenii erau idoli abonimabili. A li se inchina, a lejettfi ori numai a lua parte, chiar i pasivä, la cultul lor erasocotit de crestini ca cel mai mare pacat. Acestia refuzau saparticipe nu numai la cultuli public al localitatii, ci refuzau salia parte ceeace era mai gray la cultul organizat de fla-mines in onoarea lui Divus Imperator. Mai mult Inca: refuzausal primiasca slujbe publice care îi aduceau in contact cu cultulof icial al imperiului, si care le impunea juramântul obisnuit,cerut tuturor functionarilor. CAci lath' care era formula unuiastfel de jurainânt de pe timpul lui Domitian (81-96) de pilda:(iuro) per lovem et divum Augustum et divum Claudium etdivum Vespasianum Augustum et divum Titum Augustum etgenium imperatoris Caesaris Domitiani Augusti deosque Pena-tes (C. I. L. II. No. 1963). Ori, crestinii nu puteau face un ast-fel de jurginânt.

Exclusivismul intransigent al crestinilor, dispretul pro-fund fatà de zeii dela cari, dupä conceptia romang, venea totbinele si tot räul, refuzul de a participa la cultul lor, apoi re-tuzul de a participa la cultul organizat in onoarea Divi Irnpe-ratoris, i-a adus in conflict, deoparte, cu massele populare inmijlocul cgrora traiau jar, de altà parte, cu autoritatile sta-tului. Poporul Ii socotia atei i dusmani ai zeilor se obici-nuise a-i invinoväti de toate calamitàtile care se abdteau asup-ra lui. Acuzatia aceasta pare a fi fost generall, mai ales inAfrica, fiindca ea e combatutà cu multa vigoare si de s. Cyp-rian in scrierea sa Ad Demetrianum (cap. 22-26) si de Ar-nobius in marea sa apologie Adversus nationes (cartea 1-2)iar, inaintea lor, Tertullian scria in stilul s'au nervos: Si Ti-beris ascendit ad rnoenia, si Nilus non ascendit ad arva, sicoelum stetit, si terra movit, si fames, si lues, statim: Chris-tianos ad leones!" (Apol. c. 40). Autoritgile publice, la ran-dul lor, Ii considerau pe crestini dusmani ai statului §i ai im-paratului i, deci, mai ales dupa ce numbirul lor sporise, pri-mejdiosi pentru ordinea publica.

A treia cauz5 principalà a revoltei impotriva crestinilor,au fost stirile false reispadite in toate cercurile dela cele maiinalte peincl la cele mai umile, privitoare la viafa lor. Li sea tribuia, in scris i cu graiul viu, savarsirea celor mai abomi-nabile crime, care erau de natura de a provoca valuri maride indignare impotiiva lor. Faptul cá scrirtorii crestini din

www.digibuc.ro

27

veacul al 2-lea si al 3-lea le-au dat o atentiune deosebitä ocu-pándu-se de acele stiri false in scrieri speciale, dovedeste chiele gasiau un larg rdsunet in mijlocul contemporanilor; apoifaptul ca de ele s'au ocupat i scriitorii din Orient si cei dinOccident, arata marea rdspândire a bor.

Care erau crimele ce se imputau crestinilor? Era inaintede toate ateismul, adecd refuzul de a recunoaste si a se inchinazeibor cunoscuti i recunoscuti de toatd. lumea. Se spunea apoi,cd in adunärile lor secrete crestinii consumei carne de ornbeau sage omenesc. Onginea acestei stiri o gasim in impär-täsanie, când crestinii mâncau trupul Domnului si beau sân-gele Lui. Pdgânii neintelegând marele mister al Eucharistiei

inchipuiau cd aceia intr'adevdr asasineazá pe cineva pentrua se nutri cu carnea si cu sângele lui. Iar despre agapele care,in cele dintâi veacuri, urmau dupä celebrarea jertfei eucharis-tice, se rdspandise stirea cà acolo se sdvdrsesc orgii inces-tuoase. Calomniile acestea nu erau rdspândite numai pringraiul viu de oameni simpli si neinstruiti, ci le 0-Sim si inscrierile invdtatilor timpului. Minucius Felix in opera saOctavius, scrishl in jumätatea inthia a veacului al 3-lea, spune

retorul Fronto din Cirta, invätdtorul impdratului Marc Au-reliu (161-180) a scris o orafitme contra crestinilor reprodu-când in ed acuzatiunile ardtate mai sus. Tot pe atunci si-ascris Celsus marea carte 'AX01/4 Xóyog (Cuvânt adevdrat),pe care o cunoastem numai din rdspunsul amplu a lui OrigineKct Kaóov (Contra lui Celsus) si care, si ea, cuprinde gra-Nele acuzatiuni amintite desi autorul dovedeste un mare talent

bogatek cunostinte. Din Octavio:, a lui Minucius Felix si nu-mai din el, mai cunoastem si a patra crimd care li se atribuiacrestinilor. Faptul cd, in cursul spoveclaniel, penitentul inghe-nunchia inaintea preotului a fost fastälmäcit spunându-secrestinii adord organele genitale ale preotilor.

Stirile acestea, apoi nepotolita urh a evreilor i stärui-toarea lor opera de discreditare a crestinismului, exclusivis-mul i intransigenta religioasd a crestinilor, au fost factoriiprincipali care au desläntuit la rästimpuri mai mari ori maimici, sangeroasele persecutiuni impotriva lor.

2. Temeiurile juridice ale persecullunilor.Inainte de a trece la istoria persecutiunilor trebuie sd mai

Idmurim, in prealabil, o chestiune i anume: care a lost te-

www.digibuc.ro

28

meiul juridic al lor? Statul roman era un stat de drept §i, prinurmare, atunci când lua másuri atar de severe impotriva uneiintregi categorii de cetäteni, acele mdsuri trebuiau sä aibe untemei legal. Chestiunea a fost i probabil va mai fi, foartemult discutatd, f ard a se gäsi pârtä azi un raspuns care sä mul-tumiascä pe toata lumea. Nu putem face aci istoricul acestordiscutiuni qi nici nu putem analiza diferitele teorii care s'auemis, ci ne vom multumi cu indicarea aceleia care ni se paremai probabilä.

Tacit, ale cdrui Anale formeazd unul din isvoarele princi-pale pentru cunoa§terea întâiei mari persecutiuni initiatd deimpAratul insu0 (Nero) in anul 64, spune cà persecutiuneaatât de sangeroasa s'a datorit faptului cà creOinii au fost do-vediti a fi duqmanii neamului omenesc (odio generis humaniconvicti sunt. Annales X V, 44). Tacit mai vorbe§te i de anu-me crime sau lucruri rufinoase pe cari le sàvdr§iau aceia(atrocia aut pudenda confluunt celebranturque) i sub caretrebuie sà intelegem invinuirea, cA la sacrificiile lor consumäcarne i beau sânge omenesc, apoi Ca' tot cu prilejul lor savar-§esc orgii incestuoase. Ins:1 cauza persecutiei nu au format-oaceste crime ci ura impotriva neamului omonesc", sub care seintelege refuzul cre§tinilor de a se inchina zeilor, de a le adu-ce jertfà, de a lua parte la spectacolele publice, etc., cu altecuvinte desavar§rita lor izolare de toate manifestatiile religioa-se ale ob§tei cetatenilor.

Creqtinii au fost deci persecutati pentru simplul fapt càerau cre§tini §i câ respectau invataturile crestine. Suetoniucare §i el cum am vAzut mai sus aminte§te persecutiile;ui Nero, spune cà creOnii au fost schingiuiti (adflicti suppli-ciis) numai fiindcd erau genus homimun superstitionis novaeac maleficae (Vita Neronis 16). 0 indicatiune pretioasä inaceastà privintä cuprinde scrisoarea intâia trimisä de Petrudin Roma, chiar in cursul persecutiei neroniene, credincit*-lor din Pontus, Galatia, Cappadochia, Asia Mich' §i Bithynia. Ina ceastä scrisoare apostolul le spune sa nu se mire de perse-cutiile ce le indurá, fiindca prin ele se fac pàirtai patimilorlui Christos. Sd se pdziasca numai sa nu fie condamnati pen-tru ucideri, furt ori alte fapte rele. Daca insä sunt persecutatipentru numele lui Christos" ?Mt= y.p.Latto6), adicácum explicä cu câteva rânduri mai jos fiindca sunt creOini

www.digibuc.ro

29

(E[ Si eDg vcauccv60 sa e bucure pentrucd odihne§te pestevoi spiritul märirii §i al lui Dumenezu" (1 Petru 4, 12-16).

Prigonirea cre§tinilor numai pentru faptul ea' eraurezultd, in afard de orice indoiald, din schimbul de scrisori

dintre Pliniu cel Tárar i impdratul Traian. Pliniu a fost numitin 111 guvernator al Bithynei. In aceastd calitate primia mereudenunturi in care multi locuitori erau Invinuifi cd sunt creftini.Impotriva acestora spune cd proceda astfeh ii intreba dacdsunt ori nu crestini. Pe aceia care raspundeau afirmativ Ii in-treba a doua §i a treia oarà amenintându-i cu torturi, iar dacàrdmâneau statornici, da ordin sà fie executati fiindcä adau-gd el incdpdtinarea §i mdarirrea inflexibilä trebuie pedep-slid. Pliniu accentuiazd in aceasta scrisoare, din atâtea punctede vedere deosebit de interesantd., cä cu toate torturile la careau fost supuse in special cloud diaconese (duae ancillae quaeministrae dicebantur) n'a putut descoperi nici o crima sdvâr-§itd de cre§tini la adundrile lor afard de superstitionem pra-vam, inmodicam. Pe aceia care negau cd sunt cre§tini §i do-edeau cá nu sunt creqtini, sacriticând zeilor, inchinându-li-se

lor i chipului" impdratului (imagini tuae) §i blasfemând peChristos erau dimi§i fárd nici o pedeapsd. Pliniu intreabd pe

raian dacd a procedat bine? Impdratul rdspunde afirmativ sicâteva indicatiuni pentru viitor. Dintre , acestea una sin-

gura ne intereseazd aci §i anurne aceea ca cre§tinii conquiren-di non sunt sau, cum s'ar zice azi nu trebuiesc urmdriti diLloficiu qi nici denunturi anonime impotriva lor nu trebuiesc pri-mite. (Ep. 96 fi 97).

Acela§ lucru, adicd prigonirea creOinilor numai pentru-cá creOini ni-1 confirmd atât apologetul Athenagoras dinAtena cât §i contemporanul sdu, istoricul Dio Cassius. Celdintâiu spune in c. I al Petifiei pentru creqtini ( llpcIr. repizp:crIcavein ) scrisa, probabil in 177, §i destinatá impäratuluiMarc Aureliu, cá cre§tinii sunt persecutati numai pantru nu-mele lor ( cì gvq) 6v6Ficat ), adicd pentrucd se nurnesc cres-tini, lar Dio Cassius (n. 155) spune in lstoria Romanilor(LXVII, 14) cd imparatul Domitian (81-96)a condamnat pevärul säu, fostul consul Flavius Clemens §i pe sotia lui, FlaviaDomitilla impreund cu multi altii pentru crima ateismului.

www.digibuc.ro

30

Dio Cassius explicd ce inseamnd acest ateism: au adoptat4-,biceiurile evreesti ( Tee ¶4.WIouSaktit Hil ioxiXXov-reg ). 1)

Din datele de mai sus rezultd cà era socotità crimä apar-tmerea insdsi la crestinism. Stabilind acest lucru care ni separe indiscutabil, se iveste intrebarea: exista vre-o lege specia-ld care sa declare crestinismul crimä si pe baza chreia sä.fi fost osânditi aderentii lui? Nu. 0 astfel de lege indreptatadirect impotriva crestinismului nu exista. Mäsurile luate pentruurmarirea crestinilor erau dispozitiuni de fapt nu dispozitiunijuridice. Temeiul juridic al lor era Lex Julia Majestatis pro-mulgatä de August. Aceasta lege urmärea apararea siguran-lei, suveranitgii si onoarei statului. Si fiindch statul era re-prezentat de persoana impdratului Divus Imperator!refuzul de a-i da acestuia onoruri divine, de a-i aduce jertfesi a-1 adora ca zeu imagini tuae ... ture ac vino supplicare,cum scria Pliniu lui Traian era socotità crimä de lèse ma-/estate. i tot' ca o astfel de crimd era socotit si refuzul de aparticipa la serviciile si jertfele religioase publice ale statului;

supplicare diis nostris, cum zicea impdratul Traian in rds-punsul cdtre Pliniu cel Tândr.

Prin urmare crestinii cari cunosteau si recunosteau un sin-gur Dumnezeu si pe fiul sail unul ndscut Isus Christos si re-fuzau sd se inchine si sd sacrifice idolilor si sä dea impAratu-lui un cult, care dupa convingerea lor, se cuvenea numai luiDumnezeu, savArsiau, conform dispozitiunilor legii amintite,crima de lèse maj estate si li se aplicau sanctiunile prevazutede ea. Acest lucru il confirma un contemporan cu strälucitäculturd juridicd si anume Tertullian (160-240) care scrie inApo/ogia sa (cap. 10) sacrilegii et majestatis rei convenimur;summa haec causa, imo tota est. Textul este limpede: cauzaprincipald ori, mai bine, singura cauzd a persecutiunilor estefaptul ea' suntem socotiti sacrilegii et majestatis rei". Este-a devdrat, ea.' in alt loc (Ad nationes I, 7) acelas Tertullianspune cà toate legiuirile lui Nero au fost anulate afarä deinstitutum contra crestinilor (permansit, erasis omnibus, hocsolurn institutum neronianum). In acest institutum insa nu tre-buie sal vedem o lege speciald ori un rescript impärdtesc caresd stabileascd o crimd notiä, aceea a apartinerii la crestinism,ci o dispozitie prin care crestinismul se incadreazä in preve-

1) La început crestinismul era considerat ca o secret evreiaschl

www.digibuc.ro

31

derile legii lulia, ltandu-se in acela§ timp §i. mg.suri pentru a lise aplica aderentilor lui sanctiunile prevgzute de ea. Tertulli-an spune categoric ea' crestinii sunt persecutati numai fiindcàstint socotiti sacrilegii et nzajestatis rei, ori aceast g. crimg im-preung cu sanctiunile ei a fost definitg de amintita Lex luliaMajestatis. Md. Tacit si nici Suetoniu nu vorbesc de un astfelde iinstitutum, ci cel dintâiu spune cà au fost pedepsiti fiindcäau fost ggsiti vinovati evident pe baza legii existente deodio humani gerzeris, iar al doilea cà au fost ggsiti vinovati deapartinerea la o superstitio nova et malefica. Toate dispozi-tiunile lui Nero, Dornitian, Traian, Adrian si ale celorlalti im-pgrati au fost numai mgsuri mai mult ori mai putin severeluate pentru aplicarea legii amintite, care mäsuri aurgmas in vigoare pang la edictul ltd. Constantin cel Mare, din313, cunoscut sub numele Edictul dela Milano.

3, Istoria persecutiunilor,

A). Persecutiunile de sub impdratul Nero (54-68)1

Când se vorbeste de persecutiunile religioase se intelegnumai persecutiunile, cgrora au fost supusi cre§tinii din ordi-nul impgratilor si, in general, al autoritätilor publice romaneincepând cu Nero (54-68) si terminând cu Diocletian (284305). In realitate crestinismul a fost persecutat dela intâileinceputuri ale rgspândirii lui. Prigonitorii indârjiti, necrutätorisi fanatici, in faza infiripgrii primelor comunicati, au fost Ev-reii, cum rezultg din informatiunile atât de bogate pe care nile dau Faptele Apostolilor. Indatä dupà pogorirea s. Spirit sidupg cele dintâi succese misionare pe care le-au avut Petrusi ceilalti apostoli in Ierusalim, acestia au fost prinsi de ar-hierul si de eel ce tineau cu el" si aruncati in inchisoare. Pesteputin timp a fost ucis arhidiaconul Stefan. Atunci miscarea laIerusalim impotriva crestinilor a fost atat de violentg, incgtFaptele Apostolilor ne spun al aceia toti s'au risipit prin tg-rile Iudeií si ale Samariei". Nu peste mult a fost ucis si apos-tolul Iacob, lar Petru a fost aruncat din nou in inchisoare. Cuc tenacitate extraordinarg a fost insg urmärit de Evrei s, Pa-vel in tot cursul lungei si bogatei sale activitgti misionare. InDamasc a fost amenintat cu moartea si a fost salvat de uce-nicii sgi; in Antiochia Pisidiei Evreii atatarà pe femeile celecucernice spun Faptele Apostolilor (13, 50) si cu vaza

www.digibuc.ro

32

si pe fruntasii cetAtii si au ridicat goana asupra lui Pavel sia lui Varnava i i-au scos pe ei din hotarele lor". La fel a pätit.0 in Iconium, de unde refugiindu-se in Lystra a fost urmAritaci, bätut cu pietre i scos afard din oras. In Tessalonica Pa-vel si. sotii au fost denuntati de Evrei ca tulburAtori ai linisteipublice i, mai ales, ca agitatori impotriva impAratului, fiindaspun a altul este regele si anurne Isus (Ibid. 17, 7). Aceeasisoartä au avut-o si in ,Corint, Ephes si pretutindeni unde auepArut propovAduind invätäturile lui Christos. InsA, cum amspus, persecutiunile care au f Acut ca biserica sä poate fi nu-mitA in primele trei veacuri biserica rnartirilor nu au fost aces-tea, ci acele ce au fost deslAntuite impotriva crOtinilor de im-pdratii romani si de reprezentantii lor in diversele provinciiale imperiului.

Sulpicius Severus (c, 363-c. 425) scrie in Historia sacra asa, dupa ce vorbeste de cumplitele torturi la care au fost su-pusi crestinii din ordinul imparatului Nero, a hoc initio inChristianos saeviri coeptum (II, 29). Cu alte cuvinte cu Neroincepe sirul persecutiunilor. Lui ii este atribuit acest inceput

de scriitorii mai vechi Melito din Sardes (in Libya) si Ter-tullian.

Care au fost cei dintai propovAduitori ai crestinismului inRoma, nu stim. Faptele Apostolilor amintesc a la inthia pre-died* atAt de bogata in roade a lui Petru, rostitA indatA dupacoborirea -s. Spirit, au fost de fatA in Ierusalim barbati cucer-nici din toate neamurile". Intre acestia sunt amintiti (2, 10)

si strainii venifi din Roma. Probabil cà ei au aruncat intAiasAmânta a nouilor invAtAturi in- capitala imperiului. Cert esteca prin anii 58, and Pavel a scris scrisoarea sa catre Romani,se afla acolo un numar destul de mare de crestini a aror, credintà se vesteste in toatà lumea". Pavel insusi amintestecu numele pe mai multi dintre ei pe cari îi cunostea personal(16, 3-16) iar Faptele Apostolilor spun a peste ativa ani,in 61, cAnd acesta a fost dus la Roma, i-au iesit in cale cres-tinii de acolo panA la Forum Apii. (28, 15). Tacit (AnnalesXV, 44) vorbeste de multitudo ingens a lor pe timpul persecu-tiei lui Nero.

Informatiunile pe care le avem despre aceastä sângeroa sapersecutiune, rAmasA in amintirea posteritätii ca cea mai crAn-cenA dintre toate, sunt foarte shrace. Clemente Romanul inscrisoarea catre Corintieni (96-98), desi a fost contemporan

www.digibuc.ro

33

al ei, o aminte§te vag spunänd numai, cä in cursul ei au fostucí§i apostolii Petru qi Pavel. Cele mai bogate informatiuni legasim in Analele lui Tacit. Se §tie cä Nero a dat foc Romeio insemnatä parte a oraqului a cäzut pradá flacarilor. Bänui-elile populatiei se imareptau tot mai stdruitor spre el qi atunci,ca s evite isbucnirea furiei populare, a dat cercetärilor pen-tru gasirea vinovatilor un curs nea§teptat. Imparatul §tiain ora. s sunt cre§tini, qtia cä aceqtia sunt aderentii unui evreu.Christos, osândit la moarte sub domnia unui antecesor al au(Tiberiu), qtia cà cre§tinii sunt dispretuiti de toatà lumea, cànu se inchinä zeilor qi refuzä sä ia parte la sacrificiile publice,§i, fàrà mndoíalá., cuno§tea i tirile despre anume crime O.

fapte ruOnoase (atrocia et pudenda, cum le nume§te Tacit)sävârOte de ei. Si atunci prinzând pe câtiva qi supunându-i tor-turilor a descoperit prin ei o mare multime de creqtini. PeaceOia, spune Tacit, i-a gäsit vinovati nu pentru incendiereaorwilui, ci pentrucä uräsc neamul omenesc (haud perinde incrimine incendii quam odio generis humani convicti sunt). Pen-tru a indrepta atentiunea populatiei care murmura, in altàparte, i-a arAtat primejdia ce o reprezintä pentru binele ob-tesc cre§tinii cari uräsc neamul omenesc", adicä cre§tinii

cari nu recunosc zeii nationali, cari manânc6 in adunärile lorsecrete carne §i beau sânge de orn §i apoi, dupä sävar§ireaacestei crime, se dedau la orgii incestuoase. Ce a urmat nearath Tacit in fraze scurte, aproape lapidare: cre§tinii au fost,unii, rästigniti pe cruce, altii inväluiti in piei de animale qiaruncati câinilor ca sfâ§ie, altii erau unqí cu smoalä qi lise dädea foc ca sà lumineze noaptea pietele publice, altiiaruncati in circ in gura leilor care4 sfârticau in bucati, iarimpäratul privea toate acele sälbatice schingiuiri imbrácat inhaine de servitor gi amestecat cu plebea ori qezând in car.

Din povestirea lui Tacit apare clar, cä cre§tinii nu au fostpersecutati de Nero pentru incendierea Romei, ci pentrucä aufost creOini i prin urmare mäsurile luate de el impotriva lor,nu au avut caracterul unor pedepse pentru o crima comundoricât de grava ar fi ea ci pentru credinta religioasä pe ca-re o aveau i ale carei invätäturi le respectau. Incendiereaora4ului i-a oferit lui Nero numai prilejul unei sângeroase di-versiuni, pentru a indrepta in al-tà parte atentiunea populatieirevoltate, in mijlocul cäreia a prins tot mai mult convingereacà autorul incendiului a fost impäratul insu§i. De altfel Sue-

3www.digibuc.ro

34

toniu in Vita Neronis nu face nici o legaturä intre prigonireacrestinilor si incendierea capitalei, ci insirä aceastä prigonireintre celelalte mäsuri, de ordin public, luate de Nero in cursuldomniei sale.

Numarul crestinilor cdzuti victime persecutiei neroniene,a fost relativ mare. Aceasta rezultà atat din scrisoarea lui Cle-mente Romanul cátre Corintieni (cap. 5) cat si din mformatiu-nile lui Tacit, care vorbeste de multitudo ingens a lor. Dinlipsa documentelor contemporane numele lor ne sunt necunos-cute. Sigur este insä., cá atunci au fost ucisi sfintii apostoliPetru si Pavel. Data mortii celui dintaiu nu e sigura. IstoriculEvsebiu (263-340) episcopul din Caesarea spune cd s. Petrua fost ucis in anul 67, pe cand cercetaltorii noui (Harnack,Duchesne) dau ca datä a martiriului lui anul 64. Petru marti-riul s, Pavel e, in general, admis anul 64.

Probabil, persecutia lui Nero contra crestinilor s'a mär-ginit la orasul Roma. Cel putin 'Anal azi nu avem nici o infor-inatie sigurä ca.' ea s'ar fi intins si asupra altor localitäti alevastului imperiu roman. Este adevärat a apostolul Petru inscrisoarea intaia (4, 12-19) adresatä credinciosilor din Pon-tus, Galatea, Cappadochia, Asia si Bithynia, vorbeste de peir-jclul aprins intre ei spre ispitire" si cä sunt peirtasi la sufe-rintele lui Christos", dar aci, probabil, ori este vorba de unelepersecutii cu caracter pur local, cum erau acelea de care facmereu amintire Faptele Apostolilor, ori apostolul, väzand cese petrece in Roma, era ingrijorat cä la fel se petrece pretu-tmdeni si de aceea indeamnd credinciosii s'd indure cu rdbdaretoate suferintele, ca sä odihneascä asupra lor duhul mdririisi a ltd. Dumnezeu". De aitfel limitarea persecutiei la orasulRoma este explicabila chiar din caracterul ei, chici fiind o di-versiune, Nero avea nevoie de ea numai pentru populatia ca-pitalei, pentrucä numai ea se agita din cauza incendierii ora-sului. De altá parte numárul crestinilor era pretutindeni preamic pentru ca sai fi fost necesarà luarea unor severe mäsuriimpärätesti generale de exterminare a lor.

Sigur este insä, cä persecutille odatä deslántuite in Roma,n'au incetat in anul 64, anul incendiului, ci au durat pand lamoartea lui Nero (68). Acest lucru apare inainte de toate dinfaptul, ca.' apostolul Petru a suferit 'martiriul in 67 si apare sidin informatiile lui Suetoniu. Acesta, in locul citat din Vita

www.digibuc.ro

35

Neronis, aminteste persecutarea crestinilor intre masurile cucaracter statornic ale imparatului.

Devi, cum am amintit mai sus, prigonirea crestinilor s'amarginit la Roma, ea totus fiind ordonata chiar de impdratul,in capitald, a trebuit sa produca in toate partile cea mai puter-pica impresie si sa dea cea mai dezastruoasa pilda. Prin aceafa pta imparateasca s'a atras atentiunea tuturor asupra carac-terului primejdios al noii credinte, iar aderentii ei au devenit,in mod fatal, obiectul oprobriului public. La aceasta contribuiafara indoiala si punerea in legatura a sángeroaselor masuriluate de Nero cu incendierea orasului.

B.) Persecufiunile de sub Impa-ratul Domifian.

Dupa moartea lui Nero a urmat un scurt rästimp de li-niste, caci nu cunoastem nici o mäsurd luath de urmasii saiGalba (68-69), Vespasian (69-79) si Tit (79-81) impotrivacrestinilor. 0 noua persecutie a avut insa loc catre sfârsituldomniei lui Domitian (81-96). Informatiunile contemporaneasupra acestei persecutiuni, asupra intinderei ei in timp si spa-tiu, si asupra numdrului si numelui persoanelor, cari i-au cAzutvictimä sunt si mai putine cleat acele asupra persecutiunei luiNero, Episcopul Melito din Sardes (Lydia) o aminteste vagpunându-1 pe Domitian alaturea de Nero in ce priveste urafata de crestinism in opera ' sa Cuvemt despre credinfii(A6yog ix*, TirIg n(atsco;), scrisa in jurul anului 170 i adresataimparatuluil Marc Aureliu si tot vag o aminteste si Tertullian.Aluzie la ea face Clemente Romanul in scrisoarea catre Co-rintieni scrisa la sfarsitul domniei lui Domitian ori la inceputuldomniei lui Nerva (96-98). Din introducerea scrisorii rezultaca a fost scrisa dupa mari Incerciiri si calamiteifi, care 1-auimpiedicat pe autorul ei (papa Clemente) sa interving panaacum in conflictele ivite in sanul comunitätii Corintienilor. In-cerceirile fi calamitii file sunt, fara indoiala, persecutiile luiDomitian.

Mai multe date ne ofera privitor la ele Apocalypsul s.Joan. Conform unei traditiuni, pastrate de Tertullian in carteasa De praescriptionibus haereticorum" (c. 16) , s..Ioan a suferitinsusi in cursul acestei persecutiuni fiind aruncat intr'un vascu uleiu ferbinte si neintâmplându-i-se nimic, a fost exilat ininsula Patmos. La aceste suferinte proprii face aluzie s. Ioan

www.digibuc.ro

36

la inceputul Apocalypsului (1, 9) când, scrie: eu loan fratelevostru i impreund cu voi pärtaf la suferinfa, la impeireifiala reibdarea, care sunt intru Thus, fost-am in insula ce se chia-ma Patmos pentru cuvemtul lui Dumnezeu i pentru márturisi-rea lui Isus".

Din informatiunile, care se pot culege din Apocalyps, re-zultä cA persecutiunea lui Domitian a fost foarte violentä. S.loan vorbeste de Babilonul" (Roma) beat de seingele sfinfilorfi de semgele mucenicilor lui Isus (17; 6), de .sufletele celoromoriti pentru cuvântul lui Dumnezeu i pentru märturlsireacc au f Acut. (6, 9 si 20, 4). Asemenea rezultä cà motivul per-secutiei a fost refuzul crestinilor de a se inchina chipului" im-päratului i, in general, de a participa la ceremoniile religioasepägâne. Se stie cà Domitian vi-a asezat statuia in Capitoliuintre statuile zeilor i vai de cine pärea lipsit de respect infata chipului", zice istoricul B. Bloch.1) Fapta cea mai inofen-sivä era socotità sacrilegiu i pedepsità ca atare". ApocalypsulNorbeste de chipul fiarei, careia trebuie sa i se inchine totifiind omorit oricine nu se inchinä chipului fiarei" (13, 15) apoiae sufletele celor taiati pentru märturisirea lui Isus i pentrucuvântul lui Dumnezeu" si care nu s'au inchinat fiarei nicichipului ei".

Tot din datele Apocalypsului rezultä, eh' persecutia nu s'amdrginit, numai la Roma, ci s'a intins i asupra celorlalte pärtiale imperiului. Spiritului bisericii din Smyrna Ii scrie: nu teteme de cele ce ai sà phtimesti. Cäci iatä diavolul va sa arun-ce dintre voi in temnitä ca sä .vä ispititi" (2, 10), iar Spirituluibisericii din Pergamon unde este scaunul Satanei" Ii scrie cän'a tägaduit credinta nici in zilele lui Antipa, ucis acolo unclelocuieste Satana" (2, 13). Sub Satana" care locuieste in Per-gamon, Apocalypsul intelege, sigur, templul ridicat acolo incàsub August in anul 29 a. Ch, in cinstea Romei si a impäratului

(1347d zoct EsP acn(1)). Un templu asemänätor a fost ridicat totatunci in Nicomedia, capitala Bithyniei. Acestor diviniati"cetätenii trebuiau sa le aduca jertfà i sa li se inchine. Refuzulde a se supune si de a lua parte la acele ceremonii a deslän-tuft impotriva crestinilor prigonirile la care face aluzie s. Ioanla moarte a fost osândit i un alt fost consul, Glabrio. Sub

Dintre scriitorii pägâni numai Cassius ne dà in lstoria sa

1) L'Empire romain, Paris. Flammarion 1924 p. 156.

www.digibuc.ro

37

omand (LXVII, 14) câteva informatiuni i anume spune cà inanul 95 Domitian a osândit pe värul sau, fostul consul FlaviusClemens si pe multi altii pentru crima ateismului, pe care ausävhrsit-o adoptând obiceiuri evreesti. Unii au fost condamnatila moarte, intre acestia si Flavius Clemens altora li s'auconfiscat averile, lar Flavia Domitilla, sotia luí Flavius Cle-mens, a fost exilatà in insula Pandataria, (azi Ventotena). Totla moarte a fost osândit si un alt fost consul, Glabrio. Subobiceiuri evreesti" identice cu ateismul, se intelege, sigur,crestinismul, socotit ateu fiinded refuza cultul zeilor si al luiDivus imperator".

C) Persecutiunile de sub urmaqii lui Domitian pcind laSeptimiu Sever (96-193).

Pe timpul scurtei domnii a lui Nerva (96-98) persecutiu-pile au incetat. Ace las Dio Cassius spune cà Nerva a gratiatpe cei exilati de Domitian si le-a restituit averile confiscate sial a oprit condamnärile pentru ateism i pentru obiceiurileevreiesti". Sub domnia urmasului salt Traian (98-117) prigoni-rile au inceput din nou. Privitor la situatia crestinismului inimperiul roman pe timpul acestui, de altfel, viteaz si inteleptimpdrat, ne d'a informatiuni extrem de interesante, schimbulde scrisori, care a avut loc intre el si intre proconsolul Bithy-niel, Pliniu cel Tânar. Despre aceste scrisori am mai vorbitcând am arätat temeiurile juridice ale persecutiunilor. Aci in-sä trebuie sà stäruim mai mult asupra lor, fiindea sunt celemai interesante documente din aceastà epoch' sbuciumatà. Amamintit cA Pliniu a fost numit in anul 111 proconsul al Bithy-niei. Ajungând aci a prima mereu denunturi contra crestinilor.Fatä de acestia proceda astfel: pe cei care se mArturisiaucrestini li osândia, pe aceia insa cari negau cA sunt crestini orise lepädau de crestinism i dovediau aceasta sacrificând zei-lor, inchinându-se imaginei impäratului (imagini tuae) si blas-femând pe Christos, ii dimitea. Din scrisori rezula eal li seaduceau crestinilor i alte acuzatii grave, pe care Pliniu nu leaminteste, dar acestea s'au dovedit neintemeiate, fiindcä niciduph cele mai mari torturi la care au fost supuse dou'A diaco-nese, n'a putut descoperi mai mult decât superstitionem pra-vam", adied simplul fapt cA marturisesc pe Christos. Acuza-tiile au fost, sigur, cele cunoscute, de care ne-am ocupat mai

www.digibuc.ro

38

sus: consumarea carnei de orn i orgiile incestuoase. Problemacrevtinilor i se pärea noului guvernator al Bithyniei deosebitde importantà, fiindca numdrul lor era foarte mare, crevtinis-mul fiind atât de mult rbispândit nu numai la orave, ci vi lasate, incAt templele rAmâneau aproape goale. De aceea cereindrumäri i indicatiuni dela impäratul insuvi.

Cunoavtem í räspunsul lui Traian. Acesta aproba felulcum a procedat Pliniu fatä de crevtini. Devi nu poate fi, sta-bilità o norma generala ce ar trebui urmatá fatá de ei -(nequeenim in universum aliquid, quod quasi / certain forrnam ha-beat, constitui potest), Traian 4 dà: totuvi câteva indicatiuni

anume: a) sa nu caute descopere; b) dacà insä ii suntdenuntati vi dovediti (si deferantur et arguantur) s'd fie pe-depsiti; c) aceia cari neaga cà sunt crevtini ori se leapàdà decrevtinism vi dovedesc aceasta sacrificând zeilor, sbi fie dimivifärd nici o pedeapsd vi d) sà refuze denunturile anonime, cAciar da exemplu rAti i nu-i de veacul nostru" (nec nostrisaeculi est).

Din schimbul acesta de scrisori, se desprind câteva luc-ruri care trebuiesc subliniate. Inainte de toate acceptarea crev-tinismului, ceeace pentru oficialitatea romand i pentru opiniapublica se reducea la refuzul de a se inchina zeilor vi de a par-ticipa la ceremoniile religioase oficiale, constituia o crimA, carein cazul când era dovedità, trebuia pedepsità. Nici Pliniunici impäratul nu indicà felul pedepsei; ea era insä moartea.Apoi pe timpul lui Traian, vi cum vom vedea mai jos, in totcursul veacului al 2-lea, initiativa persecutiunilor nu era luath'de autoritatea romanä, ci de populatia mnsái. Ordinul conqui-rendi non sunt" al lui Traian inseamna cà proconsulul vi, evi-dent, vi ceilaltifunctionari ai statului, nu trebuie urrnárias-61 din oficiu, cum s'ar spune azi, ci trebuie sà." se marginiascala aplicarea sanctiunilor in cazul când sunt descoperiti de altii.Pentru a impiedeca actele de rasbunare. Traian poruncevte cadenunturile anonime sä nu fie luate in seamä.

Nu vtim dacd impäratul a dat indicatiuni similare functio-narilor superiori vi din celelalte provincii ale imperiului. Ceea-ce putem banui, tinand seama de revolta pe care exclusivis-mul i intransigenta crevtinilor au produs-o pretutindeni in rnij-locul populatiei pagâne, apoi de tenacitatea vi neastâmparulcu care erau urmäriti de elementele evreie$ti, este, ca numaruldenunturilor nearionime vi dovedite a trebuit sa fie foarte ma-

www.digibuc.ro

39

re, precum mare a trebuit sd fie si numdrul celor persecutatipentru credinta lor crestind. Dintre martirii acestui timp seinaltd luminoasa figura a s. Ignatiu, episcopul Antiochiei, care,ca si s. Pavel apostolul, Hind cetatean roman a fost trimis casd fie judecat la Roma unde, dupd traditia pdstratd de s. Ire-neu. §i Origene, a fost aruncat pradá animalelor salbatice.

De proportiile pe care le-a luat agitatia masselor popularepagane contra crestinilor, mai ales dupd ce acestea au vdzutca autoritatile publice nu cauta sd-i descopere, ci Ii pedepsescnumai dupa ce sunt descoperiti i denuntati de altii, precumsi de felul cum erau aplicate instructiunile lui Traian, ne pu-tern de seama din scrisoarea din 125 a impdratului Adrian(117-36) cdtre proconsulul Asiei, Minucius Fundanus, repro-dusd de s. Iuslin in Apologia sa iriteda (c. 68). Scrisoarea luiAdrian e rdspunsul dat la o scrisoare a antecesorului lui Minu-cius Fundanus, a lui Licinius Granianus, al carei text nu-1 cu-noastern. Eusebiu ne spune cd in ea proconsulul atrdigea aten-tiunea imparatului asupra nedreptätii care se face crestinilorcondamnându-i f Ara nici o examinare serioasä a invinuirilor celi se aduc numai la strigatele populatiei agitate. Impäratulnu i-a rdspuns lui Licinius Granianus ci rdspunsul 1-a trimesurmasului acestuia, Minucius Fundanus. Nu-mi convine, scrieAdrian, sd las fdrd rdspuns intrebarea lui (a lui Licinius Gra-nianus) ca nu cumva oamenii sà fie tulburati si sä se inles-niascd färädelegile calomniatorilor lor (Rufinus in Historiaecclesiastica 4, 9 iraduce: calumnitoribus latrocinandi tribua-tur occasio). De aceea dacä locuitorii provinciei tale îí potsustine fätis acuzatiunile contra crestinilor si le pot dovedi infata tribunalului, eu nu-i opresc sá o facd, insà nu le pot ingd-dui sd se tind de denunturi si de vociferdri. Este cu mult maiechitabil, ca dacd cineva vrea sà acuze, sä i dovedeascA invi-nuirile. Prin urmare, daca cineva acuza i dovedeste Ca' s'ausdvârsit cälcäri de legi, pedepseste dupä gravitatea delictului.Insä, pe Hercule, dacä cineva ridicd acuzatii calomnioase, re-primd räutatea lui i aplic6-i sanctiunea pe care o merite.

Scfisoarea lui Adrian e mai interesantd prin starea de lue-ruri la care se referA i pe care o descoperà, decât prin rnäsu-rile pe care le cuprinde. Faptul eh vrea ca nici un crestin sä nufie osândit f drä o prealabild examinare si cercetare a crimeice i se imputd, nu cuprinde, in fond, cum observd foarte just

www.digibuc.ro

40

Paul Allard 1 nici o imbunätätire, fiindcd totdeauna se puteadovedi cd crestinii refuzä cultul zeilor i cultul lui Divus Impe-rator qi prin urmare comit crima le lèse majestate. Se pare cd.in Asia proconsulard i s'a dat scrisorii impäratului un inteles

o aplicare binevoitoare, pentrucd nu cunoastem nici un mar-tir din aceste pärti de pe timpul domniei iui Adrian. De altdparte episcopul Melito din Sardes (in Lydia) aminteste in micasa apologie A6yog úrc0 7datecog (Cuveint despre creclin(ei)scrisd pentru impäratul Marc Aureliu, cu laudd mdsura luatä debunicul acestuia, Adrian, pentru apararea crestinilor. Din cele-lalte provincii insd i, mai ales, din capitala imperiului, Roma,traditia ne-a pästrat numele multor mar tiri si martire dintimpul lui Adrian. De altfel lucrul este explicabil, fiindcd impe-riul a fost pe timoul lui ndpästuit de foamete, ciumä i cutre-mure fuerunt eius temporibus fames, pestilentia, terrae mo-tus, scrie Spartian in Vita Hadriani (c. 21) lar masselepopulare erau obisnuite ca toate aceste calamitäti sä le atri-buie ateismului crestinilor, ceeace, evident, provoca urmärireanecrutätoare a lor.

Prigonirea n'a incetat nici sub urmasul lui Adrian, Anto-ninus Pius (138-161). Pentru acest impdrat si-au scris Aristidedin Atena si s. Iustin Martirul apologiile lor, in care iau apära-rea crestinilor incercand sä-1 convingd ca prin faptul adordriisi inchindrii unicului Dumnezeu adevärat si a Fiului Sdu IsusChristos i prin respectarea scrupuloasä a invataturilor Lui,nu sävarsesc nici o crimä nici contra statului nici contra socie-FAO. Mai ales s. Iustin protesteazd cu tdrie in Apologia sateria (c. 4-5) impotriva trimiterii la moarte a crestinilor pen-tru simplul fapt cä sunt crestini i färd a se putea dovedi im-potriva lor nici o crimä. De altfel atat asupra felului sumarcum se proceda impotriva lor, cat si asupra rolului masselorpopulare in rostirea condamndrilor, avem amdnunte deosebitde interesante in scrisoarea pe care biserica din Smyrna a tri-mis-o in anul 155 bisericii din Philomelium (din Phrygia) des-pre martiriul s. Polycarp. Aceastd scrisoare cunoscutá sub nu-mele Martyrium s. Polycarpi" spune cd in Smyrna au fostosanditi la moarte 12 crestini. Unul singur din ei cand s'a vd-zut in fata animalelor sälbatice a apostatat consimtand, pentrua scäpa de moarte, sd sacrifice geniului imperatului". Poporultipa furios: jos ateii" §i sci fie cefutat Polycarp". In fine epis-

1) Le Christ anisme et rEm pire romain, ed. 9. Paris 1925. p. 42-43.

www.digibuc.ro

41

copal Polycarp a fost gasit de soldati i dus in fata proconso-lui Quadratus. Acesta 1-a invitat: Jura pe geniul lui Cesar, in-sultä pe Christ si nu ti se va intampla nimic". Polycarp a refu-zat, spunand ca de 86 de ani Christos nu i-a Moat decat bine.Poporul, agitat si de Evrei, a aprins un rug mare si episcopulPolycarp a fost aruncat pe el, murind moarte de, martir.

Sub domnia imparatului filosof Marc Aureliu (161-180)persecutiunile par a fi devenit ca mult mai violente si cu multmai intensive. Asta o dovedeste, inainte de toate, marele nu-mar de apologii ale crestinismului care au fost scrise pentrueL Acestea sunt: Apologia 2-a a lui Justin Martirul, Petifiapentru Creqtini (lIpscr,ie(cx 17E p( yptcruccAv), a lui Athenagorasdin Atena scrisa intre 176-78, Cuvânt despre Credinfei ( A6yo.;1574 Tijg nEcrc01; ) a lui Melito din Sardes din jurul anului 172.51 cartea cu acelas titlu a lui Apollinaris, episcopul din Hiero-polis (Phrygia) care, toate, au fost scrise pentru a arata im-p aratului marea nedreptate ce o savarseste prin prigonireasangeroasa a crestinilor.

Cauzele intensificarii persecutiilor se datorau fara indoia-la si raspandirii considerabile a crestinismului in acest timp.Nouile invatäturi patrunsesera 'Ana in Mesopotamia, apoi pelitoralul Marii. Negre unde gäsim comunitäti in Sinope siAmastris (Paphlagonia) iar pe litoralul european in Debeltum

Anchialus (in Thracia). Pe insula Creta se gaseau crestiniin Gortyna si Cnossus; in Africa in jurul orasului Carthago, inHispania dealungul litoralului sudic, iar in Gallia aflam comu-nitati relativ infloritoare in Lugdunum (Lyon) si Vienna, (Vi-enne). Un avant deosebit a luat insa .crestinismul chiar in ca-pitala imperiului, Roma. Acolo, cum rezulta din Pastorul luiHermas, a facut cuceriri si In clasele bogate ale societatii. Ter-tullian spune intr'una din scrierile sale (De prescriptione hae-rorum c. 30) cá un anumit Marcion, and a intrat in comunita-tea din Roma, i-a Bout acesteia un dar de 200.000 sesterti,ceeace dovedeste o stare materialä mai mult decat infloritoare.Apoi noile calamitäti abatute asupra imperiului pe timpul luiMarc Aureliu, (atacurile Partilor, in Orient, ale Marcomani-lor, Vandalilor, Iasygilor, Sarmatilor la Dunare, inundatii, cu-tremure de pamant, ciuma, etc.) pe care conceptia populara lesocotea, in parte, i ca pedepse ale zeilor pentru ateismulcrestinilor, au provocat mereu noi i noi re volte impotriva aces-tora. 5i, sigur, n'a ramas fará urmari nici rescriptul din 176

www.digibuc.ro

42

ori 177 al imparatului, care interzicea sub aspre pedepse, räs-pândirea nouilor secte si a nouilor culte nerecunoscute. Propo-vaduitorii lor, dach sunt din clasa de sus, se pedepsesc cu exi-lul, iar dacä sunt din clasa de jos, se pedepsesc cu moartea.Mäsura e motivatà cu necesitatea de a cruta populatia de agi-tatii si de a o crula sä cadä jertfà superstitiilor inselatoare.

Din timpul lui Marc Aureliu ni s'au pästrat Actele marti-riului s. Justin i al toveireifilor sdi din Roma (Acta ss. Justiniet sociorum), ale martirilor Carpus, Papylus si Agathonike dinPergamon, apoi Epistola bisericilor din Vienne qi Lyon. (Epis-tola ecclesiarum viennensis et lugdunensisj catre bisericile .dinAsia proconsularis i Phrygia, despre martiriul mai multor cre-dinciosi din Lyon si Vienne (in Gallia). S. Justin a fost, ne in-formeazA elevul säu Tatian, denuntat ca crestin de filosofulCrescens. Dus inaintea prefectului orasului, Iunius Rusticus163-67), acesta i-a cerut lui, si tovaräsilor lui, sä se inchine

zeilor. Justin a räspuns: fa repede ce ai de f Acut, noi suntemcrestini si nu sacrificäm idolilor". In urma acestei declaratiuni,prefectul a redactat sentinta prin care Justin si tovaräsii säiau fost condamnati la moarte ca unii cari nu au voit sd sacri-fice zeilor i sä se supuie poruncilor imparatului". Deosebit deemokionante sunt detailiile pe care ni le dà scrisoarea amintitämai sus din Lyon si Vienne, cAtre bisericile din Asia i Phry-gia, despre chinurile la care au fost supusi, in 177, credinciosiidin partea autoritätilor din Lyon. Legatul imperial de acolo,fiind pus in fata aceleiasi dificultài, ca i Pliniu cel. Tândr,proconsolul Bithynei, s'a adresat si el impäratului Marc Aure-liu, cerându-i indicatiuni. Acesta a räspuns: crestinii sä fie tri-misi la moarte, iar aceia care se lapädä de crestinism sa fiedimiSi färà nici o pedeapsà. Din acest scurt räspuns, rezultäcà procedura a rämas cea veche, stabilitä de Traian: cine stä-rule in crestinism, e 42,ânclit; cine se leapädä de el, e scutit deorice pedeapsä. In urma räspunsului impäratului, o parte dincrestinii de acolo au fost ucisi prin sabie, iar cealaltä parte aufost' aruncati in amfiteatru pradä fiarelor sälbatice, pentru de-lectarea poporului. Cadavrele lor au fost läsate neingropate 6zile, pe urmä au fost arse si cenusa aruncatà in Rhone. Intremartirii de aci a fost l bätrânul episcop de 90 de ani al Lyon-ului, Pothinus.

Tot pe timpul lui Marc Aureliu au fost osânditi la moar-te pentru credinta lor crestinä episcopii Thrasias din Eume-

www.digibuc.ro

43

nia, Sagaris din Laodiceea (ambele in Phrygia) i Publius dinAtena. Dintr'o scrisoare a lui Dionisie din Corint trimisA papeiSoter (166-74) rezultä cd in afard de pedeapsa cu moartea,crestinii au inceput sAi fie osanditi la munca silnicA in mine, iardin apologia citatá a lui Melito din Sardes, vedem cà subdomnia lui Marc Aureliu, plebea, intemeiatà pe situatia creatA.crestinilor de rescriptele imparatului, devasta i jefuia nape-depsitk averile lor.

Din unele afirmatiuni ale lui Ireneu §1 ale anonimuluicare a scris in 192/93 o carte contra montanismului, ar rezultacg. sub Commodus (180-92), fiul si urmasul lui Marc Aura 'flu,crestinismul s'ar fi bucurat de liniste. S. Ireneu scrie in operaso Adversus haereses cA Romanii au dáruit lumii paceai, qicreoinii cAlAtoresc fArd fried, pe uscat si pe mare unde voiesc,iar anonimul amintit spune cd-si scrie cartea inteun timp cAndbiserica se bucurk de mai bine de 13 ani, de o netulburatä li-niste. Linistea aceasta e confirmat à i de istoricul Eusebiu, ca-re e de obiceiu foarte bine informat. Intr'adevAr, imparatulCommodus, personal, pare a nu fi luat o atitudine dusmänoasäimpotriva crestinismului. Faptul se atribuie influentei sotieisale nelegitime, Marcia, care ar fi avut ca invAtätor pe preo-tul Hyacintus.

Cu toatA lipsa de atitudine dusmAnoask ori chiar cu toatAatitudinea binevoitaore a impdratului, situatia si de drept side fapt a crestinismului a rAmas aceeas ca í sub domnia luiMarc Aura liu. De pe timpul lui cunoastem cazuri de cumplitepersecutiuni in Roma insAsi, sub ochii impäratului, apoi in Af-rica, Asia proconsulark Cappadochia, Phrygia si Syria. In capi-tald a fost ucis Apollonius, despre care Hieronym in cartea saDe viris illustribus (cap. 42) spune cà era senator. Fiind de-nuntat de servitorul sAu Severus cA ar fi crestin, a fost trimisin judecata senatului, in fata cdruia, spune Hieronym, a cititun mare discurs, apArAndu-si credinta (imperatus ut rationemfidei suae redderet, insigne composuit quod in senatu legit).Ap Ararea a fost zadarnick fiind condamnat la moarte §i exe-cutat, pentruca adaogd s. Hieronym, cine a fost trimis odatain judecatä ca crestin si nu qi-a renegat credinta, nu putea fiachitat (absque negatione non dimitti Christianos qui semela d eorum judicium pertracti essent).

In Africa au fost osAnditi la moarte in 17 Julie 180,credinciosii din Scili (in Numidia) Speratus, Nartzalus,

www.digibuc.ro

44

Cittinus, Donata, Secunda qi Vestia, din partea procon-sulului Saturninus din Carthago. Acta martyorum Scili-tanorum" ne-au pastrat intreaga discutia, care a avut locintre proconsolul Saturninus §i eel 6 martiri amintiti, cari aurefuzat in termeni hotariti sa sacrifice zeilor §i sal se inchinegeniului" imparatului. and li s'a comunicat sentinta, toti auexclamat: Deo gratias! Despre persecutiunile indurate de cre*-tinii din Asia proconsularis pe timpul proconsulului Arrius An-tonius (184 ori 185) i de cei din Cappadochia pe timpul luiClaudius Lucius Herminianus, ne dal informatiuni Tertullian inmica sa apologie Ad Scapulam. Din alt isvor cunoa§tem, nu-mele martirilor: Gaius i Alexandru din Eumenia (Phrygia),iar in cartea IIpbg Akauxov (catre Autolycus) a episcopuluiTheophil din Antiochia Syriei (j- 182)' citim, ea' in partile ace-lea, cei care umbla pe caile virtuti §i ale sfinteniei sunt 1245.-tuti cu pietre, Nosanditi la moarte i uc4i in torturi grozave.

D) Persecutiunile de sub Septimiu Sever si urmasii lui petnei laEdictul dela Milano (313).

Cu Commodus se incheie perioada prima a persecutiuni-lor cre§tinilor. In cursul ei descoperirea §i trimiterea lor in ju-decata, era lasatä pe seama initiativei particulare, stapânindprincipiul fixat de Traian catre Pliniu cel Tânart conquirendinon sunt, dar si deferantur et arguantur, puniendi sunt. Au-toritätile nu-i urmareau, ele, §i nu cautau sa-i descopere. Dacainsa erau denuntati de altii qi dovediti dovada cum am Ira-zut era extrem de u§oara erau trimi§i la moarte ori, in tim-pul din urma in unele locuri, osanditi la munca silnica. In vea-cul al treilea lucrurile se schimba. Inceputul schimbarii II for-meaza rescriptul din 202 al imparatului Septimiu Sever, (193211) pe care, rescript, il cunoa§tem numai dinteun extremde scurt rezumat al scriitorului Spartianus (Vita Septimii Se-veri 17): Iudaeos fieri sub gravi poena vetuit, item etiam deChristianis sanxit". Ce 1-a determinat pe acest aspru soldat saia masura aminttia, nu tim cu siguranta. In primii 10 ani aidomniei sale Septimiu Sever a avut chiar, cum rezulta din une-le amanunte date de Tertullian, o oarecare simpatie fata decreOni. Scriitorul african spune ca ar fi aparat de furia popo-rului ativa cetateni frunta§i trecuti la cre§tinism, ca pe servi-torul sau Proculus, un. creOin, care 1-a vindecat de o boalagrea, 1-ar fi tinut la curte pAna la sfar§itul vietii, i cal, in fine,

www.digibuc.ro

45

doica insasi a fiului sau Caracalla, imparatul de mai tarziu, arfi fost crestina.

Parerea generala este ca. Septimiu Sever a luat masuraamintita dupa ce s'a convins de marea raspândire a crestinis-mului, care, in conceptia lui, ameninta sa devina o primej diepentru imperiul însui, iar nu numai motiv de conflicte cu ca-racter pur local. Edictul din 202 nu ia impotriva crestinilorexistenfi masuri noi si, privitor la ei, nici nu fixeaza o proce-dura noua, ci lasa in vigoare normele fixate de Traian in cu-noscuta sa scrisoare catre Pliniu cel Tanar. Imparatul vreainsä sa impiedice raspândirea viitoare a crestinismului si deaceea stabileste pedepse aspre contra oricarui prozelitism.Este intaiul ordin de urmeirire directei a crestinilor din parteaautoriteifilor publice. Acestea erau, de aci inainte, datoare sAcaute si sA descopere ele insile nu nurnai pe noii convertiti, ci§i pe convertitorii acestora, iar nu sä. se margineasca, cum semarginiau pana aci, la pedepsirea crestinilor descoperiti deinitiativa particulara a cetatenilor. In asta, mai mult decat inurmarile imediate ale lui, care n'au fost prea mari, sta insem-natatea deosebita a rescriptului citat: Statul a peidisit rolul pa-

intreind însui in acfiune pentru ineibufirea propagandeicreftine.

Actiunea statului insemna insá acthmea organelor luide aci inainte, situatia crestinilor atârna, in cea mai mare ma-sura, de sentimentele si atitudinea autoritatilor locale.

In urma rescriptului lui Septimiu Sever, gasim la ince-putul veacului al 3-lea cei dintai catechumeni martiri dealtfel de sub domnia lui cunoastem aproape numai de acestia

cari ne hind inca botezati, deci crestini, conform normelorin vigoare pana aci, nu puteau fi condamnati. Astfel ni s'aupastrat sub titlul Acta ss. Perpetuae et Felicitatis", actele ce-lor cinci martiri catechumeni: Vibia Perpetua, Felicitas, Revo-catus, Saturninus si Saturus, ucisi la 7 Martie 202 ori 203 inCarthago (Africa). Actele au fost scrise de un martor ocular side cuprind in afara de povestirea acestuia si dou'A scrisori dininchisoare, una scrisa de Perpetua si una de Saturus. Cu stras-nicie a fost urmaritä apoi vestita Scoalci catecheticer din Ale-xandria (Egipt). Conduchtorul scolii, Clemente, a fost silit safuga, de frica persecutiunilor, din fruntea ei, iar 6 din eleviilui, probabil toti catechumeni, ale caror nume, pastrate de is-toricul Eusebiu, sunt Plutarchus, Serenus, Heron, alt Sere-

www.digibuc.ro

46

nus, Heraclides i femeea Herais, au fost osânditi la moarte..Persecutia a trebuit sa fie acolo foarte violenta, pentrucascriitorul Judas din Alexandria, in Chronografia sa care mer-gea pà.na la anul al 10-lea al domniei lui Septimiu Sever,scria ca e aproape venirea lui Antichrist. S. Hieronym spune(De viris illustribus cap. 52) ca autorul a ajuns sa creada case apropie sfârsitul lumii din cauza marimei" persecutiilor(sed hoc ideo quia magnitudo persecutionum praesentemmundi minabatur occasum). Violenta persecutiunilor rezultadin unele pal-0 ale Comentariului lui Hippolyt la profetia luiDaniel, scris in jurul anului 204. Tot atunci a fost ucis in Ale-xandria si Leonidas, tatal lui Origene.

In scurtul interval de cumplita anarhie si de permanenterevolte militare, care au urmat dela moartea lui Septimiu Se-ver 'And la alegerea lui Alexandru Sever, adica din 211-222,interval in care au fost omoriti, unul dupa altul, imparatiiCaracalla, Geta, Marc Opelius, Macrin si Heliogabal, cresti-nismul s'a bucurat de mai multa liniste. Dela inceputul dom-niei lui Caracalla, Tertullian ne-a pastrat totusi amintireaproconsulului african Scapula (211-213), care, in provinciasa, i-a urmarit si persecutat pe crestini cu cruzime, aruncân-du-i fiarelor salbatice ori arzându-i pe rug. Alexandru Sever(222-235), ajuns pe tron in vârsta de abia de 13 ani, a stattot timpul domniei sub influenta mamei sale Iulia Mammea, ofemee evlavioasa, care tinuse in Antiochia (in Syria) legaturicu invatatul teolog si filosof Origene. Din punct de vedere re-ligios, tânarul impärat era un eclectic. In palatul sau avezasealaturi statuile lui Christos, Avram, Orpheu si ale marilor ce-za ri inaintasi. Istoricul Aelius Lampridius din veacul urmator,dela care avem aceste informatiuni, ne mai da in Vita Alexamdri Severi (c, 49) un amanunt, pe care nu avem nici un motiv

punem la indoiala, si care este deosebit de semnificativpentru mentalitatea imparatului. Undeva Lampridius nuspune unde crestinii au ocupat un teren public. Ace las te-ren Il reclamau si niste cârciumari. Cauza fiind supusa luiAlexandru Sever, acesta a decis ca melius esse ut quemad-rnodurncumque illic deus colatur, quam popinariis dedatur",adica e mai bine ca pe locul acela sä se ridice un templu in caresa fie adorat oricum Dumnezeu, decat sa se ridice o cârciumä.De aci pana la recunoasterea oficiala a libertatii cultului crestin

www.digibuc.ro

47

peste tot, nu mai era, cum observä Paul Allard ') decat un paspe care poate 1-ar fi si fâcut de altfel Lampridius spunedespre el ea' christianos esse passus est dacâ nu ar fi cazutin 235, si el si mama lui, victimâ complotului militar, condusde Maximin Thracul, care i-a si luat locul, domnind pânâin 238.

Istoricul Eusebiu spune in Istoria sa bisericeasca (VI, 28)ca.' noul impârat a luat masuri aspre pentru persecutarea Ca."-peteniilor bisericesti crestine. Masurile nu le cunoastem; stiminsa câ la ordinul lui, au fost deportati in Sardinia, papa Pon-tianus (230-235) si scriitorul Hippolyt, murind amândoi acoloin exil, in urma; raului tratament, la care au fost supusi. Totpe timpul lui Maximin Thracul, a isbucnit o violentä revoltâcontra crestinilor in Cappadochia, din cauza unui cutremur depämânt, pe care populatia pagana, ca de obiceiu, il atribuiaateismului crestinilor,

Maximin Thracul a fost si el ucis sub zidurile Aquileei inprimavara anului 238 de proprii lui soldati revoltati. Au urmatiaräsi ani grei de sangeroase lupte interne, a cäror istorie nupoate fi datâ aci, in cursul cdrora nimeni nu avea timp sà.-sibatà capul cu urmarirea si pi igonirea crestinilor. In 244 tronulimperial a fost ocupat de Filip Arabul, care a domnit pana la249. El a fost, fard indoialâ, unul din cei mai binevoitori impä-rati romani de pânä aci fatä de crestinism. Origene a stat incorespondentä cu el si mama lui, iar un alt contemporan, Dio-Tiisie, Episcopul Alexandriei, vorbeste despre stäpânirea blân-da (dulce) a lui Fi lip. Aceste lucruri, apoi faptul cà a inga-duit aducerea la Roma a osemintelor papei Pontianus, mort,cum am väzut, in exil, pe insula Sardinia, au f alcut pe scriitoriide mai târziu sa afirme ca." impâratul a fost crestin. S. Hieronym,ínsusi, spune in cartea sa De viris illustribus (cap. 54) ea' Filip,.primus de regibus romanis christianus fuit", afirmatie, care nupoate fi doveditä cu nimic.

Perioada de liniste pentru crestinism a durat putin. La249, Filip a fost invins in lupta de lânga Verona de trupelelui Decius si ucis, iar tronul a fost ocupat de invingatorul, care,i el, a domnit abia trei ani, 'Ana' la 251, când a càzut in lupta

impotriva Gotilor. Dar oricât a fost de scurtâ, domnia lui De-crus formeazà inceputul celei mai grele si mai sângeroase epo-

41 o. cit. p. 91.

www.digibuc.ro

48

ce din istoria creOinismului, epocä de mari sacrificii §i de mariframântari, care a durat, cu interminente mai lungi ori maiscurte, pânä in ajunul triumfului definitiv dela inceputul vea-cului al 4-lea.

Decius a fost cel dintaiu imparat roman, care printr'un or-din general, dat la sfar,itul anului 249 ori inceputul anului ur-mator, a desläntuit in toate colturile imperiului o adevarataurgie impotriva cre§tinilor. Textul ordinului nu-1 cunoa§tem,putem insa reconstitui cuprinsul lui din documentele autenticecontemporane. El impunea tuturor cetatenilor sä sacrifice zei-lor §i sa manânce din carnea animalelor jertfite lor. Pretutin-deni au fost instituite comisiuni speciale, care sa controlezeaplicarea lui. Cetätenii erau invitati in fata altarelor undeerau pui sa se inchine zeilor. Acelora, care satisfaceau aces-tor indatoriri, li se eliberau certificate. Cunoa0em câteva cer-tificate de acestea, care, prin redactarea lor uniforma, dove-desc o energica masura dela centru, lamurita pana in detalii.Cei cari refuzau, erau supu§i celor mai cumplite torturi, al cd-ror sfâr§it era, de obiceiu, moartea. Ordinul a produs in lumeacre§tinilor o consternare qi o groaza generala, fiindca, pentruei, executarea ordinului insemna apostasia. De aceea el a sgu-duit pang in adâncuri viata bisericeasca a vremii. Pe urma luiau ramas un enorm nurnar de martiri §i un poate §i mai marenumar de apostati, de lapsi cum le spunea s. Cyprian, din toateclasele sociale §i gradele ierarhice, nelipsind nici chiar episco-pii, §i o dureroasa cearta teologica de lunga durata, care aimpartit, cum se va vedea in alt capitol, in tabere dumane pefrunta0i i conducatorii creqtini ai acelor grele timpuri.

Furtuna deslantuita de ordinul lui Decius a fost de scur-ta durata, fiindca autorul ei a cäzut, in 251, in lupta cu Gotiiin Moesia. A isbucnit insa din nou sub domnia lui Valerian(253-260). La inceput acesta se arata binevoitor creOinilor.Dionisie, episcopul Alexandriei, spune intr'o scrisoare din 261,c.a.' in primul an al stapânirii lui, chiar curtea imparateasca eraplina de creqtini, tematori de Dumnezeu. Masurile impotrivacreqtinilor, spune acelasi episcop, au fost luate la staruintelecomandantului armatei, Macrianus. Nici textul celor doua dec-rete date de Valerian nu-1 cunoatem. Cuprinsul celui dintâiuil gasim in Actele martiriului s. Cyprian, (Acta proconsularia s.Cypriani), publicate de Ruinart in Acta primorurn martyrorumsincera et selecta. (Paris, 1689 p. 216), iar rezumatul decretu-

www.digibuc.ro

49

lui al 2-lea ni-1 dd Cyprian insusi in Epistola a 80-a a sa.Decretul intdiu e din anul 257. In el impdratul ia cloud feluride mdsuri: impune episcopilor si clericilor si, sigur, si diaco-nilor, sub pedeapsa exilului, sà recunoascd cultul pagAn alzeilor (qui romanam religionem non colunt, debere romanascaeremonias recognoscere) apoi, sub pedeapsa cu moartea,opreste adundrile religioase si intrarea in cimitire (ne in ali-quibus locis conciliabula fiant, nec caemeteria ingrediantur. Siquis itaque hoc tam salubre praeceptum non observaverit, ca-pile plectetur). Se pare ca acest decret n'a dat rezultateleasteptate de impdrat, pentrucd in anul urmätor (258) a dat unaltul cu mult mai sever. Episcopii, preotii si diaconii sunt pe-depsiti cu moartea, senatorii, functonarii inalti si cavalerii ro-mani se pedepsesc cu pierderea demnitatilor si confiscareaaverilor, iar dacd stdruie in crestinism, se pedepsesc si ei cumoartea; femelle se pedepsesc cu confiscarea averilor si cuexilul, lar curtenii, dupd ce li se iau averile, sunt trimisi lamunch' silnicd pe mosiile impdrätesti.

Noua vijelie care a avtit, ca si cea precedentd, martirii, eroiisi apostatii ei, n'a durat nici ea mult. Peste doi ani (260), Va-lerian a cázut prisonier in lupta cu regele Persiei, Fiul) si ur-masul ski, Gallienus (260-268), a redat bisericii pacea si li-nistea. Cum am amintit, numärul martirilor, victime ale perse-cutiilor lui Decius si Valerian, a fost enorm. In Roma au fostncisi papii Fabian (250) si Sixtus II (258) acesta din urmäa fost decapitat impreund cu mai multi diaconi, chiar in cursulslujbei pe care o fäcea in cimitirul Praetextatus , in Spaniaepiscopul Fructuosus din Terragona impreund cu diaconii sdiAugurius si Eulogius au fost arsi de vii; in Africa proconsularäa fost decapitat s.Cyprian, lar in Numidia vecina episcopiiAgapius si Secundinus; in Egipt episcopul Dionisie din Alexan-dria a fost exilat in Kephro iar o multime de credinciosi aufost ucisi, cea mai mare parte prin arderea pe rug. ScriitorulOrigene, maltratat si, schingiuit in inchisoare, a murit la putintimp dupd incetarea persecutiei. In Palestina a cdzut jertfäepiscopul Alexandru din Ierusalim, lax in Syria, episcopul Ba-bylas din Antiochia. Dar enorm de mare maximus fratrumnumerus, zice s. Cyprian (De lapsis c. 7) a fost si numärulacelora, care n'au avut 'Ana la sfârsit tdria de a indura chinu-rile si torturile grozave la care au fost supusi, ci s'au lepädatde credinta lor crestind, jertfind zeilor. Intre ei, acelas Cyp-

www.digibuc.ro

50

rian aminteste i pe episcopul african Repostus din Saturnun-cum care si-a indemnat i credinciosii, la apostasie (ep. 59) sipe Fortunatus din Assuras (Ep. 65).

Abia urcat pe tron (260), Gallienus, a dat ordin sal se res-tituie crestinilor locasurile sfinte i cimitirele. Eusebius in Is-toria sa bisericeased (7, 43) ne-a pastrat textul unui rescripttrimis de imparat episcopilor Dionisie, Pinna i Demetriu (in-taiul din Alexandria, al treilea din Antiochia) si celorIaltiepiscopi, anuntandu-i ca a poruncit in lumea intreaga sa fieeliberate locasurile cultului religios sechestrate pe seama fis-cului, in urma decretelor amintite ale lui Valerian. Epoca delinite religioasa caci de linistea politica i sociala nu sepoate vorbi in acele vremuri, care au preatit prabusirea im-periului a durat Oita la inceputul veacului al 4-lea, intre-rupta ici colo, numai de zelul trecator al unor organe locale

intrerupta, mai ales, in ulitmul an al domniei lui Aurelian(270-275), de un edict al acestuia, pe care Lactantius in ope-ra sa De mortibus persecutorum (capt. 6) II numeste sange-ros, f Ara a-1 reproduce si fara a-i at-Ma cel putin cuprinsul.In aceasta lunga perioada de liniste, crestinismul s'a intaritconsiderabil, prinzand radacini adanci in toate clasele sociale:la curtea imparatilor, in armata., intre functionarii superiori aistatului, etc. In locul caselor de rugaciune modeste, s'au inal-tat, ici colo, basilice pompoase. Dar odatä cu aceasta raspan-dire si inflorire, Eusebius vorbeste cu durere in istoria sa side slabirea disciplinei, de scaderea rnoralitatii, de invidia siintrigile care au inceput a framanta viata crestinilor. (Ist. bis.8 1-2). De aceia invatatul episcop din Caesarea, numestecumplita persecutie a lui Diocletian o pedeapsä trimisa deDumnezeu.

Urgia deslantuita de Diocletian la indemnul cesarulursàu Galerius impotriva crestinilor, a fost i cea din urma, dar

cea mai sangeroasa dintre toate. Edictele date impotrivakm au urmat dui:4 altul, din 303 pâna la 308. Textulniciunuia nu e cunoscut in intregime, ci cunoastem numai re-zumatele lor, pastrate de Eusebius, parte in Istoria sa biseri-ceased, parte in cartea sa despre Martirit Palestinei. In-taiul edict (303) poruncia sa se &dame toate bisericile,

sä fie arse, crestinii care se afla in functiuni publice sä fiedestituiti, iar oamenii de rand, sä-si piarda libertatea adica säfie facuti sclavi. Al doilea edict, din acelas an, prevedea

www.digibuc.ro

51

prinderea i aruncarea in temnita a tuturor capeteniilor biseri-cesti. Tot din 303 e si al treilea edict, in care spunea, ca toticei arestati, daca vor sacrificazeilor, sa fie eliberati, jar ceicare refuza, sa fie supusi celor mai grele torturi. In anul ur-mator, (IA al patrulea edict, in care porunceste, ca in intregcuprinsul imperiului, in toate Ioca1ità%ile, toti cetatenii sal adu-ca jertfe zeilor. Edictul era, cum vedem, identic cu cel dat deDecius inainte cu mai bine de o jumatate de veac (250). La 1Mai 305, Diocletian s'a retras dela domnie, lasand ca Augus-tus in locul lui (pentru partile räsaritene ale imperiului) peGalerius insusi, care a dat in anul urmator (3061 un nou edictimpunand autoritatilor locale sa ducal pe tosi capii de familiein templu i sä-i constranga sa jertfeasca zeilor. Ace las lucrus'a ordonat si in armata, unde fiecare soldat a fost chemat in-dividual. In 308 Galerius, a dat un edict si mai sever celdin urma! poruncind ca nu numai capii de familie ci toti lo-cuitorii, barbati, femei, copii, fara deosebire de clasa sociala,sä jertfiasca zeilor qi sa manance din carnea animalelor jertfi-te, toate alimentele care se vand in pietele publice sa fie stro-pite cu apa folosita la ceremoniile cultului pagan si la infra-rea in bäile publice sa fie asezati soldati care sa siliasca peeel cari intrà, sa sacrifice zeilor.

Urmarile acestor decrete, mai ales in partile orientale aleimperiului, supuse direct guvernärii lui Diocletian, iar dela 305itainte, aceleia a lui Galerius au fost dezastruoase. Crestiniide toate varstele si din toate clasele sociale au fost supusicelor mai cumplite torturi, intre care locul întâiu Il ocupaarderea pe rug. Eusebiu pomeneste de un sat din Phrygia, ai ca-rui locuitori toí fund crestini, a fost inconjurat cu soldati si,dandu-i-se foc, au ars toti pana la unul, In alte parti eraudesbracati si pe trupurile goale li se varsa plumb topit, altii,iaräsi erau aruncati prada fiarelor salbatice. Scriitorul con-temporan Lactantius, scrie in cartea sa De mortibus persecu-forum (c. 16): daca as avea o suta de limbi i o suta de guri

daca a avea glas de fier nu as putea Insira toate formelecrimelor i toate numele pedepselor cu care, in diversele pro-vincii, judecatorii au pedepsit pe cei drepti si nevinovar.1)

9 Non mihi si linguae centum sint, oraque centum, ferreaque vox,omnes scelerurn comprehendere formas omnia poenarum percurrere no-mina possem. quae indices per provincias jutis atque innoeentibusintulerunt.

www.digibuc.ro

52

Evident, in cursul acestor persecutiuni de o durata athtde lunga in partile de rasarit ale imperiului, ele au luatsfarsit abia la 311, si de o intindere geografica atat de maresi numarul martirilor si al confesorilor, adica al acelora careau suferit diverse torturi fara a fi ucisi, a fost cu mult maimare, decat in cursul persecutiunilor precedente. Astfel cu-noastem mai ales din informatiunile pe care ni le da isto-ricul contemporan, episcopul Eusebiu din Caesarea si dinalte cateva isvoare sigure, martiri din provinciile dunarenesi balcanice, din Asia Mica, apoi din Syria, Phoenicia, Pales-tina si Egipt. Cei mai insemnati dintre ei sunt episcopii egip-teni Phileus din Thmuis, Petru din Alexandria, Hesychius, Pa-chomius i Theodorus, ale caror resedinte nu le cunoastem,episcopul Tyrannion din Tyrus (Phoenicia), fratii CosmaDamian din Syria, episcopul Basiliscus din Comana (Pontus),medicul Pantelimon din Nicodemia (Bithyrua) iar din partileeuropene, episcopii Filip din Heraclea, Domnio din Salona,Quirinus din Siscia, Ireneu din Sirmium si Victorinus din Pe-ta dio. Chiar si din Silistra noastra (Durostorum) cunoastemvre-o 7 martiri, in frunte cu soldatul Dasius.

In jumatatea occídentala a imperiului (Italia, Gallia, Bri-tania, Spania si Africa), unde stapânea celalalt Augustus,Maximian Hèrcule si cesarul sau Constantius Chlorus, perse-cutiile au incetat la 305, dupa retragerea lui Diocletian (inOrietit) si a lui Maximian Hercule (in Occident). Nici urmasula cestui din urma, Constantius Chlorus i nici cesarul sau, Fla-vius Se-verus, nu au continuat opera de sângeroasa exterminp.-re a crestinismului. De aceea si numarul martirilor in acesteparti este mai mic.

In 311 persecutiile au incetat brusc si pe neasteptatein Orient. Galerius cazand gray bolnav i, probabil, nadajduindcà rugaciunile crestinilor il pot salva de cumplita boalà eramancat de viermi! de care suferia, a dat edictul surprin-za tor pentru un orn care panà aci a facut politica religioasa cu-noscuta, in care acorda celor urgisiti i persecutati deplinä li-bertate de cult

Textul edictului ni l'au pastrat atat Lactantius in De mor-tibus persecutorum (cap. 341 cat i Eusebiu in lstoria biseri-ceascii (VIII, 17), cel din-Wu in latineste lar acesta in gre-ceste. In el Galerius sune ca, intre celelalte masuri luatepentru folosul imperiului, a fost si aceea de a face pe cresti-

www.digibuc.ro

53

revinä la secta" pärdsità a strâmosilor lor (ut etiamchristiani qui parentum suorum relinquerant sectam, ad bonasmentes redirent). Väzând cd mAsurile de constrângere au fa-mas zadarnice fïindcà plurimi in propogdu perseverarent" adecis sä revinä asupra lor i sä le acorde indulgenta sa (in-dulgentiam nosti-am credimus porrigendam) . De aceea edictuldispune vt denuo sint christiani et conventicula sua compo-nant", adicd sä fie liberi a râmâne crestini si a se aduna pen-tru exercitiul cultului lor. La sfârsit, edictul Ii invità pe aces-tia sâ se roage Dumnezeului lor pentru el pentru Galeriunentru binele statului si pentru binele lor propriu.

Crestinismul triumf ase. Incercärile f acute de Maximindupà moat tea lui Galerius, intâmplatâ curând dupä publicareaedictului, de a incepe din nou in provinciile sale Cilicia, Syria

Egipt persecutiile, au fost ultimele lovituri pe care cresti-nismul le-a primit in ajunul biruintei finale, pe care i-a adus-ola 313 edictul dela Milano al lui Constantin cel Mare. Maxi-min oprise din nou intrunirile crestinilor. In mai multe locali-

cetätenii cereau sigur in urma unui ordin primit desus expulzarea crestinilor din mijlocul lor (ni s'au pästratastf el de cereri). Pretutindeni a fost rdspândit pamfletul Ac-tele lui Pilat, p1M de insulte la adresa lui Isus Christos, pecare elevii trebuiau sà-1 invete pe ilinafarä in scoalä, iar pa-sagii din el erau afisate in pietele publice pentru a agita lu-mea. Au ticluit scrie Eusebiu in Istoria bisericeascä (IX.5) Actele lui Pilat si ale Mântuitorului nostru, pline de in-famii la adresa lui Christos si le-au trimis la porunca domnito-rului a lui Maximin in intreaga imparatie cu ordinul casä fie pre tutindeni, la orase si sate, aduse la cunostinta popu-latiei, sà fie folosite in scoale ca manuale i copiii sä le invetepe dinafarä". Noua persecutie a dat si ea câtiva martiri si con-fesori. Dar, cum am amintit, acestea au fost ultimele incercaridisperate ale pägânismului in ajunul marei biruinte pe caren'au, putut-o nici impiedica nici amâna.

Dupà marea invingere asupra lui Maxentius la Pons Mal-vius pe Tibru, Constantin, fiul fostului Augustus, ConstantiusChlorus, a intrat triumfhtor in 29 Octombrie 312 in Roma.Rdmas singur stâpân al Occidentului, unul din intâile acte alelui a fost scrisoarea atre Maximin, in care il invitä sä Mee-teze prigonirea crestinilor. Apoi, retras la Milano, dä impre-unä cu relalalt Augustus, Licinius, in Februarie 313 celebrul

www.digibuc.ro

54

edict, Tamas in istorie sub numele Edictal din Milano. Edictulnu-i priveste numai pe crestini ci el proclarna libertatea gene-ran.' a tuturor cultelor. Credidimus ut daremus et chris-tianis et omnibus liberam potestatem sequendi religionem quamquisque voluisset" spun cei doi Augusti indata la inceputuledictului. Dar fiindca, in realitate, singurul prohibit 'Ana aciera cel crestin si, prin urmare, situatia lui trebuia in primulrand lamurita, intreg edictul se ocupa numai de el. Dupa cerevoaca toate ordinele anterioare date impotriva crestinismu-lui, accentuiaza din nou deplina libertate a acestei credinte(nos liberam atque absolutam colendae religionis suae faculta-tern lisdem chirstianis dedisse). Toate locasurile crestine decult precum si alte bunuri confiscate vor fi restituite.1)

Linistea data crestinismului prin acest edict a fost, in cu-rand, tulburata in partile orientale ale imperiului de Liciniusinsusi. Urmarind inlaturarea lui Constantin si nadajduind caacest lucru îi va fi mai usor daca se va intemeia pe vechiulpaganism, Licinius a inceput mai ales de pela 320, sa ia masuripentru prigonirea elementelor crestine. Crestinii au fost inlä-turati dela curtea sa imparäteasca, ofiterii cari refuzau sasacrifice zeilor au fost degradati i pedepsiti cu confiscareaaverilor iar crestinii aruncati in inchisoare. In mai multe locuria inchis si a däramat biserici iar j unele provincii guverna-torii lui s'au dedat i la torturi sangeroase si osandiri la moar-te, care aminteau timpurile triste ale lui Diocletian si Gale-rius. Persecutiile au durat numai cativa ani, pentruca invins inluptele dela Adrianopol (3 Iulie 324) si 'dela Chrysopolis (18Septembrie in acelas an), a fost silit sa se retraga dela condu-cerea imperiului. Constantin, ramas singur stapanitor, a reinoit(324) pentru partile orientale edictul dela Milano. Cu acestact se incheie cea mai sbuciumata perioad a din istoria cresti-nismului. Sangele martirilor biruise!

') Textul e piistrat de Lactantius in De mortibus perseeutorum c. 48.

www.digibuc.ro

Capitolul IlL

CONSTITUIREA SI DESVOLTAREA IERARHIEIBISERICE$T1

1. Elementele ierarhiei bisericoti.

Elementele esentiale ale ierarhiei bisericesti episcopi,preoti, diaconi au Jost fixate de apostoli. In fruntea cornu-nitaltii din Ierusalirn cea mai veche dintre toate ii. 01-sim pe apostoli si pe beitrcini ( npeaputipoug ). Ei s'au adunatin sinod pentru a solutiona problema obligativitAii ori neobli-gativitätii legii lui Moise (Fapt. 15). Inca inainte de acest si.-nod, apostolii au instituit 7 diaconi cant sä le ajute la ingriji-rea sAracilor (Fapt. 6). In fruntea comunitätilor infiintate deapostolii impra§tiati in diversele parti ale imperiului roman,au fost asezati episcopi si presbyteri lar aläturi de ei, ii gA-sim pe diaconi. Faptele Apostolilor spun (14, 22) cA Pavel siBarnaba trecând prin Lystra, Iconium si. Antiochia (Phrygia),au intärit sufletele ucenicilor si le-au hirotonisit preoti pentrubisericile lor.

Pavel 1-a läsat pe Tit in Creta ca sä aseze presbyteri infiecare cetate (Tit 1, 5). Tot el in emotionanta vorbire pe carea tinut-o clerului din Ephes, ii spunea: sa grijeascä de turmapeste care s. Spirit v'a pus pe voi episcopi". Scrisoarea catrePhilippeni e adresatà de el tuturor sfintilor celor ce sunt inPhilippi impreunä si episcopilor si diaconilor" (1, 1).

Terminologia bisericeascA ne fiind definitiv fixatä,lucrul este foarte explicabil apostolii folosesc, de multe ori,numirea colectivä: irpeaprepot si pentru episcopi si pentrupreotii (presbyterii) de rând (si noi, azi, sub cuvântul clerintelegem toate gradele ierarchice). Astfel este evident, cAatunci când Paul scriea lui Tit (1, 5) cA de aceea l'a lAsat inCreta ca sd aseze presbyteri prin orase, sub acest nume II in-telegea si pet episcopi si pe presbyterii de rând (preotii) dinoraw, fiinded stim, din alte isvoare, cA in fruntea comunitAti-lor din orase, se gäseau episcopi. Asemenea, când FapteleApostrolilor spun (14, 22) ca.' Pavel si Barnaba trecând prin

www.digibuc.ro

56

I ystra, Iconium i Antiochia (Phrygia) au asezat in frunteabisericilor presbyteri (rcpeaptipoug) inteleg nu numai preo-tii simpli ci episcopii si preotii ori, când apostolul Iacob scrieevreo-crestinilor din diaspord, ca dacd e cineva bolnav sd che-me presbyterii sd se roage pentru el, intelege i episcopipreati simpli (5, 14). Dovada utilizärii numirii colective pres-byteri pentru arnândoud gradele ierarhice o gasim chiar inFaptele Apostolilor. Astfel in cap. 20, 17 citim cd. Pavel, indrum spre Ierusalim, s'a oprit in Ephes si a chemat la sinepe presbyterii bisericii, si dupa ce le-a tinut vorbirea de des-partire le-a spus sà aibe grije de turma peste care i-a pus s.Spirit episcopi.

Acelas lucru apare qi din scrisoarea intala a s. Petruadresatd crestinilor din Pontus, Galatia, Cappadochia, Asia siBithynia, in care îi roagd pe presbyteri sä poarte grije de tur-ma lui Dumnezeu (5, 1-5), Aci Petru se numeste si pe sinepresbyter ca i pe ei, desi, cum se stie, el era mai mult dealpresbyter simplu. S. Joan insusi se numeste pe sine in scri-sorile 2 si 3 presbyter, Obiceiul de a-i numi pe episcopipreoti cu un singur cuvânt: presbyter, Il gasim si mai tâtziu.Astfel d. p. s. Polycarp in scrisoarea catre Philippeni, scrisdin jurul anului 115, vorbeste numai de presbyteri §i diaconidesi, cum am vdzut, s. Pavel aminteste in acelas oras epis-copi i diaconi. (cfr si I. Tixeront, Histoire des dogmes dansl'antiquité chrétienne I." Paris 1930 pp, 134 squ).

L. Duchesnel bdnuieste, ed. in timpul apostolilor i câtevadecenii dui* comunitätile crestine au avut in fruntea lor nuo persoand, ci un fel de colegiu compus din neofitii maii in-struiti, adicd colegiul presbyterilor, al bdtrânilor. Intr'ade-var cele dintdi comunitgi au fost infiintate de apostolisub acest nume nu se inteleg numai cei doisprezece si dealte persoane insdrcinate cu predicarea Evangheliei. Apostoliiinsd í ceilalí predicatori, prin insasi natura ocupatieimisiunii lor, nu se puteau fixa intr'un loc ci dupa ce reusiausd crestineze un numdir de credinciosi, plecau mai departeiar comunitatea infiintatd rdmânea sd fie condusd de per-soane stabile din localitate, care sä indepliniascd functiunilecotidiane: eucharistia, predica, pregatirea catechumenilor, si,in general, conducerea rosturilor comunitätii. Aceste persoa-

') Tlistoire ancienne de rEglise 10, Paris 1911 pp. 44-95.

www.digibuc.ro

57

ne se numeau cu un nume colectiv presbyteri, latineste senio-res. Intâiul dintre ei, era numit episcop sau supraveghetorera socotit ca urmas al apostolului intemeietor al comunitátii.Pärerea aceasta o avea, de altfel, i s. Hieronym, scriind inComentarul la epistola s. Pavel &are Tit (c. 1) cA communipresbyterorum consilio ecclesiae gubernabantur".

0 indicatie in acest sens pare a cuprinde i scrisoarealui Pavel câtre Timoteiu (I Tim. 4, 14) in care spune cá acelaa primit darul prin punerea mânilor presbyteriului( Tcpscputtptou ) adicA a membrilor colegiului de presbyteriinsdrcinati cu conducerea comunitâtii.

2. Episcopatul.

Necesitâti de ordin practic au f dcut insd sä se treacâ re-pede dela forma de conducere i administrare colegiald acomunitätilor, la forma monarhicd, adic5, la concentrarea pu-terilor in mâna unuia singur, a episcopului.

Acesta rezervat, pentru el singur, i administrareasacramentelor sau, cel putin, a unora din ele, iar rolul pres-byterilor a fost redus la acela de consilieri ai lui. Cert este,ea' in veacul al 2-lea, diferentierea ierarhica a fost complec-

episcopul apare pretutindeni ca seful singur al comunità-fiind ajutat de presbyteri i diaconi. S. Ignatiu in scri-

sorile pe- care le-a trimis din scurtul popas facut la Smyrna,in drum spre Roma, bisericilor din Ephes, Magnesia, Tralles,apoi in cele scrise din Troas bisericilor din Smyrna si Phila-delphia, accentuiazà cu deosebitä vigoare datoria credincio-

silor de a sta strâns uniti in jurul episcopalui si de a respectaa-sculta pe'presbyteri §i diaconi. Episcopul trebuie privit ca

Domnul însui (Eph. 6, 1), el tine locul lui Dumnezeu in co-munitate, presbyterii pe al consiliului apostolilor jar diaconiitrebuiesc priviti ca cei insärcinati a servi lui Christos (Magn.6. 1). Tofi sä prefuiascd'pe diaconi ca pe Isus Christos, peepiscopi, ca pe imaginea Tatdlui qi pe preofi (presbyteri) cape senator lui Dumnezeu qi colegiul apostolilor" scriea Ignatiubisericii din Tralles (3, 1). Uncle e episcopul, acolo e biserica,pentrucâ acolo e Christos. Färà episcop nimic nu se poateface, nici botez, nici euharistie i numai ceeace vrea el esteplacut lui 'Dumnezeu (Smyrna 8, 1, 2).

Rolul covârsitor i unic al episcopului este si mai mult

www.digibuc.ro

58

precizat in Didascalia Apostolilor: el e conducdtorul credin-ciosilor, principele preotilor, doctor si pilrinte; el are dreptulde a predica si Inväka, de a judeca si pedepsi pe cei care gre-sesc, de-a ierta pdcatele, de-a boteza, de a de, s. Euharistie.Fard el nimic nu se poate face in biserica. Cei1a1i membriai clerului (presbyteri, diaconi, etc.) , sunt numai auxiliarii lui.

Ierarhia astfel constituitá e de origine divina. Apos-tolii ne-au lost trimisi de Domnul lsus Christos, ca vestitoriai Evangheliei. Isus Christos a lost trimis de Dumnezeu. Chris-tos deci vine dela Dumnezeu i apostolii dela Christos", scrieaClemente Romanul la sf ârsitul veacului intâiu, bisericii dinCorint (42). Apostolii predicAnd prin ()rase continuà elau instituif episcopi si diaconi si au poruncit ca dupá rnoarteaacestora (a episcopilor si diaconilor) sa le urmeze in slujbäalti oameni incercati (42, 44). Aceastä succesiune apostolicei aepiscopatului constituia criteriul bisericii adevdrate. De aceeaTertullian Ii invità 'pe eretici cd daca voiesc sà arate cà inv6-täturile lor sunt adevärate, sa dovediascä mai intâiu cà auepiscopi, care descind direct din apostoli ori din invOtAceiiimediati ai lor, (evolvant ordinem eiscoporum suorum, ita persuccesionem ab initio decurrentem ut primus ille episcopus

aliquem ex apostolis vel apostolicis vins, qu; tamen cum apos-tolis perseveraverint, habuerit autorem et antecessorem" (Depraescriptione haereticorum 32), iar pentru s. Ireneu, faptulea nici unul din episcopii 'urmafi ai apostolilor nu invatà ce in-vatä ereticii constituia dovada peremptorie cà invätaturile lorsunt gresite. (habemus annumerare eos qui ab apostolis institutisunt episcopi et successores eorum usque ad nos, qui nihil ta-le docuerunt neque cognoverunt quae ab his ab haereticis 1

delirantur. Adv. haereses III, 3, 1). Episcopii scrie Ireneudeodatä cu succesiunea apostolica, au prima si charisma

veritatrs" (Ibid. IV, 27, 2).Episcopul nu era insä numai conducatorul unei comunitä-

ti, ci era si membru al episcopatului universal. Precum biseri-cile singuratice, locale, formeazá unica bisericd universalá, ca-tolicei intâiul care a folosit termenul xoth)axil ixxXilcríaa fost s. Ignatiu in scrisoarea catre biserica din Smyrna (8, 2)

a lui Christos, tot asa, zice s. Cyprian (Ep. 55) marele nu-mar al episcopilor, formeaza un singur episcopal (cum sit aChristo una ecclesia per totum mundum in multa membra di-visa, item episcopatus unus episcoporurn multorum concordi

www.digibuc.ro

59

numerositate diffusus). Biserica se intemeiaz6 pe episcopat,ecclesia super episcopos constituitur" (Ep. 331) i ecclesiaest in episcopo", si de aceea qi quis cum episcopo non sit, inecclesia non est" (Ep. 66, 8), iar unitatea ei se intemeiazä peunitatea episcopatului. ,,Quam unitatem firmiter tenere et vin-dicare debemus, maxime episcopi qui in ecclesia praesidemusut episcopatum quoque unum atque indivisum probemus" scriea celas mare sfânt african din veacul al 3-lea. Apoi continuä:Episcopatus unus est, cuius a singulis in solidum pars tenetur.Ecclesia quoque una est, quae in multitudine latius incrementofecunditatis extenditur". (De unitate ecclesae c, 4). Precumcredinciosii formeazä o singurä. turmä (grex), la fel si episco-pii formeaza un singur magisteriu.

3. Primatul episcopului. Roma

In fruntea episcopatului si, deci, in frantea intregii biseri-ci, Il gäsim chiar dela inceputurile crestinismului pe episcopulRomei. Documentele contemporane sunt atät de categorice inaceasta privintà, inat, in fata lor, A. Harnack insusi a fostnevoit sä declare a biserica Romei detinea, dela sfarsitul vea-cului intaiu, primatul real al crestinismului.1) In alt loc Har-/lack scrie: Dass die römische Kirche in diesem Prozess derKatholisierung der Gemeinden durchweg die Führung gehabthat, ist eine sicher zu beweisende geschichtliche Tatsache. Diekatolische Kirche ist wirklieh die römische Kirche . . . Damitist der faktische Primat der römischen Kirche innerhalb desKatholicismus (also auch des römischen Bischofs) gegeben". 2)Cuvântul katholisch, è folosit aci in sensul de universal. Cadovadä Harnack citeaza reproducându-1 pe s. IreneuAdversus Haereses III, 3, 1, despre care va fi vorba mai tarziu.

Chestiunea primatului episcopului Romei asupra intregiibiserici crestine din primele trei veacuri, având o importantädeosebitä, ea va fi tratatä aci mai pe larg. Vom aräta: 1) cumera privitá biserica din Roma si episcopul ei de celalalte bise-rici; 2) cum 'se considera ea insäsi, adica ce drepturi si obliga-

1) Die römische Cemeinde besass seit Ende des 1 Jahrhundertseinen faktischen Primal in der Christenheit. Die Mission und Aus-breitung des Christeniums 14, Leiptzig 1924 p. 487.

2) Dogmengeschichte ed. 6 Tübingen 1922 p. 111.

www.digibuc.ro

60

tiuni isi atribuiau episcopii Romei fata de celelalte biserici3) pe ce se intemeia primatul episcopului din Roma?

A. Procedand in ordine cronologica, intaiul documentcare vorbeste de situatia exceptionala, ocupata de bisericaRomei in sanul crestinismului, este o scrisoare dela inceputuleacului al 2-lea (115) a s. Ignatiu episcopul Antiochiei. In

scurtul popas pe care 1-a facut in Smyrna si de care am vorbitmai sus, s. Ignatiu a trirnis si bisericii din Roma o scrisoare.Ceeace bate mai intaiu la ochi in ea, este deosebirea pe carea utorul o face intre titlul pe care-1 da acestei biserici si in-tre acela dat celorlalte biserici, carora le-a scris, desi intreele gasim i pe cea din Ephes d. p. indemeiatä de s. Pavel

Adresele scrisorilor trimise bisericilor amintite (Ephes,Smyrna, Philadelphia, Magnesia, Tralles) sunt pline de 6,1-duroase elogii. Acestea insà nici pe departe nu se pot comparacu epitetele, cu care este impodobità. biserica Romei. Unuldin ele, mai ales, este foarte interesant: ea e presidenta rçecyrcrig. inseamna iubire. Cu intelesul acesta este folo-sit si de s, Pavel (I. Cor. 13): dacà asi grai in limbile orne-nesti i ingeresti, daca nu am ciyoiTM ---=iubire, facutu-m'amca o arama sunatoare i chimbal rasunator". Mai tarziu&.1,017 insemna mesele date saracilor din iubirea pentru ap-roapele in legatura cu liturghia, care erau mesele iubirii."S. Ignatiu insa foloseste in scrisorile sale cuvantul clyáro7 in-ir'un sens cu totul propriu si original. La el &yirsrl --,comunita-te, bisericei, adica ea este comunitatea iubirii. Astfel biserici-lor din Philadelphia (XI, 2) si Smyrna (12, 1) le scrie: và salutape voi ciyonr1 a fratilor din Troas" adicd biserica sau comuni-tatea fratilor din Troas. Bisericii din Tralles, (XIII, 1) ii scrie:va saluta ciyirm din Smyrna si Ephes" biserica din Smyr-na si Ephes. Tot pe credinciosii din Tralles Ii anunta ca a pri-ma scrisoarea trirnisa de biserica ( ts lor. Ce in-seamnd deci cuvintele prezidenta iubirii, cu care este caracte-rizata biserica Rornei? Inseamna ca ea e conduccitoarea bise-ricii. A bisericii pur si simplu. Nu a bisericii de aci sau deacolo, ci a bisericii in general. A. Harnack traduce cuvintele7Z poxx.avivr) '7-11,; &Orr% cu Vorsitzendc in der Liebestiitig-keirt) Se admitem ca aceasta e traducerea exacta, desi ea econtrara intelesului pe, care s. Ignatiu am vazut ca-1 da cuvan-

') Mission und Ausbreilung des ChrisientumN T. p. 208.

www.digibuc.ro

61

tului 6Cy:i7C7 i in celelalte scrisori scrise deodatä cu aceea pentrubiserica Romei. Care ar fi deci in cazul acesta sensul cuvinte-lor 7cpoxcvavin sfig prim); ? Operile de caritate din fiecarecomunitate erau conduse de episcop. Acest lucru 11 spunelimpede peste câteva decenii s. Iustin in Apologia sa (I, 67),scriind cä episcopul adunä darurile care se dau dupd litur-ghie pentru cei säraci, CA el poartä grija de väduve, de orfani,de calätori etc. Evident, aceasta conducere o avea in urma ca-litaitii sale de sef al comunitä(ii si este tot atat de evident ca.,dacä biserica Romei era conducatoarea actiunii caritabile abisericei intregi) era in calitatea ei de npoxce.avivn prezidenteia intregii biserici. Sau, cum spune Duchesne, comme l'évêquepréside dans son église aux oeuvres de charité, ainsi l'Egliseromaine préside à ces mêmes oeuvres dans la chrétienté touteentiére1) In fond sensul e acelas: biserica Rornei conducea bi-sericile din lumea intreagei. Verbul TcpoxaKw. e folosit de s.Ignatiu in intelesul de a conduce. Astfel in scrisoare catreMagnesia (c. 6) spune eä episcopul prezideazd in locul luiDumnezeu adicä el conduce (comunitatea) in locul lui Dum-nezeu.

Dela sfär§itul veacului al 2-lea avem privitor la primatulbisericii Romei, mairturia clasicg a s. Ireneu, care, originar dinAsia MicA, a ajuns in anul 177 ori 178 episcop al Lyon-ului. Incartea a treia a marei sale scrieri Contra ereticilor (Adversushaereses) scrisä aceastil carte pe timpul papei Eleuthe-rus (17415-189) s. Ireneu spune cä cine vrea sA cunoascA ade-värata invätäturà a lui Christos, trebuie sä cerceteze mai alesce invatai bisericile ai cdror eniscopi sunt succesorii directi aiapostolilor, qi dupä ce citeazä pe Polycarp, episcopul dinSmyrna pe care in tinerete 1-a auzit si el predicând carea fost ucenicul apostolului Ioan, continuä: dar fiindc4 e prealung sä in§iràm in aceastä carte succesitinea (apostolicA) a tu-furor bisericilor, ii invingem pe toti, cari in orke fel: sau dinreacredintei, sau din meirire desartei sau din orbire ci nestiintd,inva(ä ce nu trebuie, areitindu-le credinta, ajunsei prin succe-siunea episcopilor pad la noi, pe care o are dela apostoli i ovesteste oamenilor biserica cea mai mare qi cea mai veche sicunoscutei tuturor, intemeiatei si constituitei in Roma de cei doigloriosi apostoli Petru si Pavel. Ceici pentru intdietatea ei mai

') Eglises separées2 Paris, 1905 p. 128.

www.digibuc.ro

62

rnare (propter potentiorem principalitatem), e necesar ca cuaceastei bisericei in care totdeauna s'a peistrat ceeace a lost in-valet de apostoli sei fie de acord (convenire) toate bisericileadicei credinciosii de pretutindeni". 1) S. Ireneu aratd apoi, cdcei doi apostoli intemeind biserica Romei au läsat episcopatulei lui Linus, cäruia i-a urmat Anacletus apoi, al treilea, Cle-mente, care i-a väzut pe apostoli (qui et vidit ipsos aposto-ios) i ceilalti unsprezece de toti. ping la Soter anteceso-rul lui Eleutherius, pe timpul cdruia si-a scris cartea a treia alucrärii sale citate.

A. Harnack afirmä., cá textul lui Ireneu, reprodus mai sus,este cel mai important dintre mArturiile strävechi (Unter demaltesten Zeugnissen ist das des Ireneus das wichtigste) aleprimatului bisericii Romei. 2)Afirmatia este, fat-6 îndoíalL jus-td, ckci nu vedem cum ar putea fi exprimatá mai clar si maicategoric potentiorem principalitatem" a bisericii romane de-cât cum o face Ireneu, care spune, cà toate bisericile si toticredinciosii de pretutindeni trebuie sti fie (necesse est) deacord cu ea in credinfd. A fi de acord cu ea inseamnä a biruitoate ereziile, pentru cä ea pästreazd nealteratd inväTätura pri-mitä dela intemeitorii Petru si Pavel si transmisd prin succe-sorii lor Linus, Anacletus, etc.

In episcopul Cyprian din Carthago (-i-1 258) avem nu nu-mai o foarte importantd márturie a primatului bisericii Romeiasupra crestinismului, ci si pe cel dintâiu teoretician al lui. InconcepP lui Cyprian, una din insusirile fundamentale ale bi-sericii este unitatea, cdreia i-a dedicat admirabila sa carteDe unitate ecclesiae", scrisd in vara anului 251. Bisericile par-ticulare rdspändite pe intreg pämântul, formeazä o singurd bi-

Sed quoniarn valde longum est, in hoc tali volumine omniumecclesiarum enumerare sticcessiones maximae et antiquissimae et omni-bus cognitae, a gloriosissimis duobus apostolis Petro et Pauolo Romaefundatae et constituitae ecclesiae . earn quam habet ab apostolic tradi-tam et annuntiatam fidelibus fidem, per successiones episcoporum per-venientem usque ad nos indicantes, confundimus omnes eos, qui quoquomodo vel per sibiplacentian malam, vel per vanam gloriam vel percaecitatem et malarn sententiam praeterquam oportet colligunt. Adbane enim ecclesiam propter potentiorem principalitatcm necesse estomnem convenire ecclesiam, hoc est eos qui snnt undique fideles, inqua semper ab his qui sunt undique (?) conserl eta est ea quae est abapostolis traditio". Adnersus haereses III, 3, 1.

2) Dogmengeschichte 6, Tübingen 1922 p. 111.

www.digibuc.ro

63

serica precum razele de lumina vin dela un singur soare qiprecum crengile, de0 multe, formeaza un singur arbore pe unsingur trunchiu dadator de seva. 1)

Stalpii bisericii sunt episcopii §i deci unitatea ei se inte-meiaza pe unitatea episcopatului. Dar Christos, degi le-a dattuturor apostolilor puterea de a lega *i de a deslega, temelie abisericii I-a f acut numai pe Petru voind prin chiar acest fapt saarate unitatea ei. Super illum unum aedificat ecclesiam utunitatem manifestaret, unitatis eiusdem originem ab uno incipi-entern sua autoritate disposuit ... et primatus Petro datur utuna Christi ecclesia et cathedra una monstreur". 2) Ideia uni-Valli intemeiate pe catedra lui Petru" îí era foarte scumpa JulCyprian §i de aceea ea revine mereu gi in scrisorile sale. Astfelin ep. 43 scrie: Deus unus est et Christus unus et una ecelesiaet cathedra una super Petrum domini voce fundata", iar in ep.73 zice: Nam Petro primus Dominus, super quem aedificavitecclesiam et unde unitatis originem instituit et ostendit, potes-tatem istam dedit ..."

Aceasta cathedra, pe care se intemeiaza unitatea bisericii,n'a incetat cu moartea lui Petru. Succesorii lui sunt episcopiiRomei. Astf el in ep. 55 vorbind de alegerea papei Corneliu(251-253), Cyprian spune, ca alegerea s'a facut fiindca lo-cul lui Fabian (antecesorul lui Corneliu) adidi locul lui Petru(id est locus Petri) et gradus cathedrae sacerdotalis", era va-cant. Rolul acelei cathedra" a ramas cel initial, stabilit deChristos: conservarea unitatii sacerdotale qi de acea bisericaromana e intaia intre biserici. Cand cativa episcopi din Africa,sco§i din biserica de un sinod episcopesc de acolo, s'au planspapei Corneliu, Cyprian scrie (ep. 59) &A plangerea s'a facutad Petri Cathedram ague ad ecclesiam principalem, unde

1) Ecclesia quoque una est quae in multitudinem latius incrementofecunditatis extendiur. Quomodo sobs multi radii, sed lumen unum etrami arboris multi sed robur unum tenaci radice fundatum et cumde fonte uno rivi plurimi defluunt, numerositas licet difusa videaturexudantis copiae largitate, unitas tarnen servatur in origine. Melleradium solis a corpore, divisionem lucis unitas non capit. Ab arborefrange ramum, fractus germinare non poterit. A fonte praecide rivum,praecisus arescit. Sic 'et ecclesia Domini luce perfusa per orbem totumradios suos porrigit; unurn tarnen lumen est, quod ubique diffunditur,nec unitas corporis separatur etc. De unitate ecclesiae c. 4.

2) Ibidem c. 3.

www.digibuc.ro

64

imitas sacerdotalis exorta est-. Papa Corneliu a cerut in-f ormatii privitoare la episcopii amintiti §i pare a-i fi fäcutlui Cyprian imputari, ca. nu 1-a informat mai inainte. Acestadai informatiile cerute §i se scuza, sptMând ea' nu 1-ainformat mai demult deoarece chestiunea nu i se pareaimportantd. (Quod autem tibi non statim scripsi, frater carissi-me, non ea res erat quae notitiam tuam deberet festinato statimquasi magna aut metuenda perferri). Cypr4.an, care era mitro-politul celor trei provincii africane, Africa proconsularis, Nu-midia si Mauretania, in lamuririle date lui Corneliu dela Romala care au facut apel episcopii destituiti, nu ridic6 nici un cu-vânt de protest impotriva amestecului lui in afacerile bisericiiafricane, ci ii atrage numai atentiunea, cal potrivit unei in(ele-geri intervenite intre ei, fiecare trebuie sift fie judecat acolounde a saveirsit crima qi, conform aceleiasi intelegeri, fiecifiruipastor (episcop) i s'a dat turma lui pe care trebuie sa o con-ducä i sei o guverneze avand sei dea seamd lui Dumnezeu.(Nam cum statutum sit ab omnibus nobis et aequum sit pariteret justum, ut uniuscuiusque causa illic audiatur ubi est crimencomissum et singulis pastoribus portio gregis sit adscripta quamregat unusquisque et gubernet, rationem sui actus Dominoredditurus). Atât era de convins Cyprian de dreptul episcopu-lui Romei, de a lua masuri in celelalte biserici, Inca fiind in-format ca. episcopul Marcianus din Arles u adoptat erezia no-vationistd, Ii scrie papei sa dea ordin episcopilor din Galliasal-1 destituie i sà aleag6 altul in locul lui. (Quapropter facerete oportet plenissimas litteras ad coepiscopos nostros in Galliisconstitutos ne ultra Marcianum pervicacem et superbum et di-vinae pietatis ac fraternae salutis inimicum collegio nostro in-sultare patiatur. Dirigantur in provinciam et ad plebem Are-latae consistentem a te litterae, quibus abstento Marciano aliusin locum ejus substituatur. ..." Ep. 68, 1-2).

Dovezile reproduse sunt limpezi: s. Cyprian profesa pH-matul bisericii din Roma, pe care o numea Cathedra Petri.A cest primIt se intemeiazal pe hotarirea lui Christos de a asi-gura, prin el, unitatea bisericii. 1)

Acest fapt este recunoscut i de Hamad.. care rezumä astfeldoetrina s. Cyprian despre biserica Romei; Indessen besitzt der riimi-sche Stulll deshalb eine besondere Bedentung. weil er der Stubl desA postels ist, dem Christi's die apostolischen GeN% alten zu erst erteilt

www.digibuc.ro

65

In ultimii ani ai episcopatului au s. Cyprian a avut un con-flict foarte violent cu papa Stefan din cauza botezului eretici-lor, conflict de care vom vorbi in alt capitol. Se crede qiaceastA credintA o au §i multi istorici catolici cá din cauzaacelui conflict, in cursul cdruia papa 1-a amenintat cu exco-municarea, Cyprian §i-ar fi schimbat p Arerile §i ar fi negat pri-matul episcopului Romei..1) PArerea aceasta, cum se va vedea,este cu totul neintemeiatd. Cei cari o sustin invoacä in spriji-nul ei cloud texte din Cyprian i anume unul din ep, 71, iarcelalalt din vorbirea pe care a tinut-o in sinodul Convocat pe1 Septembrie 256 la Carthago, ale cArui acte ni s'au pästratsub titlul Sententiae episcoporum.

Conflictul amintit s'a ivit din cauza, cA Cyprian sustinea,cA cei botezati de eretici când cer a fie primiti in anul bise-

adevArate trebuiesc botezati din nou, papa Stefan invätadimpotriva cA ace§tia nu mai trebuiesc botezati. Inainte detoate tinem sA constatäm, cA in conceptia lui Cyprian ches-tiunea nu era o chestiune dogmaticii, si cd, prin urmare, faptulcä unele biserici au obiceiul de a boteza din nou pe cei verzifidela eretici iar altele nu, nu este incompatibil cu unitatea bise-ricii. Chiar si in Africa, ne informeazà el, obiceiul de a botezadin nou pe cei botezati de eretici, a fost introdus numai petimpul episcopului Agrippinus. (Apud nos autem non novaaut repentina res est ut baptizandos censeamus eos qui ab hae-reticis ad ecclesiam veniunt, quando multi iam anni sint etlonga aetas ex quo sub Agrippino bonae memoriae viro conve-nientes in unum episcopi hoc statuerunt". Ep. 73). Fiind decimäsura de naturA pur administrativA, unitatea bisericii nu tre-buie distrua din cauza ei, ci fiecare episcop a fie lasat sAprocedeze dupg convingerea lui, urmând sA dea seama numaiin fata lui Dumnezeu. De aceea, comunicându-i papei Stefanhotäririle aduse recent de sinodul tinut la Carthago de a-i bo-teza din nou pe eretici, adauga, ca el nu vrea, a le impunänimAnui, având fiecare episcop in administratia bisericii sale,

hat um so die Einheit dieser Gewalten und der Kirche deutlich in zei-gen, ferner auch deshalb, weil geschichtlich die Kirche dieses Stuhle,zdie Wurzel und Mutter der einen katholischen Kirche geworden ist.Dogmengeschichte p. 98.

1) Pärerea asta o are si Theront in Histoire des dogmes dans l'anti-quité chretienne l" Paris 1930 p. 427).

www.digibuc.ro

66

libertatea de a face cum va crede de cuviinta, 04 roaga sa nuceara nici el papa episcopilor, sa-si modifice obiceiurileobservate pang aci, ca astfel sa se salveze legatura pacii sia concordiei intre colegi",1) Papa a declarat insa ca nu tolereazain aceastä chestiune nici un obiceiu contrar obiceiului Romei,cum 1-au tolerat antecesorii, (si chiar si ativa succesori ai lui),ci a amenintat pe toti care-1 urmeaza cu eliminarea din sanulcomunitätii crestine. Cyprian hind convins ca punctul lui devedere e cel just si cà cei ce sunt in afara de biserica nu potadministra nici un sacrament (convingerea aceasta si-a susti-nut-o in câteva scrisori deosebit de impresionante prin caldurasi profunda lor sinceritate), nu s'a supus. El era convins capapa greseste, cu toata traditia pe care spunea a.' o repre-zinta, si ca traditiei trebuie sa-i reziste adevarul evident.

Dupa aceste lamuriri sa trecem la textele pe care se ba-zeaza cei cari sustin ca s. Cyprian nu a mai recunoscut in ul-timii ani ai vietii sale primatul episcopului ,Romei. In Ep. 71adresata unui episcop, Quintus, care II intrebase cum prom-deaza el cu cei botezati de eretici, Cyprian, trimitându-i hota-ririle sinodului tinut cu putin inainte in Carthago, ii expunecele dou'd teze: a lui si a lui stefan dela Roma. Facând apoialuzie la amenintarea cunoscuta a acestuia si dupa ce accen-tuiaza necesitatea pastrarii unitatii bisericei, scrie textual: Nueste obiceiul de a ordona ci de a convinge cu argumente. Pen-trucei nici Petru, pe care Domnul I-a ales intdiu fi pe care f i- azidit biserica sa, când a avut cu Pavel discufia despre teliereaimprejur, n'a pretins insolent fi n'a cerut arogant ziceind didefineind el primatul trebuie sei i se spunei cei mai noui (Pavelera nou convertit) si mai din urmei. Nici nu 1-a disprefuit pe Pa-vel, fiincicd mai inainte persecutase turma ci a priinit sfatuladevärat fi a aderat usor la argumentarea legitirnä a lui Pavel,oferindu-ne noud o pildei de concordie f i rdbdare, ca sa- nuiubim cu inceipeifinare peirerile noastre, ci dacei oarecerndva

1) .. sed salvo inter collegas pacis et concardiae vinculo quaedamnopria quae apud se semel sint usurpata, retinere. Qua in re nec nosvim cuiquam facimus aut legern damus, quando habeat in ecclesiae ad-ministratione voluntatis suae arbitrium liberum unusquisque praeposi-tus, rationem actus sui Domino redditurus. Ep. 72.

www.digibuc.ro

67

frafii colegii ne sugereazei lucruri utile fi seineitoase, daciistint adevärate i legitime, sei ni le insufim. 1)

Neagd cuvintele reproduse primatul episcopului Romei?Evident, nu. Dimpotriyä, ele Il confirmä. S. Cyprian acuzâ pepapa Stefan cà tine cu incâpätinare la pärerea lui, cä. referin-du-se la calitatea de sef al bisericei, vrea sa o impunä i altorasi nu procedeaza cum a procedat Petru, care in discutia dinAntiochia, (Gal, 2, 11-21) cu Pavel, nu a invocat primatul pecare-I avea ca sà-i cearä aceluia supunere, ci s'a läsat convinsde argumentele lui, dându-ne i nouà pildà de concordie siräbdare si invâtându-ne, prin atitudinea sa, ca atunci când fra-tii i colegii ne dau un sfat bun, sä ni-I insusim. Intelesul cu-vintelor e limpede. Dac5. Cyprian ar fi avut convingerea, cànu existä un primat al episcopului Romei, ar fi spus: Stefann'are dreptul sà-si impund pdrerile, si nu are dreptul de a neexclude din biserica, fiinda si el e un simplu episcop ca si noi.El insd nu-i neagei acest drept, ci criticei numai felul cum sefolosefte de el, tel care e total deosebit de acela at s. Petru,inr'un caz, pe care Cyprian II socotea similar.

Sà vedem acum textul a doilea. Conflictul intre Cypriansi Stefan devenise extrem de gray. Acesta ameninta, cum amvâzut, cu eliminarea din bisericä pe toti, cari continuau sä bo-teze din nou pe cei botezati de eretici. In aceastä dificilá si-tuatie, Cyprian convoacä un nou sinod la Carthago, pe ziva de1 Septembrie 256, la care au -participat 87 episcopi, apoi omultime de preoti i diaconi, fiind de fatä si mult popor, (prae-sente etiam plebe maxima parte). Prezideazâ Cyprian, caredupg ce citeste scrisorile primite dela episcopul Iubajanus inchestia botezärii din nou a ereticilor sí râspunsul pe care i I-adat, a invitat pe fiecare din episcopii prezenti, sà-si spun5, pà-

1) Non est autern de consuetudine praescribendura, sed ratione vin-cendum nam nec Petrus, quern primum Dominus elegit et super quemsedifivit ecclesiarn suam, cum secum Paulus de circumcisione postmo-dum disceptaret. vindicavit sibi aliquid insolenter aut arroganterassumpsit, ut diceret se primatum tenere et obtemperari a novellis et

posteris sibi potius oportere. Nec despexit Paulum quod eccle§iaeprius persecutor fuisset, sed 'consilium veritatis admisit et rationi legi-timae quam Paulus vindicabat, facile consensit: documentum scilicetnobis et concordiae et patentiae tribuens, ut non pertinaciter nostraamemus, sed quae atiquando a fratribus et collegis nostris utiliter etsalubriter suggeruntur. si sint sera et legitima, ipsa potius nostra dit-CRIEMS.

www.digibuc.ro

68

rerea. Pentruca parerea spusa sa fie absolut sincera, accen-tuiazä ca nici unul, orke parere ar avea, nu va fi judecat §ieliminat din biserica pentru ea. ( ... de hac re singuli quidsentiamus, proferamus, neminem judicantes aut a jure commu-nicationis aliquem §i diversum senserit, amoventes). Ceicicontinua el nici unul dintre noi nu s'a constituit pe sine epis-cop al episcopilor, nici nu sileste cu teroare de tiran pe colegi sei-1urmeze, dupeice fiecare episcop, are libertatea îi puterea de alucra dupei chibzuiala sa, neputând fi judecat de al(ii, precumnici el nu poate judeca pe aljii. Ci toti sei astepteim judecataDomnului nostru Isus Christos, care singur are puterea sei neaseze in fruntea bisericilor fi sei ne judece duper' faptelenoastre". 1)

scopul urmarit de Cyprian prin cuvintele acestea í i

cuprinsul lor, ni se pare clar. El exercita peste cele trei pro-vincii africane autoritatea de mitropolit. In aceasta calitateconvoaca un mare sinod, la care participa 87 de episcopi.Momentul era foarte delicat: fiecare era invitat sa se pronunteintr'un conflict dintre qeful lor imediat §1 stefan dela Roma.Ca nu cumva vre-unul de frica de a fi judecat, daca va lua oatitudine potrivnica parerii lui Cyprian, adoptatä de sinoa-

dele precedente §i pe care acesta a avut grija sa le-o im-parta§easca din nou, citindu-le scrisoarea trimish lui Iubaja-nus, sa nu fie sincer in expunerea punctului sau de vedere,a tinut sa-i asigure ca nimeni, oricare i-ar fi parerea, nu va fiurmarit pentru ea. Pentru ce? Pentruca nici unul din cei pre-zenti asta inseamna cuvintele: neque entrn quisquam nos-

trum (nu e vorba aici de biserica intreaga §i deci nici deepiscopul clela Roma), nu e mai mare §i nici unul nu va incercaprin teroare sa sileasca pe altii sa-1 urmeze, ci fiecare are li-bertatea de a spune ce crede, fara a putea fi judecat de ceilal-ti §i fara a putea judeca nici el pe altii. Isus Christos singurva judeca, fiindca El singur are i puterea de a wza episco-

1) Neque enim quisquam nostrum episcopum se esse episcoporumconstituit. aut tyrannico terrore ad obsequendi necessitatem collegassilos adigit, quando haheat minis episcopus pro licentia lihertatis et po-testatis suae arbitrium propriurn, tarnque juclicari ab alio non possitquarn nec ipse alterum judicare. Sed expectemus universi judiciumDomini nostri Jesu Christi, qui unus et solus hahet potestatern et prae-ponendi nos in ecclesiae snae guhernatione et de actu nostro judicandi.Sententiae apiscoporum, introducerea.

www.digibuc.ro

69

pi in fruntea bisericii. Acesta este intelesul vorbirii rostite deCyprian inainte de a incepe episcopii prezenti sa-si spundpärerea. CA acesta a trebuit sa fie intelesul ei, apare mai alesdin faptul, cA sinodul a constituit pentru Cyprian o surprizAputin placutA: din circa 200 de episcopi câti aveau cele treiprovincii africane, peste care se intindea autoritatea sa demitropolit, au lat parte numai 87. Evident, multi vor fi lipsitimpiedecati de diverse motive, dar e sigur ca multi au lipsitsi pentru a nu fi siIiti sA ia o atitudine, care-i putea aduce inconflict ori cu Cyprian ori cu papa Stefan, Vorbirea nu aredeci absolut nimic cu Stefan dela Roma nici cu primatul lui.$i nu se referä la acest primat nici fraza din urmA, care spune

singur Christos are puterea de a aseza apiscopi in frunteabisericilor si deci singur are si puterea de a-i judeca. SA nuuitam cA, dupà cum am arAtat mai sus, in conceptia lui Cyp-rian, botezul ereticilor era o chestiune de naturA pur adminis-trativei, pe care fiecare episcop o resolva cum crede el de cu-viintA, i cà deci, ca in orke chestiune administrativei, diver-sitatea de atitudini si de proceduri, nu atinge intru nimic uni-tatea credintei. Nefiind, deci, vorba de credintA nici de morall,episcopul e responsabil numai lui Dumnezeu, In chestiunile decredintä si de moralA, judecarea celor care au gresit nu erarezervatA numai lui Christos, pentrucA chiar din scrisorile luiCyprian, vedem cA a judecat si el cu ceilalti episcopi, elimi-nand din bisericA chiar si câtiva colegi care s'au abatut delaunitatea credintei ori dela preceptele moralei crestine, jar inepistola 68 ruga pe papa Corneliu sA scrie episcopilor dinGallia sA-1 destituie pe colegul lor Marcianus care adoptaseerezia lui Novatian. Afirmatia, cA numai Christos are putereade a aseza pe episcopi la guvernarea bisericelor, sä refera,evident, la gratia impreunatä cu sacramentul episcopatului sinici de cum la asezarea vre-unei persoane fizice in frunteavre-unei biserici, caci chiar din scrisorile lui stim, cA episcopiierau alesi de episcopii vecini si de clerul inferior si cá la alegereavea si poporul drept sA-si arate pärerea, iar in epistola 68citatä, ruga pe papa sA scrie ad plebem Arelatensem", sà aleagäalt episcop in locul amintitului Marcia nus. Alegerea episcopilorera deci f alcutä de oameni dar darul era dela Dumnezeu.

Atâta spune Cyprian in vorbirea de care ne-am ocupat.De aceea, a vedea in ea ori in textul reprodus al scrisoril sale

www.digibuc.ro

70

71, o negare a primatului episcopului Romei, constituie, dupärerea noastrá, o profunda gresealà.

Tot dela inceputul jumätätii a doua a veacului al 3-lea,a vem o altd märturie deosebit de impresionanta a primatuluiepiscopului Romei. Episcopul Dionisie al Alexandriei, elev siprieten al lui Origene si una din cele mai puternice personalitätiale crestinismului din Orient in acest veac, a desfäsurat o in-tensä activitate impotriva ereziei lui Sabellius. Intre altele, ascris contra ei si câteva scrisori adresate diversilor episcopi dinacele pärti. In unele din ele a folosit expresiuni privitoare larelatiile dintre Tatäl i Fiul. care da deau impresia, a.' au-torul lor ar nega existenta eterna a Fiului i ca nu ar admiteconsubstantialitatea Tatälui si a Fiului. Unii credinciosi s'aupleins episcopului Rotnet care si el se numea Dionisie, (259268) trimitându-i copia scrisorilor amintite. Faptul este semni-ficativ: pentru ce i s'au plâns lui si pentru ce nu s'au plânsepiscopului din Antiochia de pildh, ori celui din Corint, oriEphes, ori altuia dintre episconii comunitätilor infiintate de s.Pavel si care erau mai aproape? Räspunsul e simplu si el nupoate fi decât unul: credinciosii tiau cd episcopul Romei ecdpetenia intregului crestinism, cd pe el se Intemeiazii unitateabisericii i cd numai el are dreptul de a interveni autbritarpentru salvarea puritdtii credinfii. Episcopul Romei convoacàun sinod, examineaz6 scrisorile lui Dionisie din Alexandria si,gäsind, inteadevär, in ele exnresiuni incompatibile cu ide-vgrata credintä, intervine imediat prin douä scrisori, una adre-satä credinciosilor din Alexandria si cealaltà lui Dionisie in-susi. -In cea dintâiu, dupä ce combate erezia sabellianistä, seindreaptà impotriva unora dintre aceia cari propovaduiescacolo in Alexandria cuvântul lui Dumnezeu si cari pro-feseazd inväTäturi diametral opuse ereziei lui Sabellius. Acela

zice papa face blasfemia de a afirma cA Fiul este insusiTatäl, lar acestia episcopul nu e numit cu numele predicaoarecum trei Dumnezei, afirmând cä sunt trei naturi divine cutotul deosebite una de alta".

In a doua scrisoare, adresatà personal lui Dionisie, îi cerein termeni prietenesti erau intr'adevär prieteni buniexplicatiuni asupra doctrinei pe care o profeseaza in scrisorileamintite. Ce face venerabilul episcop, care se afla inteo vârstäinaintata si pe care, pentru suferintele indurate din cauza cre-dintii sale si pentru stiinta i zelul cu care a raspandit-o si a

www.digibuc.ro

71

aparat-o, istoricul Eusebiu Il numeste cel Mare" iar s. Ata-nasie inveiteitor al bisericii catolice"? Nu se ridica impotrivaamestecului episcopului Romei i nu-i contest-a dreptul de a-1trage la raspundere, ci Ii da toate lamuririle, justificandu-se.Asta o face in doua scrisori, inteuna scurta personala, si In-

tr'a doua lunga, destinatä publicitatii í intitulata Cartea dedesmintire si apeirare. Dionisie recunoaste, ca a utilizat expre-siuni i comparatii, care pot fi rastalmacite, ca vorbind derelatiile intre Tatal si Fiul, n'a folositi cuvantul consubstantialinsh nu pentruca nu ar admite consubstantialitatea Lor, ci pen-tru cal nu I-a gasit in s. Scriptura.

Fcirei indoialei, cei dacei nu ar fi existat atunci (259-261)convingerea in Alexandria, cei episcopul Romei este ceipeteniabisericii intregi, nici credinciosii nu i s'ar fi plems lui, nici eln'ar* fi tras la reispundere pe Dionisie si nici acesta nu s'ar figràbit sei-i rcIspunclei justificandu-se si explicemdu-se.

B. Constiinta, chi ei sunt sefii intregii biserici, si ca inaceasta calitate au datoria de a se ingriji de unitatea credin-tii si de disciplina si ordinea din bisericile de pretutindeni,de a le sari tuturor in ajutor in vremuri grele, au avut-o epis-copii Romei permanent, in intreg cursul acestei sbuciumateperioade care a precedat conciliul dela Nicea. Pe la sfarsitulveacului intaiu, in biserica din Corint isbucnesc grave con-flicte intre o parte a credinciosilor i unii preoti. Conflictulameninta linistea vestitei comunitati infiintate de s. 'Pavel sicareia marele apostol i-a purtat at-Ma grije, cum apare dincele doua scrisori pe care i le-4 adresat. Corintul avea epis-copul sau propriu, iar pe litoralul opus al Marii Egee, in Ephes,traia apostolul Ioan insusi. Cu toate acestea, intervine autori-tar, cu constiinta ca are nu numai dreptul ci datoria sa inter-

episcopul Romei indepartate, Clemente, trimitând, printrei delegati speciali, Claudius Ephebus, Valerius Bito si For-tunatus, celebra scrisoare scrisä, probabil, intre 95-97. Scri-

Fragmente din schimbul acesta de serisori, an lost piistrate de s.Atanasie In eartea sa Epistola de sententia Dionysii episcopi Alexand-rinr 5i in Fpistola de decretis Nicaeenaci synodi" amandouä tipiirite

e Migne in Patrol( gia ktraeca a sa. Fragmente din scrisoarea PapeiDionisie cuutre credinciosii din Alexandria, gilsesc cititorii in Denzinger-Bannwart. Enchiridon syintiolorum et delinitionurnw. Freiburg, in Br.1922 p. 24 29.

www.digibuc.ro

72

soarea incepe energic: din cauza calamitätilor subite si cares'au succedat mereu si din cauza nenorocilor, care s'au abatutasupra noastrg (e vorba de persecutia lui Diocletian), abiaacum, târziu, ne putem ocupa de cele ce se petrec la voi, deräsvratirea detestabilá a câtorva oamení temerari si indrgs-neti, cari compromit numele vostru ilustru si onorabil, atrg-gându-vg atentiunea asupra datoriei voastre". Dupa o lung5.

lectie pe care o da Corintienilor, Clemente al Romei continuaautoritar: voi, deci cari ati aruncat sämânta räsvrätirii, fiti su-pusi preotilor si primiti-vg pedeapsa spre pocäintg ... Dacä ci-neva nu se va supune celor ce le spune Clzristos prin noi, seexpune unei marl primejdii, iar noi nu vom fi ráspunzatori depäcatul lui ... Dacá vg yeti supune celor ce v'am scris prin s.Spirit, eliminând dintre voi disensiunile, conform indemnurilorpe care vi le-am dat prin scrisoarea aceasta, ne veti face omare bucurie". (C. 1, 57, 59 si 63).

Corintienii, intre cari mai trgiau ineà elevi de ai apostoluluiPavel,I nu se revoltg impotriva acestui amestec, nu protesteazgcontra lui, ci si dupg 80 de ani, cum ne spune episcopul lorDionisie inteo scrisoare cgtre papa Soter, citiau scrisoarea luiClemente in cursul liturghiei algturi de cartile sfinte.

Peste un veac isbucneste conflictul in jurul datei Pastilor.Papa Victor (189-19819) invitg inteo scrisoare circularg peloft episcopii sg. Ong sinoade si sà se declare asupra ei. Totise supun si astfel sinoadele se tin pretutindeni, iar rezultatelediscuthlor se comunicg papel. Dupg primirea lor, Victor po-runceste, ca in toate bisericile Pastile sä se serbeze in Dumi-neca de dupg ziva a 14-a a lunei Nisan, Episcopul Polykratesdin Ephesul s. Pavel, nu se supune ci intr'o emotionantg scri-soare, scrisg fit numele bisericilor din Asia, din care Eusebiuin Istoria sa bisericeascó (V, 24) ne-a pgstrat cloud fragmente,trimisä papei Victor spune cá râmâne pe lânga ohiceiul moste-nit dela apostolul Filip si Joan si dela al te mari lumini" aleAsiei. In urma acestei nesupuneri papa Victor eliming din sâ-nul bisericii, toate bisericile renitente. Mäsura a', fost, Bra in-doialg, drasticg, si ea a produs atunci o profundg. impresie.Multor episcopi ea nu li se pgrea dreaptg si au intervenit, inscris, pe langa papa ca sa fie mai conciliant. Eusebiu care aveascrisorile acelea in mâng le aminteste, argtând numai scopullor, fgrg a le reproduce. Intre altii, a intervenit si s. Ireneu dinLyon in numele episcopilor Galliei, rugând pe Victor sg nu ex-

www.digibuc.ro

73

cluda din biserica intregi comunitati, numai din motivul cá tinla vechile lor traditii. (1st. bis. V, 24).

Faptele povestite sunt deosebit de interesante: Victor in-vita pe toti episcopii sa tina sinoade si to ti se supun. Aceastadovedeqte, la cel dinteiiu, conqtiinta cei avea dreptul sei faceiacea invitatie, iar la ceilalti, conqtiinta cei trebuie sei se supunei.Dupace Victor scoate din comunitatea crestina bisericile dinAsia, in frunte cu Ephesul, multi episcopi ramân foarte nepla-cut impresionati, insa niciunul nu contestä puterea lui de a oface ci intervin, in frunte cu inveitatul Ireneu al Lyonului, nucontestându-i dreptul de a elimina pe cineva din bisericei, cirugeindu-1 sei fie mai ingäduitor. Constiinta primatului episco-pului Romei o avea deci si Victor si o aveau si toti episcopiicontemporani.

Dar o aveau nu numai episcopii ci si clerul local, care oconducea in timpul sedis vacantelor. 0 dovada hotaritoare inaceasta privinta avem in scrisorile trimise de clerul din Roma,dupa moartea papei Fabian (236-250) si inainte de alege-rea succesorului ski Corneliu (251-253). Episcopul Cypriandin Carthago s'a refugiat dela resedinta sa pe timpul persecu-tiunei deslantuite contra crestinilor de ordinile imparatului De-cius, iar clerul din Roma se simte dator sa interving, scriindcelui din Carthago si dându-i instructiuni privitoare la felulcum trebuie sa se poarte fata de lapsi" (cei care au sacrificatidolilor). Instructiunile au caracterul unor ordine autoritare,nu al unor simple sfaturi. Nolumus ergo fratres dilectissimi,vos mercenarios inveniri, sed bonos pastores" ... videtis ergofratres, quoniam et vos hoc facere debetis", ca. aceia cari aucazut, dacä se indreapta si se pocaiesc, sá fie reprimiti in bi-serica; et alia quae incumbunt vobis, .. subdidimus ... Sedet catecumeni apprehensi infirmitate decepti esse non debebunt,ut eis subveniatur" etc. (Cyprian Ep. 8). Cum Nedem din cita-tele acestea, scrisoarea e scrisä de oameni, care au constiintacà se gasesc in exercitiul unei puteri, care le da dreptul sàimpunä norme si altora.

Cyprian se intoarce la scaunul sau episcopesc. Episcopiadin Roma continua a fi vacanta. Cyprian ia o serie de mäsuripentru a face ordine in biserica sa si aceste masuri le comunicastatornic clerului din Roma, nu numai ca sä fie informat, ci casa afle daca acela le aproba ori nu. (... ut declararetis nobisquod secundum evangelii legem nobiscum fortiter atque unani-

www.digibuc.ro

74

miter etiam vestra sententia concurrat. Ep. 27) . Clerul din Ro-ma se declard de acord cu mäsurile luate de el privitoare lalapsi i atunci el, mitropolitul, pentruca aceste mäsuri sä aibà .

mai mare autoritate, comunica celor nemultumiti räspunsulaprobator al preofilor i diaconilor din Roma. (Ep. 32).

Constiinta primatului bisericii Romei, se manifestä inaceasta perioadd nu numai prin mäsurile pe care le ia pentru.pOstrarea unitätii credintei si a disciplinei, ci §i prin ajutoa-rele pe care se simtea datoare sà le dea tuturor comunitati-lor din lume, lovite de calamitati, si de suferinte. Dionisie,episcopul din Corint, scrie pela 170 bisericii din Roma: Voiati avut dela inceput obiceiul de a face bine tuturor fratilorsi de a trimite ajutoare multor comunitáti din diferite orase siin felul acesta, pe de-o parte, ati..usurat mizeria celor lipsiti,pe de alta, ati dat intretinerea necesara celor condamnati lamunca in mine. Prin darurile acestea, pe care Vati ingrijit säle trimiteti dela inceput voi Romanii rämâneti credinciosiobiceiului mostenit al Romanilor". (Eusebu, Ist. bis. IV, 23),Dintr'o scrisoare de pela 270 a episcopului Dionisie din Ale-xandria cdtre episcopul Stefan al Romei, vedem, cá acestatrimitea ajutoare regulate bisericilor din Syria si Arabia (Ibid.VII, 5) iar s. Vasile cel Mare, povesteste, in scrisoarea sa cätrepapa Damasus, cä papa Dionisie (250-269) a trimis bani inCappadochia pentru eliberarea unor crestini cOzuti in mäinilebarbarilor. 1) Vorbind de opera aceasta de ajutoare, Harnackscrie 2) Diese Unterstützungen zeigen besser als alle an-dere Angaben, wie universal die Sorge Roms fiir die Gesamt-kirche gewesen ist".

C. SO vedem acum care era temeiul primatului bisericiidin Roma in constiinta credinciosilor din primele trei veacuri.Inainte de toate, el nu putea fi nici vechimea nici mArimea co-munit Atli romane pentru cä erau unele comunitäti (Antiochia,Ephes, Corint, etc.) mai vechi decât cea din Roma, iar cea dinAntiochia era si incomparabil mai mare. Aceasta din urmä,in afarä degaptul CO' a fost intemeiatà de s. Pavel mai era sicentrul intregului crestinim oriental, cu mult mai numeros de-cât cel occidental. Primatul ei nu se intemeia nici pe faptul cá

1) cfr. A. Harnack. ifission und Ausbreitung des Christeniums 1.4p. 204.

2) Ibid. p. 809.

www.digibuc.ro

75

Roma era capitala imperiului, pentrucä ea, din cauza corup-tiei moravurilor locuitorilor, atât de necrutator combatuta des. Pavel in epistola sa cdtre Romani, era in ochii primilor cre--tini magna meretrix, iar din cauza persecutiilor desläntuite deimpäxatii ei, era numitä bestia setoasei de &Inge". Temeiulprimatului bisericei Romei ni-1 aratä s, Ireneu §i Cyprian: eaera cathedra Petri, pe care Christos qi-a intemeiat biserica sa,§i faptul, atât de hotäritor in ochii s. Ireneu, cd episcopii eisunt urmafii s. Petru, ceipetenia apostolilor. Firmilian, epis-copul din Caesarea Cappadochiei, in scrisoarea sa atât de vio-lentä contra mäsurilor luate de papa Stefan ca sd nu fie bo-tezati, din nou ereticii cari cer sä fie primiti in sânul bisericii,afirmá categoric, cä acesta a luat mäsura amintità, intemeindu-se pe faptul a.' e succesorul lui Petru. (Stephanus, qui persuccessionem cathedram Petri habere se praedicat . typrianEp. 96.)

4, Presbyteratul, diaconatul si celelalte grade ierarhice.Chorepiscopii.

Sporind numärul credincio0lor §i, paralel cu acest spor,inmultindu-se 0 nevoile administrative ale comunitätilor, s'auadaogat cu timpul noui grade pe langa cele trei amintite, aleepiscopilor, presbyterilor §i diaconilor, iar, de altä parte, atri-butiunile acestora au fost, qi ele, mai precis determinate. Astf elpresbyterii, la inceput consilierii episcopului, au primit delaacesta delegatia de a administra sacramentele, afarä de acelal preotiei, al mirului (in Occident), §i, atât in Orient cât iin Occident, al sfintirei chrismei. Acolo unde comunitatileaveau mai multe biserici (case de rugaciuni), sAvár0rea slujbiireligioase pentru credincio0i lor era incredintata presbyterilor(despre papa Dionisie (259-268) scrie Liber Pontificalis: hicpresbyteris ecclesias dedit". Editia Duchesne I. p. 157) §i totei erau insärcinati qi cu pästorirea comunitätilor mai mici, carenu aveau episcopi.

La inceput misiunea diaconilor, cum rezultà din FapteleApostolilor, a fost ingrijirea säracilor. Chemând cei doispre-zece multimea ucenicilor, au zis: nu se cuvine ca läsând noicuvântul lui Dumnezeu, sa slugim meselor. Chutati drept aceeafratilor dintre voi §apte bärbati cu nume bun, plini de s. Spi-rit §i de intelepciune pe cari sä-i punem peste treaba aceasta"

www.digibuc.ro

76

adica peste ingrijirea de cei saraci, citim acolo (Fapt. 6, 2-3).Acest rol 1-au pastrat in tot icursul perioadei de care ne ocu-pam, insa pe langa el au mai primit qi a lte insarcinari. Ast-fel, ajutau pe episcopi si presbyteri la slujbele religioase §i du-ceau impartasania acasa celor bolnavi. Sinodul din Elvira(Granada, in Spania), a carui data este fixata de Duchesnecu putin Inainte de 303, vorbe0e in canonul 77 chiar qi de co-munitati conduse numai de diaconi (diaconus regens plebem si-ne episcopo vel presbytero).

Cum am amintit, inmultindu-se nevoile administrative alecomunitatilor, s'au adaogat noui grade ierarhice pe lânga celetrei cunoscute. Lucrurile, evident, nu s'au desvoltat la fel intoate bisericile, adica nu au fost creiate pretutindeni 0 inacelaq timp aceleasi grade inferioare, fiindca nici necesitatilecomunitatilor nu erau la fel de numeroase qi de mari. In Ro-ma, d. p. gasim pela mijlocul veacului al 3-lea 46 presbyteri,7 diaconi, 7 subdiaconi, 42 acolyti, 52 exorcisti, lectori li os-tiari, cum apare din scrisoarea din anul 251 a papii Corneliuscatre Titus, episcopul Corintului.1) Gradele noui, infiintatepana la aceasta data, sunt, cum vedem, subdiaconatul, acoly-tatul, exorcistatul, lectoratul qi ostiaratul. Data, când qi locul,unde, au fost infiintate mai intaiu, ne sunt necunoscute. Dacainformatia data de celebra colectie de biografii papale LibriPontificales care spune ca papa Fabianus (236-250) fecit VIIsubdiaconos" este exacta, atunci subdiaconatul a fost infiintatde papa amintit, in jumatatea intâia a veacului al treilea. (L.Duchesne Le Liber Pontificalis. Texte, introduction et commen-taires. Paris, 1886). Lectorii sunt amintiti de Tertullian in car-tea sa De prescriptione haereticorum c. 41 scrisa intre 198-200.

In Orient Didascalia celor 12 apostoli, scrisa in jumatateaa doua a veacului al 3-lea, aminteste i ea subdiaconii qi lec-torii. (1X. 27, 4-7 si 28, 5)_. Acestea erau singurele grade ierar-hice inferioare cunoscute de biserica orientala. Avea qi ea maimulte categorii de servicii in legatura cu biserica, insa aces-tea nu erau socotite ca facând parte din ierarhia bisericeasca.Astfel canonul 10 al sinodului din Antiochia, ii aminteste pecatecheti iar canonul 24 al sinodului din Laodicea amintegte pelânga catecheti, pe portari (==ostiarii din Apus).

1) Eusebitt, 1st. bis. VI, 43.

www.digibuc.ro

77

Tot din necesitäti de ordin practic, a luat fiinta i institu-tia chorepiscopilor adica episcopi de tara in opozitie cuepiscopii de oras. In Occident institutia era necunoscuta, inOrient, in schimb, a luat o foarte mare desvoltare. S. Vasilecel Mare d. p. avea sub jurisdictia sa 50 de chorepiscopi.Cum arata i numele, chorepiscopii erau episcopi insar-cinati cu pastorirea unui teritoriu determinat, dependent deorasul resedinta al episcopului. Ei depindeau de episcopul ce-tatii i functionau in urma delegatiei primite dela el. In vea-cul al 4-lea ainceput o luptd stäruitoare pentru reducerea atri-butiunilor si drepturilor lor, lupta care a dus la desfiintareainstitutiei însài. Astf el canonul 13 din Ancyra, (a. 314) inter-zice chorepiscopilor sa hirotoniseasca presbyteri sau diaconif era autorizatia episcopului. Sinodul din Antiochia (a. 314) , incanonul 10, le interzice ca nici presbyteri nici diaconi sà nucuteze a hirotonisi f *Ara episcopul, care este in cetate i caruiai; sunt subordonati atat ei cat si tinutul peste care pastoresc.

5, Alegerea membrilor clerultd,

Privitor la alegerea membrilor clerului gasim infromatiunideosebit de pretioase in Ep. 68 a s. Cyprian, trimish clerului

credinciosilor din Hispania, scrisa, probabil, in anul 254.Presbyterii i diaconii erau numiti de episcop cu consultareapoporului, care avea dreptul sa se pronunte asupra vrednicieiori nevredniciei bor. Cyprian spunea ca dreptul acesta al lui,

al poporului e de origine diviná (. plebs , . maximehabeat potestatem vel eligendi dignos sacerdotes vel indignosrecusandi. Quod et ipsum (jus) videmus de divina auctoritatedescendere, ut sacerdos plebe praesente sub omnium oculis de-ligatur et &gnus atque idoneus publico judicio ac testimoniocomprobetur). Episcopii erau alesi i de episcopii bisericilor ve-cine, episcopi ejusdem provinciae zice Cyprian. 5i alegerea lorse f acea in prezenta credinciosilor clerici i mireni. Acestia lecunoasteau viata, calitatile i defectele si astf el se puteau pro-nunta asupra vredniciei lor. 1) Despre papa Corneliu tot el ne

Propter quod diligenter de traditione divina et apostolica ohser-vatione servandurn est et tenendurn quod nos quoque et f ere per provin-cias universas tenetur, ut ad ordinationes rite celebrandas ad earn pie-bem ctii praepositus ordinatur episcopi eiusdem provinciae proximi

www.digibuc.ro

78

spune (Ep. 55) ea a fost ales episcop de plurimis collegis nos-tris qui tunc in urbe Roma aderant" §i cá alegerea s'a fäcut cuasentimentul clerului si al poporului. (, .. de clericorum pae-ne omnium testimonio, de plebis quae affuit suffragio").

Alegerea episcopului de cätre episcopii conprovinciali afost confirmatä si de conciliul I ecumenic dela Nicea (325),in canonul al 8-lea. Canonul citat prevede, ea la alegere tre-buie sä participe cel putin trei din episcopii provinciei, iarceilalti sä-si trimitä votul in scris. Instituirea episcopilor,preotilor i diaconilor se f Acea prin punerea mezinilor. Dupaceau fost alesi in Ierusalim cei 7 diaconi, apostolii rugändu-seau pus memile peste ei" (Fap, 6, 6), Tirnoteiu a fost fäcutepiscop in Ephes prin punerea mednilor" (I. Tim. 4, 14) siPaul, dupà ce ji vorbeste de felul cum trebuie sä se poartecu presbyterii, Il face atent säi nu punt!' usor nuina nimanui,adica sa nu hirotoniseascä usuratic preoti (Ibid. 5, 22). Ter-tullian numeste punerea mainilor ordinatio (De praescript.haer. 41), si ea se fdcea numai de episcop (Quid facit, exceptaordinatione, episcopus, quod presbyter non faciat? HieronymEp. 146). Pentru episcopi s'a introdus in curând obiceiul de afi hirotonisiti de trei episcopi. La hirotonisirea papei Corneliuau luat parte 16 episcopi. Trei episcopi cere i sinodul dinArles (314) in canonul 20, recomandând_insd cà dacá e cuputintä sä. participe chiar sapte.

Tinând seama de instructiunile date de apostolul Pavellui Timoteiu (I, 3, 2 squ) i lui Tit (1, 6) biserica a stabilitdela inceput anumite conditiuni, pe care trebuiau sei le intru-neascei cei ce intrau in der i, in special, episcopii. Astfel:sä aibä nume bun, sä nu fie neofiti, adica recent trecuti lacrestinism, sä fie bärbatii unei femei (nu e vorba aci de poli-gamie ci de o singurà casätorie) sâ aibä stiinta necesarà pen-tru a putea predica í inväta i pe altii etc.

Membrii clerului, care gresiau impotriva indatoririlor cle-ricale, erau judecati de episcopi, iar episcopii de un consiliude episcopi. Astfel Cyprian spune in scrisoarea 59 a sa, caPrivatus a fost judecat si osândit ob multa et gravia delicta"de un sobor de 90 de episcopi. Din aceiasi scrisoare a lui

quique conveniant, et episcopus deligatur, plebe presente, quae singu-lorum vitam plenissime novit et uniuscuiusque actum de ejus conversa-tione perspexit. Ep. 68.

www.digibuc.ro

79

Cyprian, vedem cd se stabilise intre episcopi intelegerea, cafiecare sà fie judecat acolo unde a savarsit delictul, fiindcaacolo se gäsesc si acuzatorii si martorii.1)

6, Organizarea bisericii din punctul de vedere teritorial.Sinoadele.

Acum dupace cunoastem organizarea ierarhiei bisericesti,sa vedem cum era organizata biserica din punctul de vedereteritorial, administrativ. Pretutindeni, aceia care primeau inva-taturile crestine se desfaceau atät din cadrele comunitätiisinagogale, daca erau Evrei, cat si din cadrele organizatiei decult pagane, daca erau pagani, formand o comunitate proprie.Membrii comunitatii crestine, legati prin aceeasi credintaprin aceleasi nadej di, erau condusi si supraveghiati de colegiulpresbyterilor, in frunte cu episcopul (irciexano; ---= supraveghe-for), ajutati de diaconi. La inceput, crestinismul a fost predi-cat numai in orase si, deci, numai orasele aveau comunitati.Jurisdictia comunitatii se intindea atat, cat se intindea razaorasului. and, in urma firestii tendinte expansive si misio-nare, o comunitate ,reusea, prin oamenii ei, sa faca cuceriribite() localitate apropiata, se organiza si acolo o noua co-munitate cu aceleasi elemente conducatoaret episcopi, pres-byteri, diaconi. Norma generala era ca fiecare comunitatesa-si aiba episcopul ei. Cyprian scrie in Ep. 55 ca pridemper omnes provincias et per urbes singulas ordinati suntepiscopi". De aceea numärul episcopilor era foarte mare.Harnack crede ca in jurul anului 300 in Italia se aflau c. 200episcopi si tot cam atatia aveau si cele trei provincii africane(Africa proconsular, Numidia si Mauretania) pe timpul luiCyprian. Constitutiunile Apostolilor scrise pela jumatateaveacului al doilea, prevad cazul cand inteo comunitate nu segäsesc cel putin 12 barbati cu vot, care sa se pronunte asupracalitatilor persoanei care urmeaza a le fi episcop. Exceptii,evident, se gasiau destule, mai ales dupa ce crestinismul a fostraspandit la sate. Multe din ele erau conduse numai de pres-byteri si diaconi, dependenti de episcopul din orasul vecin.Obiceiul de a aseza episcopi in satele si orasele mici, fiind

1) Nam cum statutum sit ab omnibus nobis et aequum sit pariterac justum ut uniuscuiusque cansa illic audiatur, ubi crimen comissum

ubi et accusatores habere et testes sui criminis possint.

www.digibuc.ro

80

foarte raspandit, el avea ca urmare o depreciere a prestigiuluiepiscopesc si de acea sinodul din Sardica (343) prevede incanonul 6 set nu fie iertat a pune episcop in vre-un sat oricetate micá, unde i un singur presbyter ajunge, ciici nu estenevoie a pune episcop acolo, ca sei nu se micsoreze numele ciautoritatea episcopulur. Cu câtiva ani ma,i târziu, sinodul dinLaodicea dispune (canon. 57) câ nu se cade a aseza episcopiin sate si orase mici, ci numai vizitatori. Cei aeai panA acisä nu facd nimica f Ara aprobarea episcopului din cetate". 0exceptie in aceastd privintâ, pare: a fi fàlcut, cum rezula dinStromateis (VI, 18, 167) a lui Clemente din Alexandria, Egip-tul unde toate comunitâtile deci si cele dela orase, au avutin fruntea lor numai preoti i diaconi dependenti de episcopuldin Alexandria.1)

Episcopii din orasele principale precum si din unele orase,in care bisericile (comunitâtile) au fost infiintate de apostoliau avut dela inceput, o insemnätate deosebitä. Acestia aveauun rol, de indrumâtori ai episcopilor din cetAtile provinciei oriregiunii lor i ei au fost numiti mai târziu mitropolifi, adicâepiscopi rezidenti. in metropolei. Sistemul mitropolitan a fostdesvoltat, mai ales in Orient, unde pela anul 300 se constataurmâtoarele mitropolii: Alexandria, Antiochia (in Syria);Amasea, Ancyra, Arbela, Bostra, Caesarea Cappadochiei, Cae-sarea din Palestina, Corint, Cycicus, Edessa, Ephes, Gangra,Gorthyna, Heraclea, Iconium, Laodicea (Phrygia), Neocaesa-rea, Nicomedia, Patera, Perga, Salamis (in Cypru), Sardes,Sebaste, Tarsus, Tessalonica, Tyrus, si probabil, Amastris,Brata, Nisibis, Pompejopolis, Rhodus.2) In Occident: Roma,Carthago si Lyon. Intre mitropolíi, asemenea au dobândit, incursul timpului, o importantâ exceptionalà cei din Alexandria

Antiochia, care, apoi, au fost ridicati la rangul de pa-triarchi.

Tot in Orient isi au originea si sinoadele, la care se adu-nau episcopii si ceilalti membri ai clerului dintr'o provincie.Masurile fa:Va. de lapsi au fost stabilite in Africa collationeconsiliorum cum episcopis, presbyteris, diaconis, confessoribuspariter ac stantibus laicis.3) La faimosul sinod dela 1 Septem-

1.) Cfr. Harnack, Mission und Ausbreitung des Christentums II. 711.2) Harnack o. cit. I. 485.

Cypr. Ep. 52.

www.digibuc.ro

81

brie 256, convocat de Cprian in chestiunea botezului ereticilor,s'au adunat plurimi episcopi cum presbyteris et diaconibus,presente etiam plebis maxima parte.1) La sinodul din Elviraau luat parte 19 episcopi si 24 presbyteri pentru discutareachestiunilor de interes general. Inthia urmä a sinoadelor ogäseste Ehrhard2) in adunarile de care vorbeste Anonimul An-timontanist dela sarsitul veacului al 2-lea si pe care le-autinut credinciosii din Asia ca sa examineze invataturile luiMontanus. Din Roma ni s'a pästrat amintirea sinodului convo-cat de papa Victor pela 190, cu prilejul conflictului ivit injurul zilei sarbarii Pastilor, la care au participat 14 episcopi,iar din Africa al celui tinut de episcopul Agrippinus, dupäunii in 197, dupa altii, cel mai tärziu intre 218-222. Sinodulacesta, la care au participat 70 episcopi, a fixat practica bote-z aril din nou a ereticilior care cer sa fie primiti in biserica,practica, in jurul careia au avut loc därzele lupte de mai tar-ziu. Origina orientald a sinoadelor o certifica Tertullian, carespune in cartea sa De ieiuniis scrisä in jurul anului 226, a inpiir file grecefti se tin sinoade in locuri anumite cu delegatidin toate bisericile i cá acolo, de, o parte, se discuta proble-mele mai importante de interes comun, lar, de alta parte, nu-mele crestin e reprezentat cu multa veneratiune)

Sinoadele au avut o importantä exceptionala pentru pas-trarea unitatii de credintä, pentru mentinerea contactului viusi permanent intre biserici si pentru intreaga disciplina si ad-ministratie bisericeasca. Hotaririle lor aveau in fata tuturormare autoritate i normele de bunä administratie i masuriledisciplinare stabilite de ele, erau acceptate pretutindeni cumultä veneratiune.

1) Sentenliae episcoporum. Prooem.2) Kirche der Märfirer p. 257-58.3) Agunttrr per Graecias illa certis in locis cow ilia ex uniN er,is

ecclesiis, per quae et altiora quaque in comni line tanctantur et ipsarepraesentatio toting nominis Chirstiani magna eneratione celebrantur.O. cit. c. 13.

www.digibuc.ro

Capitolul IV.

VIATA CREFIINILOR IN PRIMELE TREI VEACURI

Filosoful Aristides din Atena ne da in Apologia sa, scrisaintre anii 138-161 pentru impäratul Antoninus Pius, urma.-toarea descriere magnifica despre viata crestinilor din timpulsail: Crestinii, impärate, dupa fungi cercetari au gäsit ade-varul, si, cum apare din scrierile lor, ei sunt mai aproape deadevar si de cunoasterea adevaratà deal celelalte popoare,pentruca ei recunosc pe Dumnezeu, creatorul tuturor lucruri-kr, si, in afara de acest unic Dumnezeu, nu mai cinstesc pealtul. Poruncile primite dela El le-au scris in ínimile lor si leurmeaza in nädejdea si .asteptarea vietii viitoare. De aceeanu sävärsesc adultere nici curvie, nu fac marturie mincinoasa,nu prada bunurile incredintate lor si nu râvnesc la avereastraind. Eí cinstesc pe fatal si pe mama lor si íubesc pe aproa-pele si judeca dupa dreptate. Nu se inchína idolilor cu formaomeneasca si ce nu-si doresc kr nu fac nicí altora si nu ma-nâncd din carnea jertfita idolilor. Ascul la de asupritorii krsi si-i fac siesi prieteni si fac bine dusmanilor lor. Sotiile lor,Impärate, sunt curate ca fecíoarele si fetele lor sunt cuvin-cioase sí barbatii lor se abtin dela patul nelegiuit si dela toatànecuratenía in nädejdea rdsplatii viitoare in lumea cealalta.Pe slugile, pe baietii si fetelp lor, daca au, ii indeamna, diniubire, sa se faca crestini. Iar dacà s'au facut crestini ii numescfrati, pe toti, fard deosebire. Traiesc in umilinta si bunatate síminciund nu se gaseste intre ei. Se iubesc unií pe al-0i, ajutápe vaduve si apara pe cei orfani si cel ce are da celui ce nuare. and vad un strain, il duc in casa lor si se bucura de elca de un frate, pentruca ei nu se numesc frati dupä trup cidupä spirit si in Dumnezeu. and unul dintre cei saraci pära-seste lumea aceasta, cel care-1 vede se ingríjeste, dupa puteri,de inmormântarea lui, $i când aud, cà cíneva a cazut in prín-soare ori este asuprit pentru numele Christosului lor, suferin-tele luí le bau asupra lor si, daca pot, II elibereaza. $i dacacineva dintre ei este lipsít ori sarac si daca nici ei nu au deprisos, postesc douä ori trei zíle, ca sa poata da celui lipsit.

www.digibuc.ro

83

Poruncile Christosului lor le urmeazd cu mare zel, trdiesccuviincios si drept, cum le-a poruncit Domnul Dumnezeul lor.In toate ceasurile laudd si preamäresc pe Dumnezeu pentrubinefacerile Sale si multumesc pentru mâncarea si bäuturape care le-o clä, $i când un drept dintre ei pärdseste lumea,se bucurd si multumesc lui Dumnezeu si ii insotesc cadavrulca si când s'ar muta numai dintr'un loc intealtul, Si cândunuia dintre ei i-se naste un copil, laudg pe Dumnezeu; dacgse intâmpld, ca acesta sä moard in copildria lui, preamärescpe Dumnezeu si mai mult, fiindcd a trecut f Ara päcate prinlumea aceasta. Când vdd insd cä unul din ei a murit in ne-credintd si in pacat, il plâng amar si il jelesc ca pe unul caremerge in osândd".

Descrierea aceasta atât de impresionantd a lui Aristidedin Atena, corespunde, fgrä indoiald, realit4i. In vremileacelea de cumplite primejdii permanente, de asupriri si per-secutiuni, viata crestinilor era, in general, o viatà de nobileroism,

1. Botezul 0 mirul.

Intrarea in comunitatea cresting se fäcea prin botez. Prinel se iartd päcatele, omul se lumineazd, se renaste, se regene-reazà. De aceea scriitorii vechi il numesc baie, nouei nastere,regenerare §i iluminare. Când se conferia adultilor, era pre-cedat de o temeinica si ingrijitä instructie religioasd. Aceastaera asa numita institutie a catecumenatului adicd pregatireacandidatilor la botez. Primirea in catecumenat era impreunatdcu anumite rituri: semnul crucii, punerea mânilor, rugdciuni,etc. Catecumenatul dura 2-3 ani dupd necesitate si in cursullui, in afard de instructiunea religioasä, candidatii trebuiau sdse deprinda in exercitii de pietate, in post, rugdciune si actede pocaintä. Accesul lor la liturghie era ingdiduit numai inpartea didacticei a ei, adicd numai la citirea din cartile sfintesi la predicd. De aceea partea aceasta s'a si numit mai târziumissa catechumenorum. Când incepea pregátirea pentru ma-rele mister al prefacerii, trebuiau sd pärdsiascd biserica.Inainte de primirea in catecumenat, candidatii trebuiau sd pd.-räsiascä ocupatiunile incompatibile cu doctrina crestind (in-

www.digibuc.ro

84

grijitori ai templelor pagâne, gladiatori, talmAcitori de visuri,fabricanti de idoli, etc.).

Botezul avea loc, de obiceiu, la Pasti i Rusalii singu-rele särbätori, de altfel, in afarà de Dumineca, in aceastä pe-rioadâ si era administrat de episcop ori, cu autorizatia lui,de preoti si diaconi si, in caz de necesitate, i d mireni. Pri-vitor la botez ne a.' date interesante Doctrina celor doispre-zece Apostoli, scrisâ, probabil, cAtre sfârsitul veacului intâius Iustin in Apologia sa inttiia (c, 61.) Cea dintâiu spune (c. 7):Boteazei in numele Tateilui si al Fiului fi al Sfeintului Spirit inapei curgeitoare. Dace's nu ai apei curgdtoare, boteazei si in alteiapei. Dacei nu pofi boteza cu apei rece, boteazei cu apei caldei.Dacei nu ai nici de una nici de cealaltä (in cantitate suficientápentru scufundare), atunci toarncl de trei ori apei pe cap in nu-mele Tatdlui si al Fiului si al s. Spirit. La f el scrie si s. Iustin:Pe toti cei e sunt convinfi fi cred cif sunt adeveirate lucrurilepe care le inväfeim si le spunem noi §i fazgäduiesc cd vor puteatreii aia, Ii invdteim sei se roage fi sei cearei dela Dumnezeu ier-tarea peicatelor fäcute mai inainte, ajunând, rugându-ne i aju-nând fi noi impreunti cu ei. Apoi Ii ducem unde este apei si serenasc pe aceeaq cale a renafterii, pe care ne-am reneiscutnoi. Pentrucei atunci primesc ei speilarea cu apei in numeleTatälui tuturor fi al Domnului Dumnezeului i mântuitoruluinostru lsus Cristos §i al s. Spirit.

Botezul se administra deci, dela inceputul crestinismului,nu numai prin cufundare ci, cum rezultä din textul produs alDoctrinei celor doisprezece apostoli qi prin turnarea i stropi-rea cu apd. S. Cyprian in scrisoarea sa 69 (c. 9-10) dovedestecu o multime de argumente valabilitatea botezului prin stro-pire, incheindu-si argumentatrea cu cuvintele: unde apparelaspersionem quoque aquae instar salutaris lavacri obtinere.

La botez erau admisi nu numai adultii ci i copiii mici.Origene numeste aceasta tradifie apostolicei. Botezul copiilorIl confirma i s, Iustin (Apologia II, 22, 4), iar s. Cyprian inscrisoarea sa 64 (c. 2-4) combate, in numele sAu i -in numelecelor 66 episcopi adunati in sinod, pârerea episcopului Fidus,care spunea ca cei noui nAscuti nu trebuiesc botezati decât in

www.digibuc.ro

85

ziva a 8-a. S. Cyprian zice ca aceasta parere e profund gre-it i, deci, copii trebuiesc botezati cat mai curandl

Botezul se administra aceleiasi persoane numai odata.0 mare discutie s'a ivit insa in veacul al treilea in jurul vala-bilitatii botezului conferit de eretici, discutie, care, uneori, aluat forme violente si ameninta sa distruga unitatea.Problema se punea practic; trebuiesc ori nu trebuiesc botezatidin nou ereticii cari cereau sa fie primiti in sanul bisericii?E botezul administrat de eretici, valabil ori nu? In privintaaceasta practica bisericeasca nu era unitara. Bisericile dinRoma, din Caesarea (Palestina) i, probabil, din Alexandria,recunosteau botezul ereticilor; bisericile din Africa proconsu-lara, Numidia si Mauretania, apoi din Antiochia, CaesareaCappadochiei, Cilicia, Galatea, Phrygia i provinciile vecinenu-1 recunosteau si astfel botezau din nou pe cei care veniaudin erezie in sanul bisericii. In fruntea celor dou'd tabere segaseau s. Cyprian, episcopul din Carthago si papa Stefan(254-247). Fiecare din ei îi intemeia parerea pe traditiepe puternice consideratiuni teologice. Inca' inainte de Cyprianse declarase contra valabilitatii botezului ereticilor Tertulliansi la f el s'a pronuntat í sinodul tinut in Carthago pela 198,sub episcopul Agrippinus. Asemenea, sinoadele din Orient ti-nute intre 230-245 la Iconium si Synnada (Phrygia). Ches-tiunea a fost examinata din nou in sinodul convocat de Cy-prian in 256, la care au participat 71 episcopi i, cari, toti, auaprobat vechea practica africana. Hotaririle sinodului au fostcomunicate papii Stefan. Acesta le-a reprobat energic, ame-nintand pe cei cari boteaza pe ereticii convertiti cu exclude-rea din biserica. Si qui ergo a quacumque haeresi veniant advos, scria papa Stefan lui Cyprian nihil innovetur nisiquod traditum est, ut manus illis imponatur in paenitentiam.Aceeasi amenintare a fost trimisa i bisericilor din Orient.

In fata raspunsului papei, Cyprian a convocat un nousinod pe 1 Septembrie 256, la care au partfcipat 87 episcopi.Acestia au mentinut hotaririle sinodului precedent. In acelas

1) Et ideireo frater carissime. haec fuit in coneilio nostro sententiaa baptismo atque a grafia Dei nerninem per nos debere prohiberi.()nod cum circa universos observandum sit atque retinendum, tunemagis circa infantes ipsos et recens natos obsenandum putamus quihoc ipso de ope nostra ac de divina miserieordia plus merentur

www.digibuc.ro

86

timp a scris bisericilor din Orient sä stäruie i ele in practicaveche. Conflictul, poate, ar fi luat o desvoltare dezastruoasAdacA nu muria in vara anului urmAtor (257) papa $tefan.Urmasii acestuia, Xystus II i Dionisie, au mentinut practicaromanA, insd, probabil, si in urma interventiilor stAruitoareale lui Dionisie episcopul din Alexandria, s'au arAtat maiconcilianti fatA de bisericile, care adoptaserA practica diame-tral opusà. Pentru Occident, chestiunea a fost rezolvatA desinodul tinut la Arles in 314, la care au, participat §i episcopidin Africa §i care a hotArit (canon 8), ca ereticii sA fie intre-bati dacA au fost botezati in numele TatAlui §i al Fiului sial s. Spirit. DacA räspund afirmativ, nu vor mai fi botezati

numai miruiti, lar dacA din rAspunsul lor se constatA cl nuau fost botezati, cu aceastA formulA, se vor boteza din nou.1)In Orient practica botezului ereticilor convertiti a mai con-tinuat catva timp i in veacul al 4-lea.

Punctul de vedere al bisericii Romei a triumfat i dedata aceasta, impunandu-se pretutindeni. In conceptia s.Cyprian valabilitatea sacramentului depindea de starea indi-vidualà si a celui care-1 administra si a celui care-1 primea.Quomodo mundare et sanctificare aquam potest ilk qui ipseimmundus est et apud quèm Spiritus sanctus non est? Autquomodo baptizans dare alteri remissionem peccatorum potest

intreba Cyprian qui ipse sua peccata deponere extraecclasiam non potest? Iar in alt loc scrie: haereficum hominemsicut ordinare non licet, nec manum imponere, ita nec bapti-zare quando alienus sit a spirituali et deifica sanctitate".

Biserica Romei, in schimb, invAta cA sacramentele lu-creazh ex ojJere operato, nu ex opere operantis, nici ex opereoperati §i deci valabilitatea lor este independentA de stareaindividualà a celui care le administreazA si a celui caruia i-seadministreaza. Ea fAcea chiar de atunci deosebirea neta intrevalabilitatea sacramentelor i eficacitatea bor.')

1) De afrisi quod propria lege sua utuntur ut rebaptizent, placuit utsi ad ecclesiam aliquis de haeresi venerit, interrogent eum symbolum;et, si preyiderint eum in Patre et Filio et Spiritu Sancto'esse baptiza-tum, manus ei tanturn imponatur ut accipiat Spiritum Sanctum. Quodsi interrogatus non responderit bane Trinitatem. baptizetur".

2) -kNortil principal al acestor disculii Il formeazil epistolele s.Cyprian i in special cp. 69. 70, 71, 73, 74 $i 75. 0 povestire a lor

www.digibuc.ro

87

Botezul cu apa putea fi inlocuit cu botezul sângelui adicacu martiriul pentru Christos. De el ne vorbeste i OrigeneTertullian. Cel dintai II socoteste cu mult superior botezuluicu apä; la fel si s. Cyprian, care-I numia: in gratia maius, inpotestate sublimius.

Deodatd cu botezul se administra i s. mir, obiceiu cares'a pástrat in bisericile orientale 'And in ziva de azi. Ter-tullian scrie in cartea sa De baptismo": esind din baie suntemunsi cu ungerea cea binecuvântatei dupez datina veche(cap. 7) apoi urmeazd punerea meiinilor invocându-se prinbinecuveintare s. Spirit ... Atunci prea s. Spirit coboarei delaTateil peste trupurile cureifite i binecuvântate (cap, 8).1)Asemenea vorbeste de mir si s. Cyprian in mai multe scrisoriale sale.

2. Penitenta.

PAcatele sävärsite dupa botez se iertau prin poceiintä.De aceea ea e stäruitor i cälduros recomandata credinciosilorde pretutindeni chiar dela inceputul crestinismului. S. Cle-mente Romanul scrie Corintienilor in ultimul deceniu al vea-cului întâiu sä se pocäiasca din toga inima, pentru ca Dum-nezeu sä le lerte päcatele pänä au timp cAci dupä moartenu mai e loc nici pentru märturisire nici pentru pocäintä. Ne-cesitatea ei o propovaduieste i s. Ignatiu (Ep. ceitre bisericadin Philadelphia) si s. Justin (Dialogus cum Triphone), Her-mas (in Pastor), Origene, Tertullian, (cartea De poenitentia)si mai ales marele episcop african S. Cyprian (De lapsis cap20 si urm). Felul cum se fäcea pocäinta in primele veacuri,este cu totul deosebit de felul cum se face astäzi. Esenta eraaceeasi, adica: penitenta existä i deci biserica are puterea dea ierta päcatele; aceastä putere nu e limitatä la un anumit felde pacate sau la un anume numär de pacate; iertarea sepoate apoi da de câte ori e nevoie. Elementele penitentei erau

güsesc cititorii in T. Tixeront, Histoire des dogmes dans l'antiquitéchrétienne I. ed. 11, Paris 1930 pp. 378-389 si in A. Ehrhard, Die Kir-ehe der Miirtyrer, München 1930 pp. 341-3444

') Exinde egressi de lavacro perungimur benedicta unctione depiistina disciplina Dehinc maims irnponitur per benedictionem ad-vocans et inNitans Spiritum Sanctnin ... Tune ille sanctissimus Spiritussuper emundata et benedicta corpoi a libens a Paire descendit.

www.digibuc.ro

88

aceleasi ca i azi: peirerea de reiu, meirturisirea peicatelor siexpiarea sau satisfactia. Numai dupa implinirea tuturor ace-stor trei conditiuni päcatosul dobandea vindecarea" cum onumeste Pastorul lui Hermas. Faptul ca unii contemporanicredeau, ca s. Ireneu, cà päcatele contra s. Spirit nu pot fiiertatel sau cd, in caz de urgenta necesitate, i diaconulpoate da deslegarea, cum credea s. Cyprian2) dovedeste nu-mai cà i în chestiunea ace'asta ca in a-Fa-tea altele, existauunele pareri pur personale.

Dar daca invatatura bisericii din aceasta perioada privi-toare la esenta, si la elementele constitutive ale sacramentu-lui penitentii era intrti toate identica cu cea de azi, felul cumera exercitata puterea de a ierta pacatele, se deosebia de fe-lul cum e exercitata azi. Disciplina bisericeasc l. era cu multmai severà si procedura fatà de pacatosi mai riguroasa.Inainte de toate, pentru un numär de pacate iertarea se danumai o datei. Aceasta practicä era generala atat in Orientcat i in Occident. Origene, ca sä incepem cu Orientul, deo-sibeste doua feluri de pacate: culpae mortales i criminamortalia. Crimina mortalia erau idolatria, adulterul, curvia siomuciderea voluntara. Cele dintai, care se sävarsesc mai ade-sea, se iartä totdeaua 3), cele din urma insa se lartä numaiodata. 4) Existenta acestei practici in Occident o arata atalPastorul lui Hermas cat si Tertullian. Acesta distinge, ca siOrigene, douä feluri de päcate: non capitalia sau non ad rnor-tem si capitalia sau ad mortem. Inainte de a adopta doctrinamontanista credea, ca toate pot fi iertate, pentru acesteadin urma insa iertarea se da numai odata dupa ce a im-brätisat erezia amintita spunea, intemeindu-se pe o profetie"a lui Montanus, ca pacatele capitalia sau ad mortem nu potfi iertate de biserica niciodatei. Unii episcopi erau in eparhiilelor si mai severi. Asa d. p. s. Cypriarf vorbeste in Epistola a

1) Ado. Haereses III, 11, 9.2) Epistola 12: si presbyter repertus non fuerit et urgere exitus

coeperit. apud diaconum quoque exomologesin facere delicti sui pos-sint, ut manu eis in poenitentiam imposita veniant ad Domirmm cumpace.

3) Isla oero communia crimina quae frequenter incurrirnussemper paenilentjam recipiunt et sine intermissione redimuntur.

4) In granioribus enim criminibus semel tanturn paenitentiae conce-ditur locus. Com. in Unit. XV. 2.

www.digibuc.ro

89

55 a sa (cap. 14) de unii antecesori ai sai cari nu iertau nicio-data pacatul adulterului (... apud antecessores nostros quidamde episccpis isthic in provincia nostra dandam pacem moechisnon putaverunt et in totum paenitentiae locum contra adulteriaclauserunt).

Mäsura luatá de bisericá de a ierta anume pacate (ido-!atria, adulterul i omuciderea) numai odata, nu isvora din-

conceptie dogmatica, adica din convingerea ca bisericanu are puterea de a le ierta de mai multe ori: ci era o mäsura purdisciplinara. Clemente din Alexandria accentuiaza dupa ceaminteste practica unei singure iertari ca Dumnezeu e tot-deauna, gata sa primia sca pochinta pacatosului. Caracteruldisciplinar al ei apare mai ales din scrisoarea 55 a, s. Cyprian,in care, dupa ce aminteste practica antecesorilor care refuzausa ierte pacatul adulterului, spune cá prin masura aceasta nuau frânt unitatea bisericii catolice (non tamen catholicaeecclesiae unitatem vel duritiae vel censurae suae obstinationeruperunt) fiindca fiecare episcop dispune cum crede el, ur-mând sa dea seamd inaintea lui Dumnezeu (manente concor-diae vinculo et perseverante catholicae ecclesiae individuo sac-ramento, acturn suum disponit et dirigit unusquisque episcopusrationem propositi sui Domino rediturus). Evident, ca daca unepiscop ar fi fost de parerea ca biserica nu poate ierta pacatuladulterului, unitatea doctrinala a bisericii nu ar fi fost salvatasi impotriva lui s'ar fi luat masurile luate, cum vom vedea in-data, impotriva lui Novatian, i.ar s. Cyprian, atât de mare apa-rätor al unitgii bisericesti are chiar i o carte: De unitateecclesiae nu ar scrie cá actum suum disponit et dirigitunusquisque episcopus.') De altfel nici Origene nu spune cacrimina mortalia, cum le numeste el, nu pot fi iertate de maimulte ori, ci numai ca semel tantum paenitentiae concediturlocus.

Pentru pacatele amintite expiarea era publicei. Spovedaniaera si atunci ca i azi secreta. Ea se facea inaintea episcopuluiori, cu autorizatia acestuia, inaintea preotului. Confesarul, incaz când penitentul avea vre-unul din cele trei pAcate, hotara

1) Mrisura aceasta de a ierta numai odatà anumile pticatel s'ar pu-tea compara cu reseroatio de azi. adieä ca scoaterea unor pdcate desub jurisdictia preotilor simpli si rezervarea lor desleg'Arii episcopuluiori a papii (peccata episcopo reseroata i peccata summo pontifici re-seroata).

www.digibuc.ro

90

dacal e cazul ca expiarea sa fie publicä 0 tot el fixa §i durataei i felul ei. De aceea Origene (Omilia a 2-a in Ps. 32) reco-manda celor care se spovedesc, sa fie cu grije la alegerea con-fesarului; sa-0 aleaga medicul care &A §tie sa sufere cu cel cesufera §i sa planga cu cei ce plang. Din informatiile lui Ter-tullian rezulta, ca. in Occident fixarea expierii publice, a dura-tei §i felului ei, era rezervatä episcopului, pentru ca ea ,e omásurd disciplinara care intereseaza intreaga comunitate acre0inilor i, prin tirmare, ea trebuie sa se savar0asca in mij-locul §i in vazul 6.1) Din Omi lia citata a lui Origene pare arezulta ca in Orient ea era stabilita de preotul confesar. In-tradevar, Origene scria cal penitentul trebuie sa aleaga cumultä grije preotul la care se spovede0e, ca sà poatä juclecadaca nu cumva boala e de naturä de a fi aratata in fata biseri-cii intregi ca §i ceilalti credincio0 sa se poata edifica §i i bol-navul (penitentul 1) sa se poata vindeca mai uqor,2) Expiareapublica, in general, consta din rugaciuni, post cu pane §i apa,ajun, plans, culcat pe pamant, elemosinä, statul la u§acii in cursul liturghiel, in acte de umilintal fata de préoti §i cre-dincio0, solicitandu-i sa se roage pentru iertarea päcatelor lor,

S. Grigorie Thaumaturgul, in Scrisoarea sa canonicei deo-sebeqte patru stadii in desfaqurarea expierii publice (can. 12)1pe care le gasim §i in canoanele sinodului din Ancyra (314).Intaiul este acela cand penitentii stau afarä, langa u§a biseri-cii i de acolo implorä rugaciunile celor cari infra §i ies. Acwtia sunt plemgcltorii; in al doilea stadiu penitentii acum senumesc ascultiitori ,stau in vestibulul bisericii 'Ana dupApredica §i atunci ies odata cu catecumenii; in stadiul al trei-lea penitentii acum prosternafi, stau in nartex-ul biseri-cii, ie0nd, ca §i, ascultätorii, odata cu catecumenii, iar in,sta-diul al patrulea räman in biserica panä la sfar0tu1 slujbii,Beal insä a fi admi0 la impart4anie. In Occident nu galsim

1) De paenitentia c. X.2) Tantummodo circumspice diligentius cui clebeas confiteri pee-

oatum tuum. Proba prius medicum, cui debeas cansam langoris expo-ut ita demum... si quid consilii dederit, facias et sequaris et

si intelexerit et praeviderit talem e.sse langorem tuum qui in conventuboth's ecelesiae exponi debeat et curari. ex quo fortassis et caeteriaedificari poterunt et tu ipse facile sanari. multa hoc deliberatione etsatis perito medici illius consilio procurandum est.

www.digibuc.ro

9/

aceste grade in opera expierii. Acolo penitentii publici erautratati ca si catecumenii, adicd nu erau admisi la impärta-sanie si trebuiau sä päräseascä biserica dupg predicá.

Cu timpul s'au intocmit asa numitele Ceirfi penitentiale(libri paenitentiales) , care cuprindeau normele stabilirii cano-nului cum ii spunem azi ce trebuia dat pentru unele pa-cate. Astfel de norme, intocmite de episcopii din Africa,aminteste si s. Cyprian. Norme de acestea a stabilit inOrient sinodul din Ancyra (314). D. p. canonul 4 al lui, pre-vede chi cei cari au sacrificat de silä idolilor ori au mâncat,färá reprobare, din carnea jertfitä lor, se fie un an ascultätori,trei ani posternati §i doi ani se, se impdrtcifiascei la rugeiciu-ne", adicA pot sä rämânä in bisericä pânä la sfârsitul slujbei.Este de observat cä sinodul nu mai cunoaste clasa plângäto-rilor.

0 categorie specialä de penitenti a format-o in veacul al3-lea, pe timpul cumplitei persecutiuni a imparatului Decius,lapsi = cazutii, adicd aceia cari de frica pedepselor au sacri-ficat idolilor. De lapsi se deosebeau libellatici adicä aceia, cariau reusit sä obtinä, prin mitd, dela functionarii publici certifica-te (libelli), a.' au sacrificat idolilor si astfel, färä a sacrifica inrealitate, scdpau de orice pedeapsà. Numärul lor si al lapsi-lor si al libellatici-lor a fost, mai ales in Africa, enorm.Privitor la amândouä categoriile gäsim informatiuni complecteatât in scrierea De lapsis a s. Cyprian cât si in vasta sa cores-pondentä.

Unii erau de pärere cà cei cari au sacrificat idolilorlapsi , sä nu fie reprimiti in sânul bisericii, ca sh se stabileas-eh" un exemplu strasnic pentru credinciosi. Altii, in schimb,având in vedere al lapsi, dacä au cäzut, au cäzut sub amenin-tarea celor mai mari chinuri si, de multe ori, fiind amenintatichiar cu moartea, apoi impresionati de scrisorile de recoman-dare primite de cazuti de la confesori si martiri (libelli pacts)procedau fata de ei cu totul usuratic, reprimindu-i in bisericisi admitându-i, farà nid i. o pocäintä, la impärtäsanie. Acestease petreceau in absenta lui Cyprian care se refugiase.De acord cu biserica din Roma, episcopii africani aufAcut mai intâiu o deosebire esentialà intre libellatici i lapsi.Cei dintâi, dupà ce li se examineaza situatia (examinatis cau-

www.digibuc.ro

92

sa singulorum) , se reprimesc in sanul comunitatii crestine.Lapsi trebuie sa faca pocainta i, fiindca intre ei erau deose-bite categorii: unii au sacrificat de buneivoe, (ad sacrificium ne-fandum statim voluntate prosilivit) unii au Indemnat i pe alfiisei sacrifice; altii au mers atât de departe, de au smuls i pecopiii mici din bratele peirinfilor fi i-au pus sei sacrifice, altii ausacrifcat numai dupei ce au lost supusi la cele mai grele tortu-ri, altii au sacrificat ca scutiascei familia (sotia i copii)de a fi siliti sä sacrifice si ei, trebuie examinat fiecare caz inparte (examinentur causae et voluntates et necessitates singu-lorum). Durata penintentii atârna de gradul de culpabilitate

lapsi-lor. Astfel d. p. Ninus, Clementianus si Florus au re-zistat, la inceput, chinurilor la care au fost supusi si au refu-zat sal sacrifice idolilor, insa dupa ce chinurile au fost inaspri-te au cazut (vi tormentorum subactos esse et de gradu gloriae

diutinis cruciatibus excidisse). Pentru acestia Cyprian cre-de cà o penitenta de trei ani e suficienta i, dupa implinireaei, pot fi reprimiti in biserica si admisi la impartasanie. Pen-tru cazurile mai grave si penitenta era mai grea, putând durapanA la sarsitul vietii.

lleosebirea aceasta intre diferitele categorii de lapsi oface si sinodul din Ancyra (314). Astf el canonul 4 al lui,vorbeste de cei ce au mâncat din carnea sacrificata idolilor desila, dar s'au purtat imbracati in haine de sarbatoare; canonul5 de cei ce au mâncat, dar au mers in haine de doliu i in tottimpul ospatului au lacrimat; canonul 6, de cei cazuti numaidupa ce au fost amenintati cu confiscarea averilor, cu muncasilnica ori cu moartea etc. Orice durata se fixa insa pentruexpiare, in periculo mortis deslegarea se da imediat. In fataunei noi persecutiuni care se anunta tot atât de grea ca si alui Decius, sinodul episcopilor africani a hotarit sa dea desle-gare tuturor lapsi-lor, care au facut penHenà, pentru ca pri-mej dia care se apropia sa-i gasiasca mai tari, intariti fiind cuTrupul i Sângele Domnului.

In opozitie cu normele acestea generale, pe care le gasimsi in Orient si in Occident, privitoare la iertarea celor cazuti"si la conditiile iertarii celor trei pacate (idolatria, adulterul siomuciderea) se manifesta, mai ales in Occident, un curent cumult mai sever, unii episcopi refuzând, cum ne informeaza s.Cyprian, sa ierte, de Oda, pacatul adulterului. Altii mergeausi mai departe (ca s. Hippolyt) i spuneau ca nu trebuie ier-

www.digibuc.ro

93

tat nici unul din ele. Deosebirea aceasta de pareri si atitudinia provocat pe timpul papei Calixt (217-222) conflicte vio-lente, care au dus chiar la schisma. Informatiuni privitoare laele ne dau Tertullian in cartea sa) De pudicitia si Hippolyt inPhilosophumena". Cel dintai scrie ca. papa Calixt ar fi datun edict in care, intemeindu-se pe puterea de a lega si des-lega, ar fi spus: Ego et moechiae et fornicationis delicta poeni-tentia functis dimitto", adica iarta si pacatul adulterului si alcurviei celor ce se pocaiesc. Din famuririle si expresiunile cucare Tertullian insoteste aceste cuvinte din decretul citat, Ehr-hard trage concluzia cI aci nu e vorba de papa Calixt ci deun oarecare episcop african 1) concluzie ce ni se pare intemeia-ta. Ni se pare intemeiata cu atat mai mult, cu cat Hippolyt,care traia in Roma, era un dusman neimpacat al lui Calixtse alesese chiar contrapapa si-1 descrie in culorile cele mainegre, nu face amintire de un astfel de decret. Din informatiu-nile foarte patimase de altfel pe care ni le da Hippolytin scrierea citata (IX, 12), rezultä insa cä inteadevar papaCalixt avea o atitudine mai concilianta, (land celor ce se po-caiau deslegare pentru toate pacatele, referindu-se la cuvin-tele Mantuitorului, (Mat 13, 30), leisa(i sei creascei impreund sigreiul f i néghina pânei la seceris si la pilda corabiei lui Noe,care cuprindea si animale curate si necurate.

Conflictul dintre papa Calixt si Hippolyt, n'a avut urma.rimai grave pentru linistea bisericii, Exceptional de grave aufost insa-invataturile altui roman, ale lui Novatian. Acesta nucombatea numai practica bisericii, care ierta si cele trei pacate,ci nega puterea ei de a o face. (Parerea aceasta o avea si Ter-tullian in faza montanista a vietii sale). Doctrina lui Novatianb. fost condamnata de un sinod convocat la Roma de papaCorneliu in toamna anului 251, la care au participat 60 deepiscopi, lar autorul ei a fost excomunicat. Novatian ihsa s'asfiatit episcop, s'a declarat si el papa si a inceput o extraordi-nail propaganda pentru raspandirea vederilor sale. Ele s'ausi raspandit in toate partile si un mare numar de episcopi sidin Occident si din Orient, s'au declarat fatis aderenti ai au-torului lor. Schisma provocata de Novatian n'a fost insa delunga durata.

Incetul cu incetul, cu trecerea vremii, disciplina peniten-

1) Die Kirche4 der Mfirtyrer p. 361 squ.

www.digibuc.ro

94

ii a fost uwrata. Expiarea publicA pentru cele trei päcate seacorda numai odatà, insä pentru cei care recädeau s'a intro.dus, mai târziu, obiceiul de a fi deslegati din nou pe patulmortii, cum rezultd dinteo scrisoare a papei Siricius (384398), in care dispune cä dupä ce au cazut din nou, din slàbi-ciune (fragilitate), sa fie ajutati inainte de moarte cu darulimpairt4aniei (per cummunionis gratiam volumus sublevari),ceeace, evident, presupune qi deslegarea, färä de care nu pu-teau fi impärtä§iti.

3. Liturghia.

Centrul intregii vieti religioase a creOinilor, era qi in pH-mele veacuri ca i azi s. Eucharistie. Ea este trupul i semgeleDomnului scrie s. Ireneu in Cartea sa contra ereticilor (V, 2,2-3); este aliment spiritual') si de aceea zice Tertullian

caro corpore et sanguine Christi vescitur ut et anima Deosaginetur 2) Dionisie din Alexandria o nume0e sfemta sfintelor.Ea se dal numai celor drepti. S. Cyprian era de pärere cäcine se impärt4eqte nevrednic, face mai mare palcat decât ceice-1 neagä' pe Christos: plus modo in Dominum manibus atqueore delinqunt'quam cum Dominum negaverunt (De lapsis, 16).Eucharistia e §i. sacrificiu purum sacrificium (Ireneu), sacrifi-cium verum et plenum (Cyprian) care se aduce in bisericaintreaga; este repetarea jertfei de pe cruce a Mântuitorului.

Schimbarea. pAinii §i vinului in trupul i sângele luiChristos se face prin rostirea cuvintelor primite dela Eh acestaeste trupul meu acesta este seingele meu3) S. Ireneu ospune i mai clar4) Quando ergo et mixtus, calix et fractuspanis percipit verbum Dei, fit eucharistia sanguinis et corporisChristi. Schimbarea pAinii §i a vinului in corpul §i sAngeleDomnului, era numità de Tertullian transfiguratio §i o defi-neste astlef: Transfiguratio autem interemptio est pristini.Omne enim quod transfiguratur in aliud, desinit esse quod

1) Doctrina celor 12 apostoli 3.2) De resurrectione carnis 8.3) S. Tustin Apologia I, 66.

4) Ado. Haereses V, 2.

www.digibuc.ro

95

luerat et incipit esse quod non erat.1) Vinul nu se consacracurat ci amestecat cu apa, De aceea s, Ireneu 11 numeste:Calix mixtus. In conceptia s. Cyprian 2) apa simbolizeazd po-porul credincios, iar in vin se aratá sângele lui Christos. Ames-tecul apei cu vinul inseamnd impreunarea poporului cu Chris-tos. Dacal se consacrá numai vin, sângele Domnului e f árd noi,lar dacá se consacrá numai apa, suntem noi färá el. (Narnquia nos omnes portabat Christus, qui et peccata nostra porta-bat, videmus, in aqua populum intelligi, in vino vero ostendisanquinem Christi. Quando autem in calice vino aqua miscetur,Christo populus adunaturo et credentium plebs ei in quern cre-didit, copulatur et conjugitur si vinum tantum quis offerat,sanquis Christi incipit esse sine nobis, si vero aqua sit sola,plebs incipit esse sine Chrsito"). Unele secte crestine credeauca." poate fi consacratá si numai apa de aceea aderentii lor senumeau aquarii credintá, care a fost temeinic combátutä des. Cyprian in lunga scrisoare citatá mai sus. Cei care cred ast-fel zicea el nu fac ceeace a fácut i poruncit Isus Chris-tos Domnul Dumnezeul nostru, autorul i doctorul acestui sac-rificiu. In oferirea jertfei eucharistice trebuie respectatá tradi-tia Domnului, (dominica tradito servgtur) pentrucá noi nu pu-tern face decat ceeace a f alcut El mai inainte.

Asupra felului cum se aducea jertfa eucharistica, adialasupra liturghiei din primele trei veacuri, informatiunilenoastre sunt foarte incomplete. Cauza trebuie cautatä, fárá in-doialá, in disciplina arcani. Aceasta era mäsurá luatá de bise-ricá de a pástra secretul privitor la marele mister pentru anu-1 expune, in vremile acelea de persecutiuni si nesigurantá,profanárii din partea págânilor. De aceea i catecumenii, desierau oameni cari se pregátiau sá primiascä botezul, trebuiausa párásiascä locasul unde se f Acea liturghia indatä dupá pre-

deci inainte de a se proceda la frângerea pânii. Astfelscriitorii bisericesti contemporani vorbesc de Eucharistie foarteputin í numai atunci când erau nevoiti sa o faca. De aceeaprivitor la Eucharistie s'au putut räspândi in cercurile pagani-lor cele mai gresite päreri cum e d. p. aceea, c'á in adunárilelor crestinii mánâncá si beau carne si sânge omenesc.

Din scrisoarea lui Pliniu cel Tânär catre Impäratul Tralan

1) Adversus Praxeam, 27.

2) Ep. 61, 13.

www.digibuc.ro

96

din anul 112, vedem cA crestinii se adunau in anumite zile,dimineata inainte de räsaritul soarelui (stato die grite lucem),si cfintau impreunä cântari lui Christos, ca unui zeu. Doctri-na celor 12 apostoli", precizeaza cà ziva in care credinciosiise adunau la liturghie era Dumineca. Adunati-vei citim inacest stravechi monument literar crestin in ziva DumineciiDomnului, frângefi peiinea i aducefi mulfumitei, dupeice maiinteii v'ati meirturisit peicatele, pentru ca jertfa voastrei sei fiecuratei. Intâia descriere mai amanuntita a liturghiei o avemdela s. Iustin. (Apol. I. 67), Dumineca scrie el se aduneitot% dela orase si sate, intr'un loc comun. Aci se citesc, cert in-geiduie timpul, evangheliile apostolilor i scrierile profefilor.Duper ce se terminei cititul, cel mai mare órcpoectk epis-copul fine o omilie ca tofi sei treiiascä potrivit bunelor in-veifeituri (cuprinse in lectura). Apoi se roagei tofi impreuneila sf etrsitul rugeiciunii se duce perine i vin cu apei i cel maimare rosteste cu glas tare o rugäciune i söxapccrdag (---= for-mula consacrarii) i poporul reispunde amin. Dupei aceea ise dei fieceiruia din ceeace s'a consacrat spre consumare iarcelor absenfi li se duce\ acasei de diaconi. Aceia cari au averisi vreau sà dea, dau, duper voia fieceiruia, ce vor; darurile sepun inaintea celui mai mare, iar el foloseste darurile stremsepentru ajutorarea veiduvelor, a orfanilor, a bolnavilor, a celor

pentru intrefinerea streiinilor, cu un cuveint acesta(mai marele) poartcl grija tuturor celor lipsifi.

Doctrina celor 12 apostoli" ne da si formula rugaciunilorcare trebuie recitate dupa consacrarea vinului si a painii: Ifimulfumim Tie Peirintele nostru, pentru sf emta vifei a lui Da-vid, a iubitului Telu (adica pentru sângele lui Christos), pe ca-re ne-ai descoperit-o prin ¡sus, lubitul Teiu. Miirire Tie in veci.

Ifi mulfumim Tie, Piirintele nostru pentru viata i cunoas-terea descoperitei prin ¡sus, lubitul Teiu. Meirire Tie in veci.Precum a fost stremsä la olaltei perinea aceasta, care era im-prästiatei pe dealuri (grâul din care se face pâinea era impras-tiaq aqa sei fie stremsei i biserica Ta dela marginele peimem-tului in immireifia (cerurilor). A Ta este meirirea i putereaprin ¡sus Christos in veci."

In cursul liturghiei se faceau, dupa porunca s. Pavel (1Tim, 2, 1-2) rugaciuni pentru tosi oamenii, pentru regipentru toli cei in dregatorii 'Mahe. Un stralucit model de ru-gaciune, care, probabil, se recita i la liturghie in biserica Ro-

www.digibuc.ro

97

mei, gasim la sfâr§itul scrisorii lui Clemente Romanul cAtreCorintieni (c. 59; 2, 61, 3).

Norme unitare pentru citirea evangheliilor i a scrierilorprofetilor qi pentru rugaciunile care se recitau, nu existauinc6 §i de aceea ele variau dela oraq la ora§. Cu timpul insds*au format i in aceasta privintà anume traditii, din care apoi&au desvoltat diversele tipuri de liturghii: syrian, egiptian,bizantin, in Orient; jar in Occident tipul roman §i gallic, fieca-re cu variantele lui. Jertfa liturgicä se aducea nu numai pen-tru cei vii ci §i pentru morti. Acest fapt apare evident din ep.66 a s. Cyprian in care interzice sâ se Lei liturghie pentruräposatul Geminius Victor fiindc6, netinând searna de hotAri-rile unui sinod, a làsat executor testamentar al sau pe preotulGeminius Faustinus. ( ... non est quod pro dormitione eiusapud vos fiat oblatio). Impârtâqania se fâcea qi in Orient i inOccident, cu pâme í yin. Pâinea se dâdea credincioOlor inmânä. De aceea Origene le aträgea atentiunea sâ o primeascacu mare grije §i veneratiune ca sâ nu cadâ ceva jos (ne parumquid decidat, 1) jar Cyprian, ca sà nu o ia cu mânile murdare2).Pe timpul persecutiilor ace§tia pästrau Eucharistia acasâ, ca s'a"o aibe la indemânà, in caz de primej die neputandu-se intrunila liturghie, La Pati era obiceiul cel putin in Orient cabisericile sâ-qi trimitä una alteia Eucharistie, ca semn de bine-cuvântare, obiceiu care a fost interzis de sinodul din Laodicea,tinut in jumatatea a doua veacului al 4-lea (can, 14). Din ca-nonul 25 al sinodului din Carthago (418) vedem, ca in acelepârti s'a introdus datina de a se pune cuminecatura in guramortilor, obiceiu care a fost interzis de sinodul amintit.

La inceput adunärile creOinilor pentru liturghie aveauloc in casele particulare puse la dispozitie de cei mai cu staredintre ei, care aveau locuinte incdpatoare. Mai târziu inveacul al 3-lea au, fost construite loca§uri speciale destinateexclusiv cultului divin §i acestea erau proprietatea comunitati-bor. Pe timpul persecutiilor desläntuite de impdratii Decius qiValerian, bisericile au fost confiscate. Acest fapt rezultâ dinrescriptul din 260 al lui Gallenius, reprodus de Eusebiu inIstoria sa bisericeascei (VII, 13), in care impäratul dispunea caläca§urile de rugâciune ale creOinilor sa fie läsate libere. Tot

1) Horn. XIII, 176.2) De lapsis 15. 16.

www.digibuc.ro

98

Eusebiu ne povesteste ca.' Paul din Samosata n'a voit sal cede-ze o biserica din Antiochia i imparatul Aurelian a poruncitca ea sa fie data acelora cari sunt in comuniune ct4 episcopiidin Italia si din cetatea Romei.1) Decius in intaiul sau decret(303) contra crestinilor a dat ordin ca bisericile sa fie distrusedin temelii.

4. Sfirbiitorile creOne, Conflictul In jurul särbfiriii PaOlor.

Urme despre datoria crestinilor de a asculta liturghia Du-minica, avem din veacul al 3-lea. Didascalia apostolilor scrisain jumatatea a doua a acestui veac, vorbeste (cap. 13) cu multaseveritate despre ea. Tot Didascalia spune cal liturghia trebuiecelebratà frumos si cu solemnitate i cà in biserica credinciosiitrebuie sa stea in ordine dupà sex si varsil (c. 12),

In afara de Duminica, crestinii aveau in perioada de carene ocupam numai cloud sarbatori, Pastile i Rusaliile, adicasarbatoarea invierii Domnului i sarbatoarea pogoririi S. Spi-rit peste apostoli. In unele comunitati a inceput a fi sarbato-rita ziva mortii martirilor, numita dies natalis sau ziva nasteriilor la viata vesnica. Sarbatorile acestea aveau caracter localsi, cum ne informeaza Tertullian, ele erau impreunate cu frein-gerea pâinii (sacrificiul liturghic). In legatura cu sarbareaPastilor a isbucnit in veacul al 2-lea un violent conflict intre bi-sericile din Asia si restul bisericilor, in frunte cu aceea a Ro-mei. Cele dintaiu sarbatoriau invierea lui Christos in 14 Nisan,indiferent pe care zi din saptamanä cadea aceasta data. InRoma si in tot restul crestinitatii sarbatoriau invierea Dumi-neca dupa 14 Nisan, farä considerare la data lunei Nisan incare cadea ea. Intaia incercare de a reconcilia aceste douàpuncte de vedere a facut-o s. Polycarp, care a calatorit lasfarsitul anului 154 ori inceputul anului urmator la Roma, lapapa Anicet (15415-165166). Incercarea 'n'a reusit. Polycarpîí intemeia practica pe apostolul Joan i pe invataceii apos-tolilor, cu care a avut legaturi, iar papa Anicet pe datina an-tecesorilor sai, in fruntea carora se gasea s. Pctru însui. Deo-sebirea de vederi intre cei doi protaganisti n'a avut nici o ur-mare. Lucrurile au luat insa un curs primejdios sub papa Vic-tor (189-199). Acesta determinat, probabil, de propagandape care o facea in Roma un anume Blastus de a sarbatori Pas-

I) 1st. Bis. VIT, 30.

www.digibuc.ro

99

tile intru toate ca Evreii, a adresat indata dupa urcarea sa petron o scrisoare circulara tuturor bisericilor, invitându-le saconvoace sinoade §i sal se declare asupra chestiuni. IstoriculEusebiu, care ne-a pastrat informatiunile privitoare la acestconflict, spune 1) cai toate sinoadele au fixat in scris §i unanimregula generala ea misterul invierii Domnului poate fi pea's-nuit numai Dumineca. Exceptie a facut numai sinodul biserici-lor din Asia Micà in frunte cu episcopul Polykrates din Ephes.Acesta intr'o extrem de importanta scrisoare, din care Eusebiune-a pästrat textual numai doua fragmente, referindu-se lamarile lumini ( p.eycack atot'Lato: ) ale Asiei, apostolii Filip qiIoan §i episcopii Polykarp din Smyrna, Thraseas din Eumenea,Sagaris din Laodicea, Papirius din Smyrna §i Melito din Sar-des, sustinea ca Pa§tile trebuiesc sarbate totdeauna in 14 Ni-san. Dupa ce arata traditia acelor biserici, precum §i a bisericiisale din Ephes, in fruntea careia el e al 8-lea din familia sa,Polykrates incheie cu aceste cuvinte impresionante: Eu frati-lor, care am 65 de ani intru Domnul §i. am avut contact cu totifratii din lume i am, citit intreaga s. Scriptura, eu nu ma lasintimidat de amenintäri, caci Cel mai mare decât mine a zis:trebuie se; ascultam mai mult de Dumnezeu decât de oameni".

Dupa primirea acestei scrisori, papa Victor printr'o encic-lica a declarat eretice bisericile quartodecimane (a§a se nu-meau acelea care sarbau Pa§tile in 14 Nisan) §i le-a excomu-nicat din comunitatea cre§tinilor. 2) Masura atât de severa apapii Victor n'a intâmpinat aprobarea tuturor. Eusebiu cu-no§tea scrisorile multora din cei cari au inetervenit pe langapapa rugandu-1 ca de dragul pacii, a unirii §i .a. iubirii deaproapele, sà revina. Nu ne da insa cleat fragmente din scri-soarea lui Ireneu trimisd papei Victor in numele comunitatilordin Gallia. Acesta il ruga sa nu se arunce anatema asupraunor intregi biserici ale lui Dumnezeu, Iiindcd (in la o vechetraditie a lor, deoarece diversitate sarbarii Invierii, nu e in-compatibila cu unitatea credintii. Ca dovada, Ireneu se refer&la cazul papii Anicet i al lui Polycarp, cari de§i nu s'au putut

totuqi s'au despartit ca buni frati intru Christos.Continuarea conflictului nu-1 cunoa§tem. Cert este insa ca bi-

1) Ist. Bis. II, 23.2) Eusebiu loc. cit. V. 24.

www.digibuc.ro

100

sericile din Asia au adoptat obiceiul celorlalte, pe care apoiconciliul dela Nicea (325) 1-a impus, cu autoritatea lui, canorma generala pentru crestinismul de pretutindeni.

5. Cis itoria.

Despre cdsdtorie crestinii aveau o conceptie cu totul su-perioara. Ea este o institutie divina si simbolizeaza legaturadintre Christos si biserica. Ea e necesara pentru propagareaneamului omenesc si pentru usurarea greutatilor vietii (Cle-mente din Alexandria), Scopul casatoriei este scrie s. Me-todiu (t 311) in cartea sa Eup.nómov Tcrei etyve[ceg = Sympo-sion sau despre virginitate sa dea bisericii membri si mar-tiri si astfel sa desavarsiasca opera lui Christos raspandindcat mai mult Logos-ul divin, De aceea ereticii condamnand casa-toria, isi bat joc de voia Domnului care a creat cele douà sexedeosebite. Fiind institutie divina, casatoria trebuie incheiata infata bisericii ( 1LE-6: yvtbms Tot) gmax6rcou scrie s. Ignatiu) casa fie dupa Domnul nu dupa patima trupeasca. Tertullian 1)accentuiaza ca daca nu se incheie in fata bisericii e in primej-die sa fie numita curvie si adulter (Penes nos ocultae quoqueconiunctiones id est non prius apud cccelsiam professae iustemoechiam et fornicationem indicari periclitantur). Tot Ter-tullian vorbeste cu insufletire de fericirea unei casatorii bine-cuvântate de biserica si confirmate de Taal ceresc. 2)

Casatoria crestina e indisolubila. Aceasta e doctrina una-nima si generala a tuturor parintilor bisericesti atat dinOrient cat si din Occident. In accentuarea indisolubilitatii uniimergeau atat de departe, incat spuneau cà ea nu inceteazäde tot nici dupa moarte, (Clemente din Alexandria, Strom.III, 12, 82), si de aceea chiar si casatoria a doua, incheiatadupa moartea sotului o numeau adulter cuviincios, (akcsn-tgliotxeía ). Athenagoras in Ilpeapcja 7cspl xpLatcomlw Suplicapentru creftini. c, 33). Nici chiar adulterul nu e motiv de des-facere a casatoriei ci numai de despartire a sotilor fara a seputea insa recasatori (despartire de pat si masa). Pastorullui Hermas, (Mull 4, 4) spune 'ea' bärbatul care a constatat

i) De Pudicitia, 4.2) ... sufficiamus ad enarrandam felicitatem eius matrimonii quod

ecclesia conciliat et confirmat oblatio et obsignat benedictio, angelirenuntiant, Pater rato habet. Ad. uxorem II, 8.

www.digibuc.ro

101

ca. nevasta paeatuieste cu cineva si nu se pocaieste, trebuiesa o paraseasca dar nu se poate casätori din nou. DacA o facee adulter (dimittat illam vir et per se maneat. Quod si dimi-serit mulierem suam et aliam duxerit et ipse moechatur).Cyprian scrie scurt si sententios, citänd pe apostolul Pavel (1.Cor. 7, 10-11) Uxorem a viro non recedere, aut si recesseritinnuptam manere1). Sinodul din Elvira (azi Granada in Spa-nia) tinut la 303, la care au participat 19 episcopi si 24 preoti,interzice categoric (can. 9) femeii care si-a päräsit bärbatul säse märite pând dupä moartea acestuia, iar canonul 54 oprestesi desfacerea Iogodnei daca cei logoditi au avut raporturisexuale. Unele piedeci la incheierea cdsätoriilor incep a seintroduce incä in perioada aceasta. Sinodul amintit din Elviraopreste cAsätoria crestinilor cu pagânii si cu Evreii (can. 16)apoi interzice ca un vkluv sa se cäsätoreaseä cu cumnata oricu nora sa. (can. 61 si 66),

6. Rugaciunile, Postul. Operele de binefacere. Ascetil.

In afard de mijloacele acestea sacramentale, credinciosiidin primele veacuri, urmäreau ca si cei de azi realiza-rea idealului de perfectiune crestinh si pe alte cai si in primulrând prin: rugeiciune, post si opere de binefacere. RugAciuneae numità de Tertullian murus fidei, pavaza credintii si armasigurá contra ispitelor. Puterea ei era socotítá extraordinara.Ace las scriitor african scriea cA e singura care il invinge peDumnezeu (sola est oratio quae Deum vincit). 2) Dupá obiceiulevreiesc crestinii se rugau de trei ori pe zi: dimineata, laamiazi si seara. Rugáciunea principalá era Tated nostru, atâtde frumos comentat de s. Cypran in scrierea sa De orationedominica si pe care Doctrina celor 12 Apostoli, il recomandasä fie recitat de trei ori pe zi (VIII, 3). 0 mentine specialämeritá privighierea de Sâmbätä noaptea spre DuminecA.Atunci credinciosii se pregätiau pentru celebrarea liturghieiasteptând adunati in bisericä ivirea zorilor, cântând psalmi,rugându-se si citind s. Scriptura si ascultând omiliile rostitede episcopul si de ceilalti membri ai clerului (Tertullian, De

I) Testirnonia III, 90.2) De oraffone c. 29.

www.digibuc.ro

102

oratione c. 28) . RugAciuni se faceau si pentru morti, cadDidascalia ii indemna pe credinciosi scriind rugafi-vei si jertfifi\pentru cei adormifi (XXVI, 22, 2). Crestinii se rugau Inge-nunchiati afará de Pasti si de Rusalii, când se rugau stând,fiind acestea sarbätorile bucuriei. S. Cyprian spunea ea' cei cese roaga s'ai priveascá in jos ca vamesul din Evanghelie; Ori-gene, dimpotrivà, eh' e mai potrivit ca omul rugându-se saridice ochii si mâinile spre cer.

Posturi obisnuite erau douä pe sgptamânä: Miercurea siVinerea. In afará de aceste doug zile, se mai postia inainte desarbatoarea Pasti lor. Acest post insd nu era pretutindeni lafel: in unele pArfi se postea numai o zi, Sâmbata, in alteledouä. zile (Vinerea si Sâmbâtà), in altele se postea strict 40de ceasuri inainte de Inviere, in altele iaräsi mai multe zile.Astfel d.- p. in Alexandria postul dura o saptamând (sâptá-mâna mare) ; tot asa se postea in Syria, cu deosebirea ca inprimele 4 zile ale, ei se putea consuma pâine, sare si apa, iarin ultimele doubl nimic.

Cea mai impresionantâ opera' de pietate in primele vea-curi ale crestinismului era elemozina, ingrijirea aj3roapeluilipsit, a orfanilor, vaduvelor, a celor säraci, bolnavi si inchisi.Cuvintele lui Christos: am fliimeinzit si mi-afi dat sei meineinc,am insetosat si mi-afi dat sel beau, am fost streiin si m'a(iadeipostit, gol am lost si m'afi imbreicat, bolnav am fost sim'afi cercetat, in temnifii am lost si afi venit la mine (Matei25, 35-36) au aflat un puternic rasunet in sufletul crestinilordin acele vremi indepartate. Evanghelia lui Isus este Evanghe-lia iubirii. De pe aceea vii vor cunoaste pe voi oamenii cei

sunteg inveifeiceii mei dacei vel iubifi unul pe altul, a zis Man-tuitorul si intr'adevär, semnul caracteristic prin care crestiniise deosebiau de lumea din jurul lor era aceastá iubire a aproa-pelui. Semnul dupà care dusmanii ne recunosc scria Ter-tullian este grija de cei lipsiti si operele noastre de cari-tate".1) Cyprian socotia elemosina intre mijloacele de spálarea murddriei pacatelor (sordes postmodum quascumque contra-himus, elemosynis abluamus),2) si de aceea o preamareste incuvinte de o admirabilä frumusete, numind-o lucru strellucit si

') Apo log. 39.2) De opere et elemosyna c. 1.

www.digibuc.ro

103

dumnezeesc, marea meingdiere a credinciosilor, forteirea(a nei-dejdii noastre, peistrarea credinfei, vindecarea peicatelor. Prinea ni-L facem pe Dumnezeu debitorul nostru (Deum computatdebitorem). 1)

In afarg de elemosina privata, de ajutorul pe care sin-guraticii credinciosi Il dddeau celor sgraci si lipsiti, vaduvelorsi orfanilor, celor bolnavi, celor inchisi, biserica a organizat oimpresionantä opera de asistenfd oficialei. In serviciul ei aufost pusi diaconii alesi cu putin dupg pogorirea s. Spirit(Fapte 6, 2-6). La inceput aceastä operg era in legaturg cuserviciul divin. Din citatul reprodus mai sus din Apologia s.Iustin, am vgzut a la sfârsitul liturghiei aceia care au averisi vreau sd dea, dau,dupd voia fiecdruia, ceit vor; darurile sepun inaintea celui mai mare, iar el foloseste darurile strcinsepentru ajutorarea veiduvelor, a orfanilor, a bolnavilor, a celorinchisi qi pentru intrefinerea streiinilor, cu un cuveint acela(mai marele) poartd grija tuturor celor lipsifi. Tertullian(Apol. 39) ne vorbeste de cassa (arca) comunitgtilor in carecrestinii cei cari dispuneau, isi vgrsau obolul lor odatá pe lung,de obiceiu la o zi fixa ori când voiau si puteau (modicamunusquisque stipem menstrua die vel cum velit, et si modopossit, apponit). Acest obol (stips) consta, mai ales, din banisi cereale. Tot cu serviciul &yin erau impreunate si asa numi-tele agape-- ( &yárcil ) in uz inch' pe timpul apostolilor, de carevorbeste s. Pavel in intâia sa scrisoare cgtre Corintieni (11,21-22). Agapele erau mesele comune ale credinciosilor luatemai intâiu la sfârsitul liturghiei and stgteau impreung ceibogati cu cei sgraci, domnii cu sclavii si and cei bogati du-ceau de mâncare si pentru cei sgraci si lipsiti. Obiceiul parea fi durat putin timp si a nu fi fost general. Mai tgrziu aga-pele aveau loc seara, post lumina cum spune Tertullian. Indistribuirea darurilor primite si, in general, in intreaga operade asistentä, episcopul era ajutat si asistat de diaconi. Privi-tor la criteriul distribuirii lor, Origene ne dg informatiuni deo-sebit de pretioase. Marele alexandrin recomandä ca inainte detoate, sg se examineze situatia personalg a fiecaruia din ceiavizati- la jutor: felul cum au fost educati si márimea ajutoru-lui de care au nevoie. Nu trebuiesc tratafi la tel spune el

1) De opera et elemosynis cap. 26.

www.digibuc.ro

104

aceia cari din copileirie au fost obicinuifi cu asprimea viefiicu aceia care ad avut( o copileirie bogatä i pe urmei au cazutin mizerie. Nu trebuiesc acordate aceleasi ajutoare bArbatilor

femeilor, bdtrânilor i tinerilor; celor slabi cari nu-si potastiga pAinea de toate zilele i celor cari qi-o pot câstiga, inparte. ln general trebuie sei aibei multei infelepciune, incheie el,aceia care voiesc sei distribuie bine venitele bisericeqti.

Din darurile ce se vAirsau de credinciosi in cassa (arca)comunitätii, se intretinea in rândul inaiu clerul care se gaseain serviciul ei, conform rânduielii lui Christos, ca aceia .carepropoveiduiesc Evanghelia, din Evanghelie sei träiascii (1Cor. 9,14). Urmau apoi veiduvele si orlanii. Urmele solicitudinii deo-sebite pe care crestinismul o avea pentru vAduve le aflämin s, ScripturA. Faptele Apostolilor (6, 1) ne spun ea', chiarla inceputul activitatii misionare a celor 12 invätacei, s'au ivitnemultumiri in comunitatea din Ierusalim din cauzA cA Evrei-lor elenizanti li se pArea cà vAduvele celorlalti Evrei sunt maibine ajutate. S. Iacob in epistola sa (1, 27) scrie cA adeväratacinstire (4710-xe(a) curatd §i imaculatä a lui Dumnezeu estevizitarea vciduvelor §i orfanilor in necazurile bor. S. Polycarp,elevul apostolului Joan, numeste vaduvele in scrisoarea sa atrePhilippeni (IV, 3) altarul Domnului. In cursul liturghiei ele luauloc imediat dupA fecioare, iar acestea dupA slujitorii bisericii.S. Metodiu in al sAu Symposion despre feciorie, vorbeste deun fel de adunare a väduvelor (yepouca Teo yept-ov ) in cadrulcomunitátii. (V, 8). Pe timpul papii Corneliu (251-153) erauin Roma 1500 de vciduve qi alti sAraci a caror ajutorare cadeain sarcina bisericii.

O grije speciala purtau crestinii din acele timpuri de ceiinchii si de cei trimisi la munca silnicei pentru credinfa lor,cari erau vizitati, incurajati si ajutati. In aceasta ga-sim Ode deosebit de emotionante. Eusebiu povesteste decrestinii din Egipt care au mers 'Ana in Sicilia ca sà vizitezepe eel condamnati la muncA silnicg in minele de acolo, iars. Cyprian spune (Ep. 62) cA in Carthago credinciosii au adu-nat repede marea sumA de 100.000 sesterti (circa 800.000 lei)ca sA poatd rAscumpära câtiva crestini prinsi de piratii dinNumidia.

In societatea crestinilor din aceasta perioadd formau oclasä deosebitä asa numitii ascefi. Cuvântul vine dela greces-

www.digibuc.ro

105

cul ic:ncritiw = cel ce se deprinde in ceva; in cazul nostru celcare se deprinde in practicarea sfaturilor evanghelice, pentrurealizarea mai deplina a idealului de viatä cre§tinä. gäsimfolosit mai intaiu cu acest inteles la cei doi mari scriitori dinAlexandria, Clemente §i Origene. Ascetii erau persoane deambele sexe, care îi impuneau abstinenta dela casätorie,posturi in afara de cele poruncite de biserica §i, in general,duceau o viata aspra, de privatiuni voluntare §i de mortificari.Ascetii träiau impreuna cu ceilalti credincio§i §i numai catresfar§itul veacului al 3-lea au inceput sä se izoleze de restulcre§tinilor. Pretutindeni, in sanul comunitatilor, se bucurau deo consideratie deosebitä, formand o categorie de oameniaparte, §i Hind cunoscuti §i respectuti de toata lumea.

Locul intaiu intre asceti, Il ocupau fecioarele. Ele eraumandria bisericii §i le gasim chiar dela inceputul cre§tinismu-lui in toate comunitatile principale. Astfel din scrisorile s.Ignatiu cunoa§tem ceata fecioarelor din Smyrna §i din Antic-chia, s. Polycarp vorbe§te de cea din Philippi, Pastorul luiHermas le aminte§te in sanul comunitgii din Roma. Viatalor era opusa de apologetii veacului al 2-lea qi al 3-lea. corup-tiei moravurilor popoarelor pagane §i era invocata ca argu-ment pentru dovedirea superioritatii morale a cre§tinismului.In acela§ timp, impreunä cu ascetii de sex barbatesc, consti-tuiau pentru toti credincio§ii pilda vie a vietii desfäcute dincatu§ile patimilor §i pläcerilor qi dedicate exclusiv lui Dumne-zeu. S. Cyprian le numia flos ecclesiastici germinis", decusatque ornamentum gratiae spiritualis", laudis et honoris opusintegrum et incurruptum", Dei imago", illustrior portio gre-gis".1) La liturghie li se rezerva totdeauna loc imediat dupamembri clerului, ele formand un fel de aristocratie a credin-cio§ilor. De aceea pentru evitarea abuzilor li s'au fost fixat,cu timpul, anume norme de conduita. Astfel d. p. Tertullianrn cartea sa De virginibus velandis §i s. Cyprian in scriereaDe habitu virginum le recomandä sa se imbrace modest, sa-§iacopere capul, sä nu poarte bijuterii, sa nu ia parte la nunti,sä nu meargä la baile publice, la spectacole etc. far mai tar-ziu, pela sfâritul veacului al 3-lea, eand s'a introdus obiceiulca ascetii de cele douä sexe sä traiasca impreuna, biserica a

1) De habitu virginum c. 3, cfr. qi c. 22.

www.digibuc.ro

106

luat masuri extrem de severe. Fecioarele, care mergeau salocuiascá in casa ascetilor de sex barbatesc numite sub-introductae au fost invitate sa parasiasca locuinte ace-tora §i sa faca pocainta. In caz de recidiva erau exluse dincomunitatea credincio§ilor, excludere care, daca refuzau sa sesupuna, devenia perpetua.1) In Orient, sinodul din Ancyra(314) opre§te,§i el, (can. 19) categoric obiceiul amintit. Ace ledintre fecioare, care nu puteau ramâne pâna la sfârsit instarea pe care §i-au ales-o, aveau voie, cu asentimentul epis-copului, sa se marite. S. Cyprian le recomanda s'o faca dacanu pot ori nu voiesc sa persevereze in feciorie, pentrucazicea el e mai bine sa se märite cleat sa cada in foculpacatelor sale" (melius nubant quam in ignem delictis suiscadant. Ep. 4). Fiind miresele Domnului, caderea lor era soco-tita ca un adulter fate!' de Christos (Christi adultera).2)

Din ascetismul acesta s'a desvoltat, cu timpul, monachis-mul cre§tin, fiindca cei care §i-au ales ascetismul ca ideal deviata, au simtit tot mai mult nevoia de a se izola de restuloamenilor, de a trai retra§i departe de lume, de sgomotul, deplacerile §i de ispitele ei.

Epistola ceitre Diognet", scrisa dupa unii in veacul al2-lea, dupa altii in al 3-lea, ne da urmatoarea descriere avietii creOinilor din acele vremi (c. 5-6): ... Ei trdiesc incarne dar nu dupei legile ceirnii. Petrec pe peimânt dar patrialor este cerul. Se supun legilor insei prin viafa lor intrec legile.Ei iubesc pc, toatä lumea si toatei lumea ii persecutei. Suntostinditi hire/ a fi cunoscufi; sunt 1.1Cifi si ei totusi treiiesc. Eisunt seiraci f i ii imbogeisesc pe mulfi, sunt lipsifi si totusi leprisoseste totul ... Ei binecuvinteazei pe cei care ii blestemeisi cinstesc pe cei ce ii insultä. Ei lac bine si sunt trimisi lamoarte ca cei feirei de lege f i se bucurei fiindcei in moarte eigäsesc viafa ... Scurf, ce este sufletul in corp aceea sunt cres-tinii in lume. Sufletul este reispemdit in toate membrele corpu-lui, asa si crestinii sunt reispemdifi in toate orasele lumii. Suf-letul locuieste in trup insei nu e din trup; la fel fi crestiniipetrec in lume, inset' nu sunt, din lume ..."

Aceasta viatä a credincio§ilor din primele veacuri a pro-dus o profunda impresiune asupra contemporanilor. Actele ss.

1) S. Cyprian Egis. 4.2) Cyprian ibid.

www.digibuc.ro

107

Perpetua f i Felicitas ucise in 202 ori 203 in Carthago spuncâ qeful inchisorii unde au fost duse inainte de a suferi moar-tea de martir nos magnificare coepit intelligens magnam vir-tutem esse in nobis. Este foarte semnificativ cl aproape tosimarii apologeti ai creqtinismului §i marii scriitori cre§tini dinveacurile al 2-lea §i al 3-lea, s. Iustin, TB:Van din Assyria,Athenagoras, Aristides din Atena, Clemente din Alexandria,Gregorie Thaumaturgul, Dionysie cel Mare, episcopul Alexan-driei, iar In Occident, Minucius Felix, Tetullian, Cyprian,Arnobius qi Lactantius au fost näscuti din päriati pâgâni qi

trecerea lor la creqtinism a fost determinatâ, in mare parte,de curata, nobila §i frumoasa viatä, pe care o traiau sub ,ocMilor, creOinii; viatâ atât de deosebitä de a lumii ce ii incon-jura.

www.digibuc.ro

Capitolul V,

EVOLUTIA DOGMATICA A CRE,$TINISMULU1.

I, Notiunea *it cauzele evolutlei dogmatice, Norma Fidel.

Mainte de a arata evolutia dogmatic& a cre§tinismuluipang la conciliul dela Nicea, trebuie sä lämurim o chestiuneprincipiala. Este posibilä, in general, o evolutie a dogmelor?Este cu putintä ca o dogma sa evoluieze qi, deci ca ea sa aibaistorie? Raspunsul depinde de intelesul pe care il dam cuvân-tului evolutie. Dogmele sunt adeveiruri revelate, definite carevelate de bisericä, sau cum spune conciliul vatican eaomnia... quae in verbo Dei scripto vel tradito continentur etab Ecclesia ... tanquam divinitus revelata credenda proponun-tur".1) Dupa aceastä definitie, conciliul spune, cä dogmeletrebuiesc crezute a§a cum au fost definite, cu intelesul pecare l-au avut in momentul definirii lor, acel inteles nepu-tänd fi paräsit niciodata. $tiinta poate progresa, intelesul dog-melor, nu.2) Prin urmare, intelesul lor este ínvariabil §i

inmutabil, el este independent de progresul §tiintelor §i. alcivilizatiei §i, deci, o evolutie a lui este imposibila. Un ade-var revelat, definit ca revelat de biserca, rämâne acela§ pedeasupra tuturor contingentelor timpurilor, oamenilor §i

lucrurilor, el nu se schimba §i, deci, neavând evolutie, nuare nici istorie.

Are insä istorie definirea dogmelor, cristalizarea fi sta-bilirea lor. Fixarea intelesului definitiv al unui adevar revelata fost precedata de discutii, de främäntari, de lupte §i, demulte ori, de grele rätäciri; apoi progresul §tiintelor qi, in

1) Constitufio dogmatica,de fide catholica. Cap. III. De fide.2) Hine sacrorum quoque dogmatum is sensus perpetuo est retinen-

dus, quern semel declaravit Sancta Mater Ecclesia, nec unquam, ab eosensu, altioris intelligentiae specie et nomine, recedendum. Crescat igi-tur et multum whementerque proficiat, tam singulorurn quam omnium,tam unius hominis, quam totius Ecclesiae, aetatum ac saeculorum gra-dibus, intelligentia, scientia, sapientia: sed in sue) dumtaxat genere; incodem silicit dogmate eodem sensu, eiademque sententia. Ibidem cap. IV.

www.digibuc.ro

109

special, al filosofiel, a dat noi si noi posibilitati de mai corn-pletti lätnurire, de mai adâncei infelegere qi mai uqoaret expli-care a dogmelor. 0 evolutie, deci, in acest sens a existat siexistä si va exista atâta timp, cât va exista si crestinismul.Istoria dogmelor in conceptia catolicd, nu e istoria transformä-rii, a schimbdrilor si evolutiei in(elesului lor, ci este istoriaprocesului, de leimurire, de cristalizare fi de precizare deli-nitivei a acelui inteles, a aprolundeirii, prin descoperirea noui-lor argumente si a nouilor puncte de vedere, a infelesuluiinmutabil fi invariabil al dogmelor, sau cum zice s. Augus-tin considerantur diligentius et intelliguntur clarius1).

Cauzele principale, care au determinat, in general, evo-lutia dogmatica a crestinismului, in sensul arätat, au fosturmAtoarele douä; 11 ereztile §i 2) tendinta fireascä a cres-tinilor de a lämuri unele antinomii, unele contradictiuni apa-rente alg adevärurilor revelate (Dumnezeu unul in trei per-soane, Christos, Dumnezeu §i Om. etc.), apoi trebuinta la felde fireasch de-a adânci mai mult intreg cuprinsul revelatiei,adâncire, care a dus treptat si mereu la cristalizarea, la ridi-carea la suprafatä a altor si altor adeväruri, cuprinse in s.Scripturei f i in Tradifie si rämase neaprofundate si necrista-lizate ill definitiuni dogmatice.

In perioada de care ne ocupäm cauza, care, nu numai adeterminat, ci a fortat evolutia dogmaticä, au fost ereziile.In fata atâtor invätäturi gresite, care s'au ivit Inca din tim-pul apostolilor, biserica a fost silitá sä fixeze adevärul re-velat, asa cum se desprinde din interpretarea autenticä *a

Scripturii si traditiei apostolice, sä-1 explice si sä-1 apere.Cäci, accentuäm din nou, biserica nu a creat dogmele, nule-a inventat ea, ci ele au fost descoperite de Dumnezeu;biserica a fost si este numai depozitara, pastratoarea, expli-catoarea si apärätoarea lor, sau, cum zice conciliul vaticantanquam divinitus revelata credenda proponuntur".

In fata valului de erezii, care, cum vOm vedea in capi-tolul urmätor, a amenintat crestinismul dela inceputul rä-spândirii sale, reprezentantii lui au stabilit inainte de toatenorma credinfei, (norma fidei). Aceasta este tradifia ierar-hicei, este inveifritura bisericii reprezentate prin episcopii ei.

') De cioitate Dei XVI, 2.

www.digibuc.ro

Cine vrea sä nu rataciasca, trebuie sá asculte de biseria §isä i-se supung ei. Acest lucru 11 Osim precizat cu multätärie in Scrisoarea cadre Corintieni a lui Clemente Romanul,scrisa pe la sfârqitul veacului intâiu. Apostolii, scrie Clemente,au primit invAtaiturile dela Christos qi s'au ingrijit sä le trans-

aqa cum le-au primit, .urmaqilor §i, prin urmare, ace§tiurma0. ii i nume§te: episcopi §i diaconi, profeseazaceeace au primit dela Christos prin apostoli. (C, 42, 1-2; 42,4 §i 44, 2, De aceea zice al fifi supufi preofilor" ceici cinenu primefte ceeace a spus Christos prin noi se expune uneimari prime fdii" (cap: 57 §i 59), Ace laq lucru il spune §i s.Ignatiu (+ c. 107) in scrisorile sale catre bisericile din Ephes,Magnesia, qi Tralles, scrise in timpul popasului facut in Smyrna,in drumul spre Roma. Vorbindu-le de primejdia care Ii ame-nintä. din partea ereticilor iudaizanti qi docheti§ti, le reco-manda, ca refugiu sigur, ascultarea de mai marii lor biseri-ceqti. Ephesenilor le scrie; Ori pe cine pune Steipemul ca ad-ministrator al casei sale, trebuie asculteim ca i pe Stei per-nul însui. Deci qi episcopului trebuie sei ne supunem ca luiChristos" (6, 1). Credincio§ilor din Magnesia le recomandasa-1 priveasca pe episcop ca pe acela care prezideazà in locullui Dumnezeu, pe preoti ca pe sfetnicii apostolilor, iar pe dia-coni, ca pe n4te persoane puse in serviciul lui Isus Christos(6, 1). Tot a§a le scrie í credincio§i1or din Tralles: tofi seistimeze pe diaconi ca pe ¡sus Christos, la fel qi pe episcopi cape imaginea Tafàlui, iar pe preofi ca pe senatul lui Dumnezeu

ca pe sfatul apostolilor. Feirei aceqtia nu poate fi vorba debisericei". 3, 1),

Clemente din Alexandria dovede§te in douä capitole(16-17) din cartea a 7-a a scrierii sale Stromateis ca existànumai o bisericä, fiindcà exista .numai un Dumnezeu i unDomn. Ea ii conduce pe toti la unitatea credintii. Numai inea se gäseqte adevbIrata credintä, pentruca in ea e unitateaapostolicitatea. De aceea cine paraseqte traditia bisericii nu efiul lui Dumnezeu §i invatacelul Domnului. Origene, elevul §isuccesorul lui Clemente in fruntea §coalei catechetice din Ale-xandria, scrie in cartea De principis" (lkpì cipx6iv ), ca, dupä.ce sunt multi cari îi zic creqtini §i invatà lucruri contradicto-rii, trebuie pastrat ceeace propovaduieqte biserica dela apos-

www.digibuc.ro

I 1 I

toli 'Ana azi qi trebuie crezut numai aceea ce nu se abate de-la traditia bisericeased §i apostolicä. I)

Cei mai preci§i, mai categorici §i mai ampli in declararea§i dovedirea bisericii ca normei de credintei, sunt scriitorii dinOccident: Ireneu (il socotim occidental fiinded a functionat caepiscop in Lyon, de§i originar era din Orient), Tertullian §i,mai ales, Cyprian. In marea sa carte Adversus lzaereses, s.Ireneu spune cà in fata invatâturilor diverselor secte, credin-cio§ii trebuie sä" se intemeieze pe norrna adeveirului inmutabilprimità in botez (I. 9, 4). Aceasta norma se gäse§te in bise-ricâ. Ei i-a incredintat Dumnezeu sarcina de a vivifica pe totimembri. Ceici unde este biserica, acolo este Spiritul lui Dum-nezeu i unde e Spiritul lui Dumnezeu, acolo e biserica i totdarul, iar Spiritul e adeveirul".1) Adevarul trebuie deci cdutatin bisericä i anume in bisericile intemeiate de apostoli, ai ca-ror succesori pot fi in§irati pana azi. Dar mai ales el trebuieceiutat in biserica Romei care a fost intemeiatei de Petru si Pa-vel. Cu ea trebuie sà: se uniascâ toate bisericile qi toti cre-dincio0 de pretutindeni fiindcà ea a pastrat traditia aposto-

Dupä Tertullian, testimonium veritatis" este comunica-rea, adicA legâtura cu bisericile apostolice, Communicamuscum ecclesiis apostolicis, quod nulli doctrina adversa, hoc esttestimonium veritatis", scrie el in obi§nuitu-i stil sententios.Apostolii au primit invatâturile dela Christos, apoi s'au imprâs-fiat predicând in lumea intreaga, au intemeiat biserici, dela

1) Cum multi sint qui se putant sentire quae Christi sunt, etnonnulli ,eorum diversa a prioribus sentiant, servetur vero ecclesiasticspraedicatio per successionis ordinem ab apostolis tradita et usqud. adpraesens in ecclesiis permanens; illa sola credenda est veritas quae innullo ab ecclesiastica discordat traditione. I. Praef, 2.

2) Hoct enim ecclesiae creditum est Dei munus, quemadmodum adinspirationem plasmationi. ad hoc, ut omnia membra percipientia vivi-fieentur. et in eo disposita et communicatio Christi, id est SpiritusSanctus, arrha incorruptelae et confirmatio fidei nostrae et scalaascenstonis ad Deum Ubi enim ecclesia, ibi et Spiritus Dei, et ubiSpiritus Dei, illic ecclesia et omnis gratia, Spiritus autem veritas. Qua-propter qui ,non participant eum neque a mamillis matris nutriunturin vitam, neque percipiunt de corpore Christi procedentem nitidissimumfontem, sed effodiunt sibi lacus detritos de ,fossis terrenis et de coenoputidam libunt aquam, effugientes fidem ecclesiae, ne traducantur, reii-cientes vero Spiritum ut non erudiantur. Ibid. HI, 24, 4, 1.

www.digibuc.ro

112

care au imprumutat i imprumutá zilnic celelalte bisericiastfel pästreazA i propaga si ele invAtaturile bor.') A nu credenimic in afará de ceeace invatä biserica, inseamná a sti totul(Adversus regulam nihil scire, omnia scrire est).2) Locul intâiu,si in conceptia lui Tertullian, Il ocupä biserica Romei, bisericâfericitä, a carei invâtäturä au stropit-o Petru si Pavel cu sari-gele 1or.3)

Nici unul din marii scriitori i marii conducatori ai cresti-nismului antic, n'a lAsat pagini atât de impresionante desprebisericä, cum sunt acele scrise de s. Cyprian. Biserica adevä-ratä e numai una, pentrucá este un singur Dumnezeu í unsingur Isus Christos. Aceasta e biserica intemeiatd de Petru.(Deus unus est et Christus unus et una ecclesia et una cathe-dra super Petrum domini voce fundata. Ep. 40). Ea singurgeste pAsträtoarea invâtäturilor lui Christos si ale apostolilorsi, de aceea, in afará de ea nu exista mântuire. Cine se se-para de ea vitam non tenet et salutem, pentrucä nu poate aveatatä pe Dumnezeu, cine nu are ca mamá biserica. (Habere nonpotest Deum patrem qui Ecclesiam non habet matrem).4) Con-ducätorii ei sunt episcopii si cine nu e cu episcopul nu e inbisericâ.1

Stabilirea precisa a adevärului, cá biserica intemeiatä dePetru i condusä de episcopii succesori ai apostolilor, estenorma crediatei, testImonium veritatis, cum ii spunea Tertul-lian sau, si mai pronuntat, xaveov riç dai B`E(04. &XXLVtig normaadeveirului inmutabil, dupà expresia fericità a lui Ireneu, afost de o extraordinarä importantä. Ea a dat credinciosilor un

2) Dehinc (apostoli) in orbem profecti eandem doctrinam eiusdemfidei nationibus promulgaNerunt et proinde ecclesias apud unamguam-que civitatem condiderunt. a quibus traducem fidei et semen doctrinae,ceterae exinde ecclesiae mutatae sunt et quotidie mutuantnr ut eccle-sine fiant et per hoc et ipsae apostolicae deputantur ut soboles apostoli-carum ecclesiarum. De praescriptione haereticorum c. 20.

2) Ibid. 14.3) Habes Romarn. unde nobis quoque auctoritas praesto est. Ista.

(plum felix ecclesia eui totam doctrinam apostoli cum sanguine suo pro-fundertmt, ubi Petrus passioni dominicae adaeguatur, ubi PaulusToannis exitu coronatur. Ibid. c. 36.

4) De ecclesiaeicatholicae unitate cap. 6.5) Uncle scire debes episcopum in ecclesia esse et ecclesiam in epis-

eopo et silquis cum episcopo non sit, in ecclesia non esse. Ep. 69, 8.

www.digibuc.ro

113

criteriu sigur de orientare in mijlocul imenselor valuri eretice,care au främântat in veacurile urmätoare viata creOlnismuluide pretutindeni.

2. Disculiile in junil misterului s. Triimi, a divinitalii 01

umanitatii lui Isus Christos.

Intgul adevär descoperit care a trebuit apärat, a fostexistenta unui Dumnezeu in trei persoane. Dovedirea §i. expli-carea uniteifii ori mai bine a unicitätii lui Dumnezeu, fatA depoliteismul pAgAnilor i fatä de dualismul unora din sectelegnostice nu a fost grea qi ea s'a f Acut repede §i cu succes de-sAvâqit fArA a produce conflicte §i disensiuni. A fost, inschimb, extraordinar de grea lämurirea §i precizarea mareluimister al Treirnii, reconcilierea unitätii lui Dumnezeu cu exis-tenta a trei persoane divine distincte. S. Scriptura clä in aceastäprivintä prea patine detalii; ea afirma simplu cä existä unDumnezeu, cA in Dumnezeu sunt trei persoane, Tatäl, Fiul qi

Spiritul stânt, ca Fiul e ndscut din Teal, cA Ei sunt una, CA

toate câte s'au f dcut, prin Fiul s'au f Acut, ea s. Spirit purcededela Tatäl §i. se trimite de Flu!.

Cum poate fi qi Fiul Dumnezeu §i. s. Spirit Dumnezeu §i

Tatäl Dumnezeu, qi totu§i sä existe numai un Dumnezeu? Astaa fost grozava problemA care a främântat veacuri dearândulobqtea creqtinä, 'Ana' când, in urma unor lungi §i grele efor-turi, s'au gäsit termenii potriviti a exprima, fArA putinta niciunui echivoc, adevarul dogmatic.

PArintii apostolici (Clemente Romanul, Ignatiu, Polycarp)afirmä in scrierile lor adevárul s. Treimi, a§a cum se gäseqtein ScripturA, Mfg a stärui asupra dificultätilor care le produceori le poate produce in mintea credincioqilor §i f Ail a incercasä explice marele mister. Cel dintâiu care s'a oprit asupra lui,l'a examinat §i a incercat o explicatie, a fost s. Iustin. Inaintede toate, s. Iustin stabilete preexistenta Cuvemtului ( Aóyog____

verbum) inaintea tuturor creaturilor. El nu e creaturä, wrCaltasau no[wce ci e neiscut din Tatäl ( yiwetog ); e fiul Tatälui, §ideci e deosebit de Tateil. E altul (grepo4 decât Teal, altulca numezr, nu ca intelegere §i vointA1) Intr'alt loc folose§te §i

expresia neopotrivitä apc44 g'crpov Ti LYT1 adied Cuvântul e

1) Dial. cum Triphone c. 56, 11.www.digibuc.ro

114

din punct de vedere numeric altceva (aliud) decât Tatgl,ceeace ar admite explicatia unei deosebiri intre natura Tatd-lui si aceea a Cuvântului. Expresia aratá numaicu care aveau de luptat primii teologi crestini, in vremilecand lipsea inca o terminologie exacta. S. Tustin a incercatsä explice cum e posibil cg desi Loos-ul e altä persoang decatTaal, e altul ( gtepo; ) decât Tatgl, totusi unitatea lui Dumne-zeu ramâne nealteratä. Explicatia o dä prin analogia focului:un foc se aprinde dela alt foc, fgrg ca acesta sg se diminuezesau sd se imparta in doug, sau, de pildg, cand eu, pronuntandun cuvânt, comunic o ideie, ideea n'a incetat de a exista inmine, prin faptul ea a fost comunicata. Algturi de 'Fatal siFiul e s. Spirit sau Intelepciunea lui Dumnezeu (crocpr.o: torj 0106)obiectul adoratiunii noastre.

Cu mai multg vigoare i claritate este accentuata ideiauniteitii in Treime, in Suplica pentru creftini (TcpeaPera 'nee:xpt=cciiir)) scrisä de s. Athenagoras pe seama impgratului MarcAureliu. Dumnezeu Teal si Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Spi-ritul sant, sunt una. Fiul este in Tatäl si Taal in Fitil prinunitatea si puterea Spiritului (npe Opa). Athenagoras nu folo-seste cuvântul oöc = esentä, naturg, ci cuvântul 71-v4tct--= Spirit. Tatgl i Fiul au deci acelas 7.VrOPA, = Spirit, adicaaceeas esenta si naturg. Dumnezeu Tatal, Dumnezeu FiulDumnezeu Spiritul sant, precizeazg in continuare Athenago-ras, sunt una, se deosebesc insa dupg ordine, dupg rang

iy T4eL )') Dacä scriitorii citati (Iustin , Athenagoras) para avea, din felul cum se exprimd, conceptia ea' Cuveintul a fostngscut nu din eternitate ci in vederea creatiunii, la Clementedin Alexandria, ideea nasterii din eternitate, este exprimatgcategoric. Cuvrintul e farg. inceput ( ávocpxo; ), fiindcg Teal nue Tatgl- deck daca are pe Fiul (Stromateis VII, 2). Si Taal

Fiul sunt Dumnezeu, precum Dumnezeu e i s. Spirit. CuOrigene se face un progres considerabil in precizarea termeni-lor i notiunilor. In conceptia lui, Dumnezeu este inceputultuturor lucrurilor ( ecpxt TG.Pi 6v-cm & ,B.sk. Corn. in Ep. lui loanI, 17) este intellectualis, natura simplex, nihil omnino in seadjunctionis admitens, uti ne majus aliquid et inferius in sehabere credatur sed ut ex ornni parte licv.i; et, ut ita dicam,

i) O. cit. c. 13.

www.digibuc.ro

115

ivoc; et mens et fons".1) Dumnezeu este insA si Ack = Trei-me: Tatal, Fiul i Spiritul sânt. Fiul e nAscut din eternitatedin Tatäl; Tatäl i Fiul sunt una ( v = unum) , sunt consub-stanfiali, öp.00lknot, sunt insä dou'l persoane distincte. ( óóoônocncion npciyp.catz ). Cum vedem, ne apropiem cu pasi re-pezi de formulele definitive ale conciliului din Nicea. In cepriveste s. Spirit, El e Dumnezeu si Origene se revoltä impo-triva acelora, care nu cugetà cum trebuie despre divinitatea

in privinta Acestuia, Origene se apropie de solu-tia ramasai definitivA in urma celui de al doilea conciliu. S.Spirit nu e näscut, nAscut e numai Fiul. S. Spirit vine (pur-cede) dela Ted! prin Fiul. In acest fel de a purcede, vedemarele alexandrin singura deosebire intre cele trei persoane:Tatal e nenäscut ( olyivvato; ), Fiul e neiscut din Tatiil, iar s.Spirit purcede dela Tatd1 prin (3'34) Fiul.

Scriitorii din Occident, mai putin speculativi i, deci,mai putin inclinati spre subtilele explicatiuni filosofice dechtcei din Orient, se multumesc mai mutt cu afirmarea simplä aadevärului dogmatic. S. Ireneu declarA dela inceput, cA felulcum s'a nAscut Fiul din TAW,. nu-1 cunoaste nimeni, nici Va-lentin, nici Marcion, nici Saturnin, nici Basilides, nici Ingerii,riici Arhanghelii, ci numai Tat Al care a nAscut i Fiul care s'anäscut. Orice incercare de a exemplifica acest mare mister, ezadarnicA. Inenarrabilis itaque generatio eius cum sit, qui-cumque nituntur generationes et prolationes enarrare, nonsunt compotes sui, ea quae inenarrabilia surd enarrare pro-mittentes.2) De aceea el se multumeste sA afirme cal existäun singur Dumnezeu in trei persoane: TAW, Fiul i s. Spirit.Fiul e etern ca si Tatäl (semper coexistens filius patri).3)si are aceeasi substanta ca si TatAL Tertullian a incercat to-tusi sà: explice misterull, explicatie puternic infIuentatä deaceea a scriitorilor din Orient. InsA nu aceasta, care e unsimplu joc al imaginatiei, .intereseazA, ci faptul cA Tertullian,care e creatorul terminologiei teologice latine, a gäsit si pri-vitor la s. Treime, formulele care au rAmas definitive. Et paterDeus, et filius Deus et Spiritus sanctus Deus, et Deus unus-

1) De principiis I, 1, 6.2) Adversus Haereses II, 28, 6.3) Ibid. II, 30, 9.

Adversus Pra.ream c. 5.www.digibuc.ro

116

.quisque. Tres autem non statu sed gradu, nec substantia sedforma, nec potestate sed specie, unius autem substantiae etunius status et unius potestatis. Cele trei persoane nu suntvnus ci unum. Doctrina lui Tertullian se reduce deci la for-mula scurtä: Trinitas unius divinitatis, Pater, Filius et Spiritussanctus. 4) sau si mai concis: Tres personae una substantia.Observärn, ea' el a fost intaiul care a folosit termenul trinitas.

Al doilea mare adevar, care a trebuit apärat, lämurit siexplicat, a fost divinitatea si umanitatea lui lsus Christos,sau unirea naturii divine si a naturii umane in persoana adoua a s. Treimi, adied unirea hypostaticei. Din tendinta de areconcilia unitatea lui Dumenezu cu divinitatea lui Christos,s'au nascut in perioada de care ne ocupäm, trei erezii princi-pale: a) dochetismul, b) adoptianismul §i c) monarhismulpatripassionist. Cea dintâiu nega umanitatea lui Isus, iar acestedouä din urmä divinitatea Lui.

Dochetismul a fost o concluzie a conceptiei gnostice pri-vitoare la materie. DacA materia e rea in sine, e creatä de De-miurg-ul dusman al lui Dumnezeu, atunci a crede ca Dumne-zeu Fiul s'a intrupat cu adevärat este o profanare. Dumne-zeu si. materia sunt ireconciliabile ca binele si räul, apa si fo-cul. Pentru a putea salva neamul omenesc de pacat, pentrua-i putea predica divinele adeväruri eterne, a fost necesar caFiul sä fie välzut si auzit. De aceea a luat un corp nu real,material, ci unul aparent. De aci qi numele ereziei (óoxerv -..=

a 'Area). Opera mântuirii nu constä in patima si moartea luiIsus ci in invätäturile Lui. Din conceptia aceasta urmeazaevident, al Maria n'a fost mama adeväratä a lui Dumnezeu sicä Eucharistia nu e corpul si sângele lui Christos. De unii carenegau umanitatea reala a lui Christos, aminteste si s. Ioan inscrisoarea sa intâia (4, 2-3). Reprezentantul principal alacestei erezii a fost insd gnosticul Marcion, atat de energiccombatut de Tertullian in cartea Adversus Marcionem.

Doctrina Adopfianismului este expusä de Hippolyt(t 235) in opera sa Philosophumena astfel: Isus este orn näs-cut din fecioarl A trait ca toti ceilalti oameni, a fost insamai drept si mai cu frica lui Dumnezeu decât toti. La botezs'a pogorit asupra Lui, in formä de porumb, Christos, care I-a

4) De Pudieitia c. 21.

www.digibuc.ro

117

dat puterile ( &walla; ) necesare misiunii Sale (7, 35). Princomunicarea aceasta a puterii divine, El nu a devenit Dumne-zeu, ci un f el de Flu adoptiv a lui Dumnezeu. S. Epiphanius(c. 310-403) in cartea sa Haváptov Cutie cu doftorii, spu-ne cal adoptioni0ii îi intemeiau doctrina, intre altele, pecuvintele adresate de Isus fariseilor (Joan 8, 40) acum cdutafi

ucidefi pe mine omul, ce v'am grdit mud adevärul, pecare 1-am auzit dela Dumnezeu" si pe urmatorul text din scri-soarea intâia a s. Pavel catre Timoteiu (2-5) ; pentrucd esteun singur Dumnezeu i un mijlocitor intre Dumnezeu i oa-meni, omul ¡sus Christos. Autorul ereziei a fost un anumeTheodot din Bizant, care in urma a trait la Roma 0 ajutat deo serie de elevi raspândit §i aci teoriile. In Roma, fiindexclu0 din comunitatea cre0inilor de papa Victor (189198/99), au infiintat o comunitate proprie in frunte cu epis-copul Natalis. Mai târziu teoria a fost adoptatä, cu unele mo-dificari, de Paul din Samosata, episcop (dela 260 inainte) alAntiochiei. In conceptia lui Cuvântul i s. Spirit, nu sunt per-soane distincte de Tatar, ci puteri ( 8uva[terg ), atribute ale Ta-talui. Isus e om nascut din Fecioara Maria qi in el s'a sala--luit, inspirându-L, Cuväntul (Aeyo; ), curn a inspirat pe Moise§i pe profeti. Deosebirea intre aceia qi Christos e numai can-titativa, adica rezida in gradul de inspiratie iar nu esentiala.Isus §i Cuvântul nu formeaza o persoana, caci altul e Isus§i altul e Cuvântul.

Tot in Orient s'a ivit qi a treia erezie: monarhismulpatripassionist. Autorul ei a fost un anume Nogt din Smyrna.Elevul sau Epigonus a dus-o in Roma. Cei mai cunoscuti teo-reticiani §i raspânditori ai ereziei au fost insa Praxeas, contracaruia a scris Tertullian cartea sa Adversus Praxeam i Sa-bellius. Dela acesta erezia s'a numit §i sabellianism. Doctrinaaceasta, care vrea sa salveze §i unitatea lui Dumnezeu qi di-vinitatea lui Christos, se reduce, dupa contemporanul Ter-tullian, la urmatoarele: Cuvântul nu e cleat o numire a Tatä-lui. Prin urmare, cel care s'a nascut din Fecioara Maria afost Tateil, care intrupându-se a devenit propriul sau fiu, saucum zice Tertullian: ipse. se sibi filium fait. Deci Taal apatimit §i murit (de aci, patripassionism).

Ca qi invataurile gre0te privitoare la s. Treime i la re-persoanelor divine §i acestea privitoare la Isus Christos,

www.digibuc.ro

118

Dumnezeu-omul, au dat un puternic impuls evolutiei dogma-tice, determinând adâncirea si examinarea atentä a adevAruluirevelat si explicarea lui sub toate aspectele, pe care le puteainfätisa. Astfel s. Ignatiu, in scrisorile sale catre bisericile dinSmyrna si Tralles, accentuiazA cu deosebitA yigoare impotri-va doctrinei dochetiste, cä Isus a fost intradevär can, can corn-plect, deci cu trup suflet ca qi noi ( TiAscoq div&purcog ), caintr'adeviir s'a ruiscut ( ci20Cog &yevvi.01 ). a avut trup realomenesc, fiiTldcà altfel nu ar fi putut patirni ci rnuri, i deci,nu ar fi putut da Tatälui satisfactie pentru piicatele noastre.Asbpra felului cum s'a unit in Christos natura divinä i ceaumanA, s. Ignatiu nu stáruie í nici nu incearcä sà o explice.In schimb accentuiazA, tot contra dochetismului, ca opera re-demptiunii constá in jertfa Mântuitorului pe lemnul crucii, debceea scrie credinciosilor din Ephes cA sunt renàscuti prinsangele lui Christos, care s'a dat jertfä lui Durnnezeu pentrunor (7poacpopo'c xat 19.ticrce). Ace las lucru 11 spune si ClementeRomanul, in scrisoarea câtre Corintieni: din iubire fatal de noi,potrivit voin(ei divine, Christos si-a dat seingele pentru noi,cornea Sa pentru carnea noasträ i sufletul Stiu pentru sufle-tele noastre". (Cap. 49). Accentuarea sufletului e deosebit deimportanta fiinded erau unii care credeau chiar si mai târ-ziu in Christos, sufletul a fost inlocuit de Cuvântul( Aóyog ), CA a avut deci numai trup omenesc, fArà sä aibesuflet omenesc, Intruparea este pe larg explicatä si doveditàsi de s. lustin si o dovedeste mai ales cu suferintele Lui.Christos a vArsat lacrimi de sânge, iar pe cruce chinurile aulost atât de cumplite, inc4t a exclamat: dacti este cu putinfd,ser treacä dela mine paharul acesta. A suferit foame ca i noi,frig ca i noi, dureri ca í noi. De un singur lucru a fost scu-tit corpul lui Christos: de ispite. S. Iustin scrie sententios eh'Isus Christos era corp, Cuvânt ( X6.ro; ) i suflet ( atiírt xccX6yog xat ti)uxi,) adicA Dumnezeu i orn. Asupra felului unirii

cu urnanitatea, nici el nu stsdruie. Stäruie ins6 pelarg asupra operei räscumpârarii noastre, care consta in pa-timile si moartea pe cruce. Aceasta moarte e numita misterulmemtuirii ( aurilptou Rucrcilptov ) . Prin ea Christos i-a ras-cumparat pe oameni prin sângele SAu i prin misterul crucii

cdp.ccro; xcd p.Dcrrylpfou aTccupoi5).

Dupâ Ireneu, intruparea a fost necesarà. Era necesar,spune el, ca acela care voia sà. ucidä pAcatul si sA rascumpere

www.digibuc.ro

119

pe orn dela moarte, sd se facd insusi orn. Dacä ar fi luat altcorp, nu unul omeneac, nu 1-ar fi putut impdca pe orn cuDurnnezeu. 1) Salvarea noastrà s'a fdcut prin moartea pe lern-nul crucii. Prin lemn (adicd prin pomul stiintei binelui si ráu-

lui din paradis) a intrat päcatul in lume si tot prin lémn(lemnul crucii) a .venit si mântuirea, scrie s. Ireneu 2).

un loc din marea sa carte contra ereticilor (III, 16, 6) au-torul are o expresie fericitd, care redd exact ideia unirii hy-postatice si pe care o reproducem textual: Unus et idem estChristus lesus Filius Dei, qui per passionern reconciliavit noSDeo et resurrexit a mortuis, qui est in dextra Patrts et perfec-tus in omnibus, sau, pe româneste: unul i acelas e ChristosIsus Fiul lui Dumnezeu, care prin suferintele sale ne-a impä-cat cu Dumnezeu si a inviat din morti si este de-a dreaptaTatälui si perfect intru toate. Uneori foloseste cuvântulcernmixtio (amestic) al umanitätii i divinitàii in om, apoicommunio Dei et hominis (Ibid. V. 20, 4). Mai norocos a fostin fixarea formulei episcopul Melito din Sardes. In cartea sadespre Intruparea lui Christos (flept crapxdicrecog XpLaTvi) scrisd

contra lui Marcion, scrie: Dumnezeu i totodatd om deplinirztr'o persoand ne-a Idcut cunoscute ameindoud naturile( oúcs[ces !) sale". Aceleasi expresiuni í formule le folosesteOrigene, care distinge, in termeni clari, cloud naturi in Chri-stos: natura deitatis si natura humana. Aceste cloud naturi suntunite intr'o singurä persoanä. Cuvântul lui Dumnezeu dupd in-trupare a devenit dna ( gv ) cu sufletul si corpul lui Isus.3)Origene compará aceastd unire cu fierul inrosit in foc, in caresunt contopite fierul i focul.

Marele christolog al antichitätii crestine rdmâne, fárd in-doialà, Tertullian. In multele sale ¿pere, dar mai ales inAdversus Marcionem si in De carne Christi, Tertullian a ld-murit principalele probleme in legäturd cu misterul lui Chris-tos Dumnezeu-Omul. Realitatea corpului omenesc al lui Chris-

1) Oportebat enirn cum qui ineiperit occidere peccatum et mortisreum redirnere bominem. itl ipsum fieri quod erat ille, id est hominem...Si autem ex altera substantia carnem attulit Dens, iam non illud re-conciliatum est Deo, quod per transgesionem factum fuerat inimicum.Ado. Haereses TIT, 18, 7 i V, 14, 5.

2) Ibid. V. 16. 3.3) Contra Celsum II, 9.

www.digibuc.ro

120

tos e argatâ in termeni de un realism, care, pentru urechilesensibile, e deadreptul supärátor. (D. p. De carne Christi c. 4).Nu numai corpul a fost omenesc ci i sufletul, cad daca ar fiavut alt suflet, deosebit de al nostru, atunci 1-ar fi rascumpl-rat pe acela nu pe al nostru qi, deci, pe noi nid nu ne-ar inte-resa (nihil ad nos quia mon nostram anijnam liberavit').

Unirea naturii divine si a celei umane intr'o persoanii, adi-ca unirea hypostaticä, este exprimatä. in termeni ramasi defi-nitv in teologia crestinä: Videmus in una persona, Deum et ho-minem. Et adeo salva est utriusque proprietas substantiae(= natura I) ut et spiritus res suas egerit et caro pasiones suasfuncta sit,2)

Cum vedem, dela s. Ignatiu si Clemente Romanul, adicain curs de 200 de ani, lâmurirea marilor mistere ale TreimiiintrupArii lui Christos a realizat progrese imense.

Cu toate acestea, ele nu au putut impiedeca frAmântArilesi rätâcirile din veacul al 4-lea, care au sguduit atât de adânclinistea bisericii chiar in vremile, când îi dobAndise complectalibertate de rAspandire si actiune.

1) Ibid. c. 10.2) Ad. Praexern c. 27.

www.digibuc.ro

Capitolul VI.

EREZIILE PRIMELOR TREI VEACURI

1, Cauzele ereziilor.

0 primej die cu mult mai mare cleat persecutiunile o for-mau pentru crestinism imensul numar de erezii, care s'au ivitthiar dela inceputul raspandirii noilor invataturi. Prin pasiu-nea cu care erau propagate si prin felul i mijloacele cum erausustinute i aparate, ereziile au produs pretutindeni, in sânulfragedelor comunitati crestine, o extraordinara confuziune.Cauzele care, parte au produs, parte au facilitat nasterea sipropagarea acelor inNäta.turi gresite, au fost profunde i varia-te. Ele pot fi reduse la urmatoarele:

A. TO cari au primit invataturile crestine fie ca veniaudin judaism fie cà veniau din paganism, aveau deja o credinta,aveau o conceptie a lor despre Dumnezeu, despre originea lu-mii si a vietii si despre sarsitul eL Aceste credinte i concep-tii, filosofice si religioase, n'au disparut automat, deodata cuacceptarea crestinismului. Invätaturile crestine i conceptiilecrestine n'au cazut in vid ci sau suprapus stratului de idei, deconvingeri si de sentimente vechi. pe care le aveau convertitii.De aci, din acest amestec al elementului crestin cu elementulreligios i filosofic preexistent, pagan ori iudeu, s'a produs in-teresantul proces psihologic care a dat nastere diverselor ere-zii. Aceia dintre nouii crestini, cari erau obicinuiti cu medita-tia, cari doriau sa explice, sä lamuriascä si sä analizeze noileinvataturi o f aceau, mai mult ori mai putin, calauziti si in-fluentati de vechile lor idei si de vechile lor conceptii i astfelin multe cazuri se abäteau dela linia ortodoxiei pure.

B. Evangheliile i celelalte cal-0 sfinte ale Noului Testa-ment expun invataturile lui Christos si ale apostolilor, simplu,f Ara explicatii i f Ara argumentari. Ele invata ca Dumnezeu eunul, in trei persoane, ca Isus Christos e §i Dumnezeu i om,cä Dumnezeul Christos s'a neiscut din ferneie, a fost riistignitpe cruce si ucis, cá lumea cu binele si reiul din ea, au acelascreator pe Dumnezeu care e Spirit pur infinit de perfect. Toate

www.digibuc.ro

122

acestea sunt mistere mari, nepdtrunse si cu neputintd de pd.-truns de mintea omeneased. Pentru crestinii primelor veacurimarea problemd era in special salvarea unitàtii lui Dumne-zeu. Aceastä unitate sau, mai precis, unicitate pdrea multoraireconciliabila cu trinitatea persoanelor. $i atunci s'a recursla ajutorul filosofiei la modd qi, mai ales, la platonism apoila cosmogoniile orientale pentru a lämuri misterele crestinis-mului. Incercdrile n'au fost totdeauna fericite, ele dând nas'-tere la o serie intreagd de idei, de conceptii si de doctrinegresite.

C. In afard de cdrtile sfinte, canonice, au fost pldsmuitesi circulau intre credinciosi un imens numär de carti apocrife,de evanghelii, de fapte ale apostolilor, de scrisori ale lorde apocalypsuri, care in acele vremuri, când nu era stabilitcanonul cdrtilor inspirate, unele din ele se bucurau, in multelocuri, de acelas respect ca i cele autentice si erau, si ele,considerate isvoare indubitabile ale credintii. Ori, mare partedin ele cuprindeau invdtAturi nu numai noi ci deadreptulopuse celor revelate.

D. 0 stiintd teologica crestinä nu exista incd. Ea incepein Orient abia cu Clemente din Alexandria si cu elevul skiOrigene iar in Apus cu Lactantius. Existau, sigur, invcifetturilesinguratice, ele insdr nu erau inchegate intr'un sistem teologic.Nu erau inch' stabiliti multimea de termeni care exprimd fidelsi exact ideile i conceptiile crestine, cum existd azi. LAmuri-rea multor probleme, stabilirea formulelor potrivite teologicesi filosofice, s'a fäcut pe incetul, in cursul lungilor i frdmdn-tatelor discutiuni din veacurile urmdtoare. Si chiar ereziile aufost acelea, care au determinat, in mare mäsurd, precizareanotiunilor i gäsirea formulelor teologice si filosofice potrivitea exprima adevdrul crestin nealterat sau, cum spune atât defrumos s. Augustin,1) multa quippe ad fidem catholicam per-tinentia, dum haeriticorum callida inquietudine agitantur, utadversus eos defendi possint, et considerantur diligentius etintelliguntur clarius et instantius praedicantur et ab adversch-rio mota quaestio discendi exstitit occasio".

In autorii i sustinátorii vechilor erezii nu trebuie sdi ve-dem, deci, oameni de rea credintä, nici dusmani ai adevárului

') De ehitate Dei XVI. 2.

www.digibuc.ro

123

cre§tin ci oameni cari au avut nefericirea sá greqiasca cau-tandu-1 §i interpretandu-1. Multi dintre ei, ca de pilda Ori-gene §i Tertullian, au fost cei mai insufletiti §i mai devotatiaparaitori ai cre§tinismului tatäl lui Origene a rnurit moartede martir iar Origene insuqi a suferit torturi atroce pentrucredinta sa §i au trait o viatä de o impresionanta severi-tate i curdtenie moralä.

2, Gnostícismul,Ereziile s'au ivit odata cu inceputul raspandirii cre§tinis-

mului §i. urmele¡ lor le gasim chiar in s. Scriptura. Intaia, decare ne vorbesc Faptele Apostolilor, a fost aceea a iudaizanfi-lor, cari spuneau cà prin venirea lui Christos §i prin interne-ierea religiei celei noi n'a inoetat obligativitatea legii lui. Moise.Dacà nu vei tdiafi imprejur dupd datina lui Moise, nu putefisei vd memtuifi" spuneau cre§tinilor din Antiochia Evreii ve-nii din Iudeea; trebuie sei-i teiiafi imprejur (pe cresti-nui intorqi dela paganism) i sä le poruncifi sei peizeascei legealui Moise" ziceau capeteniile fariseilor din Ierusalim catrePavel si Barnaba intor§i din intaia lor calatorie misionara(Fap. 15, 1 §i 5). Chestiunea a fost larnurita in sinodul apos-tolic tinut la Ierusalim sub conducerea lui Petru, probabil laRusaliile anului 491 in sensul ca legea lui Moise (e vorba evi-dent de poruncile rituale §i disciplinare ale ei) nu mai e obli-gatoare (Fap. 15, 6-29).

Urme de erezii, pe care ne este cu neputinta a le cunoaqtemai deaproape, gäsim in scrisorile ss. Pavel, Iuda, Petru apoiin epistola intaia §i in Apocalypsul s. loan. Pavel scrie Colos-senilor: luafi amintel sei nu vei ameigiascd pe voi cinevafilosofia i cu infelepciunea desartei dupei predania oamenilor,dupei stichiile lumi ()tat& c'cotxect Tot; x6atiou secundum ele-menta mundi) iar nu dupe' Christos" (Col. 2, 8). Acolo se intro-dusese un cult pe care apostolul Il nume§te cultul ingerilor($gaxe(a t6v cirriAto religio angelorum) fara a ne da nici olamurire privitor la el. In scrisoarea intaia catre Timotei (1,19-20) acela§ apostol vorbe§te de unii eari au ceizut din cre-dinfei si aminte§te cu numele pe Hymeneaus §i Alexandru,privitor la cari are expresiuni foarte tari (i-am dat satanei casa Inv* a nu huh"). In scrisoarea a doua catre...Timoteiu (2,17) adauga la cei doi §i pe Philetus. In ce prive§te erezia pecare o profesau, apostolul spune numai cA opriau casatoria §i

www.digibuc.ro

124

consumarea unor alimente i s'au abätut dela adevär, spunândcá invierea mortilor a avut deja loc. Probabil, de aceas ere-zie vorbeste i Petru in scrisoarea a doua, unde si el zice cAsunt unii cari neaga venirea a doua a lui Christos i judecatadin urmá (3, 3-5). Apostolul Juda sä ocupä de nisteoameni", cari teigeiduiesc pe singurul steipein i domn al nos-tru ¡sus Christos" iar sfântul Ioan in scrisoarea intAla (2, 18)vorbeste de antichristi cari neagä ca Isus este Christos, (2, 22cfr qi 4, 1-3) §i in Apocalyps (2, 14-15) vorbeste de uniidin biserica Pergamului cari tin invdfeitura Nicolaetenilor".

Ereziile marí incep insä a se infiripa si a se desvoltanumai in veacul al doilea, când nu mai traiau apostolii cari sàintervinä cii autoritatea lor decisivä si necontestata de nimeni.Intre acestea locul intâiu Il ocupä, prin imensa primej die pecare a reprezentat-o si prin räspândirea pe care a avut-o,gnosticismul. Gnosticismul in intelesul säu larg nu era pro-priu zis o erezie ci un curent sau tendintà filosoficd-religioasädin care s'au näscut i unele erezii. El ar putea fi mutatismutandis comparat, ca tendintd generalä, cu modernismuldela sfârsitul veacului 19-lea si inceputul veacului al 20-lea.Precum a incercat modernismul sà reconcilieze dogmele cato-lice cu conceptiile filosofice i tiintif ice moderne, la fel aincercat gnosticismul sà incadreze invätäturile crestine in filo-sofia i cosmogonia veacului al 2-lea si al 3-lea.

Tvroct; inseamnä, pentru scriitorii dela inceputul ereicrestine, o intelegere superioarä si mai profundä a adevàru-rilor in opozitie cu Tc[o7cg credinta simplä. In acestsens a fost folosit cuvântul yv6)(54 si de Isus Christos si deapostoli. Astfel evanghelistul Matei spune ch" dupä ce Christosa povestit parabola semänätorului, apostolii L-au intrebat pen-tru ce vorbeste in pilde? Christos a räspuns: pentrucii vouei vis'a dat ritbvca incrclipm ficzcsas[oc; oòpaviov a cunoa0etainele impel-Y-4H cerurilor, iar lor (mulfumii) nu i s'a dat" (13,11). E vorba deci de o cunoastere care li s'a dat numai celoralesi si care e superioarl cunoasterii multimii. S. Pavel inscrisoarea intfila cAtre Corintienii (11, 8-9) face deosebireintre infelepciune ( csocp( ce ) tiin ( yvtiksc; ) §i credinfei (7:(crcts)spunând cà unuia i se da cuvântul (Xeyos= sermo!)

altuia cuvântul tiinii i altuia credinta.Tendinta acesta de-a cunoaste mai adânc invätaturile

revelate, de a le lämuri, explica si ilustra cu ajutorul re-

www.digibuc.ro

125

zultatelor dobandite de eforturile filosofice i tiintifice a fostcomuna tuturor marilor teologi crestini. Niel Clemente dinAlexandria, nici Origene, nici Tertullian insusi, care nu aveacele mai bune pareri despre filosofie, nici s. Augustin si niciToma de Aquino, ca sa amintim numai cativa din cei maireprezentativi, nu s'au multumit cu simpla Tcícrutq = credinta,ci toti au facut eforturi uriase ca sä-i dea i im suport filoso-fic si stiintific. TO au tins spre yvCoat; qi din tendinta lordin sbuciumul lor intelectual s'a nascut i desvoltat stralucituledificiu al qtiinfei teologice.

Marea gresala a gnosticismului eretic a fost abaterea delapunctele fixe i imutabile ale adevarurilor revelate. Päräsindterenul solid al lor, gnosticismul, in loc sa ne dea o teologiefilosofica ne-a dat o tilosofie fantastica cu aspect teologic,ne-a dat o serie de sisteme filosofice, pentru care adevarurilerevelate in loc sa formeze osatura, formau, mai mult ori maiputin, simple pretexte. Multi dintre autorii acelor sisteme aufost oameni cu vasta cultura, adânci cunoscatori ai tuturorsubtilitatilor filosofiei grecesti si orientale la moda i aveau ofantezie care-i purta pe cele mai inalte culmi ale speculatiu-nilor si abstractiunilor. Aceasta constituia insa si marea pri-mej die a gnosticismului pentru crestinismul Inca atât deproaspat si de plapând. Adevarurilor simple ca prezentare sinepretentioase in forma, cuprinse in evanghelii, in scrisorileapostolilor i in traditia bisericeasca, gnosticismul le opuneastralucirea orbitoare, imbracata adesea in cea mai elegantalimba literara, a teoriilor si sistemelor lui, care, si ele, erauinfatisate tot ca crestine, un crestinism insa de esenta supe-rioara.

Apoi gnosticismul nu atingea numai anume adevaruri re-velate, cum au facut-o cea mai mare parte a altor erezii, ciesenta însà i felul de a fi al crestinismului, substituind reve-latiei speculatia filosofica. Si, in sarsit, propagarea lui s'af Aleut cu un aparat literar de o extraordinara bogatie: zeci sizeci de scrieH gnostice raspandite in toate limbile au patruns'Ana in cele mai departate colturi unde sa gasiau comunitaticrestine. S. Iustin scrie in Apologia sa (I, 25) vorbind degnosticul Marcion ch. invataturile lui s'au raspandit an totneamul omenesc". A fost, L-za încloialà, cea mai mare primej-die prin care a trecut crestinismul in cursul istoriei sale bimi-

www.digibuc.ro

126

lenare; mai ales ch ea ameninta intr'un timp când, cum amarhtat, nu exista inch o stiinth teologica, nu erau inch fixatitermenii i formulele potrivite a exprima, fdrá putinta rástal-mäcirilor, toate subtilithtile i nuantele adevhrului revelat iartraditia avea un trecut prea scurt pentru a putea forma onormh de credinth simtith i cunoscutä de toath lumea. Bise-rica insh a biruit qi istoricul acelor grele vremuri de crizaincerchri are senzatia mai mult decât la oricare capitol al isto-riei ei, cá biruinta a venit nu din partea oamenilor ci din par-tea Aceluia care a spus cal va fi cu ea pând la sfârsitul vea-cului.

L Tixeronej distinge in evolutia gnosticismului douä pe-rioade. Perioada inthia, ale carei urme sà gäsesc in epistoleles. Pavel, se manifesta cu vigoare 'And la sfârsitul veacului aldoilea prin reprezentantii shi principali Menandru, Saturnin,Basilide, Valentin si Carpocrate. Ceeace caracterizeaza acea-std perioadä zice Tixeront este superioritatea intelec-tuald i, adesea, morald a atitorilor diverselor sisteme gnos-tice si tendinta pronuntat filosofich a acestor sisteme. Cu vea-cul al treilea incepe perioada a doua, in care apar noi sinoi secte. Autorii lor sunt oameni necunoscuti, mediocri, iarereziile reprezentate de ei absorb marile teorii ale epocii pre-cedente si se confundht una cu alta, incht este foarte dificil atrage o linie de demarcatiune intre ele. Elementul filosoficface loc tot mai mult elementului mistic, care clä nastere unuimare numär de ceremonii bizare. In acelas timp i moravurilesectantilor decad 'And la treapta cea mai de jos.

Autorii diverselor sisteme gnostice, venind din lumi dife-rite si din medii culturale diferite, fiecare incerca sä intro-ducd, in explicarea inväthturilor crestine si in lhmurirea tor,conceptiile filosofice ale lui. De aceea gnosticismul se prezintäsub diverse aspecte: gnosticism la temelia cdruia std platonis-mul, altul la a cdrui temelie stau anume idei din cosmogoniaqi religiunea syro-caldaicd-persand i iaräi altul construit pevechea yvehat; judaicd. Gnosticismul poate fi deci imphrtit intrei mari grupurh ,grupul oriental-religios, elenist-filosoficjudaic-creftin. 0 expunere amhnuntitä a tuturor doctrinelor siconceptiilor gnostice nu poate fi fäcuth aici i nici nu-si are

I) Histoire de dogmes dans l'antiquité chretienne I.". Paris 1930 pp.195-6.

www.digibuc.ro

127

locul inteo carte de istorie general& a bisericii catolice. (Ace-lora cari se intereseaza mai de aproape de ele le recomandamcartea lui A. Ehrhard, Die Kirche der Meirtyrer. Miinchen 1932pp. 122-227). De acea vom da numai ideile principale, maimult ori mari putin comune tututlor. Lucrul nu este usor deoa-rece conceptiile i doctrinele amintite sunt atat de numeroase,atat de diferite §i, multe din ele, atat de confuze incat esteaproape cu neputinta de a le reduce si a lei inchega pe toateintr'un sistem.

Toate sectele gnostice admit o flint& suprema, isvorul tu-furor perfectiunilor. Din acest isvor suprem emana eonii cariin totalitatea lor formeaza imparatia luminii (TcXip.op.a ), Eoniisunt, dupa unii, Mute reale, dupa altii, .pure abstractiuni. Lu-mii eonilor Ii este din etern opusa materia, care, in conceptiaunora, e haos fara forma' si viatä, iar in conceptia altora, eimperiul intunerecului si al principiului raului. Lumea vazutae opera lui Demiurg. Privitor la Demiurg unii spuneau ea' eun eon inferior, altii cá e o fiintà iesita din intunerec si dus-manä a lui Dumnezeu. In materie sunt inchise raze (scantei)desprinse din lumea luminii. Aci ele sufera a-tat din cauza con--tactului cu materia cat si din cauza prigonirilor la care suntsupuse din partea Demiurgului. Salvarea sta.' in eliberarea lordin materie si intoarcerea in pleroma din care s'au desprins.Pentru aceasta salvare a fost trimis eonul Isus, care, dupàunii, s'a impreunat cu omul Christos pe care insa 1-a paira-sit cand acesta a trebuit sa pätimeascä qi sä moara; dupa altilIsus a luat numai un corp a parent omenesc (de aci numirealor de dochetisti). Opera räscumpárarii nu stà: in patima si inmoartea lui Isus ci in invataturile pe care le-a propovaduit.Aceste invätaturi nu sunt insa folositoare tuturor, pentrucäoamenii se impart in trei categorii: a) pneumatici sau spiri-tuali, b) psichici si c) materiali. In cei dintaiu domina ele-mentul divin (eonii!) si deci nu pot face rau. Astfel mantuirealor este sigura. Acestia sunt gnosticii. In ml din categoria adoua este un echilibru intre elementele bune qi cele rele si deaceea el pot face si binele si raul. Acestia sunt crestinii co-muni. In cei din categoria a treia, careia Ii apartin paganii siEvreii, domina elementul ràu i deci sunt iremediahil pier-duti.

In ce priveste conceptille lor morale, pornind din princi-www.digibuc.ro

128

piul cd materia este ria, unii spuneau ed ea trebuie maltra-tatd prin cea mai severd ascezd, altii cá maltratarea se poateface numai prin excege i astfel degenerau inteo abjectä imo-ralitate. Tixeront (o. cit. pp. 192 squ) pe care 1-am urmat inexpunerile de mai sus, accentuiazd ea in nici un punct gnos-ticismul nu se abdtea atât de mult dela invätäturile revelateca in eschatologie, fiinda nega i invierea trupurilor si veni-rea a doua a lui Isus i judecata din urmä. Eonii se intorc cuincetul in impardtia lor (nXilpcop.ce) de unde s'au desprinsapoi dupdi Valentin un foc general va mistui lumea ma-teriald impreunä cu oamenii din categoria a treia incapabili ase mântui. Gnosticii ,neagd apoi si sacramentele, intrucât suntlegate de materie, fiindca, in conceptia lor, materia e elemen-tul räu, creat de Demiurg, dusmanul fiintei supreme. La felnegau si existenta unei biserici, depozitard a mijloacelor demântuire, fiindcd opera räscumpdrdrii constd nu in jertfaadusd de Isus prin moartea pe cruce ci in invataturile Lui.Cum vedem, gnosticismul atingea intreg edificiul doctrinar alcrestinismului adevdrat si de aceea pericolul pe care-1 repre-zenta, in momentele când acesta incepuse a strdbate in lumeapagand, era incomensurabil.

Reprezentantii i autorii principali ai ereziei gnostice alcdrui rezumat sintetic 1-am dat in rânduriie de mai sus suntCerinthus, Saturnil, Marcion, Karpokrates, Basilides, Valentin,Bardesanes si Mani.

Din acestia, ultimii cinci au fost i scriitori, räspândindu-siinvdtditurile in opere, a cdror amintire ni s'a pdstrat. Astf elMarcion a compus o Evanghelie si un Apostolicum. Cea din-tâiu cuprinde o prefacere a evanghelei lui Luca lar Apostoli-cul zece scrisori ref Acute ale s. Pavel. Tot el a intocmit oAntithesis in care a pus fath» in fatd citate, care-si contrazic,din cdrtile Testamentului Vechiu i din ale celui Nou pentrua dóvedi c'd Dumnezeul care le-a inspirai pe cele dintain nupoate fi identic cu inspiratorul acestor din urmd, sau cum ziceTertullian (Adversus Marcionem 1, 19) ut ex diversitate sen-tentiarum utriusque instrumenti diversitatem quoque argurnen-tetur deorurn, i o Protoevanghelie. S. Ireneu si Clemente dinAlexandria vorbesc de mai multe opere ale lui Karpokratesfdrd sd ne dea titlurile lor. Basilides a scris o Evanghelie pecare a numit-o dupa numele sau si tot) el a scris si un vast(24 carti!) comentar al ei. S. Hieronym spune indignat ausus

www.digibuc.ro

129

luit et Basilides scribere evangelium et suo illud nomine titu-tare". Valentin, al carui mare talent oratoric e läudat de Ter-tullian, a scris Epistole, Omilii §i Psalmi. Bardesanes a scris§i el 150 de Psalmi cu melodiile lor apoi Dialoguri contra luiMarcion §i tot lui i se atribuie o carte contra fatum-ului.1)

Ceeace fäcea erezia gnosticä i mai primejdioasâ era fap-tuI câ intr'un timp când, cum am amintit, nu era ina. defini-tiv stabilit canonul cArtilor inspirate, autorii qi râspânditoriilui iqi intemeiau doctrinele §i pe unele scrieri pe care le atri-buiau apostolilor in§4i. Astfel aderentii lui Valentin se ref e-reau la Evanghelia Egiptenilor din care Clemente din Ale-xandria ne-a pästrat un fragment al conversatiei lui Christoscu Salomea, §i la Faptele lui loan; aderentii lui Basilidesla Evanghelia lui Mafia pläsmuitä in intâile decenii ale veacu-lui al doilea in Egipt; aderentii lui Mani la Faptele lui Andrei*i la Faptele lui Toma; dochetiqtii la Evanghelia lui Petru §ila Faptele lui Petru jar aderentii lui Marcion la Scrisorile s.Pavel ceitre Laodiceni f i Alexandrinieni.2)

3, Lupta bisericli impotriva gnosticismuluil.

Lupta de apärare a creqtinismului pur impotriva erezieignostice a fost grea. Cum am mai spus, adevärurilor simple,expuse in forme lipsite de orice artificii irgelatoare, ale biseri-cii, autorii §i räspânditorii gnostkismului le opuneau savantesisteme filosofice in care se gäsiau elemente din cugetareatuturor marilor gânditori ai antichitàfii. Lupta bisericii a fost,färä indoialä, o luptä de lämurire a credincioOlor impreunatácu eliminarea din sânul comunit4lor a propovaduitdrilor ere-ziei. Amânunte asupra ei avem prea putine. Astfel cunoa0erndin informatiile pástrate de Eusebiu in Istoria sa bisericeascei(IV, 23) inpresionanta activitate desf Aquratä in acest sens deepiscopul Dionisie din Corint care a trait in jurul anul 170.S. Hieronym spune despre el ea era de o elocintä qi de o här-nicie atât de mare, 'Meat a instruit nu numai poporul cetätii §iprovinclei sale ci, prin scrisori, qi pe episcopii altor oraqe §i

1) Asupra literaturii gnostice vezi Otto Barderhewer, Geschichte deraltkirchlichen Literatur 12 Freiburg in Br. 1913 pp. 343-376.

2) Asupra acestor scrie apocrife vezi Otto Bardenhewer, o. cit. pp.498 squ.

9

www.digibuc.ro

130

provincii.1) A scris bisericilor din Lacedemonia, din Atena,Nicomedia, Amastria, Pontus, Knossus si celorlalte bisericidin insula Creta. In toate indeamna pe credinciosi sà. tinâstrâns la invataturile Evangheliei si sa se f ereasca de rataci-rile ereticilor. Cele catre bisericile din Nicomedia si din Creta,par a fi fost indreptate direct contra sectei lui Marcion. Delaepiscopul Serapion din Antiochia (190-c 212) cunoastem oscrisoare catre comunitatea din Rhossus (langa Antiochia) incare opreste citirea evangheliei lui Petru, pe care i§í intemeiau,in parte, dochetistii teoriile bor.

Biserica a purtat insd si o luptä literark pe care, din feri-cire, o cunoastem mai bine. Cum e si firesc predicii gnosticei-a fost opusa predica ortodoxä, cartii gnostice, cartea orto-doxa. Cea mai mare parte a scrierilor anti-gnostice a *titramanandu-ne din ele abia titlul si unele mici fragmente citatede scriitorii de mai tarziu, Altele foarte putine ni s'aupastrat in intregime si din ele ne putem da seama de arse-nalul de dovezi si argumente de care s'a folosit biserica inmarele rasboi defensiv.

Probabil, contra acestei erezii a scris s. 4losof si martir Iustincartea sa despre Unitatea lui Durnnezeu (rcep 3soti p.ovapx[ag )iar din informatia s. Ireneu stim, câ a scris una indreptata im-potriva ereziei lui Marcion, amintita si de s. Hieronym in Deviris illustribus (cap. 23): et contra Marcionern (scripsit) in-signia volumina". Sigur, tot contra ereziei gnostice au fost scri-se Despre intruparea lui Durnnezeu" (rcepl ivacotog XpLato0)§i. depre (Umanitatea lui Christos) (rcepl crapteocreto Xptcrsoi5) aleepiscopului Melito din Sardes din jumätatea a doua a veaculuial 2-lea. Impotriva lui Marcion a scris o carte si Teofil dinAntiochia, pe care o cunostea si s. Hieronym pentruca scrie inDe viris illustribus (cap. 25) : Theophilus sextus antiochensisecclesiae. episcopus ... librurn contra Marcionem cornposuit, quiusque hodie extat", si Filip, episcopul orasului Gortyna dinCreta (Ibd. c. 30) apoi Rhodon, despre care stim din Eusebiunumai atat, ca a trait pe timpul imparatului Commodus (180192).

1) Dionysius, Corintbiorum ecclesiae episcopus tantae eloquentiaeet industriae fuit ut non solum suae civitatis et provinciae populus sedet aliarum urhum et provinciarum episcopos erudiret. De obis illustri-bus 27.

www.digibuc.ro

131

Cea mai importantä lucrare contra gnosticismului este aceeaa s. Ireneu, cunoscutä numai in traducerea latineascA, sub tit-lul Adversus haereses. Este o operä de proportii mari arecinci carti! care aratä invatäturile gresite ale lui Valentin,Simeon Magul, Menander, Saturnil, Basilides si ale altor gnos-tici, &And i combaterea bor. PAnA azi, Adversus haereses a s.Ireneu este isvorul principal pentru cunoasterea acelei mariprimejdioase erezii. Caracter general, are si Philosophumenaelevului säu Hipolyt, care, cum aratd i titlul grecesc al ei,zri ircov e,iu.), gXsyxo; este o combatere a tuturor ere-zii/or"-in 10 cArti. Autorul spune in introducerea operei sale,cä vrea sà arate cà ereticii nu si-au scos invataturile din s.ScripturA, ci din intelepciunea" greacA, din teoriile filosofilorsi din misterele inventate de astrologi. In adevär, Hippolyt vor-bind de marele numär de eretici incercA sà gäsiascä origineaconceptiilor fiecäruia inteunul din isvoarele amintite.

Cel mai viguros i mai aprig dusman al gnosticismului afost insä scriitorul african Tertullian, care in lucrärile De pres-criptione haereticorurn, Adversus Marcionem, Adversus Her-miogenem, Adversus Valentinianos, De carne Christi, De resu-rectione carnis, De censu animae (= despre origina sufletului)si Scorpiace (= antidot contra impunaturii scrorpiei), atacA instilul lui violent, necrutAtor si sententios, erezia gnostica subtoate aspectele ei.

Chiar si Clemente din Alexandria si Origene, care, amân-doi, au fost admiratori ai filosofiei grecesti si, in special, alfilosofiei lui Plato si amandoi au f Acut eforturi putin obisnuite,pentru o riíricrtg, pentru o intelegere superioarä a invàtäturi-lor crestine revelate, au scris i ei contra ereziei gnostice. Ca-pitolele 6 si 8 din Pedagogul ( llacaccroy6s ) lui Clemente, cu-prind o criticA severg a doctrinei lui Marcion jar Stromateis alui, e, in general, scrisa contra gnosticismului. Origene a scrisun Dialogus adversus Candidum Valentinicum", din care nis'a pAstrat numai titlul si care era indreptat contra sectei luiValentin.

Sistemului filosofico-teologic gnostic, scriitorii bisericestinu i-au opus un sistem propriu. 0 stiintA teologicA, cum amamintit, nu exista Inca atunci. Argumentul lor principal si de-finitiv era altul. Era traditia doctrinarei a ierarhiei bisericesti.Si ei admiteau tendinta spre o intelegere mai profundA, spreo gnosis a invAtäturilor crestine, dar numai in limitele fixe alewww.digibuc.ro

132

revelatiei i avand-o pe ea ca indreptar sigur. In fata revelatieitrebuie sa inceteze §i curiozitatea §i pofta de marire: cedatcuriositas fidei, cedat gloria saluti", scrie Tertullian.1) Chris-tos i-a invätat adevarurile credintei pe apostoli, iar ace§tia pesuccesorii lor. Asta este norma credinfei care vine dela Chris-tos prin invataceii Lui, la est regula veritatis" scrie acela,Tertullian quae venit a Christo transmissa per comites lp-sius.') De aceia ii invita pe eretici, ca, inainte de toate, inaintede prof esarea oricarei invataturi noi, sa dovedeasca origina bi-sericilor lor, sa arate succesiunea episcopilor dela apostoli, oridela elevii imediati ai acestora. 3) S. Scriptura este a bisericii§i numai ea are dreptul sa o interpreteze §i sa o explice. Tes-timonium veritatis" sunt bisericiile infiintate de apostoli, (ecc-lesiae apostolicae matrices et orighiales" le nume§te scriitorulafrican citat) in frunte cu biserica Romei, in care au predicatPetru §i Pavel. Tot ce e in afara de ele, e fal§, Hegesippus vi-ascris impotriva ereziei gnostice Memoriile sale ITcopAllata sauluTypcip,p,oace intemeiat pe constatarile f acute in lunga-i cala-torie din Orient pdn'd la Roma. Insuqi spune, ca a luat con-tact in cursul drumului cu episcopii din diferite oraqe, apoicu episcopul Romei, de a cdrui succesiune dela Petru, zice cals'a convins, §i a vazut ca tosi, in toate lucrurile inva(ei la fel §ideci, toti au primit dela Christos prin predecesorii lor, aceleaqiinvdtdturi. Acest fapt, constituie dovada cea mai puternica aadevarului pe care-1 reprezinta raspande§te.

Tot pe traditia apostolica, a carei cea mai autentica ex-presie este biserica Romei, isi intemeiaza argumentatia sa im-potriva gnosticismului §i s. Ireneu atat in lucrarea citata,Adversus haereses, cat §i in lucrarea Demonstratio praedica-tionis apostolicae. Adevarul nu e nici in filosofia lui Plato niciin cosmogoniile orientale, ci adevarul e acela, pe care-1 maru-risesc §i predica bisericile apostolice din Smyrna, Ephes, Co-

1) De praescriptione haeriticorum c. 17.2) Apol. 47.

3) Edant ergo origines eclesiarurn suarurn, evolvant ordinem episco-porum suorum ita per successiones ab initio decurrentem ut primus illeepiscopus aliquem ex apostolis ye"- apostolicis viris, qui tarnen cumapostolis perseveraverit, habuerit auctorem et antecessorem. Hoc enimmodo ecclesiae apostolicae census silos deferunt. De praescriptione hae-reticorum, 32.

www.digibuc.ro

133

rint, Roma, etc. Succesiunea neintreruptä dela apostoli a epis-copilor din aceste biserici, este dovada sigura Ca' ele au pästratnealterate invgtgturile lui Christos. Dar fiindcg ar fi prea greuzice el, ca credinciosii sa examineze succesiunea apostolica atuturor bisericilor, e suficient dacg se orienteaza dupa ceeaceinvatg biserica Romei. Cgci .cu aceast à bisericg propter poten-tiorem suam principalitatem" trebuie sg fie de acord toate cele-lalte biserici i credinciosii de pretutindeni, fiindcg ea a pgs-trat invätgturile primite dela apostoli.

Intemeiatà pe aceastä traditie apostolicg simplä i logica,biserica a biruit strdlucitoarele doctrine cu subtilitgtile vapo-roase ale gnosticismului, care se plimba pe cele mai inalte culmiale filosofiei i stiintei contemporane.

t. Montanismul,

A doua mare erezie, care a turburat viata, i altf el, atât degrea, a crestinismului din veacul al 2-lea si al 3-lea a fost mon-tanismul. Desi nici autorul i nici aderentii lui nu au desfdsu-rat o activitate literarg bogatä, cum au desf gsurat autorii di-verselor secte gnostice, iar de altä parte, chiar din cauza acea-sta, n'au provocat nici o luptg literarg atât de intensivg, cumau provocat gnosticii, imprejurärile in care a luat fiinta precum

invätaturile acestei erezii, sunt mai cunoscute.Autorul ei a fost Montanus, un neoconvertit din Mysia

Phrygiei. De aceea contemporanii o i numeau erezia phrygianä.Acesta prin anii 172-173 a inceput a propovadui, intemeiat pedescoperirile, pe care spunea ca i le-a fäcutParaklet (s. Spirit)si care urmäriau o perfectionare a moralei crestine. Montanuscgdea adesea in nesimtire (extasis) í atunci prin el, ca prin-tr'un organ al sdu, Paraklet îi comunica poruncile. Lui i s'auatasat doug femei, Priscilla i Maximilla, care, si ele, deveni-sera, in extaz, organe ale revelatiei Paraklet-ului. Atgt faimafelului cum se produceau profetiile" cât §i cuprjnsul lor, s'argspândit repede in toate pärtile, intgiu in Orient (Phrygia,Galatea, Libya, Syria, etc.), iar de ad in Occident. Urmele ei legdsim acolo incg in 177-178, in scrisoarea bisericilor din Vi-enne §i Lyon, cgtre cele din Asia si Phrygia, de care am vor-bit in capitolul despre persecutii, apoi din scrisoarea acelorasibiserici Vienne si Lyon tot din 177-78, trimisa, prin Ireneu,martirul de mai târziu, papei Eleutherus. In Africa, i s'a alg-

www.digibuc.ro

134

turat ereziei si marele scriitor bisericesc, unul din cei mai mari,pe care i-a avut crestinismul vechiu, Tertullian.

Invdtaturile principale ale ereziei montaniste sunt: IsusChristos va veni in curând, va infiinta Ierusalimul ceresc (im-pdrätia de o mie de ani) chiar in Phrygia, intre localiatile Pe-pusa si Tymion. In vederea acestei veniri, a doual Parak-let-ul a ordonat prin Montanus si tovaräsele sale, Priscilla siMaximilla, cea mai severa moralitate, care consta in prohibi-rea cdsätoriei a doua si intr'o serie intreagâ de posturi noui,Crestinilor nu le este ingAduit sa fugâ din fata primejdieimartiriului si, in sfârsit, biserica nu poate ierta toate pgca-tele fiindca Paraklet a spus prin organele" sale (Mon-tanus): Biserica poate ierta peicatele, eu inset (Paraldet)nu o voi face ca sei nu peiceituiascet fi alfii". Aceasta e nouadoctrina eretica asa cum se poate deslusi din putineledescoperiri" care ne-au ramas dela cei trei profeti sipdstrate in scrierile lui Eusebiu, Epiphanus si mai ales in alelui Tertullian. Toate oracolele", descoperirile" si profetiile"f acute de Paraklet prin Montanus, Priscilla si Maximilla, aufost adunate, poate chiar de eel trei, intr'o carte, pe care o cu-nostea Tertullian, Hippolyt si alti scriitori vechi. Pana azi nus'a descoperit ins6 nici un exemplar al ei. La f el au pierit sicelelalte scrieri ale aderentilor ereziei, cum a fost de Odascrisoarea comuniatilor montaniste din Asia Mica câtre bise-rica Romei, de care aminteste Tertullian, 1) si in care aceleacereau recunoasterea doctrinei lor, apoi cartea unui AsteriusUrbanus ( Aóyo; xatex Acrcipwv Oöpf3aveN ), aceea a lui Themi-son, unul din conducatorii misarii din Phrygia, si a lui Proc-lus din Roma, cu care a polemizat anti-montanistul Caius inDialogul sdu, carti a câror amintire ne-a Oistrat-o istoriculEusebiu in Istoria bisericeascei a sa.

Cum apare si din scurta expunere de mai sus a invätätu-rilor montaniste, erezia aceasta nu s'a prezentat ca un sistemnou, si n'a avut nici pe departe amploare si pretentiile gnosti-cismului si n'a urmarit transformarea pe un plan filosofic spe-culativ, a intregului crestinism. Cu toate acestea si ea consti-tuia pentru biserica acelor vremuri o foarte mare primej die. i

asta nu numai din cauza situatiei generale, in care se gasiaatunci biserica (persecutiuni, lipsa unui sistem teologic bine de-

1) Adoersus Praxeam c. 1.

www.digibuc.ro

135

finit, aparitia lui odatä cu gnosticismul, etc.), ci mai ales dincauza felului simplu cum se prezenta §i. a doctrinelor, cu multmai accesibile masselor populare, pe care le profesà qi careerau in legatura directà cu viata pra ictia a lor. Inainte detoate, montanismul se incadrà in aparentà, in anume texte aleScripturii Testamentului Nou. Astfel d. p. faptul cá Paraldet avorbit prin Montanus, Priscilla §i Maximilla, Il explicau cucuvintele rostite de Mântuitorul in lunga qi emotionata cuvân-tare, pe care a tinut-o apostolilor la Cina cea de Taina. Atun-ci Christos a spus cà va merge la 'Fatal §i le va trimite pe Mem-gedetorul (IrcepoixX7cg). Incei multe am a vei spune yowl a zisIsus ci acum nu le putefi purtez, dar ctind va veni Spirituladevdrului (Paraldet, faghduit mai sus) acela vä va invdfa pevoi tot adevärul".

Prin urmare, argumentau montani§tii, revelatia nu s'a in-cheiat cu petrecerea lui Christos pe painânt, fiinda insu§i adeclarat, cà atunci apostolii neputând intelege tot ce ar maiavea de spus, amând descoperirea anumitor adevaruri pe maitárziu, and aceasta va fi facutà de 6 TcapdcxXilio: care fi cele vii-toare le va spune yowl". Ori, acum Paraklet a vorbit prin mij-locirea celor trei. Tertullian insu§i, distinge in evolutia opereimântuirii trei etape: a copilariei, and Dumnezeu a vorbit prinprofeti (Legea Veche), a tineretii, and Christos, fiind pemânt, a vorbit apostolilor qi a maturitatii, care a urmat acum,când Paraklet a vorbit prin Montanus qi tovar4ele sale. 1)Apoi faptul cä Spiritul adevarului a vorbit prin cei trei, eraprezentat ca una din multele charisme de care vorbeqte Pavelin scrisoarea intâia catre Corintieni (cap. 12-14), unde citimcA unuia i se dei prin Spiritul cuvtintul infelepciunii, iarei al-

propterea Parakletum miserit Dominus, quoniam humanamediocritas omnia semel capere non poterat paullatim dirigeretur etordinaretur et ad perfectum perduceretur disciplina ab illo vicario Dei,Spiritu Santo. Adhuc, inquit, multa habeo loqui vobis, sed nondum po-testis ea baiulare: cum venerit ille Spiritus veritatis, dedueet 1os inomnem veritatem et supervenientia renuntiabit vobis Quae est ergoParakleti administratio nisi haec, quod disciplina dirigitur. quad scrip-turae revelantur, quod intellectus reformatur, quod ad meliora profici-tur? ... Sic et justitia primo fuit in rudimentis. natura Deiim metuens,dehinc per legem et Prophetas permovit in infantiam, dehinc per evan-gelium efferbuit in inventutern. nunc per Parakletum componitur inmaturitatem. De oirginibus velandis c. 1.

www.digibuc.ro

136

tuia cuviintul f tiin fei, iarei altuia proorocia, iarei altuia alege-rea spiritelor, iar altuia felurite limbi, iard altuia teilmeicirealimbilor" (12, 8 10). Predicarea apropiatei veniH a lui Chris-tos era intemeiata pe cuvintele Mantuitorului, prin care aratäsemnele acestei a doua veniH: atunci vei vor da pe voi Infranevoi si vei vor omorl f i vefi fi urifi de toate neamurile pentrunumele meu" (Matei 24), cuvinte care au facut pe multiin cursul persecutiilor sa creada ea ea e apropiata. Stapani-rea de o mie de ani a lui Christos, iqi gasia un temei aparentin cap. 20 al Apocalyps-ului s. loan. Refuzul de a fugi din fataprimejdiei martiriului, respingerea casatoriei a doua §i impune-rea nouilor posturi, erau prezentate ca o pregatire *i demna qinecesara pentru venirea lui Christos.

Acestea sunt cauzele, care au facut noua erezie atAt deaccesibild masselor populare qi care au facut-o sa fie, in ace-la§ timp, §i atat de primejdioasa. Caracterul deosebit de pri-mejdios al ei, il forma apoi §i altceva: tradifiei doctrinale aierarhiei bisericesti, montanismul ii substituia inspirafia indi-vidualei. Montani§tii spuneau, ca opera revelatiei nu s'a incheiatcu apostolii, ci ea continä perfectionand mereu, potrivit timptiluii necesitatilor lui, invataturile ramase dela Apostoli. Dacà

acest principiu ar fi triumfat, creOnismul ar fi fost incetulcu incetul complect anarhizat §i pulverizat in infinite secte, du-pa numarul infinit al inspiratiilor individuale.

Reactiunea bisericii impotriva ereziei montaniste a fostprompta §i viguroasa. Doua sinoade episcope0i, tinute unul inHieropolis i celalalt in Anchialos au condamnat invataturilelui Montanus iar aderentii lor au fost scoqi din comunitateacre§tinilor. Sigur, la fel s'a procedat impotriva ei pretutindeni,apoi, ca *i gnosticismul, montanismul a fost combätut §i prinmijloace literare. Miltiades, pe care Tertullian il numqte ecc-lesarum sophista, a scris impotriva lui o carte dovedind fal§ita-tea profetiilor" lui Montanus, Priscilla §i Maximilla, pentrucä,spunea el, profetii nu au vorbit §i nu pot vorbi in extaz. Panase gasiau Inca in vieata cei trei profeti, a scris impotriva lor §iepiscopul Apollinaris din Hieropolis (in Phrygia mica) o scriere(ypc'qq-Lce-ccx. o nume§te Eusebiu). Cartea avea iscalit'urile maimultor episcopi din diverse provincii §i de aceea se crede cà eaa fost o scriere pastorala. Episcopul Serapion din Antiochia aanexat-o scrisorii sale trimisa lui Karikus qi Pontius, pentru a

www.digibuc.ro

137

dovedi, cu iscaliturile pe care le cuprindea, cà profetiile mon-taniste sunt respinse pretutindeni. Falsitatea prof etiilor a ara-tat-o si scriitorul Apollonius din Asia Mica intr'o carte a sadin 197 si un scriitor anonim amintit de Epiphanius. Dionisie,episcoul din Corint, a combätut in scirsorile catre bisericile dinAmastris si Knossus (insula Creta) invataturile montaniste pri-vitoare la casatorie si post. Probabil, si papa Soter a intocmito pastorala impotriva montanismului. In toiul luptei s'a mersuneori atât de departe cum a f acut Calus din Roma in Dia-logul sau cu montanistul Proclus incât s'a negat canonicita-tea Evangheliei si Apocalypsului s. Joan fiindca' erezia, pe careo combateau, isi intemeia pe ele invatitura ref eritoare la trimite-rea lui Paraklet si la domnia de o mie de ani a lui Christos.

Biserica a biruit si aceasta erezie, ale carei resturi rasletesi neputincioase s'au mai pastrat in Occident pana prin veaculal 5-lea, iar in Orientul asiatic 'Ana in veacul al 9-lea.

www.digibuc.ro

PARTEA II.CRESTINISMUL DELA CONCILIUL DIN NICEA

PANA LA SFAR$1TUL VEACULUIAL 7-LEA.

www.digibuc.ro

Capitolul L

BISERICA IN IMPERIUL ROMAN DELA EDICTUL DINMILANO PANA LA SFARSITUL VEACULUI AL 7-LEA.

Edictul dela Milano din anul 313 care porneste din recu-noasterea libertatii de constiinta, ingaduind fiecaruia sal slu-geasca pe Dumnezeu dupg cum crede de cuviinte, a constituitpentru crestinismul p'ersecutat si declarat dusman al statuluisi al ordinei lui publice, un triumf hotaritor. Dar edictul nu cu-prinde numai accentuarea acestui principiu, ci incearca si o re-parare a nederptatilor trecutului poruncind sg le fie restituitecrestinilor localurile unde aveau obiceiul sd-si find aduneirile"precum si toate celelalte bunuri pe care le posedau in comun.Daca cineva s'ar simli pagubit in urma acestor restituiri, sa seadreseze organelor statului, care le vor da despagubirile cuve-nite. In interesul linistii publice cei doi caesari, Constantin siLiciniu, autori ai edictului, poruncesc executarea grabnica adispozitiunilor lui.

Ceeace a creat insa crestinismului o situatie cu totul nougin imperiul roman nu a fost atât litera edictului, fiindcg liberta-tea de cult le-o acordase si decretul din anul 311 al lui Gale-rius, care, si el, spunea ca. denuo sint Christiani et conventiculasua cornponant ci atitudinea personala a lui Constantin insusi.Cad acesta dupa marea biruintg fulgeratoare din toamna anu-lui 312 asupra lui Maxentiu, biruinta astigata sub semnulCrucii, deuenise creftin, si incepuse chiar a se crede insarcinatcu misiunea diving de a fi ocrotitorul, aparatorul si raspândi-torul autoritar al noii religiuni. In scrisoarea manifest trimisàpopoarelor din Orient dupa biruinta asupra lui Maxentiu spuneca Dumnezeu s'a servit de el pentru indeplinirea planurilorSale, aducându-I de pe tarmul Oceanului britanic si dela ex-tremitatea tdrilor unde soarele apune", ca sg atraga pe oamenila pazirea Legii si ca sa sporiascg credinta si religiunea")1) si1-a ales ca sal faca servitorul si executorul ordinelor Lui".2) El

1) Eusebiu, Via(a lui Constantin, II, 28.2) Ibid. II, 29. www.digibuc.ro

142

se socotia, cum a afirmat-o odata inteo adunare de episcopi,episcop pus de Dumnezeu pentru cele din afarei ale bisericii"1)

In politica bisericeasca a lui Constantin, se pot distingedoul perioade. Intaia incepe cu edictul dela Milano §i dureazapana la anul 324 §i a doul dela aceasta data pang la sfar§itulvielii lui. In perioada intaia avea ca tovara§ la domnie pecomnatul sau Liniciu, care era pagan §i care, in curand, incepu-se sa persecute, in partile de rasarit ale imparatiei, cre§tinis-mul, cu o furie, ce amintia timpurile triste ale lui Galeriu, na-dajduind chi, intemeiat pe elementul pagan, il va putea birui pecolegul sau din Apus §i va ramane, astfel, singur stapan al vas-tului imperiu. De alta parte, in Occidentul, asupra caruia seintindea stapanirea lui Constantin, creqtinismul era prea putinraspandit, pentru ca sä-si poata ingadui fata de el o politica denatura de a jigni susceptibilitatea majoritatii covar§itoare apopulatiei. Aceste doua motive ii impuneau o anumitä rezervaqi pastrarea unei atitudini de egala solicitudine atat fall depaganism cat si Ltd de crestinism. Dupa invingerea lui Liciniu,invingere atribuita aceluiaq Dumnezeu creqtin, ramanand sin-gur imparat, n'a mai facut nici o taina din preferintele sale,luand masuri, care dovediau nu numai o adanca convingere re-ligioasa ci §i dorinja hotarita de a vedea disparand vechiul pa-ganism.

Legile date in partea intaia a domniei lui nu sunt decalaplicarea practica a principiului egalitatii stabilit in edictul din313. Printr'un decret din acelaq an, asupra caruía a revenit §iin anii 319 §i 330, ii scute§te pe clerici (ecclesiae catholicae de-ricos) de serviciile publice, ca nu cumva prin indeletnicirea cuastfel de lucruri sa fie impiedicati a-0 implini datoria de mi-nigtri al cultului divin, cum spune decretul a doilea (ne sacrile-go liquore quorundam a divinis obsequiis avocentur. 2) In anul321 impune repausul duminical (venerabili die solis) magistra-tilor §i meseriaqilor §i tuturor ora§enilor (urbanae plebes), 31iar in 323 interzice, sub aspre pedepse ca preofii qi ceilalfislujitori ai sectei catolice sa fie siliti a lua parte la ceremo-niile pagane, 4) Decretul, cum remarca cu multa dreptate P.

1) ibid. IV, 23.2) Eusebiu. 1st. bis. X, 7, Cod. Theod. XVI, II, 1, 2, 7.3) Cod. Justiniani III, XII., 2.4) Cod. Theod. XVI, II, 5.

www.digibuc.ro

143

Allard 1) cuprinde o expresiune care tradeaza sentimenteleintime ale impäratultii: religiunile pagane sunt numite dienaesuperstitones" pe and crestinismul e sanetissima lex".

Dela 324 inainte, and stäpânia imperiul intreg si and numai trebuia sa se teama nici de rivalitatea lui Liciniu, caremurise in Martie, si nici de reactunea elementului pagan atâtde puternic ina in partile occidentale ale imparatiei, poli-tica religioasa a lui Constantin se schimba cu desävarsire. Inmanifestul adresat nouilor sal supusi din Orient, isi da pefata sentimentele si convingerile f arä nici o rezerva. Manifes-tul incepe cu o comparatie intre soarta celor care au acceptatcrestinismul si a celor care 1-au combatut si persecutat. Ceidintal se bucurd de tot felul de buneiteifi f i isi ajung fericitiscopul in toate intreprinderile lor, pe and asupritorii lui ii-auveizuf armatele invinse si teliate in buceiti si nu au dat beiteilii,pe care sei nu le fi pierdut. Autorii persecutiilor au al5ut unshirsit tragic sau au dus o viald infamei si mai tristei decdtmoartea. Pentru a sapa imperiul de extrema primej die, carel-a infectat ca o boald molipsitoare boala necredintei inDumnezeul crestinilor! Dumnezeu 1-a ales pe el, pe Con-stantin, aducandu-1 de pe tarmul Oceanului britanic, din tat-lieunde sbarele apune in mare si i-a dat puterea ca sa risipiasanegura care acoperia pamântul, si sa cheme neamul omenescla credinta cea adevarata.2)

Intr'o alta proclamatie atre aceleasi popoare din Orient,dupace vorbeste de mizerabilul imparat" Diocletian care,.trase sabia contra nevinovatiei" si scrise cu ascutitul ei edic-te sângeroase" Inca pamântul a plans, cerul a suspinat sisoarele s'a intunecar, si dupa o rugaciune plina de duiosie sialdurd, Constantin, desi accentuiazä a numai crestinii duco viata nevinovata si sfânta", totusi doreste ca si pagamilorcare tin sa aibe temple consacrate minciunii", sa li se lase li-bertate deplina: nimenea sal nu tulbure pe acei ce nu sunt decredinta sa", adauga imparatul in aldurosul indemn la pace,cu care isi incheie proclamatia.3)

In urma masurilor luate cu tot mai mult curaj, pagani-smul ajunsese in situatia de religiune numai tolerata din ra-

1) Le ehristianisme et l'empire romain°. Paris 1925 p. 161.2) Eusebiu, Vista lui Constantin II, 24-28.BI Eusebiu, o. cit. II, 48-59.

www.digibuc.ro

144

tiuni superioare de stat, mai ales in Orientul unde impdratulpetrecea mai mult. Guvernatorii provineiilor erau numiti cudeosebire dintre cretini, iar acelora dintre ei, care erau ph"-gani, le-a interzis sà ia parte la sacrificiile publice pagane')In anul 326 (IA ordin guvernatorilor ca, inainte de a se apucade constructii noi, sà termine pe cele incepute de antecesoriilor, cu exceptia templelor pdgane. Porunci au fost trimise intoate pärtile ca sä se zideascä, pe cheltuiala statului, bisericinoi, sä se repare cele ce cad in ruinä, sä se märeascd celece sunt prea mici", ca qi cum scrie biograful säu Eusebiu

ar fi fost asigurat cà toate popoarele vor renunta la fag.-cirile pdgânismului, pentru a se pune cu umilintä in slujbaCreatorului lor. In acela§ timp a oprit ridicarea de noi idoli,In Bizantul, devenit dela 329 inainte noua sa capitala, a in-terzis cu desävär§ire orice ceremonie pagänä §i profane.4)Au fost apoi därâmate, din ordinul lui, templul zeitei Venusdin Afaea dela poalele muntelui Liban care era, o §coalädeschisä de desfrânare", templul lui Esculap din Cilicia ca-re fusese privit cu admiratie de filosofi", §i un alt templu alzeitei Venus din Heliopol (Phoenicia), in care pägânii per-miteau femeilor qi ficelor lor de a se prostitua nepedepsit".5In multe localitäti statuile idolilor au fost distruse parte dinordinul impäratului, parte de reactiunea populara. impotrivapäganismului, in numele cäruia Liciniu desläntuise recenta sapersecutie.

Pagânismul era insä prea puternic, mai ales in pärtileoccidentale, pentru a putea fi exterminat in timp atât descurt §i cu astfel de mijloace. In interesul lini§tei publice,Constantin, cu toata profunda aversiune pe care o avea fatäde el, a fost silit sd-1 tolereze §i sä tina seama de traditiile §inevoile lui. Cei doi urma§i ai säi Constantius, in Orient, §iConstans in Apus al treilea mo§.tenitor al säu, Constantin,a fost =is la Aquilea in anul 340 primind din copilärie oeducatie cre§tinä §i lipsiti de experienta tatAlui lor, au inau-

Eusebiu o. cit. II, 44.2), Cod. Theod. XV, I, 3: exceptis dumtaxat templorum aedificatio-

nibus.3) Op. cit. II, 45 si 46.4) Op. cit. III, 48.

Ibidem. III. 55, 56 si 58.www.digibuc.ro

145

gurat, cel putin formal, o politica de violentd si brutala intole-ranta. Inteun decret din' 341 Constantius porunceste sti ince-teze superstifia si nebunia sacrificiilor (cesset superstitio,sacrificiorum aboleatur insania). 1) In luarea acestei masuriimparatul se refera la o lege a parintelui sail, care ne este cutotul necunoscuta. In anul urmator printr'un alt decret, sem-nat de amândoi impäratii si adresat prefectului Romei, careinsusi era pagan, se ingaduie ca, desi superstitia" trebuie abo-lita, templele asezate in afara de zidurile orasului sa fie con-servate, fiindca dela ele isi trag origina jocurile si luptelecare distreaza poporul. Un nou decret, a carui data nu poatefi fixata, semnat, ca si cel precedent, de amândoi imparatii,porunceste ca pretutindeni, (omnibus locis atque urbibus uni-versis), sa fie inchise toate templele pagane si sà fie inter-zise sacrificiile. Decretul stabileste sanctiuni strasnice, atatimpotriva delicvenetilor cat si impotriva functionarilor care vortolera abuznrile.2)

Aceasta politica de intoleranta a fost continuata de Con-stantius si dupa ce, in urma uciderii fratelui sail Constansdin partea soldatilor uzurpatorului Magnentius, a râmas sin-gur stapânitor al imperiului (353-361). Intoleranta a fost in-sa numai pe hârtie si numai formala. Desi chiar si in anul 356a poruncit sa fie pedepsiti cu moartea toti care sacrificä ido-lilor 3) nu cunoastern nici un caz de aplicare a acestei aspresanctiuni. Mai multi in anul cand a dat impreuna cu fratelesau Constans ordinul ca pretutindeni sa fie inchise templelepagane si sa fie interzise sacrificiile, prefectul Romei era unpagan, precum pagan era in 353 si Orfitus, care a fost menti-nut in fruntea orasului si in urmatorii 5 ani si care se intitulapontifex al soarelui si pontif ex al zeitei Vesta. Un calendarroman din anul urmator, 354, cuprinde toate sarbatorile pa-gane, si chiar in anul 356 când a aparut decretul, care pedep-sia cu moartea pe cei ce sacrifca idolilor, Constantius vizitandRoma, confirma privilegiile vestalelor, aproba subventiileobisnuite ale cultului pagan si face numiri in diverse func-tiuni sacerdotale pagane. Singura masura reald impotriva p 6-ganismului a fost inlaturarea statuiei Victoriei din sala de se-

1) Cod. Theod. XVI, X, 6.') Cod. Theod. XVI, X, 2.3) Ibidem XVI, X, 3 i 4.

www.digibuc.ro

146

dinte a senatului. De aceea scriitorul pagan Symmachus(345-405) scrie inteuna din epistolele sale ca. imparatulConstantius a pästrat vechea religiune a imperiului desi elavea and credit:fa 1).

Intoleranta formala a decretelor imparatesti a avut insaalt rezultat: a fanatizat massele crestine acolo unde ele for-mau majoritatea populatiei, masse, care s'au dedat laa cte de violenta, tolerata de autoritatile publice, si a demora-lizat elementele pagane obisnuite a-si sti cultul ocrotit, aparatsi sprijinit. Macinarea aceasta lenta dar sigura a paganismu-lui, a continuat cu exceptia scurtei domnii de doi ani (361363) a lui Iu Han Apostatul, care a incercat sa creieze unpaganism nou, mai rafinat, mai rational si mai organizat cumai multa ori mai putina energie si sub urmasi lui Constan-tius. Daca Valentinian I din Occident (364-375) devi buncrestin, a dovedit ca impeirat o senina impartialitate evitandtot ce putea fi interpretat ca o jignire a supusilor sal nacres-tini si daca Valens din Orient (346-378) era ocupat preamult cu consolidarea ereziei ariane si cu persecutarea necruta-toare a aderentilor crezului dela Nicea, succesorul lor, Gratian,a reluat firul politicei religioase alui Constantius si Constans.A continuat aceasta politica fara violenta verbala a lor, dar cumai mult calcul, la care au contribuit, sigur, si sfaturile s. Am-brosiu din Milano, cu mai multa fermitate si cu rezultate maihotaritoare. Inainte de toate, a refuzat sa poarte titlul depontifex maximus, ca astfel sa rupa orice legatura dintre el sipaganism, apoi a scos definitiv din senat statuia Victoriei, pecare o scosese in 356 si Constantius dar fusese reasezata sub°Iu lian Apostatul, ca una ce era socotita simbol al cultului pa-gan. A suprimat toate privilegiile, imunitätile si subventiileacordate pana aci din tezaurul public preotilor si cultuluipagan si a confiscat pe seama fiscului bunurile imobile daruitetemplelor ori colegiilor preotesti.2) In acelas timp a acordat omultime de privilegii si scutiri clerului crestin.

Anemiat in urma pierderii oricarei legaturi cu statul si,mai ales, in urma pierderii sprijinului lui, lovit si urmarit cutenacitate si fara intrerupere de Theodosiu cel Mare, de ur-masii sal Arcadiu si Honoriu si de succesorii lor si urmarit si

1) P. Allard o. cit. p. 186-188.2) Cod. Theod. XVI, X, 20 cfr. i Allard o. cit. p. 255-256).

www.digibuc.ro

147

de prppaganda asidug si entusiastá a misionarilor si a predica-torilor crestini, pagânismul, care incetase demult de a maiavea fiinta legala, a inceput sa dispardi si ca organism public.Peigani erau, pagani care se inchinau in locuintele lor, dar numai exista un paganism organizat. Isgonit din cetati si orase,pagânismul s'a refugiat la sa-te pagi, de act numele aderen-tilor lui: pagani 'Ana când valurile cutropitoare ale cresti-nismului biruitor, 1-au distrus si acolo.

Prabusirea puterii imensului colos, care era paggnismul,s'a datorit, fara indoiala, si masurilor luate de imparati im-potriva lui si asaltului statornic al propagandei crestine; darnu numai lor. Pdgânismul incetase de mult de a mai fi ocredin(ä cu radäcini in sufletul populatiei, ci era un conglo-meraf de rituri, de superstitií si de cerernonii farg un substratdoctrinar unitar si f gird organizatie ierarchica unitara. Lipsitde aceste elemente esentiale de unitate si omogenitate, el afost incapabil de o reactiune violenta, pierind lent, topindu-se, am putea spune, fära revolte sângeroase si farg sguduiri.

Crestinismul, care a fost sub Constantin cel Mare religiu-nea imparatului, a ajuns sub urmasii lui sa fie religiunea ofi-cialei, singura recunoscuta si singura ocrotita si sprijinitg, aimperiului. Situatia aceasta a avut pártile ei bune precum aavut si partile ei rele. Conceptia de viata crestina si princi-piile etice crestine au patruns in toate ramurile activitatiipublice si private. Crestinismul a dat alt sens vietii si lumiisi a creat un nou tip de orn si o noua umanitate. Depuisl'adoption du christianisme, nous vivons sur un autre plan"scrie cu multa dreptate profesorul Ferdinand Lot') Imparatiifacând din biserica crestina singura bisericä recunoscuta nu instat ci a Statului, i-a dat stralucire si prestigiu si imense posi-bilitati de afirmare si de organizare. In acelas timp insa soco-tind-o prea mult a statului adica prea mult a lor, O.-au atri-buit in viata intima a ei si, phiar si in rosturile ei doctrinaredrepturi, care i-au stânjenit evolutia ,normala si i-au prici-nuit nenumarate nenorociri.

Intemeitorul politicii cesaro-papiste cáci despre ea evorba a fost Constantin cel Mare insusi, care voia sà joaceqi in biserica cresting rolul de pontifex rnaximus, pe care il

1) La fin du monde antique et le début du moyen age. Paris 1927p. 44.

www.digibuc.ro

148

avea in paganism si se credea, cum a si spus-o, episcop ,pentruafacerile externe". In timpul controverselor donatiste din Afri-ca, el care se botezase abia pe patul de moarte, intervine au-toritar &and ordin sa .se convoace sinoade, indicand locul lor

persoanele care trebuiau sa participe la ele. Mai tarziu ela ascultat expunerea dogmatica a ereticului Arie si a decla-rat-o conforma adevarului catolic. Sinodului convocat in anul335 in Tyrus îi scrie chi daca se va gasi vre-un episcop atatde cutezator incat sa nu se supuna ordinelor lui, va trimiteofiteri care sa-1 conduca in exil si Il vor invata a nu mai fineascultator ordinelor, ce imparatul da in interesul adevaru-lui".. I) Fiul i urma§ul sau Constantius se amesteca direct inluptele dintre ariani si ortodocsi, hand parte celor dintai,terorizand qi pedepsind pe episcopii care nu erau de parerealui. In faimosul sinod dela Milano (355) a declarat cu mainape sabie, cand unul din episcopii prezenti i-a vorbit de canoa-ne, canon e ceeace doresc eu" (órcap &re() poúXop.at TO5To 7.0a1P,vogiu&ca ). Din cauza amestecului lui brutal in chestiuniledogmatice si in chestiunile disciplinare bisericesti §i din cauzapersecutiunilor violente impotriva tuturora, care nu acceptau ve-derile lui doctrinare, s. Hilarius, episcopul din Poitiers, Il nu-meste in al sau Libellus contra imperatorem Constantium, Anti-christ si ingerul satanei, Imparatul Valens a poruncit sa fiearsi 80 de preoti care i s'au plans contra arianilor, jar in An-tiochia persecuta in mod crud pe aceia care dispretuiau rata-cirea lui Arie, . . . chinui pe mai multi dintre ei, in diferite chi-puri si pe altii Ii omori cu diferite feluri de moarte §i mai cuseama inecandu-i in fluviu". 2) Theodosie al II-lea a dat ordinca delegatii celor doua partide in lupta dela conciliul dinEphes (nestorianismul si ortodoxia) sa discute in prezenfa lui§i el sa decida de partea cui este adevarul. Imparatul Zenofixeaza norme de credinta in faimosul Henoticon din anul 482,pe care le-a impus clerului i credinciosilor din Egipt, Lybia siPentapolis. Justinian, marele amator de discutii teologice qi chiarde solutinni teologice, redacta, publica si impunea, ca un adeva-rat pontif ex tnaximus al cre§tinismului, deciziuni dogmatice.El a fixat anatematisme contra invataturilor lui Origene, si totel a intocmit si edictul din 544, prin care a deslantuit inutilele

') Eusebiu, Viafa lui Constantin IV, 41).2) Socrate, Ist. Bis. IV, 16 i 17; Sozomen Ist. Bis. VI, 14.

www.digibuc.ro

149

framântari in jurul celor Trei Capitole", iar mai târziu inMcirturisirea sa de credinfii, expune, ca si când ar fi fost ceamai fireascä atributiune a lui, credinta catolicä despre Trei-me, despre Isus Christos, stabilind si el, ca si s. Cyril din Ale-xandria, 13 anatematisme, impotriva rätâcirilor. Constans alII-lea public6 in anul 648 Typos-ul, in care interzicea orkediscutie asupra existentei in Christos a unei ori a douà vointesi a trimis inteun sinistru exil la Cherson pe papa Martin,care si-a permis sà." discute contra poruncii impâratesti, ches-tiunea pur dogmatica. a existentii unei singure vointe in IsusChristos.

Nu numai dogmele erau socotite ca apartinând competin-tii lor imperiale ci qi patriarchii, mitropolitii i episcopil erauconsiderati ca simpli funcitonari de care puteau dispune dupgplac, inlocuindu-i i destituindu-i, inaltându-i i coborându-i.Acest nenorocit sistem politico-bisericesc s'a manifestat mai cuvigoare in bisericile din Orient, lâsând urme care se vad pândastazi. Cea ma lapidarä definitie a dat-o acestei politici pa-triarchul Mennas in sedinta dela 10 Maiu 536 a unui sinodtinut la Constantinopol: In preasfeznta bisericez nu este iertatset' se intezmple ninzic impotriva vointii qi impotriva ordinelor

www.digibuc.ro

Capitolul IL

DESVOLTAREA IERARCHIEI BISERICESTI DELA CONCI-LIUL DELA NICEA PANA LA SFARSITUL VEACULUI

AL 7-LEA.

1. Episcopatul.

Noile conditiuni de viata creiate cre§tinismului dupaedictul dela Milano (313) , situatia de drept pe care a doban-dit-o in cuprinsul imperiului qi raspandirea vertiginoasa a lui,au avut o influent a hot aritoare asupra desvoltarii ierarhieibisericeti. Desvoltarea s'a f acut pe vechile temelii, gradeleierarhiei ramanând, cu foarte mici exceptiuni, acelea§i pe carele-am intalnit §i inainte de 325, insä sf era de competenta, atri-butiunile qi rostul lor in ansamblul vietii bisericeqti, au fostmai precis determinate, precum mai precis determinate aufost §i alegerea §i inaintarea, drepturile qi datoriile lor.

Marea unitate administrativa a ramas i in perioada decare ne ocupam diecesa, in frunte cu episcopul ei. Fiecarecivitas cu populatie cre§tina, avea, cum am vazut, un episcop.Sporind insa numarul credincio§ilor, nu numai in cetatea insa-si ci qi in satele pagi care ii apartineau, iar, de alta parte,devenind episcopul qi din punctul de vedere civil, o persoanacu important rol in viata publica, sfera de activitate qi atri-butiunile lui au crescut enorm, ceeace a determint o delegarea lor personalului clerical inferior §i, astfel, o descentralizarea intregii administratiuni bisericeqti. Apoi, chiar in urma aces-tei inmultiri de atributiuni §i in urma creqterii sferei deinfluenta a episcopilor, s'a ivit necestatea de a le incadra ac-tivitatea in nprme precise, care s'o faca mai rodnica qi, inacela0 timp, sa garanteze §i evitarea abuzurilor,

Astfel, a fost precizat prin o multime de canoane felulalegerii bor. Conciliul intaiu ecumenic (Nicea 325) spune incan. 5, Ca episcopul trehuie sa fie ales de toti episcopii provin-ciel (mitropolitane) - Daca, din motive grave, nu pot participatosi la actul alegerii, e suficienta prezenta a 3 din ei, care alegdupa primirea in scris a votului celorlalti. Alegerea e condusa

www.digibuc.ro

151

de mitropolitul de a carui competenta se tine i confirmareaei. Alegerea facutä fard asentimentul mitropolitului e, conformprevederilor can. 6 al aceluiasi conciliu, nulä. Daca sunt maimulti candidati, e ales acela care obtine majoritatea voturilor.Aceleasi norme de alegere le-au stabilit si sinoadele din An-tiochia (341, can. 19), si Laodicea, tinute cativa ani mai tarziu(can. 12), care spun ca inainte de a fi ales, trebuie sa i-seexamineze credinta sí viata candidatului.

Din canoanele 5 si 13 ale sinodului din Laodicea care pre-vad ch. nu se cuvine a se face hirotonisirile in prezenta ascul-teitorilor" (audientes) si nu se da gloatelor voie sa faca ale-gerea celor ce au a se aseza in preotie", apoi din faptul, calatat canoanele 4 si 6 ale conciliului dela Nicea, cat i cano-nul 19 al sinodului din Antiochia nu vorbesc de amestecul po-porului la alegerea episcopilor, s'a tras, de unii, concluzia, càvechiul obiceiu, pe care s. Cyprian II numeste general si il de-riva din traditia apostolica si divina, ca alegerea sa se facapraesente plebe", a fost parasit.1) Concluzia ni se pare gre-sita, Canonul 5, citat mai sus, spune cal alegerea (= hirotoni-sirea) sa nu se facä in prezenta asculteitorilor. OH, noi stimca cuvantul asculteitori, (audientes, etzpotilievot ) era un termentehnic qi el insemna gradul al doilea in deshisurarea peniten-ei publice. Asculttitorii stateau in vestibulul bisericii pana

dupa predica i atunci esiau afara odata cu catecumenii. Inacest inteles e folosit cuvantul asculteitori qi de can. 11 alconciliului intaiu. Prin urmare, atunci cand canonul 5 al sino-dului dela Laodicea, spune ca alegerea si hirotonisirea sä nuse faca in prezenta lor, porunceste sä se faca in partea aceeaa slujbei dupa predica la care nu asista nici ascultätorii,nici catecumenii. Canonul 13 al sinodului, spune sa nu se deavoie gloatelor ( 6xXoLg , turbis) sal faca alegerea. Cuvantul&ate"! care reproduce exact pe grecescul 6xXo; si pe latines-cul turba, inseamnä multimea nedisciplinatä, galagioasa. Ea,iar nu elementele serioase, nu poporul in general, erà exclusadela alegere. Aceasta rezulta, in afara de orice indoiala, din

1) Marii comentatori Zonara Balsamon atirrn6 cil. sub cm Antulhirotonisire din canonul 5 al sinodului dela Laodicea, nu se intelege nu-mai actinnea .sacrarnentaIrt a hirotonisiril. ci si actul alegerii preotilorepiscopilor, iar sub CUfltiii preofie din cononul 13 al aceluiasi sinod,se inteleg i episcopii.

www.digibuc.ro

152

scrisoarea sinodicei trimisa de conciliul dela Nicea bisericiidin Alexandria, care spune ca. episcopul, set fie ales de popor

alegerea sa fie confirmata de mitropolitul Alexandru alAlexandriei" 1) . Practica alegerii episcopilor in bisericile dinOrient cu eliminarea gloatelor, a vulgului, fost codificata deimparatul Iustinian (527-565) in Novela 123 (cap. I) , careprevede ca, in caz de alegere a unui episcop, sa se adune cle-rul si fruntasii cetatii ( Ilpkoc Ig 7r.6),sto; primates civitatis)

sa indice trei persoane, din care mitropolitul impreuna cuepiscopii conprovinciali sa aleaga pe cel mai vrednic. Sigur,la concursul numai al acestor 11rAircot rc6Xec).; , fruntasi aicetatii, s'a gandit si canonul 13 al sinodului dela Laodiceacand a spus ca nu gloatele sa faca alegerea. Pentru a nu ra-mane prea mult timp scaunele episcopesti vacante, conciliuldela Calcedon (451) prevede in canonul 25 ca episcopul alessa fie sfintit in curs de trei luni dela alegere.

Tot prin alegere se instituiau episcopii si in bisericile dinOccident. Papa Caelestin (422-432) spunea inteun decret al

trecut pe urma si in Corpus iuris canonici (C, 13 D 61) caepiscopul sa nu se instituie fara concursul clerului si al po-porului (nullus invitis detur episcopus, den, plebis et ordinisconsensus et desiderium requiratur). Detalille alegerilor variauinsa dela provincie la provincie. Astfell sinodul tinut la Ar-les in 443 ori 452, prevede in canonul 54, ea episcopii conpro-vinciali in frunte cu mitropolitul desemneaza trei candidati,din care clerul si poporul cetatii aleg unul pentru scaunul va-cant. Sinodul din Clermont (in Auvergue) tinut la 535, spunein can 2, cà episcopul trebuie sa fie ales de cler si popor cuasentimentul mitropolitului. Acelas lucru II prevede si sinoduldin 538 dela Orleans (can. 3), apoi sinodul tinut tot acolo la549 (can. 10), cel tinut la Paris in 614 (can. 2), la Chalons in644 (can. 10) etc. Consensul mitropolitului era atat de neecesar,'Meat sinodul tinut in 563 la Xaintes a destituit pe episcopulacestui oras, Emerius, sfintit, la ordinul regelui Chlotar I, faraasentimentul mitropolitului si in lipsa lui. Exceptie dela acea-sal regula generala a alegerii episcopilor, -forma., din veaculal 7-lea, Spania. Aci, episcopii erau numiti de rege. Numireatrebuià sa se La: cu asentimentul episcopilor conprovinciali.Sinodul din Toledo din 681, considerand distantele mari

1) Textul la Socrate, /st. bis. I, 9.

www.digibuc.ro

153

dela o episcopie la alta §i faptul ca trece prea mult timp'Ana cand afla regele de moartea vre-unui episcop §i poateIlia masuri pentru consultarea episcopilor conprovinciali cuprivire la numirea succesorului, decide ca in viitor mitropoli-tul din Toledo, sa sfinteasca el, dacei-1 geisefte vrednic, pe celnumit de rege, chiar daca numitul apartine altei provinciimitropolitane (can. 6).

In jurul instituirii episcopilor, s'au introdus din primeleveacuri chiar, trei mari abuzuri atat in Orient cat qi in Occi-dent §i anume amestecul tot mai primeklios al puterii lumefti,obiceiul unor episcopi de a-fi desemnei fi institui ei succesorii fisimonia. Sinoadele au luat impotriva acestor abuzuri masuri se-vere. Astf el sinodul din Antiochia din anul 341 spune in can.23 ca episcopul n'are dreptul sa-§i instituie urma§ul. 0 astfelde instituire e declarata nula. Canonul 75 (76) apostolicopre§te ca episcopul sa lase episcopia fratelui, fiului sau alteirude a lui. Aceea§ opreli§te o hotara§te §i sinodul dela Romadin 465 (can. 5) apoi cel dela Paris din 614 (can. 3). In urmaacestor masuri, se pare câ abuzul a disparut, pentruca sinoa-dele ulterioare nu se mai ocupa de el. Cu mult mai gray §imai statornic a fost amestecul puterii lume§ti, al regilor §iimparatilor, la alegerea episcopilor, de aceea §i sanctiunilestabilite de biserica sunt mai severe. Canonul 31 (29) aposto-lic destituie pe cel ce a obtinut episcopatul dela puterea lu-measca §i excomunica pe toti care comunica cu el. Sinodul de-la Clermont din 353, prevede in can, 2 pedeapsa excomunica-rii pentru oricine incearca sà ajunga episcop cu ajutorul ce-lor puternici". Sinodul dela Xaintes, din 563, a destituit, cumam vazut, pe episcopul Emerius numit de rege §i sfintit faraasentimentul mitropolitukui. Cu cativa ani mai inainte (549) si-nodul dela Orleans (can. 11) interzice ca cei mari" sa si-leasca poporul sa aleaga pe cineva episcop. Ace la§ sinod (lainsa, in can, 10, regelui dreptul de a confirma pe cel ales decler §i popor. La 18 Octombrie 615, regele Chlotar II aprobàhotaririle sinodului dela Paris, dintre care can. 2 se ocupa dealegerea episcopilor, cu conditia ca alegerea facuta de mitro-polit impreuna cu episcopii conprovinciali, cu clerul §i poporulcetatii, sa fie aprobat4 §i de el.

Tot atat de severe au fost sanctiunile stabilite contraacelora, care incercau sa-§i ca§tige episcopia cu bani §i altedaruri. In anul 400 il vedem pe s. Ioan Gura de Aur, patriar-

www.digibuc.ro

154

hul Constantinopolului, prezidand un sinod la Ephes, care adestituit patru episcopi pentru simonie. Pedeapsa destituirii odecreteaza contra episcopilor simoniaci i conciliul din Ca lce-don (451) in can. 2, asemenea sinodul dela Orleans din 549,(can. 10), Sinodul dela Toledo din 638 (can. 4), spune cà simoniacul nu poate fi sfintit, iar daca crima a fost descoperitänumal dupd sfintire, sä fie excomunicat si sá i se confiste ave-rile. Se pare cä in Spania simonia luase proportii mari, pen-trucd sinodul tinut tot la Toledo in 653, pedepseste pe simo-niaci cu excomunicarea si inchiderea in mänästire, jar sinoduldin 675 (can. 9) prevede ca cel numit episcop sá jure inainte desfintirei cä nu a dat si nu va dà bani pentrucä a obtinut episco-pia. Episcopul simoniac este exclus din bisericA, insä dupd opocäintd de 2 ani petrecuti in exil, isi poate reocupà slujba.

Deosebit de amânuntit au fixat diversele sinoade datoriileepiscopilor. Ei nu au dreptul sä se amestece in trebile altoreparhii, sà." sfinteascá preoti ori diaconi in ele, nici nu potprimi in eparhia proprie preoti strdini, nici preoti excomuni-cati de al-i episcopi; nu pot lipsi timp mai indelungat dineparhie si dacä petrec pe teritorul unui alt episcop, nu potpredica acolo, ca nu cumva, fiind episcopul local mai putininvätat, sä-1 compromitá (sinodul din Sardica can. 12), nu potprimi insärcinári care le-ar impune sa calatoriasca mult sii-ar impiedica dela implinirea datoriilor, nu pot fi executoriitestamentari ai cuiva (sinodul dela Carthago din 398 can. 17),nu pot administra o eparhie vacantá strâinä mai mult de unan (sinodul dela Carthago din 401 can. 9), nu pot lipsi dumi-nica i in sarbatori dela liturghie, afard de caz de boalä (Or-leans 511 can. 31). Sinodul dela Carthago din 398 le impuneepiscopilor sá locuiased in apropierea bisericii (can. 14), sáaibà gospodärie modesta si mash' sáracá, (can, 15), sa nu ci-tiasca opere pagane, iar eretice numai când e nevoie. (can. 16).O multime de sinoade le impun sä nu la bani pentru hirotoni-siri, altele sa nu primiascä in casa femei decât in prezentaunui preot sau diacon. Sinodul dela Hippo (Africa) din 393, in -

terzice copiilor episcopilor sa fie actori i chiar spectatori aireprezentatiilor teatrale (can. 11), sa se casâtoriase6 cu pa-gâni, eretici i schismatici (can, 12) ; acelas sinod prevede cäepiscopii nu pot läsa ca mostenitori pe necatolici, nici chiardacä le sunt rude (can. 14). Peste câtiva ani (400) sinodul dinToledo opreste pe vkluva episcopului sä se remarite, lar dacä

www.digibuc.ro

155

o face sd fie excomunicatd, refuzându-i-se impArtAsania i pepatul de moarte (can. 18). Sinodul dela Orleans din 511 pre-vede pedeapsa excomunicdrii atât impotriva vAduvii episco-pului dacd se remdritä, cât i impotriva sotului ei (can. 13).Pentru administrarea averilor bisericesti, conciliul dela Ca lce-don dispune (can, 26) ca fiecare episcop sd numiascd din cle-rul sdu un econom. Inca inainte de aceastd data, sinodul delaAntiochia poruncid. (can. 24) ca averea bisericii sd fie sepa-ratä de averea proprie a episcopului, iar aceea sä fie cunos-cutd de preoti i diaconi, pentruca la moartea lui (a episcopu-lui) sà poatd fi preluatd i pdstratä pand la alegerea succeso-rului. Sinodul dela Carthago din 398 interzice episcopilor sdinstrdineze averile bisericesti f ärd asentimentul clerului (can.32). Acelas lucru Il prevede si canonul 9 al sinodului delaOrleans din 541.

Privitor la folosinta veniturilor bisericesti, par a se fi ivitin Occident, incepând cu veacul al 6-lea, o multime de abu-zuri si de aceea sinoadele au fost nevoite sà se ocupe si deaceastä chestiune. Astfel sinodul dela Orleans din 511 preve-de (can. 15), ca din darurile duse de credinciosi la bisericiledin parohii, sA i-se dea episcopului o treime, din darurileduse catedralei va lua insd jumAtate, cealaltd jumdtate reve-nind clerului (can. 14). Sinodul dela Carpentras (Gallia) din528, tinut numai pentru reglementarea acestei chestiuni, du-pdce constatä cd sunt episcopi cari iau pentru ei tot ce se du-ce bisericilor din parohii, spune cd: in viitor, dacd bisericadela resedinta episcopeascd (catedrala) e bogatd, episcopul sAlnu ia nimic din parohii, dacä e sdrack poate lua atât de câtare nevoie pentru intretinere, iar prisosul sä-1 lase preotilorlocali. Sinodul dela Braga (Spania) din 567 prevede (can. 7)impartirea veniturilor bisericilor in trei pärti: o parte revineepiscopului, una clerului i una sa se folosiascA pentru repa-ratiuni i luminaria. Aceasta din urmd sd fie administratä dearhipresbyter sau arhidiacon. Sinodul dela Toledo din 647nu ingdduie episcopului sA ia dela o biserica mai mult de doisolidi; dela bisericile mAndstirilor nu poate lua nimic. Sinoduldela Emerita (Spania) din 666 e mai ingäduitor, spunând cabanii strânsi in biserici in zilele de särbatoare sA se impartdtn trei parti din care o parte sh fie a episcopului (can. 14),asemenea sA fie a episcopului o treime si din celelalte venituriale parohiilor (can. 16).

www.digibuc.ro

156

Episcopii cari calcau legile bisericesti qi sAvarqiau faptenedemne de situatia lor, erau judecati de sinoadele episcop-peqti. Denunturile impotriva lor se adresau mitropolitului.Cele fâcute de persoane räu famate nu se primiau (Sinod.Carthago 386-90 canon 6) . Sentintä de destituire a episcopu-lui putea aduce numai un sinod la care participa un numärmai mare de membrii. Sinodul citat din Carthago cere (can.10) ca numärul acestora sa fie de cel putin 12. Prezenta unuinumär mai mare fard a-1 indica o impune §i sinodul ti-nut la Constantinopol in anul 394. Daca episcopul nu se pre-zenta in fata sinodului, care urma s5.-1 judece, era invitat dedoi episcopi §i dacä refuza qi acum sâ se prezinte, era invitat§i a doua oarà tot de doi colegi §i dacä refuza §i dupà acea-sta invitatie, era destituit (Canon. apost. 74). Episcopul osân-dit de un sinod nu putea apela la alt sinod aL acelea§i pro-vincii (sinodul dela Antiochia din 341 can. 4). 0 sentintàadusä cu unanimitatea voturilor era definitivä (idem. can15), and voturile erau impartite, unii fiind pentru condam-nare, altii pentru achitare, mitropolitul invita la sinod §i peepiscopii din provincia vecina, cari judecau impreunâ cu epis-copii proprii (idem. can. 14). Sinodul din Sardica (can. 3) daepiscopului destituit dreptul de a apela la papa, care ori in-sdrcina cu o nouà judecare a lui pe episcopii unei provinciivecine aceleia a condamnatului, ori numia insu0 judecAtori.Panà la pronuntarea noului for, in locul episcopului destituitnu se putea alege altul (can. 4). Apelul la imparat era severoprit de canonul 12 al sinodului din Antiochia (341).

Privitor la sanctiunile pentru diversele abateri, actele si-noadelor ne-au pastrat câteva informatiuni care nu sunt lip-site de interes. Astfel sinodul tinut in Agde (Gallia de Sud),in anul 506, prevede in canonul 50 ca episcopul care a sa-vârqit o crimei capitalei, a falsificat un document ori a märturi-sit strâmb, sa fie destituit, scos din cler i inchis in mändstirepârià la sfar§itul vietii. Aceea0 pedeapsä o prevede pentrucrimele amintite §i sinodul tinut la Epaon (Burgundia) inanul 517 (canonul 22). Sinodul dela Toledo din 675 (canonul5) spune câ episcopul care §i-a insuOt avere straina trebuieosândit la restituirea ei §i la o excomunicare temporara. Dacanu poate restitui averea insuità pe nedrept, sä tinä pentru fie-care zece scudi penitenta de 20 de zile. Episcopul care a pa-catuit cu sotia, sora ori altd rudà a unui magnat (magnati), sà

www.digibuc.ro

157

fie destituit, excomunicat pe viatà si trimes in exil. Asemeneadacd a ucis voluntar ori a adus injurii grave unei persoanesus puse.

Pentru delictele mai midi si pedepsele erau mai putingrave. Astfel, sinodul dela Orleans din anul 538 prevede pen-tru episcopul care ingäduia clericilor dela subdiacon in sussa traiasca cu nevestele lor, o suspendare pe trei luni (cano-nul 2), dacd chirotoniseste pe cineva contra voii lui, seopreste dela slujirea liturghiei pe timp de un an (canonul 7)si aceeas pedeapsa i-se da si daca hirotoniseste persoanedin eparhie strdind ori daca hirotoniseste persoane nelibere,sclavi (can. 15 si 26). Dacd hirotoniseste o persoand care afäcut pocdintd publica .ori care s'a recdsdtorit ori a luat ováduvä, se opreste o jumdtate de an sd liturghiseascd (can.6). Sinodul tinut tot acolo inainte cu un sfert de veac (511)

era mai putin sever, silind pe episcopul care a hirotonisit unsclav sd plätiascd stdpanului aceluia pretul indoit al lui (can.8). Se vede ea nici severitatea hotäririlor din 538 n'a putut des-fiinta abuzurile pentrucd peste trei ani, un alt sinod tinut laOrleans prevede (can. 10) pentru episcopul care a hirotonisito persoand cdsdtoritd a doua oard ori pe barbatul unei vadu-ve, suspendarea pentru un an dela toate functiunile sacerdo-tale. 0 pedeapsd uzitatd era excluderea vinovatului ex omnicaritate fratrum sau comunitate fraterna, ceeace insemna eàceilalti episcopi nu puteau avea un anume timp nici o legaturdcolegiald cu colegul osândit. Astfel d. p. sinodul dela Tarra-gona din 516 spune ea episcopul care nu participa la sinoadeleconvocate de mitropolit sd se excludd ex caritate fraterna"pânä la sinodul viitor (can. 6). Sanctiunea era cunoscutà siconciliului dela Calcedon, (451). .Acesta prevede (can. 20) caepiscopul care primeste pe preotul altui episcop, sd fie atât elcat si preotul primit, scosi din comunitas fraterna, pând cândse va intoarce preotul in eparhia sa. Aceeas pedeapsd o pre-vede sinodul din Arles (524) pentru episcopul care, fiindoprit de a liturghisi, pentrucd a hirotonisit o persoand cdsäto-rah' a doua oarà ori cdsditorità cu o vaduvä ori care a f Acutpocdintd publicd, totusi a liturghisit (canonul 3).

I Mitropoliile sí patriarhiile.In fruntea bisericilor undi provincii se gäsia mitropolitul.

Sistemul mitropolitan a inceput a lua fiintä, cum am vazut,www.digibuc.ro

158

incd inainte de conciliul dela Nicea. Dupa aceasta data, dincauza situatiei cu totul schimbate pe care o avea biserica, alibertatii si raspandirii ei, sistemul mitropolitan s'a desvoltatsi el. In perioada precedenta gasim mitropoliti aproape nu-mai in biserica orientala, in perioada de care ne ocupám, iigasim pretutindeni si in biserica din Occident. Intinderea te-ritoriala a provinciilor eclesiastice supuse conducerii supe-rioare a unui mitropolit, era in legatura stransa cu intindereaprovinciilor, in care era impartit statul din punctul de vedereadministrativ. Resedinta sefului provinciei era in acelas timpsi resedinta mitropolitului. Asta era regula generala si deaceea sinodul din Antiochia (341) spunea in canonul 9 ca"

episcopii fiecarei eparhii trebuie sa stie cà episcopul din me-tropola adica din capitala, poartä grija intregii provincii, fiind-cá in capitala se aduna eei eu treburi din toate partile, iarcanonul 17 al conciliului dela Calcedon spune , si el, ea oran-duirea bisericeasca sa urmeze pe cea politica si civila. Aceeasnorma o stabilise pentru Occident inainte cu aproape o juma-tate de veac papa Innocentiu I (401-417), iar mai tarziupapii Leo I (440-461) si Gelasius I (492-496). Aceasta de-pendenta a constituirii mitropoliilor de provinciile sa lenumim civile, a dat nastere la multe incurcaturi si con-flicte, fiindca atunci cand imparatii ori regii modificau, dinconsideratii de ordin administrativ ori militar, intinderea uneiprovincii sau II mutau capitala in alta localitate sau sporiaunumarul provinciilor, episcopul din capitala cea noua recla-ma pe seama lui drepturile mitropolitane, si acest fapt pro-voca nemultumirea mitropolitului vechiu. Uneori se intamplacá vre-un episcop intervenia la imparat ca sa de'sparta, dinpunctul de vedere bisericesc, o provincie in cloud si astfel inloc de un mitropolit, provincia civilez sa aiba doi mitropoliti.Impotriva acestor episcopi, conciliul dela Calcedon stabilestepedeapsa destituirii (canon 2). Conciliul amintit face totusi oconcesiune si anume daca imparatul dà unui oras titlul onori-fic de metropolez (-al) rijg pycpomiXaw; ittgAryou ¿veverc)atunci si episcopul acestuia sa aiba titlul de mitropolit onori-fic, f Ara a avea si. drepturile mitropolitane, pe care va conti-nua sa le exercite si in viitor episcopul din metropola ceaadevarata. ( %OLT' cUitartav [Le-cpol-c6),Eg ) 0 exceptie in acea-stà privinta forma Africa, uncle drepturile mitropolitane le

www.digibuc.ro

159

exercita nu episcopul din capitala provinciei, ci episcopul celmai bätrân in slujbá.

Alegerea mitropolitilor sá f dcea, ca si a episcopilor, dinpartea episcopilor provinciei, cu consultarea clerului i popo-rului eparhiei sale. In Orient, mitropolitii erau sfintiti de pa-triarh, Pentru Gallia canonul 3 al sinodului tinut la Orleansin anul 538, cerek ca mitropolitul sà fie sfintit de alti mitropo-liti in prezenta episcopilor conprovinciali. Aceasta dispozitieera o inovatie, fiindca sinodul tinut tot acolo, inainte cu cinciani, spune in canonul 7 cä mitropolitul se alege de episcopiiconprovinciali, de clerul si poporul eparhiei sale si se sfin-teste de toti episcopii conprovinciali. Drepturile principale alemitropilitilor erau: a) convocarea i prezidarea sinoadelorprovinciale, b) prezidarea alegerii episcopilor, c) confirmareacelor a1ei, d) episcopii nu puteau porni actiuni mai insem-nate f ärä asentimentul mitropolitului, e) primirea plângerilorcontra episcopilor.

Dintre mitropolitii, al cáror numär era foarte mare, maiales in Orient, unii si-au câstigat o situatie` proeminentà, ceea-ce a edetermnat concentrarea provinciilor mitropolitane inunitäti bisericesti superioare. Aceastä concentrare s'a petrcutinainte de conciliut dela Nicea, care, gäsind-o in fiintä, aaprobat-o. Canonul 6 al lui spune c trebuiesc respectateobiceiurile vechi apxcera g817) din Egipt, Libya si ,Pentopo-lis i anume ca episcopul din Alexandria sei aibei puteref gouaLx ) asupra tuturor acestor provincii, fiindcei episco-pul Romei are puteri similare. Asemenea sc7-fi peistreze privi-legiul biserica din Antiochia qi din celelalte provincii. Dincanonul citat cunoastem deci numele a trei astfel de unitättbisericesti superioare: Alexandria, Antiochia si Roma. Caresunt bisericile din celelalte provincii- cu drepturi similare,ne-o aratá conciliul ecumenic din Constantinopol (381). Ca-nonul 2 al lui interzice ca. episcopii unei diocese sa se ames-tece in afacerile bisericilor din altd diocesd. Episcopul dinAlexandria sä guverneze numai Egiptul. Cel din Orient nu-mai Orientul. Cel din Asia numai Asia, cel din Pontus numaiPontus, iar cel din diocesa Thraciei, numai Thracia.

Diocesa ( Cicof:xrpt; ) din acest canon este vechea dioece-sis a impdratului Diocletian, care a grupat toate provinciileimperiului in 12 uniteifi administrative superioare, asezând in

www.digibuc.ro

160

fruntea fiecâreia câte un vicarius. Unitatile acestea se riumiaudiocese. In partea orientald a imperiului numärul lor era depatru si anume: Oriens cu capitala Antiochia, Asia cu capitalaEphes, Pontus cu capitala Caesarea §i Thracia cu capitalaHeraclea. Pe timpul impâratului Theodosiu (379-395) dindiocesa Oriens a fost desf dcutä diocesa Egipt cu capitalaAlexandria. Devenind deci Antiochia, Ephes-ul, Caesarea,Heraclea si Alexandria centrele unor mari grupâri de provin-cii, si mitropolitii lor au devenit, ca i vicarius-ul civil, sefiisuperiori ai bisericilor din toate provinciile apartinAtoarediocesei, a carei capitalâ era orasul lor de resedintà. Desi nuera capitala unei diocesis, canonul 7 al conciliului dela Niceaspune sd se respecte obiceiul i tradifia veche", de a da ono-turi speciale episcopului din Ierusalim. Explicatia este usoa-rà; Ierusalimul a fost locul unde a pátimit Mântuitorul si un-de s'a infiiatat intâia comunitate crestinà.

In Occident, din cauza situtiei exceptionale a episcopuluiRomei, gruparea provinciilor in diocese n'a avut ca urmaresi concentrarea provinciilor mitropolitane in unitati bisericestisuperioare. Episcopul Romei a rämas singurul mitropolit su-perior al intregului Occident. Cu timpul, si independent dediecesele lui Diocletian, care, in aceasta parte a imperiului,au avut o durata mai scurtd, si-au câstigat o situatia proe-minenta mitropolitul din Toledo (Spania), cel din Lyon

(Gallia) í, pentru putin timp, cel din Arles. Episcopul dinCarthago a fost considerat totdeauna i inainte de Diocle-tian ca sef prima§ al celor trei provincii africane (Afri-ca proconsularis, Numidia si Mauretania). In diocesa lor,

mitropolitii din cele cinci centre dela un timp se numiau

exarchi ( igdepxot acoExcauog Ii numeste canonul 9 al con-ciliului al doilea ecumenic) iar mai târziu patriarchiaveau, sigur, drepturile, pe care le aveau mitropolitii comuniin provinciile lor mitropolitane (convocarea i prezidarea si-noadelor, confirmarea alegerii mitropolitilor, primirea denun-turilor contra acestora, etc.)

In Orient, lucrurile im s'au oprit act, Devenind Constan-tinopolul capitala imperiului, episcopii lui au urmarit, spriji-niti de imparat, sa-si câstige i ei, ca si orasul in care resi-dau, o situatie privilegiata. Scopul i 1-au atins, in parte, Inconciliul al -loilea ecumenic. Canonul 3 al lui hot6reste ca

www.digibuc.ro

161

episcopul Constantinopolului sa aiba primatul onoarei (Tcpsapsra1-74.; tqrrig), dupa episcopul Romei (vet& T6y r Pdvil; .Tctcr4ozov)fiindcd acela Cnstantinopolul este Roma noud.Din faptul ca acest canon vorbeste de un primat de onoare alepiscopului din Constantinopol, unii istorici au tras concluziaca prin el i s'a conferit un simplu titlu, fara a-i spori si ju-risdictia. In realitate n'a fost numai un titlu onorific, ci epis-copul capitalei a obtinut i drepturile de mitropolit superiorasupra diocesei Thracia, pe care le avea 'Ana atunci mitropo-litul din Heraclea. Acest lucru II certified Socrate in Istoriasa bisericeascei (V, 8), si anume, vorbind de hotaririle cuprinsein canonul 3 al concililului amintit (de care ne-am ocupat maisus), spune ca lui Nectarius (episcopul Constantinopolului)s'au dat cetatea sa Constantinopol i provinciile din Thracia".

De alta parte, nici episcopul din Ierusalim nu se puteaimpaca cu situatia de subordonat al mitropolitului din Antio-chia si de aceea staruia sa se smulga de sub jurisdictia lui

sa devina mitropolitul superior al Palestinei. Intaia incer-care a facut-o episcopul Juvenal in conciliul al 3-lea ecume-nic, dela Ephes, din anul 431. Incercarea n'a reusit. Ea a fostrepetata, de data aceasta cu deplin succes, in conciliul delaCalcedon: titularii celor doua scaune, Maxim al AntiochieiJuvenal al Ierusalimului, pentru a pune capat unui conflictcare dura de doua decenii, au coonsimtit ca acesta din urmasA devina independent, avand sub jurisdictia sa Palestina.Acordul incheiat intre ei a fost aprobat de conciliul amintitin sedintele 7 si 14 din 27 si 31 Octombrie 451,

Conciliul dela Calcedon a facut insa i alte schimbari.Canonul 28 al lui a confirmat hotarirea privitoare la situatiaepiscopului din Constantinopol, cuprinsa, in cunoscutul canon3 al conciliului din anul 381, fiincicd oraqul care este onoratde impeirat i de Senat (adica in care resideaza si Senatul)fi care, din punctul de vedere civil, se bucurd de aceleafi pri-vile gii ca ci vechea capitald, trebuie sei fie ridicat i din punc-tul de vedere bisericesc i sei fie al doilea dupe!' aceea". Conci-liul nu se multumeste cu atat, ci Ii supune jurisdictiei lui, inafara .de diocesa" Thraciei i diocesele Pontus í Asia, Astf elmitropolitii superiori din Ephes si Caesarea Cappadochiei, audevenit sufraganii colegului lor din Constantinopol, luandu-li-se dreptul de a confirma i sfinti pe mitropolitii din provin-

www.digibuc.ro

162

ciile lor, dar mentinându-li-se acela de a primi plângerileepiscopilor impotriva bor. (Canon 9-17). Aa s'a ajuns lacele cinci scaune patriarchale: al Romei, Constantinopolului,Alexandriei, Antiochiei §i Ierusalimului.

Canonul 28 care creaza episcopului din Constantinopolsituatia aratata, s'a prima in §edinta. a 15-a a conciliului delaCalcedon, tinutä la 31 Octombrie 451. In timpul acesta scau-nele din Alexandria §i Ephes erau vacante, mitropolitul dinHeraclea lipsia dela conciliu, Juvenal al Ierusalimului erasatisfacut de succesul obtinut qi cu ajutorul colegului säti dinConstantinopol. Astfel singurul dintre cei interesati, care afacnt o foarte timida opozitié, refuzând iscalirea canonuluiamintit, a fost mitropolitul Thalassius al Caesareei. Dela §e-dinta din 31 Octombrie au lipsit §i delegatii papii. De aceeaace§tia au protestat in qedinta din ziva urmatoare (1 Noem-brie) impotriva jignirii ce se aducea vechilor scaune ale Ieru-salimului, Antiochiei gi Alexandriei, prin aqezarea deasupralor al celui dela Constantinopol. Toate incercarile f acute, dupainchiderea conciliului, de proaspatul patriarch Anatolius alConstantinopolului §i de imparatul Marcian ca sà modificeatitudinea Romei fata de canonul 28, au ramas zadarnice:Papa Leo I (440-461) a confirmat toate hotaririle conciliu-lui, afara de acel canon. In scrisoarea trimisa la 22 Mai 452imparatesei Pulcheria, papa' declara, cu autoritatea s. Apos-tol Petru, nul canonul 28, care contrazice hotaririle conciliu-lui dela Nicea. Motive le acestei atitudini le arata in raspun-sul dat in aceea0 zi, la interventia lui Anatolius: drepturilemitropolitilor nu pot fi rapite (e vorba de mitropolitii supe-riori provinciales primates, ii nume0e scrisoarea papiidin Ephes, Caesarea i Heraclea) i nici rangurile scaunelordin Alexandria, unde a predicat Marcu, elevul s. Petru §iAntiochia unde a predicat Petru insu0 §i unde credincio0is'au numit intâia oara crestini, nu pot fi uzurpate. Mai târziu,papa Gelasius (492-496), in scrisoarea catre episcopii dinDardania, vorbind de ambitia scaunului din Constantinopol dea se ridica peste vechile §i marile biserci apostolice, spune cadaca faptul rezidarii imparatului intr'o localitate ar fi sufi-cient pentru a acorda episcopului de aci drepturi patriarchale,atunci aceste drepturi ar trebui acordate §i episcopilor din

www.digibuc.ro

163

Ravenna, Milano, Sirmium si Trier, fiindca si acestea au fostcandva resedhite imparatesti.

Protestele papilor si refuzul lor de a confirma canonulamintit, n'a impiedicat pe episcopii din Constantinopol saexercite drepturile patriarhale si, sprijiniti de imparati, sa-si castige si un f el de suprematie asupra celorlalte patriarhiiorientale. 2)

3. Primatul episcopilor Romei.

Sefii supremi ai intregului crestinism, atat ai bisericii dinOrient cat si din Occident, au fost episcopii Romei vechi. Inaceste lungi veacuri de permanente framantari doctrinare, cuimparati-teologi, care-si impuneau cu fier si foc conceptiiledogmatice, cu atatia patriarhi ,mitropoliti si nenumarati epis-copi, gata sa accepte orice erezie, daca era sustinuta de capulstatului, rolul lor in conservarea ortodoxiei pure si in trium-ful ei, a fost covarstior. Biserica. Romei era in aceste thnpuriextraordinar de tulburi, in care ereziile se succedau una dupaalta si una dintealta, stapanind rand pe rand toate marilescaune patriarhale din Orient, adevarata regula fidei pentrucredinciosii de pretutindeni, firmamentum a Deo fixum etimmobile, cum o numia episcopul din Cypru, Sergius, inteoscrisoare trimisa papei Theodor I (642-649).2)

Constiinta ca., in calitatea lor de succesori ai s. Petru,principele apostolilor, detin primatul intregii biserici, o aveausi papii si o aveau si crestinii. Astfel, ca, sa citam catevaexemple: 1) Dupa ce sinodul din Antiochia (340) prezidat decunoscutul Eusebiu al Nicodemiei a destituit pe s. Atanasie alAlexandriei, s'au adresat papii Iu lin (337-352) atat impa-ratul Constantin si membri sinodului, cat si s. Atanasie. Ceidintai, ca sa ceara aprobarea masurilor luate, iar acesta ca saceara dreptate. Papa, dupa examinarea, in sinodul tinut laRoma (341), a cauzei s. Atanasie, a scris episcopilor care auparticipat la condamnarea lui: pentruce nu ne-afi informatdespre situafia bisericii din Alexandria? Nu stifi, di era unobiceiu vechiu, ca interiu sei ne scrieti nouei qi sil leimurim noi,

1) Hefele 112 pp. 529 squ, 539 squ, 549 squ, 561 squ, I. Hergenröther,Photius I Regensburg 1867, pp. 79 squ.

2) Mansi, Sacroruin conciliorurn nova et amplissima collectio , 914.www.digibuc.ro

164

aci, hicrurile dupei dreptate". ij 2) In timpul luptelor impotri-va ereziei pelagiane, episcopii africani au tinut sinoade laCarthago sj. Mileve (416), au osândit erezia si au scris papiiInnocentiu sä o condamne el. Lui Innocentiu i s'a adresat si s.Augustin, episcop in Hippo. Papa le räispunde tuturor la 27 Ia-nuarie 417, si dupace accentuiazä cä antiqua regulae forma ob-servatO in lumea intreagd cere ca toate chestiunile de credinfetsei fie supuse aprobeirii succesorului S. Petru, confirmA hotäri-rile celor douä. sinoade si apostolici vigoris autoritate condamnäpe Pelagius si pe Caelestius, autorii ereziei.2) 3) Succesorul säuZosim (417-418) primind dela Caelestius o märturisire decredintà si o declaratie in care spunea ea; acceptd doctrinacuprinsä in scrisorile amintite mai sus ale papii Innocentiu,s'a declarat multumit si a scris episcopilor din Africa, luândo atitudine favorabilá celor doi eretici, pe care ii credea acumconvertiti la adevArul catolic. La sarsitul anului, africanii tinun nou sinod general la Carthago, la care au participat 214

episcopi. Sinodul s'a ocupat si de scrisoarea lui Zosim si gal-sind retractOrile lui Caelestius insuficiente, a scris papii cacei doi eretici treuie sä ramând condamnati, panä când vorface o märturisire de credintà cu totul satisfacatoare. Zosima rOspuns (21 Martie 418) si in rOspuns manifestä a constiin-tä puternicä a autoritätii scaunului Romei. Tradifia Peirin-filor a dat ateita autoritate Scaunului apostolic, inceit nimeninu cuteazd sei discute judecei file lui" sí autoritatea noastreie atät de mare, Inca nimeni nu poate modifica hoteiririlenoastre" (. , Patrum traditio apostolicae Sedi auctoritatemtantam tribuerit ut de eius judicio disceptare nullus audeat". tanta nobis esset auctoritas ut nullus de nostra possitretractare sententia). 1 4) In sedinta a doua dela 10 Iulie431, a conciliului dela Ephes, dupAce s'a citit si primit sell.-soarea prin care papa Caelestin (422-432) osândia erezia luiNestoriu, delegatul papal, Philippus, a multumit conciliuluic5. Sfinfii Peirinfi s'au aleiturat sfintei ceipetenii (papei) f tiindcei Petru este capul intregii credinfe si al tuturor apostolilor". 4 )5) In sedinta inthia a conciliului dela Calcedon (8 Octomrie

1) Atanasiu, Apologia contra arianos c. 35.2) Scrisorile la Mansi Ill, 1071 squ, 1075 sqn si 1078 squ.3) Mansi IV. 366 sau Micne. Patrologia Latin:4 XLV 1725.4) Mansi IV, 1290.

www.digibuc.ro

165

451) Paschasinus, delegatul papii Leo I (440-461) a cerut,din ordinul acestuía care e ceipetenia tuturor bisericilor" caDioscur, mitropolitul Alexandriei, sA nu poatA lua parte lalucrArile conciliului, fiindcA a indrásnit sA convoace un sinodgeneral feirei consensul Scaunului apostolic, ceeace nu s'a maiintdmplat niciodatei i nu se poate intempla. 1) Acelaí papaLeo I, declarA nul canonul 28 al conciliului dela Calcedon §iin scrisoarea catre impArAteasa Pulcheria spune cA aceasta oface auctoritate s. Petri apostoli"), iar inteo predical (SermoIII, 3-4) vorbind de primatul s. Petru, spune eà dela aceladeriva solicitudinea sa fatal de tosi pAstorii §i grija fatà detoate oile. 3) 6) Papa Gelasius (492-496) in al sAu Decreta-lis de recipiendis et non recipiendis din anul 495 afir-md, cà primatul pontificelui roman este de originei divinei,fiind intemeiat de insui Isus Christos (sancta tarnen roma-na ecclesia nullis synodicis constitutis caeteris ecclesiis prae-lata est, sed evanghelica voce Domini et Salvatoris primatumobtinuit).4) In scrisoarea trimisa impAratului Anastasie (491518) Gelasius scrie ca lumea se conduce de douA autoritAti,de autoritatea sfAntA a pontificilor §i de autoritatea regala.Din acestea, cea mai insemnatA e autoritatea preoteascA, careva trebui sal dea seama *it de regi inaintea lui Dumnez&i. Deaceea regii trebuie sA asculte trebuie sA ia sfat dela ea, nusA qi-o supuna. Cu ateit mai mult trebuie sei asculte de e fulbisericii romane, pe care Christos I-a pus in fruntea tuturor qipe care biserica totdeauna 1-a venerat i I-a socotit ca pri-mate.9 7) Papa Symachus (498-514) atrage atentiunea ace-luiasi imp Arat cA lsus Christos a dat pontificelui roman grija

1) Hefele II2 p. 423.21 Mansi VI, 195 squ.3) His taque modis, dilectissimi, rationali obsequio celebratur et hodi-

erna festivitas ut in persona humilitatis meae ille (Petrus) intelligatur. ilehonoretur, in quo et omnium pastorum sollicitudo curn commendatarumsibi ovium custodia perseverat et cuius dignitas etiam in indigno hae-rede non deficit.

4) Mansi VII, 147. Aceastii parte a scrisorii o gilsesc cititorii in Den-zinger-Bannwart, Enchiridon Symbolorum 14 15 Freiburg in Br..1922 p. 72.

5) Quanto potius sedis romanae praesuli consensus est adhibendus,quem Christi vox praetulit universis. quern ecclesia eneranda confessasemper est et habet deofa primatern. Mansi VIII, 31.

www.digibuc.ro

166

intregii biserici, (ipsis Domini Salvatoris ore cura totius ecc-lesiae est delegata).3) 8) Papa Hormisdas (514-523) esteautorul celebrei Formule, pe care a trimis-o la 19 Noembrie516 patriarchului Ioan din Constantinopol í pe care au iscA-lit-o toti episcopii orientali adunati in sinodul tinut acolo la2 lie 519. Formula declarA cA s'au adeverit cuvintele Man-tuitorului Tu esti Petru si pe piatra aceasta voi zidi bisericamea (Mat. 16, 18) pentrucA in biserica romand s'a peistrattotdeauna imaculatei credinta catolicei si cä la Scaunul apos-tolic se geiseste adeveirata, intreaga ci perfecta teirie a reli-giunii crestine. 9) Papa Ioan al II-lea (533-535) scria, inanul intAiu al pästoririi sale, impäratul Justinian, cA bisericaRomei este omnium vere ecclesiarum caput".2) Când patriar-hul Ioan III Postelnicul a convocat pentru anul 589 la Con-stantinopol un sinod ecumenic, papa Pelagius II (579-590)a protestat impotriva acelei convocäri, scriind cA dreptul de aconvoca sinoade ecumenice este un privilegiu special al Seau-riului Apostolic al s. Petru. (.... generalium synodorum con-vocandi auctoritas apostolicae sedi b. Petri singularí privile-gio sit tradita).3) 11) S. Grigorie (590-604) spunea cA epis-copul Romei e caput fidei cA toate bisericile Ii sung supusecei hoteiririle sinoadelor n'au nici o valoare lard aprobarealui. 1 12) Papa Agathon (678-681) spunea in scrisoarea tri-misä la 680 impäratului Constantin IV Pogonatul cä regulaadevdratei credinte" este aceea pe care a peistrat-o, si in vre-muri grele, biserica apostolicei a lui Christos, care, cu ajutorullui Dumnezeu, n'a gresit niciodatä si n'a fost atinsil de stricei-ciunea nici unei erezii, ci tine nepeitatei credit:fa asa cum a pri-mit-o dela principii apostolilor lui Christos.

Din datele citate rezultä cg. in tot cursul yeacurilor IV

1) Ibidem 212.2) Codex Just. 1. 1, 8.3) Mansi IX, 900.4) Tixeront 1117, p. 364.:)) Haec est enim verae fidei regula, quam et in prosperis et in ad-

versis vivaciter tenuit ac defendit haec spiritalis mater vestri tranquilissi-mi imperii, apostolica Christi ecclesia; quae per Dei omnipotentis gra-tiam a tramite apostolicae traditionis nunquam erasse probabitur nechaereticis novitatibus depravata succubuit, sed ut ab exordio fideichristianae percepit ab auctoribus apostolorum Christi principibus, illa-baia fine tenus permanet Mansi XI, 242.

www.digibuc.ro

167

--VII episcopii Romei au avut constiinta clarâ, cb." ei sunt ca-peteniile intregii biserici crestine, cá in calitatea lor de succe-sori ai s. Petru, detin primatul dat acestuia de Isus Christossi ea biserica lor este depozitara adevärului catolic pur, delacare nu s'a abatut niciodatä.

Dar constiinta aceasta nu o a veau numai ei, ci oaveau i credinciosii din intreaga lume crestinä. S. Gri-gorie din Nazianz (t 373 4) numeste scaunul. Romei vechiceipetenia universului ( rv rcperapov ttliv öXwv ). 1) Contempo-ranul sau din Africa, s. Optatus, episcopul din Mileve,scrie in cartea De schismate Donatistarum (II, 2) 61oricine incearca &Ai intemeieze o alta biserica impotriva ca-tedrei lui Petru", care a fost principele apostolilor, dinaceasta cauzä s'a numit Kephas i care, a rezidat in biseri-ca Romei, este pacatos si schismatic, fiindcá aceastä cathedrapastreaz4 unitatea tuturor bisericilor. Dupä parerea s. Am-brosiu, episcopul (374-397) din Milano, biserica este acolounde este Petru, iar unde e biserica nu e moarte, ci viatä. 2)De aceea cine e in comuniune cu biserica Romei ein comuniune cu biserica adevAratâ catolicä. Deosebitde categoric e in aceastà privintà s, Hieronym (340/2420) care inteo scrisoare (Ep. 15, 2) adresatâ. papii Dama-sus scrie Eu urmând pe Christos, ing unesc cu Fericirea ta,adicá cu catedra lui Petru. Pe aceastá piatra stiu cà e inte-meiatä biserica. Cine mânânca mielul in afarâ de casa acea-sta, este profan. Cue nu va fi in, corabia lui Noe, va pieri intimpul diluviului Cine nu culege cu tine, imprästie, adicâcine nu e al lui Christos, e al lui Antichrist". 3) S. Augustin(t 420) scria ca in biserica romaná semper apostolicae ca-thedrae viguit principatus" §i cine se gäseste in comuniune cuea, acela se aflä in sânul bisericii adevärate si s argued.apostolilor (Ep. 43, 7), Istoricul Socrate (380-440) vorbindin Istoria bisericeascei (II, 8) de sinodul din Antiochia (341)prezida t de Eusebiu, episcopul Nicomediei, spune cá episco-

1) Carmen de vita sua vers 571.2) Cam. in Psalm XL, O.

3) Ego nullum primum nisi Christum sequens, Beatitudini tuae, idest cathedrae Petri communione consocior: super illam Petram aedifi-catam ecclesiam scio. Quicumque extra banc domum agnum comede-ret. profanus est, si quis in Noe arca non fuerit. perihit regnante dilu-vio Quieumque tecum non colligit. spargit: hoc est qui Christi nonest. Antichristi est. www.digibuc.ro

168

pul Romei Iuliu n'a asistat la el si nici nu a trimis delegati,desi, dupa un vecht canon, nu e permis a hoteiri nimic in bi-sericä consimfiimeintul episcopului din Roma". Ace lasiistoric povesteste (II, 15) cal episcopii Atanasiu din Alexan-dria, Pavel din Constantinopol, Asclepas din Gaza, Marceldin Ancyra si Lucius din Adrianopol, fiind alungati din scau-nele lor, au fäcut apel la papa Iuliu. Acesta dupei privilegiulbisericii romane", examinându-le cauza, i-a repus pe toti inslujbele lor, lar acei care îi depuseserä, furä desaprobati".Acest istoric mirean, näscut la Constantinopol si elev al gra-maticilor pagani Ammonius í Helladius, stia cä f Ara' asenti-mentul episcopului Romei, nu se poate hotari nimic in

cä acel episcop are privilegiur de a judeca pe totiepiscopii de oriunde ar fi ei. S. Cyrill, patriarchul Alexan-driei (412-444), il numeste pe papa Caelestin arhiepiscopul

intregei ecumenicitäti ( cipxtEltiaxo7rog 702c7715 "rrig 07-40uPIMS ) 1)

de aceea inainte de a lua vre-o masural contra ereticuluiNestoriu, spune cä se simte dator, conform unui vechi obiceiual bisericilor, sei-1 informeze pe episcopul Romei si sei se con-sulte cu el (Mansi IV, 1011). Episcopul Thedoret (t, 458) dinCyrus, destituit de latrociniul" din Ephes a facut .apel lapapa Leo I, care are primatul asupra tuturora" (Ep. 52, 1).Impäratul Marcian scrie, indata dupä urcarea sa pe tron,papii Leo (vara anului 450), spunându-i cä el papa aresupravegherea i primatul credintei. divine 2) Cunoscutul ere-tic Eutyches, dupä ce a fost osândit dei patriarchul Flavian, afä cut apel la papa, apoi a cerut i sprijinul episcopului PetruChrysologus din Ravenna (433-449). Acesta Ii rhspunde säprimiasca cu supunere ceeace i-a scris papa din Roma, pen-trucA fericitul Petru, care träieste i prezideazä in propriu-iScaun, aratä adevärul credintii celor ce-1 cautä. Noi, adauga,Chrysologus, fàrà asentimentul episcopului Romei nu putemrezolvi nimic in materie de credint6.3) Impäratul Iustinian(527-565) scrie patriarchului din Constantinopol, Epiphanius,

Migne, Patrologia Graeca LXXVII, 1040.3) Mansi VI, 94.3) In omnibus hortamur te... ut his quae a beatissimo papa roma-

nae civitatis scripta sunt, obedienter attendas, quoniam b. Petrus, quiin propria sede et vivit et praesidel prestat quaerentibus fidei veritatem,Nos enim pro studio pacis et fidei extra consensum romanae cinitatisepiscopi causas fidei audire non possumus. Mansi, V, 1347.

www.digibuc.ro

169

sâ phstreze intru toate unirea sfintelor biserici cu papa si pa-triarhul Romei vechi, pe care sä-1 informeze de tot ce se in-tâmpla in bisericä, pentru cä el e ceipetenia tuturor sfin(ilorpreofi ai lui Dumrzezeu si de cetteori s'ait ivit eretici in peirfilede reiseirit ale impeireifiet, totdeauna au fost invinsi cu judeca-ta dreaptei a acelui sf ant Scaun.1) Marele sfânt irlandez Co-lomban (c. 540-615) scriea papei: Noi suntem legati de ca-tedra s. Petru; Roma e mare si celebra insd märimea qi glo-ria ei derivä din aceastä catedrä.... Din cauza celor doi apos-toli (Petru si Pavel) . Roma este cäpetenia tuturor biserici-lor din lumea intreagä. 2) S. Maxim Märturisitorul (580662), näscut la Constantinopol, fost secretar al impäratuluiHeraclius, mai târziu egurnen al unei mänästiri din Cyryso-polis, (acum Scutari), apoi tovaräs al s. Sophronius, la Ale-xandria, in Egipt, in lupta contra unirii facute de patriarhulCyrus cu monophisitii, de unde a trecut in Africa si de aci laRoma, un om deci care cunostea intreaga biserica din Orient,spunea inteo scrisoare a so scrisä din Roma ins4: Din mo-mentul in care Dumnezeu Cuvântul s'a pogorit din cer si s'aintrupat, toate bisericile crestine de pretutindeni au ca bazei sitemelie unicei biserica mare, care este aci (in Roma), Conformpromisiunii Meintuitorului nici porfile iadului nu o pot invinge;la ea sunt cheile credinfei adevärate si a meirturisirii, ei si eadeschide tuturor pare se apropie de ea en evlavie, isvorul sin-gurei credinti adevärate, iar, de altà parte, inchide gura siface sä amutiascä gura ereticilor care-si strigä cu glas tarenelegiuirile". 3) Conciliul VI ecumenic insusi recunoaste inscrisoarea prin care solicitá papii Agathon sä-i confirme ho-täririle, ea el este primatul bisericii ecumenice (7tpurco*vos 1-)71;oExoup.avo* btxXip(ag)9,

1) ... per omnia custodientes unitatem sacrosanctarum ecclesiarumcum sanctissimo vetustioris Romae papa et patriarcha neque enimpatimur quicquam quod ad ecclesiasticum statum pertinet non referriad eius beatitudinem, cum sit caput omnium sanctisimorum Dei sacer-dotum et quia quotiescumque in his partibus haeritici extiterunt, sen-tentia rectoque ludicio Mitts venerandae sedis coerciti stmt. Codex lus-tiniani I, 1, 7.

2) Ep. 5 in Monumenta Germaniae Iisforica, Fpistolse III. Berlin1892.

3) Migne. Patrologia Graeca XCI, 1374') Mansi XI. 684.

www.digibuc.ro

170

Con§tiinta aceasta a papilor, a imparatilor §i a credincio-§ilor din lumea intreagd despre primatul Scaunului apostolicdin Roma, a avut, in epoca de care ne ocupäm, o importankäcovâr§itoare in evolutia vietii biserice0i de pretutindeni. In-temeiati pe ea, papii au intervenit autoritar in toate locurileunde se sAvArOa o abatere dela dreapta credintä qi, cum scriaimpAratul lustinian la 553, prin judecata lor dreaptá, au fostbiruite ereziile. Rolul lor in combaterea atâtor erezii, earl aufrämântat biserica in primele patru veacuri ale libertatii ei §iin mentinerea puritätii adevArului catolic, se va vedea din is-toria acelor erezii. Aci tinem sä subliniem numai câteva faptecare dovedesc ea' primatul episcopilor Romei nu era nurnai osiniplá convingere teoreticA a lor, ci ea s'a manifestat energicprin actiuni viguroase de autoritate. Astfel papa Damasus(366-84) in scrisoarea trimisA episcopilor din Illyricum spu-ne cà va excomunica §i destitui pe toti episcopii cari nu res-pectä marturisirea de credinta dela Nicea, ca astfel popoa-rele scäpate ca de un jug de rätäcirile pe cari ei le impun,sä poatà respira liber", 1)

Deosebit de instructivd este din acest, punct de vedere,atitudinea papii Caelestin fatà de Nestoriu al Constantino-polului, autorul ereziei, care-i poartä numele. Papa exami-nând doctrina acestuia Ii scrie la 11 August 430 cA dacA incurs de 10 zile dela primirea scrisorii nu revoacá erezia, vafi excomunicat §i scos din comunitatea creOing. In aceea§izi scrie §i lui Cyrill al Alexandriei, insArcinându-1 sä exe-cute in numele sdu al papii sentinta de destituire qiexcornunicare a lui Nestoriu, dacä in termenul indicat nu-viva revoca invätdturile eretice. Dupace scrisoarea papii aajuns la cuno§tintà tuturor, Joan, episcopul celuilalt marecentru bisericesc din Orient, Antiochia, un prieten din tille-r* a lui Nestoriu, i-a scris acestuia sA se supunä färA ezi-tare ordinului papal, spunându-i cä termenul de 10 zile e,ín adevär, scurt, dar pentru revocarea invätAturilor lui, suntsuficiente câteva ceasuri, Niel. Joan nici Cyrill qi nici Nesto-riu insuqi, nu s'au gândit un singur moment sa conteste drep-tul episcopului Romei de a lua o mäsurä atât de drastiafatd de un coleg al sau dintr'un scaun atât de) importantcum era deja atunci acela al capitalei imperiului,

1) Sozomen 1TI, 23.

www.digibuc.ro

171

Dupa moartea (5 Iunie 535) patriarhului Epiphaniu,in fruntea bisericii din Constantinopol a fost -ezat, la sta-ruintele imparatesei Theodora, Anthim; fost episcop in Tra-pezunt (Pontus). La inceputul anului urmator, vine la 'Con-stantinopol noul papa Agapet (535-536) §i, indata dupa so-sirea lui in capitalà, i se prezinta o multime de calugari §ipreoti, care reuqesc sa-1 convinga ,ca Anthim este aderent alereziei monophisite. Papa II destituie din patriarhat, cu totsprijinul pe care i 1-a dat la inceput imparatul Iustinian in-su§i. Cetlugeirii irzsei nu s'au multumit cu ateita ci au cerutdestituie si din vechea demnitate de episcop al Trapezuntu-lui qi sei-i interzicei orke func(iune bisericeascei, parà cândva spulbera banuiala de erezie. Papa le-a implinit qi aceasteicerere. $i calugarii din Constantinopol §i imparatul aveau),deci, comtiinta ca papa poate destitui pe patriarhul loraceasta con§tiinta o atea §i papa insu§i. 1)

Dupa un veac, papa Theodor (642-649) destituia pepatriarhul constantinopolitan Paul pentru credinta sa mo-nothelita. 2) Acela0 papa numete pe episcopul Stefan dinDor, vicar apostolic peste .Palestina, cu insarcinarea de a su-praveghia activitatea episcopilor numiti de patriarhul mo-nothelit Sergius al Ierusalimului, ajuns in fruntea acestuiscaun dupa moartea s. Sophronius. Vicarul apostolic aveadin partea papii autorizatia sa de§tituie pe tosi aceqti epis-copi daca nu se vor intoarce la credinta cea adevarata. 3)

Peste cativa ani papa Martin (649-653) nume0e vicar a/sew cu acelea§i puteri §i insarcinari pe episcopul Joan dinPhiladelphia (o localitate spre rasarit de Ierusalim), pesteprovinciile supuse patriarhilor din Antiochia qi Ierusalim(Ibid. 822). Evident, astfel de masuri in teritoriile unor mari§i vechi patriarhii, nu le putea lua deal cineva care aveain cea mai deplina masura con§tiinta autoritatii §i in acela0timp §i con0iinta raspunderii sale.

La fel ,recunoqteau nu numai teoretic ci practic primatulpapal í bisericile inse§i. In anul 450 noul patriarh al Con-stantinopolului, Anatolius, se adreseaza papii Leo I, rugân-du-1 sa-i confirme alegerea. Papa îi pune o serie de con-

1) Hergenröther, Photius I, 161. mai ales nota 116.2) Mansi X, 878.3) Ibidem 891.

www.digibuc.ro

172

ditiuni si, inainte de a lua vre-o hotärire, trimite delegati ca-re sä-i examineze credinta, 1) Dupà incheierea lucrarilor con-ciliului dela Calcedon (451) impAratul Marcian roaga pepapa (15 Februarie 453) sa aprobe hotäririle lui, ca nimenisd nu se mai indoiascei de valoarea lor sub cuveint cd nu suntaprobate de el 0, astfel, nimeni set nu mai poatd fi scuzat, da-cd nu le respectd. 2) Dela papa cere aprobarea si conciliul in-susi inteo scrisoare redactatä in' ultima sedintä a sa (1 Noem-brie 451). 3) Papa refuzând, cum stim, aprobarea canonului 28care aseza scaunul Constantinopolului inaintea vechilor sca-une apostolice ale Alexandriei, Antiochiei i Ierusalimului,patriarchul Anatolius intervine si el, in Aprilie 454, pentrugprobarea lui, spunând ea dela aceasta confirmare atârnätoatà puterea hotáririlor conciliului (sic gestorum vis omniset confirmatio auctoritati vestrae beatitudini fuerit reser-vata). 4)

Sinodul din Orleans din anul 538, stabilind in canonul 3felul alegerii mitropolitilor, spune cä aceasta o face potrivitdecretelor Scaunului Apostolic al Romei. Sinodul tinut totacolo cu trei ani mai târziu, spune in canonul 1, c5. dacä seivesc indoieli privitoare la data serbdrii Pastilor, mitropolitiisd ceard hoteirirea Scaunului Apostolic. Sinodul din Toledodin 633, discutând cA oare cei ce se boteazä trebuiesc scufun-dati in apa odata ori de trei ori, hotaraste (can. 6) ca in acea-stä chestiune set se procedeze conform instructiunilor Scaunu-lui Apostolic, date de papa Grigorie (590-604).

Poate nimic nu dovedeste mai bine recunoasterea prima-tului papal din partea intregului Orient in aceasta epoca, de-cat permanentele recursuri care s'au fäcut la el, din parteacelor ce se credeau neindreptätiti. 1 Am amintit apelurile f 4-cute la Scaunul Romei de s. Atanasie episcopul Alexandriei,destituit de sinodul tinut la Antiochia in anul 340, apoi dePavel din Constantinopol, Marcell din Ancyra, Asclepas din

i) Mansi VI, 83.Ibidem 215.

3) Ibidem 255.4) Ibidem 277.5) O insirare, in ordinea cronologic a lor, o gäsesc cititorii in stu-

diul lui P. Bernardakis Les appels au pape dans l'Eglise grecque jusquePhotius publicat in Echos d.Orieni din 1903 pp. 30 squ, 118 squ

248 squ.

www.digibuc.ro

173

Gaza §i Lucius din Adrianopol. Istoricul Sozomen spune inlstoria .sa bisericeascii scrisä intre anii 443-450 §i dedicatäimpäratului Theodosiu al II-lea cä papa Hind insärcincit cuingrijirea tuturor credincio§ilor din cauza demniteifii Scaunu-lui sew", le dädu inapoi bisericile §i. mustrà pe episcopii dinOrient care i-au judecat (III, 8). Dupä moartea s. Atanasie(373) catolicii din Alexandria 1-au ales in locul lui pe Petru,arianii pe Lucius. Cel dintâi, destituit qi aruncat in inchisoare,scapa §i fuge la Roma. Aci papa Damasus aproba (374) ale-gerea lui Petru §i excomunicä pe rivalul sail Lucius. La papaface apel §i s. Joan Chrysostom, condamnat §i destituit dinscaunul säu din Constantinopol, precum la el a apelat §i Theo-phil al Antiochiei, care 1-a condamnat pe Chrysostom. S. Cy-rill inainte de a lua vre-o mäsurà contra ereziei lui Nestoriu,s'a adresat papei Caelestius. La Scaunul Romei a apelat ere-ticul Euthychie, dupà ce a fost condamnat de un sinod localdin Constantinopol, apoi patriarchul Flavian din acela§ ora§§i episcopul Eusebiu din Doryläum §i Theodoret din Cyrus,destituiti din partea latrociniului" din Ephes. Mai târziucând, la stäruintele impdratului Basiliscus, s'au gäsit peste 500

episcopi din Orient, care au condamnat conciliul dela Calce-don §i pe papa Leo I, pentru salvarea credintei pure archiman-dritii din Constantinopol au f dcut apel la Roma §i acolo aufdcut apel §i episcopii persecutati de patriarhul Acacius §ide impäratul Zeno, fiindca refuzaserä sä iscaleascä faimosulHenoticon al acestuia §i. alti multi episcopi, cdlugäri qi preoti,unii pentru a cere repararea unei nedreptäti personale, altiica sà ceara interventia papii pentru salvarea credintei ame-nintate de valul ereziilor.

Alegerea papilor se fäcea ca qi a celorlalti episcopi,fiindcä §i ei erau, in primul rand, episcopi ai Romei. Ivindu-seinsà conflicte intre diver§ii candidati, care provocau uneoriadevärate schisme cu urmäri grave, papa Symmachus a con-vocat, indatä dupà alegerea sa, un sinod la Roma, pe ziva de1 Martie 499, cu scopul de a reglementa viitoarele alegeri. Si-nodul a stabilit un mic regulament care prevedea ea 1) cine,fiind papa in viatä §i färä §-Urea lui, i§i a.' iscalitura pentru oalegere viitoare ori promite cuiva votul, ori ia parte la consfä-tuiri in care se discutà viitoarea alegere, sà-§i piarda slujba.2) Aceeasi pedeapsä se aplicä §i aceluia care, fiind papa inviatä, incearcg sä-§i câqtige voturi pentru a-i lua, in1 caz de

www.digibuc.ro

174

vacantd, succesiunea. 3) Dacä moare papa färg a-vi indicasuccesorul, se va considera ales acela, care obtine unanimita-tea voturilor. DacA voturile sunt impartite, se considerA alesacela care obtine majoritatea bor.')

Alegerea papilor era confirmata de impArat sau de exar -hul ski din Ravenna. La confirmare se plAtia si o anumitataxh. Cu prilejul Conciliului VI ecumenic (680), impAratul

Constantin IV Pogonatul a redus taxa, iar de alta parte adecis ca pe viitor exarhul amintit sA nu mai aibA dreptulde confirmare, urmând ca alegerea sä fie confirmata numaide impäratul insusi.

4. Sinoadele,

0 importanta deosebitA pentru conservarea unitatii si pu-rit Atli credintei, pentru indreptarea moravurilor si mentine-rea disciplinei au avut in perioada de care ne ocup6m, sinoa-dele. Sinoade s'au .tinut qi inainte de conciliul dela Nicea,insAi atunci ele nu apar ca o institutie, ci erau tinute ocazio-nal si anume când ivirea vre-unei erezii ori o altA problemade interes general impunea necesitatea intrunirii episcopilordintr'o provincie sau din mai multe, pentru discutarea si so-lutionarea ei. Obiceiul pare a fi fost introdus mai intâi inOrient, pentrucä Tertullian (-jt 240) le aminteste numai aciin opera sa De jejuniis (c. 13), scrisä intre anii 205-212unde spune: aguntur praeterea per Garecias illa certis in locisconcilia ex universis ecclesiis, per quae et altiora quaeque incommuni tractantur et ipsa repraesentatio totius notninis chris-tani magna veneratione celebratur. Astf el stim cA credin-ciosii din Asia s'au adunat adesea si in multe locuri" ca sAdiscute erezia lui Montanus.2) Tot in veacul al 2-lea, in urmacererii papii Victor (189-199), s'au tinut o multime de si-noade, care s'au ocupat de data serbarii Pastilor. Din vea-cul al 3-lea cunoastem, in afarA de Orient, mai multe sinoa-de tinute in Africa si in Roma si se vorbeste si de unul tinutla inceputul jumAtAtii a doua a veacului, la Narbonne inGallia.

Conciliul dela Nicea porunceste in can, 5 ca in fiecareprovincie sä se tinA 2 sinoade pe an: unul inainte de Parese-

1) Textul la Hefele H2, 626-627.2) Eusebiu 1st. his. V, 16.

www.digibuc.ro

175

mi si unul toamna, Canonul citat spune ca. se ia aceastà mA-sura pentruca cei care s'ar simti osânditi pe nedrept din par-tea episcopului lor, sä poatä face apel la judecata tuturorepiscopilor adunati in sinod. In conceptia conciliului dela Ni-cea, sinoadele ar fi fost, deci, simple instante de apel pentrucredinciosii preoti si mireni care se socotiau excomuni-cati pe nedrept din partea episcopului. Ele insA, cum o aratänumeroasele canoane" ce ni s'au pAstrat dela sinoadele ti-nute dupä aceastä data (325), au devenit adeváratele regu-latoare ale disciplinii bisericesti, in sensul cel mai larg al cu-vântulul Tinerea regulatä a lor, adicä tinerea a douä sinoa-dele in fiecare an, intAmpina mari dificultäti si de aceea dis-pozitiunile conciliului dela Nicea n'au lost respectate pretu-tindeni. Acest fapt II constatA si conciliul ecumenic dela Cal-cedon (456) care in can, 19 revine asupra hotäririi dela Ni-cea, impunând-o din nou si cerând ca episcopii care lipsescBra motive dela sinoade sä: fie sanctionati fräteste". Incanici aceastä nouà dispozitie n'a putut schimba situatia: si-noadele s'au tinut si in viitor de obiceiu numai odata pe an.IncA inainte de conciliul dela Calcedon, sinodul tinut inOrange la 18 Noembrie 441, dupäce constatä in canonul 29 61nu e posibilä tinerea a douä: sinoade inteun an, fixeazà: datacelui urmätor la 18 Octombrie 442, Dar si dupà: conciliul delaCalcedon, sinodul tinut in 533 la Orleans, dispune in can.3, ca in fiecare an sä tinä un sinod, aceeasi hotArire o aducesi sinodul din 438 tinut tot acolo (can. 1) apoi cel dela Aii-tiochia din 542 (can. 37), dela Clermont din 549 (can. 23).dela Arles din 554 (can. 7). Sinodul dela Tours din anul 567Incearca sä mentinä vechea dispozitie a tinerii a douA sinoa-de, insä dacA aceasta nu va fi cu putintA, cum n'a lost nicipânä: aci, sà se tinA unul singur (can. 1). In ce priveste Spa-nia, sinodul dela Toledo din 589 spune si el, cA Mild episco-pii säraci si distantele dela o episcopie la alta prea mari, säse tinä numai uni sinod pe an in loc de douä (can. 18). Datalui este fixatä 'de sinodul tinut tot acolo, la 633, pe ziva de18 Mai (can. 3) iar de cel tinut la 686 pe ziva de 1 Noem-rie (can. 12). La fel hotaräste pentru Anglia sinodul din 24Septembrie 673, tinut la Hereford sub presedintia arhiepisco-pului Theodor din Canterbury. Ca datà a sinodului se fixeazà:ziva de 1 August iar ca localitate Cloveshoe (can. 7). In fine,

www.digibuc.ro

176

marele sinod trullan (692) cere si el un singur sinod pe an,care trebuie tinut intre Pasti si luna Octombrie (c. 8).

Sinoadele erau convocate de mitropolitul, care era si pre-sedintele bor. Cunoastem insa si o multime de sinoade con-vocate de regi ori la dorinta lor. Astfel, sinodul dela Orleansdin anul 511 a fost convocat de regele Chlodvig si tot la or-dinul regelui a fost convocat si sinodul dela Orleans din 533.La ordinul regelui Sigismund al Burgundiei s'a convocat si-nodul dela Agaunum dintre anii 515-523 si cel dela Epa-on din 517.

In unele parti se da o importanta atat de mare tineriisinoadelor provinciale, incat se luau masuri si impotriva mi-tropolitilor, care nu le convocau, si impotriva episcopilor carenu participau la lucrarile lor. Conciliul IV ecumenic delaCalcedon din anul 451 cerea, cum am vazut, ca episcopiicare, lipessc f Ara motiv dela sinoade, sa fie suspensi a dzari-tote fraterna", adica scosi din comunitatea colegilor pang lasinodul viitor (cap. 7). Aceea§ sanctiune o fixeaza contra lorsi sinodul dela Tours din anul 567, accentuand ca nici epis-copii din provinciile celelalte nu pot comunica cu cel vinovat(can. 1) .Mitropolitul, care, avertizat de episcopi, nu convoacaun an sinodul provincial, e pedepsit de sinedul dela Orleansdin anul 538, cu interzicerea de a liturghisi un an de zile (can.1). Deosebit de sever e sinodul dela Toledo din anul 675:episcopul care nu participa e excomunicat pentru un an in-treg si aceeasi pedeapsà o prevede pentru toti episcopii dacälasa sa ' &each: un an färá sinod (can. 15).

Ici, colo, gasim informatiuni din unele parti si privitorla felul cum se lucra in sinoade. Astfel pentru Spania canonul4 al sinodului dela Toledo din anul 633 spune ca in zivafixata pentru sinod (18 Mai) inainte de rasaritul soarelui seevacueaza si se incbid toate usile bisericii in care se tin se-dintele, afara de usa prin care infra episcopii si care este pa-zita de ostiarii (usieri). Episcopii infra' apoi in bisericä si sea seaza in ordinea vechimei in slujba. Dupa ei infra, preotii sidiaconii admisi la lucrärile sinodului, asezandu-se preotii in-däratul episcopilor iar diaconii inaintea episcopilor si unii sialtii in forma de cruce. La sal-sit intra mirenii pe care sino-dul ii socoteste vrednici sa asiste la lucrarile lui. Dupace si-au ocupat toti locurile, un arhidiacon ii invitä la rugaciune cucuvantul orate si toti se arunca jos. Dupa putin timp se ridica

www.digibuc.ro

177

unul din episcopii mai batrani si citeste o rugaciune. La sf At--situl ei toti raspund amin, apoi arhidiaconul striga erigite vos(ridivati-va) si tosi se tidied% Un diacon imbracat in alb mergein mijlocul bisericii si citeste dispozitiunile din canoane refe-ritoare la tinerea sinoadelor. Dupa aceasta lectura mitropo-litul rosteste cuvantul de deschidere si invita pe cei prezentisa-si spuna plangerile, Preotii, diaconii si mirenii isi dauplangerile arhidiaconului bisericii mitropolitane, care le pre-zinta, el, sinodului. Sedintele nu pot fi ridicate inainte de re-zolvarea tuturor chestiunilor care i se supun si nici un epis-cop nu poate parasi lucrarile inainte de inchidere. Inchidereasinodului se face cu acela0 ceremonial ca si deschiderea. Maitarziu, sinodul tinut la Toledo in anul 694 prevede ca la in-ceputul sinodului tosi episcopii sa postiasca trei zile in onoa-rea sfintei Treimi si ca mai intaiu, fall asistenta mirenilor,sa discute chestiunile de credinta si morala si numai dupaaceea sa se ocupe. de chestiuni de alta naturä (can. 1 ) . Unalt sinod tinut, tot acolo inainte cu doua decenii (675) cereaca in sinoade sa domniasca liniste, neadmitandu-se in elenici cearta nici r'asul (can. 1) Sinodul dela Auvergue (Gallia)din anul 635, iinterzice ca episcopil sa aduca in discutie altechestiuni 'Ana nu se rezolva cele privitoare la andreptareamoravurilor f i memtuirea sufletelor" (can, 1) .

Membrii sinoadelor provinciale erau de reguld episcopii.In unele parti insa, se admiteau la lucrarile lor si preotii sidiaconii. Acest obiceiu pare a fi fost, dela inceput, generalin Africa, cum rezulta din scrisorile s. Cyprian. Din aceleasiscrisori precum si din documentele sinodului dela Toledo dinanul 633, (can. 4) apare ca acolo erau ingaduiti sa asiste siunii mireni mai distinsi. Sigur insa, mirenii nu aveau decal votconsultativ si, foarte probabil, numai acest vot II aveau si preo--Pi si diaconii. Sinodul dela Tarragona (Spania) din anul 616,cere in canonul 13 ca episcopii ,sä duca la sinoade si cativapreoti si mireni, jar cel dela Toledo din anul 589 spune in cano-nul 18 ca.', din ordinul regelui, trebuie sà asiste la lucrarilesinoadelor si judecatorii si. functionarii fiscali, ca sa inveteacolo blandetea cu care sa trateze poporul.

In afara de aceste sinoade provinciale, adica sinoade lacare luau parte episcopii, ale caror eparhii formau provin-cia unui mitropolit, gasim si unele sinoade mai mari la careparticipau episcopii unei regiuni ori tari intregi. Astfel erau in

12www.digibuc.ro

178

Africa sinoadele la care participau delegati din toate provin-ciile africane qi care erau convocate §i prezidate de primas-ul (primatele) din Carthago. La inceput aceste sl le nu-mím sinoade generale, se tineau anuaL Sinodul dela Hippodin anul 393 porunce§te ca fiecare provincie sä trimitä. dele-gall la ele, dar din Tripolis, ai carui episcopi sunt shraci, esuficient dacal participà qi numai unul singur (can. 5). Con-form canonului 8 al sinodului general" dela Carthago dinanul 401, aceste sinoade se tineau, in zitia de 3 August. Tine-rea lor fiMd impreunatä cu multe dificultäti, sinodul generaldelO Carthago, din anul 407 (can. 1), spune câ nu mai e ne-cesar sa se convoace in fiecare an ci numai atunci când recla-má generale ale Africei intregi. Chestiunile provin-ciale sa fie rezolvate in sinoadele obipuite ale singuraticelorprovincii. Un astfel de sinod general s'a tinut in anul 585 qiin Gallia, la Macon. Acesta a fost prezidat de episcopul dinLyon, pe care actele sinodului Il numesc patriarh. In can, 20al lui, se decide ca peste trei ani sâ se tinä un nou sinod ge-neral al Galliei in localitatea pe care va stabili-o episcopuldin Lyon impreuna cu regele. Asemenea se tineau astfel desinoade §i in Spania de câte ori se impunea rezolvarea .unorchestiuni de credin(à ori de ordin general, care interesau tamintreagâ (can, 3 al sinodului dela Toledo din anul 633). Elese tineau la Toledo unde rezida mitropolitul primat al tàrii.

O importantä exceptionalä au avut insä marile conciliiecumenice, cu reprezentanti din intreaga biseria i cu hotà-riri dogmatice §i disciplinare obligatorii pentru creqtinismulde pretutindeni. Cauzele care au determinat convocarea con-ciliilor ecumenice in aceastd perioadà, le vor cunoate citito-rii din capitolul despre erezii. Aci tinem numai sà amintim catoate au fost convocate de impArati in intelegere cu papa,cà toate au fost prezidate de delegatii papii qi hotaririle tu-turor au fost aprobate de papa qi de impArat.1)

5. Cei1a1i membril ai ierarlilei biserice0i. Celibatul.Libertatea de care s'a bucurat creqtinismul dupâ edictul

dela Milano §i marea raspandire a lui, a avut, cum e firesc,çi asupra situatiei clerului inferior (preoti, diaconi, subdiaconietc.) o influentà hotaritoare. Numärul lui crescând considera-

1) Pentru detalii, Hefele T2, pp. 5-14 29-50.

www.digibuc.ro

179

bil, a fost necesarä stabilirea unor conditiuni precise pe caretrebuiau sa le intruneasca aceia care voiau sä faca parie dinel, precum a fost necesara si stabilirea unor norme de con-duitá potrivita cu misiunea importanta a lui. De altä parte,raspándirea vertiginoasä a crestinismului, a impus descentrali-

zarea intregii administratiuni bisercesti. Inainte, când ere--tinii se gasiau aproape numai in orase, totul era concentratin mainile episcopului, iar ceilalti clerici erau simpli auxiliariai lui. Acum insä aceasta centralizare nu mai era cu putintade aceea s'a ivit necesitatea de a da o larga autonomie nunumai clerului dela bisericile din satele asezate mai mult orimai putin departe din orasul-resedinta a episcopului, ci, demulte ori, si clerului dela bisericile din orasul însui. Astfelau luat fiinta parohiile, care-si aveau teritoriul lor propriu,biserica, clerul si averile proprii. Preotii acestora administrautoate sacramentele afarä de acela al mirului (in Occident). Nuputeau insä sfinti biserici i altare, nu puteau binecuvânta fe-cioarele si nu puteau face reconcilierea penitentilor publici,decat in absenta episcopului.

In ce priveste conditiile primirii in rândurile cleruluiviata pe care membrii lui trebuiau sä o ducä, sinoadele auadus o multime de hotariri care in esenta se reduc la urma-toarele: In cler pot fi primite numai persoanele cu o viata ne-pätatä. Daca dupa primire li se descopera pacate mari

inainte, trebuiesc destituiti (Nicea can. 2, Laodiceacan. 3). Nu pot fi clericì soldatii, cei castrati, cei neliberi, ceineinvätati, cei botezati de eretici, cei insurati a doua oara,cei insurati cu o vaduva. Clericii nu pot infra in carciumäcleat numai când calatoresc, nu pot fi tutori, nu pot facecomert, nu pot fi insarcinati cu afaceri lumesti, nu pot faceserviciu militar, nu pot calatori f Ara. aprobarea episcopului,nu pot merge la vânätoare si,1 nu pot asista la spectacole. Cle-ricul a Gärei sotie e adultera, trebuie sa se desparta de ea.Altfel, nu mai poate ramâne n cler (Neocesareea can. 8).Pentru a impiedica intrarea in rândul clerului a persoanelorneinstruite, sinodul dela Orleans din anul 511 (can. 7) impuneepiscopului sa-i examineze pe candidati cu atentiune. Ace Iasilucru ti cere i sinodul dela Carthagoi din 535 (can. 16). InSpania gasim Inca in veacul al 6-lea, cum rezultä, din hotä-riffle sinodului dela Toledo din anul 527 (can. 1), institutespeciale in care trebuiau sa intre dupa lectorat aceia

www.digibuc.ro

180

care voiau s primiascg gradele s,uperioare. In Italia era obi-ceiul, pe care sinodul dela Vaison din anul 529 (can. 1) , 1-a

introdus i in Gallia, ca preotii sa' adune pe lectori la ei §iinstruiasca in cântarea psalmilor, in citiri bisericeqti §i in

legile Domnului", ca sa aiba succesori buni.Fara nici o lege specialg s'a introdus, atât in Orient cat

§i in Occident, obiceiul ca dupg hirotonisire clericii dela sub-diaconat in sus, sg nu se mai casatoriasca, jar eel casatoritiinainte, sà se ablinal dela contactul conjugal cu sotiile lor inajunul celebrgrii sacrificiului liturgic. In bisericile orientale,acest obiceiu a devenit, dela, sinodul trullan (692), lege in vi-goare §i azi: cu exceptia episcopilor, toti ceilalti membrii aiclerului, (preoti, diaconi, subdiaconi), casatoriti inainte dehirotonisire, pot continua viata conjugala. Daca nu s'au casg-torit inainte, dupa hirotonisire nu se mai pot calsatori; aseme-nea nu se mai pot casatori preotii, diaconii i subdiaconii rà-mai vaduvi. Cu totul altfel s'au desvoltat insa lucrurile, in-cepând cu veacul al 4-lea, in Occident, Aci disciplina a deve-nit mai several, Sinodul dela Elvira din anul 303 impune, subpedeapsa destituirii, episcopului, preotului, diaconului qi. tutu-ror celor insarcinati eu serviciul la altar (positi in ministerio),sa se abtina pentru totdeauna dela traiul conjugal (can. 23).Acelea§i hotariri le-au luat sinoadele din Arles (314, can. 6),care explicg necesitatea acestei abstinente cu celebrarea zil-nica a sacrificiului liturgic (quia ministerio quotidiano occu-pantur), Carthago (386 ori 390 can. 2) Toledo (400 can. 1),Tours (401 can. 1) Agde (506 can. 9) etc. Lat inceput absti-nenta nu-i obliga i pe subdiaconi. Sinoadele dela Carthagodin anii 386 ori 390, §i din 401, apoi cel dela Tours din 461,dela Agde din 506, dela Clermont (in Auvergue) din 535,dela Arles din 524, dela Orleans din 538, o impun numai pre-otilor §i diaconilor,. (episcopii se intelegeau dela sine). Sub-diaconilor le-au impus-o papii Leo I (440-461) §i Grigoriecel Mare (590-604). Dintre sinoade, cel dintai care le-a in-terzis §i lor sal mai traiasca cu sotiile, a fost cel dela Gerunda(Spania) din anul 517 (can. 6). Opreli§tea a fost apoi repe-tatal de sinodul dela Toledo din anul 527 ori 531 (can. 3),dela Orleans din 538 (can. 2), dela Tours din 567 (can. 19),dela Lyon (can. 1) §i Auxerre (can. 21) din anul 585, etc. Cutoate aceste opreli§ti severe toate sinoadele citate prevgdimpotriva celor cari nu le respectau pedeapsa destituirii din

www.digibuc.ro

181

slujba. §i cu toate ca, in unele parti, se refuza hirotonisireaacelor care nu facusera cu cel putin un an inainte votul absti-nentii, (sinodul dela Arles din 524 can. 2) sinodul din Trulla695 e nevoit sa constate in canonul 12 ca in Africa §i Libya§i in alte parti se gasesc §i episcopi cari continua a trai cu so-iile lor,

Grade le ierarhice clericale au ramas acelea§i, ca §i inperioada anteniceana. Din sanul presbyterilor insa, au inceputa se desprinde arNpresbiterii (protopresbiteri §i protopopiin Orient) iar din al diaconilor, adzidiaconii. Arhipresbyte-rul era intaiul intre preotii din jurul episcopului, un fel de§ef al colegilor säi, efie pe care o avea uneori din cauza var-stei, alteori din cauza invataturii si a zelului sail. El inlo-cuia pe episcop in functiunile bisericesti (liturghie, botez, re-concilierea penitentilor, etc.). Mai tarziu gäsim arhipresby-teri si la bisericile parohiale. 5i anume, in localitatile maimari o singura biserica devenea, cu timpul, insuficienta pen-tru nevoile credincio§ilor §i astfel se ridicau biserici noi, fie-care cu preotul ei. Preotul bisericii vechi, al bisericii mame,se numea arhipresbyter si avea controlul §i supraveghereabisericilor noi §i a clerului lor. De alta parte, dintr'o locali-tate se raspandea crestinismul si in satele din jur, iar credin-cioqii acestora §i clerul lor pästrau anumite legaturi de depen-denta fata de preotul localitatii de unde venise convertirea.Acesta devenia astfel arhipresbyterul lor.

Ceeace era arhipresbyterul intre presbyteri, era arhi-.diaconul intre diaconi: intetiul diacon si seful colegilor luí. ElIl inlocuia pe episcop in functiunile lui administrative si deaceea avea un prestigiu deosebit, socotindu-se uneori superiorchiar si preotilor. In jurul episcopilor mai gasim apoi o mul--time de slujba§i, insarcinati cu diferitele servicii impuse desporirea agendelor bisericesti. Conciliul dela Calcedon a im-pus, cum am vazut, episcopilor sa-§i tina economi, care sa ad-ministreze averile bisericii. Pentru redactarea actelor oficialeerau folositi notarii, iar pentru ingrijirea archivei, archivarii( vcrocpaccxeg ). Apararea drepturilor bisericii si repre-zentarea intereselor ei in fata instantelor civile o aveau de-fensorii, (defensores, ncxot ), amintiti si in actele concili-ului dela Calcedon (can, 2 §i 23). Tovaraqii de casa si masasi martorii vietii episcopilor, mai ales in Orient care chiarin urma acestei situatii deveneau §i sfetnicii intimi ai lor, erausyncelli ( cóyxeXXot ) alesi, de obiceiu, dintre calugari.www.digibuc.ro

Capitolul III,

VIATA CRESTINILOR DELA CONCILIUL DIN NICEAPANA LA SFAR5ITUL VEACULUI A 7-LEA,

Libertatea depliná si situatia privilegiata de care s'a bu-curat crestinismul dupä edictul dela Milano, a schimbat cutotul aspectul extern al vietii credinciosilor. Numärul kr acrescut yertiginos si a fi crestin nu mai constituia un act deeroism ca inainte, când fiecare clipa putea educe deslántuireaunei noi persecutii sângeroase. Crestinii traiau acum in plinaer". Dar aceastä libertate si siguranta, disparitia presiuneipermanente de panä aci, a produs, fatal, in multe parti o des-tindere, am putea-o numi chiar läbärtare, a vietii lor morale.Crescând lanurile de grail curat, a sporit si neghina. Ceitrecuti la crestinism si nuntdrul lor era enorm aduceau cuei deprinderi vechi, pasiuni si obiceiuri vechi, al cdror ecou siale cat-or impulsuri stäruiau tulburatoare si dupa intrarea inbisericd. Astfel disciplina bisericeascd se resimte si ea, pier-zând mult din severitatea veche si devenind mai mlddioasá,mai ingäduitoare si mai intelegatoare, cum se va vedea maitârziu când vom vorbi despre penitentä.

Libertatea a adus apoi o imboatire considerabilä a for-melor de manifestare a sentimentului religios. Ritualul a de-venit mai bogat si mai solemn, iar ceremoniile mai pompoase.Crestinismul iesise din catacombe si istoria lui se desfäsoaräde aci inainte pe culmi, in plinä luminä si strälucire . . .

1, Botezul Vi mirutAdultii cati intrau -in sânul bisericii erau supusi, si in pe-

rioada aceasta, disciplinei catecumenatului, in cursul cäruíaprimiau instructiunea religioasd. Botezul li se conferia, la in-ceput, in noaptea Pastilor. Cei cari doriau sá fie botezati inaceastä zi, trebuiau sä se anunte in primele zile ale Päresimi-lor, in nici un caz nu dupä saptämâna a doua a lor (sinod.Laodicea can. 45 si 47), fiindeä in säptämâna a treia incepeainstructiunea religioasä. Másura aceasta luatá de sinodul dinLaod;cea de a conferi botezul la Pasti a fost confirmatà si de

www.digibuc.ro

183

sinodul dela Trulla din anul 692 (can. 18). Ea Msá nu era ge-nerala pentruca d. p. un sinod din Irlanda dela sfar§itul vea-cului a 5-lea prevedea ca botezul sà." se administreze la Pasti,Rusalii i Epiphanie; sinodul dela Gerunda (Terragona) dinanul 517 a fixat ca data a botezului Pastile §i Rusaliile (can.4) , cel dela Macon (Gallia) din anul 585 numai Sambata Mare.Si chiar in Orient s'a introdus pela sfarsitul veacului al 4-leaobiceiul de a conferi botezull la särbatorirea Epiphaniei careavea loc la 6 Ianuarie. Atunci se comemora acolo, nasterealui Christos, adorarea Lui din partea Magilor si botezul Lui.Bolnavii, care nu mai puteau vorbi, erau botezati, daca ceiaproape de ei dovedeau ea au avut dorinta de a se boteza (si-nod. Hippo can. 32). Cei care au amutit repentin puteau fi bo-tezati daca îi exprimau aceasta dorinta prin semne (sinod.Orange can. 12). Sinodul dela Berghanstead (Britannia) dinanul 695 prevedea pentru preotul care amana botezul unuibolnav, pedeapsa destituirii (can. 7), Cei bolnavi puteau fibotezati oricand (Idem, can. 5).

Crestinii erau datori sa-si boteze copiii cat mai curanddupa nastere, pe cei bolnavi chiar imediat (sinod. Gerundacan. 5). Sf. Augustin credea, ca datoria de a boteza pe copiiimici deriva din traditia apostolica si in acest fapt vedea unargument pentru existenta pacatului original, fiindca daca nuar exista acest pacat, copiii, neavand pacate personale, nu aravea nevoie de botez. Sinodul din Toledo din anul 693 eel-eaca eel nouii nascuti sa fie botezati in termen de 30 zile, attfelpärintii sunt -supusi la o pedeapsa de 30 solidi". Daca mur

copii dupa 30 de zile nebotezati, parintilor, ca pocainla,sa li-se confiste intreaga avere (can. 2). Biserica tinea deose-bit de mult la botezul copiilor si de aceea cand s'a constatatea unii parinti amana botezul lor, fiindca nu pot pläti taxeleimpuse de preoti, a luat mäsuri foarte severe impotriva acelortaxe. Sinodul dela Paris din anul 573, le-a suprimat cu totul(can. 7), iar cel dela Emerita din 666, spune cà cine cere taxepentru botez si mir sa fje excomunicat pe timp de 3 luni (can.9). Sinodul dela Toledo din anul 675 e si mai sever: sinoadeledela Paris si Emerita. ingaduiau preotilor sa primeasca daru-rile nu taxele ce li s'ar (Jeri de parinti la botezul co-piilor, acesta insä nu le &A voie nici sa ceara, nici sa primeas-cal ceva. Dacl primesc cu stirea episcopului, sunt excomunicatipe 2 luni. daca primesc Bra stirea lui, sunt excomunicati:

www.digibuc.ro

184

preotii pe trei luni, diaconii pe patru luni, iar subdiaconii siceilalti clerici sunt si bAtuti si excomunicati (can. 8.)

Crezul era recitat la botez in numele copiilor mici denavi. S. Grigorie din Nyssa propunea ca botezul sa fie amanatpâna dupA ce implinesc 3 ani, ca sA poata da insisi raspun-surile la intrebarile ce li se pun. .

La botez se folosia apd siinfitil si, cum se va vedea in alt loc,ss. Ambrosiu, Augustin, Grigorie din Nyssa si Cyril din Ieru-salim aveau convingerea, evident gresita, ca sfintirea apei enecesara pentru valabilitatea botezului. Botezul se administra,in general, prin cufundarea de 3 ori in apA, impreunata cuinvocarea distincta a persoanelor sfintei Treimi. In Spania in-sa obiceiul nu era uniform: unii f Aceau trei cufundari, altii nu-mai una. Fiind intrebat papa Grigorie, acesta a raspuns inscrisoarea trimisd episcopului Leandru cal si un obiceiu si cela-lalt e valabil. Daca insa arianii cufunda de trei ori ut dummersiones numerarzt divinitatem numerent", catolicii sa botezenumai prin o cufundare. Sinodul dela Toledo din 633 face ob-ligator acest fel de a boteza, ca simbol al mortii, al invieriiDomnului si al unitAtii sfintei Treimi, (can. 6).

Sinodul dela Laodicea (can. 48) prevede ca cei botézatisa fie unsi dupa botez cu cereasca chrismei ca sa devina par-tasi ai imparatiei lui Christos". 5i inteadevar in perioadaaceasta rnirul se conferia atat in Orient cat si in Occident, deobiceiu, imediat dupa botez. In Orient miruirea consta mzmaidin ungere cu chrisma, lar in Occident, incepand cu veacul al4-lea, in punerea metinilor si in ungerea cu chrismei. Evidentca ungerea cu chrisma din Orient era si ea impreunatä cu pu-nerea manitor, fiindca altf el era imposibila, insa punerea mai-nilor nu era socotita ca o actiune proprie cum era socotitain Occident. Apoi atat in Orient cat si in Occident, sacramen-tut mirului era administrat de episcop. In caz de necesitatesi necesitatea o forma de obiceiu boala putea mirui si preo-tul (sinod. Epaon can. 16) insa numai cu chrisma sfintita deepiscop.

2. Penitenta.Mari transformari a suferit in perioada aceasta disciplina

penitentei, si aceste transformAri au fost determinate maimult de necesitatile vietii decat de mAsurile oficiale ale sinoa-delor. Norma generala, ca pentru peicatele capitale (peccata

www.digibuc.ro

185

capitalia sau peccata ad mortem) adica pentru pacatele demoarte, cum se numesc azi, este necesara poceiinfa publiceical durata §i felul ei este determinat, tinând seama de mari-mea pacatelor, de episcop, apoi ca deslegarea sau reconcilie-rea se face,, in afara de cazurile de board, tot de episcop inJoia Mare, este mentinuta de cea mai mare parte a sinoadelor§i in perioada aceasta.

Penitenta publica putea fi facuta de aceea§i persoananumai odata §i cel care o facea ,daca era necasatorit, nu seputea casatorí, iar cel casatorit nu putea continua legaturileconjugale §i de aceea, inainte de a fi admis la pocäinta, trebuíasa obtina asentimentul sotului; nu putea fi prima in servicíulmilitar, asemenea nu putea fi prima in cler, apoí trebuia .sa-qitunda parul, in Spanía li se impunea, dimpotríva, in vea-cul al 7-lea, sa nu vi-1 tunda, ca sa arate prin aceasta abun-dantiam criminum quibus caput peccatoris. gravatur sapoarte haine de doliu, sa parasiasca biserica odata cu cate-cumenii, etc.

Penitenta publica odata inceputa numai putea fi intre-rupta. Cei cari o intrerup sunt excomunícati. (sinod. dela An-gers din 453 can. 5; dela Tours din, 641 can. 8; dela Vennesdin 465 can. 3; dela Orleans din 511 can. 11). Sinodul delaEpaon din anul 517 e mai putin sever oprindu-i pe cei carerenunta la pocainta publica inceputa numai dela impartaqanie'Ana cand revin (can. 23). In schimb, sinodul dela Toledo dinanul 633 prevede c ceí, care, invítati de episcopi sa continuepocaínta, refuza, sa fie tratati ca apostatii §i excomunicatii(can. 55). Daca penitentul se imbolnave0e poate fi

insa dupa insanatoOre e dator sa continue pocainta (si-nod. Orange 441, can. 4).

Pacatele erau impartite de teologil vremei, in general, indoua mari categorli: in peicate ware i peicate de rnoarte. S.Pacían, episcopul Barcelonei, numeqte pe cele dintE símplupeccata, íar pe acesta dín urma crimina, crimina capitalia qicrimina rnortalia §i ele sunt apostasía, uciderea, i curvia pre-cum i toate pacatele mai mici care duc la ele ca d. p. dorin-tele necurate, cuvintele §i indemnurile necurate care duc la cur-vie, S. Ambrosiu distínge intre delicta leviora i delicta gravi-ora adica pacate ware i pacate grele. S. Augustin le nu-mete peccata lethalia, gravia. Altil au mers §i mai departe,incercând sa determine mai deaproape pacatele grele. Astfel

www.digibuc.ro

186

s. Caesarius, episcopul dela 502 inainte din Arles, vorbe§te deurmatoarele peccata capitalia: sacrilegiul, uciderea, adulterul,märturia mincinoasa (jurdmantul falq), furtul, raptul, super-bia, invidia, sgarcenia, mania dacii dureaza mult (si longo te-neatur) §i betia,') Contemporanul sau african, s. Fulgentius,episcopul din Ruspe, deosebe§te trei categorii de päcate grele:a) sacrilegia, sau pacatele contra lui Dumnezeu (apostasia,ereziile); b) flagitia sau päcatele pe care le savar§e§te omulcontra sa ins4i cum ar fi betia, curvia, lacomia, etc. §i c)facinora sau päcatele prin care se cauzeaza prejudicii altora(alios aut damnis aut quibuslibet oppressionibus laedunt) cumar fi furtul, uciderea, etc. 2) Foarte interesanta este clasifica-rea päcatelor fäcutä de s. Grigorie din Nyssa in scrisoarea sacanonicä adresata in jurul anului 390 episcopului Letoius dinMelitene?) Clasificarea e f acuta dupä cele Ce se mid in suf-letul nostru", adica dupa cele trei puteri principale suflete0i:cuvcintul, pofta i mania. Din aceste trei puteri isvorasc qi fap-tele bune §i §i opusul lor, faptele rele. Din cuveint intelectlpurcede cunoa§terea lui Dumnezeu, cunoaqterea binelui §i aräului §i cunoa0erea naturii lucrurilor, dar tot din el .isvo-

. re0e si necredinta, apostasia qi ereziile. Din pond, sau, cum onumeqte in alt loc, din concupiscent& isvoräsc pornirile sprece e bun §i nobil, adicä spre virtute, dar tot din ea vine §i iubi-rea de bani §i iubirea de marire §i de desmerdare". Meinia"(in alt loc ura) ne indeamnä sà luptam contra pntimilor, sane ascutirn sufletul spre barbätie", sä rezistam ,panä la san-ge" contra päcatului, qi sà..ne despartim de lucrurile pläcute.Cäderile acestei parti" (päcatele care purced din aceastäputere" a sufletului) sunt pisma, mania, ocara, galcevile, uci-derea, etc. adica spune sf. Grigorie arma cea data nouäde Dumnezeu spre aparare, se face spre pierzarea celui ce ointrebuinteazd räu". Cele mai mari i, deci, acelea care tre-buiesc ispä§ite printr'o mai grea pocaintä, sunt päcatele carese fac din partea cea cuvantatoare a sufletului", adica päca-tele intelectuale, ca necredinta, apostasia, ereziile. Intre ele in-sira s. Grigorie §i recursul la descantece i vraji.

') Sermo CIV, 2.2) De inearnatione Filii Dei

4171 until.3) Traducerea româneascil

ezi si Tixeront o. cit. ITI7 p.

o gilsesc cifitorii in Enchiridion adic6carte manualii de canoane a lui 5aguna. Sibiu, 1871 p. 457 squ.

www.digibuc.ro

187

Privitor la felul §i. durata penitentei, ne dau informatiuniample cunoscutele canoane ale s. Vasile cel Mare si cele atri-buite patriarhului constantinopolitan loan Postelnicul, pre-cum si scrisoarea amintita. a s. Grigorie din Nyssa, S. Vasilestabileste pentru ucigasi o pocäintä de 20 de, ani (can. 56),pentru ucigasii Bra de voie pocainta e redusa la jumatate(can. 57) adulterii vor face penitenta. 15 ani, curvarii numai 7ani (can. 58 si 59); hotii, daca se descoperä ei insisi, se poca-iesc un an, daca. sunt descoperiti de altii, doi ani (can. 61); pe-nitenta, celor ce jura fals e de 10 ani (can. 64), a vrajítori-lor de 20 de ani (can. 65), a apostatilor dureaza viata intrea-

neputand fi impartasiti cleat pe patul de moarte (can.73). S. Grigorie din Nyssa e, pentru unele pacate, mai sever.Astfel in scrisoarea amintita, spune ca curvarii sa se pocaias-ca. 9 ani, iar adulterii 18 ani, penitenta pentru ucigasii cuvoia e de 27 de ani.

Atat s. Vasile cat i s. Grigorie admit, in cazul cand pe-nitentii dovedesc o adancä durere Nntru päcatele savarsitesi intentia ferma de indreptare, reducerea timpului pocaintii.Canoanele cunoscute sub numele lui Joan Postelnicul, fixeazachiar i conditiile concrete pentru aceste reduceri. Astfel, depilda, pocainta adulterului se scade la 3 ani, daca penitentulaccepta ca dupa ceasul al 9-lea sa." mAnance numai mancariuscate" si sa faca in fiecare zi 250 de matainii; a ucigasilor cuvoia, se reduce la 5 ani, a celor care au ucis f Ara voie la 3ani, daca vor ajuna pana seara iar seara vor mama numaimancari uscate i vor face cate 300 de matanii in fiecare 7i; avrajitorilor se reduce la 3 ani, daca se vor osteni in fiecarezi mai mult sa ajuneze" i dupa ora a 9-a sa manance puÇinsi numai mancari uscate inc.& numai set fie vii" si daca vorface 350 de matánii pe zL

Cu toate hotdririle repetate ale sinoadelor, penitentapublica nu a putut fi mentinuta. Ea era extraordinar de grea,apoi fiind admisa numai odata, cei recidivisti si numärullor era covarsitor erau exclusi dela orice posibilitate de amai obtine iertarea sacramentalä a pacatelor lor. Si, in sfar-sit, faptul ca cei care faceau penitenta publica nu se puteaucasatori, iar cei casatoriti nu mai puteau continua legaturileconjugale, ei nu puteau fi clerici nici soldati, facea ca acest felde penitenta, sa produca si mari dificultati de ordin social. Deaceea a. fost incetul si aproape pe neobservate parasita, fiind

www.digibuc.ro

188

inlocuita cu penitenta privata. In co priveste Orientul si inspecial acea parte a Orientului care era supusa. jurisdictieiConstantinopolului, istoricul Socrate povesteste in Istoria sabisericeascei, (V, 19), ch. patriarchul Nectarie a desfiintat-o pursi simplu, la propunerea preotului Eudemon, in anul 391, in-gaduind credinciosilor, sa se apropie de s. Taine adica decuminecatura cum le va spune constiinta". Cauza acesteibizare masuri a fost scandalul care a isbucnit acolo când odoamná de bun neam" a spus ca a avut relatiuni imorale cuun diacon. Diaconul a fost alungat de popor, care a inceput aarunca fel de fel de imputari i batjocuri la adresa clerici-br". Pentru a pune capat scandalului, Nectarie a hotärit seiscoatei din bisericd meirturisirea". Succesorul lui Nectarie, s.Ivan Chrysostom, in loc sa reintroduca pocainta publica a pro-povaduit pocdinfa privatd, care poate fi repetata si noulpatriarh cerea chiar sa fie repetatd de câte ori este nevoie.Socrate scrie despre el 1) ca-si indemna credinciosii, spunân-du-le: dace!' vefi fi Malt de o mie de ori poceiinfei, venifi inceisA o mai facer, si ca aceste indemnuri au fost desaprobatede multi din amicii sai. Au fost desaprobate, explica istoi-iculcontimporan, fiindca un sinod vechiu hotarise ca penitenta sase facal numai odata, jar acum el cerea sei se facd de ateiteaori de ceite ori Ii simt credinciosii nevoia. Slabirea zelului cre-

racirea sentimeritului religios, groaza pe care pa-catosii o aveau de descoperirea pacatelor cu totul secrete pecare le savârsiau, iar de alta parte convingerea care a inceputa-si - face loc in conducatorii bisericesti, ca spovedania este,cum o numea s. Joan Climacus, o frâna in pravalirea omuluispre pacat, au determinat pe marii teologi sa recomande con-fesarilor blândete, mila i multa bunavointa fata de peniten-ti i mai ales, pastrarea celui mai strict secret. Ori pastrareasecretului insemna nu numai a nu divulga pacatele înseí, ci,in anumita masura, a nu divulga nici canonul dat pacatosu-lui. Astfel, desi nu a fost suprimata cu totul, pocainta publicaa pierdut mult din vechea ei severitate i asprime exagerata.

Aproape la fel s'au desvoltat lucrurile si in Occident:locul penitentii publice I-a luat pe incetul penitenta privata.S, Augustin deosebia doua feluri de canoane, unul secret pen-tru pacatele mai putin grave si secrete si altul public pentru

1) L. cit. VT. 21.

www.digibuc.ro

189

päcatele mari si publice. Mai tärziu, s. Calsarius, episcopuldin Arles, vorbia de agere poenitentiam §i accipere poeniten-tiam. Agere poenitentiam inseamna in conceptia lui, a facepenitenta privata, iar accipere poenitentiam, a face penitentapublicä. Pe cea dintal, adica penitenta privatä, o socotea su-ficienta. 1) De alta parte Colectia de canoane africane precizain can. 132 cd pentrú pdcatele secrete nu poate fi impusd po-cdintd publicd. Apoi, in veacul al 6-lea, contrar normelor fi-xate de sinoade, s'a introdus in Spania obiceiul ca pacato§iisa Lea' penitenta de mai multe ori (quotiescumque peccarelibuerit, toties a presbytero reconciliari postulent) §i de aceeasinodul dela Toledo din anul 589 impune sever respectareacanoanelor vechi, adica admiterea pacato§ilor numai odata lapenitent a (can. 11),

0 influentä hotäritoare a avut asupra disparitiei lente apenitentei publice, afara de dificultatile fire§ti impreunate cuea, calugarii benedictini §i exemplul creqtinilor din insulelebritanice, unde penitenta publicä era necunoscuta. Regulele s.Benedict impuneau membrilor ordinului märturisirea deasd apacatelor, märturisire facuta inaintea egumenului ori a parin-telui duhovnic, cari nu descopera qi nu publica ranile steal-ne". Ob4nuiti cu marturisirea deash, calugarii au incercat sao propage qi in sânul credincioqilor, propaganda care, evident,nu putea fi decat bine primitä. Obiceiul din insulele britanicea fost introdus qi raspändit in Gallia qi Italia direct de calu-garii veniti de acolo in frunte cu s. Colomban. 2) Pe la mijloculveacului al 8-lea s. Chrodegang, episcopul din Metz, impuneaclericilor sal sa se spovediasca de doua ori pe an! Disparusedeci ca masura generala qi penitenta publica §i acordarea eio singura data in viata.

3. Liturghia. Sirbitorile.Deosebit de bogate sunt informatiunile pe care le avem in

perioada aceasta despre celebrarea liturghiei, care era §i atuncica qi azi centrul vietii religioase a cre§tinilor. Dobandind de-plina libertate de manifestare §i, mai mult cleat atät, deve-nind cultul oficial al statului, creqtinismul a inceput alidesfä§ura ceremoniile in forme pline de pompa i stralucire.

1) Tixeront o. cit. III, p. 395 squ.2) Tixeront o. cit. pp. 400 squ.

www.digibuc.ro

190

In ce privevte ritualul liturgic insuvi, primele instructiunisumare referitoare la felul cuin trebuia savirvit, au fost fixatede sinodul dela Laodicea, tinut in jurnätatea a doua a veacului al4-lea. Canonul 16 al WI prevede ca i la liturghia de Sambatäsä se citeasca parti din Evanghelie.1) Canonul al 17-lea pre-vede ca Psalmii sä nu fie cititi unul dupä altul, f Ara intreru-pere, ci intre ei sä se intercaleze v1 alte lecturi. Mai amanun-tite sunt instructiunile din canonul al 19-lea, care spune ca,dupä predicä, episcopul sä facA o rugäciune pentru catecu-meni i dupa ce acevtia au 0.'1-Asa biserica, sà facä una pen-tru penitenti vi dupä ce au ievit i acevtia din biserica, sä ros-tiasa trei rugaciuni pentru credinciovi: una incet i doua cuglas tare. Urmeazä sbirutul pàcií (osculum pacis), pe carepreotii il dau episcopului qi mirenii unul altuia, apoi se aduces. jertfä.

Devi elementele esentiale ale liturghiei erau pretutindeniaceleavi, tottivi alegerea partilor din s. Scripturä care erau ci-tite vi explicate, Psalmit care se recitau, ordinea in care se re-citau, rugAciunile ce erau rostite variau, fiecare episcop putândproceda dupa cum socotia. Cu timpul Irish.", cum am amintit inalt loc, s'au creat in marile centre bisericevti, ca Antiochia,Alexandria, Roma, anumite forme vi s'au stabilit anumite ti-puri de liturghii, care s'au impus i in bisericile ce gravitau spreele, i astfel initiativa privata a fost considerabil redusä. Tipu-rile de liturghii pe care le gasim cristalizate in aceasta perioa-(Fa sunt: fipul syriac, tipul alexandrin, tipul roman vi tipulgallic.

Privitor la primul, care ne intereseazd mai deaproape, fiindca din el s'a desvoltat liturghia folositä in bisericile noastre ro-rnânevti, ne dau indicatiuni detailate Catecheza a 23-a a s.Cyrill din Ierusaim, scrisa in jurul anului 347, vi cartea aVIII-a din Constitutiunile apostolice, compilate pela sfârvitulveacului al 4-Iea. S. Cyril! in Catecheza citatd, destinata cate-cumenilor, vorbevte numai de liturghia credinciofilor (missafidelium), adial de partea aceea a liturghiei la care puteauasista numai cei botezati í reconciliati cu biserica, (nu asis-tau deci nici catecumenii nid primele trei clase de penitenti).

1) Canonul acesta era. probabil, indreptat impotriva comunitrililoriudai7ante. care aveau obiceiul de a citi la liturghia de Sâmblitit, nu-mai prirti din s. Scripturti a Testamentului Vechiu.

www.digibuc.ro

191

Painea si vinul stint dej a pe altar. Diaconul duce episcopuluipreotilor apa pentru spalarea tnâinilor, spalare care zice s.Cyrill, e numai simbol pentrucä nimeni nu intra in bisericacu mainele murdare. Ea .simbolizeaz g. curätenia sufleteascá cucare trebuie sa se apropie credinciosii de sacrificiul liturgic.Urmeazä särutul pacii, care ne invata sa uitam toate nedrep-tatile i jignirile indurate din partea aproapelui nostru, cumne-a poruncit Christos (Mat. 5, 23-24: Deci cand va fi säaduci darul tgu la altar si acolo iti vei aduce aminte cà f ra-tele tau are ceva impotriva ta, lash darul tau acolo, inainteaaltarultí i mergi, intai impaca-te cu fratele tau si apoi venind,adu darul tau). Apoi cel ce slujeste zice cu glas tare: sus seiavem inimile i credinciosii raspund: le-am ridicat care Dom-nul. preotul continua: th multumim Domnului si credinciosiiiaràí raspund: vrednic i drept este. Urmeaza rugaciunea incare ne aducem aminte de cer si de pamant si de mare, desoare, de luna si stele de toate creaturile rationale si ira-tionale, vgzute si nevazute de ingeri, arhangeli, puteri, prin-cipate, stapaniri, tronuri, de hieruvimii cei cu multe fete ...de serafimi, pe care Isaia i-a vazut stand in jurul tronului luiDumnezeu acoperindu-si cu douä aripi fata, cu douà picioare-le, iar cu doua sburau zicand: sfant, sfant, sfant este Domnulostirilor". Dupg rugaciunea aceasta prin care ne-am sfintit,rugam pe Dumnezeu cel bun sa trimitg pe s. Spirit asupradarurilor puse inainte, ca sa prefacä painea in trupul luiChristos í vinul in sangele lui Christos, pentruca tot ce atinges. Spirit se sfinteste si se preface". Urmeazg rugaciuni pentrupacea bisericii, pentru bunästarea lumii, pentru impgrat, pen-tru armata, pentru cei bolnavi si cei lipsiti, etc., jar dupa elese recitä Tatal Nostru, apoi urmeazg impartasirea inainteacareia preotul spune: Sfintele Sfinfilor i poporul raspunde:Unul Sfânt, Unul Domn Isus Christos. In cursul impartgsanieise calla Psalmul 38 dela versul 9 inainte: gustati i vedeti càbun este Domnul etc.

Acestea sunt explicatiunile, pe care s. Cyrill din Ierusa-lhn le da ascultatorilor sai catecumeni caci Catecheseleerau pentru ei 1 despre liturghie. Cum vedem, ele nu cu-prind liturghia catecumenilor, pe care ascultgtorii o cunosteaudeja. Cu mult mai amanuntite sunt informatiunile pe cari ni ledau Constitutiunile Apostolilor. Cartea citatä a lor este una devgrat Liturghier cu ecteniile, rugóciunile í rubricile" obis-

www.digibuc.ro

192

nuite. In urma influentei pe care Antiochia a avut-o in pat-tileorientale, tipul liturgic format in bisericile ei, a fost adoptatin toate provinciile care gravitau spre marea metropolä syria-ca. Cu modificärile pe care i le-a fäCut s. Vasile cel Mare dinCaesarea Cappadochiei, ea a fost adoptata §i de biserica dinConstantinopol, unde a suferit noi modificäri atribuite, cu foar-te putina probabilitate, s. Joan Chrysostom.1) Ajungând nouacapitalá a imperiului Constantinopolul §i centrul biseri-cesc al intregului Orient cre§tin, cele doua liturghii a luiVasile cel Mare §i aceea atribuitä lui loan Chrysostom s'auimpus repede tuturor bisericilor greco-bizantine. Liturghieiprimitive folosite aci, i s'au adaugat cu timpul elemente noi.Astfel cântarea Unule neiscut, Trisagionul, de care aminte§teconciliul din Calcedon din 451, Cheruvicul, Crezul, introdus laConstantinopul numai in 511, apoi pregatirea pâinii §i a vinu-lui pentru consacrare a inceput a se face inainte de liturghie.(proscomedia!) etc.')

In Päresimi afarä d Sâmbata, Dumineca §i Joia Mare, sefolosia Liturghia înainte Sfinfitelor, care, fara nici un temei, esteatribuita. papei Grigorie cel Mare (590-604).

Al doilea tip de liturghie al fost acela care a luat na§terein biserica din Alexandria, capitala Egiptului §i care din acestmotiv se nume§te tipul alexandrin. Din el s'au desvoltat litur-ghiile coptice qi cele abissiniene.

Doua tipuri principale de liturghii s'au format §i in Occi-dent; tipul roman §i tipul ga//ic. Acest din urma, pe care Du-chesne (o. cit. pp. 93 squ La liturgie gallicane est une liturgieorientale, introduite en Occident vers le milieu du quatrièmesiècle") Il crede desvoltat in Milano sub influenta liturghieisyro-bizantine, era folosii in Italia de Nord, Gallia, Spania §iBritannia. Cu timpul insa s'a petrecut §i aci acela§ fenomen ca

in Orient; liturghia romana, din cauza imensului prestigiu pecare-1 avea biserica Romei, s'a impus pretutindeni, cum s'a im-pus in parti1e orientale liturghia syro-bizantinä.

De altf el uniformitatea liturghiei a fost cerutä §i de unelesinoade ca d. p. cel dela Agde din 506 (cah. 30) dela Bragadin 653 (can. 1 §i 2) ; (in can. 4 cere ca liturghia sa se slujiascädupa formularul adus de episcopul Profuturus din Roma), de-

1) Cfr. Bardenhewer 1V2 pp. 350-351.2) Duchesne, Origines du Culte Chretien . Paris 1925 pp. 85-88.

www.digibuc.ro

193

la Toledo din 633 (can. 2) si din 675 (can. 3) care ingäduienumai manastirilor anumite slujbe proprii.

Sinodul dela Laodicea opria sal se citeasca in biserica,psalmi" facuti de persoane particulare adica sa se citiascaalti psalmi" (imnuri) afara de aceia ai lui David, precumsä se citiasca carti necanonice (can. 59). Canonul 60 al aces-tui sinod d i lista cärtilor canonice, din care insä lipsescJudith, Tobias, Cartea Intelepciunii, ¡sus Sirah §i Macabeii, la rdin Testamentul Nou, Apocalypsul. Cu toata oprelistea sino-dului din Laodicea de a cânta alti psalmi", sinodul dela Agdedin 506 vorbeste d hymni matutini et vespertini" (can. 30),iar cel dela Tours din anul 567 ingaduie sa se cânte nu numaiimnurile s. Ambrosiu ci si cele f acute de altii daca sunt vred-nice" si autorii lor sunt cunoscuti (can. 23). In Spania, sinoduldela Braga din 563 opreste din nou ca sa se cânte in eursulslujbei divine alte poezii" afara de imnurile din Vechiul siNoul Testament (can. 12). Oprelistea insa.nu a putut fi obser-vata si de aceea sinodul dela Toledo din 633 e nevoit sa con-state cà imnurile ss. Hilariu si Ambrosiu, nu pot fi eliminatedin uzul liturgic (can. 13).

Liturghia se slujia, obligator in fiecare Dumineca. Pentrucelelalte zile de peste saptamâna nu exista o regula generalä.In Orient, sinodul din Laodicea (can. 16) a impus liturghiaSâmbata, pe când in Roma, de pilda, ea era zi aliturgicd.Apoi in unele parti era obligatoare liturghia Miercurea si Vi-nerea (Ierusalim), in altele nu (Alexandria, Roma). Pentruconsacrare putea fi folosita numai paine si vin amestecat cuapä. Un sinod tinut la Auxerre in 585 interzice sever sa seamestece vinul cu miere, or sä fie inlocuit cu alt lichid, (can.8), iar cel tinut la 675 in Braga interzice folosirea laptelui inloc de vin ori consacrarea strugurilor i impartäsirea cu ei;asemenea interzice a amesteca pâinea cu vinul inainte de con-sacrare si a le consacra amestecate, pentruca s. Scripturaspune cà Domnul a consacrat separat intâi painea i apoi vinul(can. 2). In unele locuri era obiceiul ca in potirt sa se punaMainte de consacrare putina pâine consacrata mai inainte(in altä Duminecä! Sinodul dela Orange din anul 441, can.17). Sinodul dela Toledo din anul 693, condamna obiceiulpreotilor care nu folosesc pentru Eucharistie palm pregatitaspecial ci duc la altar bucati din pâinea f acuta pentru uzul lor(de panibus suis usibus praeparatis), impunându-le sa duca

13www.digibuc.ro

194

paine micä, pregatitä special pentru acel scop (can. 6) . Preotiitrebuiau sä ajuneze inainte de liturghie, asemenea §i credin-cio0 care se impärtäsiau. Sinodul dela Hippo din anul 393face o singurä exceptie i anume pentru sarbatoarea CoenaDomini (Joia Mare) când liturghia se slujia dupä masa (can.28) . Obiceiul acesta pare a fi fost räspândit si in alte pàrti,pentrucä sinodul trullan din 692 II desaproba energic (can. 29).

Credinciosii in primele veacuri se impairtasiau, in general,de câteori ascultau liturghia. Mai târziu insä impärtdsirile eraumai rare. S. Vasile cel Mare spune cà la el, in Caesarea, seimpärtäsesc de patru .ori pe saptamânä, Dumineca, Miercu-rea, Vinerea i Sâmbdtä. Aceasta pare a fi constituit o excep-tie, datoritä zelului si indemnurilor sfântului insusi, pentrucäs. Ambrosiu, care recomanda impäFtasirea zilnicä, are cuvinteaspre la adresa orientalilor, care se impärtasesc numai odatäin an. 1) De altfel acest obiceiu al unei singure impärtäsirianuale, II gäsim chiar i in unele mânästiri din Occident, alcairor calugári II motivau cu necesitatea unei pregatiri hide-lungate pentru primirea cu vrednicie a Trupului Domnului.Sinodul dela Agde din anul 506 impune trei impartasfri pean: la Craciun, la Pasti si la Rusalii, declarând ca aceia carenu se impärtäsesc la särbatorile amintite, nu pot fi socotitidreptcredinciosi (can. 18). Un sinod irlandez dela sarsitulveacului al 5-lea o impune o singurä data, la Pasti (can. 22).

Credinciosii se impärtäsiau in perioada aceasta, ca i incea precedentä, cu amândouà speciile adia i cu pâine si cuvin. In unele pärti, ca de pilda in Alexandria, ei duceau s.Eucharistie acasal si se impartäsiau acolo. Obiceiul a inceputa fi imitat i in Occident, unde a fost insä repede suprimat.Sinodul dela Saragossa din anul 380 pedepseste pe cei carenu consumä Eucharistia prima& in bisericä cu anatema (can.3) iar cel dela Toledo din anul 400 prevede cä cine a primaSfânta Nine dela preot in cursul liturghiei si nu o consumaatunci, acolo, sa fie tratat ca un sacrileg (can. 13). In altepärti, iarài, s'a introdus obiceiul ca mirenii sä se cuminedeei, adicà sà ia ei pdinea qi potind iar nu sd le fiei of erite decare preot ori diacon. Obiceiul a fost interzis de sinodul trul-lan din 692, care spune cà dacg, fiind de fata episcopul, preo-tul ori diaconul, mireanul isi ia films phinea si vinul, sa. fie

1) De mysteriis c. 58.

www.digibuc.ro

195

excomunicat pe o sälptamana (can. 58). Din textul acestuicanon rezultd, ca in lipsa clericilor amintiti, mirenii se puteaucumineca i singuri. Sfânta paine li se da credinciosilor in mând.Acesta era uzul general, confirmat i de sinodul trullan din692 (can. 101), Sinodul dela Rouen insä din anul 650, oprestesä li se dea in mânä, impunând preotilor s le-o introducadirect in gura (can, 2).Sinodul dela Toledo din anul 675 in-gaduia ca bolnavii, care din cauza boalei au gura uscatä, sa secuminice numai cu vin. In unele pärti ràrna§itele sfintei Eu-haristicii, erau date Miercurea si Vinerea copiilor mici, nevi-novati, i cari nu mâncasera Inca nimic, sä le consume ei (si-nodul dela Macon din 585, can, 6). Sinodul dela Nantes dinanul 658 impune preotilor sä dea In Duminici i särbatori, cre-dinciosilor care nu se impärtasesc, paine binecuvântatä. For-mula binecuvântärii fixatä de sinod e: Domine sancte, Pateromnipotens, aeterne Deus, benedicere digneris hunc panemtua sancta et spirituali benedictione, ut sit omnibus salus men-tis et corporis atque contra omnes morbos et universas inimi-corum insidias tutamentum.

In perioada precedentä crestinii aveau, cum stim, afaràde Duminecä si afarà de comemorárile cu caracter pur localale martirilor, numai douà särbätori mari: Pastile i Rusaliile.Numdrul lor a crescut considerabil incepând cu veacul al 4-lea1adAugändu-se särbätori noi ale Domnului, apoi särbatori aleFecioarei Maria si ale Apostolilor. Astfel pela jumatatea se-coluluil amintit, a inceput a ii särbatä inältarea la cer a Mân-tuitorului. Pela sfärsitul veacului precedent a inceput a fisälrbatä Nasterea Domnului i anume. in Occident la 25 De-cembrie, lar in Orient la 6 Ianuarie. Aceastä zi 6 Ianuarie

avea in Orient o intreitä semnificatie: atunci se särba nas-terea lui Christos, adorarea Lui din partea Magilor si botezul.In jumatatea a doua a vecului al 4-lea, särbarea la 25 Decem-brie numai a nasterii, ca in Occident, a fost introdusä in Antio.chia, iar eu câteva decenii mai târziu, (430) si in Alexandria.De aci ea a trecut si la celelalte biserici orientale, precum atrecut särbätoarea Epiphaniei din 6 Ianuarie, ca amintire a bo-tezului Domnului si in Occident, unde ea este mai intâi pome-nità de s. Augustin. Tot in Orient, la Ierusalim, s'a introduspela jumätatea a doua a veacului al 4-lea särbätoarea

Domnului. In descrierea pe care o peregring din Occi-dent o face in scrisoarea trimisä unei surori a sale despre

www.digibuc.ro

196

serviciile divine din Ieurusalim, dela sarsitul veacului al 4-lea,särbätoarea e numità Quadragesima Epiphaniae, fiindca pre-zentarea Domnului in sinagogä s'a fa:cut la 40 zile dupä na--tere. Si fiinda orientalii särbatoriau, cum am väzut, nastereala 6 Ianuarie (Epiphania 1), de aceia Quadragesirna era in 14Februarie. Peregrina amintità, spune ca särbätoarea se celeb-reazd la Ierusalim valde cum summo honore" si cum surnmalaetitia ac si per Pascha".1) Din Ierusalim särbätoarea s'a ras-pandit si in celelalte biserici, iar dupä ce Nasterea Domnuluinu s'a mai sal-bat in Orient la 6 Ianuarie ci la 25 De-cembrie, si Inttimpinarea Dornnului, adicä QuadragesirnaNasterii a inceput a fi särbätorità. la 2 Februarie in loc de 14Februarie. Nu stim de când a inceput a fi särbatoritä in ziva de1 Ianuarie Circumcisiunea Domnului. Sárbátoarea o gäsim si inOrient si in Occident. Sinodul dela Tours din anul 567 prevede(cam 17) pentru cälugäri un post de trei zile, la Inceputul luiIanuarie, post introdus de s. Pärinti ca sä combatä, obiceiu-rile pagane", La 1 Ianuarie, seirbeitoarea nerii imprejur" li-turghia zice sinodul se inecpe la ora 8. De postul dela

Ianuarie tinut de multi" vorbeste i sinodul dela Toledodin anul 633 (can. 11) farä a aminti insd sarbâtoarea. In Ori-ent o gasim pomenitä abia in veacul al 8-lea. Aci la 1 Ianua-rie se särbätorea, afar-5, de nierea imprejur i s. Vasile celMare.

In perioada aceasta s'au introdus, intâi in Orient si de acisi in celelalte biserici, í cele trei särbätori ale Fecioarei Ma-ria: Buna Vestirea (25 Martie), Adormirea (15 August) siNasterea (8 Septembrie). Cu deosebit fast era särbätorità laIerusalim, cum rezultà din scrisoarea peregrinei amintite maisus, Ind(area Sfintei Crud (14 Septembrie). Sarbätoarea ti-nea 8 zile si la ea participau peregrini din toate pàrtile Pa-lestinei, Mesopotamiei, Syriel i Egiptului. Din Ierusalim a tre-cut si in celalalte biserici ale Orientului, lar mai tärziu, prinveacul al 7-lea si la Roma. Sfintii Apostoli Peru si Pavelerau särbätoriti in Roma inch' dela inceputul veacului al 4-leasi anume la 29 Iunie. In Orient erau särbatoriti la 28 De-cembrie. Mai târziu data de 29 lunie a fost acceptatà si debisericile orientale. Din acelas veac al 4-lea, avem si särbä-

1) Textul scrisorii, cunoscui sub tit1u1 Peregrinatio e reprodus inDuchesne o. cit. 510 squ.

www.digibuc.ro

197

toarea s. Stefan, care avea loc la 26 Decembrie. Din veaculurmátor avem särbaltoarea Slinfilor lnocenfi (Innocentes Mar-tyres) adica a celor 14 mii copii ucisi de Irod, care in Occi-dent se sârba la 28 Decembrie iar in Orient cu o zi mai târ-ziu, Nu cunoastem data de când s'a introdus sarbAtoarea s.Ivan Evanghelistul (8 Mai) si a s, Andrei (3 Noembrie), 0särbatoare rdspândita era prin veacul al 5-lea aceea a Maca-beilor (1 August). 0 multime de sarbätori avea apoi in unelebiserici in perioada aceasta Archanghelul Mihail (8 Mai, 29Septembrie, 8 Noembrie).

In afarâ de sArbätorile amintite fiecare biseried isi shir-batoria martirii si sfintii proprii. Aceste sarbbitori aveau insaun caracter pur local.

4 Cisätoria,

In perioada aceasta vedem infiripându-se si elementeledreptului matrimonial, care a luat mai târziu o desvoltare atâtde mare. Cgsâtoriile erau, in general, binecuvântate de bise-rich' desi aceastä binecuvântare nu e impusä de nici un canoncu valoare universalà si nici chiar sinoadele particulare nu oimpun, afará doar de acela tinut in anul 398 la Carthago careprevede ca mirii sd se prezinte insotiti de 136.'64 ori de nasiinaintea preotului pentru a fi binecuvântati (can. 13). Cu totcaracterul sacramental al casätoriei, marii teologi, care erausi marii asceti ai vremii, vedea'u in leaturile dintre soti oconcesiune facuta concupiscentei, care era socotit A' o urmarea pAcatului original si producdtaore si ea de atâtea pácate.De aceea gasim in canoanele unora din vechile sinoade hotà-riri, care astdzi când conceptia morald a bisericii e mai putinseverA, ni se par exagerate. Astfel d. p. can. 1 al sinodului dinLaodicea dispune ca noii cdsatoriti s6 nu fie admisi la impâr-tasanie decât dupà un timp de pocaintà cu post si rugäciuni,jar sinodul amintit din Carthago, cere mirilor ca din respectfatä de binecuvântarea obtinutà dela bisericä, sà pästreze vir-ginitatea in noaptea urmâtoare nuntii (can. 13). Din aceeasiconceptie a isvorit si dispozitia can. 52 al sinodului dela Lao-dicea care interzice casätorille in timpul Paresimilor, timpand credinciosii trebuiau sa se pregateasca prin acte de po-cäintâ la sArbätorirea patimilor si mortii Mântuitorului, pre-cum si aceea a can. 86 al sinodului dela Carthago din anul

www.digibuc.ro

196

398, care impune celor noui botezati sd se abtina un timp delaviata conjugala.

In ce priveste impeclimentele matrimoniale, ele nu erau uni-forme nici ca intindere nici ca gravitate. Sinodul dela Laodi-cea interzice casatoria dintre credinciosi i eretici, afara decazul când acestia din urmä promit ca se vor converti (can.10 si 31) ; sinodul dela Hippo din anul 393 interzice insä. nu-mai copiilor episcopilor, ai preotilor si ai clericilor, in general,sa se cäsatoreasca cu eretici, schimatici i pagâni. Erau impe-dimentele acestea nimicitoare (dirimentia) sau numai prohibi-tive (impedientia) ? Greu de precizat. Sinodul dela Trulla dinanul 692 declarä in can. 72 nule casatoriile cu ereticii i cineincheie o astfel de casatorie e excomunicat. Daca amândoi so-tii sunt eretici i, dupa casätorie, unul din ei a, trecut la cre-dinta adevaratä, casatoria ramâne valabild conform, zicecanonul citat, dispozitiunii s. Pavel din scrisoarea 1-a catreCorintieni (7, 12). (Aplicarea pentru astfel de cazuri a textu-lui s .Pavel din I. Cor. 7, 12 este, evident, gresita. Apostolulvorbeste acolo de cazul când unul din soti este pagan).

Sinodul dela Roma din anul 402 interzice cäsatoria .intreun barbat i sora sotiei sale, intre el si nevasta unchiuluicopii lui. (veri primari. Can. 9 sir 11). La piedecile acestea si-nodul dela Orleans din anul 511 mai adauga una si anumebärbatul nu se poate casatori cu sotia fratelui sail (can. 18).Sinodul dela Epaon din anul 517 interzice casatoriile dintreun barbat í nevasta fratelui ori sora nevesti proprii, mamavitregä, nepoata i copiii nepoatei, vaduva unchiului si soravitrega. (Can. 30). Casatoriile incheiate inainte intre persoa-nele amintite rämân valabile; cele ce se vor incheia in viitorsunt nule. Dispozitiunile acestui sinod au fost reinoite de sino-dul dela Orleans din anul 538 (can. 10) care adaugä ca dacaun neofit a incheiat indata dupa botez din ignoranfei o cäsa-torie cu una din persoanele, cu care, conform canonului citatdela Epaon, nu se putea casatori, cäsatoria ramâne valabila,de sinodul dela Paris din anul 557 (can. 4), si dela Rheimsdin 424-5 (can. 8). Acesta din urma stabileste sanctiuni qide alta natura impotriva celor care incheie casatorii incestuoa-se: stint dati pe maim iudecatii lake I pedepsiti cu pierdereasluibei i confiscarea averilor. Sinodul dela Trulla din anul692 interzice casatoria dintre nasi si mama finului/ fiindca, ex-

sinodul, inrudirea spirituala e mai presus decât ceawww.digibuc.ro

199

trupeasc5. (can. 53). 0 fatá nu se putea märitä fära voia pa-rintilor i cine o lua fArd aceastä voie era excomunicat (si-nodul dela Orleans din anul 538 can, 22). Asemenea era nuläcasatoria sclavilor incheiatâ fâra autorizatia stApânilor (si-nodul dela Orleans din 542 can. 24). Sinodul dela Trulla in-troduce impedimentul räpirii declarând nu numai nula &Ash' -

toria incheiata cu femeea rdpità ci í excomunicandu-1 pe rä-pitor (can. 92).

Cdatoria a doua era, in general, privitâ cu putinä simpa-tie si, evident, cu mult mai putinä, casätoria a treia. S. Vasileimpune celor ce se casatoresc a doua oarà un an ori doi depocdinta, jar casâtoria a treia o considerâ ca un fel de curviemoderate impunând celor care o incheie o pocainta de 5 ani.Sinodul dela Neocaesarea (314-325) interzice preotilor säparticipei la nunta celor ce se cäsâtoresc a doua oarâ fiindcaparticipAnd vor fi pusi intr'o situatie delicata cand casätoritiivor merge la ei sâ faca penitentä (can. 7). Un timp de pocd-intA cu post si rugáciune impune celor ce se cdsätoresc a douaoara i sinodul din Laodicea (can. 1). Papa Siricius interzicebinecuvântarea de cdtre preoti a cdsätoriei vdduvilor.

Divortul nu, era admis deca din cauza adulterului si nu-mai din cauza adulterului femeii. Sinodul dela Toledo dinanul 681 spune cà bârbatul care-si päräseste sotia din altemotive afará de adulter, sA fie excomunicat pand când re-vine. (Can. 8).

5. Postul.

Intre actele de pietate crestinä locul intâiu Il ocupà si inperioada aceasta ca i in cea precedentâ, postul, care acuma inceput a fi reglementat de bisericA, insä, ca in multe ches-tiuni similare, nici reglementarea postului nu era in toate bi-sericile la fel. Se postia, in general, Miercurea si Vinerea.Postul din acestei zile e amintit de Doctrina celor 12 apostoli,de Clemente din Alexandria si Tertullian si de el vorbeste sis. Augustin (ep. 46). In unele pärti din Occident s'a introdusobiceiul de a prelungi postul de Vinerea pând in ziva urmd-toare la ora a 9-a, adia dupà calculul de astäzi, la ora 3dupä amiazá. Aceastà prelungire se numea super positio ie-iunii. Sinodul dela Elvira din anul 306 o impune in fiecareluna odatà, -afará de lunile Iulie August. Postul de Sâm-

www.digibuc.ro

200

bata de fiecare Sâmbätä era in uz pe timpul s. Augus-tin si la Roma (Ep. cit.). Petru, episcopul Alexandriei (t1304)explica posturile de Miercurea si Vinerea astfel: Miercureaau tinut Evreii sfat sa-1 ucidd pe Christos iar Vinerea e zivapatimilor si mortii Lui (can, 15).

In afarà de posturile acestea de peste saptamânä, se po-stia, in biserica intreaa postul Päresimilor. La Roma, Ieru-salim si Alexandria, Paresimile erau de 6, la Antiochia siConstantinopol, de 7 säptämâni. In Occident nu se postia Du-minica din Päresimi, in Orient Duminica si Sâmbäta. Sinoduldela Trulla din 692 prevede in can. 55 impotriva preotilor,care, imitând obiceiul Romei, postesc Sâmbäta in Paresimi,pedeapsa destituirii, jar impotriva mirenilor excomunicarea.Al doilea post mare era postul CrAciunului. Cea dintâiuamintire a lui o .avem din anul 583, când sinodul dela Maconimpune ca incepând cu ziva s, Martin (11 Noembrie) si pânäla Cräciun sa se postiascà Lunia, Miercurea si Vinerea. InMilano se postia dela Inaltarea Domnului pâtia la Rusalii, inschimb sinodul dela Orleans din anul 511 prevede inainte deInältare post de 3 zile, care trebuie tinut cu aceeasi severitateca si postul Paresimilor (can. 27). In Orient se postia din Du-minica I-a dupä Rusalii pânä: la ss. Petru si Pavel (29 Tunie).In Spania sinodul dela Gerunda, din anul 517 impune douàposturi de câte 3 zile: intâiul Joi, Vineri si Sâmbätä dupäRusalii si al doilea in primele trei zile ale lui Noembrie.Amândouä aceste posturi erau impreunate cu rogationes"adica cu litanii si procesiuni, (can, 2 si 3). In Orient s'a intro-dus in veacul al 5-lea postul Sf. Mann care incepea la 1 Au-gust si tinea 2 'sAptamâni.

6. Monachiismul.

A) Monachismul in Orient.

In perioada aceasta, din toate punctele de vedere atât deinteresantä, a luat fiintà si monachismul, care de atunci aavut in toate timpurile si pretutindeni, o influentä covârsitoa-re asupra rdspandirii, adâncirii si apärärii invätäturilor cre-§-tine. 5i in perioada precedenta s'au desprins, cum am väzut,din masa credinciosilor unele persoane de ambele sexe, caretindeau spre o mai deplinä realizare a idealului de moralitatesi sfintenie, impunându-si de buna voie o multime de practici

www.digibuc.ro

201

virginitatea perpetud, posturi, ajunuri, privegheri i alterenuntari la bucuriile si placerile vietii la care credincio-sii, in general, nu erau supusi. Ascefii §i fecioarele caci de-spre ei i despre ele este vorba traiau in mijlocul familieisi in mijlocul celorlalti crestini fara sa formeze o tagmei dis-tincta. Erau cunoscuti de toata lumea si se bucurau de stimatuturor; la biserica li se da un loc de cinste, urmând imediatdupd cler, dar numai atât. Incepând insá, cu veacul al 4-leaqi mai ales dupace crestinismul îi dobândise deplina libertatede manifestare, dupace devenise religia oficiala a statuluidupace raspandirea lui luase proportii extraordinare si, ast-fel, nu mai traia sfios si retras in izolarea de panä aci, ele-mentele cu aptitudini deosebite spre viata ascetica, au simtittot mai mult nevoia evadarii din mijlocul societatii si a retra-genii in linistea binefacatoare a singuratatii, unde sa poatatrai numai pentru Dumnezeu i pentru mântuireá sufletului.Asa a luat nastere anachoretismul. Originea lu trebuie can-tata in Egipt, si ea este legata de numele sfântului Pavel dinTheba i, mai ales, de al s. Antonie. Acesta s'a nascut pe laanul 251 in localitatea Coma, din Egiptul de mijloc, aproa-pe d Hieracleopolis. Ramas de tânar orfan de parinti, a dattots ce a avut saracilor si a trait ca eremit, mai intâi in apro-pierea locului ski de nastere, iar de aci s'a retral spre Nordin pustiul salbatic Pispir. Sozomen spune despre el, ea numânca decât pâine si sare si nu bea decât apa i aceastanumai dupa apusul soarelui. El petrecea adeseori câte douazile i câte odata mai mult, fat-a a bea si fara a mânca sidormia numai pe o rogojina si foarte putin timp. Adeseorise culca pe pamânt".1)

Faima vietii lui extraordinar de austere, s'a raspanditrepede si din toate partile au alergat o multime de persoanede toate vârstele si de toate clasele sociale, dornice a-i imitavirtutile, in desertul Pispir, unde traiau, fiecare in celula lui,in post si rugaciune. S. Atanasie, episcopul Alexandriei, carei-a fost discipol si 1-a cunoscut deci de aproape, spune inbiografia pe care i-a dedicat-o 1) ca in scurt timp desertulsi dealurile din jur s'au umplut de calugari. Sâmbata si Du-minica se adunau tosi la biserica unde asistau le jertfa litur-

1) 1st. bis. I, 15.2) Vita s. 4ntonii in Migne Patrologia Graeca XXVI, 867 squ.

www.digibuc.ro

202

ghiei slujitä de un preot din apropiere. Un alt grup de ana-horeti s'au strâns si in jurul lui Ammon in valea Nitria,din Egiptut de jos, un al treilea in apropiatul de§ert Sketic,atras de faima lui Macarie. Toti acestia tráiau izolati, färdnici o regula i ftirá nici o disciplinà. Fiecare îi impuneacele mai aspre privatiuni s cele mai grele exercitii de pietate,insä färd nici o legAturà cu vecinul si f deg. nici o normacomund.

Cu totul pe alte baze a organizat monachismul s. Paho-mie, care este intemeietorul adeväratei vieti monachale. Näscutdin parinti pagani, s'a convertit si s'a botezat tärziu) Dupäbotez s'a retras in pustiu, trdind câtiva ani ca eremit sub con-ducerea anahoretului Palamon. Dupä bogata i temeinica ex-perientá castigata aci §i-a pal-Asa maestrul, retragandu-se inTabennisi, o localitate asezatá pe tärmul drept al Nilului, inEgiptul, superior (Thebais) unde a intemeiat pela anul 320cea dintal mänästire. Spre deosebire de cälugärii strânsi injurul ss Antonie, Ammon ori Macarie, cari tralau complectizolati, calluzindu-se fiecare exclusiv de conceptiile si idei-le lui, elevii lui Pahomie au fost siliti sà träiascä in coinun,supusi acelorasi reguli de viata i aceluias conducätor. Deaci si numele lor de cenobifi dela grecescul mtv65cot viafain comun, spre deosebire de eremiti sau anahoreti care träiauin singurätate (Emtos de§ert, avaxcopico = a se retrage, a se

Pentru indrumarea vietii calugarilor sài, Pahomie a in-tocmit norme precise i detailate, care sunt cele mai vechiregule monastice, si care au influentat, mai mult ori mai pu-tin, toate regulele de mai tärziu. Ele ne sunt cunoscute din tra-ducerea latina a s. Hieronym.1) Fiecare mänästire se compu-nea din 30-40 de case deosebite, având fiecare câte 12-13chilii i in fiecare chilie traiau câte 3 frati. In afarä de aces-te case, mänästirea mai avea o bisericä, o sufragerie comuna,trapeza, bucätärie si brutärie comund, apoi casä pentru bol-navi i arhondaricul pentru adapostirea sträinilor. Toatemanästirile erau unite intr'un fel de congregatie. eful supremal tuturor era marele avd (abbas) iar in fruntea fiecärei mä-nästiri, se gäsea stareful, apoi fiecare casa îi avea suprave-ghetorul ei (praepositus domi). In conducerea manástirli sta-

1) Un larg rezumat al lor, ggsese citiorii in i7echile randitieli alenietii monachale, tipiirite in 1929 de milniistirea Dobrii$.t (jiff]. Soro(a).

www.digibuc.ro

203

retul era ajutat de supraveghetorii caselor, de econom, de ca-sier, de arhondar si de alte persoane auxiliare, alese, toate,dintre calugari.

Viata in mânastirile pahomiene era deosebit de asprágrea, o viata de' renuntari, de privegheri, de , tacere, de

munca, de rugaciuni si de meditatii. Calugarii nu aveau vointaproprie ci trebuiau sg execute fara murmur si f gra cea maimica rezistenta, ordinele superiorilor. Ei nu puteau posedanimic, nici poama gasitak jos nu o puteau manca si nuerau ale lor nici hainele pe care le imbrgcau. Nu aveau voiesg vorbiasca nici in sufrageria comunä, in cursul mâncarii, niciin drum spre biserica ori sufagerie, nici in cursul munciinid chiar in chiliile lor, decal dupà conferintele care li se ti-neau din partea supraveghetorului casei de 2-3 pe saptd-mâna, si atunci discutiile trebuiau sa se margineasca la co-mentarea si explicarea celor auzite. Dormiau numai pang lamiezul noptii si nu in pat ci pe un scaun cu spatele aplecatputin, si fgra alt asternut decât o rogojina i dormiau tot-deauna imbracati. La miezul noptii erau treziti pentru rugg-ciune i, ca sa nu adoarma 'Ana la zial, impleteau funii. Hra-na lor se compunea din palm, sare, legume crude ori fiertefructe. Miercurea, si vinerea si intreg postul mare mâncau nu-mai odatd, seara. In celelalte zile li se servia ceva si la amia-zi. Regulele s. Pahomie dau instructiuni precise si asupra ru-gaciunilor pe care trebuie sá le recite calugarii: la miezulnoptii se adunau toti in biserica i cântau 12 psalmi de noapte,dupa savârsirea lor se intorceau in chilli si petreceau timpulmeditând, pânä la ziud, i impletind, cum a spus, funii ca sanu adoarmg. Dimineata incepeau lucrul: unii faceau rogojini,altii impleteau funii, altii lucrau afarä la camp si in gradina,altii la brutarie, bucatarie etc. La amiazi se intruniau iaràiin biserica unde cântau alti 12 psalmi, psalmii de zi. Urma, inzilele comune, masa, apoi iarài lucrul. La orele 3 dupg..amiazi se adunau din nou la biserica, unde cântau 3 psalmi,dupa care, in zilele de post, urma masa. Del aci pleca fiecarein tgcere la lucrul sau /Ana seara, când, inainte de asfintitulsoarelui, se mai adunau odata in bisericg si mai recitau 12psalmi, Intorsi in casa lor mai faceatt 6 rugaciuni, apoi se re-trageau in chilli la culcare, care cum am vazut, dura numaipâna la miezul noptii. Sâmbata i Dumineca li se slujia litur-ghia in cursul careia toti se impärtasiau. Orice abatere dela

www.digibuc.ro

204

reguli era aspru sanctionatá si dintre sanctiuni nu lipsia nicibätaia. Aceasta era viata in mändstirile pahomiene.

In afara de anahoretii, care träliau complect izolati si inafarä de cenobitii, care träiau viata comund de manastire,mai gasim in Orient alte douà soiuri de asceti si anume sara-baitii si gyrovagii. Cei dintâi trdiau câte doi trei impreuna färänici o regulä i färä nici o disciplina. S. Hieronym vorbeste cumultä asprime de ei si, in general, reputatia lor nu pare a fifost prea bunä. S. Benedict in Regulele sale (cap. 1) Ii carac-terizeazä astfel: al treilea fel de monachi sunt sarabaifii.Acesti monachi sunt fag, cdci inainte de a invdta sub indru-marea unui povatuitor iscusit si inainte de a se iscusi, trecândca aurul prin foc, ei infra in tagma calugäreasca, crezândca vor putea îne1a si pe Dumnezeu, nu numai pe oameni.Acestia asezându-se ate doi sau câte trei, sau i câte unul,locuiesc in staulul lor, jar nu in staulul Domnului si, in loculoricärei legi, ei îí pun dorintele lor: ceace le trece prin mintesau le va pläcea, acel lucru Il socotesc ca sfânt, lax pe aceleaspre care nu se trage inima lor, le socotesc rele". Gyrovagii,sau calugdrii rätäeitori, rätäceau din loc in loc, din mânästirein mânästire, neoprindu-se nicäeri. P. Pourrat in admirabila sacarte La spiritualité chretienne (I. Paris 1931 p. 160) îi de-scrie astfel essentiellement inconstants, dégoutés de tout,cherchant la ferveur religieuse partout et incapables de latrouver, les gyrovagues profitaient des facilités d'alors etallaient de monastère en monastère, de vine en vine à char-ge 5. tout le monde et, encore plus, ä charge A. eux-mêmes. Ilsdèshonoraient l'état monastique".

Din Egipt monachismul a trecut in Palestina. Intemeetorullui acolo a fost s. Ilarion, un elev al s. Antoniu, care s'a,' age-zat pela inceputul veacului al 4-lea in im'prejurimile locali-tätii Maiouma, aproape de tarmul märii, strângând in jurul luiun mare numar de elevi. Aci a luat nastere o noua formá deorganizatie monahalä, asa numitele lavre (dela grecesul(11 )at5pcc), adica o colonie de asceti traind fiecare izolat in peg-tera ori coliba lui, insä supusi indrumärilor unui sef comunadunându-se pentru savarsirea impreunä a unor anume exer-citii de pietate. Lavrele formeazä deci tranzitia intre eremitism

viata cenobitä. Un alt calugär egiptean, marele poliglot s.Epiphaniu ajuns mai târziu episcop in Salamis (insula Cyp-ru), a dus in Palestina monachismul in forma pahomianä, in-

www.digibuc.ro

205

flint:and manastirea Eleutheropolis, pe care a condus-o maibine de 30 de ani, 0 multime de pustnici traiau pe munteleSinai si in jurul Ierusalimului, apoi pe muntele Olivilor. InBethleem se gasia asemenea o manästire de calugari, condusgun sfert) de veac (386-420) de s. Hieronym insusi. Pe incetulnoua forma de viata a patruns pretutindeni: in Mesopotamia,Syria si Asia Mica.. Introducatorul monachismului in cea din-taiu a lost Mar Awgin (Eugen) , care, dupa cativa ani petre-cuti in Tabennisi sfantului Pahomie, a trecut in Mesopotamiaunde a infiintat manastirea din Nisibis, care a adapostit untimp si pe s. Ephrem Syrul, unul din cei mai mari invatati aiantichitatii crestine. In partile nordice ale Mesopotamiei si,mai ales, ale Syriei apar celebrii styliti (stalpnici) dela crciAog--, columna, stalp, adica asceti care traiau pe varful unei co-lumne in arsita soarelui, in ploaie si \rant. Cel mai cunoscutintre ei este s. Simion.

Organizatorul vietii monahale in Asia Mica a fost s. Vasi-le cel Mare. Regulele lui, prin care a incercat o reforma a mo-nachismului pahomian, s'au impus repede, raspandindu-se sifiind acceptate in intreg Orientul, unde pâna azi manastirilesunt organizate pe temeiul bor. Nascut in Caesarea Cappado-chiei pela anul 330, dintr'o familie bogata si fruntase si cutraditii de adanca religiozitate bunica sa dupa tata, s.Macrina, a lost eleva s, Grigorie Taumaturgul, episcopul Neo-caesarei, iar mama ei Emmelia a fost fiica unui martir, s,Vasile dupa temeinicile studii f acute la marile scoli din Cae-sarea, Constantinopol si Atena, a cutreerat Egiptul, Palestina,Syria si Mesopotamia, pentru a cunoaste personal pe vestitiiasceti ai vremii. Viata plina de abnegatie si de infranari aacestora, a avut asupra lui o influenta covarsitoare. Am ad-mirat scrie el mai tarziu cumpatarea lor in mancare sirabdarea lor la lucru, m'a uimit statornicia lor in rugäciune.0 felul cum biruiau somnul qi, netinând seama de nici o tre-buinta fireasca, pastrau in suflet cugetul curat si, liber, petre-cand in foame si sete, in frig si golatate, necrutandu-si trupulsi nepurtand catusi de putin grije de el, ca si cum ar fi traitin trup strain ... Minunadu-ma de acestea si fericind viataunor asemenea barbati care arata cu fapta cal poarta in trupullor moartea lui Isus, am dorit si eu sa-i urmez, intrucht imiva fi cu putinta, pe acei barbati". Intors acasa si-a impartitaverea säracilor si s'a retras cu cativa tovarasi inteun pustiu

www.digibuc.ro

206

aproape de Neocaesarea, pe malul raului Iris, petrecand inpost si rugaciune si in cautarea asidua a perfectiunii cresti-nesti. Pustiul acesta ni, 1-a descris însui inteo scrisoare trimi-sa s. Grigorie Nazianzenul: Inchipueste-ti un munte inalt aco-perit de o padure deasa, la poalele caruia se intinde o valeintinsa spalata necontenit de apele de pe munti. ImprejurulVàli o padure cu tot felul de copaci care sta ca un zid imprej-muitor, de amandoua partile präpastiei adânci, iar la margineraul. Muntele se intinde in semicerc si se sfârseste la margi-nile präpastiilor Din toate Cate le pot spune despre adä-postul meu, lucrul ce-1 mai de seama este ea desi cresc ad totfelul de roade, pentru mine rodul cel mai dulce care creste,este tacerea. El ma scapa nu numai de neastamparul orasului,dar pe ad nu trece nici macar un calator afarä de cei carevin la vanatoare".

Aci, in acest pustiu, a compus s. Vasile Regulele sale,pe temeiul carora este organizat, cum am spus, monachismuldin intreg Orientul grecesc. S. Vasile socoteste si el cenobi-tismul cu mult mai potrivit pentru realizarea idealului de sfin-tenie decât pustnicia. Viata petrecuta in comun impune deprin-derea unor virtuti, cum sunt iubirea aproapelui, räbdarea, su-punerea devotata a vointii proprii vointii altuia etc. caroradânsul le acorda cea mai mare importanta. Liniile mari aleregulei S. Vasile sunt identice cu acele ale regulei s. Paho-mie. Spre deosebire insa de acesta, el nu admite jurisdictiaunui sef (ava) decât asupra unei singure mandstiri, ca astf elsa poata supraveghia, conduce si indruma de aproape si per-sonal pe fiecare cdlugar in parte. De aceea si numärul cäluga-rilor din manastirile basilitane era mai mic i viata insds maiputin asprä. Si calugarii basilitani trebuiau sä pastreze ceamai deplinä castitate, saracie i obedienta, sä petreacá in post,rugaciune, tacere i infrânare, insa toate acestea se faceauinteo atmosferä mai blânda si mai putin decât in ma-nastirile pahomiene. Masa era mai bogata, rugaciunile mai va-riate, lucrul manual mai putin istovitor, fratii fiind siliti sämunciasca numai cat era necesar pentru intretinerea lor. S.Vasile da o deosebita importanta studiului teologic, a carui bazae s. Scriptura. De aceea in cursul mesii se citiau parti din eaqi de aceea regulele lui cuprind indicatiuni detailate asuprafelului cum trebuie studiata Scriptura i, ici colo, i asupraintelesului pe care Il au anume parti mai obscure ale ei. In

www.digibuc.ro

207

general, regulele s. Vasile erau mai adaptate firii omene§timai umane i deci mai accesibile í indivizilor lipsiti de posi-bilitatile eforturilor prea eroice. Ele cereau eroismul discipli-nei mai Inuit cleat eroismul initiativelor individuale. Acestecalitati le-au asigurat i raspândirea i durata. In adevar,numarul manastirilor infiintate í organizate pe temeiul regu-lelor s. Vasilie, a crescut enorm. Monachismul a patrunsintre zidurile capitalei. In petitia adresata, in anul 536 patriar-hului Mennas, se gasesc iscaliti sefii a 68 de mânastiri dinConstantinopol. Sub domnia lui Iustinian numärul lor se ur-case la aproape 80.

B. Monachismul in Occident.

Faima marilor asceti din Orient, a unui s. Antonie, a s.Pahomie, a s. Ilarion si a altora, a strabatut si in Occident,producând o impresie profunda.

S. Augustin, povesteste in Confesiunile sale (VIII, 6) catde adânc emotionat a ramas de cele ce i-a povestit compatrio-tul sàu african, Potitianus, despre viata s. Antonie si despremarele numar de manastiri din Egipt. Via la monachala dinOrient si-a gasit in Apus zeloi apologeti in s. Atanasie, alun-gat din scaunul au din Alexandria, in s. Ambrozie episcopuldin Milano i, mai ales, in s. Hieronym, care insusi a traitaproape 15 ani ca eremit in desertul Calchis, iar mai târziuinteo pestera de lânga Bethleem si care intr'o multime descrisori scrise in stilul sau nervos si aspru i adresate prieteni-lor i prietenelor din Roma 1) staruia cu caldura pentru viataascetica, pentru renuntarea complecta la bucuriile si placerilevietii. Ascesi se gaseau, de altfel, si acolo. Un grup de femeidintre care cunoastem pe Asella, Marcella, Laetta si Paula,traiau retrase pe muntele Aventin, o via:VA de rugaciune, demeditatie si a.bstinenta. Fostul consul Paulin s'a retras cu sotiasa Teresia in localitatea mica i obscura Nola, pentru a se pu-tea dedica cu totul lui Dumnezeu i in curând s'au stráns injurul lui o multime de elevi dornici de aceeasi viata; senato-rul Pammachius ingrijia bolnavii inteun spital intemeiat de oalta mare asceta, Fabiola. O multime de eremiti gäsim apoi

1) Ep. ad Dernetriadem, Ep. ad Furiam, Ep. ad Salvinan, Ep. adTieliodorum, Ep. ad Lucinium, Ep. ad Laetarn, etc. etc.

www.digibuc.ro

208

in insule imprastiate in Mediterana, mai ales dupa ce Romaa fost devastata, in vara anului 410, de Gotii lui Alaric. LangaMilano, s. Augustin aminteste o manastire condusa de unpreot,') lar in orasul insus, sora, s. Ambrosiu, Marcellina, con-ducea un grup de fecioare.

In Gallia, cea dintaiu mánästire a lost aceea din Ligugé,langa Poitiers, infiintata de s. Martin (316-397 ori 400), de-venit episcop in Tours. Tot el a intemeiat si manastirea dinMarmontier, in apropierea scaunului sau de resedinta. S. Ho-naratus arhiepiscopul de mai târziu din Arles (t 429), a inte-meiat o manastire pe insula Lérins (azi s. Honorat), iar IoanCassian crescut inteo manastire din Bethleem si bun cunos-cator al monachismului egiptean, a infiintat (414) si condusmult limp manastirea s. Victor din Marseille. Manastirile dinOccident, si cele din Italia qi cele din Gallia, fara a avea re-gull precise si uniforme, imitan, in linii generale, viata dinmanastirile Egiptului, dupa care ne-a lasat o descriere ama-nuntita. s. Ioan Cassian in cartea sa De coenobitorum institutis.

Introducätorul vietii monahale in Africa a fost s. Augus-tin care a infiintat la Hippo o mânästire condusa de el insusi.Ajungând mai târziu (396) episcop a strâns la resedinta sa petoti preotii, diaconii si subdiaconii din localitate traind impreu-na viata de monahi. Exemplul lui Augustin a fost imitat si incelelalte pärti i astfel monahismul a luat in Africa o maredesvoltare.

Ceeace a fost pentru monahismul oriental s. Pahomie si s.Vasile, a Lost pentru cel occidental s. Benedict. Nascut in jurulanului 480 in Norcia de azi, (in provincia italiana Umbria) s.Benedict s'a retras la varsta de 17 ani la Subiaco, in apropierede Roma, unde a trait, un limp, viata de eremit si unde s'au adu-nat, in curând, in jurul lui, o multime de elevi, cu cari a for-mat o mica colonie de monahi. De aci a trecut la Monte-Cassino, cativa chilometri de Neapoli, unde a intemeiat, inanul 538, celebra manastire i unde in anul urmator si-a in-tocmit ReguleIe sale, care au avut o importanta atât de covâr-sitoare in evolutia monahismului occidental. Ca model i-auservit regulele ss. Pahomie si Vasile pe care le-a adoptat insaimprejurarilor de va1.61 din Occident. 2)

Confes. VIII, 6.-) Traduccrea romilneascil a lor o giisesc cititorii in Vechile rzin-

dnieli ale monachale, citate mai sus p. 669 squ.www.digibuc.ro

209

In fruntea mânAstirii se gaseste si la s. Benedict abatelecArui autoritate si putere asupra fratilor, este absolutd. Aju .tonti lui este priorul sau prepozitul; urmeaz A. apoi decanii,conducând fiecare câte 10 calugari. Abate le este ales de co-munitatea mernbrilor mânAstirii, iar priorul í decanul suntnumiti de eL Persoana lui fiind hotäritoare pentru viata mä-nAstirii, s. Benedict se ocupg in dou6 capitole ale regulelorsale de felul cum trebuie sä se poarte, ce insusiri trebuie s5aibA si cum trebuie sa-si priviascl slujba (cap. 2 si 64). Cândvrea sA id o hotärare mai importantä, e dator sA consulte petoti fratii, iar in chestiunile de mai micA insemnätate, numaipe cei mai in vârstd (cap. 2), Ca si ss. Pahomie si Vasile, sis. Benedict stabileste conditiuni foarte severe pentru cei carivreau sA intre in mänästire. DacA, cineva vrea sä imbrätisezeviata cAlugAreascA cairn in cap. 58 sä nu i-se dea indatädrumul in mânästire, ci precum zice apostolul, cercafi spiriteledacti sunt dela Dumnezeu (1 Ioan, 4, 1) Asa dar, daca celsosit va bate la poartA neincetat si va suferi cu rAbdare intris-tärile ce i se vor pricinui i respingerea de a fi prima in ma-nAstire timp de 4 sau zile si nu va inceta sA se roage, abiaatunci sá i se dea voie sà." intre i timp de câteva zile sä trAias-cA in casa de oaspeti; apoi sä fie asezat in chilia pentru ince-pAtori. Acolo trebuie sà invete ce i se va porunci, tot acolova lua masa si va dormi. SA fie dat pe maina unui bAtrAn is-cusit, care stie sä agonisiascA suflete pentru Domnul. Acestacu toatA grija sä-1 supravegheze, dacá inteadevAr cautA peDumnezeu, dacä are râvnä pentru lucrul Domnului (rugäciu-ne) dacA e grabnic la ascultare dacAl rabdA dojana. Trebuies'à i se spung toate greutatile i durerile, care se intâlnesc incalea spre Dumnezeu". DacA pare statornic, dupa douä luni,

se citesc regulele monahale. Dupa sase luni i se citesc adoua oarà i daca stAruie i ,acum, este prima in rândul frati-for. Primirea se face in biserica in fata tuturor. Candidatulciteste profesiunea monahala scrisA cu mâna proprie, ori, ne-stiind scrie, intAritA cu pecetea sa. Dupä lecturA profesiuneaeste asezatä pe altar (cap. 58). Ea cuprinde in afarA de votu-rile cunoscute (paupertate, obedientA i castitate) i votul dea nu pgräsi viata monahalä. In mänästire se primesc si copii

oblati of eriti de pArintii lor. Regulele s., Benedict stabi-lesc 'Ana in cele mai mici detalii felul rugAciunilor pe caretrebuie sA le faca fratii in diversele ceasuri ale zilei i pe care

14www.digibuc.ro

210

el le nume§te officiurn divinuin. Acest officium divinum constadin psalmi, imnuri (mai ales ale sf. Ambrosiu) lecturi din Tes-tamentul Vechiu gi Nou, la care se adauga acelea din Pärintiibiserice§tL Pentru rugaciunile comune, fratii se adunä in bi-sericä. In afara de lucrul manual, regulele j s. Benedict dau omare importanta lecturii. Cap. 48 al lor, prevede ca in fiecare zifratii sa citiasca doua ceasuri. In timpul Paresimilor lecturadureazal mai mult §i, pentru a controla implinerea acestei dis-pozitiuni, sunt oranduiti supraveghetori speciali. Ca §i in mä-nästirile orientale, fratilor li se servesc in zilele comune douamese: una la amiazi §i alta seara. In zilele de post (Miercu-rea §i Vinerea) numai o masa la ora 3 dupa amiazL In cursulmesei se face lecturä in mijlocul tacerii complecte. Masa e maibogata decat in manastirile din Orient: se servesc cloud feluride mancari §i fructe §i cate un pahar de vin (cap. 39-40).

"Pentru cei insarcinati cu munci grele ori bolnavi, cantitateapoate fi sporita de abate. Dormitorul e comun iar cand numä-rul fratilor e mare dorm cate 10 sau 20 inteo sala sub supra-vegherea decanilor. Tosi dorm imbracati §i incin§i cu braul. Indormitoare trebuie sa arda lumina 'Ana dimineata (car"). 22).

Dupa rugäciunile de seara, domne0e cea mai desavarOta ta-cere in märastire pana in ziva urmatoare (cap. 42).

Am stäruit mai mult asupra regulelelor s. Benedict, atatdin cauza marelui rol pe care ordinul benedictin, infiintat deel, 1-a avut in viata bisericii catolice, cat §i din cauza ca re-gulele lui au fost impuse mai tarziu, timp de aproape 5 veacuri,tuturor manastirilor dintr'o mare parte a Occidentului.

Noi regule monahale au fost intocmite in ace1a timp inGallia de s. Caesarie, contimporanul s. Benedict. Nascut inanul 470 la Chalon sur Saone, dupa cativa ani petrecuti inmanastirea din Lérins, s'a retras la Arles unde a fost alesepiscop, pästorind pana la moarte (543). S. Caesarie a corn-pus douä regule, una scurta pentru morzahi (Regula ad mo-nachos) §i una mai lunga pentru ccilugclrife (Regula ad virgi-nes. Amandoua le gasesc cititorii in Migne Patrologia LatinaLXVII, 1099-1104 qi 1107-1120). Mai ales aceste din urmäau fost mult raspandite. Regulele lui sunt o compilatie digi-mus pauca de pluribus, spune insu§i a regulelor observate inmanastirea de pe insula Lérins (azi s. Honorat) i in celelaltemanastiri din Gallia, apoi a indrumarilor date de s. Augustinin scrisoarea 211 a sa. Tinem sa remarcam din regulele pentru

www.digibuc.ro

211

calugärite severa clausura (clausura monialis) , adicä opre14-tea desavarqità a strainilor de a intra in mänästirile lor. Totdin Gallia ne-au venit, cu un veac mai târziu, §i reguleleasprului ascet s. Colomban, un f el de Hieronym al Nordului.Näscut pela mijlocul veacului al 6-lea in Leinster (Irlanda)dinteo f amilie frunta§e, Colomban, temperament furtunos,dârz qi neinduplecat în hotäririle lui, s'a retras, pe neaqtepta-te, in mânästirea Bangor (in Ulster). Dupà câtiva ani petre-cuti aci a trecut insotit de 12 tovaräqi in Gallia §i s'a a§ezatin Bourgogne, unde a intemeiat mänästirile din Annegray,Fontaine qi Luxeiul. Pe aceasta din urma a condus-o personaltimp de 20 de ani. Pentru cälugärii dei aci a intocmit regulelesale, care sunt foarte incomplecte, märginindu-se la indicatiunigenerale, in ceea ce priveqte viata interni a mânästirii. Suntinsä, in dispozitiunile lor pozitive, de o severitate care amin-teqte regulele s. Pahomie. La fel de severe sunt §i sanctiunileimpotriva celor care le calcä: bätaia, postul cu pâlne i apa,inchisoarea qi eliminarea din mandstire. Cu toate acestea, re-gulele lui au avut o influentd covârOtoare asupra contempora-nilor, nu atät prin cuprinsul, cât prin viata cu totul exceptio-nalä a autorului lor. Zeci de mândstiri au fost intemeiate intoate pärtile Galliei dupä modelul mânästirilor lui Colomban.

Din Spania avem regulele s. Isidor, archiepiscopul Sevillei(t 636). Inainte de a ajunge episcop a petrecut câtiva ani in-tr'o mânästire, pentru care si-a §i scris regulele sale, cunoscutesub numele Sancti Isidori Hispalensis episcopi regula mona-chorum. 1) De§i au numai 24 de capitole, cuprind instructiuniprecise privitoare la intreaga viatä mänästireasca qi contin qicâteva lucruri noui care trebuiesc subliniate. Astfel ele prevadqi pentru mânästirile de cälugäri clausura, apoi calugärii tre-buie sä repete votul paupertätii. In fiecare zi fratii trebuie säpetreaca câteva ceasuri citind.

Un mare nun-16r de mânästiri gasim in epoca aceasta inIrlanda i Anglia. Mai ales in cea dintâi viata monahald eradeosebit de severä. Intre mânästirile irlandeze cele mai in-semnate erau cea din Killeany, Clonard i Bangor. Despreaceste douä din urma se spune c'à aveau uneori pânä la 3000de calugari. In Anglia se cunosc in acest timp mänästirile din

1) Migne Patrologia Latina CHI, 555-572).

www.digibuc.ro

212

Canterbery, Westminster, York, etc, care erau organizate pebaza regulei s. Benedict.

Luând in cursul vremii desvoltarea pe care au luat-o si do-bândind asupra credinciosilor o influentà tot mai mare, mânäs-tirile au preocupat adeseori si sinoadele. Astfel conciliul delaCalcedon (451) hotaräste in canonul 4, la propunerea impâra-tului insusi, ca in viitor sA nu se poatä intemeia manastiri de-9ât cu autorizatia episcopului, care e necesara si pentrucafratii sä poatä iesi din ele. Canonul 7 al aceluiasi conciliu,spune ea monahii nu pot face serviciul militar si nici nu potocupa slujbe lumesti. Sinodul din Tours din anul 461 fixeaz1pedeapsa excomunicArii impotriva chlugârilor care i§í para.-sesc mânàstirile. Aceeasi pedeapsa o fixeazá si sinodul dinParis din anul 614 (c, 14). Un sinod tinut la Tours in 467 sta-bileste si posturile, pe care trebuie sa le Ong calug5rii(can. 17).

www.digibuc.ro

Cap. IV.

EREZIILEL Arianismul.

A. Arianismul peind la moartea lui Constantin cel Mare.Conciliul dela Nicea.

Discutiile pentru explicarea misterului s. Treimi au conti-nua( cu frenezie i in perioada de care ne ocupam, degene-rand in marile erezii, care au sfäsiat crestinismul oferind du-rerosul spectacol ce nu poate fi comparat decât cu acela alluptelor religioase din veacurilel XVI si XVII.

Locul intaiu intre aceste erezii Il ocupä arianismul, nu nu-mai in ordinea cronologica, ci si prin viofenta luptelor pe carele-a provocat, prin raspandirea extraordinarä i prin duratape care a avut-o. Autorul lui a fost Arie, preotul bisericii Bau-calis din Alexandria. Nascut in Libya, Arie a frecventat intinerete scoala lui Lucian din Antiochia, care a avut asupralui o influinta covarsitoare. Aci 1-a avut coleg pe Eusebiu,ajuns mai tärziu episcop al Nicodemiei apoi al Constantinopo-lului, care in urma legaturilor de familie cu Constantin celMare, i-a fost tot timpul un puternic sprijinitor si protector.Lucian, despre care istoricul Eusebiu spune ea era de mora-vuri foarte sfinte si stimat pentru severitatea vietii i eminentastiintei sale, s'a apropiat de invataturile lui Pavel din Samo-sata, episcopul Antiochiei si, din aceasta cauza, a fost si elexcomunicat. Reprimit mai tärzin in sânul bisericii, a muritmoarte de martir in 312, in cursul persecutiei lui Diocletian.1)Informatiuni precise asupra doctrinei lui Lucian nu avem; s.Epiphaniu insä, care a trait cu putin mai tärziu (I" 403) spunein cartea sa icavápoov, cunoscuta, mai ales, sub titlul latinescHaereses, (76, 3) cà primii autori ai arianismului au fost OH-gene si Lucian. In ceea ce-1 priveste pe Origene, in scrierilelui gasim, f ara indoiala, pronuntate urme de subordinationism,

1) Eusebiu, Ist. Bis. VIII. 15 5i IX, 6.

www.digibuc.ro

214

adicä de subordonare a Fiului fatä de Tatäl i ioloseste icicola expresiuni, care ingäduie sà1 se creada, cA el admitea oinferioritate a Fiului. Insä, cu toate acestea, conceptia lui estechiar in punctele esentiale, diametral opusä doctrinei lui Arie.Origene, cum am väzut (Partea I. cap. 5) invatd categoric c1Fiul este din substanta Tatälui ( xxe oöcstatv Lrct ), esteótlootkrcos el a folosit intaia oarä acest termen pe care aria-nismul Il combätea cu violentä i cä a fost näscut din etern,(non erat quando Filius non erat).1)

Luciani este amintit intre inspiratorii ereziei lui Arie si deun mare contemporan, de episcopul Alexandru al Alexandrieiinteo scrisoare a sa pastratà de istoricul Theodoret 2) si Arieinsusi semna cu mândrie lucianist adicA elev al lui Lucian.Pare sigur, ea acesta invgta, Cal Fiul a fost creat, si deci edupd substantei deosebit de Tat513)

Asupra felului cum a inceput Arie sä-si profeseze erezia,isvoarele nu sunt de acord. Socrate in Istoria sa bisericeascii(I, 5) scrie cg, episcopul Alexandru al Alexandriei, discutânddespre Treime in fata preotilor si a altor clerici, accentua cùtärie unitatea ei. Arie, fiind de fatä, combätea pe episcitip spu-nând cä dacä TatAl a näscut pe Fiul, Fiul a avut un inceput.De unde urmeazA ea' a fost un timp când El (Fiul) nu era si ea'substanta Sa a fost luatä din neant". Sozomen, de altä partespune °) cä Arie indräsni sa predice in bisericd ceeace nimeniniciodatä nu spusese i anume Ca' Fiul lui Dumnezeu a fostfa-cut din ceace nu era mai inainte, cä a fost un timp când Elnu era, cä, fiind liber, putea sh urmeze calea päcatului ori avirtutii, ca era creat i fäcut mai multe alte lucruri". Certeste cä in anii 318-319 Arie, influentat in parte si de filosofialui Philo 5) a inceput a-si räspandi invätäturile privitoare larelatiile dintre Fiul i Tatäl, invätäturi pe care Socrate le com-para cu o scânteie care a produs un mare foc". °) Doctrinalui, asa cum se desprinde din propriile-i scrieri si din scrierilecontimporanilor, si, in special, din ale episcopului Alexandru

1) Tixeront. Histoires des dogmes P1, 307 squ.2) Ist. bis. I, 3.

3) Cfr. Harnack Dogmengeschichte° Tiibingen 1922 p. 210-211.4) Isl. his. T, 15.

5) Asupra acestei influente ezi Hefele. Coneiliengesehiehte I2 Frei-burg in Br. 1873 p. 261.

6) Ist. bis. 1, 6.

www.digibuc.ro

215

si ale s. Atanasiu, este urmatoarea: 1) Dumnezeu este unul,etern i necreat ( &y6vvryco; ). 2) Tot cei este in afará de El,a fost creat de El din nimica Cvorwv), 3) Intâia intrecreaturi a fost Fiul. El a fost, creat inaintea tuturor celorlaltelucruri, inainte de veer si de aceea El e cixpovog , insä nu eetern fiinda Dumnezeu nu a fost totdeauna Ted; i deci eraodatd and Fiul nu era. 4) Fiul nu e din substanta Tatalui, ca-re nu poate fi comunicatd si nu e divizibila ci e creat din ni-mica. Daa ar avea aceeas substantd i aceeas naturd cu Tatd1atunci ar fi doi Dumnezei. 5) Fiul a fost creat pentru a fi mij-locitorul intre Dumnezeu si lume fiíndcà toate celelalte fiinteau fost create prin El. Daa Dumnezeu nu ar fi avut planul dea creia lumea, nu 1-ar fi fdcut nici pe Fiul. 6) Deci Flu!nu e Dumnezeu si nu e nici Fiul natural al lui Dumnezeuadia nu e ndscut din Dumnezeu ci e Fiu numai pringratie ( TCCCTet xocpZv ), e numai adoptat in vederea meritelorSale, Astfel El e creatura cea mai perfectä. ( xticl-LOC TaELON )

deci, e vrednic de cultul pe care I-1 dal biserica. In sensulacesta, evident irnpropriu, poate fi numit i Dumnezeu. 7) Pre-cum a fost instrumentul prin care Dumnezeu a creat lumea, lafel Fiul a fost qi instrumentul prin care a räscumparat-o depacat i pentru a face posibird aceastä rdiscumparare s'a in-trupat, a pAtimit si a murit pe cruce.1)

Prin statornicia inflexibilà cu care-si sustinea invdtd.turile,prin dialectica agerd ì sprintena cu care qi le apära, si prinvasta culturá pe care o avea, Arie s'a impus repede, astigand t.)multime de aderenti nu numai in Alexandria si Egipt, ci í inprovinciile invecinate, provocând o agitatie putin obisnuità in-cat, spunea contimporanul Eusebiu, episcopul Caesareei,

1) In\ ífutiirile lui Arie se giIsesc: 1) In scrisoarea ciltre prietenulsi protectoral siiu, Lucianist ca si el, Eusebiu episcopul Nicomedi(Theodoret. i.st. Bis. I, 4) 2) in scrisoarea catre episeopul säu Alexan-d-ru al Alexandriei (Epiphanus, Haereses 70, 7-8 si Atanasiu, De syno-dis 16) 3) in fragraentele scrisorii sale Thalia conservatil de s. Atana-siu in Apologia contra Ar(anos 'I, 5, 8, 9, si in De synodis c. 15. 4) inEpistola encyclia a episcopului Alexandru (Socrate, Ist. bis. I, 6) 0expunere a ei in Tixeront. Histoires des dogmes II9 Paris 1931, pp. 2428; Duchesne, Histoire ancienne de l'Eglise, II5 Paris 1911 p. 129; Hai.-nack, Dogmengeschichle° Tfibingen 1922 p. 214-216; Kirsch, Die Kirchein der antiken grrechisch-römischen Kulturroelt. Freiburg, in Br. 1930pp. 373 74 etc. etc.

www.digibuc.ro

216

nu era nici o bisericg nedesbinata", i) La inceput, episcopulAlexandru a incercat cu mijloace paqnice sä-1 facg sä-qi re-voace invätäturile. Arie a refuzat dârz qi de aceea, pentru apune capgt agitatiei lui, episcopul a convocat pe episcopii dinEgipt qi Libya la un sinod care s'a tinut in 320 ori 321. Sino-dul compus din aproape o sutä de episcopi, 1-a excomunicat peArie §i odatä cu el 2 episcopi, 6 preoti qi 6 diaconi. Continu-ând §i dupg hotgrarea sinodului a sluji in biserica sa §i apredica, a fost silit sg pgräseasca Alexandria qi sg se refugie-ze in Palestina. De aci a scris in toate pärtile expunându-qidoctrina qi cerând sprijin impotriva episcopului sau. Intre al-tii a scris qi lui Eusebiu din Nicomedia, fostului sau coleg la§coala lui Lucian, in Antiochia, de aceea Il numeOse Conlu-cianist ( csuAXouxtavtarcz ) un orn rafinat qi intrigant qi carea jucat mai târziu cum vom vedea un rol funest in des-f g§urarea marei erezii.2) Eusebiu 1-a inviat la el §i de acolode langa reqedinta lui Liciniu, cu a cgrui sotie, Constanta, soralui Constantin cel Mare, era inrudit, a inceput marea ofensivaarianä in intreg Orientul. Episcopii au fost invitati sg se alätu-re lui Arie qi, in acelaq timp, a fost invitat qi Alexandtu säreving asupra hotgririlor sinodului din Alexandria i sä-1 repri-meascg in sânul bisericii sale. Interventia rgmânând f Arg re-zultat, Eusebiu a convocat un sinod in Bithynia localitateanu este indicatg de Sozomen (I, 15), care ne-a pgstrat qtirea,

qi acest sinod a hotgrit, ea nu este motiv sg rupg leggtu-rile cu Arie §i cu aderentii lui. Hotgrirea a fost comunicatatuturor episcopilor din Orient.

Alexandru episcopul Alexandriei a rgmas Insà neclintitin atitudinea sa. In fata imensei agitatii provocate de Arie, deprotectorul sgu Eusebiu al Nicomediei qi de aderentii lor in-tre care era qi celälalt Eusebiu, istoricul, episcopul dinCaesarea Palestinei, a convocat un nou sinod in capitalaEgiptului §i din el a redactat frumoasa scrisoare encyclicä, alcarui text ni 1-a pgstrat Socrate in lstoria bisericeascif a sa (I,6) qi din care a trimis un exemplar i papei Silvestru. Scri-soarea, dupg un atac necrutgtor la adresa lui Eusebiu caredupg ce a pgrasit nepedepsit scaunul din Beryt, pentru ausurpa pe cel din Nicomedia . . a luat protectiunea acestor

I) Viaia lui Constantin II, 62.2) Theodoret o. cit. I, 5.

www.digibuc.ro

217

apostati si a scris în toate pärtile in favoarea lor", face oscurtä expunere a invOtalturilor lui Arie i arata mäsurileluate impotriva lui, impotriva celor 2 episcopi, (SecundusTheona), a preotilor si diaconilor care s'au solidarizat cu el.Continua' apoi aratând cu dovezi din Scripturà adeväratacredintà ortodoxai i termina cu un apel calduros cAtre totiprea iubitii nostri frati si prea iubitii tovarAsi ai sacerdotiu-lui nostru" ca nu cumva sa-i primeascä pe eretici, de vormerge la ei ï sa nu dea crezare scrisorilor lui Eusebiu. Cadnoi toti incheie scrisoarea care märturisim, cä suntemcrestini, suntem datori a inlätura ca vrasmasi ai lui Dumne-zeu i conrupätori de suflete pe cei care au vederi sil simti-minte contrare lui Isus Christos".

In acelas timp Arie a scris i räspandit scrierea sa Atha-lia ( = Ospat) in care si-a desvoltat cunoscutele teorii. Pen-tru a fi intelese mai usor, unele parti din ea erau scrise inversuri. Certurile si desbinärile au patruns pretutindeni, im-pair-4nd lumea, episcopi, cler si popor, in tabere dusmane carese agitau si se combäteau cu furie. Scandalul fu atât de gro-zav scrie contimporanul Eusebiu al Caesareei, care, si eLera amestecat in luptä Inca sfânta doctrinA a religiuniinoastre deveni subiectul glumelor nelegiuite si al batjocurilorsacrilege ale pägânilor, care au adus si pe scenele teatrelorcerturile crestinilor. 1)

In mijlocul acestur cumplit haos, Constantin, invingândpe Liciniu, devine stäpân si al Orientului. Sfâsierile crestini-lor din aceste pat-0, de care a trebuit sal afle indata dupàasezarea in Nicomedia, l-au mâhnit profund ca o nenorocirece s'ar fi intâmplat familiei sale") qi a intervenit pentru re-stabilirea pacii. A trimis in Alexandria pe sfetnicul sOu intrebile bisericesti, episcopul Hosius din Corduba (Spania) cuo lunga scrisoare, adresatà celor doi rivali, lui Arie si epis-copului Alexandrieil ImpOratul nici pe departe nu-si dadeasearna de importanta chestiunei, care forma obiectul conflic-telor dintre cele douà tabere. Pentru el era o chestiunefoarte zadarnice, o zadarnicA lupta de cuvinte" pentru care

Viafa lui Constantin H. 6L Veii $i Sotrate I. 6.2) Eusebiu. Vieata lui Constantin II. 63.3) Scrisoarea e pstrata in intregime de Eusehiu lu Viafa lui Con-

stantin II, 64-72. Fragmente in Socrate I, 7.

www.digibuc.ro

218

nu e drept ca sd se inarmeze fratii asupra fratilor i sd des-bine sf anta adunare a crestinilor", Aceasta e o imprudentäinjositoare i copiläreascd si foarte putin potrività cu gravi-tatea i intelepciunea, ce trebuie sà aibd preotii". Dacd amân-doi au aceeas credintd si aceleasi simtiminte religioase nu secuvine ca asupra unui punct neesential" sä se facd desbinare

schismd. Scrisoarea dupä aceste curioase expficatii ale za-ddrnicier si inutilitatii" chestiunei discutate, incheie cu undeosebit de patetic apel la impäcare si la pace, pe care, pen-tru duiosia lui, Il reproducem in intregime: Scdpati-md degrijile mele si de nelinistea mea, redati-mi frumusetea zilei,repaosul noptii si bucuria vietii. Fdrà aceasta voí plânge inintristare si voi fi consumat de durere. CAci cum as putea fiin bucurie, cdnd poporul lui Dumnezeu, care se inchinä ace-luiasi stdpdn ca si mine, e sfâsiat de o nenorocitä desbinare?Pentru a và face sd intelegeti mdrimea intristdrii mele, vd voispune cd sosind de curând in Nicomedia, hotdrisem sä plecindatd spre a merge in Orient. Pe cdnd eram gata de plecare,aceastä noutate m'a fäcut sd o amän tem'andu-md de a vedeacu insisi ochii mei, ceeace aud cu durere spunându-ini-se.Deschideti-mi deci prin impäcarea voastrd cttlea pe caremi-ati inchis-o prin galcevile voastre. Faceti astfel ca sä vàpot vedea, pe voi i pe celelalte popoare, plini de bucurie sisd dau multumitd. lui Dumnezeu pentru buna voastrd inte-legere".

Nici interventia personald a batrapului si venrabiluluiepiscop spaniol, nici scrisoarea imparatului atat de impresio-nantd. prin cdldura i sinceritatea ei, n'au putut impdca celedoua tabere, care se gäseau inteo luptd de exterminare. Atun-ci Constantin, probabil la sfatul lui Hosius, a hotdrit sd con-voace un mare conciliu, care sd restabileascd pacea tulburatda bisericii. Acesta a fost conciliul dela Nicea (in Bithynia)tinut in vara anului 325.1 Numärul participantilor la acestintai conciliu ecumenic nu este cunoscut cu certitudine. Eu-sebiu, care a avut acolo un rol important, spune ea' au fost defata mai mult de 250 de episcopi i un numiir nenumeirat de

') 0 scurfai descriere, a concilinlui ne-o dí Eusebin, care a fost defatn". In Viala tui Constantin, II, 6-16; Socrate In 1st. bis. I, 8 13,

Sozomen ht. bis. I. 17 25. Istoria liii impreunuí en canoancle o gilsesecititorii in T-Tefele o. cit. I, 282-443.

www.digibuc.ro

219

preofi, de diaconi i acoli(i i alfii, care veniserei cu demsii2)Impäratul Constantin in scrisoarea trimisa, dupa conciliu, bise-ricii din Alexandria scria ca au participat mai mult de 300 deepiscopi, tofi renumifi prin bogeifia tiin(ei i prin moderafiu-nea spiritului ¡on') Sozomen vorbeqte de aproape 320 de epi-scopi (I, 17). Traditia ne-a pästrat insa numärul de 318,numar pe care-1 indica qi s. Atanasiu. 3) Cea mai mare partea lor erau din partile orientale ale imperiului. Eusebitiaminte§te provinciile Syria, Cilicia, Phoenicia, Arabia, Pa-lestina, Egiptul, Tebaida, Libya, Mesopotamia, Pontus, Ga-latia, Pamphilia, Cappadochia, Asia Mich', Phrygia, apoi, dinEuropa, Thracia, Macedonia, Achaia, Epirul, care trimiseseraacolo pe cei mai celebri din clerul lor". 4) Din Occident gasimpe episcopul Domnus din Stridon (Pannonia), pe Marcus dinCalabria, Nicasius din Dijon (Aquilea), Cecilian din Carthago,apoi cunoscutul Hosius din Corduba (Spania) care impreunacu preotii Victor i Vicentiu II reprezenta pe papa Silvestru.Biserica din Persia a trimis i ea un reprezentant, deaseme-nea biserica din Scythia.

Inainte de deschiderea solemnd a conciliului au avut locdiscutii lungi intre reprezentantii celor doua partide. La discu-tii a participat §i Arie, care a fost sustinutl de episcopii Euse-biu din Nicomedia, Teognis din Nicea, Maris din Calcedonde alti cativa. Intre du§manii cei mai hotariti ai lui, care au§i avut un rol decisiv in fixarea doctrinei catolice, a fost Ata-nasiu, diacon din Alexandria, care insotise pe episcopul sauAlexandru (Socrate I, 8 §i Sozomen I, 17). Conciliul a fostdeschis de imparatul Constantin, care a aparut in mijlocul luica un inger al lui Dumnezeu" spune istoricul Eusebiu,imbracat in purpura §i insotit de curtenii cre§tini ai lui. Im-päratul a rostit, in limba, latina, §i un scurt discurs in carearata cat de fericit se simte in mijlocul atâtor slujitori ai luiDumnezeu, accentuand Insà cà bucuria lui nu va fi deplinä pa-rka cand nu se va stabili intre ei o intelegere perfecta. Facet;deci astf el incheie imparatul iubiti ministri ai lui Dum-nezeu, credincio0 slujitori ai Domnului §i Mantuitorului co-

Viaja lui Constantin III, 8.2) Socrate I, 9.3) Epistola ad. Afros. c. 2.

') Viala lui Constantin. III, 7.

www.digibuc.ro

220

Inun al tuturor oamenilor, ca disensiunile voastre sä incetezecu totul. Nu ati putea face nimic mai pläcut lui Dumnezeunici mie mai de fo1os".1) Discutiilq au continuat apoi in pre-zenta imparatului, care asculta cu räbdare luând qi el parte laele, läudând pe unii, convingând pe; altii §i mustrând, chiar,and era nevoie.2)

Intre Parintii conciliului s'au format in cursul discutiilor,trei curente: 1) arianii puri, care tineau strict la.1 invataturilelui Arie, luptând pentru sprijinirea §i accéptarea lor, 2) orto-docsii al caror conducator spiritual era diaconul Atanasiu, in-sotitorul lui Alexandru, episcopul Alexandriei i 3) curentulmoderatilor, in frunte cu foarte abilul §i putin scrupulosul epi-scop Eusebiu al Nicomediei. Acesta voia sa evite acceptareaunor formule prea trawnte, adica a unor formule care sä eli-mine cu totul doctrina arianista. Dupä lungi §i dificile discu-tiuni, asupra cärora ne da informatiuni interesante s. Atana-siu in a sa Epistola de decretis Nicaenae synodi §i Eusebiuepiscopul Cesareei in scrisoarea adresatä credincio§ilor saidupà inchiderea conciliului (Socrate I, 8. Analiza lor o gase§tecititorul in Hefele o. cit. pp. 306 squ.), a fost primita urmatoa-rele formula: Credem in unul Dumnezeu, Tateil a tot puterni-cul, feweitorul tuturor celor veizute i celor neveizute i intr'u-nul Dornn ¡sus Christos, Fiul lui Durnnezeu, unicul neiscut dinTateil ( yevna.ivta lc Toe Tcatpbg vovoyevil adicei din sub-stanta Tateilui, Dumnezeu din Dumnezeu, lurninei din lumina,Dumnezeu adeveirat, neiscut nu feicut ('Evv&&vT o nocriNycce),

de o fiintei (consubstan(ial) cu Tateil 611,06acov VT) natpl princare toate s'au feicut, cele din cer si cele de pe peimeint, carepentru noi oamenii i pentru a noasträ mântuire s'a pogorit sis'a intrupat fi s'a feicut om si a peitimit si a inviat a treia zis'a suit la ceruri i va veni sá judece vii si mortii. Si in Spiri-iul skint". La saqitul formulei s'a adäugat condamnarea tu-turor acelora care afirma despre Fiul lui Dumnezeu ca a lostodatei cezrzd nu era si inainte de a se naste nu era, si cei a lostneiscut din ceeace nu era sau din alter' substan(ei sau esen(ei,care zic cá e sau creat sau schimbeicios sau mutabil.')

1) Eusebiu, Vista lui Constantin, III, 12.2) Ibid. XII, 13.3) Socrate I, 8. scrisoarea atnintitil a lui Eusebiu ciitre credincio0i

din Caesarea.

www.digibuc.ro

221

La inceput au refuzat sä iscaleasca formula din cauza cu-vântului ktooúatog numai cinci episcopi si anume Eusebiu alNicomediei, Theognis al Niceel, Maris al Calcedonului, Theo-nas al Marmaciei i Secundus al Ptolemaidei, ins6 in urmastaruintelor impäratului Constantin, au iscalit si cei dintâi trei,rdmânând solidari cu Arie numai Theonas si Secundus, care,cum stim, au fost impreung cu cei 6 preoti si 6 diaconi dinAlexandria, dela inceput, aderenti ai invdtAturilor lui. 1)

Termenul bilooúacos a fost, probabil, impus de episcoputHosius si, din punctul de vedere tactic, impunerea lui a consti-tuit, cum au arAtat consecintele, o mare gresealä. Daca inOccident cuvântul consubstanfialis a fost cunoscut si, dela Ter-

tullian incoace, in general folosit pentru precizarea relatiilordintre -fatal i Fiul, in Orient corespondentul grecesc al lui,evoca amintiri neplâcute de grele lupte pentru apärarea cre-dintei i anume luptele impotriva adoptianismului si, in spe-cial, impotriva lui Paul din Samosata, episcopul Antiochiei,care invâta cd in Dumnezeu e o singurä persoang jar )05yo -ul(Cuvântul) ca i aocp(a (Intelepciunea = Sfântul Spirit) suntnumai atribute ale Lui. Un sinod convocat in 269 la Antio-chia, la care au luat parte 70-80 episcopi, a excomunicat pePavel, dar in acelas timp, a condamnat i termenul ¿liGeúcv;;*

pe care acesta it utiliza in sensul doctrinei luí, adicâ Cuvântulsi Teal nu sunt deosebiti, Cuvântul Hind numai un atribut alTatbilui.2) De aceea a fost deosebit de primejdios a impuneorientalilor acceptarea unei expresiuni, pe care inainte cu câ-teva decenil o condamnaserä episcopii din toate marite lor bi-serici si care, in conceptia lor, devenise, astfel, semnul carac-teristic al unei erezii violent combatute,8)

Arie impreung cu cei doi episcopi, Theonas i Secundus,au fost exilati, din ordinul impdratului, in Illyricum. Apoi pà-rinii au trimis o scrisoare bisericilor din Egipt, Li-

1) Socrate I, 8.

2) Hefele o. cit. 140-141.Duchesne II, 226 vorbind de Hosius, care a impus termenut

¿p.00úcs-toc scrie: Il faut dire aussi que certaines maladresses avaientété commises par les occidentaux et par Rosins tout le premier. Cepére des conciles" comme on l'appelait... n'était cependent pas l'hom-me qu'il fallait pour présider de telles assises. C'était un véritable es-pagnol, autoritaire, dur, inflexible. A Nicea il avait imposé '1 60,001501Ksans tenir compte des repugnances qu'une telle formule presentée sanscorrectif pouvait soulever en Orient ..."

www.digibuc.ro

222

bya qi Pentopolis, comunicându-le cà s'a rostit anatema con-tra nelegiuitei opiniuni (a lui Arie) i contra hulelor ce pronuntiisustinând cà Fiul lui Durnnezeu a venit din nimic, ca a fost untimp când El nu era, ea* El putea, prin liberul sàu arbitriu, sàurmeze viciul ori virtutea §i numindu-1 creature. Parintii lecomunieä apoi, ca, otrava ratacirii lui i-a molipsit §i pe epis-copii Theonas qi Secundus, care §i ei au fost condamnati". Im-paratul a scris, qi el, privitor la Arie dotia scrisori, una catrebiserica din Alexandria i alta care episcopii §i poporul dnlumea intreaga. In cea dintâi Constantin spune ca' a adunat laNicea mai mult de, 300 de episcopi toti renumiti prin bogatiatiinii si prin modestia spiritului lor" cu cari a cercetat ade-

varul impreuna. Invatatura astfel stabilita nu poate fi decâta devarata, fiindca episcopii au fost inspirati de s. Spirit carele-a descoperit voia Sa. De aceea, incheie scrisoarea, j,intoar-ceti-va toti in graba la calea adevarului, pentruca atunci cândvoi veni la voi sa pot aduce multumire lui Dumnezeu, ea v'aunit in adevarul credintei, prin legatura dragoster. Scrisoareaa doua e scurta. In ea Aria( e comparat cu scriitorul paganPorphyrius (232/3-c 303, elev al filosofului Plotin) ale cdruisc.rieri contra cre§tinismului au facut mare senzatie §i deaceea impdratul poruncete ca aderentii lui sa fie numiti peviitor Porphirieni; cartile lui sa fie arse pentruca nelegiuitainvathtura sa fie nimicita §i sá nu treaca nici un cuvânt la pos-teritate". Oricine va ascunde vre-o scriere de a lui Arie, se vapedepsi cu moartea.1.

Dupä câteva luni au fost trimii in exil, in Gallia, qi epis-copii Eusebiu din Nicomedia qi Theognis din Nicea care auprimit qi au adapostit la ei pe mai multi atiani alungati la ordi-

imparatului din Egipt. In locul lui Eusebiu a fost ales apoiAmphion iar in Nicea Chrestus. Constantin, cum vedem, ur-marea, la inceput, cu strapicie restabilirea unitatii bisericiicreqtine. Arianismul prinsese Insà radacini prea puternice,agitatia a durat prea mult i rascolise prea adânc patimile.iar, de alta parte, energia imparatului a inceput, i ea, sa sla-beasca i de aceea focul, potolit un moment, a isbucnit in cu-rând, cuprinzând imperiul pâtia in cele mai departate colturiale lui. Dupd abia trei ani, Eusebiu §i Theognis au fost chematídin exil i vi-au reocupat scaunele parasite, lar Amphion qi

I) Toate trei scricorile la Socrate I, 9).

www.digibuc.ro

223

Chrestus, alesi in locul lor, au fost destituiti. In acelas an, 328,când Eusebiu i Theognis se intorceau la resedintele lor dinNicomedia si Nicea, s'a stins la adânci batrânete i episcopulAlexandru al Alexandriei. In locul lui a lost ales cunoscutulA tanasiu. una din cele mai stralucite figuri din istoria bisericiicrestine. Mare invátat, mare scriitor, orator si teolog, Atanasiua fost, inainte de toate, un dârz i statornic apärätor al cre-dintei ortodoxe. Aproape o jumatate de veac a murit in373 a stat stânca neclintita in mijlocul cumplitei vijeliiariane. Nici numeroasele surghiunuri, nici nenumäratele pri-mejdii prin care a trecut, nu 1-au putut face sa paraseasca li-nia dreapta a ortodoxismului pur.

Intors in scaunul lui din Nicomedia i primit cu mari ono-ruri de imparatul fericit cal se restabileste unitatea credintii,Eusebiu care ramasese in sufletul lui anti-nicean a ince-put cu o rara dibacie i cu un deosebit rafinament, lupta dereabilitare a lui Arie si de inläturare a tuturor marilor dusma-ni ai triumfului invataturilor lui. Intâiul asalt 1-a dat impo-triva lui Atanasiu, contestându-i valabilitatea alegerii. Asal-tul n'a reusit, In afara de episcopul Alexandriei, Arie maiavea un dusman ireductibil in perso-ana lui Eustathius al An-tiochiei. De aceea intrigile lui Eusebiu sprijinit de celalalt Eu-sebiu, episcopul Caesareei din Palestina, parintele istoriei bi-sericesti cum e numit i, fara indoiala, unul din cei mai invätatioatneni ai timpului salt, insa de un caracter foarte soväelnic,s'au indreptat impotriva lui. Un sinod adunat in pripa la 330 inchiar scaunul sau, Antiochia, 1-a destituit sub pretextul spuneSozomen (II, 19) ca a desonorat prin crimele sale dem-nitatea sacerdotiului".1) Dupa destituire, imparatul 1-a exilatintai in Trianopolis (Thracia) apoi in Philippi, unde nu pestemult a si murit. In locul lui s'au perindat in Antiochia, pâta la360, o serie de episcopi toti cu simpatii ariane jar biserica deacolo a fost mult timp sfasiata de permanente certuri intreaderentii celor douà partide (ariani si ortodocsi).

Dupa acest succes Eusebiu din Nicomedia a incercat rea-ducerea din exil a lui Arie. A scris intâi lui Atanasiu dinAlexandria sal-1 reprimeasca in biserica sa. Acesta a refuzatdeclarând energic ca nu trebuie primit in biserica autorul unei

1) Asupra parerilor privitoare la cauzele destituirii lui, cfr. Duch-esne II, 162-163.

www.digibuc.ro

224

erezii care a fost condamnatà de conciliu din Nicea.1) AtunciEusebiu a recurs la sprijinul unui preot arian, fostul confesaral surorii imparatului, Constantia, väduva lui Liciniu, pe careaceasta 1-a recomandat pe patul de moarte (330) fratelui sän

pe care Constantin 1-a luat apoi lângä sine. Acest preot aconvins pe imparatul, c Arie nu crede ereziile condamnate deconciliul din Nicea, fapt despre care s'ar putea convinge usordacg 1-ar primi si 1-ar asculta. Impäratul s'a läsat convinsi-a scris personal lui Arie, invitându-1 la curte ca sä putetisimti efectele bunätätii mele i sä vg intoarceti in tam voas-trd", scria cu multà bundvointg Constantin!) Exilatul s'a in-tors si a prezentat imphratului o märturisire de credintä al c5.-rei text pästrat de istoricul Socrate (I, 26), este urmätorul:Noi credem intr'un singur Dumnezeu, Tatäl a tot puterniculsi in Isus Christos, Domnul nostru, fäcut din El (g akoo yeye-npivov) mai inainte de tosi vecii, Dumnezeu si Cuvânt, princare toate s'au facut in cer si pe pamânt, care s'a pogorit dincer, a luat trup, a pätimit si a inviat i s'a suit la cer, de un-de va veni sà judece \rill qi morií. Noi credem in S. Spirit, ininvierea mortilor, in viala veacului ce va sa fie, in impgrätiacerurilor i intr'o catoliceascä bisericä räspânditä peste tot pg-mântur. Märturisirea deii cuprinde, cum vedem, câteva aba-teri esentiale dela formula stabilith la Nicea nu are, intrealtele, Dumnezeu adevei.rat din Dumnezeu adeveirat, ntiscut iarnu leicut, de o fiintei cu ( öp.00úaLog ) , ea poate fi, cuoarecare bunavointä, acceptatg. In locul cuvântului yeyavn-

nascut, Arie foloseste cuvântul menvivov = feicut,ins5 având in vedere, cum observg Duchesne (o. cit. II, 173 no-ta 1), confuzia care exista atunci intre yem6g si yevn-c6g 5i,

mai ales, cä autorul formulei zicând eft' Fiul e f äcut din Tateil,ceeace ar insemna: din st;bstanta Tatellui (l7t 'Lljg ToG trawbg okiag).exclude crearea din nimic, märturisirea de credintg a lui päreaa dmisibilä. Impäratul a acceptat-o, s'a declarat satisfacut si ascris lui Atanasiu sg-1 primeascà in biserica sa si pe el peArie si pe tosi care se vor intoarce. Scrisoarea terming cuamenintarea caci daca voi afla cg ai inchis-o bisericavreunuia din acei ce ar dori sä intre, voi trimite pe cineva ca-re va executa poruncile mele, care te va destitui qi te va alun-

1) Sozomen II, 18.

2) Socrate II, 25.www.digibuc.ro

225

ga afara din tare. 1) Athanasiu nu 1-a primit iar impäratul nua mai staruit, dar a aratat, in curand, ca nici nu a uitat.

Episcopul din Alexandria avea pe langa admiratori fana-tici qi duqmani tot atat de fanaticí. Dugnani Ii erau, inainte detoate, arianii ariani in ascuns, fiindca pe fata nímeni nuavea curajul inch' sa ía atítudine contra formulei conciliului

Nicea, la care imparatul tinea cu tarie, deoarece il soco-tea ca o opera a sa apoi toti aderentii episcopului Meletiecare provocase Inca inainte cu un sfert de veac o mare schism&in Egipt. Aceqtia ticluira impotriva lui o serie de acuzatiunígrave qi un sínod convocat de imparatul la Tyrus, in anul 335,la care au participat vre-o 60 de episcopi, gasindu-1 vinovatI-a destituit §i a hotarit reprimirea lui Arie in sanul biseri-cíi. Atanasiu a fost exilat in Treves (Gallia) iar Arie s'a intorstriumfator in Alexandria, pe care o parasise inainte cu unsfert de veac. Isbucnind insa turburari víolente, atat din cauzaintoarcerli lui cat §i din cauza exilului luí Athanasiu, imp äratulI-a chemat la Constantinopol, unde peste putin a O. murit. 2)

0 alta lovitura grea a primít, tot atunci, credinta concre-tizata in simbolul dela Nicea prin destituirea episcopului Mar-cell din Ancyra. Acesta a fost la conciliul din Nicea unul dincei mai hotariti dusmani ai invataturilor lui Aríe, la sinoduldin Tyrus a votat contra destituirii lui Atanasiu §i, pentru aevita contactul cu prietenii qi sustinatorii ereziei ariane, a refu-zat sa partícipe la sarbarile, care au avut loc, dupa sinodul dinTyrus, la Ierusalim cu prilejul sfintirií pompoasei bíserici ridi-cate de Constantin i la care a asistat §i ctitorul insuqi. Marcella scris o carte impotriva retorului Asterius din Cappadochía,care tinea legaturi stranse cu episcopii cei ce nu erau preacontrari lui Arie", cum spune Socrate (I, 36) §i raspandeauprin conferinte publice erezia. Cartea lui Marcell nu ni s'apastrat si nu ni s'a pastrati nici chiar titlul ei. Ni s'au pastratinsa cele cloud carti scrise contra lui de episcopul Eusebiu alCaesareei (Contra Marcellum si De ecclesiastica theologia),care reproduce numeroase extrase din ea §i astfel doctrina luíprivitoare la s. Treime í la relatiile dintre Fiul §i s.

Spirit poate fi reconstituita. Tendinta de a salva principiul

11 Socrate I, 27, Sozomen II, 22.*-) Isloarele: Sozomen II. 22. 25. 25. 26. 29. Sacrate I, 7-58, i Ata-

asiu. Apologia cOntra Arianos dela cap. 59 inainte.15www.digibuc.ro

226

consubstantialitaitii 1-a impins pe Marcell, farai îndoialä, preadeparte, propunând teorii, care 11 apropie foarte mult de Paulde Samosata i, in general, de modalisti. Ideea centrard a con-ceptiei lui o formeaza unitatea lui Dumnezeu. Din aceastâ uni-tate s'a desfäcut in cursul economiei divine Cuvântul ( ),6yo; )

s .Spirit. Cuvântul nu Fiul, cdci Fiu a devenit numaidupd incarnare era totdeauna in Dumnezeu i Dumnezeuera Cuvântul. Prin urmare cuvântul e ktoo6atos consub-stantial cu Dumnezeu. Cuvântul a iradiat (TrpoeX,My ) , ca oenergie creatoare ( ivapyacc 4,ccatLxil ) a lui Dumezeu si acreat lumea. Acesta a fost intâiul act al economiei divine, du-pa" care a urmat al doilea: Intruparea, când Cuvântul a locuitintr'un trup omenesc real. Cuveintul intruipat a fost Fiul luiDumnezeu; inainte de intrupare Fiul nu exista. In aceastä ca-litate, adica in calitatea de Fiu, e persoaná distinctá. S. Spiritera din eteril in Dumnezeu si in Cuvântul si tot printr'un felde iradiare s'a desf dcut din Ei, coborându-se asupra apostolilorsi activând de atunci in permanentá in bisericg.. Rezulta deaci, c'd in conceptia lui Marcell, Teal, Cuvântul, í s. Spi-rit nu formeazà trei persoane distincte, ci sunt numai treI fazeale economiei divine.1)

Episcopii adunati la Constantinopol au condamnat invatâ-turile lui Marcell lar pe el I-au destituit inlocuindu-1 cu unanume Basiliu, bärbat foarte renumit prin eruditia i prinelocinta sa",1) Deci al treilea mare lupator impotriva arianis-mul a fost scos din scaunul lui. Dar condamnarea í destitui-rea lui n'a constituit pentru aderentii ereziei numai un câstigpersonal ci i unul moral: doctrina lui Marcell justifica opozi-tia pe care o fuíceau termenului -6[006crtos , afirmând c'd sub else ascunde sabellianismul atât de energic combätut in veaculprecedent. Biruinta lor nu s'a oprit aci: in curând ; 336a murit i bâtrânul episcop Alexandru al Constantinopoluluiin vârsta de 98 de ani. Arianii au ales in locul lui pe Macedo-niu iar ortodocsii, mai numerosi, pe Pavel, care a si fost sfin-tit, insä mestesugirea celor ce respingeau invdtatura stabilitàla Nicea" a determinat pe Constantin sà.-1 destituie i s6-1 exi-leze (Sozomeu III, 3-4, Socrate II, 6).

PriN ifor la Marcell 5i in atiiturile In i e/i Bardenhewer, Ge-schichte der lltkirchlichen Eiteralur 1112, Freiburg in Br. 1922 pp.117 122: Tkeront. Hisloire des Dognies IT. IS 4.2. Socrate I. 16.

2) Soiomen TT. 13.

www.digibuc.ro

227

B. Arianismul sub urmasii lui Constantin cel Mare peznei laasasinarea lui Constans (350).

Dupa moartea lui Constantin, imperiul a fost impártit in-tre cei trei fii ai lui: Constantin al II-lea a obtinut domniaasupra Spaniei, Galliei si Britanniei, Constantius asupra Orien-tului si Constans asupra Italiei si Africei, iar dela 340 inainte,când Constantin II a fost ucis in luptâ, asupra Occidentuluiintreg. S. Atanasiu in a sa Historia arianorum ad monachos (c.8) spune cä cei trei frati au hotarit sh" lase pe toti episcopiiexilati sâ se intoarcâ la scaunele lor. Cu toatâ opozitia si in-trigile dusmanilor conciliului dela Nicea, in fruntea carora segâsea Eusebiu al Nicomediei, Atanasiu s'a intors si el din sur-ghinul sâu din Treves (Trier). Tânârul impdrat Constantin II,spunea in scrisoarea, prin care comunica credinciosilor dinAlexadria intoarcerea episcopului lor, c6 fatal sau, Constantincel Mare, hotärise sa ingâduie lui Atanasiu sä se intoarcä, in-si hotdrirea din cauza mortii lui, n'a putut fi executatä atuncilAtanasiu si-a reocupat scaunul la 23 Ianuarie 338 in milloculentuziasmului credinciosilor sii. Exilul durase doi ani si patruluni.

Sub noul impârat al Orientului, erezia inainta insä birui-toare. Pavel, care si el se intorsese la Constantinopol, al fostalungat din scaun si trimis in lanturi la Singara in Macedonia(338 ori 339). In locul lui a fost adus Eusebiu din Nicomedia.Tot atunci a murit (intre 338 .si 340) si Eusebiu al Caesareei siaderentii arianismului au reusit sà aleagâ in fruntea acesteiepiscopii pe elevul säu Acacius. Tinta tuturor atacurilor si in-trigilor era acum Atanasiu, a cdrui prezentâ in Alexandriaconstituia o piedecâ uriase in calea triumfului definitiv al dus-manilor formulei dela Nicea. Vechile acuzatii impotriva lui aufost reluate si intregite cu altele noi. Un sinod convocat la 340in Antiochia a hotârit pe baza acestor acuzatiuni inlocuirea luiAtanasiu cu un anume Grigorie din Cappadochia. Impäratul adat ordin prefectului sAu din Egipt, Philagrius, sa-1 introducape noul episcop in scaun. Introducerea a provocat conflicteviolente si vârsäri de sânge. Atanasiu, pentru a-si salva viataa fugit refugiindu-se la Roma, la papa Iuliu. La papa au f Acutapel impotriva lui Atanasiu qi dusmanii lui numiti acum, dela

1) 'Roc rate TT. 3: Sozomen III, 2.

www.digibuc.ro

228

cApCtenia lor Eusebiu, eusebiani. Pentru anul urmAtor, 341,

Iuliu i-a invitat pe acestia la un sinod la Roma, ca sa examinezeimpreunA plângerile ridicate contra luí Atanasiu, contra luiMarcell din Ancyra si contra altor episcopi exilati, care seaflau atunci adApostiti sub scutul lui (Asclepas din Gaza, Lu-cius din Adrianopol, etc). Eusebianii au refuzat sA participe lasinodul convocat de Iu Hu. Sinodul s'a tinut totus cu participa-rea a 50 de episcopi, intre care erau exilatii amintiti mai sussi cAtiva delegati ai aderentilor lui Atanasiu din Egipt. El adeclarat pe Atanasiu nevinovat de acuzatiile ce i s'au adus,asemenea 1-a declarat nevinovat qi pe Marcel din Ancyra deereziile, de care era acuzat si pentru care a fost alungat dinscaun. Hotäririle acestea a fost aduse la cunostinta orientaliloradunati in sinod la Antiochia (341) de papa Iuliu inteo lungaqi deosebit de importantà scrisoare al cArui text ni 1-a p Astrats. Atanasiu in cartea sa Apologia contra Arianos (21-35). Inea Iuliu face, infra altele, reprosuri acelora, cari au hotAritdestituirea lui Atanasiu, ca nu au respectat obiceiul cel vechiusde a-i comunica lui papei o sentinfd ated de gravd .aduseicontra unui episcop, ca sei o examineze qi judece i el.

Sinodul din Antiochia (MaiSeptembrie 341) s'a tinut inprezenta imp aratului, care venise aci sa asiste la sfintirea bise-ricii ridicate de parintele sáu. NumArul episcopilor participantia fost dupa Socrate de 90 (I, 8) iar dupa Sozomen (III, 5) 97.Cea mai mare parte a lor erau din Syria. Mai erau apoi pre-zenti, intre altii, Eusebiu din Constantinopol, Acacius din Cae-sarea succesorul istoricului Eusebiu si Grigorie, nousepiscop al Alexandriei.1) Papa nu era reprezntat, desi, spuneSocrate (III, 8), dupif un vechiu canon nu e ingiiduit a hotiirinimic in bisericti fare( consimteimântul episcopului Romei". Si-nodul s'a ocupat si de chestiunile de credinta. Membrii lui autinut, inainte de toate, sA protesteze cá ar fi invAtaceii luiAria, Nici n'am fost niciodata discipolii lui Arie spun eiintr'o scrisoare adresata bisericilor cAci cum s'ar putea canoi, episcopi, sA fim aderentii unui preot"? Sinodul a discutattrei formule de credinta, care, toate, condamna arianismul purinsA evita cuvântul 611006ato;.

La sarsitul anului 341 ori inceputul lui 342, a murit siEusebiu al Constantinopolului. Partida ariana 1-a ales pe Ma-

') Sozomen III, 5.www.digibuc.ro

229

cedoniu, iar cea, catolicä pe vechiul Pavel. Cand imparatulConstantius, care sta cu totul sub influenta arianilor, a ordo-nat ca Pavel sa fie din nou expulsat, au isbucnit infra celedoua partide conflicte violente in cursul cärora a fost ucis siHermogenes, comandantul trupelor trimise sa facä ordine. Pen-tru restabilirea Oda atat de sdruncinate a bisericii, cei doiimp arati Constantius i ConstanA la sfatul papei si allui Hosius, a hotarit s convoace un sinod mare la care saparticipe si episcopii din Orient si cei din Occident. Ca loc alsinodului a fost ales orasul Sardica (Sofia de azi). El s'a de-schis in toamna anului 342 ori 343 si a durat panäl in prima-vara anului urmator. Papa Iuliu a fost reprezentat de preotiiArchidamus si Philoxenius. Cei dintai, care au sosit la sinodau fost Occidentalii, in frunte cu Hosius din Corduba. Intreei se gaseau si exilatii Atanasiu, Marcell, Asclepas si Lucius.Numarul lor al occidentalilor era de 94. Orientaliiin numar de 76 au sosit mai tarziu si vazand ea intreparticipanti se gäsesec i cei destituiti de sinoadele lor, audeclarat cà refuza sa ia parte la lucrarile sinodului dacaacestia nu vor fi eliminati din sanul lui. Occidentalii s'au opus.Episcopii din Orient s'au retras si au tinut un sinod al lor laPhilippopolis §i de aci au redactat o mare scrisoare encyclicaadresata tuturor bisericilor i, in special, lui Grigorie din Ale-xandria. lui Amphion din Nicomedia i lui Donatus, episcopulschismatic din Carthago. Scrisoarea, dupà ce accentuiaza càsentintele aduse de sinoadele precedente din Orient nu pot fimodificate, se ocupa, pe rand, de Marcell din Ancyra si deerezia lui, pentru care a fost condamnat, de Atanasiu, impotri-va caruia se repeta vechile acuzatiuni de pe timpul sinoduluidin Tyrus, de Pavel din Constantinopol, de Asclepas dinGaza, si de Lucius din Adrianopol. Toti acestia, zice scrisoa-rea, fiind destituiti au incercat sa introduca un obiceiu cu totulnou, supunand sentintele de destituire aduse impotriva lor inOrient, judecatii episcopilor din Occident (ut orientales epi-scopi ab occidentalibus judicarentur). Encyclica declara apoi,cá orientalii mentin sentintele aduse i excomunica pe papaIuliu, pe episcopul Hosius, pe Maximin din Treves, pe Prota-gen din Sardica si pe Gaudentius din Naissus (Nis). f)

Occidentalii, ramasi singuri, au procedat, inainte de toate,

1) .;ìozornen III, II..

www.digibuc.ro

230

la examinarea pfoceselor lui Atanasiu, Marcell si Asclepas. Cuacela al lui Atanasiu au isprävit repede. Mai delicatä a fostsituatia lui Marcell din Ancyra, condamnat, cum am väzut,pentru doctrina sa privitoare la s. Terime. Dupä ce s'au cititpärtile incriminate din cartea lui, dupd explicaiile pe carele-a dat insusi verbal, sinodul constatând cà doctrina lui nu seopune invAtäturilor bisericii, a fost si el declarat nevinovatprecum nevinovat a fost declara,t si Asclepas din Gaza (Pales-tina). Sinodul a excomunicat apoi, si el, pe cäpeteniile partideia riane, Theodor din Heracleea, Narcissus din Neronias, Aca-cius din Caesarea, Stefan din Antiochia, Ursacius din Singi-dunum (Moesia), Valeris din Mursia (Pannoniaf Nenophantesdin Ephes si Gheorghe din Laodicea.1) In ce priveste formulade credintà, a ramas intru toate pe langa cea stabilitä la Ni-cea in 325.

Sinodul dela Sardica are in istoria legaturilor dintre Ori-ent si Occident o importantä deosebità: aci s'a feicut intetiarupturei intre aceste cloud peirti ale bisericii lui Christos. So-zomen scrie in Istoria bisericeascei a sa (III, 13) c'd urma ace-lui sinod n'a mai fostl impeirteisire intre bisericile din Orient sidin Occident, ca intre unele care meirturisesc aceeasi credintei.Cei din Occident nu mai aveau impeIrteisire dincolo de Thracia,nici cei din Orient dincolo de Illyricum. Deosebirea simfemin-!elor producea pretutindeni desbineiri si acuza(iuni calom-nioase"

Episcopii orientali intorsi acasä dela sinodul lor din Phi-lippopolis i bucurându-se de sprijinul nelimitat al impOratuluiConstantius, au inceput o necrutatoare goana împotriva tutu-ror, care ramasesera statornici pe langa hotàrîrile conciliuluidela Nicea. Episcopii Asterius din Arabia, ikrius (dupa uniiMaca.rus) din Palestina, Lucius din Adrianopol si Diodor dinTenedos, au fost destituiti si exilati fiindcä au rämas la sino-dul din Sardica. Altii osânditi la moarte, iar preotilor dinEgipt, care, fiind aderenti de ai lui Atanasiu, au luat parte laacel sinod si au acceptat hotdririle lui, li s'a interzis intoarce-Tea in tara. 2)

Sinodul din Sardica a trimis la Constantius doi delegati,pe episcopii Vincentiu din Capua si Euphratus din Colonia ca

1) So7omen III, 12.2) Ntanasin. Historia Arianorum ad monachos cap. 19 i 19.

www.digibuc.ro

231

sa-i comunice hotaririle aduse i sa intervina ca sa-i ingaduielui Atanasiu sa se intoarca in Alexandria. Delegatü insotiti deun magister militum, pus la dispozitia lor de impäratul Con-stans, care le-a dat si o scrisoare pentru fratele salt, au so-sit in Antiochia, unde petrecea Constantius, pe la Pastile anu-lui 344. Un sinod a foFA convocat acolo, probabil in 345, deimpäratul care sinod a examinat din nou chestiunile decredinta redactand o noua formula, numita pentru lungimea eilicexe6unxog 1) Ea recunoaste cá Isus Christos e fiul lui Dum-nezeu, unul riascut, nascut din Taal mai inainte de toti veciiDumnezeu din Dumnezeu, luminei din luminei prin care toatelucrurile veizute fi neveizute s'au feicut in cer i pe peimeint, ca-re e Cuveint, intelepciune, putere, viatei Fiul edupei naturei Dumnezeu adeveirat si perfect" %at& ylrGtv

Etoy ENOCC xzl (RIM ) desi El e supus lui Dumnezeu". Ur-meazal a.poi condamnarea sabellianismului, a lui Pavel de Sa-mosata. a lui Marcell din Ancyra si a elevului sau Photin,episcopul din Sirmium cari acestia doi din urma subpretext de a stabili monarchia, desfinteaza natura eternaldumnezeasca a luí Isus Christos i durata perpetual si nesfarsi-ta a domniei Sale". Formula desi nu cuprinde cuvantul 6p.ostí-acos §i are un incontestabil caracter subordinationist (El esupus lui Dumnezeu"), insemneaza un evident progres fatalde formulele anteríoare ale partidei arianiste.

Sinodul din Antiochia a trimis si el patru delegati la im-paratul Constans si la episcopií adunati in jurul lui la Milano,intre care se aflau si delegatii Papei. Pacea nu s'a putut re-stabili nici acum: episcopii occidentali au consimtit sa-1 condam-ne pe Photin, dar cereau ca i orientalii sa condamne pe Arie,ceeace acestia au ref uzat. Astfel, delegatii (Demophitos,Macedonius, Eudoxius i Martvrius) Antiochiei s'au intors aca-sA Ara níci un rezultat, dusmania intre cele doubl pall aleimperiului continuand Inca mult timp.

C. Arianismul sub impeiratul Constantius reimas singur steipcinal imperiului. Cavil papii Liberiu.

In vara anului 345 a murit episcopul Grigoríe al Alexan-driei care usurpase locul lui Atanasin. La interventiile energiceale lui Constans se spune ca ar fi mers chiar pana la a

') Textul la Socrate II, 19.

www.digibuc.ro

232

ameninta cu rasboiul i) Constantius 1-a invitat pe Atanasiureocupe scaunuL la Socrate II, 23). Acesta

s'a ifitors abia dui:4 un an (346), ducând credinciosilor o duioa-sa scrisoare din partea papii Iuliu.2) Pace& insa n'a duratmult. In 18 Ianuarie 350 Constans a fost ucis de rasyratitulMagnentius, care a pus astfel stapânire pe pärtile Occidentaleale imperiului. Invins dupa trei ani de trupele lui Constantius,Magnentius s'a sinucis in Lyon, la 10 August 353. Imperiul segasia iarài, dupa 18 ani, unit sub aceeasi unica stapânireVestea mortii lui Constans, ramas in tot cursul vietii sale cre-clincios conciliului dela Nicea si, deci, calduros protector alortodoxiei pure, a produs o puternica impresie in rândurileantiniceanilor, dându-le mari nadejdi de biruinta. Deocam-data acestia au pastrat inca o anumita rezerva si de aceeasinodul convocat in 351 la Sirmium, la dorinta imparatuluiConstantius, care se afla in drum spre Occident, a mentinutformula cunoscuta stabilita in Antiochia cu câtiva ani inainte,adaugându-i 27 anatematisme (condamnari) indreptate, maiales impotriva lui Photin, episcopul din localitate. (Formula Idela Sirmium). Termenul 611006cmc: a fost eliminat si dinaceasta formula, a fost insa eliminata si eXpresia cu intelessubordinationist: Fiul e supus Tatdlui. In schimb sunt osânditicei care zic ca Fiul lui ,Dumnezeu e din ceeace nu era maiinainte sau cd e de altd substantd qi cd nu e Dumnezeu i cda lost un limp sau un veac in care El nu ere. Prin urmaree osândit categoric arianismul pur. 3)

In curând intrigile impotriva lui Atanasiu au inceput dinnou. Situatia era acum deosebit de grea. Papa Iuliu murisela 12 Aprilie 352 iar imparatul Constantius a ajuns tot maimult sub influenta episcopilor dusmani ai formulei dela Ni-cea. Indata dupa suirea pe tron a noului papa Liberiu (mijlo-cul lui Mai 352), i-au fost trimise din Egipt o multime de plan-fs,eri contra lui Atanasiu, i, in acelas timp, acesta a fost de-nuntat si inaintea imparatului ca fiind aderent al uzurpato-rului Magnentius. La staruintele noului papa Constantius con-voaca la Arles, in 353, un sinod pentru a face ordine in Orien-tul atât de sbuciumat de certurile bisericesti. Sub teroarea si

1) Socrate II, 22.2) Textul la Socrate /. cit.31 Textul la Socrate II, 30.

www.digibuc.ro

233

a menintarile imparatului, episcopii prezenti, foarte putin ori-entati in chestiunile orientale, au semnat destituirea lui Atana-siu si au iscalit-o chiar si cei doi delegati ai papei, Vincentiusdin Capua í Marcellus dintr'o alta localitate din sudul ItalieiSingur episcopul Paulinus din Treves a refuzat iscalirea osan-dei si de aceea a fost exilat in Phrygia. Papa consternat dehotärîrile sinodului a desavuat printr'o scrisoare publica pe de-legatii sai si a staruit pe langa imparatul sa convoace un nousinod, care mai 'Mai sa confirme formula niceana i numai du-pà aceea sa rezolve chestiunile personale. Sinodul s'a tinut inMilano, la inceputul anului 355. Au participat 300 de episcopi,aproape toti din Occident. Delegat al papii a fost episcopulLucifer din Calaris (Sicilia) insotit de preotul Pancartius sidiaconul Hilarius. Orke discutie dogmatica a fost facuta, delainceput, imposibila, imparatul arätand cà sinodul are un sin-gur rost: condamnarea i destituirea lui Atanasiu i amenin-tand cu exilul pe cei care se opun. Am.enintarile au prins: totiepiscopii, afara de delegatul papii, de Eusebiu din Vercelli siDionisie din Milano, au semnat osanda colegului lor din Ale-xandria. Cei trei renitenti au si fost exilati i anume Luciferin Syria, Eusebiu in Palestina iar Dionisie in Cappadochia.

Dusmanii lui Atanasiu voiau insa sa aiba i iscalitura pa-pii. Imparatul a incercat sa i-o stoarca cu bani i amenintariNereusind nici cu unele nici cu altele, Liberiu a fost exilat laBeröea, in Thracia, iar in locul lui á fost numit diaconul FelixBatranul Hosius din Corduba a avut aceeasi soarta: si el afost exilat in Sirmium. Atanasiu a fost astfel snit sa para.-siasca pentru a treia oara (356) scaunul din Alexandria, pecare 1-a ocupat Gheorghe din Cappadochia, un arian fanatic

o urita figura de aventurier. Cu prilejul introducerii lui inAlexandria s'au produs revolte sangeroase, cu morti i raniti

aproape jumätate din episcopii Egiptului au fost exilati orisiliti sa se refugieze, preotii aderenti ai lui Atanasiu desti-tuiti, expulzati ori condamnati la muncá silnica in mine, ca petimpul marei persecutii. In acelas an a fost destituit si exilatin Phrygia i s. Hilarius, episcopul, dela 350 inainte, din Poi-tiers un Atanasiu al Occidentului care apara darz for-mula niceana. Astfel tosi marii exponenti ai ortodoxiei pure,Atanasiu din Orient, papa Liberiu si episcopii Hosius si }Ma-rius erau pribegi, departe de scaunele lor. Perioada grea, plinade lupte i primejdii, care a urmat acestor evenimente, e nu-

www.digibuc.ro

234

mita de Duchesne cu drept cuvant, la déroute de la ortlw-doxie. ')

Stapani, cel putin formal, pe situatie si dominând aproapenretutindeni dupa inläturarea tuturor care stateau in caleabiruintei lor, dusmanii formulei dela Nicea nu erau nici ei

cleat prin aversiunea fata de aceasta formula. Dupa ceinvingerea a fost castigata, disensiunile qi conflictele dintreei au isbucnit a doua zi. Unii, in fruntea carora se aflau diaco-nul Aëtius din Antiochia, elevul sad Eunolnius din Cappado-

ajuns mai tarziu episcop in Cyzicus (Mysia), pe cares. Grigorie din Nazianz II numeste ciumd qi Eudoxiu, episcopulConstantinopolului, propovaduiau arianismul pur cu midi deo-sebiri mai mult de nuante decat esentiale. Teoreticianii gru-parii erau cei dintâi doi si de aceea aderentii ei se numeauaëtieni i eunomieni. Fiindca negau orice asemanare intre na-tura Tatälui si a Fiului ( iv6p.ocog ), Fiul avand, fiind creatu-

o naturà cu totul deosebita I trpct; oöcsIoes ) i fiind creatdin nirnic (ag oòx ) se mai numiau i anomeeni, heterou-sisti si exucontisti.

Grupa.rea opusä, condusa de episcopul Basiliu din Ancy-ra, succesorul lui Marcell, destituit cum am vazut pentrudoctrina sa suspecta de sabellianism, si ai cärei fruntasi erauFusebiu din Emesa, Theodor din Heracleea, Gheorghe dinLaodicea, Eustathius din Sebaste si Auxentius din Milano, senumia semiariand sau homoiusistd. Aderentii ei refuzau ter-menul 6I_Looú3tog, care fusese condamnat deodata cu invata-turile lui Paul din Samosata, fiindca, cum a dovedit-o cazullui Marcell, poate duce usor la sabellianism, iar, de alta parte,nu se gaseste nici in s. Scriptura. De aceea pentru indicarearelatiilor dintre Tatal i Fiul folosiau termenul 6[Loo6ccog

(asemenea), termen acceptat si de multi ortodocsi convinsi,cum a fost de pilda s. Cyrill din Ierusalim. Acesta in cele-brele sale Catechese nu foloseste niciodatä cuvântul 61.Loo5atog

ci i.;t.totog adaugând lämurirea: xac-c3: ittivT2 §i v 7tV adicaFiul e asemenea Tatalui intru toate.

Intre aceste cloud grupari, Tixeront (o. cit. II, 51) aseazdo 4 treia, in frunte cu Acacius, episcopul Caesareei (Pales-tina) care pentru a putea mentine solidaritatea dusmanilorformulei dela Nicea, cauta solutiuni vagi, lipsite de orice pre-

') Ilisloire ancienne (Id l'Eglise II, 272 squ.

www.digibuc.ro

235

ciziune si care, chiar din motivul acesta, sá poatä fi accep-tate din partea tuturor. Termenul favorit si al lor era 6I-Lotog

Fiul fiMd asemenea Tatdlui conform Scripturii ( -;1-totog ncetpl

%tat& tecs wacpcis ) . Aderentii acestei partide erau numiti aca-cieni, dela seful lor Acacius sau homoieni.

Cativa ani lupta s'a dat intre aceste trei tabere, fiecareincercând sd-si impund formula ei. In vara anului 357, pecând impdratul se gdsea la Sirmium, câtiva episcopi ce sea flau acolo, intre cari rolul principal I-au jucat Valeris dindin Mursa, Ursacius din Singidunum, Germinus din Sirmium.§i Potaminus din Lisabona, au redactat o noua expunere decredintd pe care s. Hilarius o numeste exemplum blasphemiaesi care e cunoscutä sub numele: formula II clela Sirmium.Textul ei, pdstrat de Socrate (II, 30), in afard de faptulinterzice folosirea termenilor ôttooócsto; si óp.ocoúato; fiindcäacest cuvânt nu se gdseste deloc in s. Scripturd i fiindcäaceasta e mai presus de stiinta oamenilor i pentrucal ni-meni nu poate spune cunt a fost nasterea Fiului", el cu-prinde i o declaratie subordinationistd spusd färd nici o re-zervä. Nu e indoiald, citim acolo, cd Tatäl e mai mare decâtFiul i ea Il intrece in onoare, in demnitate, in claritate sí incalitatea de pdrinte. Nimeni nu e care sd nu stie, cà credintaortodoxd e, cA Tatäl e mai mare decal Fiul si ch. Fiul e supusTatalui cu toate lucrurile, pe care Tatäl i le-a supus". For-mula aceasta a fost semnatd si de baltrânul episcop din Cor-duba Hosius, avea aproape 100 de ani! marele stâlp depând aci al doctrinei dela Nicea. El era exilat acolo din 355.Dându-si seama de imensa importantd a semnaturii lui, pusdin locul MUM pe formula lor, episcopii prezenti, abuzând desituatia nenorocitä a exilatului, de bdtrânetele lui, il bdturàcrunt, spune Socrate (II, 31) silird sd isealeascd". In anulurn-id-tor (358) s'au declarat pentru formula aceasta si Eudo-xius noul episcop al Antiochiei, patronul lui Aetius si Euno-mius, impreund cu mai multi episcopi adunati acolo intre caresunt amintiti Acacius din Caesarea (Palestina) si Uraniusepiscopul din Tyrus, Iscdlitura lui Hosius, a produs o impre-sie atât de puternicd. incât Eudoxius a scris lui Valens, Ursa-cius i Germinius, felicitându-i Ca au fort atât de fericiti dei-au putut face pe episcopii din Occident sd imbrâtiseze cre-dinta ortodoxd".1)

') So/omen TV. 12.www.digibuc.ro

236

$tirea ca Hosius, cunoscut pana aci prin darzenia cu carea aparat formula dela Nicea, pe care acolo el a impus-o, asemnat marturisirea de credinta de un arianism atat de evi-dent, a provocat, mai ales in Gallia, proteste violente. De altaparte rëcenta formula dela Sirmium i-a revoltat i pe semi-arianii grupati in jurul lui Vasile din Ancyra. Semnalul dealarma impotriva ei 1-a dat Gheorghe episcopul din Laodiceain scrisoarea trimisa colegilor sal adunati la sfintirea bisericiidin Ancyra. 1) Scrisoarea e scurta qi scrisa cu multa indig-nare: Naufragiul lui Akius se apropie in toata cetatea An-tiochiei. Invataceii lui pe care voi i-ati respins au fost primitide caltre Eudoxius si admisi la s. hirotonie, jar Aëtius a pri-mit dela el onoruri deosebite, Ajutati deci grabnic aceastamare cetate, ca nu cumva naufragiul ei sa inunde si restul lu-mii. Adunati-vä in numar cat mai mare cu putinta i cereti sisemnaturile celorlalti episcopi i interveniti ca Eudoxius sàalunge pe Aëtius din Antiochia i sa stearga din catalogulclericilor pe invataceii acestui eretic pe care el i-a hirotonisit.Caci daca va continua sa invete cu Akius, cal Fiul lui Dum-nezeu nu e asemenea Tatallui i dacal va sprijini pe cei .ce în-vaà astfel, cetatea Antiochiei e pierduta pentru voi". Episco-pii adunati in Ancyra (358) au redactat o lunga scrisoare en-cyclical, in care anomeenii (aetienii) erau criticati cu asprime.Scrisoarea expune apoi doctrina privitoare la s. Treime, carese rezuma in urmatoarele: termenul Taal arata ca El e cauza-unei substante asemenea siesi ( 611.o(ctc; ab-coo olk-,[cc; )

prin aceasta este exclusa notiunea de creator fiindca rela-ia MCA si Fiu e cu totul deosebita de aceea dintre

creator si creatural. Cine nu admite asemanarea Fiului cuTatäl, trebuie sal nu admita nici pe Fiul, caci nu poate fi unFlu neasemenea dupa substanta cu Tatar. Scrisoarea in-cheie cu 18 anathematisme, care condamna atat arianismul,cat si sabellianismul. (Textul in Mansi, HI, 270-288. S. Epi-phaniu, Haereses LXXIII, 2-11. Scurt rezumat in Hefele,ConciliengeschiChte I, 679-80) .

0 delegatie compusa din episcopii Vasile din Ancyra,Eustatius din Sebaste si Eleusius din Cyzicus, a plecat ingrabal la Sirmium, unde petrecea inca. imparatul Constantius,ca sa-1 convinga de primej dia pe care o reprezenta pentru

1) Textal la Socrate IV, 13.

www.digibuc.ro

237

dreapta credinta formula stabilita in vara anului trecut acolo,in väzul lui, apoi sh-i araste propaganda eretica pe care o facein Antiochia Eudoxiu cu protejatii lui, Aëtius í Eunomius,Delegatia a avut cel mai deplin succes: imparatul a fost cAs-tigat pentru semiarianism si a dat ordin ca toate còpiile for-mulei fixate in anul precedent sa fie nimicite, stabilind pe-depse mari contra acelor ce le-ar tine ascunse, 1) iar credin-ciosilor din Antiochia le-a trimes o scrisoare de o putin obi-snuita asprime, in care Aëtius si aderentii lui sunt numiti so-fisti inselatori", a caror cea mai ordinarä indeletnicire este säabuzeze de ignoranta poporului, oameni vicleni j mincinosi",cari au o doctrina contrara adevarului si se silesc a o impune5i altora, infecteaza clerul i rastoarnä ordinea si disciplinabisericii. Imparatul porunceste ca amintitele persoane careumplu cetatile de nelegiuire" sa fie eliminate din comunitatealor. (Textul la Socrate IV, 14).

Episcopii veniti cu Vasile din Ancyra impreunä cu ceiaflatori acolo, in jurul imparatului, au procedat la intocmireaunei noi formule, care s'a numit apoi de unii a III-a formuladela Sirmium. Formula nu e noua i ea cuprindea, cum neasigura Sozomen (IV, 15), un rezumit al formulei stabilitein sinodul limit la Antiochia in 341 si a celei stabilite la Sir-mium in 351 (formula I-a dela Sirmium). La stAruintele luiVasile din Ancyra i, sigur, j in urma presiunilor lui Con-stantius, aceasta, asa numita formula III dela Sirmium, a lostsemnatei si de papa Liberiu. Papa fusese, cum stim, exilat in355 la Beröea; de acolo a fost chemat de imparat la Sirmium

tinut sub paza, desi acesta fagaduise credinciosilor romani,care nu voiau sa accepte pe Felix refuzau sa asiste chiarsi la liturghiile tinute de el i reclamau staruitor pe epis-copul exilat, ca' va ingadui lui Liberiu sa se intoarca, i-a pustutus ca o conditie a implinirii promisiunii, semnarea formuleiamintite. $i Constantius i episcopii din jurul lui, si mai alesVasile din Ancyra i colegii veniti ()data cu el din Orient, isidadeau seama de importanta extraordinara pe care o aveapentru triumful luptei incepute contra arianilor puri, dacaaceasta formula ar putea fi raspânditä si cu iscalitura epis-copului Romei, al carui eroism si ale carui suferinte pentruadevaraia credinta, erau cunoscute pretutindeni.

1) Sozomen IL 30.

www.digibuc.ro

238

Cazul papii Liberiu a format obiectul unei lungi i pasio-nate discutiuni. Pe cei mai multi el i intereseazä nu atât dinpunctul de vedere istoric, cat dogmatic, fiind citat ca argumentimpotriva infalibilítàii papale. Dacd un papd a acceptat, is-cdlind-o, o erezie, atunci evident cd -el nu a fost infalibil sidacd nu a fost el infdlibil, nu au fost infalibili nici antecesoriinici succesorii lui. Cazul meritá deci a fi examinat, S. Hiero--nym, care a trait atât de aproape de epoca lui Liberiu (s'andscut la 340 si a murit la 420), foloseste la adresa luí cu-vinte tari. In Cronica sa la anul 352, scrie cä papa taediovictus exilii" a iscdlit haereticam pravitatern", iar in carteaDe viris illustribus (cap. 97) atacd pe episcopul Fortunatianusdin Aquilea fiiindcd el 1-a determinat pe Liberiu ad sub-scriptionem haereseos" (Fortunatianus .... in hoc habetur de-testabilis, quod Liberium, Romanae urbis episcopum, pro fidead exilium pergentem primus sollicitavit ac fregit et ad sub-scriptionem haereseos compulit). De al-a parte marele con-temporan al s. Hieronym, s. Ambrosiu, episcopul din Milano(340-397), II numeste pe Liberiu in cartea sa De virginibus(III, 1, 4) sanctus I sanctae memoriae; papa Siricius, al doileasuccesor al lui Liberiu, vorbeste intr'o scrisoare din 385 dememorandae memoriae praedecessore meo Liberio", iar ur-masul acestuia, Anastasiu I, in scrisoarea cdtre Venerius (400401) din Milano, Il compard cu s. Hilarius, episcopul dinPoitiers, un mattir, si el, al credintei curate.

Mai importantd insd decdt aptecierile acestea, este exa-minarea atentd a formulei sau, mai bine, a formulelor iscd-lite de papa Liberiu. Am amintit mai sus c5. in 358 la Sir-mium Liberiu a acceptat formula dela Antiochia din 341 siintâia formuld dela Sirmium din 351. Pentru intelgerea de-plind a problemei, reproducem din ele textual pdrtile care in-tereseazd aci, asa cum ni le-a pdstrat Socrate in Istoria sabisericeascei (II, 10 si 30). Formula din Antiochia: Noi cre-dem intr'un singur Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilorintr'unul singur Domn lsus Christos, Fiul, unul neiscut al luiDumnezu prin care toate s'au feicut, neiscut de ciltre Pärintelemai inainte de toti vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, totul dintot, singur din singur, deseivcirsit din' deseivärsit, Imptirat dinimpärat, domn din domn, cuvânt viu, infelpciune vie, luminäadeviiratd, cale, adevär, inviere, pästor, use, nesupus la nici

www.digibuc.ro

239

o schimbare nici o modificare care e icoana perfecter a Dum-nezeirii, a substanfei ( exr[oc; ), a puterniciei, a sfatului si aslavei Peirintelui Seiu, care e cel dintedu neiscut din toatecreaturile, care era la inceput la Dumnezeu, Cuveintul princare toate s'au feicut si in care ele subsistei Iar daceicineva invafei, contra doctrinei seineitoase a s. Scripturi, cá esau cd a fost un timp sad un veac mai inainte ca Fiul sà filost ndscut, anatemd sei fie. Darer cineva zice, cei Fiul e ocreaturei ca orisicare altei creaturd sau dacei vorbeste altfel derum vorbeste s. Scripturei sau invafei altceva deceit ceeace aminveifat noi, anaternei sei fie". Formula I-a dela Sirmium: Cre-dem intr'unul Dumnezeu si intr'unul Domn Isus ChristosFiul lui Dumnezeu, unul neiscut, care s'a neiscut din Tateil, maiinainte de tofi vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, luminei din lu-mind prin care s'au fcicut lucrurile veizute i neverzute ce suntin cer i pe peimeint, care e Cuveint, infelepciune, lurniná ade-veiratei i viafe Sfeinta catolicei bisericei indepeirteazei delaea pe tofi cei cari zic cd Fiul lui Dumnezeu e din ceeace nuera mai inainte sau cd .e din a/td substanfer si cd nu e Dum-nezeu i cd a fost un timp sau un veac in care El nu era ...-

Cum apare din textele reproduse, termenul óttoolicnc.;

nu figureazä nici in primul nici in doilea. Am aminta maisus, al impunerea lui fortatd la conciliul dela Nicea, a fostcum au rätat-o urmärile, o mare gresalä de tacticd. Cuvântulcra in ochii orientalilor extrem de odios. Pavel din Samosatal-a folosit pentru precizarea ereziei sale cunoscute, adica pen-tru indicarea cd Fiuli nu e decât un fel de a fi, o manifestarea Tatalui, deci e 61-1,006cno.; cu Tatál. Marcell din Ancyraspunea ca. Fiul e 8[Loo6csto; cu Tatál, hind o iradiere a sub-slantei Tatälui. Cum apare, in afará de orice indoialà, dinanatematisma a 18-a a sinodului din Ancyra (358) pentru ori-entali ap.00tí=g zwycootScrce4, adicd Fiul nu e de o Fiintäcu 'Fatal ci aceeasi fiinfd cu Tatäl, ca si când nu ar fi per-soane distincte. Prin urmare in conceptia lor, termenul eracompromis í exemplele pe care le aveau le intäreau convin-gerea, cb: el poate deveni foarte primejdios pentru dogmaTreimei. Dar eliminând termenul, elimind textele reprodusedoctrina consubstanfialitdfii Tateilui i Fiului? Sau, cu altcuvinte, lipsind din cele cloud formule cuverntul --,[iss53-1s; sun-ele eretice? Cäci aceasta e problema. Raspunsul e clar: Nz

www.digibuc.ro

240

sunt eretice. Ele spun categoric ca Fiul e Dumnezeu dinDumnezeu ( .&eòg ix bsoù §i tot atât de categoric accentuia-za §i eternitatea Lui. S. Hilarius (De synodis seu de fide orien-talium) s'a aratat foarte satisfacut de ele, scriind ca nu numainu cuprind nimic eretic dar sunt justificate de imprejurarilespeciale din Orient, iar s. Atanasiu, a carui intransigenta eroi-cal e cunoscuta, scrie in cartea sa De Synodis (c. 41) : aceicare primese tot ce a fost stabilit la Nicea, chiar daca-§i men-tin scrupulul privitor la termenul öp.00úcstos nu trebuiesc so-cotiti dumani Eu discut cu ei ca un frate cu fratii carecred ca fi noi qi nu-i deosebeqte de noi deceit un cuveint".

Urmeaza deci ca Liberiu daca ar fi iscalit formula delaSirmium w cum i-a fost prezentata nu ar fi savârqit nici o ere-zie, fiindca ea nu e eretica. Insä n'a iscalit-o Sozomen(IV, 15) spune ca episcopii adunati la Sirmium au primit unadaus impus de papa, care preciza ca Fiul e asemenea Tatdluidupei substanfei fi dupä toate (xat' oücrEacy & XTC 7Cc'It CJC ?31-1.0=04).

E adevarat ca episcopii ariani aflând qi au aflat repedecal papa a semnat o formula Mira ótiootimog., au raspândit pre-tutindeni minciuna (Sozomen ibid.) ca el a condamnat-O §i càa acceptat arianismul, dar aceasta era o tactica de lupta a lor,de care nu poate fi facut responsabil Liberiu, decât doar fiind-

n'a prevazut-o, sau, prevazând-o, n'a avut suficientä tariede a-i lipsi de o arma atât de primejdioasa. Din punct devedere tactic, atitudinea papei poate fi discutata, dar tacticanu are nimic cu infailibilitatea

Dui:4 semnarea formulei amintite, Liberiu s'a intors la Ro-ma, iar rivalul sau Felix, repudiat de popor, a fost silit sa seretraga §i nu peste mult a murit. Sozomen (1. cit.) vede inmoartea lui o orânduiala a Providentei care voia sei impiede-ce ca scaunul s. Petru scl nu fie dezonorat, râmeintind ocupatde doi episcopi, ceeace fiind contrar regulelor bisericii, ar filost feirei indoialei un isvor de discordie".

Vasile din Ancyra, având acum í iscalitura papei pe oformula din care lipsia atat de putin simpaticul 81tooiyato; i bu-curându-se, deocamdata, qi de sprijinul nelimitat al impäratu-lui, a procedat energic la distrugerea arianismului pur. Eudo-xiu al Antiochiei a fost exilat in Armenia, iar protejatii lui,Aëtius i Eunomius, in Phrygia i anume cel dintâi in Pepuza,iar acesta in Midaeon. In afara de ei se spune ea ar mai fi fostexilate aproape 70 de persoane care faceau parte din grupa-

www.digibuc.ro

241

rea anomeenilor, cum se mai numeau sustinatorii invätäturilorlui Arie. Vasile sfdtuise apoi pe Constantius, ca pentru a pune ca-pät odatd pentru totdeauna conflictelor din bisericd, sd con-voace un nou mare conciliu, la care toate provinciile sd-si tri-meatä pe cei mai invdtati episcopi qi. teologi ai lor si, impreu-nä, sd discute si sd fixeze definitiv formula de credintd, delacare sa nu mai fie ingdduit nimAnui a se abate. Impdratul aacceptat idea unui conciliu, care sd fie asemenea celui convo-cat de pArintele säu, in 325, la Nicea. Si ca loc al lui a fostaleasd Nicomedia, capitala Bithyniei. Au fost trimise invitatiiintoate pärtile si multi delegati erau deja pe drum spre aceloras, cand, la 24 August 358, un cutremur de päimânt a pref A-cut Nicomedia in ruine. Noi ordine au plecat deci din partealui Constantius, poruncind ca toti cei trinaisi la conciliu sdi rd.-mând acolo unde se gäsesc si sa astepte cu rAbdare indica-tiunile privitoare atät la data cat si la localitatea unde urmea-zd sä se intruneascd.

Intre timp anomeenii (aëtienii, eunomienii), cum se mai nu-meau arienii, reculesi repede din tulburarea produsd de mä-surile energice luate dupä succesul dela Sirmium al dusmanu-lui lor Vasile din Ancyra, au intrat si ei in actiune. Un conciliucomun en occidentalii nu le era pe plac, fiindcä aceía dovedi-serd de multe ori cd nu au suficientä intelegere pentru difi-cultAtile dogmatice ale orientalilor si pentru speculatiunile lorsi deci, formula niceand ar putea obtine, inteun astfel de con-ciliu, o importantä covarsitoai-e. Prin trimisii lor, episcopiiPatrophilus din Scytopolis (Palestina) si Narcissus din Nero-nias (Cilicia), prieteni personali ai räposatului Arie, impreundcu alti dusmani ai formulei niceene, cari se aflau atunci in Sir-mium, unde petrecea impAratul, si, mai ales, cu ajutorul eunu-cului Eusebiu, un prieten al exilatului Eudoxiu din Antiochia,au reusit sA-1 convingd pe Constantius cd ar fi mai bine sd seadune orientalii separat de occidentali, fiindcä nu e nici in f o-losul statului, din cauza cheltuielilor, nici in al episcopilor, dincauza cäldtoriilor prea lungi, de a-i aduna pe toti in aceeasicetate') Astfel occidentalii au fost convocati la Rimini iar ori-entalii la Seleucia in Isauria. Impäratul convocându-i in locali-tätile amintite, a poruncit ca, dupd ce-si vor termina lucrdrile,fiecare sinod sd-si trimeatd ate 10 delegati la el, ca sd-i arate

') Sozomen IV, 17.

16www.digibuc.ro

242

rezultatele. Rezolvand astfel chestiunea separarii orientalilorde occidentali, anomeeni au recurs la o noua lovitura. Pentrua usura spuneau ei situatia celor doua sinoade i pentrua inlesni stabilirea unui acord deplin in hotaririle lor, au re-dactat la 22 Mai 359, o formula noua unii chiar i Socrate(III, 37) o numesc pe aceasta formula III-a dela Sirmium,

care urma &A fie trimisa si la Rimini si la Seleucia ca safie iscalita. Textul Ci, pastrat de Socrate (III, 37) si de Atha-nasiu (De synodis (c. 8) este urmatorul: Noi credem intr'unsingur qi adevdrat Dumnezeu,... qi intr'unul neiscut Fiul Sdu,care s'a neiscut din El feird patirnd mai inainte de toti vecii,mai inainte de tot inceputul fi de tot timpul ce poate fi con-ceput de minte... Dumnezeu din Dumnezeu, asemenea, dupei s.Scripture', Pdrintelui Sdu, a ceirei generatie nu e cunoscuteiIn ce privefte termenul substantd ( okfcc ) de care s'au servitcu bund intenfiune piirintii fi care, fiind neinfeles de popor, alost cauza de ceidere a multora, noi am crezut de cuviinfd sei-Irespingem pentrucd nu se giisefte in S. Scripturd fi pentrucdaceasta niciodatei n'a vorbit de substanta Tateilui sau aceea aFiului. Noi meirturisim cd Fiul este intru toate (ma& onivrx)asemenea ( ap.otos ) Tatdlui, dupd cum spune i invatd s. Scrip-turd".

Formula, aprobata de imparatul i semnata de tosi episco-pii prezenti acolo, a fost trmisä celor doua sinoade. Cel delaRimini s'a deschis la incéputul lui Iulie 359. Au participat,spune Sozomen, peste 400 de episcopi. (Din Roma, unde cumstim erau doi episcopi, Liberiu si Felix, n'a fost invitat nici-unul). Majoritatea covarsitoare a lor era pentru mentinereaneschimbata a formulei dela Nicea, minoritatea, circa 80, intrecare se distingeau cunoscutii Valens din Mursa, Ursacius dinSingidunum, Germinius din Sirmium si Auxentius din Milano,cereau abandonarea tuturor formulelor anterioare i accepta-rea celei noi dela Sirmium formulate de eL Un conflict a is-bucnit indata intre aceste doua partide. Aderentii formulei de-la Sirmium s'au retras Orland un sinod al lor, care a acceptatnoua formula adusa. Majoritatea insa a ramas statornica pelanga hotaririle dela Nicea. Amandoua gruparile 0-au alesdelegatii ei cari sa mearga la imparatul si sa-i comunice re-zultatele discutiilor.

Majoritatea catolica a trimis prin delegatii ei o scrisoareimparatului in care accentuiaza cà ar fi o nelegiuire a schim-

www.digibuc.ro

243

ha ceva din ceeace a fost atat de drept si atat de sfant asezatde episcopii adunati la Nicea de imparatul Constantin" si nus'ar putea elimina nimic din hotarirea sinodului dela Nicea fa-/1 a se face loc otravii primejdioase a doctrinei eretice". Dupace comunica imparatului ca. delegatii nu au alta insarcinarecleat aceea de a face ca vechea credinta sa ramanä tare .sinesdruncinate, scrisoarea incheie cu rugamintea ca episcopiiretinuti la Rimini impovarati de batranete si stramtorati desäracie, sa aibe libertatea sa se reintoarca la bisericile lor" iarin viitor sa nu mai fim smulsi din scaunele noastre si obligati aface lungi calatorii". i) Ursacius si Valens, conducatorii opozi-tiei ariene, sosind cu cateva zile mai inainte la Constantius,i-au comunicat atitudinea intransigenta a majoritatii catolice,De aceea, in timp ce i-a primit cu mari onoruri pe delegatiiopozitiei, celor duazeci caci atatia a trimis ai partideicatolice le-a trimis vorba sa astepte la Adrianopol, pana cand,.liber de orice grije" va merge acolo si-i va putea primi, iarepiscopilor adunati la Rimini le-a scris sa ram:Ana acolo, panachild se vor intoarce delegatii si le va aduce hotarirea lui. 0noud scrisoare trimisä de acestia lui Constantius, in care, du-pa ce spun din nou ca nu renunta la hotaririle luate, il roagainca odata sa le ingaduie sa se intoarca." acasa inainte de as-primea iernii", a ramas si ea fara nici un rezultat. In fine ceidouazeci dedelegati au fost invitati la Nicea, (langa Adriano-pol) si pusi in fata cu delgatii partidei contrare. Cea mai ma-re parte a lor fiind oameni tineri si f Ara experienta, apoi te-rorizati cu toate mijloacele de care putea dispune un dom-nitor cu insusirile lui Constantius, delegatii sfarsira prin a tra-da congresul care i-a trimis, iscalind o formula prezentatä deValens. Aceasta era, in esenta, identica cu cea stabilita laSirmium in Mai. Si ea condamna termenul .-iicir-% si spunea caFiul e %:41.0o; (asemenea) Tatalui dupa Scripture insa a eh-minat cuvintele xatck itivra (intru toate), care dadeau posibili-tatea ca sa i-se atribuie si un inteles catolic.

Delegatii au fost apoi trimisi inapoi la Rimini, unde au so-sit in tovarasia prieteneasca a lui Valens, Ursacius si Germi-nius, pe care sinodul cu cateva luni mai inainte ii excomu-nicase, toväräsie care a produs asupra episcopilor ce seaflau acolo o impresie deosebit de demoralizanta, Acestia

1) Textul de socrate TIT. 37.

www.digibuc.ro

244

hartuiti, plictisiti §i obositi de o a§teptare de cateva luni de-parte de scaunele lor, amenintati cu destituirea i exilul dinpartea lui Taurus, reprezentantul impäratului, apoi spunan-du-li-se ea acceptand formula semnata de delegatii lor, se vastabili pacea §i armonia in biserica, au iscälit-o in cele dinurma. Sinodul acum intreg, nedivizat ca inainte a trimiso noud delegatie la imparat ca sa-i duca rezultatul. In frunteadelegatiei se gaseau excomunicatii de eri Valens i Ursacius.

Sinodul din Seleucia qi-a inceput lucrarile mai tarziu, pelarfar§itul lui Septembrie (359). Numarul episcopilor participan-ti a fost cu mult mai mic, dupa Sozomen 160, iar dupa So-crate 150. Impäratul era reprezentat de Leonas, ofiter cu vazdal palatului imparatesc" (cum Il numeqte Socrate) jar cu pas-trarea ordinei i cu procurarea celor necesare pentru traiulmembrilor sinodului era insarcinat Laurinus, comandantul tru-pelor din Isauria. La sinod a luat parte i Hilarius, episcopuldin Poitiers, exilat, cum qtim, in Phrygia, din cauza ortodoxieisale. Majoritatea covaqitoare a celor prezenti o formau semi-arianii, dintre care facea parte §i s. Cyrill al Ierusalimuluifiindcà socotea ca termenul 6[Looúcscog poate duce la sabellia-nism. Lucrarile au inceput la 27 Septembrie. Dupa cateva §e-dinte agitate, majoritatea a semnat o formula identica cu ceadela Antiochia din 341. Opozitia ariana condusa dè Acacius,episcopul Caesareei (Palestina) a intocmit i ea o formula aei. Aceasta condamna atat termenii óliooliatog si bp.ov.:67v-d;

cat §i termenul civeitocog (neasemnea); pe cei dintai pentrucaau tulburat in trecut spiritele i pentruca le tulbura Inca", peacest din urma, pentruca cei ce se slujesc de el, sunt in gallde biserice.

Sinodul din Selucia a trimis qi el zece delegati la impärat.Vechiul joc, care a dat rezultate atat de nea0.eptate la Ri-

mini, s'a repetat i acuma. Acacius impreunä cu cativa aderen-ti a sosit la imparatul, care acum se afla la Constantinopol,inaintea delgatilor oficiali. Intrigile §i amenintarile au luat decilocul argumentelor teologice. Intre timp a sosit §i noua delega-tie dela Rimini condusa de Valens §i Ursacius. Formula adusade ei a fost impusa cu unele modificari §i orientalilor, care ausemnat-o in ultima noaptea a anului 359. Biserica, atat cea dinOccident cat i cea din Orient, era formal unita intr'un singurcrez arian. Ingemuit totus orbis scria mai tarziu s. Hiero-nym et arianum se esse rniratus est". Textul nouei formule

www.digibuc.ro

245

era: Credem inteun singur Dumnezeu intr'unul näscutFiu al lui Dumnezeu mai inainte de toti timpil i mai inaintede tot inceptul, prin care toate lucrurile väzute í neväzutes'au facut; credem cä El singur s'a näscut din Tatäl, singurdin singur, Dumnezeu din Dumnezeu, asemenea ( ;itiotog ),dupa Scriptura, Tatalui care L-a näscut, a cärui nastere nu ecunoscutä decât de 'fatal insusi care 1-a ndscut" Termeniiocíz §i 67:60-taa:g fämân prohibiti, fiindcA Scriptura nu-i utili-

zeazalUn nou sinod convocat la inceputul anului 360 la Constan-

tinopol, la care au participat vre-o 50 de episcopi din provin-ciile orientale, intre ei era si Ulfilas episcopul Gotilor, si careera condus de Acacius, a confirmat noua formuld. Ea a fostapoi trimisä tuturor bisericilor ca normä sigurà de credintäpentru vii tor, impreuna cu un edict al imparatului, care ame-ninta cu exilul pe tosi cei renitenti. Si pentru a inlätura piedi-cil e care, päreau ca stau in calea triumfului ei, o multime deepiscopi au fost destituiti si exilati. Intre ei se aflau i Vasiledin Ancyra, Macedoniu din Constantinopol, Eustasius din Se-baste si s. Cyrill din Ierusalim.

D. Arianismul sub urmasii lui Constantius.

La 3 Noembrie 361 Constantius a murit, dupä ce a fost bo-tezat numai pe patul de moarte ca i pärintele säu. Pe tronajunge Iulian, un vär al lui Constantius, a carei scurtà domnieinseamnä nu numai un capitol nou in istoria ereziei ci si in alcrestinismului in general. Pe noul impärat, care visa sl reinviepagânismul agonizant, certurile dintre diferitele grupari biseri-cesti nu-1 intereseau si de aceea a pastrat fatä de ele o indf-ferent4 absolutä. Ori, aceasti indiferentä insemna pentru ere-zia, care se intemeia in rândul intâi pe sprijinul impärätesc,inceputul sfârsitului. Eliberati de sub teroarea oficiala a pute-rii civile a statului, ortodocsii al cáror numär era mare maiales in occident, au inceput a se misca. In 360 ori 361, inorke caz dupa proclamarea, in August, a lui Iulian din parteasoldatilor lui, episcopii din Gallia condusi de Hilarius, intorsdin lungul exil din Orient, unde a avut prilejul sä cunoascl

Socrate II, 41.

www.digibuc.ro

246

de aproape framintdrile doctrinare ale bisericilor de acolo,s'au adunat in sinod la Paris. Sinodul a revenit la formuladela Nicea si a trimis episcopilor din Orient o scrisoare sino-dalä in care atäcau cu asprime pe Auxentius, Valens, Ursa-cius si ceilalti eroi dela Rimini si, färä a repudia termenul81.toLokto; , caruia i se putea da si o interpretare ortodoxd, sedeclarä categoric pentru revenirea la ótiooómog.

Dupä ce Julian a devenit stäpan si peste Orient, (sfârsitulanului 361) si dupäce s'a intors la scaunul säu si s. Atanasiu,care petrecuse qase ani ascuns de furia numerosilor sdi du,-mani §i deodatä cu el si ceilalti episcopi exilati, reactiuneaortodoxa a inceput si aci. Un sinod a avut loc in Alexandria,in 362, convocat si condus de Atanasiu insusi. La el au par-ticipat numai 21 de episcopi iar câtiva care nu au putut luaparte personal, au fost reprezentati prin clerici de ai lor. Si-nodul a hotärit inainte de toate, ea' cei care au aderat de fricaamenintarilor la formulele mai mult ori mai putin ereticefixate in multele sinoade precedente, tinute sub Constantius, safie primiti in biserica si sä li se ingaduie sa-si mentina sluj-bele pe care le au, dacä condamna pe Arie si erezia lui siacceptä crezul dela Nicea. .Conduatorii miscärilor eretice in-sä pot fi primiti si ei in bisericä, in aceleasi conditii, dar nu-si mai pot mentine situatia in cler. Sinodul a luat apoi ati-tudine impotriva acelora care invatau ca de pilda Macedo-niu, episcopul exilat al Constantinopolului ca s. Spirit ecreatura si nu e decât ministrul si servitorul" Fiului, 1) de-clarând ea s. Spirit e de aceeasi substantà ca si Taal si Fluìi ca.' in s. Treime nu-i nimic nici creat nici inferior.

Incà in cursul acelui an Atanasiu a fost din nou expulsat.Iulian nu-i putea ierta ca acest dusman al zeilor" a indräsnitsä boteze câteva femei distinse de neam grecesc. Exilul a fostde data aceasta scurt. La 18 August 363 Iulian a murit, iarsuccesorul säu Jovian 1-a invitat saii ocupe scaunul. Abiaurcat pe tron, noul impArat a fost asaltat de diversele gru-33'66 cu memorii, prin care urmâ'riau sa-1 atragä pe parteabor. El doria insá mai presus de toate pacea. Atitudinea luihotArità impotriva oricarei gâlcevi §i simpatia deosebità pecare o avea si o manifesta fatä de s. Atanasiu si-a produsrepede efectul. Acacius, episcopul Caesareei (Palestina) cu-

') Sommen TV. cfr. $i Socrate T, 45.

www.digibuc.ro

247

noscut prin fanatismul sdu antinicean, a convocat impreunä cuMeletius din Antiochia un mic sinod, in aceasta din urma lo-calitate, la care au participat 25 de episcopi si au hotärit sgprimeascä cu totii formula dela Nicea. Hotgrirea a fost adu-sg la cunostintg impAratului printr'o scrisoare, semnatä detoti eel prezenti si al cärei text ni 1-au pästrat Socrate (IIL25) si Sozomen [VI, 4). Pentruca nu cumva sä se creaddspun ei cà suntem din numärul celor ce conrup doctrinaadeväratä, noi vä declaràm cd imbrätisam i inem credintas. sinod ce a fost adunat odinioarà in Nicea. Termenul con-substantial, care se pärea unora nou i neobisnuit, a fost bineexplicat de Pärintii acestui sinod, astfel cä el insemneazà:ca Fiul a fost näscut din substanta Tatglui i cä El e aseme-nea dupä substanta Tatalui Acést cuvânt substanfii nu efolosit in intelesul in care e folosit de obiceiu in limba greacaci el e intrebuintat pentru a distruge ceeace a indräsnit Ariesä zial de Isus Christos, cä El e nascut din ceeace nu era maiinainte".

Jovian a murit la 17 Februarie al anului urrnator (364) pedrumul dintre Antiochia si Constantinopol in vâxsta de abia 33de ani. Peste câteva zile in locul lui a fost proclamat impgratin Nicea Bithyniei Valentinian, care a impartit imperiul cufratele säu Valens, dându-i acestuia Orientul iar el rezervân-du-si Occidentul. Socrate spune ca ei märturiseau amândoireligiunea cresting, dar nu aveau aceleasi vederi. Valentiniantinea credinta sinodului din Nicea, jar Valens era aderent alrätäcirilor lui Arie, pentrucä fusese botezat de Eudoxiu, epis-copul arienilor din Constantiponol (IV, 1). Urmärile acesteiconvingeri ariane a lui Valens s'au väzut indatà. Pe când inOccident in urma agitatiilor de o nepotolità vigoare ale s. Hi-larius si in urma condamnärii din partea papei Liberiu, a for-mulei dela Rimini, aproape tosi episcopii au revenit la crezulnicean, cu exceptia lui Auxentiu dela Milano ceilalti doiariani, Saturnin din Arles si Paternus din Perigue (Gallia)' aufost destituiti a lui Ursacius din Singidunum, Valens dinMursa i Germinius din Sirmium, in Orientul, sfâsiat si de ne-numäratele conflicte personale, ortodoxia a trecut din nou pringrele incercgri.

Semiarianii au tinut in 364, cu autorizatia primitá incgdela Valentinian inainte de a päräsi Orientul, un sinod inLampsacus (Hellespont) sub presedintia lui Eleusis din Cyzi-

www.digibuc.ro

248

cus. Numárul participantilor nu-1 cunoaqtem. Sozomen, carene-a pästrat cele mai precise date privitoare la evenimentelebiserice§ti ale acestor ani, vorbe§te numai de episcopii He le-spontului, ai Bithyniei qi alti cativa" (VI, 7) . Discutiile din si-nod au durat doua luni §i au sfar§it cu condamnarea formuleidela Rimini, confirmata cum se §tie §i de sinodul din Constan-tinopol din 360, adica doctrina celor ce spun ca Fiul lui Dum-nezeu nu-i asemenea Tatalui in ceace prive§te substanta", si-nodul declarandu-se intru toate de acord cu crezul stabilit laAntiochia in 341. 0 delegatie a fost trimisa la Valens cacomunice hotaririle luate. Imparatul insa, prevenit de episcopulEudoxiu al Constantinopolului, ramas credincios formulei dela360, i-a prima foarte du§manos §i le-a poruncit sa se uneasedcu acesta. Refuzand, au fost destituiti §i exilati atat ei, cat §íceilalti episcopi ortodoc§i din Thracia, Bithynia, Hellespont,§i din celelalte provincii mai indepartate", ) intre ei §i Me-letie din Antiochia §i s. Atanasiu din Alexandria qi inlocuiticu episcopi aderenti ai formulei ariane amintite. Eunomius in-su§i, fostul secrdtar al lui Aëtius, a fost a§ezat in scaunul -dinCyzicus in locul lui Eleusius, conducatorul sinodului dinL amp sacus.

Semiarianii persecutati au hotarit sA recurga la imparatulValentinian, la papa Liberiu §i la episcopii din Occident 0 de-legatie de trei §i anume Eustatius din Cyzicus, Silvanus dinTarsus, §i Theophil din Castabala, a fost trimisa acolo la sfar-§itul anului 365 ori inceputul celui urmator.21 Imparatul, ocu-pat la hotarele Galliei cu un rasboi impotriva barbarilor, nui-a putut primi; i-a prima insa papa Liberiu. Atat Sozomen,(VI, 11), al §i Socrate (IV, 12) ne-au pastrat textul scrisoriiadresate acestuia. Noi declaram spun ei ca tinem cre-dinta, care a lost aprobata de cei 318 episcopi, care au for-mat s. sinod din Nicea, sub domnia lui Constantin de fericitàmemorie §i care de atunci a ramas totdeauna intreaga §i ne-schimbata. Termenul consubstantial a fost acolo cu sfintenie§i evlavie ales, contra periculoasei invataturi a lui Arie. Noiasiguräm aci in scris, cu toti episcopii care ne-au trimis, clnoi am tinut totdeauna, tinem §i vom tine 'Ana in momentulultim al vietii noastre aceasta credinta. Condamnam pe Arie

1) Sozomen VI, 10.2) Privitor la data Duchesne II, 367 nota 2.

www.digibuc.ro

249

pe cei ce urmeazá doctrina sa. Condamnam pe Sabellius,pe Patripassiani, pe Marcioni§ti, pe Photinieni, pe Marcellieni,pe Pavel din Samosata, pe cei care urmeazä invätäturile lor§i pe cei care tin ceva contrar credintei catolice, care a fostpropusä de cAtre sfintii episcopi ai sinodului din Nicea. Con-damndm, in deosebi, crezul propus in sinodul dela Rimini, capotrivnic s. Sinod dela Nicea". La sfar§it, se reproduce textulformulei niceane.

DupA aceastA märturisire de credintà, papa Liberiu i-aprimit in shnul bisericii §i le-a dat o scrisoare adresatA celor64 de episcopi, in numele cdrora s'au prezentat §i cari totisunt amintiti nominal §i tuturor episcopilor ortodoc§i dinOrient: In ea Liberiu aratA, intre altele, cA episcopii occiden-tali chemati la Rimini au fost ademeniti prin discursuri ine-latoare sau fortati prin autoritatea puterii lume§ti" sä elimineun termen ce fusese pus cu multa prudentä in prof esiunea decredinte dela Nicea, sau a se lepada de el in mod indirect".Aceastä mete§ugire" continua'. papa n'a servit la nimic,cAci cea mai mare parte a celor adunati acolo la Rimini.5i care fuseserä înelai prin vicle§uguri sau lingu§iri", au re-venit la credinta cea adeväratä §i intrAnd in comuniune cunoi, ei dispretuiesc doctrina lui Arie §i a discipolilor lui".')

In drum spre casa delegatii s'au oprit in Sicilia, unde auluat contact §i cu episcopii de aci, adunati in sinod. Inarmati

cu scrisori din partea lor, s'au intors in Orient. Dupa in-toarcerea lor un sinod tinut la Tyana (in Cappadochia) la ca-re au participat, intre altii, episcopii din Caesarea Cappado-chiei, Ancyra, Laodicea, Tyrus §i Emessa, luând cuno§tintà descrisoarea papii Liberiu §i a episcopilor sicilieni, a hotärit convocarea pentru primAvara anului viitor (367) a unui nou maresinod la Tarsus in Cilicia, la care sä ia parte toti episcopii dinOrient. ,Rolul lui ar fi fost restabilirea unitätii credintii, pe te-meiul crezului dela Nicea.2) La interventia lui Eudoxiu, epi-scopul Constantinopolului, imp äratul a oprit insA tinerea sino-dului §i impotriva episcopilor ortodoc0 a inceput un nou vatde persecutii,

S. Atanasiu a fost exilat din nou (a cincea oarä!) §i numaifrica miqcgrilor populare a determinat pe impArat sA-I lase sä

1) Socrate IV, 12.Sozomen VI, 12, Socrate IV, 12.

www.digibuc.ro

250

se _intoarcd, dupa patru luni, la Alexandria, unde a continuatsâ pAstoriascä pâng la sfârsitul vietii (2 Mai 373) . Dupâ moar-tea lui ortodocsii au ales pe fratele säu. Petru iar arianii pe

Lucius. Acesta a fost instalat cu ajutorul fortelor militare, co-mandate de prefectul Palladius iar Petru, nerecunoscut de im-pârat, fusese silit sä se refugieze la Roma. Lucius cu oamenilsâi a desläntuit o cumplitä persecutie impotriva credinciosilorortodocsi, care semäna cu aceea de pe vremea ultimilor imp bi-rati pagâni. Multi au fost ferecati in lanturi, altii arsi de viicu fâclii aprinse, altii aruncati in temnitâ ori trimisi in exil.Mult au avut sAi sufere mai ales pustnicii retrasi in pustiileEgiptului (Sozomen VI, 19, 20; Socrate IV, 20-30).

La Constantinopol, unde arianismul era stApan absolut de40 de ani, dupa moartea lui Eudoxiu a fost ales (370) un altarian notoriu, Demophilos din Beroëa. Ortodocsii lipsiti chiarde un local de rugâciune, l-au ales pe Eugeniu, care a fostapoi sfintit de Eustatiu, episcopul exilat al Antiochiei. Euge-niu a fost ins6 arestat, din ordinul lui Valens si trimis in exilin Thracia, asemenea a fost alungat din Constantinopol i Eus-tatiu. Persecutiile ortodocsilor au inceput si aci cu o deosebitàviolentä. O delegatie de 80 de clerici a plecat in Nicomediasa se planga impAratului. Acesta a dat ordin sä fie ucisi toti.Prefectul Modestus temându-se de ráscoala poporului i-a im-barcat pe o corabie si a poruncit matelotilor ca dupa ce co-rabia va ajunge in largul mArii dea foc, Porunca a fostimplinità i toti cei 80 au murit arsi de vii. 1)

Persecutii necrutâtoare au avut loc i in Antiochia. Episco-pul Meletie, care acceptase, cum am väzut, crezul dela Nicea,a fost surghiunit si intreaga comunitate supusl episcopuluiarian Eusoius. 0 mare multime de ortodocsi a fost .ucisä prinsabie iar altii inecati in taut Orontes.2) Asemenea au fost

episcopii Pelagiu din Laodicea, Eusebiu din Samosataaltii din alte

Toate aceste cruzimi, care aminteau vremile lui Diocle-tian, n'au putut impiedeca prâbusirea ereziei ariane i biruintaadevâratei credinte. Dupa moartea papei Liberiu (24 Septem-brie 366) a fost ales Damasus in fruntea bisericii din Roma, ca-re a ramas in tot cursul acestei lungi i sbuciumate epoci de

') Soeratt- TV. 14-16: Sozomen VT. 13-14.2) Sozomen VI. Í.

www.digibuc.ro

251

aproape o jumätate de veac, statornica crezului nicean. Cutoatä lupta pe care noul papá a fost silit sä o poarte contrarivalului sàu Ursinus, lupta care nu atingea doctrina fiind-cä, cum spune Sozomen (VI, 23), atât la Roma cat si in cele-lalte pärti ale Occidentului toatä lumea urma cu profund re-spect lion...riffle sinodului din Nicea" a cormrocat, probabil, la369 un sinod §i acesta 1-a excomunicat pe Euxentiu din Milano, adeclarat nulä formula dela Rimini atât pentruca episcopuldin Roma zice acela§ Sozomen nu a aprobat-o" cât sipentrucá mai multi din aceia care atunci o semnaserá, pe ur-mà au desaprobatIo. Singura norma de credintä a fost decla-ratd aceea stabilitä la Nicea. Sinodul a trimis o scrisoare epi-scopilor din Illyricum, in care li se aducea la cunostintà con-damnarea lui Euxentiu si se accentua cä singurul antidotcontra ereziei ariane este de a crede cä Tatäl si Fiiul au acee-asi divinitate, aceeasi virtute si aceea§i nature. Formula delaRimini nu poate avea nici o valoare, fiindeä sinodul de acolos'a tinut färd participarea episcopului din Roma, pe care tre-buia sa-1 consulte mai mult decat pe oricare altul".

La 374, dupä moartea lui Eudoxiu, in fruntea bisericii dinMilano a ajuns s. Ambrosiu, care devenise in curând, prin ma-rea sa Invätätura, prin exceptionalu-i dar oratoric si prin imen-sul säu prestigiu, unul din cei mai puternici stâlpi ai orto-doxiei. Noui si mari apärätori ai ei s'au impus in acela§ timpsi in Orient. La 370 in fruntea episcopiei din Caesarea Cappa-dochiei a fost ales s. Vasile cel Mare, ajuns repede conducato-rul intregului episcopat ortodox oriental; peste doi ani fratelesâti Grigorie e asezat in fruntea episcopiei din Nyssa si dinacelas an functiona in Nazianz, ca ajutor al tatälui sau cu ace-las nume, s. Grigorie Nazianzenul, ajuns la 379 in fruntea bi-sericii din. Constantinopol.

La 378 a murit la Adrianopol in luptà cu Gotii impäratulValens si astfel Gratian, care dela moartea tatälui säu Valen-tinian (378) stäpânea Occidentul, devine domn si al Orientului.Gratian era ortodox si ajuns pe tronul unchiului säu a datcea mai deplinä libertate religioasà, de care Irish' nu se impär-täsiau aderentii lui Eunomius, Photinus si secta Manicheilor sia rechemat la scaunele lor pe toti episcopii exilati de impára-tul decedat. In anul urmAtor (379) Gratian si-a luat un core-gent in persoana lui Theodosie, cAruia i-a dat stapânirea asu-pra Orientului. Theodosie era originar din Spania si era orto-

www.digibuc.ro

252

dox. La 26 Februarie 380 el da impreunA cu Gratiancelebrul edict in care poruncea ca toate popoarele" supusestâpânirii lor, sd- tind credinta pe care a predicat-o s. apostolPetru Romanilor"si pe care o tine papa Damasus si Petru epi-scopul Alexandriei. Toti care tin aceastä credintA sal fie numiti

Un nou edict din anul urmator (381) interzice oriceintrunire ereticA qi porunceste ca toatA lumea sä tinä fill/A.01u-ra dela Nicea decretul reproduce chiar o parte din textulei ca astfel acelas Dumnezeu suprem sà fie cinstit pretu-tindeni.2)

Masud le de exterminare a arianismului au fost repetateprin noi decrete pânä tarziu la sarsitul veacului al 4-lea.3)

Incà inainte de aceste decrete, in toamna .a.nului 379, un

sinod compus din 153 episcopi i inut in Antiochia a acceptatformula niceanä si a adresat o scrisoare sinodalA episcopilordin Gallia si Ita lia.4) La Constantinopol episcopul arian De-mophilos refuzAnd sal accepte crezul nicean a fost destituitsilit (380) sA pArAseascl orasull In imperiul roman arianis-mul intemeiat pe sprijinul si autoritatea imperialA era oficial,a cum când aceastA autoritate i-a devenit dusmanA, inexistent.Al doilea conciliu ecumenic tinut in 381 la Constantinipol 1-acondamnat din nou. Canonul I stabilit acolo decide mentinereaneschimbatä a crezului celor 318 PArinti dela Nicea si ana-

1) Cunctos populos, quos clementiae noastrae regit temperarnentum,in tali volumus religione versari, quam divinum Petrum Apostolumtradidisse Romanis religio usque ad nunc ab ipso insinuanta declarat,quamque pontificem Damasum sequi claret et Petrum AlexandriaPepiscopum virum apostolicae sanctitatis, hoc est ut securnium apostoli-cam disciplinam evangelicamque doctrinam Patris et Filii et Spirituscancti unam deitatem sub pari majestate et sub pia trinitate credamu4.Banc legem sequentes Christianorum catholicorum nornen inbemusamplecti, reliquos vero dementes vesanosque iudicantes haeretici dog-matis infamiam sustinere, divina primum vindicta, post etiam motusriostri. quern ex caelesti arbitrio sumpserimus, ultione plectendos". Cod.jusfiniani I, 1.

2) Nullus haereticis mysteriorum locus, nullam ad exercendamonimi obstinatioris dementiam pateat occasio arceantnr conctorunihaereticorum ab illicitis congregationibus turbae: unius et summi Deinomen ubique celebretur: Nicaenae fidei observantia semper man--ona teneatur... Tbid. 1, 2.

3) Codex Theodosianus XVI, 5, 12-17, 19-26, 28-32, 34. 36.4) Hefele 12-, p. 75, Duchesne II. 421.5) Socrate V, 7, Sozomen VII, 5.

www.digibuc.ro

253

temizeazä erezia lui Eunomius sau a Anomeilor, a lui Ariesau a Eudoxianilor, a Semiarianilor, Sabellianilor, a Photi-nianilor etc. Arianismul s'a mai mentinut catva timp intreGoti, Suezi §i Lombarzi ca o amintire trista a unei extraordi-nare primejdii, care a sfa§iat cre§tinismul in intaiul veac allibertatii lui.

2. Erezia macedonianii

In cursul marilor främantdri provocate de doctrina arianào nouà ere* s'a ivit in Orientul atat de bogat in surprizeatat de neastampärat in speculatiuni. Erezia privia pe s. Spi-rit i, in special, raporturile Lui cu Taal §i Fiul. In istorie aramas cu numele de erezia macedoniami, dela episcopul Ma-cedoniu al Constantinopolului í marathonianc dela elevul säuMarathon, episcopul semiarian al Nicomediei. i Socrate (II,45) §i Sozomen (IV, 27) 11 arata pe Macedoniu ca autor al ei.Numirea pare a fi exacta numai intrucat erezia era profesatade cei grupati in jurul lui Macedoniu, de aci, macedonieni

fara ca autorul ei sà fi fost Macedoniu insu§i. Tixeront con-testa chiar cä Macedoniu ar fi fost macedonian".1 Autorulereziei este tot Arie, care inväta ea* s. Spirit e cu mult inte-rior Tatalui §i Fiului §i, deci, deosebit de ei atat ca substantácat §i ca märire. El e o creatura a Fiului. Acestei pärti dininvatatura lui, asupra caruia nici el n'a stäruit, i s'a dat, lainceput, foarte putina importanta, toata atentiunea contimpo-ranilor fiind indreptata asupra doctrinei privitoare la Fiul.De aceea conciliul dela Nicear care a tinut sa lamureascaatat de amänuntit invatatura catolica referitoare la acesta,asupra s. Spirit cuprinde o declaratie simpla fara nici o pre-cizare: (Credem) i in Spiritul skint.

Peste cateva decenii, problema raportului dintre s. Spi-rit, Tatal §i Fiul a inceput sa fie discutata cu mai multä aten-tiune. Despre Eunomius, care, cum §tim, a fost elevul luiAëtius in Alexandria §i a jucat un rol atat de important indesvoltarea arianismului, ne spune S. Vasile cel Mare (ContraEunomium III, 5) ca invata ea' s. Spirit e intaia i principalacreaturei a Fiului, unica in felul ei, insä, chiar fiindca e crea-

1) Histoire des Dogmes IP, 58. nota 4 .,I1 et peu probable queMacedonius personellement ait enseigné cette doctrine (pneumatonique)'Cfr. i Duchesne IP, p. 367 squ.

www.digibuc.ro

254

tura, nu poate fi asemanata ( eoop.oto;! ) nici cu Tatalnici cu Fiul. Dar aceasta credinta despre s. Spirit o aveau,cel putin in Egipt, nu numai arianii ci §i ortodocsii. Pe timpulcand s. Atanasiu era ascuns in deserturile acestei provincii

intre anii 356-362 prime§te dela episcopul Serapiondin Thmuis informatia, cà sunt unii care desi dusmani aiblasfemier lui Arie, totusi au pareri gre§ite despre s. Spirit,spunand cà el nu e numai o creatura ci face parte din spiriltele mini§tri §i se deosebeste de ceilalti ingeri numai pringrad. Data scrisorii lui Serapion nu poate fi stabilita; Harnackcrede cal e din jurul anului 358. Intors in scaun tlupa moar-tea lui Iulian Apostatul, s. Atanasiu scrie, in 363, noului im-parat Jovian in scrisoarea trimisä in urma sinodului pe care-1tinuse in Alexandria, ca.' linistea poate fi restabilita in bise-rical, numai pe temeiul crezului nicean al carui text II i re-produce. La sfar§it insà adauga, cà sinodul dela Nicea n'adespartit pe s. Spirit de Tatal qi Fiul ci L-a glorificat impre-una cu Thai si Fiul in credinta unei sfinte Treimi, ca sa fieo singurA divinitate in sfanta Treime".

In acela§ timp si semiarianii grupati in jurul lui Mace-doniu, fostul (pana la 360) episcop al Constantinopolului sinumíti, din acest motiv, macedonieni, au inceput a propovadui,si ei, ca s. Spirit nu e de acelas rang (cu Tatal si Fiul), calel nu e decat ministrul si servitorul lor.1) Aceasta noua ereziea fost, dupa cum ne informeaza Sozomen (IV, 27), imbrati-§atä de toti episcopii destituiti de sinodul din Constantinopoldin 360 si fura urmati de cei mai multi din locuitorii Thra-ciei, Bithyniei, Hellespontului §i provinciilor vecine", pentrucaraspanditorii ei, prin exteriorul si viata lor, faceau mare im-presie asupra poporului. Tinuta lor era grava adauga So-zomen viata aspra, vorbirea placuta si spiritul potrivit aconvinge". Conducatorul lor a ajuns, dupal moartea lui Ma-cedoniu (364), elevul sau Marathon (de aci numele de mara-thonieni), care sprijinea erezia prin vaza sa si prin banii sal".

Sinodul convocat de papa Damasus in 369 la Roma, falla lua vre-o masura impotriva semiarianilor (macedonianilor),care acceptasera inainte cu doi ani formula niceana privitoarela Fiul, a fixat scurt invatätura bisericii si privitor la s. Spi-rit, de'clarand cal Tatal si Fiul sunt unius substantiae, simul

1) So7omen TV. 27.www.digibuc.ro

255

et Spiritus Sanctus. Abia peste 5 ani sinodul tinut tot acolo,la interventia lui Dorotheius, delegatul episcopilor orientali,a condamnat, intre alte erezii, si pe aceea a Pneumatomachi-lor, al carei cel mai energic raspanditor pare a fi fost episco-pul Eustathius din Sebaste. Atitudine hotArità contra lor aluat i sinodul tinut in anul urmátor In Illyricum, care a .intoc-mit si o scrisoare in aceastâ chestiune cátre bisericile dinOrient, trimisa prin preotul Elpidius;') precum qi sinodul ti-nut in 376 la Iconium. Erezia a fost lovitâ de o nouà condam-nare in sinodul din 380, convocat de papa Damasus la Roma.Anatematisma a 4-a a acestui sinod spune: Anathematisamusmacedonianos, qui de Arii stirpe venientes, non perfidiammutavere sed nomen, iar a 16-a: Si quis non dixerit, Spiri-tum Sanctum de Patre esse vere ac proprie, sicut Filius, deDivina substantia et Deum verum, anathema sit"; a 17-a: Siquis non dixerit, omnia posse Spiritum Sanctum, omnia nosseet ubique esse sicut Filium et Patrem, anathema sit"; a 18-a:Si quis dixerit Spiritum Sanctum facturfun aut per Filiumfactum esse, anathema sit"; a 20-a: Si quis non dixerit Patriset Filii et Spiritus Sancti unam divinitatem, potestatem, maie-statem, potentiam, unam gloriam, dominationem, unum reg-num atque unam voluntatem ac veritatern anathema sit"; a21-a: Si quis tres personas non dixerit veras Patris et Filiiet Spiritus Sancti equales anathema sir!) Ea a fost apoi exa-mina-a din nou in al doilea conciliu ecumenic tinut la Con-stantinopol in 381, la care au participat, invitati de impära-tul Theodosie, si 36 episcopi aderenti ai ei. Cei mai insemnatierau Eleusius din Cyzicus i Marcianus din Lampsacus (So-crate V, 8).

Procesul logic cu care-si construiau macedonianii doctrinaprivitoare la s. Spirit era, in aparentâ, foarte clará: s. Spiritnu e nici näscut nici nenäscut. Nenäscut nu poate fi, fiindcànenäscut e numai Tatäl, näscut iarâsi nu poate fi fiindca nas-cut e numai Fiul de aceia II numeste crezul dela Niceaunul nâscut. Nu poate fi deci deal creat. Ori, evanghelistulJoan spune cá toate câte s'au facut s'au fAcut prin Fiul (Cu-vântul) si, prin urmare, Spiritul e creatura Fiului si astfel nu

Theodoret IV, 9.2) Denzinger Banns% art. Enchiridion symbolorum et definitionum

pp. 32M.www.digibuc.ro

256

poate fi nici consubstantial cu Fiul, nici, cel putin, asemeneaFiului. Conciliul amintit dela Constantinopol a accentuat,inainte de toate, divinitatea s. Spirit, iar in ce priveste rapor-tul Lui cu celelalte persoane ale Treimii a stabilit a.' El nue nascut ci purcede dela Tated. Termenul a fost lttg din Evan-ghelia s. Ioan (15, 26) unde Christos spune ca Paraclet pecare-L va trimite apostolilor purcede dela Tateil.

Conciliul a intregit deci formula dela Nicea cu cuvintele:(Si intru Spiritul Sant) Domnul, de viatei feiciitorul, care

dela Tatcil purcede, care impreunei cu Tateil qi Fiul este inchi-nat i preameirit, care a vorbit prin profeti" iar in canonul Icondainna, nitre altele erezii, i pe aceea a serniarianilor saua pneurnatomachilor. Dupa acest conciliu si in urma rnäsuri-lor foarte aspre luate impotriva aderentilor ei de impäratul,in anii urmatori, interzicându-le adunarile, zidirea de bise-rici i sfintirea de preoti, 2) erezia a dispärut repede,

3. Apollinarismul

Ereziile, de care ne-am ocupat 'Ana' aci arianismulmacedonianismul se ref ereau la s. Treirne si la relatiiledintre persoanele care o compun. Cu apollinarismul inträmin dorneniul christologic. Cele cloud concilii ecumenice aufixat definitiv si pentru totdeauna invätatura catolica privi-toare la misterul S. Treimi: Tatäl, Fiul i s. Spirit sunt con-substantiali, Fiul e ndscut din Taal, mai inainte de tosi vecii,iar s. Spirit purcede din Taal. Conciliile au declarat apoi caFiul s'a pogorât din cer pentru a noastra mântuíre s'a intru-pat §í s'a facut orn". Asupra relatiilor dintre natura divinanatura umana a Fiului intrupat, dintre umanitatea si divinita-tea unite in Isus Christos, cele doua concilii nu s'au pronuntat.Problema aceasta care a preocupat, de altf el, inca din veaculintaiu pe aproape tosi teologii i scriitorii bisericesti, s'a pusin cursul framânarilor ariane, rärnânând la ordinea zileipeste trei veacuri i tulburând adânc, prin nesfârsite lupte sidiscutii, linistea i pacea bisericii.

Inceputul 1-a fäcut episcopul (dela 361 inainte) Apolli-naris din Laodicea. Näscut in aceasa localitate pela 310 ca

1) Codex Theodosianus XVT. 5. 11-13.

www.digibuc.ro

257

fiu al unui preot cu acela§ nume, Apollinaris a fost unul dincei mai invätati teologi ai vremei sale, a fost exeget insanctas scripturas innurnerabilia scribens volumina, scrie de-spre el s. Hieronym,1) filosof polemist subtil 0 poet 0a fost, in acela§ timp, i unul din marii apdrätori ai ortodosiei.A scris o opera' in 30 de cärti contra filosofului Porphirius,n alta, intitulata: &nip ec4.9.scag (Despre adevär) contraimpäratului Iulian Apostatul, douä contra lui EunomiusMarcell din Ancyra, etc, 2) Aceastä bogatá activitate li-terará §i curajul cu care a atacat erezia cuceritoare a luiArie i-au ch§tigat un imens prestigiu. Sozomen (VI, 22) IIpune, in ceeace prive§te lupta contra arianismului, aläturi des. Atanasiu, s. Vasile cel Mare, 0 Grigorie din Nyssa. Anulmortii nu cunoa§tem; in 392 când s. Hieronym a scris Deviris illustribius nu mai era In viatä, fiindcl acesta spune de-spre el: sub Tlzeodosio imperatore obiit". Appollinaris era,cum am amintit, un convins aderent §i apärätor al forMuleidela Nicea §i astfel credea cä Isus Christos e Dumnezeu ade-värat cad daca ar fi fost numai orn, nu ar fi putut mântuilumea de pdcat. Dar a fost §i orn cäci altfel nu ar fi pututpätimi qi muri. Pentruca patima í moartea lui Christos-omulsa poatà avea valoarea infinità, reclamatà de necesitatea räs-cumpärärii din pacat, trebuia ca Christos-Dumnezeu i Chri-stos-omul sä constituie o singurei persoanei. Dar orn inseamnä

cum o spunea qi Arie intre altele qi libertate qi decimutabilitate, cäci ce e fiber mutabil, apoi libertatea implicä,fatal, posibilitatea de a face binele dar de a face 0 räul. Aafirma insä despre fiul lui Dumnezeu csä e mutabil -:pelvt6g)

0 eh' poate face räul, e o blasfemie. Pentru a solutiona acestedificultäti, Apollinaris a recurs la conceptia despre om a ltdPlato §i anume cä omul constä din trup, suflet §i spirit (3155lict.dp,,c11 $11 Tcv4tex). La inceput cum ne asigurä Sozomen (III,46) inväta el atunci când Cuvântul s'a intrupat, el n'a luatcleat un trup färä suflet", adicä Isus Christos n'a fost orndeplin ei a avut numai trup omenesc, locul sufletuluinveOpze ) tinându-1 Cuvântul (Logos). Mai tärziu probabildupá sinodul din Alexandria din 362 §i-a reformat vede-

1) De viri s illustribus, 104.2) Bardenhem er, Geschichte der allkirchlichen Literatur IIP, Frei-

burg in Br. 1923 pp. 285-292.

17www.digibuc.ro

258

rile" invatand cd a luat i suflet omenesc, insa un suflet fararatiune adica numai 4uyí iar ratiunea (spiritul) era CuvantulînsuL Neavand Tcvei5112 sau VQEÇ = ratiune care, ea, inseamnalibertate si, deci, mutabilitate, Isus Christos nu putea nici pa-catui si era si inmutabil (irpE7:Toc).

Apollinaris, credea cd astfel se salveaza unitatea desd-varsita in Isus Christos, unitatea de vointa si de actiune fündcaCuvantul e motorul (76 mov) iar corpul e organul (6pyavov)

deci, se poate afirma cà Fiul lui Dumnezeu s'a nascut,patimit, a murit, a inviat, s'a inaltat la cer, etc. Aderentiilui au mers apoi mai departe invatänd, unii, preexistenta cor-pului lui Christos, considerand pe Maria numai ca un adapostal acestui corp, altii, cd." n'ar fi avut un corp real, 1

Sozomen ne spune ca noua erezie, raspandita mai ales deVitalis, intâiu preot apoi episcop in Antiochia, barbat care sefacuse foarte stralucit in popor prin asprimea virtutii", a ga-sit un mare numar de aderenti (II, 25) fapt pe care ni-1 con-firma si contemporanul s. Epiphaniu (Haereses, LXXVII, 2).De aceea, cu toate luptele atat de grele, pe care biserica atrebuit sa le duca impotriva arianismului, erezia n'a putut treceneobservata. Sinodul convocat de s. Atanasiu la Alexandriain anul 362, indata dupa intoarcerea sa din exil, s'a ocupatmai intaiu de invataturile lui Apollinaris si a declarat eaChristos a fost orn adevarat cu trup i suflet omenesc. Proba-bil, cum am amintit, dupa acest sinod a recurs Apollinaris lacleosebirea pe care o face Plato intre meop.ct

modificat doctrina in sensul, ca. Christos a avut tPori] dar n'advut TL-vssjp.ct (spirit, ratiune) omenesc. De ea s'a ocupat, inurma interventiei lui Dorotheus, delegatul episcopilor dinOrient, i sinodul convocat de papa Damasus la Roma in374, condamnand-o deodata cu erezia macedoniana. Condam-parea a repetat-o sinodul tinut tot acolo la 376 de acelaspapa, cand au fost destituiti atat Apollinaris cat i elevii saiTimotheus, episcopul sectei in Alexandria si Vitalis, episcopuldin Antiochia al ei, iar anatematismele papei Damasus, fixatein sinodul dela Roma din 380 se ocupa i ele de aceasta erezie.Astfel anatematisma a 7-a declara: Anathematizamus eos,

Vezi expunerea foarte clarg i foarte temeinidi a invilttiturilorlui Apollinaris, la Tixeront o. cit. IL 94 squ.

www.digibuc.ro

259

qui pro hominis anima rationabili dicant Dei Verbum in hu-mana carne versatum, cum ipse Filius sit Verbum Dei, et nonpro anima rationabili et inteligibili in suo corpore hzerit sednostram, id est rationabilem et intelligibilem, sine peccato ani-man susceperit atque salvaverit". In anul urmator erezia afost condamnata de conciliul ecumenic dela Constantinopolin canonul I, alaturi de ereziile lui Arie, Sabellius, etc. Maiamanuntit pare a se fi ocupat de ea sinodul tinut tot acolo lainceputul verli anului 382, cum rezulta din scrisoarea sino-dala trimisa prin trei delegati speciali papei Damasus si epis-copilor adunati in sinod la Roma, ca dovada a prietenieicomunitatii lor de credinta. Scrisoarea spune cà autorii ei tinneschimbata invätatura privitoare la umanitatea lui Isus Chri-stos care umanitate n'a fost nici fara suflet nici farl.ratiune (o5te 41.rszog o5te crcvou). Sinodul din Roma, caruía i-afost adresata scrisoarea de mai sus, a osandit din nou erezialui Apollinaris si a insarcinat pe s. Hieronym, care era defall, sa intocmeasca o formula pe care sa o iscaleasca

intorsi la credinta cea adevarata.Dupa aceste condamnari bisericesti au luat i imparatü

Gratian si Theodosiu masuri energice de exterminare a ei, in383, 384, 388 si 397, in urma carora erezia a disparut, insa nuf àrà repercusiuni profunde asupra viitoruluí, cum vom vedeamai tarziu. 2)

4. NestorianismulA. Inceputurile Nestorianismului

Nestorius, dela care si-a luat erezia numele n'a fost au-torul ci numai exponentul cel mai cu autoritate si victima ceamai insemnata a ei. In realitate ea descinde din Diodor, epis-cop in Tarsus. Nascut in Antiochia, dintr'o familie fruntase,Diodor, dupä studii literare si filosofice, facute la Atena, s-aintors acasa uncle a devenit conducatorul vestitei scoale inte-meiate aci de martirul Lucian, cunoscutul clascal al lui Ariesi Eusebiu, ajuns acesta din urma cum am vazut, epis-

l) Privitor Ja toate aceste sinoade vezi Hefele. KonciliengeschichteL i II.

2) Privitor la mäsurile contra ei, Codex Theodosianus XVI, 5,12-14 i 33.

www.digibuc.ro

260

cop in Beryt, in Nicomedia i pe urma in Constantinopol. Cata fost in viatä, Diodor s'a bucurat de un imens prestigiu, dincauza stiintei sale si din cauza curajului cu care a luptat atatimpotriva arianismului cat si a rätacirilor lui Apollinaris. S.Ioan Chrysostom, care i-a fost elev, Il compara cu s. loanBotezätorul, iar Iulian Apostatul Il numea acutus sophista re-ligionis agrestis, sofist ascutit al unei religiuni taranesti. Subreligio agrestis" impäratul intelegea religiunea crestina inopozítie cu savanta" si complicata religiune pagank pe carevoia sa o impuna din nou. La 378 Diodor a ajuns episcop laTarsus, unde a pastorit pana la moarte (391-92, sigur insäinainte de 394).1)

Caracterul eretic al unora din invätäturile lui Diodor afost descoperit abia la caleva decenii dupa moartea lui de s.Cyril]: din Alexandria, intr'o serie de scrisori si in operaContra lui Diodor fi a lui Theodor"(xccrez ALOafilp7) 72' )COnpoll)

Theodor e episcopul din Mopsuestia, un elev al lui Diodorscrisa, probabil, pela 438. Din lamuririle pe care le dà s.

Cyrill si din fragmentele pästrate din cartea Contra lui Apol-linaris" (Mae,: Euvoliata.r6v), scrisä de Diodor insusi, rezultacä acesta a mers in lupta impotriva colegului sau din Lao-dicea, prea departe. Am väzut, cä Apollinaris pentru a apäraunitatea personala a lui Isus Christos, Dumnezeu-omul. ar-monia i unitatea actiunilor Lui, invata cà omul-Christos aveanumai trup (cgilla) qi suflet animal (uXt) iar locul sufletu-lui rational (7tveop, voç Il tinea Dumnezeu-Cuvantul. Diodor,in schimb, accentua deplina divinitate i deplina umanitate alui Christos, care e Dumnezeu adevarat i om adevarat, cutoate elementele constitutive ale celor doua naturi. Rana acinimic gresit. Gresala incepe and incearea sa explice felulcum au lost unite aceste doua naturi. In conceptia lui, Cuvan-tul a locuit numai, ca inteun templu, in Christos-omul, näscutdin Maria. Acela e Fiul lui Dumnezeu dupä naturk acestaprin gra fie (ptart o':) 0(3=4 5 ix MccP* 6Ev8Pton50. Flu al luiDumnezeu e numai Cuvantul jar Christos-omul e Fiul Ma-nier, Fiul lui David". Deci cloud persoane distincte: Dumne-zeu-Cuvantul (OEbg Xóyo;) si Fiul Mariei, omul,

Conceptia aceasta a lui Diodor si-a insusit-o i elevul sau

1) Bardenhewer 1112, 304-11.

www.digibuc.ro

261

Theodor, prietenul din finer* si colegul de scoa15. al s. IoanChrysostomul. NAscut ca i maestrul sau, in Antiochia, dinparinti de buna conditie sociald, a invAtat intâiu la scoala deretorica a lui Libanius, iar de aci, la indemnul lui Ioan Chry-sostom, a intrat in mandstirea condusA de Diodor. B Arbatfoarte instruit in studiul cArtilor sacre i in stiintele profane",cum il numeste Sozomen (VIII, 2), dupA ce a functionat unlimp ca preot si prof esor in Antiochia, a ajuns la 392 episcopin Mopsuestia (Cilicia), unde a pAstorit pânä la 428, când amurit slAbit de bätrânete. Theodor a desfäsurat o foarte bo-gat à activitate literarA, mai ales exegeticA, cornentând aproapetoate cartile Testamentului Vechiu si ale celui Nou. Ca pe toticontemporanii, atat de amestecati in discutiile i in lupteledoctrinare, i pe el 1-au preocupat, in cea mai mare masurA,problemle dogmatice. A scris cArti despre sacramente, desprepreotie, despre s. Spirit, despre incarnarea Dornnului, etc. 1)Ca si maestrul sdu Diodor, si Theodor accentuiazA cu multávigoare deplina umanitate a lui Isus Christos. Christos a fostorn perfect (bd&ponto; TiAsto;) cu trup omenesc si suflet ratio-nal ca tosi oamenii, a crescut si s'a desvoltat si a avut ispiteca oricare alt orn. Pe acestea Irish* le-a invins in urma uniunii,in el, a naturii umane cu natura divinâ. Pentru determinarea-unirii in Isus Christos a naturii divine cu cea umanA, adicA alui Dumnezeu-Cuvântul cu Christos-omul, Theodor folosestetermenul i'vo[v.71cts = habitatio, dela ivocxito = a locui in cevaDumnezeu-Cuvântul a locuit, deci, in Christos-omul. Unireaintre cele douà naturi e indisolubilà, atât de indisolubilA incâtcea urnanà participA la gloria celei divine. Cuvântul a locuitIn Christos-omul printr'o bunAvointa specialä a lui Dumnezeu

alY60xEcz ) cum locuieste in toate sufletele drepte, cu deosebi-rea -deosebire nurnai in grad cà in acela a locuit ca inFiul (61; iv Oa? ). Si fiinda in conceptia lui Theodor din Mop-suestia, natura umand conplectà nu poate exista f Ara persona-litatea umanA, in Isus e prezentà si persoana Cuvântului sipersoana lui Christos-ornul. Este o nebunie, zice el, a afirmac5 Dumnezeu s'a näscut din Fecioara; din Fecioarà s'a nbis-cut omul conceput prin s. Spirit. Maria nu e ndscAtoare deDumnezeu" (0.sotóxo;) ci nAscAtoarea omului" (iv0-pcormzóxo;).E ihso-uóxog numai intrucât Durnnezeu-Cuvântul era in omul,

1) Bardenhewer 1112 pp. 312-322.

www.digibuc.ro

262

pe care-1 avea in pantece, Unirea (auv&cpsta) Insä intre celecloud persoane este gat de stransa, incat stapaneste o sin-gura vointa si In manifestarile lor externe apar ca o per-soana unità,

B. Inveitiiturde lui Nestoriu

Invataturile lui Diodor si Theodor din Mopsuestia au tre-cut neobs!ervate cat au fost in viata autorii bor. Lupta a isbuc-nit tarziu, dupace ele au inceput a fi raspandite i aparatede patriarhul Nestoriu al Constantinopolului. Nascut, dupaisvoarele siriace, din Orin-4 persani, iar dupa Socrate (VII,29) in localitatea Germanicia (Syria), Nestoriu a ajuns tanarin Antiochia, unde f acut educalia teologica, probabil, caelev al lui Theodor din Mopsuestia. Find sfintit preot a intratin mänastirea s. Euprepius i aci si-a castigat, in curand, omare reputatie ca predicator. Aceasta reputatie a determinatalegerea lui, la inceputul anului 428, in scaunul vacant al Con-stantinopolului, dupa moartea patriarhului Sisinius. IstoriculSocrate (VII, 29, 31) ne da asupra lui cateva informatiuni,care ni-1 prezinta inteo lumina putin simpatica: avea o fireexaltatä i un temperament nepotolit. In ziva sfintirii sale caepiscop el spuse imparatului in fata intregului popor, cuvin-tele: Curätiti pamantul de eretici i vä voi da cerul ca re-compensa, faceti-le rasboi cu mine, si eu Il voi face cu voiPersilor". Istoricul citat adauga, ca la auzul acestor cuvintecei mai luminali Ii condamnara vanitatea si violenta" si semirara cà vrea sa persecute pe ceice nu erau de ideile sale".La cinci zile dupa sfintire a vrut sa darame biserica, unde-sitineau arianii, in secret, adunärile bor. Acestia ajunsi la dis-perare au dat 'MOO foc bisericii i focul s'a intins si la caselevecine. De atunci a fost numit Nestoriu incendiatorul". Totla indemnul lui au fost deslantuite persecutii sangeroase im-potriva macedonianilor si impotriva celor care, contrar hota-ririlor dela Nicea, mai serbau Pastile in ziva a 14-a a luneiNisan.

Dar sa revenim la Doctrina lui Nestoriu. Desi imparatulTheodosiu II a dat, in 435, ordinul ca scrierile lui sä fie call-

1) ezi asupra doctrinei lui Theodor, Tixeront I1I p. 14-22 siHefele. Concilienges.chichte 112 Freiburg in Br. 1875 p. 145-149.

www.digibuc.ro

263

tate cu zel si arse 1) tot* din scrisorile, predicile si alte lu-crari rámase dela el, 2) i se poate reconstitui pang in cele maimici detalii conceptia privitoare la legätura dintre natura di-inä si natura umani a lui Isus Christos. Ca si maestrul säu

Theodor de Mopsuestia si ca si Diodor de Tarsus, Nestoriuaccentua stäruitor, in opozítie cu Apollinaris, existenta inIsus Christos a naturii umane intregi, i, in opozitie cu Arie,prezenta si a naturei divine, asemenea intregi i nealterate.Cele douâ naturi sunt unite in El inseparabil si originea ace-slei este aceeasi Eb-D'ox[c4 (bundvointä, complaisance,Wohlgefallen) a lui Dumnezeu, pe care o gäsim si la Theodordin Mopsuestia, 0 orientare sigura in labirintul doctrinei luiNestoriu, privitoare la personalitatea lui Isus Christos estefoarte dificilä. Intr'una din predicile sale spunea: poate finumitä Maria näseätoare de Dumnezeu ( 1$aoTexos )? Nu!S Pavel invatä (Evr, 7, 3) câ. Dumnezeu e Idrei tatei, fareimamei, fares genealogie, neavând nici inceput zilelor si nicisfarfit vie fu. Maria n'a näscut, deoarece creatura nu poate na-ste, pe Creatorul, ci a näscut pe omul, care e instrurnentul luiDumnezeu, S. Spirit a creal din Fecioara un templu pentruCuvântul, in care acesta a locuit, o hainä de care s'a folositsi pe care o adoräm, nu pentru sine ci pentru ceeace este as-cuns in ea. Maria, spunea in altà predica, poate fi numità nài-

scàtoare de Durnnezeu numai intrucât a näscut pe omul incare a locuit Fiul lui Dumnezeu si care orn, din cauza indiso-lubilei lui uniri cu acesta, poate fi si el numit, impropriuin sens larg, Fiu al lui Dumnezeu. Numirea cea mai potrività

i) Nec vero impios libros nefandi cacrilegü Nestorii adversus ve-nerabilem orthodoxorum sectam decretaque sanctisimi coetus antisti-film Ephesi habiti scriptos habere ant legere aut describere quisquamaudeat. quos diligenti studio requiri ac publice comburi decernimus.Codex Theodosii XVI, 5 66.

2) Toate acestea au fost adunate de Fr. Loofs in Nestoriana, dieFragmente von Nestorius etc. Halle 1905, iar Cartea lui Heraclide dinDamas", Ostratil numai inteo traducere siriacii a fost tiparitit de P.Bedjan (Paris 1910). Traducerea francez 6. a ei a publicat-o in acelasan si tot la Paris F. Nan, sub titlul Nestorius, Le livre d'Heraclide deDames. 0 analizil amanuntitii a inviitilturilor lui Nestoriu glsesc citi-torii in Tixeront o. cit. IIP pp. 22-35; in Hefele ConciliengeschiChte112 Freiburg in Br. p. 149-156, L Schwane. Dognzengeschichte der pa-tristischen Zeit II2 Freibttrg in Br. 1895 pp. 321-327.

www.digibuc.ro

264

care se cuvine Mariei, este aceea de Neiscdtoarea lui Christos(yptato-c6xog).

Din unirea inseparabilà a naturii divine cu natura umanaa rezultat o singurä persoanä, o singura putere (66vallES) o

singura demnitate òavt( = dignité, Warde, dignitas) , i oidentitate de actiune si vointä. Pe aceastA persoanä Nestoriusn'o numeste Cuvânt ( X6yoc; ), nici Dumnezeu, ci Christos, Dom-nul, Fiul, Fiul unic care, numire, in conceptia lui inseamndCuveintul intrupat.

In predica a doua a sa, (a doua in ordinea, in care o re-produce contimporanul Marius Mercator) justificä aceasta nu-mire astfel: Sfânta Scripturä când vorbeste de nasterea orimoartea lui Christos niciodatá nu-L numeste Dumnezeu ciChristos sau Isus sau Domnul, fiinda aceste numiri se potri-vesc pentru amândouà naturile La fel se poate zice cá Fiullui Dumnezeu a murit, nu- se poate zice insä ca a murit Dum-nezeu.

Nestorius invkta, deci, in Isus Christos o singurä per-soanä. Aceasta o spune categoric afirmand cä nu sunt doiChristosi, nici doi fii, ci unul singur care e indoit (dublu) nuin márire ci in naturA. Este aceastä persoanä unicei, acest unicFiu, Cuvântul? Nu, si aci e sursa ereziei lui Nestoriu. Noi cre-dem cà natura divinä i natura umanä au fost unite in Cuvân-tul, in a doua persoana a Treimii. Cuveintul trup s'a feicutscrie s. loan in Evanghelia sa sau cum defineste conciliuldela Nicea s'a intrupat i s'a feicut orn". Persoana umang ein Isus Christos inexistentA, Altfel intelegea lucrurile Nesto-riu. In conceptia lui, Cuvântul n'a luat numai natura orne-

neascä ci i persoana omeneascä (debentis suscepit personamnaturae, spune textul unel predici a lui, pästratá in traducerelatinä de Marius Mercator) persoana unicä a lui Isus Chri-stos e rezultanta unirii persoanei divine cu persoana =and.Naturile rämân distincte, persoanele se unesc se unesc ast-!el inceit din unirea lor rezultel o persoanei cu totul nouei, carenu e nici aceea a Cuvântului i nu e nici aceea a lui Christos-omul ci simplu persoana lui Isus Christos. PersoanaCuvântului-intrupat nu este deci identicá cu persoana CuvAn-tului dinainte de intrupare si de aceea cornrnunicatio idioma-turn, e in conceptia lui Nestoriu, absolut inadmisibilà. Noi nuputem zice ca Dumnezeu sau a doua persoanä divina a pati-mit pe cruce, a murit si inviat, ci a pätimit si a murit si a

www.digibuc.ro

265

inviat Isus Christos Cuveintul intrupat dar neidèntic cu cu-vantul neintrupat. i de aceea, Maria. nú e -$E:0767-0; ci numaiciv15po)7co-cóxo, sau, curn a propus mai tarziu, xptatotexo; (nas-câtoarea lui Christos).

Dealtfel trebuie sa marturisim, ca., in general, conceptialui Nestoriu este extrem de confuza. Din nenumarate locuriale operei sale Cartea lui Heraclide din Damas, care-i unfel de autobiografie locuri culese cu multa rabdare de Ti-xeront1) apare evident, ca el admite subsistenta intr'un feloarecare qi a persoanei Cuvemtului qi a persoanei omului casubordonate persoanei unice a lui Isus Christos, ale carei particonstitutive sunt §i una §i cealalta. De Oda' inteun loc spuneea naturile subsista in persoanele lor qi in persoana uniunii /or(adica in persoana rezultatä din unirea lor). Persoana uneinaturi se folosqte de persoana celeilalte naturi, dar exista osingura persoana pentru amândoua naturile (Cartea lui He-raclide p. 194).

C. Lupta lui Cyrill din Alexandria impotriva Nestorianismului

Istoricul Socrate (VII, 32) vorbind de predicile in carepreotul Anastasiu adus de Nestoriu din Antiochia la Constan-tinopol precum qi Nestoriu insu§i, combateau credinta ca. Ma-ria e nascaloare de Dumnezeu, spune a au provocat un marescandal". Faima acestor invataturi a strabätut pang departe,intre calugarii Egiptului, ceeace l-a determinat pe s. Cyrilldin Alexandria sa se ridice .cu toata puterea impotriva lor,jucând in combaterea nouei erezii, rolul pe care l-a jucat ante-cesorul sau s. Atanasiu in combaterea arianismului. In pre-dici, inteo mare scrisoare C'citre ceilugeirii Egiptului (Ad. mo-nachos Aegypti) apoi in scrisori adresate lui Nestoriú insu§i,s. Cyrill a fixat cu o uimitoare preciziune doctrina ortodoxaatat privitoare la unirea naturilor, divina §i umana, in per-soana Fiului lui Dumnezeu, cat qi privitoare la demnitateaMariei, pe care o nume§te adevärata a.eotòxos. Si fiindcaintr'unul din raspunsurile sale, Nestoriu a afirmat ca §i fa-milia impäratului Ii aproba invataturile, s. Cyrill a intocmitin cursul anului 430 trei memorii Despre dreapta credinfei(lipolptovetmol icsp 1115 ¿PO* 7tkrcecos) destinat, intâiul, impa-ratului Theodosiu II, al doilea sotiei sale Eudochia, al treilea

1) O. cif. p. 29-32, mai ales nota 2 dela pag. 31.

www.digibuc.ro

266

surorii imparatului, Pulcheria. In acelas an, ca raspuns laedicile lui Nestoriu, a scris Cinci ccirfi pentru combaterea

blasfemiei lui Nestoriu". Tot atunci 1-a informat i pe papaCa elestin, fiindca un vechiu obiceiu devenit lege, spune el, 11

obliga sa-i comunice episcopului Romei astfel de lucruri (Ept;stola XI), caruia de altfel i se adresase í Nestoriu.

Dupa primirea scrisorii lui Cyrill, careía îi era anexatasi o expunere amanuntita a invätaturilor patriarhului din Con-stantinopol, precum i scrisorile pe care Cyril! le-a scris inaceasta chestiune, papa a convocat un sinod la Roma in varaanului 430. Sinodul a condamnat doctrina lui Nestoriu, apoi,ca .rezultat al hotaririlor lui, papa a adresat cu data de 11August 4 scrisori: una lui Nestoriu, a doua clerului si credin-ciosilor din Constantinopol, a treia episcopilor din Orient siMacedonia, iar a patra lui Cyril!. 1) Scrisoarea catre Nestoriue deosebit de energica i autoritara: daca in curs de zece zilenu revoaca si nu condamna erezia pe care a raspândit-o, edestituit si eliminat din sanul bisericii adevarate. Papa ilanunta ca cu excutarea sentintei 1-a insarcinat pe Cyrill dinAlexandria. In scrisoarea a doua si a treia clerul si credin-ciosii din Constantinopol, apoi episcopii din Orient si Mace-donia, sunt indemnati sa cu tarie la creditn'ça adevarata

li se comunica í lor masurile luate contra lui Nestoriu. Inscrisoarea catre Cyril, Caelestin, dupa ce-1 lauda pentruenergia cu care a lucrat contra ereziei, II insarcineaza sa pro-cedeze in numele säu al papii! excomunicându-1 pe Ne-storiu daca in curs de zece zile, dela primirea scrisorii care i-afost trimisa, nu va paräsi erezia pe care o propovaduiestenu va invata ceeace invasa bisericile din Roma si Alexandria

crestinatatea intreaga. Raspunsul lui Nestoriu la scrisoareapapii e evasiv. In locul termenului &so-c6xog propune peyptcnot6x0S exprima nadejdea cal viitorul conciliu, a ca-rui convocare o asteapta, va lamuri deplin lucrurile i va re-stabili pacea in biserica,

S. Cyrill inainte de a proceda la executarea insarcinariiprimite dela Caelestin a convocat, si el, un sinod la Alexan-dria. Sinodul a redactat o lunga scrisoare catre Nestoriu.Scrisoarea dupa ce-i comunica masurile luate de papa impo-

1) Publicatc la Mansi TV. 1017, 1025, 1035 si Harduin. Acta conci-liornm 1, 1299, 1311. 1321, 1323.

www.digibuc.ro

267

triva lui, face o amanuntita expunere a doctrinei catolice. Maiintgiu reproduce textul simbolului dela Nicea, apoi se ocupgde chestiunea care forma obiectul discutiei. A doua persoangdiving, Logos, s'a intrupat din Fecioara Maria. Natura umangnu s'a confundat in cea diving, ci Cuvântul s'a unit hypostaticcu natura umand. De aceea noi nu putem face deosebire inIsus Christos intre Dumnezeu i om. Nu sunt doi Christosi:unul Cuvântul i unul Fiul Mariei, ci cunoastem un singurLogos divin intrupat. Acesta nu numai a locuit in orn i deciChristos nu poate fi numit om purtgtor de Dumnezeu"(soce6pos (iv.Opuntos) ci in el s'a unit dupg. naturg (7-crc CP6aLV)

divinitatea i umanitatea, cum e unit in orn trupul si sufletul.De aceea, fiindcg. Maria a ngscut dupg trup pe Dumnezeu,unit hypostatic cu omul, ea se numeste'O'roIéXog.

In partea a doua a ei, scrisoarea cuprinde cele 12 celebreanatematisme cunoscute sub numéle anatematismele lui Cyrilldin Alexandria. Anatematisma intgla aratd cg FecioaraMaria e inteadevdr D'acycóx.o; fiindcg, a ngscut dupg truppe Cuvântul lui Dumnezeu intrupat; a doua, CA' Christos e siDumnezeu i orn i cg natura s'a unit cu Cuvânu1.42,Finrcicrracnv----= hypostatic; a treia, cg in Christos hypostasele unite nupot fi despgrtite, ca i când aceastg unire ar fi numaidupg demnitate, autoritate i putere cgci ea e o unire fizicei(bum; cpucmtli) : a patra precizeazg cg ceeace spune Scripturadespre Christos, nu poate fi atribuit la doug persoane sauhypostase sau separat omului i Cuvântului; a cincea, cg.Christos nu e purtator de Dumnezeu" ci e Dumnezeu ade-vgrat; a sasea condamng afirmatia cg Dumnezeu-Cuvântuleste stgpanul (Searcór%) lui Christos, fiindcà acesta eDumnezeu i Om. Anaternatisma a saptea aratg cg Cuvântuln'a active in Christos-omul si nu i-a imprumutat gloria sa caunei persoane distincte; a opta, condamng pe aceia care zic cgomul in care s'a intrupat Cuvântul trebuie mimai co-adorat,con-glorificat i con-numit Dumnezeu ca si când ar fi unul inaltul (6s gternv iv itiptp) adicg deosebiti unul de altul iar nucu o unicg adoratie cuvenità Cuvântului intrupat; a noua

1) Textul lor grecesc cu traducerea latina Il gtisesc cititorii la Den-zingerBannwart, Enchiridion symbolorum et definitionum 14-15Freiburg in Br. 1922 p. 52-55, traducerea germang la Hefele 112 p.170-172, nn rezurnat francez la Tixeront 1112 pp. 41-42.

www.digibuc.ro

268

spune c5. s. Spirit nu este o putere straind (i),X67p 86vailtg

aliena virtus) de care s'a folosit Christos pentru invingereademonilor i savarsirea minunilor, ci este propriul Lui Spirit;a zecea invatà cà pontificele i apostolul nostru (expresia eluatà din scrisoarea lui Pavel care Evrei 3, 1) este IsusChristos insusi, iar nu un alt orn näscut din femeiea cest pontifice si apostol s'a sacrificat numai pentru noinu si pentru sine, fiindca el era fgra pácat. Anatematismaa unsprezecea declarà cà trupul lui Christos este intr'adevartrupul Cuvântului iar nu nurnai un trup unit cu el dupà. vred-nicie" (za7a Tip dg(av per dignitatem), nici nurnai un trupin care a locuit Cuvântul; a douasprezecea accentuiazg cá Cu-vántul a phtimit in trup, s'a rastignit in trup si a murit intrup, devenind, cum spune s. Pavel (Col. 1 18) intedul neiscutdin mor(i, fiind Dumnezeu, care e viatái si dàtátor de viatä.

Cyrill a trimis scrisoarea amintità impreund cu cele 12anatematisme si cu hotaririle sinodului dela Roma, lui Nes-toriu, printeo delgatie compusä din episcopii Egipteni Theo-pentus si Daniel si din dol preoti din Alexandria (Potamonsi Macarius). Nestoriu a raspuns prin alte 12 anatematisme,fiecarei anatemat,isme de a lui Cyril] opunându-i o anatema-tisma de a sa. 2) Dar ele nu au provocat numai reactiunea luiNestoriu ci, prin unele expresíuni nepotrivite, i reactiuneaaltor episcopi. In anatematisma a doua Cyrill spunea, cum amväzut cà Cuvântul s'a unit cu natura umarrà x' 6 Tc6aTocatv

= hypostatic. Ori, pentru Nestoriu, ca, de altfel pentru in-treaga scoala teologic'á din Antiochía unde tím cà si-a fà-cut qi el studiile si a functionat ca preot inainte de a fi adusla Constantinopol, cP6r3t5 (naturd) = intóa-cccacg insemnândamândouà substantà concretà cu toate proprietätile sale.Opusul ei era, in conceptia lor TcPócrwnov individul, per-soana complecta si independentà. 2) De aceia scriind Cyrillc Cuvântul s'a unit xab'' Ca6o-Nu:7w cu natura umarrà formândun Christos, Nestoriu sí, in general, cei care cadeau in

Unii autori moderni contesta autenticitatea acestora, pe care, caatiaea alte documente privitoare la nestorianism, ne-au fast plIstratede Marius Mercator.

2) Tixeront o. cit. p. 61.

www.digibuc.ro

269

sfera de influinta a patriarhatului din Antiochia, intelegeauafirmatia in sensul pe care termenii amintiti Ii aveau la ei,adica in sensul unei contopiri a celor doua naturi, Restalma-cirea a fost cu atat mai uqoarà si mai explicabila fiindca Cy-rill in anatematisma a 3-a numeste unirea celor douà naturi

divina i umana in Isus Christos Evoxng cpuacxii = unirefizicä, ceeace ar lasa sa se creadd ca el invata erezia apol-linarista.

Conducatorul reactiunii impotriva anatematismelor luiCyrill, a fost Ioan, patriarhul Antiochiei. La indemnul lui ascris Theodoret, invatatul episcop din Cyrus, la inceputul anu-lui 431, o Combatere a celor 12 anatematisme", pe care o cu-noastem numai dintr'o scriere a rivalului sau. Inca la sfarsitulanului 430 si tot la indemnul lui Ioan din Antiochia, a scriso combatere a anatematismelor i episcopul Andrei din Samo-sata. Soarta a fäcut ca si cuprinsul acestei combateri sa-1 cu-noastem tot numai din ceeace ne-a pästrat Cyrill in raspunsulsau. Acest raspuns 1-a dat Cyrill in doua carti, scrise inaintede conciliul din Ephes, deci inainte de jumatatea intaia a anu-lui 431. Aceste scrieri sunt: Apologia celor 12 capitole impo-triva episcopilor orientali Epistola ceitre Enoptius impotrivacombaterii celor 12 capitole hicute de Theodoret.

D. Conciliul dela Ephes (431)

La staruintele atat ale lui Nestoriu cat si ale ortodocsi-lor, imparatul Theoodosiu II de acord cu colegul sau din Oc-cident, Valentinian al H-lea, a convocat hied in toamna anului430 pentru ziva de Rusalii (7 Iunie) 431, un sinod la Ephes acarui rost era restabilirea pacii in biserica, prin stabilirea de-finitiva a credintei adevamte privitoare la chestiunile in liti-giu. Papa a trimis la sinod ca delegati ai sai pe episcopii Ar-cadius si Proectus qi pe preotul Philippus cu mandatul de aface sa fie executate masurile luate de el impotriva lui Nes-toriu, Imparatul Theodosiu al II-lea a fost reprezentat decomes-ul Candidian, comandantul garzii imperiale, care Ire-buia sa se ingrijeasca de mentinerea ordinei. La sinod a mailuat parte si comes-ul Ireneus, un prieten al lui Nestoriu,f Ara' a avea insa nici o calitate oficialä. La data fixata pentrudeschidera sinodului (7 Iunie) se aflau in Ephes numai Nes-toriti cu 16 episcopi, Cyril cu 50, mitropolitul Memnon din

www.digibuc.ro

270

localitate cu 50 episcopi sufragani de ai sal si cu 12 episcopidin Pamphilia. La câteva zile dupä Rusalii au sosit insotiti deepiscopii lor si Juvenal din Ierusalim si Flavius din Thessalo-nic. Intârziau delegatii papei si Ion din Antiochia. Contempo-ranul Socrate spune cà inainte de deschiderea sinodului Cyrillsi ceilalati episcopi au incercat sa-1 induplece pe Nestoriusa-si revoace invataturile. Acesta insh a räspuns dârz: Eun'asi putea numi Dumnezeu pe un copil de 2-3 luni, de aceeasunt nevinovat de sângele vostru si de aci inainte nu mä voimai aduna cu voi" (VIII, 34).

Dupä o asteptare de 16 zile, nesosind nici patriarhul loandin Antiochia, nici delegatii papii Caelestin, Cyrill a deschissinodul, la 22 Iunie. Graba acestuia a constituit o mare gre-salä, care, cum vom vedea, s'a. räsbunat mai târziu. El nu eraautorizat nici de impäratul nici de papa sa prezideze si con-dual sinodul. Caelestin 1-a insárcinat in 430 cu executareasentintei aduse de sinodul din Roma contra lui Nestoriu, darnumai cu asta. Apoi Cyrill nu se bucura de mari simpatii infata celor din Constantinopol. In afarä de tensiunea dintreAlexandria si noua capitalä a imperiului, tensiune care a fostpermanenta dela 381 incoace, câjid conciliul al 2-lea ecumenica ridicat-o pe aceasta din urmä la rangul de patriarhat dân-du-i locul intâiu dupä patriarhatul Romei, constantinopoli-tanii aveau si alte motive de a nu nutri o deosebitä simpatiefatá de Cyrill: unchiul i antecesorul säu, Theophil, a luatparte activa, care nu putea fi uitatä usor, in lupta impotrivalui loan Gurä de Aur. Contra deschiderii sinodului, inainte desosirea lui Joan din Antiochia si a delegatilor papii, a prote-stat si Candidian, reprezentantul impäratului Theodosiu II, sia protestat si Nestoriu impreuná cu prietenii säi, refuzând säia parte la lucrárile lui.

Sinodul a durat de dimineatá pânä noaptea târziu avândca singur obiect de discutie doctrina lui. Nestoriu. Mai intâius'a citit simbolul dela Nicea, apoi schimbul de scrisori dintreCyrill si Nestoriu, scrisoarea papei Caelestin si a sinodului dinRoma din anul trecut cätre Cyrill §i scrisoarea sinodului dinAlexandria impreunä cu cele 12 anatematisme cunoscute. Pen-tru o mai deplina lámurire a traditiei bisericesti, s'au citit ex-trase din cärtile scriitorilor mai vechi, care, toti, numiau peMaria ,9,ao767.c,g §i, in opozitie cu ele, s'au citit si frag-

www.digibuc.ro

271

mente din scrierile lui Nestoriu. Sedinta intaia a sinodului s'aterminat cu condamnarea lui Nestoriu i a invätaturilor lui,parintii sinodali fiind determine* la aceasta de canoane qi descrisoarea sfintitului nostru pärinte qi conliturghisitor Cae-lestin, episcopul bisericii Romei". Nestoriu a fost destituit dindemnitatea episcopeascä i eliminat din cler. Sentinta a fostsemnata de 198 de episcopi, la care s'au mai adäugat, maitarziu, cativa qi astfel numarul lor a trecut de 200.

Sentinta a fost adusa in ziva urmatoare la cuno§tinta luiNestoriu, a poporului din Ephes í a clerului din Constantino-poL ei s'a ridicat insa energic delegatul impärätesc,Candidian, care, inteun manifest public, a declarat-o ilegalafiindca a fost adusa fara patriarhul Antiochiei qi f ara episco-pii lui, apoi fare: participarea trimiqilor episcopului Romei.In acelaWirnp a facut apel la episcopii, care s'au ablinut delasedinta, sal nu participe nici la qedirrtele urrnätoare, ci sal ag-tepte deschiderea sinodului adevärat, care va avea loc dupasosirea tuturor celor weptati. Nestoriu impreuna cu cativaaderenti s'a adresat direct imparatului, plängandu-se de vio-lentele lui Cyrill. In sfar§it, dupä 5 zile, a sosit i Joan dinAntiochia cu episcopii lui. Informati din partea lui Candidiandespre cele petrecute la 22 Tunic acesta gi-a convocat indatáaderentii al caror nurnar era abia de 42 1-a excomuni-cat pe Cyrill din Alexandria, pe Memnon din Ephes, deoare-ce spune sentinta calauziti de idei eretice au desclubsinodul f 'era. a Wepta sosirea tuturor invitatilor deqi segasiau aproape §i f Ara a tine searna de protestele cornisa-rului imparatesc. Atat cei doi cat qi episcopii Care s'au solida-rizat cu ei au fost declarati destituiti pana cand vor re-cunoa0e greala. Cea mai mare villa a lui Cyrill au fost so-cotite punctele cunoscute (2 §i 3) din anatematismele de carene-am ocupat mai; sus qi care au fost declarate eretice. Masu-rile luate de cei 43, au fost indatel cornunicate imparatului,clerului qi poporului din Constantinopol. Inainte insa de aprimi scrisoarea lui loan din Antiochia, Thedosiu II a primitraportul delegatului sau Candidian despre cele petrecute la22 Iunie. Raportul n'a fost, cum ne putem uvr imagine, preafavorabil nici lui Cyrill nici sinodului prezidat de el. Dupaprimirea lui, impäratul a trimis la Ephes pe Palladius ca säcomunice episcopilor adunati acolo ca el declara nule hotari-

www.digibuc.ro

272

rile din 22 Iunie, fiindca sinodul s'a deschis fara a asteptasosirea patriarhului din Antiochia, la el n'au luat parte nicichiar toll episcopii aflatori in Ephes í fiindca adevaruriledogmatice au fot discutate cu. partinire. Imparatul nu espune in adresa trimisä prin Palladius nici pentru NJstoriunici contra lui ci numai pentru adevar. Acest adevar trebuieexaminat cu obiectivitate i, 'Ana la examinarea lui, nici unepiscop nu poate parasi Ephesul.

Sosind i delegatii papei Caelestin, episcopii ArcadiusProectus si preotul Philippus, s'au mai tinut in prezenta lorcateva sedinte i anume a doua la 10 Iu lie, a treia la 11Iu lie, a patra la 16 Iu lie, a cincea la 17 Iu lie, a sasea la 22Iu lie, iar a saptea i cea din urmä, probabil, la 31 Iu lie, Inaceste sedinte, conduse si ele de Cyrill din Alexandria, s'acitit scrisoarea papii si s'au examinat din nou invataturile luiNestoriu, aprobandu-se intru toate hotäririle sedintei dela 22Iunie: invataturile au fost condamnate, iar autorul lor exco-municat i destituit. S'au trimis apoi scrisori sinodale impa-ratului i papii i tuturor epscopilor, clericilor si mirenilor.In afara de Nestoriu au mai fost excomunicati i Ioan dinAntiochia i aderentii lui. Sinodul a votat si 6 canoane, carecuprind sanctiuni aspre impotriva acelor mitropoliti, epis-copi ori clerici simpli, cari se alatura la apostasia" luiJoan din Antiochia, sau la erezia lui Nestoriu. Asemenea a de-clarat excomunicati pe toti care vor propune alta formula decredinta decat aceea fixata la Nicea.

Amandouá. partile adresandu-se imparatului, acesta, lasfatul unor curteni ai sài, i-a destituit si pe Nestoriu i peCyrill í Memnon sit i-a aruncat .pe toti &eí in inchisoare. Cupublicarea in Ephes a sentint.ei imparatesti, cu executarea eisi cu pacificarea celor cloud partide, a fost insarcinat comessacrorum (tesaurarul) Joan. Au urmat noi interventii la imprat atat din partea aderentilor lui Cyrill, cat si din parteaaderentilor lui Joan din Antiochia. Acestia din urinal s'au de-clarat nemultumiti cu sentinta lui Theodosie II, au acuzat dinnou pe Cyril! de erezia apollinaristä cuprinsa in anatematis-mele lui (punctele 2 si 3) si pentru dovedi ortodoxia lorsi in acelas timp i reaua credinta a sinodului care i-a con-damnat ca nestoriani, i-au trimis o expunere a punctului lorde vedere, privitoare la problema dogmatica in discutie. Ex-

www.digibuc.ro

273

punerea cuprinde declaratia ca Isus Christos este orn adeval-rat si Dumnezeu adevarat, nascut ca Dumnezeu din veci dinTan ll qi nascut, ca orn, in timp din Maria, cal e de o fiintacu Taal in ce priveste divinitatea si de o fiint.4 cu noi in cepriveste umanitatea, cal cele doual naturi divina si umana

s'au unit in Isus Christos, farä a se confunda si din cauzaacestei uniri, Maria se numeste nalscatoare de Dumnezeu(alotóxog).

Impäratul ca sa punä mai repede capat conflictului vio-lent dintre cele doua partide, le-a invitat sd-si trimita fiecarecafe 8 delegati care sa discute in prezenta lui deosebirilecare ii despart. Deputatii au fost primiti la Calcedon, o locali-tate asezata pe tärmul asiatic al Bosforului, pe la mijlocul luiSeptembrie. Aci, Theodosie II s'a declarat pentru ortodocsisi impotriva partidei lui Joan din Antiochia. Intre timp Ne-storiu a fost dus din Ephes in mänalstirea s. Euprepius delanga Antiochia, unde petrecuse inainte de a fi asezat in frun-tea bisericii din Constantinopol, iar in locul lui a fost numitla 25- Octombrie 431 Maximilian. Sinodul din Ephes a fostdeclarat inchis, episcopilor li s'a dat voie sal se intoarca acasa,Cyril! a fost eliberat si el din inchisoare ca sa se poatä in-toarce in scaunul säu din Alexandria, aremenea si Memnoncare a fost lasat in fruntea bisericii din Ephes. In acela4timp insa imparatul a comunicat sinodului ca el nu poate con-damna pe episcopii orientali adicà pe cei grupati in jurul luiloan din Antiochia fiindca erezia lor nu a putut fi dovedita.Pentru disensiunile dintre cele doua partide va raspunde fie-care in fata lui Dumnezeu, care cunoaste inimile tuturor.

La interventiile repetate ale imparatului si dupa ce Cyrillsi-a ' explicat conceptia dogmatical, respingând interpretarilecare s'au dat celor douä anatematisme cunoscute, reconciliereas'a facut. Joan din Antiochia a trimis pe episcopul Paul dinEmessa la Alexandria cu o formula pe care Cyrill a accep-tat-o in primavara anului 433, renutitând la multi din terme-nii folositi in anatematisme. Textul formulei este urmätorul:, Credem, ca.* Domnul nostru Isus Christos, Fiul unul nascut allui Dumnezeu, este Dumnezeu adevarat, compus din suflet ra-tional qi din corp, nascut dupa divinitate din Tatal mai Ina-inte de tosi vecii iar la sfarsitul zilelor pentru noi qi pentrua noasiral mântuire, nalscut dupa umanitate, din Maria, de o

18www.digibuc.ro

274

flint& cu *fatal dupd divinitate si de o hint& cu noi dupdumanitate. Cdci cele douä naturi s'au unit ( 360 cpóuuovEvoials yiy.ove) si de aceea mdrturisim un Christos, un Fiu,un Domn. Din cauza acestei uniri, sträind de orke contopire,märturisirn si cà s. Fecioard este ndscatoare de Dumnezeu,fiindca Dumnezeu Cuvântul, s'a f dcut trup si orn si deja dinmomentul conceptiunii vi-a unit siesi templul ( vccóv ) pecare 1-a luat din aceea (din Fecioara). In ce priveste terme-nii apostolilor si Evanghelistilor privitor la Christos, stimcä teologii Ii aplica pe aceia care unesc ca privind o persoandiar pe aceia care separd ca privind cele cloud naturi si pe ceipotriviti divinitatii, Ii folosesc privindu-1 pe Christos ca Dum-nezeu iar pe cei mai urnili privindu-L ca orn".

Dupd intelegerea intervenitä intre cei doi patriarhi, im-pdratul a procedat cu strdsnicie impotriva acelora care refu-zau sdi o accepte si ei. La interventia lui Ioan din Antiochia,au fost destituiti 15 episcopi renitenti. In 435 Nestoriu a fostscos din mdndstirea s. Euprepius i exilat in localitatea Petradin Arabia, apoi in Oasis din Egipt unde vi-a scris Cartealui Heraclide din Damasc" qi unde a murit pela 451. In ace-Iasi timp imparatul a dat, curn am vdzut, edictul sever catoate scrierile lui Nestoriu sä fie cdutate si arse si a inter-zis orice 'adunare publica ori privata a aderentilor lui.1)

Persecutatd fdrä crutare, erezia si-a gäsit un timp refu-giul in scoala din Edessa, in care cartile lui Diodor din Tar-sus si Theodor din Mopsuestia erau studiate i comentate cupietate, iar când, la 489, la ordinul impdratului Zeno, scoalaa fost inchisd, dascalii si elevii ei expulzati, au trecut fron-tiera in Persia, stabilindu-se in Nisibis unde functiona nouascoalä infiintatd de mitropolitul Barsumas sau Barsaumascondusd aproape o jumátate de an de Narses, in spirit nes-torian pur. Nisibis a devenit, astfel, centrul expansiunii ere-ziei, care a 0:sit o largd rdspândire mai ales dupa ce, inter-venind pe lânga motivele de ordin religios i cele de ordin

I) Cod. Theod. XVI., 5. 66: ..ita ut nemo in religionis disputationum supradicto nomine faciat mentionem ant quibusdam eorumbabendi concilii gratia in aedibus out Nina ant suburbano suo autalio loco conventiculum clam aut aperte praebeat, quos omni con-ventus celebrandi licentia privari statuimus; scientibus universis. vio-latorern huius legis publicatione bonorurn esse coërcendum".

www.digibuc.ro

275

politic-national, au fost rupte legäturile dintre bisericile cre-stine din Persia si scaunul patriarhal al Antiochiei, iar bise-rica din Persia a devenit complet autonomd, avându-si sefulsuprem, catholicos-ul, in episcopul din Seleucia Ktesiphon.Aderentii ei au desfäsurat in veacurile urmätoare o uimitoareactivitate misionard räspändind-o in Mesopotamia, Arabia.Egipt, i pang departe in Tibet, in India, Mongolia si China.In veacul al 13-lea, biserica Nestoriand avea peste 230 deeparhii grupate in 27 provincii mitropolitane, cuprinzândaproape intreaga Asie Centrald, Azi numdrul lor este foarteredus. 2)

5. Monophisismul

A. Monophisismul panä la conciliul dela Calcedon

Pacea bisericeascä restabilità in imperiul roman, prin ac-ceptarea, la 433, din partea s. Cyrill a formulei propuse decolegul sdu loan din Antiochia formula al carei autor parea fi fost invätatul Theodoret din Cyrus si restabilitä, maiales. prin interventia energicá a imphratului Theodosie al II-lea,a fost de foarte scurtä duratd. Discutiile christologice i, inlegal-turd cu ele, främântdrile sf luptele au inceput din nou cuo violentd care aminteste vremile de sbucium ale sasierilorarianiste, si au durat 'And târziu, la sfärsitul veacului alVII-lea.

Inceputul luptelor monophisite, de care urmeazä sd neocupdm acum, este pus de obiceiu, in legdturd cu persoana luiEutyches, arhimandritul unei mändstiri asezate lângä zidurileConstantinopolului, si de aceea erezia se mai numeste i eu-tychianism. Aceastd numire nu este insd prea potrivitd, fiindcdmonophisiti au existat in acelas timp si in alte locuri, cu totulindependente de arhimandritul amintit. Monophisismul s'a in-temeiat pe s. Cyrill, pe imensul lui prestigiu i pe autoritateasinodului dela Ephes din 431.

Vorbind de nestorianism am ardtat impresia produsä asu-pra unei mari pdrti din teologii vremii de câtiva termenif oarte putini norocosi din anatematismele patriarhului Ale-xandriei. S. Cyrill n'a fost monophisit; conceptia lui despre

Tanin. Les églises séparees d'orient. Paris 1930

www.digibuc.ro

276

felul unirii in Isus Christos a naturii divine cu natura umanaeste ortodoxa, insa terminologia utilizata pentru definirea ace-stei uniri, se deosebeste esential si de aceea a §coalei din An-tiochia, §i de aceea ramasa definitiva dupa sinodul dela Cal-cedon. Pentru el cOacg, 7cp6m7cov i firc6crcaKI (natura, sub-stanta, persoand) au aceeasi semnificatie. Pentru §coala dinAntiochia, nu; pentru ea cpt5aLg i rtóataacg = natura,substanta concreta cu toate atributele ei esentiale si acestordoi termeni li se opunea 7-cpómincov = persoana. Atribu-ind acelas sens cuvintelor cp5cr. úrc6a-cocacg §i npócrumov

s. Cyrill 1-a, definit pe Isus Christos cu fraza lima din Apol-linaris; pia Oat; Too' ()se) Xóyou pxwthv = unicanature"' intrupatà a cuvântului lui Dumenezeu. Intelegând subcF6a4. ceeace inlelegem azi si ceeace intelegeau aderentiiscoalei din Antiochia adica natura, definitia este, fara indo-iala, eretica; intelegând insa ceeace intelegea s. Cyrill (per-soardi) ea e ortodoxa.1) Confuzia a fost potentata de faptulcA s. Cyrill numeste unirea celor cloud naturi in Isus ChristosEvtuac; cpuamil = unire fizicà, in opozitie cu unirea morald,ceeace a lasat sa se interpreteze ca o contopire a ¡or. Deaceea când a semnat formula de impacare din 433 care vor-bea de iv Tcp 6cu.orcov (o persoana) si de 660 cpúavuv &goats

= unirea a cloud naturi in Isus Christos, aderentii lui 1-au so-cotit trädator al adevarului aparat pâna aci.

Sinodul din Ephes (431) a aprobat ca ortodoxe celedouasprezece anatematisme ale s. Cyrill si de aci inainte,deci, ele reprezentau punctul de vedere oficial al bisericii in-tregi. Harnack observa cu multä dreptate ca oricine putea fisocotit eretic ori ortodox dupa intelesul pe care II dadea for-mulei adoptate de acel sinod, adica dupa inçelesul pe care Ilcládea termenilor folositi de autorul el.')

De altfel s. Cyrill insusi a incercat, cum am aratat, inmai multe scrieri si scrisori sa se explice, aratând celor ceatacau caracterul ortodox al anatematismelor, care este con-ceptia sa adevaratä in materie christologicd, dar din neno-rocire a continuat sA foloseasca si dupa acordul din 433termenii in felul lui personal. NIA, când a trait a reusit saepotoleasca zelul monophisit al aderentilor. Dupa moartea lui,

1) Tixeront TTI7 61 squ.2) Dogrnengeschichte, Tubingen 1922 p. 253.

www.digibuc.ro

277

intâmplata la 444, conflictele au isbucnit cu violenta. Arhidia-conul Dioskur, urmas al lui Cyrill in scaunul patriarhal alAlexandriei, era un monophisit fanatic. In 447 acesta a inceputlupta impotriva curioscutului protagonist al antecesorului sau,al lui Theodoret din Cyrus, denuntându-1 patriarhului din An-tiochia, cà in predicile sale spune c in Isus Christos suntdoua persoane" ( cpócrtg ), iar când acuzatul spre justifi-care i-a trimis un lung memoriu in care declara categoric eain Isus Christos e o singura persoana si distingea in El douenaturi, natura divina i natura umana, Dioskur l-a excomuni-cat. Tot la interventia si in urrna denunturilor lui, a fost de-stituit si Ireneus, mitropolitul din Tyrus (Cilicia) si trimis inexil (448).

Marea furtuna a pornit insa din Constantinopol si ea seleaga de numele lui Eutyches. Acesta era, cum am amintit.arhimandritul unei manastiri având sub ascultarea sa 300 decalugäri. Desi, cum rezulta din toate actele lui, avea o pre-gatire teologica rudimentara, si-a câstigat totusi un bun numein lupta impariva ereziei lui Nestoriu si pare a fi avut lega-turi de prietenie cu s. Cyrill insusi. Multum imprudens et ni-mis imperitus, cum il numeste papa Leo cel Mare, Eutychessocotia eretic pe oricine vorbia de douà naturi in Isus Christos.Privitor la doctrina lui ne putem orienta din declaratiile pecare le-a facut in sinodul convocat de patriarhul Flavian laConstantinopol in 448 si din scrisoarea acestuia catre papaLeo. Eutyches admitea in Isus Christos o singurd naturd, le-gandu-se strict de definitia s. Cyrill, citata mai sus: 11..ac cpixstg

To5 eso5 Xóyou asactpxmlin intelegand insa sub cuvântul,:púcstg nu persoana cum intelegea s. Cyrill, ci natura. $i elprofesa existenta inainte de unire" ( gwoatg ) a doua na-turi, nega insa acest dualism dupa unire. La intrebarea pre-cisa, care i s'a pus in sedinta a 7-a (22 Noembrie 448) a si-nodului din Constantinopol: crezi cei Domnul nostru, care s'aneiscut din Fecioarei este de o fiinfei cu noi qi cd dupei intru-pare e compus din douei naturi?" a raspuns: meirturisesc càinainte de unire Domnul nostru consta din cloud naturi, dupiiunire insd, meirturisesc o singurei nature. Asemenea recuno-§tea ca. Fecioara Maria era de o flint& cu noi, trupul Domnu-lui nascut din ea, insa nu. Patriarhul Flavian al Constantino-

www.digibuc.ro

278

polului rezumä la fel doctrina lui Eutyches inteo scrisoare tri-misä papii Leo in 448.1)

Primind denunturi dela colegul säu Domnus, patriarhulAntiochiei si dela Eusebiu episcopul din Dorylaeurn (Phrygia)impotriva invätäturilor räspândite de Eutyches, patriarhulFlavian a tinut in toamna anului 448 un sinod cu episcopii

care se aflau la Constantinopol pentru examinarea plângerilorridicate contra bätrânului sau arhimandrit. Sinodul a tinutsapte sedinte: intâia la 8 Noembrie iar cea din urmä' la 22Noembrie, Impotriva lui Eutyches s'a ridicat dela inceput caacuzator hotârit si necrutätor episcopul Eusebiu din Dory-laeum. Inainte de a se proceda la ascultarea lui Eutychesla examinarea acuzatiilor, care i se aduceau, s'au citit a) scri-soarea ui Cyrill atre Nestoriu cu cele 12 anatematisme ane-xate, b) deciziunea sinodului din Ephes din 431, care a apro-bat scrisoarea citatal i c) scrisbarea trimisa de Cyrill patriar-hului Ioan din Antiochia dupà pacea din 433. Pe baza acestoracte, sinodul si-a precizat "confesiunea de credintà i anumeca Isus Christos e Dumnezeu adevärat i orn adevärat, nascutdupà divinitate din Tara"! inainte de veci, iar ca orn näscut intimp, pentru mântuirea noastrà, din Fecioara Maria; de ofiintä cu Tatäl in ce priveste divinitatea si de o fiint6. cuMama Sa (Maria) in ce priveste umanitatea. Dupá intruparein Isus Christos sunt douä naturi inteo persoanä si deci e unChristos, un Fiu, un Domn. Cine crede altfel, incheie martu-risirea de credintà, este exclus din sânul clerului si dinbisericä.

Invitat in fata sinodului pentru a da lämuriri privitoarela acuzatiile care i-se aduceau, Eutyches a refuzat, sub dife-rite pretexte, s6 se prezinte, pâti26. in 22 Noembrie. Atuncisustinându-si dârz doctrina pe care o cunoastem, sinodul 1-aexcomunicat cu votul unanim al episcopilor prezenti (32), Sen-

') Asserebal (Eutyches) instanter dicens: Dominum nostrum 1esumChristum. non oPortere confiteri de &tabus naturis post humanam sus-ceptionem, cum a nohis unius sushstantiae et unius personae cognos-catur neque carnem domini coessentialem nohis suhsistere, tanquam eicnobis susceptam et roadunatam Deo nerhum secundum substantiam:sed dicehat nirginem quidem, quae eum genuit, secundum carnemconsubstantialem nobis esse. Ipsum, autem Dominum non suscepisse exea carnem consubstantialem nobis, sed corpus Domini non esse quiden?corpus hominis, humanum quidein corpus esse, quad est ex nirene.

www.digibuc.ro

279

tinta a fost semnatä si de 23 de arhimandriti. Turburarile auinceput abia acum. Condamnarea lui Eutyches a produs inpopulatia din oras o agitatie uriase. Acesta s'a plans prin pla-cate afisate in pietele publice contra condamnarii, .incercâncl.sa-si justifice atitudinea doctrinala. De alta pare s'a plans pa-pei Leo si altor episcopi intre ei i lui Petru al Ravennei,care i-a räspuns ca. in materie de credinta singur papa, urma-sul sfântului Petru, e competent sa judece i s'a plans, maiales, impäratului Theodosie al II-lea, la curtea caruia avea unsprijinitor puternic in persoana eunucului Chrysaphius. Acu-zandu-1 pe Flavian, ca.' a falsificat procesele verbale ale shio-dului prezidat de el, impdratul, care nu avea mari simpatiifata de patriarhul sau, a ordonat o ancheta severä, care ins&n'a putut dovedi nimic, iar pentru examinarea doctrinei luiEutyches a convocat pe ziva de 1 August 449 un sinod ecume-nic la Ephes. Din felul cum s'au fäcut convocarile si din másu-rile luate in legatura cu el, se putea prevedea i felul cum sevor desfasura lucrarile lui. Lui Theodoret din Cyrus, mareledusman al monophisismului, i-a ingaduit sa asiste la sinod nu-mai daca va fi invitat de membri lui. Presedinte a fost numitcunoscutul Dioskur din Alexandria, monophisit fanatic, eIinsusi, si care, fara a avea nici o jurisdictie asupra lui Euty-ches supus al pa-triarhului din Constantinopol, printeunsurpinzator abuz de putere 1-a reprimit in comunitatea cre-stina, desi fusese excomunicat de sinodul din 448 prezidat deFlavian. Episcopii care 1-au osândit pe Eutyches in sinodultinut la Constantinopol pot participa la lucrarile noului sinod,insa f Ara vot. Asemenea nu pot participa episcopii care au

augat ceva la formula dela Nicea. In schimb a fost invitat,prin adresa speciala impardteasca, faimosul arhimandrit Bar-sumas din Syria ca reprezentant al calugarilor luptatori impo-triva nestorianismului. Reprezentantii imp aratului la sinod aufost doi inalti functionari, Elpidius si Eulogius, care aveau in-sarcinarea sà mentina ordinea arestând pe oricine ar provocaagitatii si tulburari. Papa Leo, neputând participa personal, atrimis si el trei delegati, pe episcopul Iuliu din Puzzuolo, pepreotul Renatus, care a murit pe drum, si pe diaconul Hilarius.Deleggii aduceau scrisori pentru sinod, pentru imparatulTheodosiu, pentru sora sa Pulcheria si pentru patriarhul Fla-vian, 0 deosebita importantä are aceasta ultima scrisoare, de-venita celebra sub numele de epistola dogmatica, pentruca

www.digibuc.ro

280

cupeinde o expunere, rämasä definitivd, a doctrinei catoliceasupra lui Isus Christos. Scrisoarea aratd CA. in Isus Christose o singurä persoana, acelas fiind si Dumnezeu adevärat dinDumnezeu adevärat, a tot puternic din a tot puternic, etern dinetern §1 si orn adevdrat ndscut din Fecioara Maria. Desi per-soana e una singurd, ea are cloud naturi, naturä divind §i na-tura uman5. Amândouä naturile si-au pâstrat insusirile pro-prii si facultatile proprii.1) Din unitatea persoanei si din duali-tatea naturei urmeazà, ca. aceluias Isus Christos trebuie sa i-seatribuie si actiunile umane i actiunile divine (comunicatioidlomaturn!)1

Sinodul pe care istoria Il numeste latrocinum Ephesinum(góvo`aos ktlarptxil = sinod tedharesc) s'a deschis la 8 August449 in, biserica s. Marii din Ephes. Au participat 127 de epis-copi, iar 8, neputând merge personal, si-au trimes delegati.Dintre cei prezenti la sinodul tinut la Constantinopol in 448au participat numai 9 in frunte cu patriarhul Flavian. A pre-zidat, conform dispozitiunei imparätesti, patriarhul Dioscur alAlexandriei conciliul din Calcedon Il numeste animal sal-batec care refuzând sa citeascd scrisoarea dogmaticii a papeiLeo, a procedat repede la examinarea cauzei lui Eutyches.Bâtrânul arhimandrit si-a expus personal apárarea, spunândca a stat totdeauna si stä si acurn pe temeiul formulei dela

Sah a igitur proprietate utriusque naturae et substantiae. et inunam coeunte personam. suscepta est a malestate humilitas, a lirtuteinfirmitas, ab actemitate mortalitas et ad resohendum conditionis no-strae debitum natura in\ iolabilis naturae est unita passibili... Tn in-tegra ergo Neri homiuis perfectaque natura verus natus est Dens. to-tus in suis. Mills in nostris... Tenet cnim sine defectu proprictatemsuam utraque natura ... Et sicut Verbum ab aequalitate paternae gin-rine non recedit. ita et (aro natnram nostri generis non relinquit.

2) Unns idemque est. .. leri Dei Mitts et lere hominisDeus per id quod in principio erat Verbum et Verbum erat aput Deumet Dens est Verbum (To. 1. 1) homo per id quod Verbum caro factumest et babitaoit in nobis (Tbd.. I. 14) ... Quern 4itaque sicnt hominemdiabolica tentat astutia, eidem sicut Deo angelica famulantur officia...Tar in alt loc: Propter bane ergo unitatem personae in utraque naturaintelligendam, et filius hominis legitur descendisse de caclo, cum filiusDei carnem de ea virgine, de qua natus est, assumpserit. Et rursus Fi-lins crucifixus dicitur ac sepultus, cum haec non in divinitate ipsa,qua Unigenitus consempiternus et consubstantialis est Patri, sed in na-turae humanae sit infirmitate perpessus.

www.digibuc.ro

281

Nicea §i a hotdririlor sinodului din 431, care a adoptat doc-trina s. Cyrill. Eusebiu din Dorylaeum, acuzatorul lui, a fostimpiedecat sä vorbeascd fiindca a vorbit in anul trecut la sino-dul din Constantinopol. Apoi, atat el cat §i patriarhul Fla-vian, au fost destituiti sub pretext ca au adaugat lucruri noila formula dela Nicea, vorbind de douä naturi in Isus Chris-tos. Calugdrii fanatizati ai lui Barsumas, impreunä cu soldatiiadu§i de comisarii imperiali, au nävälit in bisericd §i au silit,prin badi §i amenintäri din cauza lor Flavian a muritpeste cäteva zile pe episcopii prezenti sà isaleascä achita-rea de orice \Tina ereticä a lui Eutyches §i destituirea ca ere-tici a patriarhilor Flavian din Constantinopol i Domnus dinAntiochia, i a episcopilor Ibas din Edessa, Theodoret dinCyrus qi Eusebiu din Dorylaeum. Credinta in douä naturi aleMântuitorului a fost condamnatd. Delegatii luk Leo cel Mare,care au protestat i au refuzat sä iscaleasca, abia au pututscäpa cu fuga dupd ce au prima apelurile adresate papei deFlavian si Eusebiu. La Roma a apelat mai târziu §i Theo-doret.3)

Theodosiu II s'a grabit sà aprobe hotäririle sinodului, de-spre care documentele contemporane ne dau detalii inspäi-mântätoare, poruncind ca toti episcopii din imperiu sä iscà-leascà formula dela Nicea, cäreia nu este ingäduit sä i-seadauge nimic §i nici un aderent de al lui Nestoriu i Flaviansd nu, fie indltat la treapta arhiereascd §i nimeni sa nu indrä-sneaseä a citi scrierile lui Nestoriu §i Theodoret, care trebuiescarse ori unde se vor gäsi. Si pentruca triumful monophisismu-lui sal fie §i mai deplin i confuzia §i mai mare, in locul luiFlavian a fost inältat in scanul patriarhal al Constantinopo-lului calugärul din Alexa9.dria, Anatolius, fost 'Ana aci agental lui Dioskur la curtea impäräteascä.

Ortodoxia orientald se gaisia in cea mai mare primej die:in fruntea, bisericilor din Alexandria, Ierusalirn §i CaesareaCappadochiei pästoriau ereticii monophisiti, Domnus din An-tiochia era alungat din scaun iar in capitala imperiului Dios-kur îi impusese pe omul sdu de incredere.

Norocul a fost cä in aceste imprejuräri deosebit de grelescaunul patriarhal al Rome! era ocupat de unul din cei maisträluciti papi pe care i-a avut cre§tinismul. Energic, orn de

3) Actele sinodului in Mansi VI.

www.digibuc.ro

282

actiune, teolog profund i subtil diplomat, Leo cel Mare a de-sf asurat o neobosita activitate statornicà pentru salvarea puri-tatii ortodoxiei din partile de rásarit ale imperiului, atât deadânc sguduita i framântala de ereziile, care s'au succedatuna dupa alta. In Octombrie 449 a convocat un sinod la Roma,care a condamnat hotaririle latrociniului" dela Ephes. Proba-bil, sinodul a condamnat i pe Dioskur, fiindca acesta, cum re-zultä din actele conciliului dela Calcedon, l-a excomunicatel pe papa. Dupa sinod, Leo a scris imparatului ca sa pastrezestatu quo pâna la convocarea unui mare sinod cu episcopi dintoate provinciile; a scHs apoi surorii imparatului, Pulcheria,cerându-i sprijinul; a scris clerului i poporului din Constan-tinopol ca sa ramânà statornic in credintá i sa nu acceptehotäririle dela Ephes. Si tot la staruintele lui au intervenit lainceputul anului 450 pe langa Theodosiu si imparatul din Oc-cident Valentinian III, sotia sa, imparateasa Eudoxia sora lui.Theodosiu si mama sa Gal la Placida, accentuând drepturilepapei dela Roma de a judeca in chestiunile de credinta si inconflictele dintre episcopi i rugandu-1 sa se supuna indemnu-rilor lui Leo.

In Iu lie 450 Theodosiu II a murit. Tronul imparatesc afost ocupat de sora sa Pulcheria si de sotul acesteía Marcian.Episcopii exilati au fost rechemati din surghiun, osemintele luiFlavian duse la Constantinopol i asezate, in prezenta nouilordomnitori, in biserica Sfintilor Apostoli, iar Chrysaphius, cu .noscutul protector al lui Eutyches, a fost osândit la moarteexecutat. Apoi Marcian a scris papii comunicându-i urcareasa pe tron si intentia de a convoca un mare sinod, care sárestabileasca pacea bisericii. Scrisoarea, care e dela sfârsitullui August ori inceputul lui Septembrie (450), vorbeste de pri-matul episcopului Romei si de dreptul de supraveghere al luiin chestiunile de credinta. In acelasi timp noul patriarh, Ana-tolius, pentru a obtine recunoasterea solicitata din parteapapei Leo, a iscalit impreuna cu o multime de alti episcopi,adunati, probabil- in Noembrie, intr'un mic sinod la Constan-tinopol, scrisoarea dogmatica a acestuia. Situatia, cum vedem,s'a schimbat cu totul dupa moartea lui Theodosiu II.

www.digibuc.ro

283

B. Conciliul dela Calcedon (451) i desvoltarea rnonophisismu-lui *Ind la urcarea pc iron a lui Iustinian (527).

Noul conciliu, de care vorbia Marcian in scrisoarea sacatre papa, a fost convocat pentru 1 Septembrie 451 la Ni-cea. Leo, neputand participa personal, a delegat ca reprezen-tanti ai sal pe episcopii Paschasinus din Lilybaeum (azi Mar-sala in Sicilia) si Lucentius si pe preotii Bonifacius í Basilius.Paschasinus avea delegatia speciala de a prezida, el, lucra-rile conciliului in numele Papei. Praedictum fratrem et coepi-scopum meum (Paschasinum) vice mea synodo convenit praesi-dere, scrie Leo impáratului Marcian la 24 Iunie 451.

Conciliul care e al 4-lea ecumenic s'a deschis la 8Septembrie, nu in Nicea unde fusese convocat la inceput, ci laCalcedon, in biserica s. Euphemia, in speranta ea' imparatulocupat cu rasboiul impotriva Hunilor, care navälisera in Illy-ricum, va putea sa asiste la lucrarile lui. A fost, fara indo-iala, cea mai stralucita adunare bisericeasca pe care a avut-ocrestinisrnul pana atunci. Au luat parte circa 600 de episcopi,aproape toti din Orient, Occidentul fiind reprezenat, in afarade delegatii papali, numai de episcopii africani Aurelius siRusticianus. Imparatul era reprezentat de sase comisarisenatul si-a avut si el 11 reprezentanti ai lui. S'au tinut cutotul, intre 8 Septembrie si 1 Noembrie (451), 16 sedinte, incare, in afara de masurile personale destituirea lui Dios-kur, recunoasterea ortodoxiei lui Theodorei din Cyrus siIbas din Edessa s'a citit scrisoarea dogmatica a papei Leo,primitä cu insufletire de cea mai mare parte a episcopilorprezenti, care, dupa lectura ei, spuneau ca ea cuprinde cre-dinta ss. Parinti, credinta apostolilor si ca. Petru a vorbit pringura lui Leo, s'a condamnat atat erezia lui Nestoriu cat siaceea a lui Eutiyches si, la dorinta imparatului, s'a redactat'o nouä formula a invataturilor privitoare la divinitatea siumanitatea lui Isus Christos si la felul unirii in El a celordoua naturi, &Nina si umana. Formula este un rezumat scurtal scrisorii dogmatice a papei Leo. Textul ei esté urmatoruhUrmand pe sfintii Parinti, invatam ca Fiul si Domnul nostruIsus Christos este unul si acelas, perfect in divinitate si per-fect in umanitate, Dumnezeu adevarat i orn adevarat, dinsuflet rational si trup, de o fiinta (consubstantial, 60615aLo.;)cu Teal dupa divinitate si de o fiinta cu noi dupa umani4

www.digibuc.ro

284

tate, intru toate a,semenea nouâ afará de päcat, (Evr, & 15)tnAscut in ce priveste divinitatea din Tatäl inainte de veci, iarin zilele din urm5., pentru noi si pentru a noastrâ mântuire,ndscut din Feciora Maria in ce priveste umanitatea: unulacelas Christos, Fiul Domnul unul nascut, in douà naturi(b 660 cp6creatv). Bird amestec, fârâ transformare, indiviseinseparabile, unirea nesuprimând deosebirea naturilor, ci, maiales, fiecare din cele cloud naturi pastrat proprietâtilesale, si s'a unit intr'o unica persoanâ i intr'o unicâ subsis-tentâ np6atimov xrzi [jay únbcrrocacv) (Isus Christos) n'a fost im-p5rtit sau divizat in douà persoane, ci este unul i acelasFlu i unul näscut Cuvântul Dumnezeu, Domnul Isus Chri-stos, precum mai inainte Profetii (au profetit) despre el siinsui Isus Christos ne-a învätat i ne-a transmis simbolulPArintilor1) ".

Ho täririle conciliului .a.farà de canonul 28, care acordapatriarhatului din Constantinopol, rangul al 2-lea dupâ acelal Romei au fost aprobate de papa Leo cu scrisoarea din21 Martie 453, Inca înainte de aceas LA data i anume prinedictele din 7 Februarie, 13 Martie, 6 si 28 Iulie 452, .impa-ratul a luat mäsuri severe contra acelora, care mai discutàchestiunile solutionate definitiv de conciliu si a oprit ca mo-nophisitii sâ aibe preoti, amenintând cu exilul i confiscareaa verilor a tat pe aceia care i-ar hirotonisi cât si pe horotoni-siti. Asemenea, nu se pot intruni, nu pot face testamentenici nu pot mosteni, nu pot fi militari, etc. Toate scrierilemonophisite trebuiesc confiscate si arse, iar râspânditoriiautorii lor pedepsiti cu exilul i confiscarea averilor. Euty-ches si Dioskur au fost exilati.

Dar ca i dupà conciliul dela Nicea, nici aproape unani-mitatea cam impusä ca i la Nicea a hotdririlor delaCalcedon i nici intensa actiune de 15.murire a adevärurilorde credinta stabilite acolo, desf àsuratä de papa Leo, n' auputut restabili pacea i linistea in bisericile din Orient. Oro-area de erezia lui Nestoriu si de tot ce putea fi interpretat:in sens nestorian, iar de altà parte enormul prestigiu alaposatului Cyrill al Alexandriei, prestigiu confirmat de sino-

dul dela Ephes din 431, au constituit cele cloud puternice

Actele sinodului la Mansi vol. VI si VII. Analiza lor la Ilefele112 pp. 410-544.

www.digibuc.ro

285

piedeci, aproape de neinvins, in calea triumfului formuleicalcedoniene. Si intr'aclevar, luptele au isbucnit a doua zi in:Egipt, in Palestina si in patriarhatul Antiochiei, cu violente

cu vársari de sânge ca pe timpul celor mai tulbun agitatiiariane.

In locul lui Dioskur, destituit de conciliul dela Calcedonexilat, a fost ales in fruntea patriarhiei din Alexandria,

Proterius. Alegerea lui a provocat opozitia violentä a aderen-tilor inaintasului. Plebea fanatizatd a atacat armata insArci-nata cu apArarea ordinei. Dupa moartea imphratului Marcian(457) tulburärile au isbucnit din nou. Partida monophisitácondusd de preotii Timotheiu Ailuros (Ai)upos = pisicA) si dePetru Mongos a ocupat catedrala orasului, a ucis, in bapti-steriul ei chiar, pe patriarhul Proterius, asezând in locul luipe Timotheiu amintit mai sus. La fel au fost alungati si dincelelalte orase episcopii si preotii ortodocsi, deciziunile con-siliului dela Calcedon au fost condamnate, _jar papa Leo sipatriarhul Anatolius al Constantinopolului au fost excomu-nicati. Numai interventia energica a noului impdrat Leo 1 aputut restabili linistea; patriarhul monophisit a fost destituit(460) si exilat in Gangra apoi in Chersonez si in locul luia fost ales Timotheiu Salophakiados, care a pgstorit 'Anala 475.

In Palestina marele numär de cälugâri se vorbeste depeste 10.000 agitati de un tovaräs al lor din Alexandria,Theodosiud au cerut lui Flavian patriarhul Ierusalimului sàcondamne sinodul dela Calcedon. Refuzând, patriarhul a fostalungat si inlocuit cu agitatorul Theodosiu. La fel au fost in-locuiti i episcopii din celelalte orase ale Palestinei cu ade-renti ai ereziei monophisite. Ca si in Alexandria i aci, in.Ierusalim, plebea turburatà de calugarii fanatici a provocatdesordini care au fAcut mai multe victime omenesti. Interven-ia a restabilit ordinea: Theodosiu a fost silit sà

se refugeze, iar Juvenal si ceilalti episcopi alungati si-auputut ocupa scaunele pârAsite.

Nici patriarhatul Antiochiei nu a fost crutat de revoltamonophisitd. Cälugärul din Constantinopol Petru Fullo, sta-bilit aci, a grupat in junil lui o puternicA disidentà eretícä.Patriarchul Martyrius a fost silit s'd se retraga din frunteabisericii. Locul i 1-a luat Petru insusi, care, pentru a eviden-tia caracte'rul monophisit al convingerilor sale, a intregit

www.digibuc.ro

286

Trisagionul (Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara demoarte, mantuieste-ne pe noi) cu cuvintele care Te-ai ref's-tignit pentru noi" introduse dupa Sfinte fdra de moarte".;Adausul era din punctul de vedere monophisit logic: fiind inIsus Christos o singura natura, cea divina, deci identica cua Tatalui si Sfantului Spirit, evident se pntea spune cà intreagaTreimea s'a rastignit pentru noi, Imparatul Leo a intervenit

aci exiland pe Petru i restabilind linistea. Dar cat deaparenta era acesta liníte i cat de putin temeiu seputea pune pe taria convingerilor episcopilor din partileorientale ale Imperiului, a dovedit-o scuria domnie auzurpatorului Basiliscus (476-77), care, crezand ca se poatementine pe tron sprijinindu-se intre altele, í pe elementulmonophisit, a dat indata dupa venirea la domnie un decretimparatesc poruncind ca toti episcopii sá condamne epistoladogmatica a papei Leo si inoirile" dela Calcedon. Aproape500 de episcopi din patriarhatele Alexandriei, Antiochieiierusalimului s'au grabit sa impliniasca strania poruna anoului imparat, condamnand i scrisoarea citata a papeihotaririle dogmatice ale conciliului din 451. Revenirea petron a lui Zeno a insemnat e adevärat, restabilirea ierarhieiortodoxe la Ierusalim, Antiochia si Alexandria, ale carorscaune fusesera din nou ocupate, sub Basiliscus, de patriarhiieretici isgoniti, ea a insemnat insä, in acelas timp, i ince-putul dureroasei schisme, care a durat pang la 519.

Dandu-si seama de primejdia pe care o infatisa pentrusiguranta tronului sfasierile religioase ale supusilor, sfasieride care a beneficiat in masura atat de larga rivalul sau Basi-liscus, imparatul urn-Jai-ea refacerea unitätii sufletesti a lor,chiar cu pretul ruperii legaturilor cu Roma, pierdutä dela476, pentru imperiu. In vederea realizarii acestei paci reli-gioase Zeno a publiciat in 482, la indemnul patriarhului dinConstantinopol Acacius (471-489), faimosul edict `Evov.y.6v

(Henoticon =--- pentru unirea dela verbul vém = a uni) adre-sat episcopilor, clerului i poporului credincios din Egipt,Libya i Pentapolis. Edictul cuprindea o formula de credinta,care, in conceptia imparatului si in a inspiratorului sauAcacius, trebuia sa uniasca, satisfacandu-i, at:at pe ortodocsicat i pe monophisiti i anume simbolul dela Nicea cu intre-girile dela Constantinopol, i hotaririle conciliului dela Ephesdin 431 impreuna cu cele 12 anatematisme ale s. Cyril. El

www.digibuc.ro

287

condamnä i pe Nestoriu si pe Eutyches i accentuiazd. unita -tea personald a lui Isus Christos, care e consubstantial cuTatd1 in ceea ce priveste divinitatea si consubstantial cu noiin ceea ce priveste umanitatea. De cele cloud naturi deosebitenu face nici o amintire speciall si condamnd, pe toti carecred altfel fie la Calcedon fie in alt sinod". Edictul, infond, nu cuprindea nimic eretic, desi insemna repudierea ma-relui conciliu dela Calcedon din 451. Unitatea personald alui Isus Christos era mentinutä i, prin faptul cd se ac-centua consubstantialitatea Lui cu Teal i consubstantialitateaLui i cu noi i prin condamnarea atât a lui Nestoriu câta lui Eutyches, evident, erau recunoscute i cele douà naturi,divind i umand fard a vorbi explicit de ele i f drd a stäruiasupra felului unirii for, cum a facut-o conciliul dela Calce-d on.

Rezultatele Henoticonului au fost diametral opuse celorurmdrite de autorii 1ui. Ortodocsii au rdmas nemultumith'fiindcd respingea Calcedonul, monophisitii fiinda condamnape Eutyches iar cei crescuti in spiritul qcoalei din Antiochia,fiindcd accepta anatematismele s. Cyril, punându-le aldturi desimbolul dela Nicea, si Constantinopol. Confuziunea a dev e-nit si mai mare când cunoscutul Petru Mongos iscdlind Heno-ticonul a fost reasezat in fruntea patriarhiei din Alexandria,in locul lui Ioan Talaia, care a fost destituit si când patriar-hul Acacius din Constantinopol i Martyrius din Ierusalim1-au primit iardsi in comunitatea bisericeascä. Asemenea afost pus din nou in fruntea bisericii din Antiochia, tot inurma semndrii Henoticonului, si celalalt conduator monophi-sit, Petru Fullo, in locul patriarhului Calendion, isgonit si eldin scaun ca si Ioan Talaia al Alexandriei. In urma plan-gerilor primite din acest Orient atât de nestatornic i atâtde adânc tulburat, papa Felix III a convocat in Octombrie484 un sinod la Roma, care deodatd cu Petru Mongos 1-actestituit i excomunicat si pe patriarhul Acacius. Acesta dinurmá a fost acuzat, intre altele, cá a prima pe eretici incomunitatea bisericeasch si i-a asezat in fruntea episcopiilorsi 1-a ajutat pe Petre Mongos, eretic si el, sd usurpe scaunulpa triarhal al Alexandriei. Acacius, tare pe sprijinul impAra-tului, n'a cedat ci a stars si el numele papei din diptichulbisericii din Constantinopol. Astfel s'a ngscut schisma &litrebiserica Romei si bisericile grecesti din Orient, care a durat

www.digibuc.ro

288

panà la inceputul domniei impdratului Justin I, neputând fiinlaturatA cu toate incercärile f Acute de urmasii lui Acacius,Flavita sau Fravitas (489-490), Eupheniu (490-496) si Ma-cedoniu (496-511).

Desi la rAstimpuri scurte au murit si Petru Fullo (488)si Acacius (489) si Petru Mongos (490) si impäratul Zeno(491), situatia in Orient s'a agravat. Succesorul lui Zeno, im-paratul Anastasiu (491-518), ridicat pe tron de sotia sa, im-pArAteasa vAduvA Ariadna, orn altfel cu frumoase insusiri dedomnitor, nu numai cá si-a insusit Henoticonul lui Zeno, ci aluat, cu incetul, o atitudine deadreptul monophisitA. Patriar-chul Macedoniu din Constantinopol, refuzând sá condamnehotäririle dela Calcedon a fost destituit, trimis in exil, (511)

si inlocuit cu Timoteiu (511g18) ; aceeasi soartä a avut-oin anul urmAtor (512) si Flavian din Antiochia, care a fostinlocuit cu Sever, unul din cei mai celebrii reprezentanti aimonophisismului luptator; iar in anul 513 a fost destult, pen-tru aceeasi vind, si patriarchul Elias al Ierusalimului. Patri-1archii din Alexandria au rAmas toti statornici in apAsareaHenoticonului, pe care 11 interpretau in sensul lor monophisit.

Moartea, la inceputul lui Iu lie 518, a inpäratului Anasta-siu a pus capat crizei. Succesorul säu, Justin I (518-527),un bätrân de aproape 70 de ani si cu totul iipsit de culturä,fost pand aci comandantul garzii imperiale, a luat, sub influ-enta nepotului sau Justinian, imparatul de mai tAi ziu, o ati-tudine categorica i energica iompotriva ereziei. Atitudinealui a schimbat dinteoda.tà in intreg imperiul í situatia

atat de dependente, din cauza lipsei de fermitate a con-ducAtorilor ei, de capriciile detinMorilor puterii. De altfel,reactiunea or todoxit s'a manifestat viguros la cAteva zile dupámoartea lui Anastasiu, poporul cerând sgomotos patriarhuluiloan sä accepte fätis hotäririle dela Calcedon, sA. reintroducäin diptich numele papei Leo si sA reia legAturile canonice cubiserica Romei vechi Timid i rezervat, patriarchul a lasat cahotArirea sal fie luatä de un sinod tinut la 20 Iulie cu parti-ciparea a 40 de episcopi, sinod pe care nu l'a prezidat el cimitropolitul Teophil din Heraclea. Sinodul a declarat cA sta..

pe baza celor 4 concilii (Nicea, Constantinopo, Ephes si Cal-cedon) , a hotArit introducerea in diptich a numelor patriarchi-lor Euphemiù si Macedoniu, antecesorii lui Joan, si a papei

www.digibuc.ro

289

Leb, apoi excomunicarea si destituirea lui Sever din Antio-chia.

Dupa putin timp, impäratul, nepotul sau Justinian sipatriarhul loan s'au adresat papei Hormisdas (514-523),comunicandu-i schimbarile petrecute in Constantrnopol si ru-gandu-1 sa reia legaturile cu biserica din Orient, care seafla dela anul 484 in schisma.

Pentru examinarea situatiei la fata locului, papa a trimisin capitala imperiului cinci delegati: pe episcopii Germanusloan, pe preotul Blandus si pe diaconii Felix si Dioscurus,care acesta din urma era originar din Alexandria sicunoscator bun al limbei grecesti si al imprejurarilor din bi-serica Rasaritului. Delegatii au sosit la Constantinopol la 25Martie 519, aducand cu ei formula de reconciliere a papeiduhoscutà sub numele Libellus professionis fidei, pe care tre-buia sa o iscaleasca atat patriarhul Joan cat si ceilali epi-scopi din Orient. Formula incepe cu accentuarea primatuluiepiscopului Romei, intemeiat pe cuvintele lui Christos: Tuesti Petru si pe aceastd piatrd voiu zidibiserica mea (Matei 16,18) si statorniciei bisericei romane in adevarata credinta(In sede apostolica citra maculam semper est catholica ser-vata religio). Urmeazd condamnarea lui Nestoriu, osandit deconciliul dela Ephes, de papa Caelestin si de Cyril dinAlexandria, a lui Eutyches si Dioscur, condamnati de conci-liul dela Calcedon, a lui Petru Mongos, Petru Fullo, si Ti-motheiu Ailuros din Alexandria, a lui Acacius, precurn si acomplicilor bor. In partea a doua a formulei se impune accep-:tarea scrisorilor papei Leo si ascultarea, in materie de cre-dinta, de poruncile scaunului apostolic la care se pastreazaadevarata i intreaga tarie a religiunei crestine.1)

Patriarhul loan si episcopii prezenti in Constantinopol ausemnat formula in chiar palatul imperial. Nu numai Acacius,ci toti succesorii lui, Fravita, Eupheniu, Mlat:;-doniu si chiarsi impäratii Zeno si Anastasiu au fost stersi din diptichul

Suscipimus autem et probamus epistolas beati Leonis papaeuniversas, quas de christiana religioane conscripsit, sequentes inomnibus apostolicam sedem et praedicanties eins omnia constituta.Et ideo spero, ut in una communione vobiscum cu papa Hormis-das! quam sedes apostolica praedicat, esse mereor, in qua est in-tegra et verax christianae religionis et perfecta soliditas. TextillSI eisesc cititorii in Denzinger Bonnawart o. cit. p. 77-79).

19www.digibuc.ro

290

bisericii patriarhale. Biruinta papei a fost desävärsitä i, tre-buie s o recunoastem, necrutOtoare i asprA. Urmasii luiAcacius au fäcut toate eforturile pentru a salva hotäririledela Calcedon i penultimul dintre ei, Macedoniu, a fost cum amv Azut, destituit i trimis in exil fiindcä a refuzat sä le con-damne. Intransigenta, in acest punct, a Romei a ldrgit i eaprApastia, care incepuse de mult a se deschide intre biseri-cile Täsäritene i biserica din Apus.1)

In celelalte bisericii din Orient lucrurile au mers mai greu.In fruntea patriarhatului din Antiochia, in locul cunoscutuluiSeverus, refugiat in Egipt, a fost asezat preotul din Constan-tinopol, Paul, originar din Antiochia chiar. Din acest patriar-hat insä, un numär de circa 40 episcopi din cei 150 pe.care Ii avea au refuzat sä semneze formula lui Hormisdas.In Egipt, de unde Severus desvolta o imensA agitatie prinemisari trimisi in toate provincüle, monophisismul a rAmas.clominant i abia peste douA decenii s'a putut aseza in Alexan-dria un patriarh ortodox aläturi de cel eretic, rOmas stApAn.Mai micA a fost rezistenta in Palestina unde patriarhulloan, desi luase locul lui Elias, destituit i exilat pentru refu-zul de a oandi conciliul dela Calcedon, a fost mentinut, aco-modAndu-se noilor imprejurAri.

C. Monophisismul sub impeiratul lustinian I (527-65).Cele Trei Capita le".

Impäratul Iustin I a murit la 1 August 527, läsAnd caurmas pe nepotul säu Justinian I (527-565), care a conti-nuat cu statornicie si, de multe ori, cu brutalitate, refacerea

religioase a imperiului i, din cauza marilor planuride recucerire a Occidentului, i colaborarea strAnsdi cu bise-rica Romei. Sotia sa, impdrAteasa Theodora, o strasnicäfemee exceptional dotatA, avea, in schimb, pronuntate sim-patii pentru erezia monophisitd. Sigur, la stäruintele ei, careavea o influentA covArsitoare asupra lui Justinian, acesta aingAduit cdlugärilor monophisiti refugiati din Edessa si dinalte pOrti in Egipt, sA se intoarcA in mAnastirile lor, iar un

1)Vezi i aprecierile lui Duchesne in L'Eglise au VI eme siedep. 52.

www.digibuc.ro

291

mare numär se vorbeste de 500 au fost 1äsai sà." seaseze in capitala chiar, intr'un imobil vecin cu palatul impe-rial. Apoi nädäjduind in posibilitatea unei concilileri intrefaderentii ereziei si ortodocsi, a invitat pe reprezentantii si aiunora i ai celorlali, sà discute impreunä conditiile impa-carii, iar mai târziu (534-535) 1-a invitat la Constantinopol

pe celebrul sef al monophisismului, Severus, din surghiunulegiptean, gazduindu-1 in insäsi resedinta impäräteascl. Noulpatriarh Antim, fost episcop in Trebizonda, un mare ascet,care petrecea mai mult in Constantinopol, bucurându-se defavoarea speciald a impärätesei Theodora, si care a luat, la535, locul lui Epiphaniu, succesorul, dela 520 inainte, al pat-riarhului loan, s'a läsat repede prins in mrejeleSeverus. Papa Agapet, sosit si el atunci la Constantinopol, siinformat de relatiile dintre noul patriarh i primejdiosuloaspete egiptean, pentru a evita primejdia unei noui schisme,a intervenit energic ca Antim sä fie inläturat. Interventiareusit: acesta a demisionat fiind inlocuit cu Mennas care aphstorit pang. la 552.

Alungat din fruntea marilor biserici la Constantinopol,Antiochia, Ierusalim si chiar si in Alexandria pástoreaucapetenii ortodoxe i persecutat din par tea autoritatilorpublice monophisismul a reusit totusi, multumitä sprijinuluistatornic í abil al inparätesei Theodora, sä. se mentinä i sase organizeze. Episcopii Ioan de Hephaestos i, mai ales,lacob Baradai de aci numele de iacobiti dat monophisitilor

au cutreierat provinciile asiatice predicind erezia, sfintindpreati si episcopi i organizänd bisericile monophisite inde-pendent de cele ortodoxe. Cu toate deosebirile de conceptiidogmatice si de schisme ivite in sânul lui, monophisismul s'amentinut pânä azi.1)

Justinian insä n'a renuatat la idealul ref acerii unitätiireligioase a imperiului. Indemnat de mitropolitul TheodorAskideas din Caesarea Cappadochiei, care se afla la Constan-tinopol, si, färä indoialà., i de imparateasa Theodora, impa-ratul, mare iubitor de controverse teologice cu putin ina-inte daduse faimosul decret cu zece 'anatematisme contra in-vätäturilor lui Origene s'a hotarit sa facà un nou pas pen-

1) Pentru evolufia doctrinei monophisike vezi Tixeronril ITT. 1 1.2

squ ,,au. mai pe larg, Duchesne, L'Eglise au VI-erne siecle pp. 338 squ.www.digibuc.ro

292

tru a atrage in sânul ortodoxiei cel putin o parte a diziden-tei monophisite, Astfel a desläntuit lupta in jurul celor

Trei capitole", fárá alt rezultat decât noi agitatii si sterile

absurde si o serie de schisme In Occident, care au duratpana la sfârsitul veacului al 7-lea.

Sub numirea ,,Trei capitole" se inteleg episcopul Theodordin Mopsuestia, operele lui Theodoret din Cyrus si scrisoarea

lui Ibas din Edessa câtre episcopul Maris din Andaschir(Persia). Cel dintâi a fost, cum am vázut, unul din autorii ere-ziei nestoriane; a murit insa pe scaunul sau episcopesc incomunitatea bisericii fárà ca vre'un conciliu nici cel dinEphes nici cel din Calcedon sa se ocupe de persoanaoperele lui. Theodoret din Cyrus, autorul formulei de impá-care din 433, a fost, cum se stie, unul din marii dusmani ai s.Cyrill, pe ale cârui scrieri isi intemeiau monophisitii erezialor. Lânturindu-si doctrina i condamnând pe Nestoriu, conci-liul dela Calcedon 1-a reasezat in scaunul säu din Cyrus, undea phstorit pânâ la moarte (457). Ibas a fost dela 435 inainte'episcop al Edessei qi mare admirator al pperelor lui Theodordin Mopsuestia pe care le-a tradus in limba syriacä. A lost siel unul din dusmanii s. Cyrill si nu s'a putut impäca nici cureconcilierea din 433 dintre acesta i Ioan din Antiochia. Inscrisoarea trimisä, probabil la 433, colegului sAu Maris dinAndaschir, Ibas, vorbind de polemica dintre Nestoriu i s.Cyril! si mai ales de cele 12 anatematisme, Il acuza pe acesta

de apollinarism í criticâ hotaririle conciliului dela Ephes(431). Pe Theodor din Mopsuestia 11 numeste herald al ade-

varului i invâtâtor al bisericii". Conciliul din Calcedon exa-minând si scrisoarea lui Ibas 1-a declarat pe autorul ei orto-dox, cerându-i numai sa condamne pe Nestoriu i Eutyches.

Monophisitii, intemeindu-se, cum am amintit, mai ales pescrierile s. Cyrill aveau o deosebitä antipatie fath de memoriacelor trei i faptul cA nici unul din ei, precum nici scrierilelor, nu au fost condamnate, era invocat ca argument impotrivacireptei credinte a bisericii oficiale. Iustinian nadajduind,prin condamnarea lui Theodor din Mopsuestia si a scrierilorlui Theodoret i Ibas, va usura revenirea in sânul bisericei amonophisitilor, a publicat la 544 faimosul edict, care a provo-cat atâtea lupte i atâtea frâmântäri. Textul lui nu ne estecunoscut decât din fragmentele pästrate de episcopul africanFacundus care petrecea atunci in Constantinopol, in scrierea

www.digibuc.ro

293

sa Pro defensione trium capitulorum" §i dintr'o scrisoare a luiPontianus, alt episcop african, catre Iustinian. Edictul con-damna pe Theodor din Mopsuestia, operele scrise de Theodo-ret contra s. Cyrill si contra anatematismelor lui, apoi scrisoa-rea amintita" a lui Ibas, episcopul Edessei. Desi el incheie cuosandirea acelora care ar afirma ca prin condamnarea scrieri-lor acestor doi din urmä s'ar nesocoti hotäririle conciliuluidela Calcedon, edictul imparatesc a produs totusi, mai ales inbisericile din Occident, o nemultumire i o revolta putinobisnuitä. Inainte de toate, era privitä cu ochi rai condamna-

rea unei persoane raposate inainte cu 100 de ani in comunita-tea bisericeasca, a unei persoane deci, impotriva careia, 'Ana'a fost in viata, nu s'a crezut necesara luarea nici unei ma-suri. Condamnarea lui Theodoret din Cyrus si a lui Ibas eraprivitä ca o osandire a insusi conciliului dela Calcedondesi imparatul lovia, in punctul ultim al edictului, cu ana-tema pe cei care i-ar fi dat aceasta interpretare.

Prin nenumäratele mijloace, care îi stateau la dispozitie,impgratul a determinat atat pe patriarhul Mennas din Con-

stantinopol cat i pe Ephrem din Antiochia i Zoilus din Ale-xandria, sa iscaleasca edictul i dupa ei 1-au iscalit aproapetoti episcopii din Orient. Lipsia insä iscalitura papei, careiaIustinian si Theodora U. atribuiau o importanta deosebitä, maiales ea' Mennas declarase cà daca nu va íscàli i papa, el isirevoaca" iscalitura data, iar de altä parte un mare numar deepiscopi din patriarhatul Constantinopolului, s'au plans lui-tefan, .reprezentantul (apócrisiar) papei pe langa curtea im-

periala, cà si-au dat iscalitura numai siliti. 5i, mai ales, eranecesara aprobarea papei, fiindca delegatul amintit al lui arupt legaturile canonice cu patriarhul Mennas i la fel a fäcutsi episcopul Decius din Milano, precum si cei dol episcopi afri-cani ce se aflau atunci in capitala imperiului. Papa era intimpul acela Vigiliu, ajuns in fruntea bisericii prin protectiaTheodorei, areia se spunea, promisese pe and petre-cea in Constantinopol ca delegat al papei Agapet, ca-i vasprijini politica atat de amicala fatal de monophisiti i prinintrigile comandantului Belisarie si ale sotiei sale Antonina,carora le-a cazut jertfa papa Silverus, exilat pe insula Pal-maria unde a murit in cea mai mare mizerie, pane tribulatio-nis et aqua angustiae, cum citim in Liber pontificalis.1) Din

1) Duchesne. L'Eglise au VI-érne siécle p. 154.www.digibuc.ro

294

cauza aceasta vi din cauza firii lui violente, Vigiliu era foarteputin simpatizat de lumea romand. In drum spre Constantino-poi, 'uncle a fost invitat de imparatul, Vigiliu a fost intâmpi-nat pretutindeni de episcopi, de cler vi de credinciovi care-icereau sA nu aprobe edictul de condamnare a celor Trei ca-pitole".

Sosit in capitala imperiului la 25 Ianuarie 547, papa incAsub impresia manifestatiilor de acasd, din Sicilia, unde se re-fugiase din calea ndvälirü Gotilor i unde petrecuse un an dezile, vi din cursul calAtoriei, a aprobat atitudinea delegatuluisdu Stefan vi a refuzat, vi el, orice legAturA cu patriarhulMennas i cu episcopii care au semnat edictul impArAtesc. Ince-tul cu incetul insA, s'a lásat convins de argumentele lui Iusti-nian, ale Theodorei vi ale teologilor din jurul lor, de per-spectivele intoarcerii monophisitilor in sânul bisericii, i, maiales, de angajamentele scrise, pe care le luase inainte de a.ajunge papa, §i pe care imparatul vi imp ArAteasa i le flutu-rau mereu pe dinaintea ochilor. Dup A vase luni de rezistentd,a acceptat sA intre in relatiuni cu Mennas jar dupd un simu-lacru de sinod, la care au participat vre-o 70 de episcopi, carerefuzaserà sA semneze edictul, a aprobat vi el la 11 Aprilie548, condamnarea celor Trei capitole" prin Judicatum-ul sdutrimis patriarhului Mennas. Judicatum-ul papii Vigiliu a lostsocotit de Iustinian vi de Theodora aceasta a murit dupädouà luni, la 28 Iunie al aceluiav an ca o mare biruintä apoliticii lor bisericevti vi, de aceea, a fost indatA trimis tutu-nor episcopilor ca sA imprástie indoielile celor care au iscAlitedictul impArAtesc numai de fried i rezervele acelora, careinch' nu-1 iscAliserd.

Devi Vigiliu a accentuat cu deosebitA vigoare in Judica-turn-ul sAu, cA prin condamnarea celor Trei capitole" hota-riffle conciliului dela Calcedon rarnân intacte, pAstrAndu-stdeplina lor vigoare si valoare, gestul lui a produs o extraordi-narà agitatie in sânul bisericilor din Occident. Inainte de toates'au ridicat impotriva papii, clericii, care se gäsiau cu el laCOnstantinopol intre acevtia era si nepotul sàu, diaconulRusticus vi care au rAspandit in toate pArtile thea cA papas'a abatut dela cele stabilite la Calcedon. In unele provinciica Scythia, Illyricum, Dalmatia, Africa vi panA departe inGallia, turburärile au luat forme violente. Toate scrisorile de-lämurire trimise de Vigiliu n'au putut potoli nemultumirile.

www.digibuc.ro

295

Episcopii din Africa au mers atât de departe incat au tinut la550 un sinod sub conducerea lui Reparatus din Carthago, careI-a excomunicat pe Vigiliu panà când va da semne de po-ca.inta revocându-0 Judicatum-ul.

Sub impresiunea acestor mari mi§cari, papa, de acord cuIustinian, a hoax-it revocarea Judicatum-ului si supunereachestiunei celor Trei capitole examinarii unui nou conciliu. Ma-sura era, farä indoiala, bunä §i acordul intre eei doi putearestabili pacea atat de adânc tulburatä a bisericii, daca. impa-ratul l'ar fi respectat. Acesta insä indemnat de neastampara-tul Theodor Askidias, patriarhul Caesareei, a publicat la 551un nou edict impotrica celor Trei capitole", Edictul, cunoscutsub titlul: 'Op.oXoyfct 7datecog loucruvcowciii afrcoxpáTopog xca& Taw

_

"z-pttbv xaciocaodov (Marturisirea de credinta a impäratului Iusti-nian contra celor Trei capitole), cuprinde dotia parti, In par-tea intaia, dupa o expunere a credintei catolice despre sf.Treime, despre Isus Christos, accentuand unitatea persoaneidualismul naturilor contra lui Nestoriu §i a monophisitilor,arata ca cuvântul cp6atg din definitia s. Cyrill pia cpt5ats Toij O'sc),45

MYou otaccPxolAn trebuie inteles in sensul de 57c6atacstg i com-bate diversele argumente invocate de monophisiti impotrivaexistentei in Isus Christos a doua naturi. Partea a doua cu-prinde 13 anatematisme redactate dupa modelul anatematisme-lor s. Cyrill. Anatematisma intaia condamna. pe cei care nurecunosc ca Taal, Fiul i s, Spirit sunt trei persoane distinctesi au o singura naturä; a doua, pe cei care nu recunosc ca fiullui Dumnezeu s'a facut om qi, deci, are dotia una dinetern, din Tatal i una in timp din Maria; a treia pe cei careneagä ca Logos-ul este identic cu Isus Christos care a patimitpentru noi; a 4-7 condamnä erezia lui Nestoriu, lar a 8-10erezia monophisita. Anatematisma a 11-12 co ndamnä pe aparä-torii lui Theodor din Mopsuestia ale carui rataciri sunt arätatein 4 puncte; a 12-a condamna pe aparätorii scrierilor lui Theodo-ret din Cyrus scrise contra conciliului din Ephes, contra s.Cyrill §i contra anatematismelor lui, Cäci motiveaza edic-tul din cauza acestor blasfemii a fost Theodoret destituitdin episcopat §i, mai tarziu, la conciliul din Calcedon a fostsilit sal Inv* chiar contrar celor scrise mai inainte §i sa mar-turisiascä credinta cea adevarata". Anatematisma ultima (a13-a) condamnä pe aparatorii scrisorii lui Ibas &are ereticulpersan Maris, fiindca neaga intruparea Cuvantului afirmând

www.digibuc.ro

296

ca nu acesta, ci numai omul in care a locuit Cuvântul, s'anäscut din Maria, ataca conciliul din Ephes spunand a 1-acondamnat pe Nestoriu fard a-1 asculta si, in fine, fiindca aatacat anat&matismele s. Cyrill numind pe autorul lor eretic.In incheiere edictul combate pe aceia care spun ca la Ca lce-don a fost reabilitata scrisoarea lui Ibas, ca. Theodor dinMopsuestia a murit in sânul bisericii si deci nu poate fi con-damnat acum la o suta de ani dupa moartea lui.1)

Noul edict a facut o penibila impresie asupra Papei siasupra marelui numär de episcopi din Occident ce se aflau cuel in Constantinopol. Imparatul a trimis si edictul cel nou tu-turor episcopilor din Orient ca sä-1 iscaleasca, luând másuridrastice impotriva celor care se opuneau, cum arata cazul pa-triarhului Zoilus din Alexandria, care refuzând sa iscaleascaa fost repede inlocuit cu un anume Apollinaris. De data acea-sta papa Vigil a dovedit statornicie si un deosebit curaj. Nunumai ea a refuzat sa iscalleasch ci 1-a excomunicat atat peMennas cat si pe Askidias. Din cauza aceasta a fost supus siel si episcopii latini care se aflau acolo, celor mai injositoaremaltratari. Insotitorii i-au fost arestati, iar el a scapat defuria soldatilor care voiau sa-1 scoata cu forta din bisericä,numai in urma interventiei sgomotoase a poporului. Din Con-stantinopol s'a refugiat in biserica s. Euphemia din Calcedonunde se tinuse inainte cu 100 de ani conciliul impotriva ere-ziei monophisite. De aci a adresat in 552 intregii biserici ca-tolke o lungá scrisoare encyclica, in care arata persecutiile lacare este supus i motivele care-1 determina sa se opuna con-damndrii celor Trei capitole.

Pe ziva de 5 Mai 553 a fost convocat la Constantinopolsi concilul care urma sa examineze chestiunea osandirii luiTheodor din Mopsuestia, a scrierilor lui Theodoret din Cyrussi a scrisorii lui Ibas. Sinodul a fost prezidat de noul pa-triarh Eutychius, succesorul lui Mennas, mort in, August 552, sila el au luat parte la inceput 145 de episcopi, al caror nu-mar s'a urcat apoi, pana la sarsit, la 164. Intre ei se gasiau

patriarhii din Alexandria si Antiochia i delegatii patriar-hului Eutychius din Ierusalim. Papa a refuzat sa ia parte, El

Textul edictului in Mansi IX, 537 squ si in Migne, Patrologiagraeca LXXXVI col. 993 squ. 0 analizrt ananuntitä a lui in HefeleII2 pp. 836-844.

www.digibuc.ro

297

voia) ca sinodul sa aiba loc undeva in Italia ca sa poatä par-ticipa in numär potrivit si episcopii din Occident. Toate in-cercarile lui Iustinian, care i-a trimis delegatiuni peste dele-gatiuni, n'au putut schimba atitudinea lui Vigiliu. Acesta a re-dactat, in schimb, pentru impäratul un lung memoriu, pe carei 1-a hinds cu data de 14 Mai, Memoriul, cunoscut sub nu-mele de Constitutum, a fost semnat, in afará de el, de 16episcopi, cei mai multi din Occident si de 3 clerici romani.Dupá ce al un scurt istoric al felului cum s'au desfäsuratelvenimentele 'Ana' aci, papa se ocupá amänuntit de fondul-groblemei. In ce-1 priveste pe Theodor din Mopsuestia, recu-noaste ca.' invdtaturile lui sunt eretice, si cä ele au fost, im-plicit, osâ.ndite la Ephes si Calcedon si cu autoritatea saapostolicä, ex apostolica sententiae auctoritate , le con-damnä, si el. Persoana lui insä n'a fost osânditä. niciodatà, ela murit in sânul bisericii si nu poate fi condamnat acum, dupämoarte. Cu atát mai putin poate fi condamnat Theodoret, carea semnat scrisoarea dogmaticá a papei Leo, a acceptat hotá-ririle dela Calcedon, a condamnat invältäturile lui Nestoriu si,,prin cest iapt, a dat satisfactie complea memoriei s. Cyrillpe care 1-a atacat in scrierile sale. In ce priveste scrisoarealui Ibas, ea a fost examinatá de delegatii papali la conciliuldela Calcedon, care au declarat-o conforma doctrinei ortodoxe,Mfg ca vre-unul din multii episcopi prezenti sà aibä ceva im-potriva acelei declaratiuni. Apoi Ibas a recunoscut conciliuldela Ephes si a reluat relatiile cu s. Cyrill, dupa ce acesta a,explicat sensul adevärat al celor 12 i anatematisme ale sale.Hotäririle conciliului dela Calcedon trebuiesc respectate cusfintenie in toate punctele lor, deci si in cele privitoare laTheodoret si la Ibas.1)

Dupá primirea memoriului,, impäratul s'a hotarát sá re-curga la o másurá extremä: in sedinta a 7-a dela 26 Mai asinodului un delegat al sdu a prezentat o serie de scrisori alelui Vigiliu, intre care era una cátre Iustinian, o a doua cätreTheodora, in care promitea condamnarea celor Trei capitole",edictul prin care a excomunicat pe cei cátiva clerici romanicare au provocat agitatille cunoscute dupä publicarea Judica-tum-ului, si scrisoarea cätre episcopul Valentinian din Tomissi Aurelian din Arles, in care justifica osândirea faimoaselor

') Textul Constitulum-ului in Mansi IX, 61 106.

www.digibuc.ro

298

Trei capitole. Totodatà a comunicat sinodului ordinul impä-ratului de a-1 §terge pe Vigiliu din diptihul bisericii, fiindas'a facutf pärtaq ereziei lui Nestoriu refuzänd condamnarea so-licitatä. Re1aii1e cu s. Scaun apostolic vor fi insä mentinute,spunea curiosul ordin impärätesc.

La 2 Iunie sinodul s'a inchis dupä ce a votat condamna-rea celor Trei capitole §i a fixat 13 anatematisme, care suntluate, ici-colo aproape textual din Op.oAoy( ce dela 551 a impà-ratului. Hotäririle sinodului au fost semnate de 164 de epi-scopi. Aceste semnáturi insä nu-1 multumeau pe Iustinian i deaceea hotdririle au fost trimise in toate provinciile orientale casä. le iscIliasc5. §i episcopii care nu au luat parte la sinod.Papa Vigiliu, care petrecea de 6 ani departe de Italia, chi-nuit §i maltratat zi de zi se spune cd ar fi fost trimis lamuncd silnica chiar in cele din uring a cedat §i el, dupäice a vázut cä hotdririle condiliului dela Calcedon suat respec-tate. La 7 luni dupd inchiderea sinodului, in 8 Decembrie 553,in scrisoarea trimisä. lui Eutychius, patriarhul Constantinopo-lului, Vigiliu declara cà impreunä cu ceilalti eretici condam-nati de cele patru concilii, condamnä qi el pe Theodor, fo-stul episcop al Mopsuestiei i scrierile lui, asemenea §i ceeacea scris Theodoret contra dreptei credinte, contra anatemati-smelor s. Cyrill §i contra conciliului dela Ephes, apoi scrisoa-rea lui Ibas cätre persanul Maris. Peste vreo 2 luni §i jumd-tate (23 Februarie 554) a trimis §i episcopilor din Occident, olunga scrisoare in care le explic5. indreptätirea condamndriicelor Trei capitole".1) In urma acestor douä scrisori a fostläsat sà se reintoarca in Roma, acum eliberatà de sub stapS.-nirea Gotilor i supusä din nou imperiului roman. A muritinsä pe drum la Syracuza de o boalä grea care-1 chinuia demult, la inceputul lui Iunie 555. In locul lui a fost a§ezat infruntea bisericii din Roma, Pelagius, care, §i el, a confirmat

sinodului lui Iustinian, numit apoi al 5-lea concilierecumenic.

De0 nici impAratul nici papa nu au cerut adesiunea per-sonalä a episcopilor din Occident la condamnarea celor Treicapitole" cum s'a cerut a celor din Orient chestiunea erasocotitä pur orientalä, iar pentru valabilitatea hotäririlor sino-dului din Constantinopol era suficientä aprobarea papei

Araindou'ai scrisorile in Mansi IX, 414 squ 457 squ.

www.digibuc.ro

299

totusi faptul cà. Pelagius, sustinatorul fervent al lui Vigiliupe timpul cand acesta rezista darz, iscalise condamnarea, aagitat enorm sufletele. Mitropolitii din Aquilea si Milano aurupt orice legaturi cu scaunul din Roma. Schisma a continuat

dupd moartea, la 561, a lui Pelagius §i abia tarziu, in jurulamului 700, pe timpul papei Sergiu, au disparut si ultimeleresturi ale ei. Episcopii din Gallia grupati in jurul scaunuluidin Arles, s'au adresat, prin regele lor Childebert, direct pa-pei Pelagiu cerandu-i lamuriri, iar in Africa schisma a pututfi impiedecata numai prin mijloace violente.

Cum am accentuat dela inceput, intreaga luptä. in jurulcelor Trei capitole", a fost si sterna í absurda. Monophisitii,a caror convertire se urmaria prin condamnarea lui Theodordin Mopsuestia, Theodoret din Cyrus si Ibas din Edessa aucontinuat sa ramana i sà se organizeze ca monophisiti, inschimb ortodoxia a fost sfasiatd, in Occident, 150 de ani, iarprapastia intre biserica din Apus i Rasarit crestea mereu,pregatind marea schisma, care dureazd pang azi.

6. Monothelismul.

A..Monothelismul pdati la concilial al 6-lea ecumenic.

Tot din tendinta de a readuce in sanul bisericii puternicadisidentä monophisita, s'a nascut l monothelismul. De dataaceasta refacerea unitatii crestine, nu era numai un interesbisericesc .ci avea i o covarsitoare importanta politica. Fulge-râtoarea ofensiva persana condusa de Chosroes II a cucerituna dupa alta cea mai mare parte a provinciilor orientale aleimperiului. La 612 Persil au' ocupat Antiochia, ApameaCaesarea, la 615 Ierusalimul, de unde au luat cu ei i s.Cruce, pe care au dus-o in capitala lor, Ctesiphon; la 617 aucucerit Egiptul si au patruns in Asia pana la, Calcedon. Con-traofensiva viguroasa a imparatului Heraclius (610-641), sus-tinut de entusiasmul si energia inepuizabila a patriarhuluiSergius, inceputa in 622 si continuata f ara intrerupere pana.

la birttmta definitiva, urmata dupa moartea lui Chosroes II(628), a redat imperiului nu numai provinciile pierdute, ci i-aref acut i marele prestigiu sdruncinat. In cursul acestor lungilupte, imparatul a avut prilejul sa constate lipsa aproapetotald de alipire a masselor monophisite fata de imperiul care,identificat cu biserica oficiala ortodoxa, insemna pentru ele

www.digibuc.ro

300

dusmanul neimpacat al ereziei lor. O reconciliere deci a acesteipopulatiuni atât de nurnerpase i o incadrare a ei in ritmul

intereselor generale ale impärätiei, era o importantä problemäde stat. Iata pentru ce Heraclius a luptat cu stdruinta si devo-tament panà la sarsitul vietii, pentru realizarea unitatii reli-gioase a supusilor sal. In aceastä opera a avut, dela inceput,concursul nelimitat si abil al foarte siretului si putin scrupu-losului sdu patriarh Sergius, care, cu putin inainte de naval-lirea persand in Egipt, a intrat in legaturi cu Gheorghe Ar-sas, seful unui grup monophisit din Alexandria, discutând

posibilitatea i ,conditiile unei uniri. Se stie, cal monophsitiiadmiteau in Isus Christos o singura natura i, consecventi cuaceastä doctrinal, o singura energie operatoare pia avipysta

=-- operatio = faculté d'agir). Sergius pornind din principiulgresit cà vipyeca este un atribut al personalitäfii iar in IsusChristos existand o singura. persoana, credea ca i vipyetcc

e una singura i, deci, pe aceasta bazal se poate realizareaducere a disidentelor Ifi. sânul bisericii.

Dela monergismul acesta s'a trecut usor la monothelism,adica la admiterea in Isus Christos a unei singure vointe ( iy

Xtc ), care, ea, determina i tícc i'v6pyetce. De aci numeletreziei: monothelism. In acest sens a scris i episcopuluiTheodor din Pharan (in Armenia) si formula a sugerat-oimparatului Heraclius, care dupa 622, când contraofensivainceputä impotriva Persilor 1-a dus in partile orientale aleimperiului, s'a ocupat personal de delicata problema a reface-rii unitatii bisericesti. In 628 a avut discutii lungi cu episcopulCyrus din Phasis (in Colchis), care dupä lámuririle primite sidela patriarhul Sergius, s'a läsat convins de caracterul orto-dox al formulei cu p.f.cc bineca. Pe baza ei s'a si realizatin 630 la Garin (in Armenia) inteun sinod convocat de catho-ticos-ul Ezdras, unirea cu monophisitii de aci, a urmat apoiunirea unei parti a disidentilor din Syria, iar la 633, dupa cecunoscutul Cyrus a ajuns (631) patriarh al Alexandrei,marea unire din Egipt. Conditiile acesteia au fost fixate in 9puncte ( xecpcacaa ) dintre care, aci, ne intereseaza sfarsitulpunctului 7 al carui text este urmätorul: cine nu meirturi-sefte, cei unul qi acelaf Christos qi Fiu seivetrfeqte ateit celedivine ceit i cele umane printr'o unicei Mpyacc divino-umaner, sä fie anatema.

Bucuria generala produsä de succesul lui Cyrus, care a

www.digibuc.ro

301

fost indatá comunicat i imparatului i lui Sergius, a fost tul-buratä de opozitia dârza a cälugärului Sofronie din Palestina.Acesta petreceà intâmplätor atunci in Alexandria si aflând decele 9 capitole", s'a ridicat cu vigoare impotriva admiterii inIsus Christos a unei singure iv6pysta, care, dupg pärerea lui,constituil o parAsire a formulei dela Calcedon. Incercärilestäruitoare de a-1 face pe Cyrus sâ renunte la unirea fdcutdin aceste conditiuni, ramânând zadarnice. Sofronie a mers laConstantinopol ca s cearà interventia patriarhului de aci,nestiind cá însui acesta este autorul nefericitei formule. Stà-ruintele zelosului cälugàr n'au râmas färà rezultat: Sergiusdându-si seama de tulburarile pe care le-ar putea producedesläntuirea unor noi lupte dogmatice, a rugat si pe Sofroniesi a scris i lui Cyrus sä evite, de dragul pàdi, orke, diScutieasupra unei sau a cloud energii in Isus Christos.

In anul urmätor, 634, câlugärul Sofronie in varstä deaproape 80 de ani a ajuns patriarh al Ierusalimuluiastfel, ortodoxia calcedonianà a castigat un aparátor nu numaide o mare eruditie qi de un neinfricat devotament ci, de aciinainte, si de un enorm prestigiu oficial. Probabil din cauzaaceasta Sergius, care panà aci socotise felul cum s'a ajuns lareaducerea in sânul bisericii a unei parti a monophisitilorin general, intreaga problemä a refacerii unitätii religioase, cao chestiune exclusiv orientalâ i, mai ales, ca o intreprinderepersonalä a impäratului, a scris papii Honoriu, indatd dupäurcarea in scaunul patriarhal a lui Sofronie, informându-1amdnuntit despre incercârile de unire si despre rezultatelelor. Este o scrisoare deosebit de interesanta, plina . de reti-cente, de abilitAti i subtile perfidii. Fiindcâ de ea si de rl-spunsurile primite dela Honoriu se leagä unuls din cele maitriste episoade din istoria bisericii crestine, condamnarea caeretic unui papà din partea unui conciliu ecumenic, ne vomocupa de ea mai pe larg.1)

La inceputul scrisorii, Sergius povesteste ca impdratul incursul cunor discutiuni pe care le-a avut in Armenia cu unanumit Paul, acierentul unei grupâri monophisite, a f Acutamintire de existenta unei singure energii in Isus Christos

aceasta doctring a expus-o i in discutiunile avute mai târ-ziu cu episcopul Cyrus din Phasis, acum patriarh al Alexan-

1) Textul la Mansi XI, 530 squ i Harduin III. 1131 squ.

www.digibuc.ro

302

driei. Cyrus continua Sergius nestiind dacá trebuie sdadmitä (in Isus Christos) una ori doua energii, ne-a intrebatpe noi si ne-a rugat sd-i trimitern declaratii de ale sfintilorPdrinti. Aceasta am si fdcut-o dupä puterile noastre i i-amtrimis scrisoarea lui Mennas catre papa Vigiliu (scrisoarea eapocrifd), care cuprinde citate din sfintii Pdrinti despre o

singura energie i o singurd vointd (in Isus Christos) fdrd ane pronunta i noi asupra chestiunei". Sergius vorbeste apoi derezultatele obtinute de Cyrus din Alexandria, de cele 9 !ca-pitole care au servit ca bazd a unirii monophisitilor din

aproape intreg Egiptul, Scrisoarea relevd i capitolul 7 carevorbeste de o energie, opozitia lui Sofronie, cAldtoria luila Constantinopol i discutiile avute aci cu el. Noi dân-du-ne seama spune Sergius cà din dtscutiuni se potnaste erezii, am crezut necesar sd impiedicam aceastd ceartdde cuvinte si de aceea i-am scris patriarhului din Alexan-dria, cd, acum dupdce unirea e fäcutd, sd nu mat ingdduie

nici o discutie asupra unei ori a cloud energii, ci toti sàcreadd ceeace invatd s. sinoade ecumenice, cd adicd acelasUnul Ndscut,,Domnul nostru Isus Christos opereazd. ( ivepyerv )

cele divine si cele umane Expresiunea ivipyacc

trebuie evitatà cdci, desi este folositä de unii pärinti, li separe unora strdind i jignitoare auzului lor, fiindcd banuiesccä e utilizatd pentru a nega existenta a clouà naturi inChristos. La fel i expresiunea cloud energii, scandalizeazdpe/ multi, pentrucd ea nu se gdseste la nici unul din sfintiiPdrinti i pentrucä din ea s'ar putea trage concluzia,cà se admit cloud' vointe contrare in Christos ca si cândCuvântul ar fi voit sd indure suferintele care ne-au adusmântuirea, iar omul-Christos s'ar fi opus. Aceasta ar fio blasfemie, fiindcd este cu neputintd ca acelas subject sdaibe in aceeasi chestiune cloud volute diametral opuse. Pärin-lii ea' natura umara a lid Christos n'a executat nicio-data.: separat si impotriva indicatiilor Cuvântului unit cu ea,impulsurile sale firesti, ci numai atunci i numai in mdsuravoità de Cuvântul, sau mai clar: precum in orn trupul e cd-%lduzit de sufletul rational, astfel in Christos intreaga naturaurnanä este cdlduzitd de divinitatea Cuvântului; ea era pusdin miscare de Dumnezeu ( 0,sox(wyco; )", Dupdce aminteste

si Sofronie s'a declarat multtunit cu aceastä explicatie si afagacluit cd va evita si el orice discutie asupra unei ori a cloud

www.digibuc.ro

303

energii in Christos, Sergius adauga ca a atras atentiunea siimparatului asupra dificultatilor ce s'ar putea ivi din discuta-rea acestei chestiuni i 1-a rugat sa nu o mai agite nici elsi sa se multumeascal cu invatatura cunoscuta a sfintilor Pa-

ca unul si acelasi Unul Nascut Fiul lui Dumnezeu ope-reaza i cele divine si cele umane i ca. din until si acelasCuvant intrupat, emana indivis i inseparabil i energia divinasi cea umana. Caci asa ne invata si papa Leo in cuvinteleagit utraque forma cum alterius communione, quod propriumest". In incheiere, patriarhul roagal pe Honoriu comunice,in scris, parerea asupra acestei chestiuni si sà indrepte ceeace1-se va pärea gresít.

Papa Honoriu foarte putin orientat asupra celor petre-cute in. Orient, si sigur, temandu-se si de ivirea unor nouiframantari dogmatice, a aprobat tactica patriarhului constan-tinopolitan, prin dotia scrisori, adresate lui Sergius, dintrecare pe cea dintai o cunoastem numai in traducerea gre-ceased, controlatä de conciliul al 6-lea ecumenic, iar din adoua cunoastem numai fragmente. Tactica tacerii e necesarazice el, fiindca trebuie sa evitäm toate inoirile care pot pro-duce scandal in biserica lui Dumnezeu, ca nu cumva cei .neinstruiti sa ne creada nestoriani, daca vorbim de doual ener-gil ca, vorbind de o singurif energie, sä. aparem urechilorsimple c-a suntem eutichiani (monophisiti). Noi trebuie sa neferim ca nu cumva, dupä ce armele rele ale celor dusmani aufost arse, din cenusa lor sä se aprinda din nou flacarile pro-blemelor stinse. In simplicitate i in adevar voim sà marturi-sim ca Domnul Isus Christos, unul i acelas, lucreaza si innatura dívínà i in natura umana. Dacá pentru savârsírea ce-lor divine si a celor umane trebuie sa admitem in Isus Chri-stos doua energii ori numai o energie; este o chestiune care nune intereseaza. Ea ii poate interesa numai pe gramatici. Noistim din s. Scriptural numai atat, ca Christos si Spiritul Sàusfarit lucreaza in multe feluri."1)

Intre timp s'a raspandit i lunga scrisoare sinodala anoului patriarh Sofronie din care a trimis exemplare i papeiHonoriu i lui Sergius. Autorul ia atitudine hotarita pentruexistenta in Isus Christos a dotia energii ca o consecintà aexistentei celor dota naturi, diviná i umana. Acest adevar

1) Textul la Mansi XI, 537-544.www.digibuc.ro

304

este suslinut í dovedit cu puternicä logicä i cu adanca pä-trundere teologicá.') Dupà primirea ei, Honorius a trirnis luiSergius scrisoarea a doua, amintità mai sus. In ea accen-'tuieazä din nou necesitatea evitärii discutillor privitoare launa ori la douà energii, apoi spune ca trebuie sä marturisimea' amandouä naturile unite in Isus Christos lucreazä fiecarein unire cu cealaltd. Cea divinä lucreaza cele divine si ceaumand cele umane, färä ca natura lui Dumnezeu sä se con-funde in umanitat i natura umand in divinitate. In loc sàvorbim de una ori de douä energii, e mai bine sä vorbininumai de douä naturi unite in persoana unicä a Fiului luiDumnezeu si operand fiecare ceeace ii este propriu ( bspro15-nag Tel -eta propria operantes). Honoriu comunicä apoi,lui Sergius a a scris si lui Cyrus din Alexandria si luiSofronie sa evite si ei orice discutie de acest fel. 2)

Scrisorile .papii au insemnat pentru patriarhul din Con-stantinopol un mare triumf. Intemeiat pe ele a redactat fai-moasa 'Ex9,6crtg (Expunere), un edict pe care impairatul intorsdin Syria, unde luptase contra invaziei arabe, l-a semnat sipublicat in toamna anului 638. 3) Edictul cuprinde o eXpunerea invätäturii crestine despre s. Treime i intruparea Domnului

interzice orice discutie asupra unei ori a doua energil, invo-cand in sprijinul acestei oprelisti aceleasi argumente pe carele-a invocat Sergius in scrisoarea sa cAtre papa Honoriu. Elaccentuiazä bash' cu mai multà tärie existenta unei singurevointe in Isus Christos. Un sinod convocat de Sergius la Con-stantinopol a aprobat edictul impärätesc si a impus tuturor,clerici i mireni, sub amenintarea celor mai grele pedepse.acceptarea lui. In Orient, aceastä acceptare nu era grea. Sofro-nie din Ierusalim era mort, iar scaunul säu a fost ocupat deepiscopul Sergius din Ioppe, un monothelist convins. Patriar-hul Macedoniu al Antiochiei, un aderent si el al monotheli-smului, petrecea in Constantinopol, orasul säu de resedintäera ocupat de arabi iar in Alexandria pastoria cunoscutulpatriarh Cyrus. La 9 Decembrie 638, Sergius, autorul adevä-rat al ereziei, moare i locul luí Il ia, la inceputul lunei vii-toare, Pyrrhus, monothelist si el, care convoacà un sinod si

Textul ibidem 461 509.

2) Tex-1111 ibidem XI, 579-582.3) Textul ibidem XL 99- squ.

www.digibuc.ro

305

impune cu si mai multd asprime tuturor episcopilor acceptareaedictului,

Cu totul altfel stäteau lucrurile in Occident. Papa Hono-riu a murit la 12 Octombrie 638, Succesorul säu Severin, pä-storeste abia dota luni. In locul säu a fost ales loan IV, careindatä dupà instalarea in scaunul papal (24 Octombrie 640)a convocat un sinod la Roma si a osândit monotheismul.Osândirea lui a hotaräit-o cu un an ori doi inainte si sinodulconvocat de regele Chlodvig II la Orleans. Sentinta sinoduluidin Roma a fost comunicatà de Ioan IV si impäratului Heraclius

noului patriarh Pyrrhus. Impresia ei asupra celui dintâi pare afi fost puternicd, pentrucd inteo scrisoare trimisd papei aratàcìi 'Ex Hat; n'a fost opera lui ci a rdposatului patriarh Ser-gius. La 11 Februarie (641) a murit si Heraclius urmându-i filisai Constantin si Heraclius cel tânär numit i Heracleonas.Pyrrhus continua si sub nouii domnitori sä impunä pretutin-deni Ecthesis-a antecesorului sän, invocând in sprijinul ei siautoritatea papei Honoriu, care a aprobat, in scrisorile curio-scute, tactica lui Sergius. Dupà urcarea pe tronul pdrintesc alui Constantin si Heracleonas, papa Ioan le-a scris amândo-ora, incercând sä apere dreapta credintä a lui Honoriu. In-

cercarea este interesanta si ea merità a fi cunoscutä: Hono-riu când a vorbit de o singurd vointä in Isus Christos a intelesunitatea in sens obiectiv, voind sa indice prin ea unitateaobiectului voit, pentrucà natura umand a Lui nefiind stricatäde pacat nu avea douä vointi contrarii, vointa mintii i vointatrupului, (Unde scientes, quod nullum in eo in Christocum nasceretur et conversaretur, esset omnino peccatum, de-center dicimus et veraciter confitemur, unam voluntatem insanctae Ipsius dispensationis humanitate, et non duas contra-rias mentis et carnis praedicamus). In restul scrisorii papadeclarä doctrina despre o singurä vointä, in sensul subiectiv,ereticä. Cad vointa aceasta unicA ori e cea divinä ori e ceaumanä. In cazul intäl se neagd umanitatea adeväratà si de-plinä a lui Isus Christos, iar in cazul al doilea se neaga divi-nitatea Lui.

Peste putin timp, Constantin a murit, iar Heracleonas afost, nu peste mult, rästurnat de pe tron si trimis impreung cumama sa Martina in exil, iar Pyrrhus silit säl se refugieze inAfrica. Tronul 1-a ocupat Constans II fiul lui Constantin, careraspunzând scrisorii trimise de Joan IV pärintelui säu, 1-a asi-

20www.digibuc.ro

306

gurat cä va pastra credinta adevarata si va revoca edictul luiHeraclius. In locul lui Pyrrhus a fost ales in fruntea patriar-hiei din Constantinopol, in toamna anului 641, Pavel IL La12 Octombrie al anului urmator a murit si Joan IV i abiadupa o luna i cateva zile (24 Noembrie) scaunul papal a fostocupat de papa Theodor. Toate incercarile stäruítoare alenoului pontifice de a-1 face pe patriarhul Pavel II sa nu mairaspandiasca Ekthesis-a, a cdrei revocare o fagaduise impara-tul, au ramas zadarnice si de aceea in 648 ori 649 1-a desti-

Destituirea a ramas Insà numai pe hartie, pentruca PavelTI a continuat sa pastoriasca pana la sfarstiul anului 654 oriinceputul celui urmator, castigand o tot mai mare influentlasupra lui Constans IL La sfatul lui, acesta a publicat in 648Typos-ul sau, care a provocat noui tulburari i sangeroasepersecutiuni.1) Noul decret, dui:ace rezuma, pe scurt celedoua doctrine in lupta, interzice cu desavarsire orice discutieasupra acestei chestiuni, toti credinciosii trebuind sa urmezenumai invataturile s. Scripturi, ale traditiei si ale celor cinciconcilil ecumenice, fara sa adauge ori omita ceva din ele. Cinenu se vor supune vcir da seama inaintea lui Dumnezen si vorfi pedepsiti ca unii care dispretuiesc poruncile imparatesti.Clericii preoti si episcopi vor fi destituiti, calugarii ex-comunicati 5i alungati din manastire, functionarii civili i mili-tari îi vor pierde slujbele, particularilor mai de seama li sevor confisca averile, iar cei de rand vor fi batuti i trimii inexil pe viata. Ekthesis a fost revocat.

Typos-ul lui Constans sub aspectul celei mai desavarsiteobiectivitati, punea pe picior de egalitate si erezia si dreaptac.redinta. Impotriva acestui fapt s'a ridicat cu barbatie si vi-goare biserica Romei. Papa Theodor murise la 14 Mai 649 siin locul lui a fost ales, dupa 2 luni, Martin I. Acesta fuseseun timp delegat al Scaunului papal la curtea imparateascadin Constantinopol i astfel cunostea starea de spirit din bise-ricile din Orient si-si da seama si de primejdia pe care nouldecret o reprezinta pentru ortodoxia din partile acelea ale im-periului. De aceea a convocat I ziva de 5 Octombrie (649) unmare sinod in basilica Mantuito.ului din Lateran, la care auparticipat 105 episcopi si care a durat pana la 31 Octombrie,

Textul la Mansi X, 1029 squ.

www.digibuc.ro

307

tinând in total cinci sedinte. Sinodul a inceput cu o lungd vor-bire a papei, in care se face istoricul ereziei, descriindu-seDctivitatea lui Sergius si a urmasilor lui, Pyrrhus i Pavel,precum si a patriarhului Cyrus din Alexandria. Papa arecuvinte grele la adresa lui Pyrrhus care din Africa, unde erarefugiat, a trecut la Roma, f Acând márturisirea de credintd. or-todoxä, ca sd se intoarcd peste putin iardsi in erezie, aseme-nea ainelui care se intoarce la propria-i murddrie" si laadresa lui Pavel, care a inspirat noul decret impdratesc, adistrus altarul pe Scare pontificele roman il avea in palatulIlacidia din Constantinopol si a interzis delegatilor acestuiade a mai liturgisi acolo, persecutat, pe ei i pe alti ortodo-csi, aruncând pe unii in inchisoare, pe alii in exil.

Sinodul a procedat apoi la examinarea atenta a celordoud decrete impdrdtesti (Ekthesis si Typos), a capitolelor"lui Cyrus din Alexandria, a actelor sinoadelor tinute la Con-stantinopol in 638 si 639 sub patriarhul Sergius si Pyrrhus si aaltor acte in legaturà cu erezia monothelistd. La sarsit a re-dactat un symbol de credintd si 20 de anatematisme.1) Simbo-lul este identic cu cel dela Calcedon la care s'au adaugat cu-vmtele: precum credem cei sunt in El in Christos

naturi unite care nu se confundd, asa sunt.si cloud voinfenaturale, divinei i umand, si cloud opera(iuni naturale, divinei

umand in perfectd armonie, fiind Acela (Isus Christos) in-tr'adeveir Dumnezu deplin i orn deplin, unul i acelas Domnulnostru j Dumnezeu ¡sus aristos, care voeste i lucreazd di-vin i uman meintuirea noastrii.2) Anatematismele cuprind orepetare a definitillor conciliilor ecumenice privitoare la s.Treime, la intruparea Domnului, la unirea naturii divine siumane inteo singurd persoand, iar art. 10-16 se ocupd denoua erezie monothelistd, condamnând pe aceia care nu profe-seazd in Isus Christos dou'd vointe si doud operatiuni. Art. 18condamnä aldturi de ereticii Sabellius, Arius, Eunomius, Mace-

1) Actele sinodului ibidem X, 863 squ.2) Et duas ejusdem sicuti Daturas inco fuse, ita et duas naturales

N olunt ates, (credimus), divinam et humanam, et duas naturales opera-tiones. divinam et humanam, in approbatione perfecta et indiminutaeundem veraciter esse perfectum Deum et hominem perfectum secun-dum N eritatem, eundem atque unum Dominum nostrum et Deum IesumChristum utpote volentem et operantem divine et humane nostramsal utem.

www.digibuc.ro

308

donius, Apollinaris, Eutyches, Nestoriu, etc . si pe Theodordin Pharan, pe Cyrus din Alexandria, pe Sergius, Pyrrhus siPavel precum si toate scrierile lor asemenea i irnpiissimamEktIzesiin a lui Heraclius si scelerosum Typum al lui Constans

Hot Aririle sinodului au fost trimise impreunA cu enciclicapapei tuturor bisericilor, care au fost indemnate sa lupte im-potriva ereziei noi í sà: condamne cele douA decrete impârA-testi i pe toti aderentii lor. Scrisori speciale cu acelas cuprinsau fost apoi trimise de Martin I bisericilor din Africa si cre-dinciosilor din patriarhatele Ienisalimului si Antiochiei. Inacelas limp septuagenarul calugár Maxim desfäsura o puter-nica agitatie contra ereziei in Africa si se spune ca el 1-ar fiimpins si pe Martin, s'a" ia in sinodul dela Lateran o atitudi-ne atât de necrutAtoare contra ei. Imparatul nu era insä omulcare sA ingAduie astfel de acte de räsvratire, nici chiar atuncicând ele erau savArsite in numele ortodoxiei pure, Papa Mar-tin a fost prins, din ordinul lui Constans II, de exarhul Cal-liopa in 17 funie 653 si tinut arestat 15 luni, dintre care 12

le-a petrecut pe insula Naxos. La 17 Septembrie 654 corabiacu papa captiv a sosit la Constantinopol, Aci Martin a fostaruncat in inchisoarea Pandearia í dupà. 93 de zile slábitde boalA si d cumplitele chinuri i umilinte la care era su-

pus, a fost dus, pe pat, in fata unni bonsiliu de judecata si,sub pretextul cA ar fi participat la o revoltä, contra impAratu-

lui, a fost osândit la moarte. La stäruintele muribunduluipatriarh Paul, impAratul a renuntat la täliera lui in bucatiacesta trebuia sA fie felul mortii! i 1-a exilat in Chersonunde a murit la 16 Septembrie 655 in. mijlocul celor mai mariprivatiuni i mizerii. Biserica Il numära intre sintii martiri,serbându-i amintirea, in Apus la 12 Noembrie, iar in bisericagreceascâ la 11 Aprilie.

Aceeas soartA au avut-o si cAlugArul Maxim si doi eleviai sai (amândoi se numeau Anastasiu), cari, i ei, au fost

dusi din Ronna la Constantinopol, lar aci supusi Marmai sAlbatice torturi: le-a fost tAiata limba i mâna dreaptA,apoi au fost exilati intâi in Thracia apoi in Colchis, unde ausi murit (Maxim la 13 August 662).

Intre timp la Roma a fost ales papA Eugen (10 August654) care a pästorit mimai pânA la 2 Iunie 657, urmându-i lascurte intervale Vitalian (657-672), Adeodat 672-676), Do-nus (676-678), iar dela 27 Iunie 678 Agathon, La 654 a mu-

www.digibuc.ro

309

rit i patriarhul Pavel si locul i 1-a ocupat, pentru câtevaluni, surghiunitul Pyrrhus. Murind si el pela mijlocul lui Mai655, in scaunul patriarhal a fost ales Petru, care credea unmoinent, ca. poate impaca spiritele, inventând teoria a treivointe in Isus Christos: una hypostatica, a persoanei, una anaturei divine si alta a naturei umane. Petru a murit la 666

ca si la Roma, si aci s'au succedat la scurte intervale pa-triarhii Toma II (667-669), loan V (669-675), Constantin(675-677), Theodor (alungat din scaun din motive putin cuno-scute la 679) si, in fine Gheorghe. Papii au urmat aceeasi liniedogmatica ortodoxa, ceeace nu se poate spune despre toti pa-triarhii din Constantinopol, dintre care Theodor de pilda eramonothelist pronuntat iar urmasul säu Gheorghe a fost si el,la inceputul pastoriei, aderent al ereziei.

B. Conciliul al 6-lea ecumenic

La 668 a fost ucis in Syracuza unde, socotind Constanti-nopolul amenintat de Arabi pierdut pentru imperiu, prefera sapetreaca, imparatul Constans II si pe tron s'a urcat fiul säuConstantin IV Pogonatul. Ocupat la inceput cu zägäzuireaofensivei Arabilor, care chiar in anul urcarii sale pe tron austraba tut in Asia Mica' pâna la Calcedon, iar in anul urma-tor au navalit in Africa de Nord, amenintând si Sicilia siocupat, intre 673 'Ana la 678, cu apararea capitalei insäs ata-cata pe mare si pe uscat, noul impärat n'a avut nici timpul,¡nici linistea necesara, ca sä se ocupe de chestiunile bisericesti.Dupa marea biruintä asupra Arabilor, cAreia i-a urmat paceadin 678, Constantin Pogonatul s'a adresat papei cu scrisoareadin 12 August al aceluias an aci patriarhul Romei e numitL:xoutievLx6; rcdacocg rugându-1 sa trimita delegati la Con-stantinopol care, impreuna cu reprezentantii clerului de aci, sadiscute restabilirea unitatii crestine. La acest pas imparatul afost determinat, sigur, qi de faptul, ca readucerea monophisitilor,de dragul carora s'au facut toate concesiunile care au produsatâtea tulburäri, nu mai prezinta acum nici o importanta,

pentruca toate provinciile orientale, unde aderentii acestei ereziierau atât de numerosi, au fost de mult pierdute pentru impe-nit', Syria a fost ocupata de Arabi la 636, dupä dezastrul delaJarrnouk, Ierusalimul la 638, in anul urmator Mesopotamia,

www.digibuc.ro

310

iar in anii 640-642 a fost cucerit Egiptul. Peste 11 ani a cä-zut sub stapanirea lor si Armenia.

PapA la Roma era, cum am amintit, dela 27 Iunie inainte,Agathon. Acesta nu s'a gräbit cu räspunsul, ci pentruca dele-gatii luí la Constantinopol sä vorbeascä cu mai multä autori-tate, a tinut sa provoace noi manifestAri de solidarizare a in-tregului crestinism occidental cu formula ortodoxä. i intr'ade-'vAr in cursul celor dol ani urmAtori s'au tinut sinoade la Pa-via si la Heathfield (in Anglia), care toate s'au pronuntat im-potriva monothelismului. 0 formulA de credintA a fost redac-tatä la Roma si semnata de 125 episcopi, intre cari se gase-ste si episcopul din Jork, Deodat din. Austrasia, episcopul dinArles si un delegat al celui din Toulon.

Delegatii papii, episcopii Abundantius din Paterno, loandin Reggio si Joan din Porto, preotii Theodor si Gheorghe,diaconul Ioan i subdiaconul Constantin, toti din Roma,acestia patru din urmA reprezentanti personali ai lui, apoipreotul Theodor din Ravenna si patru cAlugäri din mänästirilegrecesti din Italia, au plecat in capitala imperiului numai invara anului 680. Delegatii duceau cu ei o scrisoare a lid Aga-thon cAtre impAratul Constantin Pogonatul si catre fratii säicoregenti, Heraclius si Tiberius si scrisoarea sinodala i semnä-turile celor 125 episcopi amintiti mai sus. In scrisoarea sa, papaaratä motivele intärzierii, prezintA pe cei 12 delegati carerdesi au puteri depline, vor trebui sä se tinA strict de credintabisericii Romei, fiindcA aceasta bisericd nu s'a abatut niciodatAdela calea adevarului (nunquam a via veritatis in qualibeterroris parte deflexa est) ci a pästrat traditia apostolicä pri-mitä dela s. Petru, principile apostolilor. Scrisoarea cuprindea

un simbol de credintA, care accentuiazA cA precum sunt inIsus Christos douä naturi, tot asa sunt si douA operatiunidouä vointe, vointa divinä si vointa umanä. Scrisoarea sino-

1) Cum duas autem naturas duasque naturales voluntates et duanaturales operationes confitemur in uno Domino nostro Jesu Christo,non contrarias, eas, nec adiersas ad alterutrum dicimus... nec tam-quam separatas in duabus personis el subsistentiis, sed duas dicimus,eundemque Dominum nostrum Jesmn Christum sicut naturas ita et na-turales in se voluntates et operationes habere, divinam scilicet et hu-manam: diN inam quidem Noluntatem et operationem habere ex aeternacum coessentiali Patre communem; humanam temporaliter ex nobis .cum nostra natura susceptam.

www.digibuc.ro

311

dala multumeste impäratului pentru osteneala ce si-o da ca saduca la biruinta adevarata credinta primita dela principiiapostolilor Petru si Pavel si pastrata de invatacei í urmasiilor apostolici pang la actualul papa scutita de orice pata. Incontinuare, arata, si ea, cauzele intârzierii trimiterii delegati-lor si terminà cu ruggmintea ca acestia s'a: fie primiti cu bung-vointa i sa fie lasati sa se intoarca in liniste si pace in pa-tria bor.')

Planul initial al imparatului era sa tina la Constantino-pol o simpla conferinta in care delegatii bisericilor din Orientsi din Occident sa discute impreuna divergentele dogmaticecare-i separau i sa gaseasca formula de reconciliere. Intretimp schimbat planul i in locul conferintei s'a tinut acoloun foarte important conciliu, cunoscut in istorie ca al VI-leaconciliu ecumenic. Pe langa reprezentantii papei Agathon, aumai participat patriarhul Gheorghe al Constantinopolului,Macarius patriarhul Antiochiei si reprezentantii patriarhilordin. Ierusalim si Alexandria. edintele s'au tinut in chiar pala-tul imperial, intr'o mare sail' boltita. (Trullus). In total s'autinut, intre 7 Noembrie 680 si 16 Septembrie 681, 18 sedinte.Cea mai mare parte a lor au fost prezidate de imparatul in-susi asistat de reprezentantii papii dela Roma. Numarul parti-cipantilor, care au fost la inceput de abia 43, s'a urcat pânala sfarsit la 174.2)

Lucfarile conciliului au fost extraordinar de migaloase.Tixeront Il numeste un concilin de critici si de paleografi, incare bibliotecarii, arhivistii i copistii au jucat un rol c.onside-rabil. Fiindcg i o parte si cealaltk, si aderentii monotheli-smului, intre care cei mai zelosi erau patriarhul Macarie alAntiochiei si elevul sàu, cälugärul Stefan, apoi episcopul Pe-tru din Nicomedia si Solomon din Claneus (in Galatia)aderentii diothelismului îi intemeiau afirmatiunile pe scrieriale sfintilor Pärinti si ale scriitorilor vechi i pe hotariri aleconciliilor anterioare, s'a procedat la o minutioasà verificare

tuturor textelor invocate. Astfel s'au verificat procesele ver-bale ale conciliului al treilea, si, in special, scrisoarea s.

Cyrill din Alexandria catre impäratul Teodosiu, pe care mo-

1) Ambele scrisori la Mansi XI. 234-315.2) Actele conciliului la Manci XI. 195 736 si 738-922 si Harduin

III, pp. 1043-1644. analiza lor in Hefele III. 315 squ.3) Histoire des Dogmes III7 p. 148.

www.digibuc.ro

312

nothelistii o socoteau ca un argument peremptoriu pentru teorialor, actele conciliului al IV-lea cu celebra scrisoare dogmaticaa papei Leo, apoi ale conciliului al V-lea, cu pretinsul memo-riu al patriarhului constantinopolitan Mennas catre papa Vi-gil in care ar fi fost vorba de o singura vointa (gy 0.am_ta) inIsus Christos si care, in urma controlului sever, s'a dovedita pocrif, precum apocrifä s'a dovedit i scrisoare-a papei Vigilcatre imparatul Iustinian, cuprinsa si ea, ca i memoriul luiMennas intre actele conciliului care ar fi vorbit de o unicticpera(iune a Domnului; asemenea a fost verficata bogata colec-tie de citate din operile vechilor scriitori bisericesti, privitoarela douà vointe si doual operatiuni, prezentatä de delegatiibisericii din Occident sub titlul: Testimonia sanctoruni ac pro-babilium patrurn demonstrantia duas voluntates et duas opera-tiones in Domino Deo et salvatore nostro lesu Christo". In ur-ma acestui sever control al traditiei bisericesti, patriarhulGheorghe al Constantinopolului i episcopii sal au declarat cáacceptd invatatura cuprinsä in simbolul anexat de papa Aga-thon la scrisoarea sa catre impâratul Constantin Pogonatul, decare am vorbit mai sus. Patriarhul Macarie al Antiochiei fa"-ma.nand statornic in erezia sa, pe care a incercat sa o su-stina si prin lungul memoriu numit CO ROX0yEa TC[atse.); (Marturi-sirea credintii) prezentat citit in sedinta a 8-a si a 9-a acdnciliului. Din cauza aceasta, atât el cat i elevul sau Stefan,au fost clestituiti. In sedinta a 13-a din 28 Martie 681, au fostapoi condamnati ca eretici patriarhii Sergius, Pyrrhus, Pavel

Petru din Constantinopol, Cyrus din Antiochia si episcopulTheodor din Pharan, unii ca autori, altii ca sustinatori i ras-pânditori ai ereziei; asemenea a fost condamnat ca ereticpapa Honoriu, care in cele douà scrisori trimise lui Sergiu aurmat intru toate doctrina aceluia si a confirmat invatáturilelui.1)

Ultima sedinta a conciliului (a 18-a) a avut loc, sub pre-sedentia personala a imparatului, la 16 Septembrie 681. Ea aacceptat cu unanimitatea membrilor prezenti, al caror numarse urcase, cum am amintit, la 174, invatatura cuprinsa in scri-

1) Cum his vero simul proiici a Sancta Dei catholica ecclesia si-mulque anathematizari praevidimus et Honorium qui fuerat Papa an-tiquae Romae, eo quod invenimus per scripta, quae ab eo facia suntad Sergium quia in omnibus eius mentem secutus est et impia dog-

-rnata confirmavit.

www.digibuc.ro

313

soarea papii Agathon câtre impáratul, a fixat textul unui lungsimbol de credintd, care reproduce adevârurile dogmatice sta-bilite la Nicea, Constantinopol (381) si Calcedon, adaugându-le doctrina privitoare la existenta in Isus Christos a cloud'

vointe naturale si douà operatiuni naturale neimpArtite,neschimbate, inseparabile si neamestecate conform invaltaturi-lor sfintilor Pärinti". In aceeasi sedinta a fost fixat textula dresei catre impäratul si al adresei caltre papa Agathon,care e numit .rupurc60.povog TÇ o:)toutievmiri; ixxXypicc;

(intâiul Tron al bisericii ecumenice), asezat pe piatra solidá4 credintii. Adresa intâia, dupä elogiile acluse impâratului, re-produce pe scurt mdrturisirea de credintä a conciliului si re-petd anatema rostitä in sedinta 13-a asupra lui Theodor dinPharan, a patriarhilor Sergius, Pyrrhus, Petru si Cyrus siasupra fostului papä Honoriu, care i-a urmat intru Coate",neuitându-i nici pe patriarhul Macarius i calugärul Stefan sipc puerilul bâtrân", calugär si el, Polychronius care voindsá invie un mort si nereusind, s'a fâcut de ras". Scrisoareacdtre Agathon accentuiazA câ parintii conciliului luminati des. Spirit, instruiti de papa si apârati de impdratul, au sdrobiterezia prin condamnarea persoanelor amintite mai sus.

Impâratul a confirmat, indatä dupä terrninarea lucrárilor,hotdririle conciliului, interzicând ca pe viitor sä mai creaddcineva intr'o singurl vointd si o singurä energie in IsusChristos i amenintând cu pedepse aspre pe cei care nu se vorsupune. $i decretul impâratesc Ii declard anatemizati pe auto-ru i rdspânditorii cunoscuti ai ereziei monotheliste impreunäcu papa Honoriu care a fost in toate aderentul i tovareiqullor si a aprobat erezia". La câteva luni (10 Ianuarie 682) duplterminarea conciliului, papa Agathon a murit i in locul lui afost ales Leo II, care si-a ocupat scaunul abia la 17 August alaceluias an. Noul papä a aprobat hotaririle conciliului decla-rand si el anatemizati pe descoperitorii greselei celei nor,Theodor din Pharan, Cyrus din Alexandria, Sergius, Pyrrhus,Pavel si Petru, patriarhii Constantinopolului, apoi pe Hono-riu care n'a feicut sei streiluceascei scaunul acesta apostolic cudoctrina tradifiei apostolice, ci prin o profanei trädare a ingei-duit sei se peiteze credinfa cea nepeitatei (Traducerea târzielatin6 are: immaculatam fidem convertire conatus est adica aneizuit sei strice credinta imaculatâ. Textul primitiv grecesc

www.digibuc.ro

314

spnne insâ: iltcm91)-vou iv do7cOm 7:cxpext'oplas a ingeicluitsei se peiteze cea imaculatei (sc. credinfil).

Monothelismul, care, ca §i celelalte erezii din Orient, i§iintemeia avântul §i succesul pe sprijinul imparatilor, a fostastfel, acum când impäratul nu-1 mai sustinea, distrus. Incer-&di-He f Acute de impâratul Philippicus, un elev al cunoscutuluicalugär eretic Stefan din Antiochia, osândit impreunl cupatriarhul säu Macarius de ultimul conciliu, in scurta sadomnie (711-713) de a'l reinvia, au ramas Bra nid un rezul-tat Cu disparitia monothelismului micile resturi pastratepe muntele Liban in jurul mänàstirii s. Maratt (de aci numeleMaronifi, cu care au fost numiti mai târziu) pâra la sar§itulveacului al 12-lea, când au trecut la catolicism nu au mai avutnici o importantâ , se incheie perioada marilor lupte chri-stologice, care au främântat peste trei veacuri qi jumâtate bi-serica creqtind.

C. Cazul papa Honoriu.

Condamnarea ca eretic a papii Honoriu din partea con-ciliu ecumenic al VI-lea a format obiectul unor vaste §i ama-nuntite cercetäri §i discutiuni. Ceeace a predominat in acestediscutiuni, fâcându-le uneori sä devieze, n'a fost interesul ísto-rio cel dogmatic. Cazul" Honoriu a fost citat de Photiusimpotriva dumanilor sAi, cari, intemeiati pe sentinta scaunuluipapal, îi contestau legitimitatea patriarhatului. Pentru a do-vedi cA sentinta amintità nu poate fi hotaritoare, Photius in-0/-6 câteva cazuri când papii inqi§i au gre§it Intre altele Ilaminte§te §i pe Honoriu care a fost condamnat ca monothelit1)Peste câteva veacuri a fost invocat de aderentii gallicanismu-lui pentru dovedi teoria despre superioritatea conciliilorecumenice asupra papilor §i, in fine, a fost invocat cu prilejuIconciliului dela Vatican din 1870, când s'a definit dogmadespre infalibilitatea pontificilor romani. Comentatorul Pida-lionului nostru stabile§te din condamarea ca eretic a lui Ho-noriu urmätorea dilemä: Honoriu ori a lost eretic ori nu.Dacci a fost eretic, iatii se aflei papci grefit in credinfei. lareide nu a fost eretic au grefit in credinfei (papii) Leo fi Adrianfi Agathon, nedrept pe el ca pe un eretic oseindindu-1 qi ana-

') I. Hergenröther, Photius II, Regensburg 1867 p. 560.

www.digibuc.ro

315

fematemizeindu-1". i inteun caz í in celalalt deci pontificeleroman nu este infalibil in materie de credintä. Dilema s'armai putea formula sit astfel: ori a gresit papa Honoriu, ori agresit conciliul al VI-lea condamându-1 ca eretic. Daed a gre-sit Honoriu nu sunt papii infalibili, dacd: a gresit conciliul, nusunt infalibile conciliile. Cum vedem, cazul Honoriu prezintäo exceptionalä importantä i fiindcd el apartine istoriei tre-buie sa-i däm i noi toatä atentiunea cuvenitä.

Pentru solutionarea dificultätilor legate de condamnareaa cestui papa s'a incercat de unii sä se conteste autenticitateaactelor conciliului ecumenic al VI-lea, incercare fdcuta, cu unsurprinzátor spirit inventiv, de celebrul cardinal Baronius(1538-1607) in ai sdi Anna les ecclesiastici. Altii, intre caresi regretatul mitropolit Suciu1) afirma cà Honoriu n'a vorbitex cathedra §i prin urmare gresala lui nu poate atinge dogmainfalibilitätii, fiinded papii sunt infalibili numai atundi cândvorbesc ex cathedra. In ceea ce priveste incercarea lui Baro-nius, trebuie sä constatam, c6 nu existá absolut nici o dovadä,cä actele conciliului, care cuprind condamnarea lui Honoriu arfi false. Dar chiar false dacd ar fi, faptul excomunieärii lui caeretic din partea conciliului amintit, nu-1 cunoastem numai dinactele pretinse false ale acestuia, ci din o multime de docu-mente, a edror autenticitate este in afarä de orice indoialá.Astf el este scrisoarea papei Leo II din anul 682 edtre impa-ratul Constantin Pogonatul, cu care ratified hotäririle conci-liului al- VI-lea, si in care vorbeste de condamnarea lui Hono-riu, apoi scrisorile aceluias papä trimise tot atunci lui Ervig,regele Spaniei si episcopilor Spaniei, care, amândouá, amin-tesc i condamnarea lui Honoriu din partea conciliului amin-tit. In 692 deci abia dupà 12 ani a avut loc tot laConstantinopol, in aceeasi said' boltitä (Trullus) a palatuluiimperial sinodul numit, din acest motiv, trullan, care in cano-nul Intâlu repetà anatema rostitä de conciliul al VI-lea asuprapapei Honoriu. Prin urmare ar fi o purà copilárie daeä amincerca solutionarea pe aceastei cale a cazului".

Gresità ni se pare si afirmatia eg. papa Honoriu nu ar fivorbit ex cathedra §i, deci, chiar dacá ar fi sävârsit o gresalädogmatied, ea nu are nici o legdturdi cu dogma infalibilitatii.Inainte de toate, patriarhul Sergius nu i-a scris lui Honoriudin simpla pläcere de a scrie ori din simpla pläcere de a

I) Teologia dogmatica fundamentalii II2 Blaj 1927 p. 513 514.

www.digibuc.ro

316

avea cu el un schimb de vederi, ci i-a comunicat discutiiledin bisericile orientale privitoare la una ori dota energii, launa ori douà vointe in Isus Christos, i-a comunicat punctulsau de vedere i 1-a rugat, anexAndu-i i copiile scrisorilortrimise patriarhului Cyrus si impäratului, sä le citeascägäsind ceva gresit in ele, sA le indrepteze. Este adevdrat càin scrisoarea intâia cAtre Sergius, papa spune cA rzu trebuiesa se tinä de nor cä oare sunt de admis in Isus Christos douäoperatiuni ori numai una pentru lucrurile divine si umane cilucrurile acelea trebuiesc läsate pe seama gramaticilor; (utrumautem propter opera divinitatis et humanitatis una aut geminaeoperationes debeant 'derivatae dici vel intelligi, ad nos istapertinere non debeant; reliquentes ea gramaticis qui solent parvu-lis exquisita derivando nomina venditare) dar aceste cuvintedovedesc nu a.' scrisoarea nu e ex cathedra, ci dovedesc numaicA autorul ei credea cd nu se tine de competenta lui sä stabi-leasal existenta unei energii ori a douà energii in Isus Chri-stos, ceeace e cu totul altceva. In realitate, ea este o scrisoaredogmaticei in care autorul expune, cu multe citate din Scriptu-rd, conceptia bisericii asa cum o vede el. Expunerea ificepe cucuvintele: noi trebuie sä finem ceeace am inveifat, dupl carecuvinte urmeazä arAtarea a ceeace trebuie sà inem si cum tre-buie sa tinem. Vorbind apoi de unica persoand a lui Isus Chri-stos care lucreazA si cele divine si cele umane, scrie: de aceeasi meirturisim o singurä voint4 in Isus Christos" (unde et unamvoluntatem fatemur aci punem accentul pe cuvântul fatemur

Domini nostri Iesus Christi). Dar chiar cuvintele citate: nuse fine de noi" cä oare au fost in Isus Christos douà opera-tiuni ori numail una, dacA se citesc, cum trebuiesc citite, in le-gAturä cu propozítiunea precedenta arata cä papa definefte.Textul este urmätorul: i dacei unii, afa zicand, bedbetiescvreau sei explice mai bine chestiunea qi ia rol de inveifei-tor, noi nu este lertat sfi facem dogma bisericeasci din pare-rile lor, cà anume sunt in Christos cloud energii ori numai una,pentrucei nici Evangheliile, nici scrisorile Apostolilor, nici si-noadele, n'ag definit aca ceva... iar de altei parte, nu se finede noi etc. Va sA zicä ruz este iertat imperativ1 sä facemdogma bisericeascä nici pärerea cà in Isus Christos este o sin-gura energie, nici aceea cà in el milt cloud energii. AccentuAmdin nou: aci facem cu totul abstractie szle credinfa lui Honoriuin una ori douä vointe, in una ori douä energii ale lui Isus

www.digibuc.ro

317

Christos, preocupAndu-ne numai caracterul scrisorilor. In scri-soarea a doua o spune si mai categoric: Caeterurn quantum addogma eccleciasticum pertinet ... non unam vel duas operatio-nes in mediatore Dei et hominum definire debemus. Prin ur-mare nici argumentul cu nevorbirea ex cathedra a papii Hono-riu nu este acceptabil.

S'a mai incercat sa se atenueze gravitatea condamnari luiHonoriu afirmându-se ca el n'a fost osandit ca eretic ci caunul care a fost neglijent in combaterea ereziei. Nici aceastaincercare nu este mai norocoasa deoarece actele conciliului ospun limpede cà el a fost excomunicat ca eretic. In sedinta a13-a a conciliului, care s'a tinut la 28 Martie 681, dupa ce s'aucitit scrisorile dogmatice ale lui Sergius catre Cyrus si catrepapa Honoriu, precum si scrisoarea acestuia calre Sergius evorba de scrisoarea intaia parintii conciliului declara: Noiam geisit aceste documente cu tofu! sträine de dogmele apos-toffee, de declaratiunile sfintelor concilii i ale tuturor Peirinti-lor de frunte fi (am gasit) cd ele urmeaza mnvàláturile falwale ereticilor; de aceea le respingem cu totul si le detestiimca prime jdioase sufletului". Autorii lor sunt excomunicati, iarin ce-1 priveste pe Honoriu, conciliul spune: deodatd cu eicu Sergius, Cyrus, Pyrrhus, Pavel, si Petrm sei fie eliminatdin bisericei, asta este hoteirirea noastrei comunei, qi excomu-nicat fostul papei Honoriu al Romei celei vechi, pentrucei dinscrisoarea lui ceitre Sergius am constatat, cd a urmat infratoate peirea aceluia i a aprebat iinvätäturile lui lipsite depletate. Aceeas sedinta a conciliului a hotarlit ca scrierile luiHonoriu sà fie arse ca unele primejdioase pentru suflet.

In sedinta 16-a (9 August 681) eand patriarhul Gheor-ghe al Constantinopqlului a propus ca antecesorii &Ai sa fiestersi din lista excomunicatilor, parintii conciliului au excla-mat anatemei ereticului Sergius, ereticului Cyrus ... ereticuluiHonoriu, ereticilor Pyrrhus, Pavel, etc." Anatema este repetatain chiar textul simbolului stabilit in sedinta a 18-a si ultima aconciliului, fiindca s'a facut farpele ajuteitor prin care satana aprodus scandal in bisericd, reispemdind inveiteitura ereticd de-spre o singurd vointel qi o singurei energie a celor cloud' naturiale lui Christos.

Din cele aratate 'Ana aci, rezulta ca Honoriu a fost in-teadevar excomunicat, ca a fost excumincat ca eretic í c6_

www.digibuc.ro

318

scrisorile trimise lui Sergius au caracter oficial dogmatic qi ur-märesc fixarea adeväratei inveifeituri a bisericii.

Inainte de a trece la fondul problemei, trebuie sä mai 11-murim o chestiune. Conciliul spune in scrisoarea adresata pa-pii Agathon cà potrivit scrisorii lui a lui Agathon! a ana-temizat pe Theodor din Pharan, pe Sergius, Honoriu, Cyrus,etc. De aci ar rezulta, el excomunicarea lui Honoriu s'ar fif äcut in urma instructiunilor trimise de insusi Agathon, ceeaceeste cu totul gresit. Acesta in scrisoarea trimisä impäratului,nu face nici o amintire de antecesorul säu Honoriu ci numaide Sergius, Pyrrhus, Pavel si Petru, patriarhi ai Constanti-nopolului. Dinpotrivä, Agathon trimite odata cu scrisoareaamintitä i un simbol de credintei din care impäratul sa cunoa-sea invätätura bisericii romane, asa cum a fost pastrata printraditia antecesorilor si accentuiazä ea biserica romanä nu s'aabeitut niciodatei dela calea adevilrului. (Nunquam a via yeti-tatis in qualibet erroris parte deflexa est). Asupra acestei inde-fectibilitäti .a bisericii romane revine si la sarsitul scrisoriicând, dupäce face istoricul inovatiunilor lui Sergius si ale ce-

spune cà toata lumea trebuie sà primeascä inirgaturaintemeiatà pe stânca bisericii s. Petru, care, cu ajutorul si subpaza acestuia a lui Petru, rämâne neatinsä de nici ogresalà (quae ejus grafia atque praesidio ab omni errore illi-bata permanet). In acelas f el vorbeste si scrisoarea sinodaläsemnata de cei 125 episcopi din Occident in frunte cu papa. Siea accentuiazA cà biserica Romei a pästrat intactà prin apo-stolii Petru si Pavel, prin invätäceii si succesorii lor apostolici,pânä la papa de atunci Agathon credinta adeväratà.Prin urmare initiativa condamnarii si a lui Honoriu n'a pornit.dela papa ci dela conciliu

Acum, dupg ce am larnurit aceste chestitmi prealabile, sàvedem: a lost Honoriu eretic ori nu, a crezut ci inveitat el in-tr'adeveir in Isus dhristos o singura voin(ä? Citirea atenta ascrisorii lui intâia si a fragmentelor, care ni s'au pästrat, dinscrisoarea a doua, dovedesc, in afara de orice indoialà, capapa inväta 1) cg. in Isus Christos exista o singurä persoanei.Aceastä invätäturà este accentuata cu deosebità tarie, andspune cà unul si acelas Logos, Domnul Isus Christos esteDumnezeu si orn, cä El, unicul, sävärseste i lucrurile divine sicele umane. Scrisoarea intâia incheie cu cuvintele: si tu, fra-tele meu (Sergius) trebuie sä märturisesti ca noi un Domn Isus

www.digibuc.ro

319

Christos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Dumnezeu adevärat".Pentru dovedirea unei singure persoane in Isus Christos citea-zä cuvintele evanghelistului loan (3, 13) nimeni nu s'a urcat laceruri dec.& acela care s'a coborit din ceruri, Fiul Domnuluicare este in Ceruri". 2) Honoriu inväta tot atât de categoric qiexistenta a douä naturi unite hypostatic in persoana unica alui Isus Christos. Pentru definirea felului acestei uniri, citeaz .

chiar cuvintele conciliului dela Calcedon: Unirea e feicutdF:e6cztp6vbs, &Tpa-a0; §i &apyr5vos (= inconfuse, indivise, incon-

ertibiliter = neamestecat, neimpartit, neschimbat). Tot inscrisoarea intdia Ii spune lui Sergius ca trebuie sä credem in.tr'un Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Dumnezeuadevarat in cloud naturi. La fel de categoric e accentatà unita-tea persoanei §i dualitatea naturilor qi in scrisoarea a doua. 3)Din citirea atentà a scrisorilor mai apare, ea' Honoriu invatä. inIsus Christos douä feluri de ac(iuni (operationes): divine siumane. Amândouä trebuiesc atribuite aceleia persoane unicea lui Isus Christos, Un domn Isus Christos, Fiul lui Dumnezeucelui viu, Dumnezeu adevdrat", zice el la sfârqitul primei scri-sori, lucreazd in doui naturi i cele divine, fi cele umane".Asupra acestui adevär revine, de vre-o douà ori atât in scri-soarea intaia cât gi in cea de a doua i 11 dovedgte pe largcu citate din Scriptura. 4) Ca element operator i aceastaeste deosebit de important Honoriu considerà nu persoanaci natura, ceeace e perfect catolic ... In scrisoarea a douavorbeqte strict in sensul scrisorii dogmatice a papii Leo, spu-nând textual: trebuie sä märturisim, cd amandoud natu-rile (diving qi umanä) sunt unite naturaliter in Isus Christos,operand §i lucrand (operantes atque operatrices i'vepyoúaccg

xceZ 7rPcxttx04 fiecare in comunitate cu cealaltd; cea divinglucreaz5 cele divine i cea umani cele umane". Cu câteva rân-duri mai jos revine asupra acestei idei, scriind cà cele douähaturi stint unite in unica persoana a unului näscut Fiul luiDumnezeu lucrând fiecare inconfuse, indivise, .inconvertibiliter

neamestecat, neimpartit, neschimbat, ceeace este al sciu(propria operentes, i'venotkrog Te4 rata). Fraza reproduce exactideea din scrisoarea dogmatica a lui Leo I: agit utraque forma(= natura!) cum alterius communione quod proprium est. (Ut-raque forma, este nominativul nu ablativul!). In rezumat: Ho-noriu inveifa in ¡sus Christos o persoand, cloud naturi, cloudfeluri de lucrdri, divine si umane, siivarfite, cele dint& de na-

www.digibuc.ro

320

tura divind i cele din urrnd de natura umand. Fiind unirea ce-lor douä naturi o unire hypostaticd, adica o unire intr'o singu-rà in persoana Cuvântului, acesta este autorul si allucrarilor divine si al celor umane si de aceea zicem ea* IsusChristos e Dumnezeu si orn, Dumnezeu adevärat i orn a devä-rat, cä e de o fiintä cu Teal si de o fiinà cu noi oamenii,cà e nemuritor si muritor etc. Pânä aci deci nimic eretic.

Este adevärat, ca. Honoriu interzice sä se vorbeascä. inIsus Christos de cloud energii §i ca spune cAl ar avea o singu-rei voinfei. In ce priveste chestiunea energiilor, trebuie sa con-statäm, inainte de toate, cä expresiunea era nouä, problemaacesta a unei ori a douä energii nu preocupase ex professo penid un pärinte bisericesc í nici un conciliu ori sinod. Terme-nul a inceput a fi utilizat numai atunci, in Orient, in discutiilecu monophisitii, pe care papa nu le cunostea, la data când ascris intâia scrisoarea decaât prin informatiile lui Sergius, pa-triarhul Constantinopolului. Sergius insä il inf ormeazà. ca. uti-lizarea si a termenului o inergie si a termenului cloud energiieste primejdioasä, fiindcä cea dintâi poate trezi in unii bä-nuiala de monophisism, iar a doua poate trezi bánuiala cA s'arinvdta in Isus Christos cloud voinfe contrarii, ceeace ar fi evi-dent, o mare gresalä. Pentru a evita aceste interpretäri ero-nate, din care s'ar putea naste noi främântäri in sânul biseri-cii, Sergius spune papii cal a dat sfatul lui Sophronius, patri-arhul Ierusalimului i lui Cyrus, partiarhul Alexandriei, sa'

evite utilizarea lor. Honoriu aprobä tactica lui Sergius, socotind*i el util a elimina tot ce, hind termen nou, poate producesmintealà in biserica lui Dumnezeu, determinând pe cei nein-struiti sä ne a.cuze de nestorianism, dacA vorbim de doug ener-gii, si sd pdrem urechilor simple eutichianisti, dacä vorbim nu-mai de o energie". Nid in scrisoarea intâia, nici in scrisoareaa doua, Honoriu nu se pronunfei nici pentru o energie nici pen-tru cloud energii, fiinda spune el, exemplificarea i explicareaprin acesti termeni noi, a felului de a lucra a lui Isus Chri-,'stos, nu se tine de el; ea e treaba gramaticilor care, ei, obis-nulesc sä arate copilasilor derivarea cuvintelor. (Utrum auternpropter opera divinitatis et humanitatis, una au geminae ope-rationes i'vipyacca ! debeant derivate dici vel intelligi,ad nos ista pertinere non debent; reliquentes ea gramaticis,qui solent parvulis exquisita derivando nomina venditare). Inscrisoarea a doua revine asupra chestiunii, accentuând din nou

www.digibuc.ro

321

ca pentru a inlätura sminteala noilor expresiuni adicg pecare ar putea-o produce noile expresiuni nu ne este iertatsà afirmam sau sg vestim nici o energie, nici douei energii, ciin loc de o energie sä predicgm mai bine c unul Christos,Domnul, lucreazg cu adevärat in ambele naturi; si in loc decloud energii, mai bine sä, propovgduiesti ca cele douei naturiadicg. natura diving i natura umang Unite neamestecat, neim-pgrtit í neschimbat, in unica persoang a unului ngscut Fiuluilui Dumnezeu, lucreazei fiecare ceeace este at sari". Ramanedeci stabilit ca. papa Honoriu n'a invatat nici una, nici cloudenergii, ci, Hind termenii noui si Hind informat de Sergius càutilizarea si a unuia si a celuilalt poate produce sminteala insufletele credinciosilor, a interzis folosirea amandorura. Esteprin urmare absolut gresit a spune cà el ar fi propovaduit osingurg energie, si tot atat de gresit este a spune cà ar fipropovaduit doug. energii.

Dar Honoriu a märturisit in Isus Christos o singurd voin-tä, scriind textual in scrisoare intaia cgtrè Sergius iv 19.i2NA%

6[LoXoyoty,ev TOO xupfou Xptcr-co0 = unam voluntatem fatemurDomini Jesu Christi = rneirturisim o singurä voinfel in DomnulIsus Christos. Insg sub expresiunea unam voluntatem" papanu intelege o singurei facultate de a voi ceeace ar fi eretic

ci o singurg vointg privitor la lucrul voit. Caci lab.' cumcxplicd ins4 cuvintele una voluntas: meirturisim in Domnul¡sus Christos o singurei voinfei pentrucei El a luat natura noa-strei omeneascei necoruptel afa cum era inainte de ceiderea inpeicat. Fiind natura omeneasca a lui Christos necoruptä, intrevointa umang i intre vointa diving a Ltd nu poate fi nici ocontradicfie, si de aceea ele sunt una. Aci nu este, deci, vorbade unirea fizicg ci de unirea moralg a lor, precum cand zicemdespre doi soti ori despre doi prieteni cg au o singurg vointg,nu vrem sg spunem cá ei au o singurä facultate de a voi, ci cávointele lor sunt unite in urmgrirea aceluiasi lucru. Sd nuuitgm cg Honoriu räspunde la o scrisoare a lui Sergius in ca-re acesta a vorbit de imposibilitatea de a admite in IsusChristos douei voinfe contrarii. Papa confirmg si el aceastg im-posibilitate, accentuand in El o singurei voinfd, fiindcg luandnatura omeneasca necorupta prin pgcat, intre vointa diving aLui i intre cea umang, existä o perfect:a' identitate. In Chri-stos deci, nu poate fi vorba de o /ege a minfii si de o /ege atrupului, de care vorbeste apostolul Pavel in scrisoarea sa cá-

21www.digibuc.ro

322

ire Romani (7, 23) . Honoriu explicl i textele din Evanghelialui loan (6, 38: n'am venit sà fac voia Mea ci voia Celui carem'a trimis pe mine) si Marcu (4, 36: Pärinte, ia paharula cesta dela mine, dar nu voia mea ci voia Ta sä fie) spunândcà aci nu poate fi vorba de cloud vointe opuse (voluntas diver-sa) ci Christos a folosit aceste cuvinte din econornie (oExovogoc

dispensatio) ; El le-a'spus pentru noi zice el ca ur-mind exemplul Lui, sei nu facem voia noastrei ci voia Tateilui".In acest sens a vorbit Honoriu de p singurà vointä. in IsusChristos, ceeace corespunde Mtru totul doctrinei bisericii ca-tolice.

Din cele spuse panä aci rezultà ca papa n'a fost eretic.sa trecem acum la sentinta de osândire a conciliului. In se-dínta a 13-a din 28 Martie 681 conciliul, dupace au fost citite,,scrisorile dogmatice" ale lui Sergius cätre Cyrus atunci, ladata scrisorii, episcop in Phasis, i catre papa Honoriu precumsi räspunsul acestuia, le-a aflat omnino alienas existere abapostolicis dogmatibus et a definitionibus sanctorum concilio-rum et cunctorum probabilium.Patrum, sequi vero falsas doc-trinas haereticorum" §i de aceea le-a condamnat ca pe unelecare sunt strieacioase sufletului, (animae noxias) si a excomu-iiicat pe Sergius, intâiul care a scris asupra ereziei, apoi peCyrus din Alexandria, pe Pyrrhus, Pavel si Petru, patriarhiai Constantinopolului i pe Theodor din Pharan pe carespune sentinta i-a excomunicat si papa Agathon, in scrisoa-rea catre impairatul. Deodata- cu ace0ia am decis sà lie scosclin biserica shintä catolicei a lui Dumnezeu i sei fie excomu-ricat si Honoriu, care fusese papii al Romei vechi, pentrucetam constatat cá in scrisorile trimise lui Sergiu, a urmat intrutoate pärerile lui i a aprobat dogmele lui impii" (quia inomnibus eius mentem secutus est et impia dogmata confirma-N it). Honoriu a fost deci anatemizat fiindeä ,,in omnibus eins(Sergii) mentem secutus est et impia dogmata confirmavit",Ori, Sergius in scrisoarea sa catre papa nu-qi spune nicàeripeirerea sa §i nu propune nici o dogma. El face nuMai o exfu-nere istoria a discutiunilor pe care imparatul Heraclius le-aavut cu monophisitul Pavel si cu Cyrus pe când era episcopin Phasis. Patriarhul tine sä accentuieze cà desi acesta dinurmä i-a cerut pärerea privitor la una ori douä energii in IsusChristos, el i-a trimis scrisoarea lui Mennas cätre papa Vigi-liu, feirei a-0 spune peirerea sa proprie. Trece apoi la unirea

www.digibuc.ro

323

monophisitilor din Egipt, la opoziOa fäcutä de Sofronius, atun-ci simplu calugär, la capitolul cu o singurä energie din.actulde unire, la vizita pe care i-a fäcut-o la Constantinopol, laacordul stabilit cu el de a numai vorbi de douä energii §i lasfatul pe care 1-a dat lui Cyrus de a evita §i el sä vorbeascäde o singurd energie. Sergius evitä. cu ingrijire sä-§i spunk pa-rerea proprie, de aceea am spus cä scrisoarea lui e plinäde reticente, de abilitati qi subtile perfidii §i arata numaisfaturile pe care le-a dat ca nu cumva din discutiile dintreaderentii celor douà formule sä isbucneasca noi framântari.Neexpunând deci nici o pärere qi neexpunând nici o dogma,este evident, a.' Honoriu n'a putut urma eius mentem" §i n'aputut aproba impia dogmata" ale lui. Sergius a arätat tacticafolositä §i recomandata pentru a se evita främântarfle dogma-tice in sânul bisericii §i numai aceastei tacticei a urmat-o, re-comandând-o §i aprobând-o, papa dela Roma. Prin urmaremotivarea sentintei conciliului cuprinde o gresalä de faptdeclararea de eretic a lui Honoriu intemeindu-se pe aceastägrqalà este i ea iesitä: Honoriu n'a fost eretíc, Gre§ala con-ciliului este psihologice§te explicabilä: aderentii ereziei se folo-siau in propaganda lor §i de scrisorile lui Honoriu, care-1aprobau pe Sergiu, afirmând nu ceeace puteau afirma, adicaaprobarea tacticei lui, ci afirmând a ea aproba invätätura luiprivitoare la o singurà vointa in Isus Christos, a§a cum inte-legeau ei. Utilizarea in acest sens a scrisorilor lui i-au creat inOrient o atmosferà cu totul du§manoasà, ceeace 1-a fäcut pepapa Ioan IV sä protesteze, la 3 ani (640) dupä moartea luiHonoriu, impotriva acestei interpretdri, in scrisoarea trimisäimpäratului Constantin III, pastrata sub titlul Apologia proHonorio papa". Impotriva acelei interpretäri a protestat i ma-rele martir §i daman al monothelismului, s. Maxim, cäruia,cum §tim, pentru dreapta sa credinta i s'a täiat limba §i mânadreaptä. De altä parte aproape tosi membri conciliului erauorientali, adicä veniau chiar din pärtile unde se fácea aceastäa tmosfera nefavorabilä lui Honoriu. 5i, in fine, nu trebuie sàuitdm ca atunci, la 681, relatiile dintre bisericile din Orient §ibiserica Romei nu erau cele mai amicale. 0 serie intreagdde patriarhi din Orient au fost osânditi pentru erezii §i chiarconciliul de care ne ocupam a osândit nu mai putin de 6 (pa-tru din Constantinopol: Sergius, Pyrrhus, Pavel i Petru, unuldin Alexandria i .unul din Antiochia). Toate aceste condam-

www.digibuc.ro

324

nári au fbst rostite la interventia papei dela Roma. De aceeaeste explicabilá tendinta Orientalilor de a vedea odatá si una sffel de papa excomunicat pentru erezie.

Dar oricare ar fi cauzele, cert este ea' s'a sávarsit o gre-salá, Ea nu atinge câtusi de putin invátátura catolicá despreinfalibiltatea conciliilor, fiindcál hotárárile lor in materie decredintá i moralà, devin infalibile numai in urma aprobeiriipapii. Papa Leo II a aprobat sentinta adusá de Conciliul alVI-lea impotriva lui Honoriu insá nu din motivele invocate deel, ci din motive cu totul de altá naturä. Leo II l-a decláratexcomunicat pe antecesorul sail, nu fiindca ar fi confirmat,,impia dogmata" ci fiindca n'a feicut set streiluceascii Scaunulacesta apostolic al Romei! cu doctrina tradifiunei apo-stolice ci ptin o treidare proland a permis sei lie pätatei credinfacea imaculatei". (quia hanc apostolicam sedem non apostolicaetraditionis doctrina rustravit, sed profana proditione immacu-latam fidern subverti permisit). In ce a constat aceastá profa-na proditio", prin care condamnatul a ingáduit sà fie pátatácredinta: imaculatä a Scaunului apostolic al Romei, ne o ex-plicá Leo II insusi in scrisoarea trimisá tot atunci episàopilordin Spania: n'a stins dela inceput flaceira dogmei eretice, cum secuvenea autoriteitii apostolice, ci neglijeind-o a alimentat-o". (quiflammam haeritici dogmatis non ut decuit apostolicam auctorita-tern extinxit sed negligendo confovit). Asta a fost marea gresalda lui Honoriu: a aprobat tactica teicerii sugeratif de Sergiu, in locset- procedeze dela inceput energic contra ereziei. Prin aceastäatitudine a sa, exploatatá cum am vázut, a inlesnit desvolta,rea si intinderea ei.

7, Donatismul.

In timp ce biserica din Orient era främântatä de nume-roasele erezii, care s'au succedat una dupa alta i una dinte-alta in tot cursul acestor patru veacuri, viata bisericii occiden-tale s'a desfásurat, din punct de vedere doctrinal, incompara-bil mai linistit. Firea mai calmá, mai potolità si mai practicaa credinciosilor de aci, care nu aveau neastâmpärul in perma-nentá miscare i curiozitatea vesnic cercetátoare a orientalilor,a asigurat bisercii din Apus & evolutie lipsità de acele sasieridureroase si atát de págubitoare, pe care le-am intálnit fáráintreruperé in bisericile din Orient. Apoi putinele erezii, care

www.digibuc.ro

325

&au ivit in Apus aveau un caracter cu totul deosebit de acelaal ereziilor din bisericile orientale, Mintea orientalilor se avân-ta indräsneata spre cele mai inalte piscuri ale misterelor Trei-mii i intruparii, ale relatiilor dintre persoanele divine si alerelatiilor dintre Cuvântul si Christos omul, dintre natura divi-na si umana, i vointa divina si cea umana in Logos-ul intru-pat. Mintea occidentalilor, in schimbs, se marginea la orn, laconditille si posibi1itile lui de a se mântui.

Ereziile occidentale, care merita sa fie amintite, sunt, incrdinea cronologica, donatismul í pelagianismul. Donatismulnu este, in fond, o erezie noug, ci e manifestarea in forme maibrutale a unei vechi doctrine gresite, care stapania de multtimp in biserica africana si pe care am gasit-o sustinuta siop6ratä cu tenacitate §i de s. Cyprian insusi. Aceasta eradoctrina care sustinea cá valabilitatea sacramentelor depindede sfintenia ministrului sau, ca sal folosim termenii dogmatici,sacramentele îi produc efectul nu ex opere operato ci ex operecperantis. Pe s. Cyprian 1-am vazut sustinând teoria ca botezuladministrat de eretici nu e valabil, fiindca quomodo mutzdareet sanctificare aquam potest ille qui ipse immundus est et apudquem Spiritus sanctus non est, se intreba marele sfânt í martirafrican. Dupä cumplita persecutie de sub imparatul Diocletian,problema s'a pus tot in Africa din nou si in alta forma. Inlocul episcopului din Carthago, Mensurius, mort la 311, a fostales diaconul Cecilian. Indata dupa alegere, s'a format impo-triva lui o opozitie puternica condusa de episcopii Donatusdin Casa Nigra si Secundus din Tigisis i sprijinita de o no-bilä doamna bogata, Lucilla, care îi avea si ea candidatul ei,pe un anume Majorinus. Cecilian a fost sfintit de episcopulFelix din Aphtonga. Despre acesta insa se spunea ca a fost,pe timpul persecutiei amintite, traditor, predánd cartile sfinteoamenilor stapânirii, ceeace constituia un mare pacat. Fiindtraditor, deci pacatos de notorietate publica, nu mai puteaadministra valabil sacramentul preotiei si prin urmare sfinti-rea lui Cecilian e nula, caci, cum ar fi zis Cyprian, quomodosanctificare potest ilk apud quem Spiritus sanctus non est?Fiind in joc i interese i ambitiuni personale, cazul a luatproportii nebanuite, aruncând biserica africana inteo distruga-teare anarhie, care a durat pâna tarziu in veacul al 5-lea.

Un sinod convocat de Secundus din Tigisis (in Numidia),la Carthago, la care au participat 70 de episcopi, 1-a destituit pe

www.digibuc.ro

326

Cecilian si a ales in locul lui pe cunoscutul Majorinus, omul decasä al influentei Lucilla, ai cärei bani, impärtiti cu ddrnicie,au avut cum ne asigurd aproape contemporanul Optatus dinMileve, un rol hotdritor in aducerea acestei bizare sentinte.Sinodul nu s'a multumit insä cu atâta, ci a trimis scrisori tu-turor bisericilor africane, invitându-le sd rupd orice legaturäcanonicd cu Cecilian. Asa a luat nastere marea schismd do-

numità astfel dupd. Donatus, succesorul din 315 inain-te al lui Majorinus si organizatorul energic al eL Aproape infiecare oras pdstoriau de aci inainte doi episcopi: unul catolicçi altul donatist, avându-si fiecare credinciosii lui, care secombdteau, de multeori, cu violentä i sdlbatäcie.

Cu toatä sentinta sinodului condus de Secundus, Ceciliana continuat a fi socotit de o considerabild parte a credinciosi-lor africani, apoi de bisericle din celelalte pdrti, ca episeoplegitim. Si ca episcop legitim Il socotea si impäratul Constan-tin, care, dupa biruinta asupra lui Maxentiu, devenise stdpâ-nul OccidentuluL Istoricul Eusebiu ne-a pästrat in Istoria sobisericeascti (X, 6) textul unei scrisori trimisd de Constantinlui Cecilian in calitate de primat al bsericii din Africa pro-consularis, Numidia si Mauretania, cum erau considerati episco-pii din Carthago, in care Il anuntä ed.. i-a trimis o mare surndde bani pentru a fi distribuiti preotilor í cä a dat ordin pro-consulului Anulinus sä ia mdsuri impotriva donatistilor, careconrup spiritul poporului prin rdtdcirile tor". 5i tot Eusebiu(o. cit. X, 7) ne-a pdstrat i textul scrisorii trimise de Con-stantin proconsulului amintit, cu care scuteste de toate functiu-nite publice pe clericii, care servesc biserica al cdrei pästoreste Cecilian".

Ignorati de bisericile din restul imperiului i urmdriti deautoritdtile civile locale, donatistii s'au adresat impäratului,rugându-1 sà intervind el si sà stabileascä de partea cui estedreptatea. Constantin, a supus papii Miltiade chestiunea,scriindu-i ca impreund cu episcopii Maternus din Köln, Reti-cius din Autun i Marinus din Arles si cu altii, pe care ii vacrede utili, sd examineze plângerile ridicate impotriva lui Ce-cilian dupd, dreptate" ca sd nu ramânä pentru bisericasfântd. i catcher, nici un motiv de desbinare". Cecilian sàse prezinte la Roma cu 10 aderenti de ai lui si tot atâtia säaducä i Donatus. In urma acestei scrisori impardtesti, a avutloc la inceputul lui Octombrie 313 sinodul tinut in Lateran,

www.digibuc.ro

327

palatul impdfatesei Fausta, la care au participat, in afard decei 3 episcopi amintiif 15 episcopi italieni, si care a fost pre-zidat de papa Miltiade, Dupd discutii de 3 zile (2-4 Octom-brie), Cecilian a fost declarat nevinovat. Nemultumiti cuaceasta sentintä sinodalä, donatistii s'au adresat din nou im-pdratului, precizand de data aceasta cá Cecilian nu poate fiepiscop fiindcä Felix din Aphtonga care 1-a hirtonisit a fosttraditor §i prin urmare nu putea hirotonisi valabil. Constantina ordonat o anchetä severä a trecutului lui Felix, anchetd,care a fost fäcutä de proconsulul Aelianus si in cursul cdreias'a dovedit completa netemeinicie a acuzatiilor ce i-se aduceau.Pentru a pune capdt definitiv disensiunilor, care sfasiau bise-ricile africane, impäratul a convocat un nou sinod la Arlespentru 1 August 314. Au participat la sinodul de aci, episcopidin Italia, Spania, Africa, Gallia si Britannia, de aceea s.Augustin II numeste plenarium ecclesiae universae conciliumcari au mentinut privitor la Cecilian intru toate hotdririle si-nodului din Roma.

Donatus insä nu era omul care sä se lase usor biruit. Noistdruitoare inerventii au fost f acute pe langd impäratul ca

sd examineze i sa judece, el personal, conflictul din bisericaafricanä. Constantin a acceptat i atat Cecilian cat i Donatusau fost invitati sä se prezinte inaintea lui, ceeace s'aplat in anul 316. Intemeiat pe rapoartele. episcopilor Econo-mius i Olympius, ca sä studieze la fata locului situa-tia din bisericile africane si care au constatat imposibilitateastabilirii unui acord intre cele cloud partide in luptd, dar in'acelas timp au constatat cà gruparea lui Cecilian reprezintd bi-serica adevdratä, Constantin s'a declarat si el pentru acesta(pentru Cecilian). Acum insä imparatul nu s'a multumit cu osentinta pur platonica, ci a dat ordine severe autoritatilor lo-cale sä ia toate bisericile ocupate de donatisti si sa le restituiecatolicilor i, in general, odce miscare schismatica sà fie re-primatä. In multe párti, mai ales in Numidia, autoritatile aufost silite sal faca uz de arme in fata rezistentei indarjite adonatistilor. Astfel au inceput sangeroasele lupte, care au de-generat inteun adevärat räsboi civil si despre care ne-au là-sat descried atat de emotionante s. Optatus din Mileve (inNumidia) in cartea sa De schismate Donatistarum (III, 4) si s.Augustin in Contra Gaudentium (I, 28).

Atitudinea lui Constantin n'a fost insd ferma si stator-

www.digibuc.ro

328

nicâ nici fatá de donatisti, cum n'a fost nici fatä de ariani.Ingrozit de permanentele tulburari, agitatii i conflicte sânge-roase, impâratul a dat donatistilor la 5 Mai 321, deplina liber-tate de cult, episcopli exilati au fost revocati si li s'au läsatin stapânire bisericile pe care le mai tineau inc5. ocupat6 Inurma acestui edict de toleranta, numárul aderentilor schismeia crescut vertiginos. La sinodul convocat de ei in anul 330 laCarthago, au participat 270 episcopi schismatici, la cel dinBagai din anul 394 gäsim 310. Schisma s'a mdrginit cu toateacestea la cele trei provincii africane, Mica comunitate infiin-tata la Roma, si aceea, tot atât de neinsemnatä, pe care aureusit sà o infiripeze in Spania, nu au avut nici o importantä,desi in fruntea celei dintâi gasim episcopi pânä târziu, in vea-cul al 5-lea.

Cu timpul insâ mäsurile severe luate de imparatii Con-stans (347), Valentinian (373), Gratian (377) si Honoriu (412),apoi disensiunile interne si neobosita luptd purtatá impotrivalor de s. Augustin, episcopul din Hippo, au mácinat putereade rezistentä a schismei, din care abia s'au mai putut mentinecâteva grupuri râslete in Numidia, pânà la sfirsitul veatului al6- lea.

8. Pelagianismul i semipelagianísmul.

Intâia erezie de mari proportii ività in Occident este pe-lagianismul. Donatismul n'a fost, cum am v5.zut, decât ecoultârziu al conceptiei pe care o avea i s. Cyprian privitoare ladependenta valabìlit4ii sacramentelor, in special a hiroto-niei de starea subiectivä a ministrului, la care conceptie

s'au adAugat si interesele i ambitiile personale si acest fapta determinat violenta putin obisnuità a luptelor din cele treiproVincii africare. Pelagianismul, in schimb, se prezintà ca unsistem care imbrâtiseaza intreaga viata moral& a omului, pu-nând pe baze cu totul noi relaliile dintre el si Dumnezeu.Erezia luat numele dela calugarul Pelagius originar dinBritannia., pe care-1 gâsim la inceputul veacului al 5-lea laRoma, unde câstigat, prin asprimea vietii, un mare presti-giu. S. Augustin insusi, care i-a fost mai târziu, din cauza inTvâtâturilor sale gresite, adversar ireductibil, are cuvinte delaudà, la adresa lui, iar s. Paulin de Nola a stat mult timp incorespondenta cu el. Sistemul eretic nu este in intregime operalui Pelagius, ci si a elevilor sài Caelestius, un avocat siret

www.digibuc.ro

329

guraliv incredibili loquacitate, zice despre el contemporanulMarius Mercator si lian, episcopul din Eclanum (in Apulia),f ArA de care, spune s. Augustin pelagiani dogmatis machinasine architecto necessario remansisset". Toti trei au desf Asuratsi o insemnat à activitate literarA, din care insä ni s'a pästratfoarte .putin. In special lucrärile lui Caelestius i Iulian le cu-noastem numai din citatele reproduse de s. Augustin in scrie-rile polemice indreptate impotriva lor.

Pelagianismul se intemeiazA pe o conceptie rationalistA anaturii umane i pe o aproape complectä autonomie morald aomului fatä de Dumnezeu, care se manifestd in liberul arbi-triu al lui. De aceea Iulian defineste liberul arbitriu ca oemancipare de sub influenta lui Dumnezeu si el constA in po-sibilitatea de a pacAtui ori de a nu pAcAtui. Libertas arbitriispunea el, qua a Deo emancipatus homo est, in admittendipeccati et abstinendi a peccato possibilitate consistit", ceeacein esentà. corespunde conceptiei exprimate ant de lapidar deCicero virtutem nemo unquam acceptam Deo retulit" Acea-stai libertas arbitrii este, e adevarat, un dar al lui Dumnezeu,insd face parte din insds esenta naturii noastre si de aceeaomul cu propriile lui puteri poate evita pdcatul i poate Im-plini poruncile lui Dumnezeu fard a avea nevoie de alt ajutorsi, in special, f 'Ara a avea nevoie de gratia diviná. Pelagius hirsusi declarA sententios ego dico posse esse hominem sine pec-cato". Pentru dovedirea putintii omului de a trdi f Ara pacat,Calestius a construit urmAtoarea formulA: ceeace nu poate fievitat, nu e pdcat. Daca pAcatul e sAvirsirea a ceeace poate fievitat, atunci omul poate fi f 'Ara päcat, fiindcà de esénta pAca-tului se tine posibilitatea de a-1 evita. Dar pdcatul orginal?Pdcat original nu exista. In aceastd parte a invAtAturii lui,Pelagius a fost, probabil, influentat de Theodor din Mopsue-stia, care in cartea sa Adversus asserentem peccatum in naturasitum esse, inväta cà pAcatul lui Adam n'a trecut asupra ur-masilor i cA moartea nu e o urmare a päcatului, ci Adam arfi murit i daca n'ar fi pAcAtuit. Urmarea pAcatului lui Adamasupra noastra, nu constä, dupA conceptia pelagianista, intransmiterea lui, ci in exemplul rau pe care ni l-a dat. Pdca-tul lui fiind deci pur personal si pedeapsa a fost pur perso-nalA,

1) De natura Deorum III, 36.

www.digibuc.ro

330

Invätäturile lui Pelagius par a nu fi avut mare räspan-dire la Roma, pentrucä nu stim sa se fi produs nici o reac-tiune aci impotriva bor. In anul 410 orasul fiind ocupat de tru-pale lui Alaric, regale Vizigoi1or, Pelagius si elevul säu Cae-lestius s'au refugiat In Africa, la Carthago. Dupä putin timpcel dintâi a trecut in Palestina, Caelestius a rämas in Cart-hago, unde pe timpul acela pästoria episcopul Aura liu si undechiar atunci aveau loc manila discutii cu aderentii ereziei do-natiste. In mijlocul tulburärilor produse de indärjitele lupte cudonatistii, Caelestius a inceput a-si räspandi si erezia sa, con-tribuind la sporirea haosului. Reactiunea a urmat insä repede.In anul 411 episcopul Aureliu a convocat la Carthago unsinod, la care a fost invitat i Caelestius si la care a luatparte, ca principal acuzator, i diaconul Paulin din Milano.Acesta, inteun libellus prezentat sinodului al carui text ni- 1-apästrat Marius Mercator in al säu Commonitorium super no-mine Caelestii1), a rezumat in urmdtoarele sase puncte ereziapelagiana, asa cum se prezenta: ea atunci: 1) Adam a fosticreat muritor, deci muria ori ar fi pacatuit, ori nu. 2) Päcatullui Adam i-a stricat numai ui, nu neamului omenesc. 3) Copiiinou näscuti se gasesc in aceeasi stare in care se gäsia Adaminainte de pacat. 4) Precum nu toti oamenii mor in urma pà-catului í mortii lui Adam, tot astfel nu toti invie in urma in-vierii lui Christos. 5) Legea Veche chiar asa ducea pe oamenila mântuire ca si Legea Nouä. 6) Si inainte de venirea Dom-nului au fost oameni f ärá de pacat,

Refuzând &a-0 retracteze aceste invätäturi, Caelestius afost condamnat. A f acut insa apel la Scaunul papal, apoi apäräsit Carthago mergând in Ephes, unde a fost sfintit preot.Sämânta ereziei aruncatä in solul african a inceput a prinderadácini si a se räspandi. Impotriva ei s'a ridicat s. Augustin,care inteun mare numär de scrieri (De peccatorum meritis etremissione et de baptismo parvulorum, De natura et gratia, Degestis Pelagii. De gratia Christi et de peccato originali, etc.) a,fixat doctrina bisericii despre pdcatul original i despre gratiesi din aceSt motiv, e i numit doctor. gratiae. In acelas timp,Pelagius isi propovAduia invätäturile in Palestina, unde ajun-sese in bune relatiuni de prietenie cu patriarhul Ioan al le;rusalimului. Vigilenta s. Augustin 1-a urmärit insä si

Tipilrit la Mansi IV, 290 squ.

www.digibuc.ro

331

preotul Orosius, trimis de el, a atras atentiunea §i a s. Hie-ronym care petrecea in pustnicia lui din Bethleem §i a patriar-hului asupra primejdiei pe care o prezenta pentru credintaadevaratd erezia lui Pelagius. Un mic sinod de preoti convocatin Iu lie 415, de patriarhul Joan, la care a luat parte §i Oro-sius, a hotärit sa supunä. doctrina pelagiand judecdtii papii dinRoma. Peste câteva luni, un alt sinod a fost convocat de mi-tropolitul Caesareei, Eulagius, la Diospolis, in urma stdruinte-lor episcopilor Heros din Arles §i Lazar din Aix (in Gallia),ref ugiati din motive politice in aceste pärti. Au participat 14episcopi intre cari §i cunoscutul Joan al Ierusalimului. Cei dolacuzatori, Heros §i Lazar, neputând lua parte la lucrOrile sino-dului, iar libellus-ul prezentat de ei fiind scris in limbape care episcopii participanti nu o intelegeau, Pelagius a reu-vit, prin explicatiuni de o subtilà abilitate, prin reticente §iretractdri care, in fond, nu retractau nimic, sà conving6 sino-dul cà se aflä pe linia ortodoxiei pure. Astf el a fost achitatde vina ereziei §i socotit vrednic a r Amâne in comunitatea cre-Ong.

Hotdrirea sinodului, pe care s. Hieronym Il nume§te corz-cilium miserabile (Ep. 143) a produs o fireascd §i explicabiläuimire pretutindeni. Episcopii din Africa informati de s. Hie-ronym §i de cei doi episcopi galicani au examinat din nou insinoadele tinute in anul urmator (416) la Carthago §i Mileve

la intâiul au participat 68 de episcopi lar la acest din urmá59, intre cari §i s. Augustin invOtaturile lui Pelagius §i

Caelestius, condamnându-le §i excomunicând pe autorii §i ade-rentii lor. Hotäririle sinoadelor au fost confirmate, la inceputulanului 417 apostolici vigoris auctoritate si de papa Innocen-tiu I.

Atitudinea hotärità a sinoadelor africane §i a papii, a im-presionat profund pe cei doi autori ai ereziei, care acum auincercat o reconciliere cu ortodoxia, adresându-se direct §efu-lui ei, papii dela Roma. Pelagius i-a trimes un lung libellusfidei, iar Caelestius a prezentat §i el, personal, un alt libellus.Papä era acum Zosim I (417-418), de origine grec §i, se pare,putin orientat §i asupra ereziei insৠ§i asupra caracteruluiautorilor ei.. Pelagius a rämas §i de data aceasta la vechea §icunoscuta lui abilitate, vorbind in libellus-ul sail de o multimede lucruri, despre s. Treime, despre intruparea Domnului, des-pre botez, despre crearea sufletelor, etc., evitând cu grije chiar

www.digibuc.ro

332

acele parti din doctrina catolicg cu care nu era de acord. Li-bellus-ul lui Caelestius a fost examinat intr'un mic sinod alclerului roman, in fata cgruia a fost invitat si autorul lui.Acesta a declarat cà si el condamna tot ce condamnä bisericaprin scrisoarea amintitä mai sus a lui Innocentiu I. Papa s'aläsat convins si de expunera lui Pelagius si de declaratiile luiCaelestius si acest lucru 1-a comunicat in doua scrisori episco-pilor africani, spunând cä cei doi sunt catolici si osandind intermeni aspri i necrutätori pe episcopii galicani Heros si Lazar,intrigilor cgrora atribuia pornirea africanilor contra lor. Inceea ce-1 privea pe Caelestius, Zosim a dat un termen de dougluni acuzatorilor ca in acest rästimp sa prezinte dovezile vi-novgtiei lui.

Dureros surprins de atutudinea papii, Aureliu convoacg lasfarsitul anului 417 un nou conciliu la Carthago, la care parti-cipg 214 episcopi. Sinodul hotäräste sä menting intru tofu! ho-tgririle anterioare privitoare la caracterul eretic al invätäturi-lor pelagiene, iar autorii lor, Pelagius i Caelestius, sg ramangexcomunicati pang când vor face marturisiri complete si cate-gorice, cg acceptà dogma catolicá referitoare atât la necesita-tea gratiei pentru sävarsirea faptelor bune, cat si la pacatuloriginal. Hotdririle au fost comunicate papii, care, desí s'asimtit afectat de felul cum i-au primit africanii cele doug scri-sori räspunzându-le cg, potrivit traditiei, nimeni nu poate sä-idiscute mäsurile pe care le ia, totusi a cedat si a admis cainvgtäturile celor doi, sg fie examinate din nou. Examenul s'af gout intr'un mare sinod convocat pe ziva de 1 Mai 418 laCarthago, cu participarea a peste 200 de episcopi. Sinodul avotat 19 canoane dintre care primele 8 se ocupà de erezia pe-lagianistg. Canonul intaiu condamnä pe aceia care afirmä cgAdam a fost creat muritor, astfel incat ar fi murit ori ar fipacatuit, ori nu, moartea fiind nu o urmare a päcatului, ci onecesitate a naturii umane (non peccati merito sed necessitatenaturae). Canonul al doilea eondamng. pe cei cari neagä exis-tenta pacatului original si, deci, neagg necesitatea botezgrii co-piilor nou ngscuti. Canonul al treilea condamnä afirmatiunea,cà gratia diving e necesarg numai pentru iertarea päcatelorsavarsite, nu si pentru evitarea päcatelor viitoare.1) Canonul

Quicumque dixerit gratiam Dei, ad solam remssionem peccato-rum valere, quae iam comissa sunt, non etiam ad adiutorium ut noncommittamus anathema sit.

www.digibuc.ro

333

al patrulea condamna doctrina care sustine, cà gratia divinane ajuta numai sal cunoaqtem poruncile lui Dumnezeu, iar nuca sa le implinim. Canoanele 6-8 condamna pe aceia careafirma ca exista oameni fara pacat. (Textul canoanelor inDenzinger-Bannwart o. cit. p, 47-50.)

Hotaririle sinodului au fost comunicate papei Zosim, carele-a confirmat, condamnand si el inteo lunga scrisoare ency-clica, pe care contemporanul Marius Mercator o nume§te Epi-stola tractoria, atat erezia cat qi pe cei doi autori ai ei. Scri-soarea a fost trimisä tuturor episcopilor, §i celor din Occident§i celor din Rasarit, ca sa o iscaleasca §i sa accepte cuprin-sul ei. Intre timp, a intervenit §i imparatul Honoriu care la 30Aprilie, deci in ajunul sinodului din Carthago, a poruncit caPelagius §i Caelestius asemenea §i aderentii ereziei lor, sa fieexpulzati §i sa li-se confiqte averile. In acela§ an, 418, ereziaa fost condamnata qi de sinodul convocat de Theodat, patriar-bul Antiochiei. Cu toate masurile aceste severe, luate qi depapa .§i de imparatul impotriva lui, pelagianismul a continuatsa agite spiritele: episcopul Iulian din Eclanum (azi Mirabellain Apulia) impreuna cu 17 colegi ai sal., au refuzat sa isch-leasca Epistola tractoria a papei Zosim. Iulian insuqi a deve-nit de aci inainte §eful mi§carii efetice qi de§i silit, in urmaordinului amintit al imparatului Honoriu, sa rataceasca din-tr'un loc intealtul, adapostindu-se un timp la Theodor dinMopsuestia, apoi la Nestoriu din Constantinopol, a desfaqurato bogata activitate literara pentru raspandirea qi aparareaereziei. Pare a fi fost un spirit deosebit de ager, insa preaputin scrupulos §i de aceea s. Augustin Il nume§te in dispu-tatione loquacissimus, in contentione calomniosissimus, in pro-fessione fallacissimus".

De erezia pelagiana s'a ocupat §i conciliul ecumenic delaEphes din anul 431, care cum spune scrisoarea trimisa din §e-dinta a 5-a, papii Caelestin, a examinat actele de condamnarea Pelagianilor qi Caelestianilor celor fara Dumnezeu" seamintesc cu numele Caelestius, Pelagius, Iulian, Persidius, Flo-rus, Marcellinus, Orentius §i a aprobat cu unanimitate sen-tinta papii Zosim impotriva bor.') Canonul intai al conciliului,excomunica §i destituie pe mitropolitii care au primit ori pri-mesc invätäturile lui Caelestius. Urme de ale ereziei gasim,

1) Scrisoarea in Mansi IV, 1330-39.

www.digibuc.ro

334

totusi, pâna târziu catre sfârsitul veacului al 5-1ea, Ea a in-cetat insa de a mai constitui o primej die serioasa pentru uni-tatea doctrinara a bisericii.

Discutiile teologice in jurul urmarilor pacatului original siin jurul necesitatii gratiei au continuat totusi mult timp. In-vataturile s. Augustin, cà vointa omului este atât de slabitade pacatul original incât nu poate face, fara ajutorul lui Dum-nezeu, decât raul (liberum arbitrium captivatum nonnisi adpeccatum valet; ad iustitiam vero nisi divinitus liberatumadiutumque non valet) si cal omul f Ara ajutorul gratiei nupoate nici dori, nici voi binele, a produs o serioasa reactiunesi a provocat lungi i interesante discutiuni intre teologii vre-mii. Reactiunea s'a manifestat, mai ales si cu mai multa vi-goare, in sudul Ga Iliei si din ea a luat nastere o noua erezie,care desi nu are nici o legatura cu Pelagius I cu cei doiprincipali elevi ai lui, Caelestius i Iu Ban, a fost numita maitârziu setnipelagianism. I s'a dat aceasta numire, fiindca tinecalea mijlocie intre pelagianism i catolicism: admite pacatuloriginal, insa urmarile lui nu le crede ata de mari ca s.Augustin si admite necesitatea gratiei pentru mântui.re dar,iarasi, nu in masura in care o admitea acela i o admite con-ceptia catolica.. Omul poate ajunge cu puterile proprii la mince-putul credintei, (ad initium fidei, fides qua credere incipimus)poate persevera in credinta (perseverare in fide) i poatedori mântuirea. N'o poate insa obtine fàrà ajutorul gratiei.

Reprezentantii principali ai semipelagianismului au fostJoan Cassian, egumenul manastirii S. Victor din Marseille siFaust, episcopul, dela 452 inainte, de Riez (in Provence). Celdintâi era unul din cei mai mari scriitori bisericesti din Galliaveacului al 5-lea, autorul celebrei De institutis coenobiorum".Originar, dupa unii, din Scythia Minor, Dobrogea noastra,Cassian s'a nascut pela unul 360 s,i dupa mai multi ani deviata aspra intre anahoretii Egiptului si a Plestinei, s'a ase-zat in jurul anului 410 la Marseille, uncle a infiintat douamanastiri, una de calugari i alta de calugarite, pe care le-acondus pâna la moarte (435). Doctrina priv,itoare la gratiadivina i liberul arbitriu si-a expus-o in Collatio XIII DeProtectione Dei scrisa intre anii 420-26. Faust a fost multtimp egumenul vestitei manastiri Lèrins, unde, ca si in mana-stirea dela Marseille a lui loan Cassian, stapânia un spiritfoarte putin favorabil teoriilor s. Augustin. Conceptia sa

www.digibuc.ro

335

despre putinta vointei umane qi despre rolul gratiei in operamântuirei ui-a expus-o in cartea De gratia scrisA Iii. jurulanului 474.

Semipelagianismul a fost condamnat de sinodul tinut laOrange in 3 Iu lie 529, cu prilejul sfintirii bisericii ridicate depraefectus pretorio, Liberius. La sinod au participat 14 epi-scopi, in frunte cu Caesarius din Arles, cari au fixat, in 25 decanoane, doctrina catolica fatil de rätacirea semipelagianâ.Aceste canoane stabilesc cA (Textul lor II gdsesc cititorii inHefele II' p, 726-735): pdcatul lui Adam i-a stricat nu numaicorpului, ci i sufletului aceluia; a stricat urma.O.lor, transmi-tându-le pe langa moartea trupeascä §i moartea sufleteascd,pacatul (can 2); cA gratia se dA nu la cerere, ci ea ins4 faceca sA fie cerutä, ea face ca sA dorim mântuirea, ea ne ducela inceputul credintei (ad initium fidei) ne face sä credemsal dorim mântuirea (canon VI); f Ara' ea nu putem face nimic,.quod ad salutem pertinet vitae aeternae" (canon 7) qi deaceea toti care ajung la darul botezului, ajung din mila luiDumnezeu nu din puterile proprii (can 8). Toate gândurile sifaptele noastre bune sunt daruri ale lui Dumnezeu. Sfintii in-qisi ca sa'. poatá rämâne statornici in bine, au nevoie de gra-tia divinA.

Canoanele sinodului, impreunA cu scurtul simbol redactatde eel. 14 episcopi participanti, au fost aprobate de papa Boni-faciu al II-lea, la sfârsitul anului 530 qi, cu aceastá aprobare,discutia, care, cum am spus, a fost pur teoreticA qi f Ara nicio influintà asupra masselor credincio§ilor, s'a terrninat.

www.digibuc.ro

Capítolul V.

EVOLUTIA DOGMATICA A CREFTINISMULU1 DELACONCILIUL DIN NICEA PANÄ LA SFAIZITUL VEACULUI

AL 7-LEA.

1. Picatul original,

Mare le numär de erezii, care au främântat viata bisericiiin primele patru veacuri de libertate, au dat un puternic im-puls evolutiei dogmatice a crestinismului. Ele au impus, cumau impus si ereziile din perioada precedentä, cercetarea atenté.si migdloasä a adevärurilor revelate sub toate aspectele kr.Ciocnirea de multeori dureros de violenti dintre reprezentan-tii ortodoxiei pure si autorii si sustinatorii ereziilor, a dus laprecizarea subtila a termenlor, la limpezirea notiunilor si lafixarea, pentru totdeauna, a unui considerabil numär dedogme. In rândul intâiu, a fost fixat adevärul revelat privitorla relatiile dintre persoanele s. Treimi, apoi la relatiile dintreDumnezeu-Cuv5ntu1 si Christos-omul, si privitor la felul uniu-nii in El a naturii divine cu cea umand. Detalii asupra lor amdat in capitolul despre erezii, in care am arätat, pe larg, sidoctrinele gresite si dogmele definite de bisericä. De aceea nune vom mai ocupa aci de ele.

Dar perioada de care ne ocupam n'a fost numai perioadamarilor erezii ci a fost §i aceea a marilor sfinti Pärinti, a luiAtanasie cel Mare, Cyrill din Alexandria, Vasile cel Mare,Grigorie din Nazianz, loan Chrysostom si Ephrem Syrul, inOrient, a lui Hilariu, Ambrosiu, Hieronym qi Augustin in Oc-cident, cari au ridicat §tiinta teologica pana la cele mai inalteculmi, incercând sà lämuriascâ, sä adânciasca qi sä expliceintreaga boggle de invätäturi cuprinse in s. Scriptura si inTraditia bisericeascA. Acestor uimitoare eforturi ale lor, le da-toräm precizarea unui considerabil numär de adeväruri dog-matice, in mare parte färà nici o legäturä cu vre-o erezie saualta. Astfel, a fost stabilità invätätura bisericii privitoare lapeicatul original §i la gratie si au fost, mai mult ori mai pu-

www.digibuc.ro

337

tin, lämurite o multime de chestiuni privitoare la sacramentela peirfile esenfiale (ministru, formA, materie, intentie, sub-

iect) , ale lor.Opera de desprindere din inepuisabila comoarA a Scrip-

turii si Traclitiei, a adevärurilor dogmatice, de 15murire si deprecizare a lor, s'a savArsit lent si n'a fost lipsità de greselisi rAtAciri. Astfel, in ce priveste peicatul original ca s'A in-cepem cu acesta desi existenta lui constituie una din invä-täturile fundamentale ale crestinismului, el a fost, in bisericiledin Orient, de unii putin, Lie altii gresit inteles i, iarAs, dealtii deadreptul negat. S. Atanasie farA a se ocupa direct deel, spune in ale sale Orationes IV, Adversus Arianos (I, 51),cA peicatul lui Adam. a trecut asupra tuturor oamenilor. Mare lesfAnt alexandrin nu ne &à insA nici o ldmurire nici asupra natu-rii päcatului original nici asupra felului trecerii lui dela Adam lasuccesori. Nici Didym cel Orb, alexandrin si el, nu spune cu multmai mult: pAcatul lui Adam este pacatul vechiu al nostru, pecare 1-a transmis tuturor urmasilor lui. Transmiterea se faceprin faptul cà acesti urmasi vin pe lume in urma contactuluisexual dintre pArinti si de aceea Christos, nAscut din Fecioa-rA, nu 1-a avut. 1 Tot atAt de putin lAmurit e i s. Vasile celMare. In Omi lia sa cunoscutà sub numele Homilia dicta tem-pore famis et- siccitatis, afirma ca Adam mâncAnd din pomulcel oprit (in original: mAncAnd ran) ne-a transmis pAcatul sinouA ( tv cirtrys(av nccOrce4ev ). 2) Deosebit de con-fuzA e doctrina s. Grigorie din Nazianz despre päcatul origi-nal. OdatA numeste pacatul lui Adam peicatul nostru (OratioXIX, 13), altAda.tä insd vorbeste de copiii care, murind inaintede botez, nu au peicate. (Oratio XL, 23). Nu mai putin confuze, in aceastä privinta, í s. loan Chrysostom. De altA parte,cum am arAtat când am vorbit despre pelagianism, Theodordin Mopsuestia neagbi nu numai transmiterea pacatului luiAdam asupra urmasilor ci, in contradictie cu tosi marii teologiorientali, neagà chiar i urmärile acelui pleat pentru succesori.Omul a fost creat asa cum il vedem, cu toate slAbiciunile luimorale si fizice si este o nebunie a crede cA Dumnezeu dincauza pacatului lui Adam a pedepsit pe descendentii lui. Ace-

1) Contra Manichaeos in Migne Patrologia Graeca XXXIX. 096).Migne, Patrologia Graeca, XXXI, 324.

22www.digibuc.ro

338

leasi pareri le avea i elevul sau Theodoret episcopul din Cy-rus afirmând in Comentarul la Epistola lui Pavel ceitre Romani,ea* noi, toti, suntem muritori nu din cauza pacatului lui Adamci din cauza propriilor noastre pacate. Idei prea clare, pare anu fi avut despre pacatul original nici s. Cyrill din Alexan-dria, luptätorul atât de dârz impotriva nestorianismului. Incartea sa Adversus Nestorii blasphemias (III, 3) scrie cà f arävenirea lui Christos noi am fi ramas generafia lui Adam carene-a aruncat in blestem i moarte i ne-a adus sub pedeapsapeicatului ceeace poate fi interpretat si in sensul unei transmi--Jeri asupra noasträ numai a urmeirilor päcatului lui Adam(pedeapsa päcatului, cum scrie s. Cyril). Aceasta interpretareeste si mai justificatä daca tinem seama de faptul, ca in Co-mentariul la Epistola lui Pavel ceitre Romani, care i-a oferittel mai bun prilej sa-si spunä pärerile privitoare la aceastaimportanta dogma, scrie ca urmarile päcatului lui Adam autrecut si asupra noasträ fiindca 1-am imitat qi fiindca naturanoasträ e identica cu 'natura lui ceizutei sub legea peicatului.Lipsa aceasta de preciziune a celor mai multi din marii teologirasariteni a fost invocata de aderentii pelagianismului ca ar-gument ex traditione contra existentii pacatului original.

Cu totul altfel se prezinta situatia in biserica din Occi-dent. Sfintii Hilariu, Ambrosiu, Hieronym i, mai ales, Augu-stin au avut nu numai constiinta si cunostinta clara a pacatu-lui original acesta, sigur, nu le-a lipsit nici lui Atanasie,Didym si Grigorie din Nazianz, ci au exprimat-o In formesi in termeni care exclud posibilitatea oricarei indoieli si aorcarei rästalmaciri.

. Sfântul Hilariu (320-366)1 episcopul din Poitiers, o spunecategoric a.' in unius Adae errore omne hominum genus aber-ravit, pentruca Adam este pärintele intregului neam omenescsi reprezentantul lui i pentruca toti purcedem din el. Deaceea nu exista orn fàrà päcatul original. In el suntem conce-puti si in el ne nastem. S. Hilariu citeazä, pentru dovedirea

. acestui lucru, cuvintele Psalmistului: intru Iärädelegi m'amconceput i intru peicate m'cr näscut maica mea, pe care le co-menteaza astfel: scit (Psalmista) sub peccati origine et subpeccati lege se esse natum.1) Tot atât de categoric si explicit

i) Com. in Psalm 118 cfr si Com. in Eyeing. Mathaei 18,6.

www.digibuc.ro

339

este si s. Ambroziu: omnes homines sub peccato nascimur.')Cauza este aceeasi pe care o indica si s. Hilariu; toti ne tragemdin Adam, toti am fost in Adam (in illo fuimus omnes). Deaceea in iniquitate concipimur" si deci nici copilul de o zi nue fara pacat. 2)

Ace la care a studiat mai adanc si a lamurit mai multpacatul original, sub toate aspectele lui, a fost s. Augustinin cursul neincetatei lupte pe care a purtat-o contra pelagia-nismului. Intr'un numar considerabil de scrieri si cuvantari,toate cu caracter polemic, marele sfant african unul dincei mai marl pe care II are crestinismul a revenit mereuasupra acestei dogme esentiale, aparand-o si explicand-o im-potriva atacurilor stäruitoare si, de multeori, foarte abile, maiales ale lui Iu lien din Eclanum. Pentru s. Augustin existentapäcatului original era un adevair indiscutabil, care poate fidovedit din Scriptura, din traditie, din ritualul introdus debiserica la administrarea botezului, si, in anume masura, sidin ratiune. In ce priveste Scriptura, argumentele principalei-le oferia Psalmul 50 (intru faradelegi m'am conceput si inpacate m'a nascut maica meal, scrisoarea lui Pavel catre Ro-mani (5, 12) (precum printr'un om a intrat pacatul in lumesi prin pacat moartea, asa intru toti oamenii moartea a intratintru carele toti au pacatuit"), si catre Epheseni (2, 3: sieram din fire fiii maniei") apoi Evanghelia lui Ioan (3, 5: ade-var, adevar zic voila de nu se va naste cineva din apa si dinSpirit nu va putea sa intre intru imparatia lui Dumnezeu").Traditia bisericeasca o reprezinta ss. Cyprian, Hilariu, Am-brosiu, Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz si Joan Chry-sostom, ale caror parerí le citeaza. Apoi biserica numeste bo-tezul purificare §i speilare (purificatio, ablutio) si pretinde cael sa fie administrat si copiilor, care inca nu au pacate per-sonale. Dar nu numai Scripture, traditia si practica biseH-ceasca dovedesc existenta pacatului original, ci ea poate fi era-tata si cu argumente logice. Viata e plina de suferinte si demizerii. Pentru ce? Dumnezeu nu 1-a putut creea pe om asacum il vedem; aceasta nu s'ar impaca nici cu bunatatea nici cusfintenia Lui. Daca totusi e asa cum e, trebuie sa existe o cau-

i)De poenitentia I, 3, 13.-2) 4pologia Prophetae David c. 56.

www.digibuc.ro

340

zA. Aceastä cauzà nu poate fi decât un pAcat, care apasA asu-pra tuturor, pacatul original.1)

PAcatul lui Adam este, deci, pAcatul nostru, fiindcà noitosi am fost in Adam, a pierit Adam L in el au pierit toti.(Fuit enim Adam et in illo fuimus omnes, periit Adam et inillo omnes perierunt). PAcatul lui a trecut asupra noastraiure seminationis atque germinationis", a trecut fiindcA tosisuntem urmasii lui, descindem din el. S. Augustin nu sernultumeste cu dovedirea existentii pAcatului original si cuexplicarea motivului pentru care exisa ci, desi recunoaste cg,riihil ad intelligendum secretius, incearcd sA lämureascä sifelul cum a trecut dela Adam asupra urmasilor si sa arate ince constA el.

Pacatul original se transmite in urma faptului cá, omul senaste din contactul dintre beirbat i fernee. Christos n'a avutpäcat original fiinda nu s'a nAscut pe aceastA cele ci s'anAscut din fecioarei. Dintr'o multime de locuri ale scrierilorsale, se pare cA s. Augustin credea, cA päcatul original constàin concupiscenfei, in patimile trupului, care ne intorc dela Dum-nezeu si ne indreaptä spre cele lumesti, trecatoare si neSigure.Dintre aceste patimi cea mai puternica este patima sexualA.Ea este si o urmare a pAcatului, dar e si pAcatul insusi.2) PA-rerea aceastA insä dupa. definitia conciliului Tridentin cuprinsäin Decretum super peccato originali (C. 5), nu mai poate fi sus-tinutá.3)

Augustin si-a dat seama de toate dificultatile care se ri-died in calea acestor explicatii. Dacál botezul sterge pAcatuloriginal, cum se face cA dupA ce el constA in concupiscentia,aceasta totusi rAmâne in om si dupa botez? $i cum e cu pu-tintä ca dupa ce cAsAtoria a fost ridicatä la rangul de tainAsi, prin urmare, contactul dintre bArbat si femee e binecuvAn-

1) Tixeront o. cit. 118, p. 471.2) Pertinet originale peccatum ad hoc genus... ubi sic peccatum

est, ut ipsum sit et poena peccati. Opus imperfectum contra luliammiI. 47. Peccatum dicitur concupiscentia quia peccato facta estappetitque peccare ... Ibid. I, 71.

Hanc concupiscentiam, quam aliquando Apostolus peccatumappellat, sancta Synodus declarat, ecclesiam catholicam nunquam in-tellexisse, peccatum appellari quod vere et proprie in renatis peccatumsit, sed quia ex peccato est et ad peccatum inclinat. Si quis autem con.trarium senserit, anathema sit.

www.digibuc.ro

341

tat de- biserica, totusi rezultatul acestui contact sa fie paca-tul? Exp1icaiile s. Augustin sunt deosebit de ingenioase: con-ta ctul dintre barbatul si femeia uniti prin casatorie nu e pacat,insa nascandu-se din acest contact copiii, li se transmite. i lorconcupiscentia, care ea, constituie, panä la regenerarea prinbotez, pacatul. Ex quibus tamen din pärinti curnmati!si filios carnaliter ignunt rursus trahitur concupiscentia, rur-susque est nocitura nascentibus.1) Ex hac concupiscentia car-nis (a celor casatoriti!) quod nascitur utique mundo non Deonascitur. Deo autem nascitur cum ex aqua et Spiritu renasci-fur. Huius concupiscentiae reatum a celor näscuti rege-neratio sola dimittit.2.

0 altä mare dificultate care se ridica in calea explicäriifelului de transmitere si dp propagare a pacatului original, decare s. Augustin si-a dat foarte bine searna, este: concupi-scentia e un defect trupesc, rezida in trup; cum poate deciatinge sufletul, pentruca pacatul, Oricare ar fi el prin ur-mare si cel original , este un defect al sufletului? i pestetot, cum poate fi transmis, prin contactul dintre barbat i fe-mee, pacatul original care e o pata a sufletului, copilului rids-cut in urma acelui contact? S. Augustin nu s'a putut fixaasupra unui raspuns definitiv si, in ce priveste dificulatea din

nici biserica insasi nu s'a pronuntat pang azilInvatatura bisericii privitoare la existenta pacatului original

a fost stabilitä in cursul luptelor contra pelagianismului desinoadele din Carthago (418) si Orange (529), Cel dintâi incanonul 2 declara anatema impotriva acelora care neagal cänou nascutii nihil ex Adam trahere originalis peccati".4) Maiprecisa e definitia sinodului din Orange: (can. 4) cine afirmäca pacatul lui Adam i-a stricat mimai lui, nu si urmasilor, orimarturiseste ca printr'un orn (Adam!) a intrat in intreg neamulomenesc numai moartea trupului, care e pedeapsa pacatului, nu

oacatul care e moartea sufletului, va sävarsi nedreptate

1) Contra duas epistolas Pelagii I, 27.2) De nuptiis et concupisentia I, 20 squ.

Cfr. Y. Suciu, Teologia dogmaticg specialg P, Blaj, 1927 p.348-350.4) Item placuit, ut quicumque parvulos recentes ab uteris matrum

baptisandos negat, aut dicit in remissionem quidem pecatorum eos bap-tisatí, sed nikil ex Adam trabere originalis paccati, quod lavacro rege-nerationis expietur, unde sit consequens, ut in eis forma baptismatis inremiqsionem peccatorum" non vera sed falsa intelligatur, a. s.

www.digibuc.ro

342

impotriva lui Duninezeu, contrazicând pe apostolul cure zice:printeun om a intrat päcatul in lume si prin p6cat moarteasi astfel in toti oaraenii moartea a intrat, in care (orn) tosi aupacatuit.1) Canoanele sinodului din Carthago au fost aprobatede papa Zosim, iar ale celui din Orange de papa Bonifaciu ILin anul 530. Hotdrirea sinodului din urma privitoare la pacatuloriginal a fost luatà, aproape textual, de Conciliul tridentin inDectretum super peccato originali c. 2.

2. Grafia.

Tot geniului incomparabil i eforturilor s. Augustin, ìidatoräm i precizarea invataturii bisericii privitoare la gratie.Desi s'ar putea crede, câ, prin caracterul abstract si deosebitde subtil al ei, problema gratiei ar fi trebuit sä preocupe maimult spiritul atât de pornit spre speculatiuni al orientalilor.totusi nici unul din marii teologi ai bisericilor de .acolo, nu i-adedicat o atentiune deosebitä, ci toti o ating abia in treacatsi superficial. De aceea doctrina lor privitoare la ea poate fifoarte greu si numai aproximativ stabilità. Un lucru este iliacert: toti erau convinsi de absoluta ei necesitate pentru man-tuire i ca f Ara ajutorul ei omul nu Poate face nimic in ordi-nea supranaturalä.

Aproape la fel de superficial a fost tratatà problema gra-fiei si de teologii occidentali clinaintea s. Augustin. S. HilariuDrofesa necesitatea grafiei pentru a sävârsi faptele bune, nu sipentru a le voi. Asemenea nu avem nevoie de gratie pentruinceputul credit:(ii. In Comentarul la Psalmul 118 scrie: estquidem in. fide manendi a Deo munus, sed incipiendi a nobisorigo est lar mai departe: consummationem per se infirmitasnostra non obtinet, meritum tamen adipiscendae consurnmatio-nis est ex initio voluntatis. $i tot acolo spune Ox nobisinitium est ut ilk (Deus) perficit". Aceeasi pârere pare a fiavut-o i s. Hieronym, curn rezultà din opera sa Contra Pe la-

1) Si quis soli Adae prevaricationem suam, non et ejus propaginiasserit nocuisse, aut certe mortem tantum corporis, quae poena peccatiest, non autem et peccatum quod mars est animae, per unum hominentin omne genus humanum transisse testatur, injustitiam Deo dabit, contra-dicens apostolo dicenti per unum hominem peccatum intravit in mun-dum et per peccatum mors et ita in omnes homines mors pertransiit inquo omnes peccaverunt.

www.digibuc.ro

343

giurn (III, 1) unde citim al: nostrum incipere, illius (Dei!)perficere; nostrum offerre, quod possumus, illius implere quodnon possumus. In schimb, s. Ambrosiu înva cà gratia e ne-cesara i pentru a seivetrfi binele i pentru a-1 voi, precum enecesara nu numai pentru perseverarea in credinta ci i pentruinceputul credinfei (initium fidei), cum rezulta din o multimede locuri ale scrierilor sale. Astfel de pildd in De Cain etAbel (II, 1, 4) scrie: commotiones quae secundum legemmentis sunt, ex divino favore procedunt", apoi tot acolo (1,10, 45): quidquid autem sanctum cogitaveris, hoc Dei munusest, Dei inspiratio, Dei gratia. In Cornentariul la Ev. lui Luca(II, 84) spune c nemo potest aedificare sine Domino, nemo-custodire sine Domino, !Imo quidquam incipere sine Domino".

Atât teologii din Orient cât si cei din Occident, invalau,ca la savarsirea faptelor bune e necesard nu numai gratia ci

colaborarea voíníi omului, care, oricat ar fi fost de slabitatwin päcatul original si oricat ar fi de inclinatä spre rau, totus

pastrat libertatea de a putea urma binele ori raul.S. Augustin, spre deosebire de tati antecesorii lui, a tratat

problema gratiei ex professo inteo serie de lucräri (De Cor-reptione et gratia, De dono perseverentiae, De gratia Christi etde peccato originali, De gratia et libero arbitrio. De Natura etgratia, De peccatorum meritis et remissione, etc.) lämurind-odin toate punctele de vedere. In conceptia lui, vointa omuluieste atât de mult pornità spre räu, incat färà ajutorul gratie4este incapabill sä faed bine. Liberum arbitrium captivatumscrie el nonnisi ad peccatum valet; ad iustitiam vero nisidivinitus liberatum adiutumque non valet." Gratia este deci ab-solut necesarä, nu numai pentru a savarsi binele, ci i pent*/a-/ voi si e necesara i pentru inceputul Insu? al credinfii, pre-cum e necesarä si pentru perseverarea in bine. Non solumenim Deus posse nostrum donavit atque adiuvat sed etiamvelle et operari operatur in nobis (cap. 25) spune el inieunloc1) iar intealt loc scrie: Quoniam ipse (Deus) ut velimusoperatur incipens, qui volentibus cooperatur perficiens ... Sineillo, (Deo) vel operante ut velimus vel cooperante cum volu-mus ad bona pietatis opera nihil valemus. (De gratia et liberoarbitrio c. 33).

S. Augustin distinge douà feluri de grata: a) grafia pre-

1) De gratia Christi c. 23.

www.digibuc.ro

344

mergiitoare sau excitantei (gratia praeveniens) i b) grafia alu-teitoare sau concornitentà (gratia cooperans). Cea dintâi constäin impulsul vointii, in excitarea ei spre a voi si sAvArsi bi-nele, iar a doua consta in colaborarea lui Dumnezeu la insässeivdr§irea binelui. 0 deosebire cu mult mai importantA esteaceea pe care o face s. Augustin intre gratia (adiutorium) sinequa non i intre gratia (adiutorium) qua,. sau cum se numesteazi intre grafia suficientei (gratia sufficiens) i intre grafiaeficace (gratia efficax). Intaia este gratia care nu-si produceefectul, fiindcA lipseste colaborarea vointii, a doua îi produceefectul fiindcA vointA colaboreazA cu ea.') In conceptia lui,grafia e un dar gratuit a lui Dunanezeu; gratia iam non sitgratia quae non est gratuita, scrie el. In ce priveste insä gra-tia, ajutAtoare sau cooperantA, ea poate fi, intr'un anume fel.

meritatA si poate fi í dobânditä mai ales prin rugaciune.1Gratia nu suprimg liberul arbitriu i nu-1 face de prisos.

El trebuie sà. colaboreze cu gratia la savArsirea binelui i inaceastei colaborare stä meritul omului. Ipsum velle credereDeus operatur in homine et in omnibus nrisericordia eiuspraevenit nos; consentire autem vocationi Dei vel ab ea .dissen-tire propriae voluntatis est.') De aceea dacA omul pAcAtu-ieste sA nu invinovAtiascA pe Dumnezeu ci sA. se invinovA-tiaseä numai pe sine. Nemo ergo Deum causetur in corde suosed sibimet imputet unusquisque, cum peccat.4) Liberi arbitriinos condidit Deus spune s. Augustin nec ad virtutem necad vitia trahimur, alioquin ubi necessitas nec corona est" §i

astfel in recte faciendo nullum est vinculum necessitatis. 5)Cum se impacA libertatea voinfii cu grafia eficace care îi

produce cu certitudine absolutA efectul? RAmâne vointa si subinfluenta acestei grata liberA? DacA ar rAmâne liberA, ar puteacolabora i ar putea i sA nu colaboreze cu gratia. Ori, inacest din urmA caz, gratia nu ar mai fi eficace. Daca insd rA-mâne eficace atunci vointa nu poate sei nu colaboreze cu eadeci, nu mai e liberA. S. Augustin si-a dat seamä de dificulta-

1) De gratia et de libero arbitrio c. 33 si DeXII. 34.

211 Epistola 186, 7: Si quis autem dixrit, quodits fides m.ereatar, negare non possumus, imo vero

s) De spiritu et litera c. 80.4) De libero arbitrio III, 56.5) De natura et gratia c. 78.

correptione el gratia

gratiain bene operan-gratissime confitemur.

www.digibuc.ro

345

tea recunoasterii acestor cloud adeväruri dogmatice adevärdogmatic e i liberul arbitriu si existenta gratiei eficace

incercat sa dea un räspuns, precum a incercat sä dea unraspuns i la intrebarea: pentruce unii primesc gratia eficaceiar alii numai gratia suficientd, sau, mai precis: pentruceunora li se da gratia care-i duce la mântuire, jar altora nu lise da aceasta gratie? Analiza acestor räspunsuri nu îi areinsä locul aci.

Invätätura bisericii privitoare la gratie a fost fixatà, tucursul luptelor contra pelagianismului si semipelagianismului,in sinoadele dela Carthago din anul 418 si dela Orange dinanul 529. Cel dintai anatemizeazà, pe cei care sustin cd gratiane ajutä numai sà evitam päcatul facându-ne sä cunoastem siintelegem poruncile lui Durnnezeu ca sä stim ce sa evitámce sà facem, si nu recunosc cà ea ne da putinfa de-a voide-a face binele (can. 4). Asemenea anatemizeazà: pe cei carisustin ca gratia ni se dä ca sä putem implini mai usor porun-cile divine, ca si când le-am putea implini mai greu, dartotusi le-am putea i fdrä ea. (can. 5), Stabilind necesitateagratiei, sinodul citeazà. cuvintele lui Isus Christos (feirei minenimic nu putefi face din Evanghelia lui loan 15, 5). Sinoduldela Orange invatä ea' si dorinfa de-a ne mântui este un dar algratiei (cap. 4), care gratie e necesarà i pentru incepu-tul credintei (can. 5.) precum e necesara i pentru a voi, aalege i a face binele. (can. 6 si 7).

3. Botezul

Sacramentele in general i-a preocupat foarte putin, sur-prinzdtor de putin chiar, atât pe teologii din Orient cat i pecei din Occident. Nici unul din ei nu le-a dedicat sacramente-lor, ca problemei generard, lucrgri speciale in care sa fixezenumärul lor, pärtile lor constitutive, felul cum produc gratia,conditiunile pe care trebuie sà le intruneascd ministrul si sub-iectul, forma si materia lor etc. Astfel aceastä parte o dogma-ticii crestine a fost lämuritä, abia in evul mediu si mai alesin cursul luptelor impotriva reformei lui Luther si Calvin.

Cu totul altfel se prezintä situatia când e vorba de sacra-mente in concret. Dacg ne lipsesc lucrärile de teorie asuprasacramentelor, cu atât mai numeroase sunt acele care se ocupäde anume sacramente, qi din care se pot desprinde vederile

www.digibuc.ro

346

autorilor asupra lor. Intaiul sacrament a fost socotit totdeaunabotezul. El e absolut necesar pentru mantuire si fara el omulnu le poate primi pe celelalte. Prin el se sterge pacatul origi-nal si toate celelalte pacate savarsite inainte de primirea lui,el ne face membri ai bisericii si fii adoptivi ai lui Dumnezeu.Botezul poate fi administrat valabil aceleias persoane o sin-gura data. Cauza ne-o indica unanim,; atat orientalii cat sioccidentalii, in faptul cà el confera botezatului un semn indele-bil pe care parintii greci il numesc acppayEç =-- signum,nveuticaLxiipacpayfs =semn, pecete spirituala sau 'ITV EópAros 64ytou acppz*= pecetea s. Spirit, lar latini character, signurn, signaculum,nota. Acest semi indelebil este asemanat cu pecetea imprimatape bani, cu circumcisiunea din Legea Veche, cu semnul cu carenull marcati soldatii aceleas armate si care le ramane chiar siin cazul cand ar dezerta, etc.

Materia botezului este apa. In conceptia unora, cum suntss. Cyrill din Ierusalim si Vasile cel Mare, in Orient, Ambro-siu si. Augustin, in Occident, nu orke apa ci numai apa sfin-(ita adica apa binecuvantata prin invocarea asupra ei a s.Treimi. Numai ea are puterea de-a sfinti, ceeace iriseamna,cà numai ea are puterea de-a produce efectele botezu-lui. Quid est enim aqua sine cruce Christi? intreaba s.

Ambrosiu si rdspunde: elementum commune sine ullo sacra-menti effectu.1) Iar s. Augustin spune ca baptismus id est sa-lutis aqua non est salutis nisi Christi nomine consecrata, qui.pro nobis sanguinem fudit, cruce ipsius aqua signatur.2)

Botezul trebuie administrat in numele Tatiilui f i al Fiuluif i al s. Spirit. Para' invocarea nominala a celor trei persoanedin s. Treime, botezul nu e valabil. Asta era invatatura gene-rala si a bisericii din Orient si a celei din Occident. S. Vasilecel Mare credea, totus, ca ar fi valabil si botezul administratnumai in numele lui Christos ori al s. Spirit, fiindca cine invocanumelef unuia, invoca implicit intreaga s. Treime.1 Din acelasmotiv credea suficienta invocarea unei singure persoane si s.Ambrositil $i in conceptia acestor doi sfinti Parinti invocarea

1) De mysteris c. 20.2) Sermo CCCLII, 3.3) De Spirito Sancto, 28.4) Si Christum dices et Deum Patrem a quo unctus est Filius, et

Ipsum qui unctus est, Filium, et Spiritum Sanctum quo unctus est de-signas ... Et si Patrem dicas et Filium eius et Spiritum oris eius pa-

www.digibuc.ro

347

unei singure persoane face botezul valabil numai daca crezi inexistenta §i in divinitatea si a Tatalui si a Fiului si a sf. Spi-rit, sau cum zice s. Ambrosie si id etiam corde comprehendas.

0 problema deosebit de mult discutata, mai ales( in Occi-dent, a fost aceea a valabilitatii botezului administrat de ere-tici si de pacatosil publici. Despre discutiile care au avut locin jurul ei inainte de anul 325, am vorbit in partea intâia aacestei carti (cap. IV). Discutiile au continuat si in perioadade care ne ocupam isi ele au fost determinate, in deosebi, de-erezia donatista. Lamurirea problemei au facut-o, intemeiatipe irefutabile argumente logice, scoase din examinarea atentäsi patrunzatoare a esentii sacramentelor, teologii din Occident.Teologii orientali, chiar cei mai mari dintre ei, nu aveau no-tiuni nici clare, nici uniforme. S. Atanasiu credea valabil bo-tezul administrat de ariani, de manicheieni si de. montanisti;contemporanul sau Didym cel Orb socotia botezul montanisti-lor nevalabil, fiindca credintaf lor privitoare la cele trei per-soane divine era greqitd. Pentru s. Cyrill din Ierusalim, bote-zul tuturor ereticilor era nevalabil. De alta parte, istoriculEusebiu din Caesarea, numeste vechiu obiceiul de a socoti va-labil botezul ereticilor si de a-i primi in sânul bisericii pe ceibotezati de ei f Ara a-i boteza: din nou ci numai prin punereamainilor si prin rugaciuni".1) Pentru s. Vasile cel Mare pro-blema pare a fi fost mai mult de natura disciplinara si admi-nistrativa, decât dogmatica si de aceea credea ca fiecare bise-rica trebuie sa procedeze dupa obiceiul locului si dupa opor-tunitate. Botezul administrat de unii eretici cum erau monta-nistii, marcionitii, valentinianii, il socotea si el nevalabil. S.Grigorie din Nazianz considera nul botezul tuturor ereticilor.

Lamurirea deplina a acestei chestiuni ne-au dat-o teologiidin Occident, in cursul luptei purtate impotriva ereziei dona-tiste. S. Optatus din Mileve (in Numidia), spune in cartea saDe schismate Donatistarum, cá sacramentele sunt sfinte prinele insile, nu prin oameni (per se sancta non per homines).Oamenii, adica ministri, sunt numai instrumentele lui IsusChristos. Omnes qui baptisant operarios esse non dominos ...

titer indicasti ... Et si Spiritum dicas, et Deum Patrem, a quo prooe.dit Spiritus, et Filium quia Filii quoque est Spiritus, nuncupasti. DeSpiritu Sancto I, 44.

') Ist. bis. VII, 2, .5i 3.

www.digibuc.ro

348

Deus lavat, non homo. Prin urmare vrednicia ori nevredniciaministrului-instrument nu poate atinge valabilitatea botezului.Esentialâ este invocarea distincta a persoanelor s. Treimi, pen-truck nomen est quod sanctificat. Aceeas conceptie o aveadespre valoarea botezului administrat, cu pästrarea formei sta-bilite, de eretici i s. Augustin: nu omul boteazei ci boteazeiChristos, §i deci valabilitatea lui nu poate depinde de vredni-cia ori nevrednicia omului care e un simplu instrument. Deaceea s. Augustin spune cä in caz de necesitate, cum ar fipericolul mortii, cel nebotezat e dator sâ se lase botezat si deim eretic.1)

De altf el doctrina bisericii, privitoare la valabilitatea bo-tezului administrat de eretici, a fost fixatä in sinodul tinut inanul 314 la Arles, ale anti canoane au fost aprobate i depapa. Canonul 8 al lui, spune cä daca se constatà ca cei ve-niti din vre-o erezie au fost botezati in numele Tatâlui si alFiului si al s. Spirit, botezul e valabil; dacä insâ nu au fostbotezati astfel, botezul e nul (. , si perviderint eum in Patreet Filio et Spiritu sancto esse baptizatum, manus tantum eiimponatur ut accipiat Spiritum sanctum. Quod si interrogatusnon responderit hanc Trinitatem, baptizetur). Conciliul delaNicea declarà (can. 19) nevalabil botezul pauliani§tilor adicäal aderentilor lui Paul din Samosata, din cauzà ea, cum zicepapa Innocentiu I, nu botezau in numele TatAlui si al Fiuluisi al s. Spirit. Sinodul din Laodicea, a carui datà nu poate fifixatâ deca foarte vag, intre anii 343391, porunceste bote-zarea celor convertiti dela erezia montanistd, de§i cum stim,aceasta erezie nu atingea invâtAtura bisericii privitoare la s.Teime. Cauza acestei másuri a fost, probabil, faptul, confirmatde ss. Cyrill din Ierusalim i Vasile cel Mare, ea', cel putin oparte a montanistilor, identifica pe s. Spirit cu Montanus oricum zice s. Vasile, botezau chiar in numele TatAlui, al Fiului,al s. Spirit, al lui Montanus si al Priscilleil

Nefiind valabilitatea botezului dependentä de vredniciapersoanei, este valabil i botezul administrat de mireni. Pare-rea aceasta o avea si Tertullian, spunând insä cà ei trebuiesa boteze numai in caz de necesitate, adicâ in cazul când nuse gäseste vreun episcop, preot ori diacon. Perinde et bap-

I) De baptismo 1, 2 $i VT, 7.2) Cfr. TIefele 12. p. 755.

www.digibuc.ro

349

tismus scrie el aeque Dei census ab omnibus exerceripotest sed quanto magis laicis disciplina verecundiae et mode-stiae incumbit, cum ea majoribus competant, ne sibi adsumantdicatum episcopis officium? Omnia licere dixit sanctissimusapostolus, sed non omnia expedire. Sufficiat scilicet in neces-sitatibus ut utaris.1) Sinodul tinut la Elvira in anul 303, high"-duie catecumenilor in necessitate infirmitatis" daca sunt pemare sau nu au biserica aproape, sà fie botezati din parteaoricarui mirean botezat, care nu e bigam. (can. 38: Peregrenavigantes, aut si ecclesia proxima non fuerit, posse fidelem,qui lavacrum suum integrum habet nec sit bigamus, baptizarein necessitate infirmitatis positum catechumenum ...)

Sacramentul s. Mir a fost socotit ca o intregire si o per-f ecf ectionare a botezului. Sinodul din Elvira (303) spune cacel care din cauza urgentei necesitati a fost botezat de unsimplu credincios, trebuie dus la episcop ut per manus impo-sitionem perlici possit" (can. 38), asemenea si pe cei botezatide diaconi, episcopul eos per benedictionem perficere debe-bit". El e numit si sacramentul s. Spirit, (Spiritus sacramenti

s. Hilarius) semnul comunitatii s. cYcPPYs '11'S

xotwo(ag 'MO 1WCI5I-Latog s. Cyrill din Ierusalim), i semnspiritual (spiritale signaculum. S. Ambrosie). Numirea obis-nuita in Orient e mir i ungere (Ppov si xp[crp.ct ) iar inOccident punerea mezinilor (manuum impositio).

Mirul confera celui botezat gratia speciala de a luptacontra dusmanilor mantuirii, Il intareste perfectioneaza. $iel imprima caracter indelebil pentruca si el e numit ca i bo-tezul acpmEs si de aceea nici el nu poate fi administrataceleiaq persoane decat o singura data. Materia lui e ungereacu chrisma sfintita de episcop si punerea mainilor. MinistruImirului e atat in Orient cat í in Occident, episcopul. Sino-dul din Orange din anul 441 &A in can. 1 drept preotilor, cape ereticii care se convertesc in articulo mortis, in lipsa epi-scopului, sä-i poata mirui si ei. Acelas drept da i sinodultinut la Epaon (in Burgundia) in anul 517 (can. 16), accen-tuand insa ca &ea' cei care se convertesc sunt sanatosi, iipoate mirui numai episcopul. Preotii din Sicilia au primit delapapa Grigorie cel Mare (590-604), autorizatia de a mirui inlipsa episcopului. In Orient, dreptul preotilor de a administra

") De baptisino, c. 1 7.

www.digibuc.ro

350

acramentul mirului a fost recunoscut probabil mai de timpu-riu desi ne lipsesc dovezile pozitive si directe, (Informatiadata de Ambrosiaster privitoare la obiceiul din Egipt, unde, inlipsa episcopului, miruiau preotii simpli, este contestata deunii, deoarece autorul fiind occidental era putin orientat asu-pra situatiei din Orient. I. Schwane, Dogmengeschichte derpatristischen Zell.' Freiburg in Br. 1895 p, 770). Forma miru-lui era in bisericile din Orient aceea de azi, pe care o gasim.5i la s. Cyril! din Ierusalim (Cateh. XVIII, 35): sigiliul dart:-lui s. Spirit ( Ecppay% Stopseig vico0 MisúlICGTOÇ ecyEou ).

4. S. Eubaristie.

Deosebit de mult i-a precupat pe teologii acestei perioades. Euharistie. Preocuparile lor nu urmaresc scopuri stiintificeci scopul practic de a arata credinciosilor sublimitatea jertfeiliturgice, iubirea nemärginita a lui Isus Christos fata de noioamenii si cultul pe care trebuie sa-1 dam trupului i sangeluiDomnului, cuprins sub forma painii si a vinului. De aceea inscrierile lor nu vom gasi nici termentil transubstanfiafiune, nicitermenul former §i substanfei, care au fost stabiliti cu mult maitarziu, pentru a face cat mai inteligibil marele mister al prefa-cerii painii si vinului in trupul i sangele lui Christos.

Pentru toti teologii acestor veacuri, i pentru cei dinOrient si pentru eel din Occident, un lucru era in afara deorke indoiala: prezenfa realei a lui ¡sus, a trupului i seingeluiLui, sub forma pdinii fi a vinului in s. Euharistie.

S. Cyrill din Ierusalim se ocupa de Euharistie in Cate-chesele 22 i 23. In cea dintai spune ascultatorilor sa nu con-sidere pâinea i vinul ca paine i vin, pentruca acelea sunttrupul i seingele lui Christos dupei propria Lui meirturisire".Caci desi simturile ti le indica pe acelea adica painea sivinul totusi credinta sa te faca sigur í hotarit. Nu judecalucrul dupa gustul tau ci fi sigur i fära nici o indoialä dincredinta ca te-ai feicut pdrtaf trupului serngelui lui Christos".(cap. 6). Mai departe (cap, 8)11 indeamna ca, dupace au inte-les prin credinta cà pednea nu e pâme, defi dupli gust parea fi, ci trupul lui Christos i ceea ce pare a fi vin, nu e vinci seingele lui Christos", intariasca si inveseliascasufletul. S. Grigórie din Nazianz compara formula consacrarii(Acesta este trupul Meu acesta este angele Meu) rostita

www.digibuc.ro

351

de preot cu cutitul cu care este jertfit trupul qi sângele Dom-nului (Ep. 171). S. Grigorie din Nyssa spune sa ptiinea stin-titti prin cuvtintul lui Dumnezeu se transformd in trupul luiDumnezeu-Cuvtintur1) Theodor din Mopsuestia, §i cu el int,reaga qcoala din Antiochia, se ridica energic impotriva aceloracare pareau a crede ca painea euharistica e numai simbolulcorpului §i vinul eharistic simbolul sangelui lui Christos, pen-tx ilea Acesta n'a spus cä painea qi vinul sunt simboluri ci a spuscategoric, aratând 'Alma: acesta este trupul Meu, qi aratândvinuh acesta este stingele Men!) Dupa s, Joan Chrysostom,sângele din potir este identic cu sângele care a tâsnit dincoasta strapunsa a Domnului,3) si Christos, din marea sa iu-bire fatal de noi ni s'a dat, in Euharistie, ca sa.-L pipaim,sa-L gustam, sa-L sfarâmam cu dintii i sa ne alimentam cuE1.4) Patriarhul din Constantinopol, Eutychius (552-582), afacut un pas mai departe aratând ca intreg trupul §i intregsángele lui Christos este prezent in fiecare particica a painii-.i a vinului. Aceasta distribuire a lui Isus Christos, intregfara sa se divida in parti, o compara cu o pecete, care poatefi imprimata de nenumarate ori, Hind aceeaq i intreaga pre--tutindeni, sau cu vocea umana, care este auzità de foartemulti ascultatori, ramânând aceeaq §i in cel care o emite.

La fel credeau qi teologii din Occident. S. Hi lariu scrie calin Euharistie primim in adevar trupul Domnului (et vere nosVerbum carnem cibo dominico sumimus) i de aceea nume*teEuharistia sacramentum carnis et sanquinis.5) Foarte categorice in iceasta privinta s, Ambroziu. Acelora care ar avea indo-jell, cà pâinea qi vinul ar putea fi transformate in trupul 0sângele lui Chrisos, le aduce aminte ca. Dumnezeu a facut cucuvântul cerul qi pamântul §i astfel daca a putut face ceva dinnimica, cu atât mai mult poate face ca ceea ce este, sd seschimbe in altceva. Inainte de consacrare, painea era paine,dupa consacrare, e trupul lui Christos, asemenea in potir era

1) Oratio catechetica, 37.2) Coin. in Math. XXVI, 29.3) Corn. in Ep. I a lui Panel ditre Corinteni X, 16.4) Hom. XLVI, 3.",) De Trinitate VIII, 13 §i 17.

www.digibuc.ro

352

inainte de consacrare vin, dupA consacrare e singele lui Chri-stos.1) Tot atat de categoric este §i s. Augustin. Adresându-seintr'o predicA credinciosilor le spunea: pâinea aceea pe care O.vedeti pe altar, sfintità prin cuvântul lui Dumnezeu, este trupullui Christos. Potirul acela, adicA ceeace este in potir, sfintitprin cuvântul lui Dumnezeu, este sângele lui Christos.2)

In ce priveste felul cum Isus Christos devine prezent inEuharistie, parerea atât a teologilor orientali cât i a celoroccidentali era, in general, a.' pAinea si vinul se transformei intrupul si sAngele Domnului. Termenii folositi de cei dintai pen-tru indicarea acestei transformAri variaza dela autor la autor.Theodor din Mopsuestia numeste prefacerea pAinii §i vinului intrupul §i sângele lui Christos p.a-caPoki) conversio; acelastermen Il utilizeaza §i s, Cyrill din Ierusalim, pe când s. loanChrysostom spune cA pâinea devine ( yav&a4ce ) trup al luiIsus sau se transformA in trupul Lui, iar s. Grigorie din NyssacA. pAinea se converteste crceno tersa'act. in trupul lui Christos,Occidentalii folosesc termenii commutatio, mutatio i conversio.

S. Euharistie nu este, in conceptia teologilor acestei pe-rioade, numai sacrament ci este §i sacrificiu. S. Cyrill din Ieru-salim o numeste jertfri spiritualei 3) i s. Grigorie din Nvssajertiei nestingeroascr), s, Ioan Chrysostom o socote§te ca o re-petare a jertfei de pse crucel si la f el o socoteste si s. Cynilldin Alexandria. 0 repetare a jertfei de pe cruce vedea in Eu-haristie si s. Ambrosiu numind-o hostia incruenta i hostia im-

lussit Dominus et factum est coelum; iussit Deus et facta estterra... Si ergo tanta is est in sermone Domini Iesu, ut inciperentesse quae non erant, quanto magis operatiorius est ut sint quae erant etin aliud comrnutentur. De sacramentis IV. 14-15. Sermo ergo Christiqui potest ex nihilo facere quod non erat. intreabA s. Ambrosie in altkw, non potest ea quae sunt in id mutare, quad non errant? De myste-His, 9, 52. Antequam consecraretur panis est; ubi autem verba Christiaccesserint, corpus est Christi... Et ante Ierba Christi calix est viniet aquae plenus; IAA verba Christi operata fuerint, ihi sanguis Christiefficitur... De sacramentes IV, 23.

2) Panis ille, quern videtis in altari, sanctificatus per verhum Dei,.corpus est Christi. Calix ille, immo quod habet calix. sanctificatumper verbum Dei. sanguis est Christi. Sermo CCXXVTI.

3) Catech. XXIII. S.4) Oratio IV, 52.5) Tlom. ETTXT, 5.

www.digibuc.ro

353

maculata sub care se jertfeste trupul lui Christos (Christi cor-pus offertur). S. Hieronym spunea ca ea e holocaustum agniimmaculati", care se aduce zilnic, jar papa Grigorie cel Marenumeste Euharistia hostia suae (Christi!) passionis.

5. Penitenta, casAtoria si maslul,

Nid i. privitor la sacramentul penitenfei nu gasim la teolo-gii acestei perioade un sistem dogmatic inchegat, cum gasimla teologii de azi. In vremurile de care ne ocupam, conducatoriibisericii erau preocupati de latura practica a sacramentelor,ocupandu-se de chestiunile teoretice numai intrucat lämurirealor era necesara pentru combaterea anumitor conceptii gresiteori pentru administrarea corecta a lor. Toate elementele esen-tiale insa ale vastului edificiu dogmatic, pe care-1 gasim in car-tile moderne privitor la penitenta se gasesc si la teologii ace-stei perioade.

In fata ereziei novatilune si montaniste ale caror ecouri maistaruiau inch' atat in Occident cat si in Orient, s'a stabilit, ina-inte de toate adevarul, ca biserica poate ierta toate päcatele.Pentru iertare e necesara poceiinta, märturisirea detailatei a lorspune s, loan Chrysostom si operile expiatorii (satisfac-sia!) Tria qdippe in unoquoque consideranda sint ve-raciter poenitente scrie .papa Grigorie cel Mare videlicetconversio mentis, conlessio oris et vindicta peccati". Preotulconfesar nu declarä numai iertate päcatele, ci le iartei el cu pu-terea pe care a primit-o biserica de-a lega si deslega. Viden-dum est zice acelas papa quae culpa praecessit aut quaesit poenitentia secuta post culpam: ut quos omnipotens Deusper compunctionis gratiam visitat, illos pastoris sententia absol-vat". Aceasta putere de a ierta pacatele este independenta destarea sufletasca a confesarului, adica de sfintenia lui, pentru-ea ea deriva spune s. Pacianus din Barcelona din misiu-nea lui apostolica (ex apostolico hire).

Aproape numai din punctul de vedere disciplinar i-a preo-cupat pe conducatorii bisericii din aceasta perioada si sacra-mentul preofiei. De aceea examinarea lui din punctul de vederedogmatic a fost lasata la o parte. Singur s. Augustin in discu-tiile cu donatistii a atins si latura dogmatica, accentuand ca.

23www.digibuc.ro

354

preotia e sacrament si arätand ca hirotonisirea e valabila sicand e savarsita de un pacatos ori eretic i ca imprimand si easignaculum caracter indelebil poate fi administrata aceleiaspersoane o singura data.

Asemenea, am cauta zadarnic la teologii acestei perioadetratate complete despre sacramentul ceiseitoriei, despre carac-terul sacramental al ei, despre materia, forma si mínitrli ca-satoriei. Nici chiar s. Augustin in lucrarile sale contra erezieimanicheilor si contra ereziei lui Priscillianus amandoua de-rival din gnosticism care condamnau casatoria í nasterea co-piilor, nu intra in analiza acestor chestiuni, In unele parti dinContra Secundinum nianichaeurn, in De nuptiis et concipiscen-fia §i, mai alés, in De bono conjugali scrisa intre anii 400-401,marele invatat i sf ant african arata numai, ca desi instinctulsexual este un lucru rau in conceptia luí concupiscentia erainsusi pacatul original satisfacerea lui in casatorie si in ve-derea scopurilor inalte ale casatoriei este nu numai admisibilaci i läudabila. Laudamus earn zice el ordinem suum cus-todientem et Deo reverentiam exhibentem. Scopul casatorieiordo suus! este procreerea, nasterea i cresterea copiilor.Urmarirea acestui scop i numai el justifica impreunarea bar-ba tului si a femeii. De aci si numele latin al sacramentului:matrimonium, care inseamna maternitate. Realizarea scopuluiesential al casatoriei are ca urmare i o potolire, o calmare apatimei sexuale, quam temperat parentalis affectus, pentruca

zice sf. Augustin intercedit quaedam gravitas fervidaevoluptatis, cum in eo quod sibi vir et mulier adhaerescunt, pa-ter et mater esse meditantur". Prin casatorie se realizeazdapoi i bonum fidei, care este tot o constrangere i o limitare asatisfacerii concupiscentei, intrucat ea se margineste numai lasoti, devenind fiecare din ei stapanul exclusiv, din acest punctde vedere, al celuilalt.

Consecinta acestei exclusivitati este monogamia, care ex-clude si poligamia i poliandria. Apoi fiind casàtoria crestini-lor sacrament, ea este indisolubilei, deoarece simbolizeaza uni-rea dintre Christos i biserica. Ea imprirna un fel de caractercare e indelebil atata timp cat traesc amandoi sotii, cáci itamanet inter viventes quiddam conjugale quod nec separatio neccum altero copulatio possit auffere, Intr'un loc din cartea saDe bono conjugali (XXIV, 32) compara acest quiddam conju-1,a1e cu caracterul imprimat de hirotonisire, pentruca scrie el

www.digibuc.ro

355

si fiat ordinatio cleri ad plebem congregandam, etiam siplebis congregatio non subsequatur, manet tarnen in illis ordi-natis sacrament= ordinationis; et si aliqua culpa quisquarn abofficio rernoveatur, sacramento Domini semel imposito non ca-rebit ..." De aceea nici chiar adulterul nu poate desface legä-tura casätoriei. Partea inocenta poate parasi, din cauza adul-terului, partea vinovata, insa nu se poate recasatori 1)

De altfel, problema indisolubilitätii a fost singura laturadogmatica a sacramentului casatoriei, care i-a preocupat, maimult ori mai putin, pe scriitoril bisericesti ai vremii. Toti, atatorientalii cat si occidentalii, sunt de acord cal o casatorie in-cheiata valabil este, in principiu, indisolubila. Unii insa, inte-meiati pe cuvintele Domnului din Evanghelia lui Matei (5, 3132 si 19, 3 squ) credeau cà din cauza adulterului femeii casa-toria poate fi desfacuta. S. Vasile cel Mare spune in canonul 9al sau ca porunca Domnului prin care interzice ca sotul sa-siparaseaseal sotia, afara de cazul adulterului, obliga deopotriva

pe barbat si pe femee. Obiceiul insa este altul adauga s. Va-sile si anume biirbatului nu-i este ingeiduit sa continuie a traicu sotia sa adultera, femeea in schimb nui póate pAräsi bar-batul adulter. paraseste i sotul, parasit fiind, traiestecu alta femee, s. Vasile zice ca nu stie ca oare poate fi numitaaceasta femeia doua precurve ori nu. Indatä insa rà-spunde ca sotul adulter parasit este iertat" daca trieste cu al-ta femee, iar .femea cu care traieste nu se osandeste". In ca-nonul al 21-lea al sfantului amintit, lucrurile sunt spuse si maiclar: sotia trebuie sa primeasca pe sotul adulter, sotul insa vadepiirta dela casa sa" pe sotia adultera. In canonul 48 s. Va-sile spune apoi ca femeea parasita de barbat nu se mai poaternarita. In rezumat: barbatul, chiar adulter, parasit din cauzaaceasta de sosie, daca träieste cu alta, adica daca se insoaradin nou este iertat" iar sotia'a doua nu se osandeste". Fe-mela parasita de barbat, chiar nevinovata fiind, nu se mai poa-te maríta; asemenea bärbatul e dator dela casa sa a departa"pe femeea adultera, femeii insa nu-i este ingiiduit a parasi bar-batul aclulter.

S. loan Chrysostom, desi afirma cu deosebita vigoare inomilia sa De libello repudii" indisolubilitatea casatoriei, spu-nand ca femeiea nu se poate remarita atata timp cat traieste

') De con jugis adul(erinis. I, 2 5. 7 15; IT, 3-4, 11.

www.digibuc.ro

356

bärbatul ei i ca fiecare bärbat trebuie sa-si Ong femeea pecare o luase la inceput", totusi in Otnilia XIX (in Ep. I catreCorinteni), zice ea" adulterul femeii desface ceiseitoria i ca dincauza adulterului ei soful inceteazei a-i mai fi sof.

Conceptia aceasta privitoare la libertatea barbatului dea-si päräsi femeiea adultera si a se cäsätori din nou, o gasimsi in can. 10 al sinodului tinut in anul 314 la Arles. Canonulprevede ca dacä bärbatul s'a convins cá nevasta sa e adulterä,

dacä o päräseste í tânär fiind" vrea sà se cäsatoreasc 5. dinnou, sei fie sfeituit intrucett se poate (in quantum potest consi-lium ei )cletur"), sä nu o facä. Sinodul deci numai recomanddaMinerea dela cashtoria a doua, dar nu o opreste. Ambrosiasterin Comentarul la Scrisoarea intdia a s. Pavel cdtre Corintieni,scrisä in jurul anului 370 spune si el (VII, 10-11) cA bärbatulpoate päräsi femeiea adulterd si se poate insura din nou, fe-rneiea Irish nu. Canonul 9 al sinodului din Elvira (303) este atâtde sever fatà de femeiea care-si paraseste bárbatul adulter sise mgritä din nou, incât nu este admisä la impärtäsanie cleatnumai dupä moartea intâiului bärbat si in caz de necessitasinfirmitatis", adicä in caz de boalä grea sau in articul6 mortis'cum s'ar spune azi. Foarte putin precis este redactat i cand-nul 2 al sinodului tinutl in anul 465 la Vennes, care spune c51

bärbatul care-si päraseste sotia neadulterd si ia pe alta sbi seexcomunice. Textul canonului ar ingädui interpretarea, ca incazul când femeiea e adulterei si barbatul päräsind-o se insoa-TA din nou, nu se excomunicg, ceeace ar insemna cä aceastä adoua cäsätorie e admisä.

Aceste câteva cazuri cu totul izolate, dovedesc numai ateeforturi au fost necesare pentru stabilirea definitiva a adevä-rului dogmatic. Cäci acest adevär a fost cu totul altul: ceiseito-ria e absolui indisolubilei. Sotii, din anumite motive, intre careprincipalul e adulterul, pot intrerupe traiul impreunä, legaturasacramentalä insä intre ei, rämâne si, rämânând aceasta, niciunul din ei nu se mai poate cäsätori decât dupà moartea ce-luilalt. Sf. Augustin vorbeste, cum am väzut, de un fel de ca-

racter indelebil quiddam conjugale al sacramentului cä-sätoriei, iar in alt loc spune cä binefacerile casätoriei suntcausa generandi" si fides castitatis" la care, fiind vorba decrestini, se mai adauga si sanctitas sacramenti per quam nefasest etiam repudio discedentern alteri nubere, dum vir eius

www.digibuc.ro

357

tilt/it') S. Ambrosiu nurneste casátoria a doua a unui sot, atâtatimp cât e celalalt in viaà, adulter. Mai categoric e s. Hiero-nym care nu admite din nici un motiv, nici din motivul adulte-rului ori sodomiei, ori a oric6rei altei ticäloii, desfacerea el-sktoriei..2) Papa Innocentiu I (401-417) spune cA sotul care serecâsàtoreste, fiind celalalt in viata, e adulter. Canonul 48 apo-stolic excomunica pe barbatul care-si paräseste sotia si se ca-sâtoreste cu alta, precum si pe acela care ia pe femeiea pArA-sitä de altul. Canonul 8 al sinodului tinut la Carthago in anul407, interzice recäsätorirea sotilor despârtiti, iar can. 113 (107)at sinodului tinut tot acolo in anul 418, Ii obligâ ca ori sa seimpace, ori sA rämâna asa cum sunt, adicä sä nu se mai cAs5.-toreasal. Sinodul din Angers din anul 453 excomunica pe b6r-batul care ia pe femeiea, al at-el barbat i.rgeste (can. 6), ase-menea un sinod irlandez, din anii 450-456, excomunia pe fe-meiea care-si phräseste bärbatul si se märitâ din nou. (Can, 19).

Privitor la sacramentul maslului informatiunile pe care lea vem din aceastä perioad6 sunt extrem de defectuoase si devagi. S. Cyrill din Alexandria îsi indeamn6 credinciosii ca incaz de boalâ sà-si adued aminte de cuvintele s. Aostol Iacob(5 14-15) De este cineva bolnav intre voi, sti cherne preo(iibisericii ca sei se roage pentru el ungemdu-1 pe ckinsul cu untde-lcinn in numele Domnului etc." Preotul din Antiochia, Victor, dinveacul al 5-lea, in comentariul ski la Evanghelia lui Marcu, re-ferindu-se la acelas text din scrisoarea s. Iacob scrie cAoleum quod in sacra unctione adhibetur ex Dei misericordiaet morbi sanationern et cordis illuminationem denotat". De-notat" numai, pentrucä uleiul este numai un simbol i ruga-ciunea e care le face toate (dici tarnen potest orationem haecomnia perficere). Mai clar vorbeste despre acest sacramentpapa Innocentiu I in scrisoarea sa din 416 catre episcopulgallican Decentius. Papa numeste ungerea de care vorbesteapostolul Iacob, genus sacramenti, care e administrat de pre-oti si episcopi. Uleiul insâ trebue $5. fie sfintit de episcopi.

1) De bono conjugali XXIV, 32.Comenlaruf in Le,. s. Maki XIX, 9 $i Ep. 55, 3.

www.digibuc.ro

ER ATA

Pagina Rfindul In loc de Sa se citeaseu

3 . . 5 . sprigin sprijin21 . . 28 . in din36 intreg riindul 38 trebuie elim;nat39 . 8 acestea acestea44 4 proconsolul proconsulul60 11 indemeiata" intemeintli63 30 ague atque99 27 . inetervenit intervenit

106 28 imbogiisesc imbogatesc130 . 27 . (Umanitatea lui Chris- Umanitatea lui

tos) Christos137 . 5 . scirsorile scrisorile141 7 nederptiijilor nedreptatilor143 27 . ascutitul ascutisul

.159 20 edetermnat determinat159 20 petrcut petrecut164 4 . Sil o condanme el . sli o condamne si el198 9 . schimatici. schisrnatici202 6 . si241 . 11 . Intoate In toate261 . . 15 . problemle problemele289 . nota Bonnawart Bannwart340 . 16 . cele cale

www.digibuc.ro

TABLA DE MATERII

DedicatiePrefatii

Pagine

55

PARTEA I.Cre#inismul pfing la conciliul dela Nicea (325).

Capitolul I.Riispiindirea cre(inismului in primele trei veacuri.

1. Cauzele raspandirii repezi a cre.stinismului9. Misionarii crestini 11

3. Räspiindirea învturi1or crestine 16

Capitolul 11.Persecqiunile cresiindor.

1. Cauzele persecutiunilor2. Temeiurilé juridice ale persecutiunilor 27

.3. Istoria persecutiunilorA) Persecutiunile sub impliratul Nero ___ 31

B) Persecutiunile sub impiiratul Domitian ._. 35C) Persecutiunile sub urmasii Jul Domifian pâna la

Septimiu Sever (96-193) 37

D) Persecufiunile sub Septimiu Sever si urmasii lui!Anil la Edictul dela Milano 94

Capitolul III.Consinuirea i desooltarea ierarhiei biserieesti.

1. Elernentele ierarhiei bisericesti 552. Episcopatul 573. Primatul episcopului Romei 59

4. Presbyteratul, diaconatul i celelalte grade ierarhice.Chorepiscopii 75

www.digibuc.ro

Pagina

5. Alegerea membritor clerului 77fr." Organizarea bisericii din punctul de vedere teritorial.

79

. Capitoy IV. I

1 ieata crestinilor la prirnele trei oeacuri.

1. Botezul i mirul 832. Penitenta 873. 944. Siirbritorile crestiue. Conflictul in jurul sarbgrii Patilor 985. 1006. Rug6citmile. Postol. Operele de binefacere. Ascelii 101

Capitolul V.Evolutia dogrnaticil a crestinismului.

L Notiunea si cauzele evointiei dogmatice. Norma fidei 1082. Discutiile in jurol misterului s. Treimi, a divinit4ii si

umanitätii lui Isus Christos 113

Capitolul VI.Ereziile prirnelor trei veacuri.

1. Cauzele ereziilor 121

2. Gnosticismul ___1 1233. Lupta bisericii impotriva gnosticisnuilui 1294. Montanismul 133

PARTEACre#inismul dela conciliul din Nicea piinä la slfiqiful

oeacului al 7-lea.

Capitolul I.Biserica in imperiul roman dela Edictul din Milano piina la

sfiirsitul veacului al 7-lea 141

Capitolul 11.Desvollarea ierarhiei bisericesti dela conciliul din .Nicea ¡Ana la

sfiirsitul veacului al 7-lea.

1. Episcopatul _ 1502. Mitropoliile i patriarbiile 1573. Primatul episcopului Roinei 163

1745. membrii ai ieratinei hiserice,?ti. Celibatul 178

www.digibuc.ro

Capitolul III.Viea(a emainilor dela concilial din IVicea &ilia la sfiir$dul veaca-

lui al 7-lea.Payne

1. Botezul 5i inirul2. Peniten(a 184

3. Li(urghia. Särbätorile 189

4. Casätoria 197

5. Postul .., 199

6. Monahismul.A) Monahismul in Orient 200

B) Monahismul in Occident _ 207

Capitolul IV.Ereziile.

1. Arianismul.A) Arianismul pang la moartea lui Constantin eel Nlare.

Conciliul dela Nicea 213B) Arianismul sub urinasii lui Constantin cel Mare Nni

la asasinarea lui Constans ___ 227C) Arianismul sub imparat il Constantius. Cazul papii

LiberiusDI Arianisrnul sub urmaii lui Constantius _ 245

2. Erezia macedoniana 2333. Apollinarismul___ 2564. Netorianismul.

A) Inceputurile nestorianismului 259B) hiva(iiturile lui Nestoriu 262C) Lupta lui Cyrill din Alexandria inpotriva nestoria-

nistriului 265D) Conciliul din Eplies (431) ___ 269

5. Monophisismul.A) Monophisismul pain la conciliul dela Calcedon (451) 273B) Conciliul dela Calcedon si des.% oltarea monopliísis-

mului pâtiä la urcarea pe tron a lui Iustinian I (527) 2S3C) Monophisismul sub imparatul Justinian I. (527-65).

Cele Irei Capitole" 2906. Monothelismul.

A) Monothelismul Om la conciliul al 6-lea ecumenic 299B) Conciliul al 6-lea ecumenic 309C) Cazul papii Honoriu 314

Z. Donatismul 3248. Pelagianismul 5i semipelagianismul 328

www.digibuc.ro

Capitolul V.Luo lutia dogmatic:1 a ereftinismului dela concilinl din Nicea ptrnä

la sfiirfitul ueacului al 7-lea.

1. Pkatul original2. Grafia3. Botezul i mirul4. Euharistia5. Penitenfa, cásátoria i maslulEratli

Pagina

336342345350353361

CU TIPARUL TIPOGRAFIEI SONNENFELD S.A. ORADEAwww.digibuc.ro

www.digibuc.ro